Lec. Univ. Dr. Vărzaru Anca [615387]
0
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
PROGRAMUL DE STUDII:
MANAGEMENT CONTABIL EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Conducător Științific:
Lec. Univ. Dr. Vărzaru Anca
Absolvent: [anonimizat], 2017
1
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULT ATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
PROGRAMUL DE STUDII:
MANAGEMENT CONTABIL EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
ASPECTE PRIVIND MODUL DE ORGANIZARE
ȘI EXERCITARE A CONTROLULUI FISCAL
Conducător Științific:
Lect. Univ. Dr. Vărzaru Anca
Absolvent: [anonimizat], 2017
2
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………………………………………………….. …………………………2
CAITOLUL I ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTROLUL FISCAL ………4
1.1. Definirea și clasificarea controlului fiscal ………….. ……………… …………………….. ……4
1.2. Rolul și funcțiile controlului fiscal…………………………………… ………………… …………9
1.3. Obiectivele controlului fiscal…. …………………………………….. …………………… ………11
1.4. Desfășurarea controlului fiscal……………………………………….. …………………. ……….12
CAPI TOLUL II ORGANIZAREA ȘI EXERC ITAREA CONTROLULUI
FISCAL DE CĂTRE AGENȚIA NAȚ IONALĂ DE ADMINISTRA RE FISCALĂ
(A.N.A.F.) ……………………. ……………….. ……………….. ……………….. ……………….. ……………….. ….17
2.1. Scurt istoric în ceea ce privește înființarea Agenției Naționale de Administrare
Fiscală ( A.N.A.F .)……………………………………………………………….. ………………………………… ….17
2.1. Modul de organizare și funcționare al Agenției Naționale de Administrare Fiscală
(A.N.A.F. )………………………………. ………………………………………. …….. ……………………… ……….. 18
2.2. Metodologia de exercitare a controlului fiscal de către Agenția Națională de
Administrare Fiscală (A.N.A.F.)……………………………………….. ……………………………………. …..22
CONCLUZII ……………….. ……………….. ……………….. ……………….. …………………… ……..34
BIBLIOGRAFIE…….. ……………….. ……………….. ………………. ………. ……………….. ……..36
3
INTRODUCERE
Controlul constituie un atribut esențial, o componentă a funcției economico –
organizatorice și a celei cultural – educative a statului.
Economia nu poate fi organizată și condusă fără exercitarea unui control sistematic
din partea statului.
Cuvântul “control” provine din latinescul " contra rolus" și presupune acțiunea de
stabilire a exactității operațiunilor în ceea ce privește așezarea și încasarea creanțelor fiscale în
cadrul termenelor legale. Acesta constituie un mijloc de constatare și corectare a actelor și
faptelor ilegale, de identificare a deficiențelor și de restabilire a legalității .
Controlul este necesar pentru că , el contribuie la: e ducarea cetățenească a maselor,
descoperirea furturilor și a delapidărilor din avutul poporului, în tărirea ordinii și disciplinei.
Control ul asigură perfecționarea, creșterea profitului în condiții de concure nță liberă și
loială. Controlul se manifestă și ca formă de perfecționare a modului de gestionare a
patrimoniului și de organizare și conducere a activității a gentului economic.
Control ul este o necesitate obiectivă și subiectivă, fiind un mijloc de perfecționare a
activității executive, inclusiv a pro ceslui de conducere a acesteia.
Necesitatea controlului contribuie la:
– îmbunătățirea disciplinei muncii în toate domeniile de activitate;
– instaurarea unui climat de ordine și disciplină în gospodărirea mijloacelor materiale și
bănești;
– respectarea și aplicarea legislației țării de către toți membrii societății indiferent de
locul pe care îl ocupă;
– organizarea și conducerea științifică a înt regii activități social economice pe baza
coordonatelor stabilite la elaborarea programelor de dezvoltare;
– buna desfășurare a procesului de transformare a deciziei în acțiune și a acțiunii în
rezultate mai eficiente .
Necesit atea controlului fiscal rezul tă din nevoia de a verifica, supraveghea și lua
măsuri de corecție privind constatarea, așezarea și încasarea impozitelor și taxelor cuvenite
statului pentru a -și acoperi nevoile publice. Acest control se constituie ca un instrument la
îndemâna puterii pub lice cu scopul de a asigura constituirea veniturilor publice din veniturile
fiscale, de a constata și de a înlătura omisiunile, subevaluă rile sau erorile de impozitare.
Controlul fiscal este organizat în cadrul și de către Ministerul Finanțelor Publice care
are organe fiscale teritoriale și locale.
Obiectivul principa l al oricarei administrații fiscale este de a colecta suma corectă a
impozitelor și taxelor și a altor contribuții datorate de contribuabili , bugetului public, cu
minim de costuri atât pentru a dministrație, cât și pentru contribuabil.
Administrația fiscală trebuie să asigure aplicarea și respectarea legislației financiar –
fiscale de către contribuabili. În acest context controlul poate fi definit și ca o funcție a
administrației fiscale.
Indiferent de forma de organizare, statul și -a creat întotdeauna un sistem de control,
având drept principale obiective urmărirea modului de realizarea a obligațiilor fiscale ale
contribuabililor persoane fizice și persoane juridice. Prin control , se urmărește respectarea
legislației în domeniul respectiv. Astfel, trebuie cunoscute condițiile economice și financiare
în care se desfășoară activitatea agenților economici, în strânsă relație cu cerințele și legitățile
pieței. Aceste cunoștințe pot fi dobândite pri n intermediul controlului, ca formă de cunoaștere
și ca funcție a conducerii.
Primele mărturii ale existenței structurilor de control ale statului, în spațiul carpato –
danubiano -pontic, datează din secolul al XIV -lea.
Statele românești nou înființate disp uneau de structuri de con trol fiscal formate de
slujbași, care avea ca rol principal strân gerea birurilor de la populație
4
Pentru a sublinia importanț a controlului fiscal, legea prevede ca angajaț ii organelor de
control fiscal să îndeplinească o funcție ca tre implica exercițiul autorității de stat. În
exercitarea atribuți ilor sale de serviciu, organe le de control fiscal colaborează cu autoritățile
publice centrale și locale, cu direcț iile de specialitate din cadrul Ministerului Finanț elor
Publice, precum ș i cu instituț iile fi scale similare din alte state, în condiț iile legii, pentru
realizarea obiectivelor sale.
Organizarea și desfăș urarea controlului fiscal presup une parcurgerea unor etape
pregătitoare ș i respectarea unor principii și obligații de care tr ebuie să țină seama organele de
control fiscal care au atribuș ii de control.
Înainte de î nceperea unui contro l fiscal, inspectorii trebuie să se asigure că toate
lucrările pregătitoare au fost î ndep linite și că sunt în posesia tuturor informațiilor,
documentelor, formalităț ilor, de care a r putea avea nevoie pentru desfășurarea î n condiții bune
a activităț ii de control.
Prin trecerea la un nou tip de economie, agenții economici s -au adaptat foarte ușor
comportamentului , astfel încat, beneficiind de blân dețea ș i lacunele legii, evaziunea fiscală să
devină în dese cazuri o manieră curentă de lucru față de fiscalitatea care încercă să -l atingă . În
acest caz nici româ nul nu pu tea și nu poate face excepție de la ,,înclinaț ia" spre evaziune, din
moment ce cont ribuabili ai unor ță ri considerate a ave a un bun civism fiscal, nu ezită, cât au
posibilitatea, să realizeze o evaziune ori o fraudă fiscală .
Tema aleasă pentru lucrarea de disertație este „ Aspecte pr ivind modul de organizare și
exercitare a controlului fiscal.
Lucrare a de față își propune să analizeze rolul controlului fiscal în funcționarea
unităților de producție la capacitate normală, chiar maximă, pe criterii de eficiență și
rentabilitate pentru obținerea profitului maxim în raport cu obiectivele și normele stabilite.
De asemenea, controlul fiscal urmărește prevenirea, constatarea și înlăturarea cazurilor
de sustragere de la calcularea, evidența și plata sumelor datorate bugetului de stat și
bugeturilor locale, precum și a oricăror alte sume care co nstituie venituri de natură fiscală, a
căror administrare revine Ministerului de Finanțe.
Lucrarea este structurată în două capitole .
Primul capitol prezintă aspecte teoretice privind controlul fiscal, respectiv definirea și
clasificarea controlului fisc al, rolul și funcțiile controlului fiscal, obiectivele controlului fiscal
și aspecte teoretice privind desfășurarea controlului fiscal.
Controlul fiscal se exercită de organele de control fiscal din cadrul Ministerului
Finantelor Publice respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Al doilea capitol prezintă modul de orga nizare și exercitare a controlului fiscal de
către Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost înființată începând cu data de 1
octombrie 2003, fiind principalul motor al colectării veniturilor la bugetul de stat, asigurând
atât creșterea gradului de colectare al veniturilor bugetare cât și creșterea gradului de
încredere publică în sistemul de administrare fiscală prin schimbarea mo dului de abordare a
relațiilor cu contribuabilii și prin creșterea gradului de transparență, fără a atinge interesele
personale ale contribuabililor.
Aceasta urmărește realizarea schimbărilor necesare în managementul administrației
fiscale prin stabilire a unor criterii de evaluare a performanței obținute de personalul din cadrul
administrațiilor fiscale.
Agenția Națională de Administrare Fiscală se organizează și funcționează ca organ de
specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în
subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, finanțată de la bugetul de stat.
5
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTROLUL FISCAL
1.1. Definirea și clasificarea controlului fiscal
Controlul fiscal repre zintă activitatea ce are ca scop verificarea legalității și
conformității declarațiilor fiscale , corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor în
legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil, respectării prevederilor
legislaț iei contabile și fiscale, verificarea sau st abilirea bazelor de impozitare, stabilirea
diferențelor de obligații fiscale principale.
Controlul p rovine din latinescul "contra rolus". Controlul fiscal, ca parte a c ontrolului
financiar, presupune acțiunea de stabilire a exactității operațiunilor în ceea ce privește
așezarea și încasarea creanțelor fiscale în cadrul termenelor legale. Acesta constituie un mijloc
de constatare și corectare a actelor și faptelor ilegale, de identificare a deficiențelor și de
restabilire a legalității .
Controlul fiscal se exercită de către Ministerul Finanțelor Publice prin aparatul fiscal și
organele de control financiar abilitate de lege.
„Stabilirea bazei de impunere, precum și a diferențelor de impozite, taxe și contribuții ,
în activitatea de inspecție fiscală, se face pe baza evidențelor contabile, fiscale sau a oricăror
alte evidențe relevante pentru impunere ori folosindu -se metode de estimare.”1
Pentr u realizarea controlului fiscal, organul de inspecție fiscală procedea ză la:
a) examinarea documentelor existente în dosarul fiscal al contribuabilului ;
b) verificarea concordanței dintre datele din declarațiile fiscale cu cele din evidența
contabil ă și fiscală a contribuabilului ;
c) analiza și evaluarea informațiilor fis cale, în vederea confruntării declarațiilor fisca le
cu informațiile proprii sau din alte surse și a descoperirii de elemente noi relevante pentru
aplicarea legislației fiscale ;
d) verificarea, constatarea și investigarea fiscală a actelor și faptelor rez ultând din
activitatea co ntribuabilului supus inspecției cu privire la legalitatea și conformitatea
declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de
legislația fiscală și contabilă ;
e) solicitarea de informații d e la terți ;
f) verificarea locurilor unde se realizează activități genera toare de venituri impozabile
sau unde se află bunurile impozabile ;
g) solicitarea de explicații scrise de la reprezentantul legal al contribuabilului sau
împuternici tului acestuia, de fiecare dată când acestea sunt necesare în timpul inspecției
fiscale, pent ru clarificarea constatărilor ;
h) informarea reprezentantului legal al contribuabilului sau a împuternicitului acestuia,
cu privire la constatările controlului fiscal ;
i) stabil irea corectă a bazei de impunere, a diferențelor datorate în plus sau în minus,
față de obligația fiscală principală declarată de către contribuabil și/sau stabilită de către
organul fiscal ;
j) sancționarea potrivit leg ii a faptelor reprezentând încălcări ale legislației fiscale și
contabile constatate și dispunerea de măsuri pentru prevenirea și combaterea abaterilor de la
prevederile legislației fiscale și contabile;
k) dispunerea măsurilor asigurătorii în condițiile legii;
1 Buziern escu, R. – Fiscalitate, Editura Universitaria, Craiova, 2009, pag. 173.
6
l) aplicarea de sig ilii asup ra bunurilor și întocmirea în acest sens a unui proces -verbal.
Atunci când persoana în cauză refuză să furnizeze explicațiile solicitate sau să
răspundă la unele întrebări pentru clarificarea și definitivarea constatărilor privind situația
fiscală a cont ribuabilului, organele de inspecție fiscală au obligația de a transmite întrebările
într-o adresă scrisă, stabilind un termen de cel puțin 5 zile lucrătoare pentru formularea
răspunsului. În cazul în care nu se primește răspunsul solicitat, se consemnează refuzul în
raportul privind rezultatul inspecției fiscale sau în procesul -verbal.
„Controlul fiscal se exercită asupra oricăror persoane și entități, indiferent de forma
lor de organizare, care au obligații de stabilire, reținere sau plată a obligațiilor fiscale
prevăzute de lege. ”2
Controlul fiscal este clasificat în funcție de întinderea lui asupra diferitelor activități
ale contribuabilului verificat.
Formele de c ontrol fiscal sunt următoarele:
1. Control fiscal general , care presupune activitatea de verificare a modului de
îndeplinire a tuturor obligațiilor fiscale ce revin unui contribuabil, pentru o perioadă de timp
determinată ;
2. Controlul fiscal parțial , care reprezintă activitatea de verificare a modului de
îndeplinire a uneia sau a mai multor obligații fiscale ce re vin unui contribuabil pentru o
perioadă de timp determinată .
Organul fiscal hotărăște asupra efectuării unei inspecții fiscale generale sau parțiale, pe
baza analizei de risc.
Inspecția fiscală se poate extinde asupra tuturor rapor turilor relevante pentru
impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru aplicarea legislației fiscale și contabile.
“Inspecția fiscală, parte a controlului financiar este executată de Ministerul
Finanțelor Publice și autoritățile administrației publice l ocale, prin structurile lo r
specializate în acest domeniu. Astfel, printre atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice
prevăzute de actele normative în vigoare se enumeră și aceea că execută prin organele sale
de specialitate controlul utilizării creditelo r bugetare de către instituțiile publice, controlează
în condițiilev legii activitatea financiară a agenților economici.”3
Pentru realizarea atribuțiilor, se pot aplica următoarele proceduri de control fiscal:
controlul inopinat, care constă în activitatea de verificare fapt ică și documentară , ca
urmare a unei sesizări cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației
fiscale, fără anunțarea în prealabil a contribuabilului;
contrulul încrucișat, care presupune verificarea documentelor și a opera țiunilor
impozabile ale contribuabilului în corelație cu cele deținute de alte persoane ;
Controlul încrucișat poate fi și inopinat.
În cazul controlului inopinat sau încrucișat, activitatea de control se încheie cu
întocmirea unui proces -verbal.
Pentru efectuarea inspecției fiscale se pot utiliza următoarele metode de control:
verificarea prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor
și operațiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidențiere și de
plată a obligațiilor fiscale;
Pentru efectuarea controlului fiscal prin sondaj, se va specifica în actul de control
perioada supusă sondajului, care nu poate fi mai mică de o lună calendaristică din cadrul unui
trimestru. Sondajul se va efectua asupra do cumentelor, menționându -se plafonul valoric p ână
la care s -a verificat. În cazul în care se constată abateri de natura evaziunii fiscale, controlul se
va efectua asupra tuturor documentelor financiar -contabile.
2 Legea nr. 207/2015 privind Codul de procerur ă fiscală ac tualizat prin O.G. nr. 84/ 2016 , pag. 33.
3 Tabără, V., Roman, C., Roman, A. – Control financiar și audit public, Editura Econo mică, București, 2007,
pag. 166.
7
Pentru perioadele verificate ce depășesc un trimestru dintr -un an fiscal, controlul prin
sondaj se va efectua pentru cel puțin o lună calendaristică din fiecare trimestru.
În situația în care contribuabilii nu răspund în termen de 5 zile lucrătoare de la data
primirii solicitării, se va consemna ac easta în procesul -verbal de control și se vor aplica
sancțiunile prevăzute de ordonanță.
Persoana desemnată de contribuabil să însoțească organul de control fiscal trebuie să
cunoască activitatea desfășurată de contribuabil.
Este permis a ccesul organului de control fiscal și în afara programului normal de lucru
al contribuabilului, atunci când sunt îndeplinite simultan următoarele două condiții:
– există autorizarea scrisă a conducătorului organului de control fiscal, autorizație care
se obține în baza re feratului întocmit de echipa de control fiscal, prin care se motivează
solicitarea accesului în afara programului normal de lucru al contribuabilului;
– se obține acordul sc ris al contribuabilului, care va fi înregistrat la registratura
contribuabilului și se va anexa la actul de control încheiat.
Contribuabilul este responsabil de îndeplinirea de către sistemul de prelucrare a
datelor a condițiilor minimale stabilite de Minister ul Economiei și Finanțelor și trebuie să
numească o persoană de specialitate p entru prezentarea informațiilor solicitate de organul de
control fiscal.
verificarea exhaustiv ă, care are ca obiect, verificarea tuturor documentelor și
operațiunilor, care stau la baza modului de calcul, de evidențiere și de plată a
obligațiilor fiscale;
controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilității și a surselor
acesteia, prelucrat e în mediu electronic, folosind metode de analiză, evaluare și testare
asistate de instrumente informatice specializate.
În cazul efectuării c ontrolului fiscal de către organul fiscal central, prin ordin al
președintelui A.N.A.F. se pot aproba metode și proceduri de sondaj.
Controlul fiscal se poate calsifica după mai multe criterii:
a) Din punct de vedere al scopului pentru care se efectuea ză, întâlnim :
– control fiscal informativ – care are ca scop, informarea agenților economici nou
inregistrați asupra drepturilor și ob ligațiilor fiscale ce le revin;
– control fiscal de rutină – care presupune menținerea legăturii concomitente cu
contribuabilii, in vederea urmăririi mod ului de respectare de către aceș tia, a obligațiilor de
inregistrare ca plătitori de impozite și taxe;
b) Din punct de ved ere sferei de cuprindere, întâlnim:
– control general – care cuprinde toate impozitele și taxele datorate de contribuabil, el
fiind specific economiilor cu sistem fiscal integrat;
– control parțial – în cazul în care se controlează anumite impozite și taxe;
c) Din punct de vedere al operațiunilor supuse controlului fiscal, avem:
– control comple t – atunci când se controlează toate operațiunile, documentele și
evidențele care stau la baza calcul ării și urmăririi unui impozit;
– controlul selectiv – atunci când se controlează numai anumite oper ațiuni, documente
sau perioade;
d) Din punct de vede re al cunoasterii realitatii unor operațiuni ce nasc obligații
fiscale -avem:
– control documentar – în cazul în care se examinează forma și conținutul
evidențelor, pentru stabilirea legalității operați unilor pe baza documentelor, având ca scop
comparea evidențelor contabile primare cu deconturile și declarațiile depuse de contribuabil.
– control faptic.
Organul fiscal poate efectua un control fără înștiințarea prealabilă a contribuabilului,
purtând denumirea de control inopinat.
Controlul inopinat constă în:
8
– verificarea documentară și faptică , ca urmare a unor informații cu privire la existența
unor fapte de încălcarea a legislației fiscale ;
– verificarea unor elemente ale bazei de inpozitare ale unui contribuabil, în corelație cu
cele deținute de pe rsoana sau entitatea supusă unui control fiscal, denumită control
încrucișat ;
– verificarea unor elemente ale bazei de impozitare sau cu privire la situația fiscală
faptică, precum și constatarea, analizarea și evaluarea unui risc fiscal specific.
Conducăto rul organului de control stabilește durata efectuării controlului inopinat, în
funcție de obiectivele controlului, și nu poate fi mai mare de 30 de zile.
Controlul operativ și inopinat se efecturează de către inspectorii antifraudă, cu excepția
celor din cadrul Direcției de combatere a fraudelor.
“Controlul operativ și inopinat se poate efectua și în scopul realizării de operațiuni de
control tematic care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmărește constatare,
analizarea și evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activități economice
determinate .”4
Formele controlului fiscal sunt:
Controlul formal, care presupune examinare a calității formale a elementelor
declarate cu scopul sesizării eventualelor erori. Prin acesta formă de control nu se verifică
exactitatea datelor cu privire la conținutul lor, ci modul în care sunt declarate. Controlul
formal se realizează în cadrul unor compartimente specializate cu ocazia primirii
documentelor de la contribuabili, fiind corectate ventu alele erori care se identifică. Aceasta se
efectuează sistematic asupra declarațiilor fiscale privind impozitul pe societate, impozitul pe
venitul global, taxa pe valoare adăugată, impozitul pe închirieri și este independentă de
celelalte forme de control.
Controlul ulterior al documentelor , care presupune efectuarea la sediul
administrației fiscale de servicii specializate ale acesteia, constatările făcute putând determina
declanșarea unui control extern. Acest control se realizează fără averti zarea contri buabililor și
are ca obiect examinare a critică a declarațiilor fiscale, cu ajutorul documentelor din dosarele
administrate de fisc prin compararea elementelor cuprinse în declarații cu informațiile din
dosarele contribuabililor, se controlează sinceritatea acestora și se caută contribuabilii care nu
au făcut declarații fiscale.
Administrația fiscală poate solicita clarificări sau justificări de la contribuabili, iar în
momentul în care constată lipsuri sau erori , declanșează procedura de corectare și infor mare a
contribuabililor. În cazul î n care se constată incoerențe între documente se ia decizia de a
proceda la un control extern la domicili ul sau sediul contribuabililor.
Controlul extern la domiciliul contribuabililor survine după controlul co ntabil ității
societății și presupune verifica rea situației personale a unui ma nager, asociat sau partener,
urmărindu -se ansamblul situației fiscale personale a contribuabilului. Practic se verifică
coerența dintre veniturile declarate și situația patrimonială, financ iară și standardul de viață al
familiei contribuabilului. Sunt urmărite nu numai veniturile provenite din activitatea
profesională, ci ansamblul veniturilor acestuia, analizându -se fluctuațiile înregistrate în
conturile bancare.
Controlul extern la sediu l societății unde contribuab ilul își desfășoară activitatea sa
economică, are ca scop verificarea regularității și sincerității declarațiilor fiscale, cu
înregistrările și documentele contabile sau de orice altă natură.
Verificarea documentelor care au st at la baza întocmirii declarațiilor fiscale se face sub
trei aspecte: verificarea formală, cifrică și de fond.
Scopul verificării formale este de a constata dacă documentele justificative utilizate:
• corespund cu cele stabilite de Ministerul de Finanțe , asociații profesionale sau de
unitatea patrimonială;
4 Legea nr. 207/2015 privind Codul de procerur ă fiscală a ctualizat prin O.G. nr. 84/ .2016 , pag. 39 .
9
• sunt completate corect, cu toate elementele necesare pentru reflectarea integrală a
operațiunilor economice ;
• conțin corecturi certificate corect ;
• conțin semnăturile necesare ;
Exactitatea calc ulelor aritmetice face obiectul verificării cifrice a documentelor
justificative, fiind o activit ate deosebit de importantă, deoarece poate conduce la identificarea
unor erori ca re denaturează baza impozabilă. Verificarea de fond a documentelor de organele
administrației fiscale se adaugă controlului operațiilor înregistrate în contabilitate de către
persoanele care execută controlul financiar preventiv, controlul financ iar de gestiune și
cenzurilor, potrivit cărora se urmărește realitatea, necesitatea, opo rtunitatea și legalitatea
operațiilor economice înscrise în evidențele contabile .
Controlul d e fond al documentelor presupune verificarea modului de înregistrare în
contabilitate a veniturilor și cheltuielilor aferente operațiilor economice și a concorda nței cu
prevederile legale, pentru identificarea cazurilor de fraudă fiscală prin supradimensionarea
cheltuielilor și diminuarea veniturilor.
Controlul extern, poate fi anunțat sau inopinat.
Admi nistrația fiscală este obligată sa anunțe contrib uabilul printr -un aviz de verificare
asupra: zilei și orei începerii verificării, impozitelor și taxelor fiscale care fac obiectul
verificării, anii supuși verificării, acceptul ca în timpul verificării contribuabilul să beneficieze
de consultanță. Excep ție fac, cazurile când se decide un control inopinat, caz în care, avizul
de verificare se înmânează contribuabilului la începutul demarării controlului.
Controlului inopinat are ca scop efectua rea de constatări materiale, începând cu
inventarierea documentelor, a valorilor din casierie, ridicarea prețurilor practicate, s tabilirea
stocurilor și continuând cu verificarea contabilității.
Obligațiile fiscale cuprind:
– obligația de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile sau a impozitelor datorate,
taxelor și contribuțiilor la fondurile cu destinație specială ;
– obligația de calculare, de înregistrare în evinențele contabile și de plată la termenele
legale, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor la fondurile cu destinație specială ;
– obligația de calculare, reține re și de înregistrare în evidențele contabile și de plată, la
termenele legale, a impozitelor care se realizează prin stopaj la sursă ;
– orice alte obligații care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea
și executarea legilor fiscal e.
Chiar dacă obiectul controlului extern este avizat sau nu, verificarea contabilității
presupune e xistența a două etape. În prima etapă inspectorul -verificator se informează asupra
metodelor de contabilitate utilizate, face inventarul documentelor și în cearcă să cunoască
societatea, după care procedează la op erațiunea de verificare propriu -zisă. În această etapă se
verifică regularitatea documentelor și se examinează aprofundat conturile. În cadrul verificării
conturilor se urmărește: realitatea operațiu nilor înregistrate, soldurile conturilor și modul de
întocmire a bilanțului p e baza informațiilor contabile. Numai la cererea scrisă și semnată de
contabil, verificarea cont abilității se poate efectua la contabil (în cazul societăți lor mici ) sau în
biroul inspectoru lui v erificator. În cea de -a doua etapă , verificatorul trebuie să urmărească
respectarea strictă a următoarelor condiții: să întocmească o listă detaliată cu documentele
necesare pe care să o remită contribuabilului, să restituie documentele cont abile la expirarea
perioadei de verificare și să solicite descărcarea de documentele restitui te din partea
contribuabililor.
Toate activitățile de control trebuie să se deruleze astfel încât să nu influențeze
desfășurarea normală a activității societății în cadrul termenelor legale.
10
1.2. Rolul și funcți ile controlului fiscal
Controlul fiscal face par te din mecanismul de conducere și gestionare a economiei
naționale f iind parte integrantă a controlului financiar și având rol de a contribui la
perfe cționarea conducerii eficiente a activităț ii economice, de a asigura cunoaș trea modului de
aplicare a deciziilor luate asupra gospodăririi resurselor materiale ș i băneș ti, de a asigura
realizarea veniturilor statului î n conformitate cu legea bugetară .
Sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice și juridice române și străine, precum și
asociațiile fără personalitate juridică, cărora le revin obligații fiscale, denumite în continuare
contribuabili.
“Rolul controlului fiscal urmărește, în principal fun cționarea unităților de producție
la capacitate normală, chiar maximă, pe criterii de eficiență și rentabilitate pentru obținerea
profitului maxim în raport cu obiectivele și normele stabilite. ”5
Rolul controlul ui fiscal presupune:
– constatarea și investi garea fiscală a tutur or actelor și faptelor care au rezultat din
activitatea contribuabilului supus controlului sau altor persoane privind legalitatea și
conformitatea declarațiilor fiscale, cor ectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor
fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii;
– analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu
informațiile proprii sau din alte surse;
– sancționarea potrivit legii a faptelor constatat e și dispunerea de măsuri pentru
prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile legislației fiscale.
În scopul îndeplinirii atribuțiilor de mai sus, organul de inspecție fiscală va proceda la:
examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al con tribuabilului;
solicitarea de informații de la terți;
stabilirea de diferențe de obligații fiscale de plată;
verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile;
dispunerea măsurilor asiguratorii în condițiile legii;
aplicarea de sancțiuni potrivit prevederilor legale;
discutarea constatărilor și solicitarea de explicații scrise de la reprezentanții legali ai
contribuabililor sau împuterniciții acestora.
Transpunerea în practică a activității de control fiscal, ca pârghie la dispoziția
conducerii unei entități economice este realizată printr -o serie de funcții specifice precum:
1. Funcția de cunoaștere – evaluare, care prespune determinarea rezultatelor
economice ale ale unei entități patrimoniale și evaluarea acestora pr in raportarea la un sistem
de criterii prestabilit, în vederea determinării măsurilor de intrare în legalitate și a
îmbunătățirii activităților verificate.
Această funcție are ca scop prevenirea elementelor perturbatoare ale activității
economice, situaț ie care necesită decizii și acțiuni de corecție ce implică importante costuri
materiale și de timp.
Prin funcția de cunoaștere – evaluare se realizează procesul de cunoaștere exactă, reală
și completă a fenomenelor, proceselor sau a activităților supuse controlului.
2. Funcția de îndrumare , se realizează prin efectul formativ – stimulativ și de
generalizare a experienței pozitive dobândită în urma desfășurării activității de control atât de
cei care execută controlul, cât și de personalul entității contr olate.
Caracterul fo rmativ al funcției de îndrumare, se manifestă în activitatea desfășurată de
organele de control cu scopul însușirii aspectelor teoretice și legislative care reglementează
activitățile realizate de către entitatea controlată, generaliza rea unor experiențe pozitive ale
5 Roș Viorel – Drept financiar, Editura All Back, Bucuresti, 2005, pag. 402.
11
altor entități în ceea ce privește îmbunătățirea stilului de muncă, stimularea inițiativelor
benefice, cultivarea spiritului de răspundere al lucrătorilor față de problemele cu care se
confruntă colectivul din care fac par te, insti tuirea unui regim de exigențe față de modul de
realizare a activităților ce le revin fiecăruia.
3. Funcția de constrângere rezultă din prevederile legale în vigoare care reglementează
obiectivele și sfera de activitate ale controlului fiscal și s e realizează prin măsuri
administrative, civile sau penale, ce se propun sau se dispun în sarcine celor ce se fac vinovați
de nerespectarea acestor norme în raport cu gradul de implicare.
Pe lângă aceste funcții de bază, controlului fiscal îi sunt specifi ce și ale funcții precum:
4. Funcția de reglare a activității agentului economic controlat, care constă în
eliminarea factorilor perturbatori în vederea menținerii echilibrului economic și asigurării
funcționabilității activității acestuia la parametrii p roiectați.
5. Funcția de prevenire a conrolului fiscal, care se manifestă prin efectul de
preîntâmpinare a abaterilor de la prevederiler legale.
Această funcție rezultă din faptul că activitatea de control are obligația de a dirija
activitatea economică , obiectivele acesteia într -o ordine de priorități logice, raționale, realizate
în condiții care să asigure eficiența scontată.
“Efectul de prevenire a abaterilor este mai benefic pentru desfășurarea, în regim de
eficiență a unei activități economice decâ t acțiunea de corecție ulterioară care implică mai
multe costuri, atât materiale cât și de muncă.”6
Literatura de specialitate mai indică și alte funcții ale controlului fiscal, referitoare la
măsurarea abaterilor planificate, diagnosticarea erorilor fina nciare, reglarea sistemului precum
următoarele:
• de informare
• de evaluare
• de corectare
• de recuperare
• educațională.
Inspectorul de control fiscal din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și unitățile sale
subordonate acționează conform prevederi lor Cons tituției Statutului funcționarilor publici,
regulamentului de organizare și funcționare a unității din care face parte și celorlalte dispoziții
legale care reglementează activitatea de control fiscal.
Reglementarea puterilor în stat, a r aportur ilor dintre acestea și organizarea
administrației au contribuit la apariția primelor forme de control. Ulterior, evoluția sistemelor
de impunere a diferitelor forme de manifestare a veniturilor și instituirea unui sistem regulat
de contabilitate, va influența asupra modalităților de organizare a controlului fiscal.
Sistemele fiscale moderne se bazează în mod esențial pe regimul declarativ. Acesta
presupune că toți contribuabilii dau dovadă de sinceritate și de bună credință, întocmind
declarații corecte și complete, asumându -și întreaga responsabilitate pentru acte le întocmite și
faptele comise. Aceștia trebuie să fie în măsură să justifice elementele declarate cu ocazia
controlului exercitat de administrația fiscală. La rândul său aceasta are dreptul și obligația de a
analiza elementele declarate în vederea așezării și încasării impozitelor și să identifice
persoanele care se sustrag de la plată.
Administrației fiscale îi revine sarcina de a dovedi omisiunile și inexactitățile din
documen te și să motiveze corecțiile pe care le face. În intervalul prevăzut de lege
administrația fiscală corectează lipsurile, omisiunile și erorile existente, prin mai multe forme
de control, care sunt complementare între ele.
6 Popeangă, P. – Controlul financiar – contabil, Editura Tribuna Economică, București, 1999, pag. 28.
12
1.3. Obiectivele controlului fi scal
Controlul fiscal urmărește prevenirea, constatarea și înlăturarea cazurilor de sustragere
de la calcularea, evidența și plata sumelor datorate bugetului de stat și bugeturilor locale,
precum și a oricăror alte sume care constituie venituri de natur ă fiscală, a căror administrare
revine Ministerului de Finanțe.
Controlul fiscal are o contribuție importantă î n asigurarea realizării veniturilor care
intra î n bugetul statului .
Obiectul controlului fiscal îl constituie examinarea modului în care se re alizează sau
s-a realizat programul fixat anticipat, precum și a modului în care se respectă principiile
stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficiențele, pentru a le corecta și
evita în viitor.
Contribuabilii sunt persoanele juridice și fizice, atât romane, cât și străine, precum și
asociațiile fără personalitate juridică, cărora le revin, potrivit legii, obligații fiscale, deci, orice
entitate care are calitatea de contribuabil, adică de subiect al impunerii este și subiect al
controlului fiscal.
Scopul oricărei administr ații fiscale moderne este acela de realizare a unui grad cat
mai mare de conformare fiscală voluntară a contribuabililor.
Activitatea de control fiscal, alături de informarea și educarea contribuabilil or,
reprezintă unul din principalele instrumente pentru imbunătățirea conformării fiscale
voluntare. În trecut, controlul fiscal era axat, în principal, pe atragerea de sume suplimentare
la bugetul de stat, fiind perceput de către contribuabili ca un mijlo c coercitiv al statului asupra
lor.
“Pentru prevenirea actelor și faptelor de evaziune și fraudă fiscală, inspectorii
antifraudă efectuează controlul operativ ș i inopinat, având următoarele obiective:
– respectarea actelor normati ve în scopul prevenirii, descoperirii și combaterii oricăror
acte și fapte de evaziune fiscală și frauda fiscală și vamală ;
– respectarea normelor de comerț, urmărind prevenirea, depistarea și înlăturarea
evaziunii fiscale și fraudelor fiscale ș i vamale;
– modul de producere, depozi tare, circulație și valorificare a bunurilor, în toate locurile
și spațiile în care se desfășoară activitatea operatorilor economici;
– articiparea, î n colaborare cu organele de sp ecialitate ale altor ministere și instituț ii
special izate, la acțiuni de depi stare și combatere a activităților ilicite care generează
fenomene de evaziune și fraudă fiscală și vamală .”7
Controlul fiscal are ca obiect :
verificarea b azelor de impunere;
legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale;
corectitudinea și exactitate a îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili;
respectarea prevederilor legislației fiscale și contabile;
stabilirea d iferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora (dobânzi și
penalități de întârziere) .
Pentru realizarea obiect ului de mai sus, inspecția fiscală are mai multe atribuții:
– constatatea și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptelor rezultând din activitatea
contribuabilului supus inspecției sau altor persoane privind: legalitatea și
conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor
fiscale, descoperirea de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
– analiza și evaluarea informațiilor fiscale, cu scopul confruntării declarațiilor fiscale cu
informațiile propr ii sau din alte surse;
7 OUG nr. 74/2013 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii ANAF .
13
– sancționarea potrivit legii a faptelor constatate și dispunerea de măsuri pentru
prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile legislației fiscale.
Obiectivul principal al inspectorului care exercită control ul fiscal îl repr ezintă
desfășurarea la cele mai înalte standarde de profesionalism a activității de control fiscal.
Atingerea acestui obiectiv presupune îndeplinirea a trei cerințe de bază și anume:
Credibilitate ;
Profesionalism ;
Calitatea serviciilor.
Pe întreaga durat ă a controlului fiscal, inspectorii de control fiscal au obligația de a
acționa cu profesionalism, dovedind corectitudine și obiectivitate în relațiile cu contribuabilii
și cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
În scopul atingerii obiectivului controlului fiscal, persoanele care exercită această
funcție trebuie să respecte urmatoarele principii fundamentale:
1. Integritatea este principiul potrivit căruia inspectorii de control fiscal își vor exerci ta
funcția cu onestitate, bună credință și responsabilitate, respectând legea și acționând în
conformitate cu prevederile legale și cu cerințele funcției nu vor lua parte, cu bună știință, la
nicio activitate ilegală și nu se vor angaja în acte care să dis crediteze funcția de inspector de
control fiscal.
2. Obiectivitatea este principiul potrivit căruia inspectorii de control fiscal tratează
toate situațiile cu care se confruntă în activitatea lor conform stării de fapt fără să influențeze
exteriorul.
3. Legalitatea reprezinta pri ncipiul conform căruia orice acț iune de c ontrol fiscal poate
fi efectuată, dacă este prevazută î ntr-un act normativ aplicabil domeniului de activitate supus
procedurii de control;
4. Confidențialitatea este principiul potrivit căru ia inspectori i de control fiscal sunt
obligați să nu dezvaluie informaț iile pe care l e primesc de la contribuabili fără o autorizare a
celor în drept, cu excepț ia cazurilor prevazute de lege.
5. Competen ța este principiul potrivi t caruia toate situațiile s unt tratate printr -un
raționament profesional. În acest caz, inspectorii de cont rol fiscal trebuie sa fie imparțiali și
să aplice cunoștințele, experiența și aptitudinile necesare în exercitarea atribuț iilor de serviciu.
1.4. Desfășurarea controlului fi scal
Societatea în general și contribuabilii în special solicită efectuarea controlului fiscal la
cele mai înalte cote de calitate și standarde de performanță, astfel încât să se asigure atât
realizarea funcției de control fiscal cât și derularea nestin gherită a activității contribuabilului
pe per ioada controlului.
Controlul fiscal se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a
stabili creanțe fiscale. Pe rioada supusă controlului fiscal începe de la sfârșitul perioadei
controlate ante rior.
Activitatea de control fiscal se desfășoară în baza unor programe anuale, trimestriale și
lunare.
Controlul fiscal se exercită pe baza principiilor independenței, unicității, autonomiei,
ierarhizării, teritorialității și descentralizării.
Controlul f iscal se efectuează o singură dată pentru fiecare tip de creanță fiscală și
pentr u fiecare perioadă supusă impozi tării.
Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuși controlului fiscal este efectuată de
către organul de control fiscal competent, în fu ncție de nivelul riscului. Nivelul riscului se
stabilește pe baza analizei de risc.
14
Contribuabilul nu poate face obiecții în ceea ce privește procedura de selectare
folosită.
Controlul fiscal nu începe înainte ca organul fiscal să își îndeplinească obligaț ia legală
de a informa contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin
transmiterea unui aviz de inspecție fiscală.
În desfășurarea controlului, inspectorul va avea în vedere urmatoarele:
dacă au fost respectate de contribuabil toate reglementarile financiar -fiscale l egate de
activitatea desfasurată de acesta;
dacă toate operaț iunile economico -financiare ale contr ibuabilului au fost consemnate
în documente financiar -contabile și î n documente cu regim special și dacă au fost
corect, cronologic și în totalitate înregistrate î n contabilitate;
dacă balanțele de verificare și declarațiile fiscale au fost întocmite corect, complet ș i
reflectă o imagine fidelă a patrimoniului contribuabilu lui și obligaț iilor fiscal e datorate
bugetului d e stat.
In situația ăn care se descoperă anumite nereguli cu privire la a ctivitatea, documentele,
evidențele contabile și declaraț iile fiscal e, inspectorul va aduce la cunoștința contribuabilului,
solicitând totodată , clar ificări, justificări ș i punctul d e vedere al acestuia.
În activitatea de control, inspectorii de control utilizeaza urmatoarele tipuri de
documente:
procesul verbal – se întocmeste cu ocazi a controlului curent, operativ ș i inopinat
sau a controlului temati c, privind constatarea unor situa ții faptice ș i documentare
existente la un moment dat, pentru stabilirea stării de fapt fiscale, precum ș i
pentru constatarea unor împrejurări privind săvârș irea unor fapte penale.
procesul ve rbal de ridicare/restituire de î nscrisuri – se completează de că tre
inspectorii antifraudă cu ocazia ridicării/restituirii de documente și/sau înscrisuri,
în condiț iile legii.
procesul verbal de sigilare/desigilare – se întocmeste de inspectorii antifraudă în
situația în care există indicii ca î n locur ile de producț ie, depozitare, comercializare
sau pe timpul transportului se găsesc bunuri sau produse a căror proveniență nu
este legală sau a că ror fabricație este interzisă de lege sau se produce fără
autorizație, iar acț iunea de control nu poate fi fina lizată, urmând a fi continuată
ulterior, existând posibilitatea ca documentele, înscris urile, bunurile necesare
efectuării controlului să fie sustrase, distruse ori nu se poate face un inventar al
acestora în vederea ridicării/reț inerii acestora, în activităț ile de monitor izare a
transporturilor de bunuri. în alte cazuri în care se impune sigilarea, î n condiț iile
legii.
invitaț ia – prin acest a ct contribuabilul este invitat și îi sunt solicitate
lămuriri/î nscrisuri de către inspectorii antifraudă , la sediul ac estora, în sit uațiile î n
care se impune efectuarea/continuarea controlului ori controlul nu a putut fi
efectuat la sediul social, domiciliul fiscal sau un sedi u secundar al contribuabilului
și nici î ntr-un loc stabilit de comun acord cu contribuabilul. Oda tă cu solicita rea
prezenț ei contribuabilului la sediul Direcț iei Generale/Regionale Antifraudă
Fiscală, sunt solicitate registre, documente de afaceri și orice alte î nscrisuri.
nota explicativă – prin acest document se solicită explicaț ii scrise reprezentantului
contrib uabilului, oricarui angajat al acestuia s au oricarei persoane implicate în
săvârș irea faptelor constatate, care să contribuie la stabilirea unor elemente
relevante din activitatea contribuabilului, ce pot influenț a constată rile sau pentru
clarificarea unor cauze ș i/sau imprejurari.
Pe lângă aceste documente, inspectorii antifrauda mai pot î ntocmi "Procesul -verbal de
constatare și sancționare a contravenț iilor"
15
Avizul de inspecție fiscală trebuie comunicat contribuabilului în scris, înainte de
începerea ins pecției fiscale, cu 30 de zile pentru marii contribuabili și 15 zile pentru ceilalți
contribuabili.
Avizul de inspecție fiscală se comunică contribuabilului, înainte de începerea
inspecției fiscale astfel:
– În cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil aflat în pro cedură de
insolvență;
– În cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a
inspecției fiscale;
– Pentru extinderea inspecției fiscale la perioade sau creanțe fiscale, altele decât cele
cuprinse în avizu l de inspecție fiscală inițial;
– În cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a
contestației;
– În cazul unor cereri ale contribuabilului pentru a căror soluționare, ca urmare a
analizei de risc, este necesară efectuarea inspe cției fiscale.
Avizul de inspecție fiscală cuprinde:
a) temeiul juridic al inspecției fiscale;
b) data de începere a inspecției fiscale ;
c) obligațiile fiscale, alte obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă, precum și
prioadele ce urmează a f i supuse inspecției fiscale ;
d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale.
De asemenea, în avizul de inspecție fiscală se va menționa obligația contribuabililor de
a pune la dispoziția organelor de control fiscal toate doc umentele și evidențele contabile,
precum și de a asigura spațiul de lucru, precum și toate celelalte condiții necesare pentru
desfășurarea controlului fiscal.
Avizul de verificare va fi însoțit de un extras din Carta drepturilor și obligațiilor
contr ibuabililor pe timpul desfășurării controlului fiscal, aprobată prin ordin al Ministrului
Finanțelor P ublice.
Data începerii inspecției fiscale este data menționată în Registru Unic de Control ori
de câte ori există obligația ținerii acestuia. În cazul î n care contribuabilul nu prezintă
organului de inspecție fiscală, registrul unic de control, această dată se înscrie într -un proces –
verbal de constatare.
În cazul în care inspecția fiscală nu poate începe în termen de cel mult 5 zile lucrătoare
de la data prevăzută în aviz, contribuabilul este înștiințat în scris asupra noii date de începere a
inspecției.
La începerea controlului fiscal, organul de control trebuie să prezinte contribuabilului
legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de cond ucătorul organului de inspecție
fiscală.
Locul desfășurării inspecției fiscale, trebuie să privească în special pe contribuabilul
supus acestei inspecții, urmând să se desfășoare, de regulă, în spațiile de lucru ale
contribuabilului. Pentru aceasta, contr ibuabilul trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat,
precum și logistica necesară.
Când nu există un spațiu de lucru adecvat pentru derularea inspecției fiscale,
activitatea de inspecție se va desfașura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de
comun acord cu contribuabilul.
Inspecția fiscală nu este limitată în efectuarea controlului doar la sediul
contribuabilului, ci acesta, indiferent de locul unde se desfășoară inspecția fiscală, dă dreptul
organului fiscal să inspecteze locuril e în care se desfășoară activitatea, în prezența
contribuabilului sau a unei perso ane desemnate de acesta.
Durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organul de inspecție fiscală, în
funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare d e:
16
– 180 de zile pentru contribuabilii mari, precum și pentru contribuabilii care au sedii
secundare, indiferent de mărime;
– 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii;
– 45 de zile pentru ceilalți contribuabili.
Domiciliul fiscal se înregistrează la organul f iscal în toate cazurile în care acesta este
diferit de d omiciliul sau de sediul social.
În cazul contribuabililor care au sedii secundare, controlul fiscal se exercită la sediul
principal ș i la sediile secundare de către organul fiscal competent. Există și posibilitatea
pentru organul fiscal competent să poată delega competența de efectuare a controlului fiscal
organelor fiscale în a căror rază teritorială se află sediile secundare, caz în care coordonarea
activității de control fiscal se face de către orga nul fiscal în a cărui rază teritorială se află
domiciliul fiscal al contribuabilului.
Timpul în care se desfășoară controlul fiscal este de regulă cel din timpul programului
de lucru al contrib uabilului. Acesta se poate desfășura și în afara programului de lucru al
contribuabilului, cu acordul scris al acestuia si cu aprobarea conducătorului organului fiscal.
Excepția de la regula potrivit căreia, controlul fiscal se desfășoară în timpul
programului normal de lucru al contribuabilului și se aplică doar în c azul îndeplinirii
cumulative a celor două condiții: acordul scris al contribuabilului și aprobarea conducătorului
organului fiscal, lipsa acestora sau numai a uneia din condiții face ca orice inspecție astfel
efectuată să fie în afara normelor legale, cont ribuabilul nemaifiind ținut de obligațiile legale
de a coopera cu organul fiscal care nu se încadrează în prevederile legii.
Regula privind perioada supusă controlului fiscal este diferită pentru contribuabilii
mari, în cazul cărora perioada supusă control ului fiscal începe de la sfârșitul perioadei
controlate anterior. Pentru celelalte categorii de contribuabili, controlul fiscal se efectuează,
de regulă, asupra creanțelor născute î n ultimii 3 ani fiscali , pentru care există obligația
depunerii declarațiil or fiscale, ea însă se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului
de a stabili obligații fiscale, dacă sunt îndeplinite una din următoarele condiții :
– există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume
datorate bugetului general consolidat;
– nu au fost depuse declarații fiscale;
– nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor
sume datorate bugetului general consolidat;
Atunci când nici una dintre condițiile enumerate mai sus nu se găsește în situația
contribuabilului supus inspecției fiscale, inspectorul fiscal nu poate depăși perioada ultimilor
3 ani fiscali.
Conducătorul inspecției fiscale competente poa te sa hotărască suspendarea unei
inspecții, numai dacă apariția acesteia impiedică finalizarea inspecției fiscale, în una din
următoarele situații:
a) pentru desfășurare unuia sau m ai multor controale încrucișate în legătură cu actele
și operațiunile efectuate de contribuabilul supus controlului ;
b) pentru îndeplinirea măsurilor dispuse de organul fiscal, inclusiv situația în care se
urmărește elaborarea și prezentarea dosarului prețurilor de transfer ;
c) pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale ;
d) pentru efectuarea unei expertize ;
e) pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării unor persoane sau
stabilirii realității unor tranzacții ;
f) pentru solicitarea de informații sau documente de la autorități, instituții sau terți,
inclusiv de la autorități fiscale din alte state, în legătură cu obiectul inspecției fiscale ;
g) pentru finalizarea unor acțiuni de control fiscal la același contribuabil, care pot
influența rezultatele inspecției fiscale ;
h) pentru efectuarea verificărilor la ceilalți membrii ai grupului fiscal unic ;
17
i) atunci când , pentru valorificarea informațiilor rezultate din alte acțiuni de inspecție
fiscală sau obținute de la alte autorități sau de la terți, se impune începerea unei inspecții
fiscale la un alt con tribuabil;
j) în alte cazuri temeinic justificate.
Propunerea d e suspendare va fi făcută în scris de către organele de control fiscal prin
întocmirea unui referat avizat de șeful de serviciu coordonator, care va fi supus aprobării
conducătorului controlului fiscal competent.
După încetarea condițiilor care au generat suspendarea, controlul fiscal va fi reluat,
data acestuia fiind comunicată în scris contribuabilului .
Data de la care se suspendă acțiunea de controlul fiscal va fi comunicată în scris
contribuabilului.
Rezultatul controlului fiscal se consemnează, în scri s, într -un raport de inspecție
fiscală, în care sunt prezentate constatările organului fiscal din punct de vedere faptic și legal
și conseci nțele lor fiscale.
Raportul de inspecție fiscală se întocmește la finalizarea inspecției fiscale și cuprinde
toate constatările cu privire la perioadele și obligațiile fiscale verificate precum și în legătură
cu alte obligații ce au făcut obiectul verificării.
Referatul aprobat de conducătorul controlul fiscal competent va fi anexat la raportul
de inspecție fiscală în cheiat la finalizarea controlul fiscal.
Toate constatările efectuate în timpul desfășurării controlului fiscal se consemnează, în
mod obligatoriu, în procese -verbale de control, în note de constatare sau în procese -verbale de
consta tare a contravențiilor .
Data comunicării către contribuabil a rezultatelor cont rolului fiscal este data semnării
procesului -verbal de control de către contribuabil sau de reprezentantul său legal.
În cazul în care contribuabilul sau reprezentantul său legal refuză semnarea
proces ului-verbal de control, rezultatele controlului fiscal vor fi comunicate acestuia printr -o
scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data primirii de către contribuabil a scrisorii
constituind data comunicării.
La finalizarea controlului fiscal, con tribuabilul este obligat să dea o declarație scrisă,
pe propria raspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate documentele și
informațiile solicitate pentru control, în declarație menționându -se și faptul că au fost
restituite toate do cumentele solicitate și puse la dispozi ție de contrbuabil.
La finalizarea controlului fiscal se înc heie proces -verbal.
Procesul -verbal de control fiscal va fi înregistrat la registratura unității fiscale care a
dispus controlul, în termen de 3 zile lucră toare de la încheierea controlului fiscal.
Procesul -verbal de control se înregistrează în Registrul unic de control existent la
contribuabil.
Nota de constatare se întocmește și în cazul în care, în timpul controlului fiscal, se fac
constatări a căror rec onstituire ori dovedire ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau ori de
câte ori organul de control fiscal consideră necesar.
Procesul -verbal de constatare a contravențiilor se încheie pentru acele fapte ale căror
constatare și sancționare sunt de comp etența organelor fiscale, în conformitate cu legislația în
vigoare privind regimul contravențiilor.
Pentru urmărirea efectuării plății obligațiilor bugetare stabilite prin actul de control,
organul de control fiscal va transmite actul de control încheiat ș i celelalte documente unității
fiscale unde este înregistrat contribuabilul.
18
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA CONTROLU LUI FISCAL DE
CĂTRE AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISC ALĂ
(A.N.A.F.)
2.1. Scurt istoric în ceea ce privește înființarea
Agenției Naționale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.)
În cadrul Ministerulu i Economiei și Finanțelor, la începutul anului 2003 , s-a înființat
Departamentul de Administrare Fiscală, prin unificarea tuturor direcțiilor de administrare
fiscală sub coordona rea unui singur secretar de stat.
Conducerea Ministerului Ec onomiei și Finanțelor a urmărit prin această organizare
îmbunatățirea activităț ii de administrare fiscală prin concentrarea resurselor organizației
asupra elaboră rii și implementării măsurilor care au ca rezultat îmbunătățirea conformării
voluntare, precum și asupra reformă rii și modernizării sistemului.
Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost înființată î ncepâ nd cu data de 1
octombrie 2003, fiind o entitate care înglobează toate funcț iile de administrare fiscală
realizate anterior în cadrul departamentului specializat din Ministerului Economiei și
Finanțelor, precum și funcțiile suport care se află într -o strânsă interdependență în realizarea
obiectivelor agenției.
“Agenția Națională de Administrare Fiscală este srtructura specializată a
Ministerului Finanțelor Publice care pune în aplicare politica acestuia în domeniul
controlului financiar și fiscal în legătură cu:
– respectarea de către contribuabili a prevederilor legale privind stab ilirea,
evidențierea și plata integrală și la termen a obligațiilor fiscale față de bugetul de
stat;
– respectarea dispozițiilor legale de organizare și desfășurare a activităților economice
producătoare de venituri impozabile;
– organizarea și conducerea evid ențelor contabile ale contribuabililor;
– identificarea și combaterea evaziunii fiscale;
– aplicarea și respectarea reglementărilor în domeniul financiar -valutar și contabil.”8
Agenția Națională de Administrare Fiscală a devenit o perațională la la 1 ianuarie
2004, având în subordine structurile de administrare și colectare a veniturilor la bugetul de
stat din cadrul Direcțiilor Finanțelor P ublice județene și a municipiului București și Direcției
generale de administrare a marilor contribuabili și își desfășoa ră activitatea în domeniul
impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor venituri bugetare prin intermediul procedurilor de
gestiune, colectare, control fiscal, soluționare a contestațiilor și dezvoltarea unor relații de
parteneriat cu contribuabilii, i nclusiv prin acordarea de servicii de asistență.
Începând cu data de 1 ianuarie 2004, și celelalte activități legate de colectarea
contribuțiilor sociale, respectiv gestiunea declarațiilor și colectarea veniturilor, calcularea
dobânzilor și penalităților, instituirea unor măsuri de executare silită, constituie atribuții ale
Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Un asemenea act normativ aduce o serie de avantaje atat bugetului public, cât și
contribuabililor, dintre care menționăm:
– o mai bună perfor manță a colectării efectuată de către o autoritate unică, indiferent de
destinația plății (bugetul de stat sau bugetele speciale);
8 Tabără, V., Roman, C., Roman, A.G. – Control financiar și audit public, Editura Economică, Bucureșt i, 2007,
pag. 180.
19
– cresterea conformării voluntare printr -o abordare integrată a controlului fiscal privind
impozitele și contribuțiile sociale datorate;
– scăderea poverii conformării voluntare pentru contribuabili, ca urmare a reducerii
numărului plătilor, a declarațiilor și al instituțiilor cu care trebuie să intre în contact.
2.2. Modul de organizare și funcționare al Agenției Național e de
Administrare Fiscală ( A.N.A.F )
Agenția Națională de Administrare Fis cală, este principalul motor al colectării
veniturilo r la bugetul de stat, asigurând atât creșterea gradului de colectare al veniturilor
bugetare cât și creșterea gradului de încre dere publică în sistemul de administrare fiscală prin
schimbarea modului de abordare a relațiilor cu contribuabilii și prin creșterea gradului de
transparență, fără a atinge interesele personale ale contribuabililor.
Aceasta urmărește realizarea schimbăr ilor necesare în managementul administrației
fiscale prin stabilirea unor criterii de evaluare a performanței obținute de personalul din cadrul
administrațiilor fiscale.
Agenția Națională de Administrare Fiscală se organizează și funcționează ca organ de
specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în
subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, finanțată de la bugetul de stat.
O simplă analiză a sistemului de organizare globală ne arată că lumea se co nstituie din
multe națiuni diferite, populate de oameni diferiți, fiecare cu propria lor limbă religie, cultură,
obiceiuri și istorie. Dar toate națiunile au cel putin un lucru în comun : Administrația Fiscală.
Această instituție trebuie să urmeze un curs în mijlocul unor asteptări contradictorii,
respectiv presiunea nevoilor de a sigurare a serviciilor publice în permanentă crestere, cu
presiunea fiscală asupra masei imp ozabile ce se doreste minimizată.
Mediul și condițiile specifice de acțiune în care o perează Administrația Fiscală sunt
diferite fată de ale altor organizații.
Agenția Națională de Administrare Fiscală are structura organizatorică, formată din
direcții generale, direcții și alte structuri.
În cadrul acesteia, inclusiv în directa subord ine a președintelui, se pot organiza, prin
ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, direcții în cadrul unor
direcții generale, precum și servicii, birouri, compartimente și colective temporare și se pot
stabili numărul posturilor pe fiecare structură în parte, numărul posturilor de conducere și
numărul posturilor de execuție, în condițiile legii.
Personalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală este compus din președinte,
vicepreședinți, funcționari publici și personal contr actual.
Numărul maxim de posturi al aparatului propriu al Agenției Naționale de
Administrare Fiscală este de 1.307, inclusiv președintele și vicepreședinții.
Numărul de posturi al aparatului propriu al Agenției Naționale de Administrare Fiscală
poate f i modificat prin redistribuirea de posturi de la direcțiile generale ale finanțelor publice
județene și a municipiului București, prin ordin al președintelui Agenției Naționale de
Administrare Fiscală, cu excepția posturilor utilizate în activitatea de tre zorerie și contabilitate
publică și a celorlalte compartimente subordonate direct Ministerului Economiei și Finanțelor,
care se redistribuie prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
Vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca re conduce
Autoritatea Națională a Vămilor nu este inclus în numărul maxim de posturi pentru aparatul
propriu al Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
În subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda
Financiară, Autoritate a Națională a Vămilor, direcțiile generale ale finanțelor publice județene
20
și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca instituții publice cu
personalitate juridică .
În cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală se organi zează și funcționează
Autoritatea Națională a Vămilor, ca organ de specialitate al administrației publice centrale,
instituție publică cu personalitate juridică, cu buget propriu în cadrul Ministerului Economiei
și Finanțelor.
Obiectivele Agenți ei Naționale de Administrare Fiscală sunt următoarele:
a) colectarea veniturilor bugetului de stat, reprezentând impozite, taxe și alte venituri
ale bugetului de stat, precum și a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului
asigurărilor pentru șomaj, bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
b) aplicarea unitară a prevederilor legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile
sociale și alte venituri bugetare în domeniul său de activitate;
c) exercitarea pre rogativelor stabilite de lege prin aplicarea unui tratament echi tabil
tuturor contribuabililor;
d) aplicarea în domeniul vamal a măsurilor specifice rezultate din Programul de
guvernare și di n legislația în domeniul vamal;
e) dezvoltarea asistenței contr ibuabililor în vederea îmbunătățirii nivelului de
informare al acestora și aplicării unitare a prevederilor legislației privind impozitele, taxele,
contribuțiile soc iale și alte venituri bugetare.
În realizarea obiectivelor Agenția Națională de Administra re Fiscală are următoarele
atribuții:
asigură aplicarea corectă, unitară și nediscriminatorie a legislației fiscale;
elaborează și avizează proiectele de acte normative care conțin prevederi
referitoare la administrarea veniturilor bugetare, proceduri de administrare a
impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale și a celorlalte venituri bugetare pentru
care este competentă;
participă împreună cu direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Economiei
și Finanțelor la elaborarea proiectelor de acte no rmative privind stabilirea
veniturilor bugetare;
exercită controlul operativ și inopinat privind prevenirea, descoperirea și
combaterea oricăror acte și fapte din domeniul economic, financiar și vamal care
au ca efect evaziunea fiscală;
exercită activitate a de inspecție vamală, activitatea de control vamal ulterior și
orice altă formă de control specific în legătură cu aplicarea și respectarea
reglementărilor în vigoare în domeniul vamal;
are reprezentanți permanenți la Misiunea României pe lângă Uniunea Eu ropeană
sau în cadrul altor organisme internaționale, care asigură legătură operativă pe
probleme vamale;
aplică în domeniul vamal măsurile specifice rezultate din programele
guvernamentale și din reglementările vamale și alte dispoziții aplicabile mărfuri lor
aflate sub supraveghere vamală sau supuse controlului vamal;
exercită controlul financiar privind respectarea disciplinei economico -financiare și
a modului de administrare și gestionare a mijloacelor materiale și a fondurilor
financiare de către operat orii economici la care statul, direct sau printr -o instituție
ori autoritate publică, are calitatea de acționar;
administrează depunerea de către plătitori a declarațiilor de impunere la impozite,
taxe, contribuții sociale și alte venituri bugetare potrivi t legii, precum și evidența
plăților efectuate;
elaborează și aplică procedurile privind evidența contribuabililor, gestiunea
dosarului fiscal și a cazierului fiscal;
21
elaborează și pune la dispoziție personalului său materiale informative referitoare
la ap licarea legislației specifice fiecărui domeniu propriu de activitate;
asigură, potrivit legii, tipărirea formularelor și imprimatelor tipizate utilizate în
domeniul său de activitate;
coordonează, îndrumă și verifică modul de respectare a procedurilor de
administrare, a legislației fiscale și a legislației contribuțiilor sociale de către
structurile de administrare, prin efectuarea de acțiuni de monitorizare și revizie a
activității desfășurate de acestea;
furnizează Ministerului Economiei și Finanțelor inf ormații necesare fundamentării
estimării veniturilor ce pot fi colectate de la contribuabili;
furnizează structurilor specializate ale Ministerului Economiei și Finanțelor
informațiile necesare fundamentării calculului contribuției României la bugetul
Uniu nii Europene;
soluționează contestațiile împotriva actelor administrative fiscale, în condițiile
legii;
urmărește realizarea unui management eficient și coerent al administrării fiscale,
având ca scop menținerea unei administrări fiscale unitare, stabile ș i armonizate;
exercită funcția de audit public intern în condițiile legii;
elaborează și derulează programe de perfecționare profesională a personalului din
cadrul agenției la nivel central și la nivelul structurilor de administrare prin Școala
de Finanțe Publice și Vamă și alte organisme specializate în acest domeniu;
asigură prin sistemul de management al performanței și dezvoltare profesională
formarea unui corp al funcționarilor publici profesionist, onest, stabil și eficient,
în scopul creării unei org anizații moderne, flexibile, funcționale și eficiente, în
condițiile legii;
deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator terțiar de credite
în cadrul fiecărui exercițiu bugetar;
inițiază și participă la negocierile pentru elaborarea u nor convenții bilaterale în
materie de recuperare a creanțelor bugetare;
organizează activitatea de monitorizare a recuperării creanțelor bugetare
verifică bazele de impunere, legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale,
corectitudinea și exactitate a îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, precum
și modul în care aceștia respectă prevederile legislației fiscale și contabile,
stabilește diferențe privind obligațiile de plată, cât și accesoriile aferente acestora;
aplică împreună cu organele sale subordonate legislația în domeniul ajutorului de
stat;
propune strategii de dezvoltare pe termen mediu și lung și soluții de reformă în
domeniul administrării fiscale.
Agenția Națională de Administrare Fiscală îndeplinește orice alte atribuții și are toate
competențele cu privire la activitatea de administrare a veniturilor bugetare, cu excepția
cazurilor în care legea prevede altfel.
În exercitarea atribuțiilor sale Agenția Națională de Administrare Fiscală colaborează
cu ministerele și autoritățile administrației publice centrale, autoritățile administrației publice
locale, cu alte instituții publice, precum și cu persoane juridice și fizice și alte entități.
Atribuțiile, sarcinile și răspunderile direcțiilor generale ale finanțelor publice județen e,
respectiv a municipiului București, se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare,
care se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe baza
propunerilor vicepreședinților Agenției Naționale de Administ rare Fiscală și ale conducerii
direcțiilor de specialitate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, cu avizul
secretarului de stat coordonator sau a secretarului general, după caz.
22
Atribuțiile, sarcinile și răspunderile individuale ale personalulu i propriu al Agenției
Naționale de Administrare Fiscală, al direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și al
Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București se stabilesc prin fișa
postului, pe baza regulamentelor de organizare și funcționare care se semnează de salariat și
se aprobă în condițiile legii
În îndeplinirea atribuțiilor sale Agenția Națională de Administrare Fiscală este
autorizată:
1. Să exercite nemijlocit și neîngrădit inspecția fiscală, controlul financiar, co ntrolul
operativ și inopinat și controlul vamal, conform dispozițiilor legale în vigoare;
2. Să dea operatorilor economici, ca urmare a controlului, dispoziții pentru luarea
măsurilor de respectare a legii;
3. Să aplice sancțiuni potrivit prevede rilor legale;
4. Să urmărească și să ia măsuri de recuperare a ajutorului de stat ilegal sau utilizat
abuziv, prin organele abilitate, conform competențelor;
5. Să aplice, prin organele abilitate, modalitățile de executare silită și măsurile
asigurăto rii, în condițiile legii, pentru a căror realizare este competentă potrivit legii;
6. Să încheie protocoale de schimb de informații și colaborare cu ministerele,
instituțiile publice și cu alte organizații;
7. Să soluționeze plângerile prealabile și petițiile și să pună la dispoziție solicitanților
informațiile publice, în condițiile legii;
8. Să stabilească orice alte măsuri în condițiile prevăzute de lege.
Administrația Fiscală trebuie să fie flexibilă pentru a se adapta la standardele Uni unii
Europene.
Încă din cursul anului 2002, Ministerul Economiei și Finanțelor a început un proces
intens de reformă și modernizare a activitații de administrare fiscală, proces care a beneficiat
atât de sprijinul factorilor interni, cât și de cel al pr ogramelor externe de asistența tehnică.
Necesitatea acestei reforme a administrarii impozitelor, taxelor, contributiilor și a
altor venituri ale bugetului de stat a fost determinată de diverși factori, cum sunt schimbările
economice și sociale apărute în ultima perioadă, obligațiile asumate de România odată cu
exprimarea fermă a dorinței de aderare la Uniunea Europeană, mediul de afaceri conectat din
ce în ce mai mult cu economia internațională, precum și schimbările care au avut loc în plan
internațional în procesul de modernizare al Administrațiilor Fiscale.
În cadrul Ministerului Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală
se organizează și funcționează Autoritatea Națională a Vămilor, ca organ de specialitate al
administrației publ ice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, cu buget propriu.
Tot în cadrul Ministerului Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală ae
organizează și funcționează și Garda Financiară, ca organ de specialitate al adminisr ației
publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, cu buget propriu.
Agenția Națională de Administrare Fiscală este condusă de un președinte cu rang de
secretar de stat, numit prin decizie a primului – ministru. Președintele Agenției Na ționale de
Administrare Fiscală răspunde în fața ministrului finanțelor pentru întreaga sa activitate.
În exercitarea atribuțiilor sale președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală
emite ordine, acesta având calitatea de ordanator secundar de c redite pentru Autoritatea
Națională a Vămilor și Garda Financiară, și exercită atribuțiile legale în această calitate pentru
Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală este ajutat în activitatea sa d e
3 vicepreședinți cu rang de subsecretar de stat, numiți prin decizie a primului – ministru.
Răspunderioe și atribuțiile vicepreședinților se stabilesc prin ordin al președintelui
Agenției Naționele de Administrare Fiscală.
23
2.3. Metodologia de exerci tare a controlului fiscal de către Agenția
Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.)
Structurată pe etape, metodologia de realizare a controlu lui fiscal se prezintă astfel:
1. Etapa programării activităț ii de control fiscal ;
2. Etapa pregătirii a cțiunii de control fiscal ;
3. Etapa efectuă rii controlului fiscal ;
4. Etapa î ntocmirii actelor de control fiscal ;
5. Etapa valorificării constată rilor rezultate din controlul fiscal .
Etapa programării activității de control fiscal
Activitatea de cont rol fiscal, ca orice altă activitate umană care se desfășoară la
anumie termene trebuie programată și pregătită
Programarea activităț ii de control fiscal c uprinde atat stabilirea propriu -zisa a
obiectivelor , subiecților și a termenelor de realizare, câ t si transmi terea acestora către unitățile
cu atribuț ii de control fiscal.
Programarea activității de control fiscal rezultă din asigurarea realizării î n totalita te a
obiectivelor ce revin unităților cu sarcini î n acest domeniu, precum și din evitarea contro alelor
la aceiași agenț i economici.
“Programul de control este principalul instrument de lucru în baza căruia, pe o
perioadă determinată structurile cu atribuții de control fiscal iși desfasoră întreaga
activitate.”9
Programul de control este un document ce conț ine, nominalizate, toate obiective le
generale privind activitățile ce urmează a fi cuprinse în acțiunile de control fiscal, defalcate pe
forme de control cu precizarea termenelor la care urmează a fi finalizate, a persoanelor care îl
execută, precu m și a entităților ce urmează a fi verificate.
Formele de control se stabilesc în funcție de prevederile legale prin care au fos
stabilite sfera și obiectul de acti vitate al entității cu atribuții de control fiscal.
Programul de control se elaborează în cadrul fiecarei unități cu atribuț ii de
control fi scal, fiind centralizat la nivelul struc turii coordonatoare, apoi se aprobă de către
conducerea acesteia, și, în forma finala, se returnează unităților din subordine în vederea
punerii în aplicare.
Stabil irea agenților economici la care urmează a se efectua controlul se face pe baza
prevederilor legale, potrivit cărora un agent economic poate fin controlat o singură dată, într –
un an calendaristic, pe obiective ce vizează sinceritatea bilanțului sau realita tea sumelor
datorate de acesta bugetului de stat. Este necesar să se ținăm cont și de faptul că acțiunile de
control programate nu pot depăși durata maximă de trei luni, indiferent de tema verificării și
perioada la care aceasta se referă.
La nivelul agenț ilor economici, programul de desfățurare a controlului fiscal se
întocmește pentru toate formele de control ș cuprinde principalele obiective ce și le propune
conducerea pentru a fi realizate pe parcursul unei perioade determinte de timp, de obicei, un
an.
Pentru fiecare obiectiv propriu se stabilesc atât persoanele care exercită controlul, cât
și termenele până la care se va finaliza acțiunea.
În cadrul competențelor stabilite, prin prevederi legale pentru fiecare instituție de
control în parte, o atenție deosebită se acordă alcătuirii echipelor ce urmează a efectua
operațiuni de verificare fiscală.
Echipele de verificare sunt formate din controlori, specializați pe tema și obiectivele
stabilite prin programul de verificare și care au competența profesion ală care să le confere
suportul teoretic necesar realizării obiectivelor controlului.
9 Popeang ă, P. V. – Controlul financiar contabil, Editura Tribuna Economică, București, 1999, pag. 84.
24
Modalitățile de transpunere în practică a prevederilor programului de control, de către
unitățile cu sarcini în acest domeniu, se realizează prin hotărâri ale consiliilo r de administrație
ale acestora, finalizate prin decizii sau ordine scrise.
Nr.
Crt. Poziția din
programul DGCFS Denumirea acțiunii Agentul economic
1.
I
Controlul modului de calcul,
înregistrar e și vărsare la
buget a impozitului
S.C.SELECT S.A.
S.C.COMET
S.R.L.
2.
IV
Controlul legalității încasării
subvenției în sumă de 10000
lei
S.C. RENEL S.A.
Figura nr. 2. 1. “Program de control al unei structuri de control din teritoriu a
Minis terului Finan țelor”
Etapa pregătirii acț iunii de control fiscal
Etapa în care se realizează pregătirea acțiunii de control fiscal este etapa
premergătoare efectuării activității de verificare.
Acțiunea se realizează de către organele de control desemnat e să efectueze verificarea
activității programate.
La nivelul instituției care dispune și/sau efectuează controlul, principalele momente
ale acestei etape premergătoare constau în stabilirea temei generale a controlului și
cunoașterea în amănunt a elemen telor teoretice și a prevederilor referitoare la procesele,
activitățile sau fenomenele economice ce urmează a fi verificate.
Pe baza tuturor acestoor elemente, se decid atât formele de control ce urmează a fi
utilizate cât și principalele surse de inform ații necesare necesare desfășurării acțiunii de
verificare fiscală, în condiții cât mai bune.
Etapa de pregătire a acțiunii de control este structurată astfel :
a) Stabilirea temelor controlului conform c ăreia sarcinile generale de control, așa cum
au fos t stabilite prin programe, se desfășoară pe teme distincte de control fiscal.
Tema controlului este definită ca o exprimare sintetică a unei acțiuni sau activități de
verificare fiscală care se desfășoară pe baza unor obiective stabilite și aprobate de că tre
conducerea unității cu sarcini de control autorizată să o exercite.
Temele controlului sunt stabilite în funcție de necesitățile de informare a unor factori
de decizie în legătură cu starea unor fenomene, procese sau a unor activități economice.
Acest e necesități pot avea caracter permanent, determinat de programele de management
general și de modul de luare și aplicare a deciziilor, sau caracter accidental determinat de
anumite perturbații ce pot intervenii în cursul desfățurării unui proces economic.
b) Analiza generală a temelor controlului este unul din mpmentele principale ale etapei
pregăitoare a activității de control prealabilă desfășurării acesteia, în care se realizează două
acțiuni importante de a căror realizare depinde reușita întregii act ivități de control.
Prima dintre aceste acțiuni, care presupune însușirea elementelor teoretice și a
prevederilor legale care reglementează activitatea ce face obiectul acțiunii de control, este
activitatea în care se realizează însușirea de către inspect orul de control, a tuturor elementelor
teoretice referitoare la tema dată.
Cea de -a doua acțiune din cadrul acestei faze se referă la cunoașterea generală a
principalelor elemente de organizare a entității sau a tipului de unitate economică ce urmează
a fi controlată.
25
Determinarea și însușirea acestor elemente au drept scop de a pune la dispoziția celui
care execută controlul un material cât mai complet de informare privind atât condițiile în care
unitatea ce urmează a face obiectul controlului își desfăș oară activitatea cât și cadrul legal în
care această acivitate trebuie să se deruleze.
c) Stabilirea principalelor obiective ale controlului. Tematica de control fiscal.
Principalele obiective pe baza cărora se desfășoară activitatea de control fiscal se
stabilesc pornind de la necesitățile de informare permanenă sau accidentală la diferite niveluri
de conducere și de la sarcinile rezultate din prevederile legale care reglementează activitatea
ce face obiectul controlului, dar și de la elemente de organiz are ale entității.
Ansamblul obiectivelor stabilite pentru fiecare temă de control în parte formează
tematica de control. Tematica de control reprezintă un instrument practic de lucru pe baza
căruia personalul specializat își desfășoară activitatea de con trol fiscal pe baza obiectivelor
sttabilite prin programul de control. Documentul se întocmește pe fiecare compartiment sau
subunitate ale unității care dispune și organizează controlul fiscal și se aprobă de către
conducătorul legal al acesteia.
Obiectiv ele de control sunt structurate pe activități și probleme distincte iar formularea
acestora se face în asa manieră încât să răspundă tuturor necesităților de informare.
În tematica de control, pe lângă obiectivele generale și specifice fiecărei teme, se m ai
înscriu informații, ce se adresează controlorului cu privire la legislația suplimentară de
consultat și aprofundat, precizări privind termenele și modul de întocmire a actelor de control,
dar și numărul și destinația acestora.
După aprobare, tematica d e control devine document oficial de lucru pe baza căruia se
desfășoară întreaga activitate de control fiscal, pe tema stabilită, la agențul economic prevăzut
prin programul de verificare.
Etapa e fectuării controlului fiscal
Efectuarea propriu -zisă a act ivității de control fiscal presupune realizarea mai multor
faze în care se stabilesc sursele de informare necesare aplicării procedeelor și a tehnicilor
specifice în funcție de tema și obiecivele propuse precum și de alte elemente cu care se
confruntă la f ața locului.
Etapa în care se realizează activitatea propriu – zisă a controlului fiscal, presupune
derularea următoarelor faze:
a) Adaptarea obiectivelor tematice la condițiile specifice ale ac tivității subiectului
controlat.
Activitatea de adaptare a obiectivelor stabilite pentru derularea procesului economic
desfășurat de către subiectul controlat presupune doar o eventuală ajustare a acestora la
maniera concretă n care entitatea economică efectuează o parte a operațiunilor sau întreaga sa
activitate.
b) Stabilirea surselor de informare necesare efectuării controlului.
Sursele de informare necesare desfășurării controlului fiscal sunt formate din
ansamblul documentelor primare și al evidențelor tehnico – operative, financiare și contabile
specifice a ctivității supusă verificării.
Importanța documentelor și a sistemului evidențelor tehnico – operative, financiare și
contabile pentru realizarea activității de informare necesară exercitării controlului rezultă din
faptul că acestea conțin înregistrat an samblul datelor care se referă la starea patrimoniului
entității economice, dar și modificările acestuia pe perioade determinate de timp.
Faptul că evidențele tehnico – operative, financiare și contabile conțin toate
informațiile referitoare la patrimoniu l societății ca și evoluția, în timp a acestuia pune în
evidență una din cele mai importante funcții ale acestora, și anume funcția de sinteză.
Exercitarea acestui tip de control se realizează pe baza mai multor obiective, dintre
care, cel mai important s e referă la aplicarea corectă a doctrinei și metodologiei contabile,
care, presupune, realizarea altor subobiective cum sunt efectuarea conducerii evidenței
contabile astfel încât săm asigure o reflectare corectă în expresia bănească a patrimoniului,
26
evide nțierea exactă, corectă și la timp a elementelor economice înscrise în documentele
justificative, asigurarea tuturor corelațiilor între datele diferitelor tipuri de evidențe.
Prin funcțiile de sinteză și de control contabil evidențele tehnico – operative,
financiare și contabile constituie una dintre cele mai importante surse de informații pentru
activitatea de verificare în domeniul economic.
c) Selectarea și aplicarea procedeelor și a tehnicilor necesare realizării controlului
“Procede ul de control fin anciar contabil se definește ca un instrument practic, utilizat
în procesul de verificare economică, desfășurat de către personalul cu atribuții în acest
domeniu, în scopul stabilirii unor adevăruri, prin raportarea modului de efectuare a unor
operațiuni d in activitatea unei entități econ omice.”10
Sunt specifice exercitării controlului fiscal doua procedee șu anume : controlul
documentar și controlul faptic.
Controlul documentar, ca procedeu al controlului fiscal este definit ca un ansamblu de
acțiuni de ve rificare efectuate cu scopul stabilirii legalității și realității unor date sau a unor
operațiuni economice înregistrate în documentele primare și/sau în evidențele tehnico –
operative, financiare și contabile ca și a eficienței efectuării acestora.
Contr olul faptic este procedeul care, prin utilizarea unor tehnici specifice controlului
fiscal, realizează obiectivul principal al acestuia ce constă în stabilirea existenței și mișcării
într-o anumită perioadă de timp, determinată, a tuturor mijloacelor mater iale și bănești într -o
entitate economică.
Rezultatele inventarierii de control sunt probeb foarte sigure pentru fundamentarea
constatărilor deoarece la stabilirea acestora au participat atât reprezentanții gestionari ai
entității controlate, revizorii de gestiune cât și controlorii financier care efectuează verificarea
în cadrul căreia s -a dispus acțiunea.
Fundamentarea costatărilor financiar contabile pe baza expertizelor tehnice și/sau ale
analizelor de laborator va fi efectuată numai de către controlo rul financiar, în baza
prevederilor legale în vigoare și a investirii oficiale a acestuia cu dreptul de a executa
verificarea activității în cadrul căreia a fost necesară realizarea acestor operațiuni cu caracter
tehnic.
d) Determinarea abaterilor și a de ficiențelor se realizează prin raportarea activităților
ce fac obiectul verificării, așa cum au fost constatate de către inspectorul fiscal, la normele și
prevederile legale prin care acestea au fost definite și instituționalizate.
e) Stabilirea răspunder ilor în sarcina persoanelor vinovate se poate realiza operativ, iar
în timpul controlului majoritatea constatărilor se reglementează după încheierea acțiunii de
verificare, datorită dreptului la contestare a abaterilor, care de cele mai multe ori, este
valorificat de către persoanele făcute răspunzătoare prin actele de control întocmite.
În vederea desfăș urării controlului, inspectorul fiscal va av ea în vedere urmatoarele :
– dacă au fost respectate de contribuabil toate reglementă rile financiar -fiscale legat e de
activitatea desfășurată de acesta;
– dacă toate operaț iunile economico -financiare ale cont ribuabilului au fost consemnate
în documente financiar -contabile și în documente c u regim special și dacă au fost
corect, cronologic și în totalitate inregistrate în contabilitate;
– dacă balanț ele de verificare și declaratiile fiscale au fo st intocmite corect ;
– reflectă o imagine fidela a patrimoniului contribuabilului și obligatiilor fiscale
datorate bugetului de stat;
Utilizând procedura analitica, i nspectorul fiscal, procedează la verificarea
documentelor justifi cative, înregistră rilor contabile, precum și a declaratiilor fisc ale întocmite
pe baza acestora, prin :
îndeplinirea condițiilor prevă zute de lege pentru documentele justificative;
10 Popeangă P. V. – Controlul financiar contabil, Editura Tribuna Economică, București, 1999, pag. 98.
27
stabilir ea gradului în care do cumentele justificative reflectă realitatea/l egalitatea și
totalitatea operaț iunilor efectuate de contribuabil;
comparaț ii, calcule aritmetice, cotele de impozitare, baza de impozitare pentru fiecare
impozit în parte;
analiza și int erpretarea economică a datelor/informaț iilor economico -financiare prin :
stabilirea corelaț iilor;
stabilirea de relaț ii;
evaluarea creșterilor sau a scă derilor elementelor patrimoniale;
stabilirea unor motivații pentru existența sau lipsa corelațiilor și relaț iilor.
Inspectorul fiscal compară datele î nregistrate în contabilitate cu calculele și
previziunile proprii sa u poate folos i date standard (normative de consum, retete de fab ricatie,
consumuri tehnologice , productia finita programata a se obtine î n funcție de consumul de
materii pr ime, etc).
Inspectorul fiscal verifică corectitudinea și realitatea operațiunilor î nscrise în
contabilitate și în declaratiile fis cale, precum și a corelatiilor între evidențele contabile și
declaratiile fiscale intocmi te și depuse la organul fiscal competent.
În situația în care se descoperă unele nereguli cu privire la a ctivitatea, documentele,
evidențele contabile și declaraț iile fiscal e, inspectorul va aduce la cumoștința contribuabilului,
solicitând totodată, clar ificări, justifică ri și punctul de vedere al acestuia.
Etapa întocmirii actel or de control fiscal
Formularele utilizate în activitatea de insecție fiscală sunt următoarele :
Aviz de inspec ție fiscală;
Ordin de serviciu;
Notă explicativă;
Invitație;
Proce s – verbal;
Proces – verbal de ridicare/restituire de înscrisuri;
Proces – de sigilare/desigilare;
Declarație;
Proces – verbal de prelevare probe;
Somație;
“Avizul de inspecție fiscală este documentul prin care organele de inspecție fiscală
înștiințează c ontribuabilul în legătură cu inspecția fiscală care urm ează să se efectueze la
acesta.”11
În avizul de inspecție se vor nominaliza impozitele, taxele, contribuțiile și alte venituri
ale bugetului general consolidat care fac obiectul inspecției, precum și p erioada supusă
controlului pentru fiecare tip de impozit, taxă, contribuție și alte venituri ale bugetului general
consolidat.
Avizul de inspecție ficală s e întocmește de către organele de inspecție fiscală și se
transmite contribuabilu lui care urmează a fi supus unei inspecții fiscale generale sau parțiale,
înainte de începerea inspecției fiscale cu 30 de zile pentru marii contribuabili și cu 15 zile
pentru ceilalți contribuabili . Un exemplar se transmite și organului fiscal în a cărui rază
teritorială se află sediul/domiciliul fiscal al contribuabilului .
Avizul de inspecție fiscală se comunică la începerea inspecției fiscale în următoarele
situații:
a) când se efectuează inspecția fiscală la un contribuabil aflat în procedură de
insolvență;
b) în situa ția în care , ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a
inspecției fiscale;
11 Ordinul nr. 3711/2015 privind modelul și conținutul formularelor și documentelor utilizate în activitatea de
inspecție fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 965/2015.
28
c) pentru extinderea inspecției fiscale la perioade sau creanțe fiscale, altele decât cele
cuprinse în avizul de inspecție fiscală inițial;
d) în cazul ref acerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a
contestației;
e) în cazul unor cereri a le contribuabilului pentru a căror soluționare, ca urmare a
analizei de risc, este necesară efectuarea inspecției fiscale.
În cazul în care se proc edează la extinderea inspecției fiscale la perioade sau obligații
fiscale, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală inițial, avizul de inspecție
fiscală se comunică înainte de începerea verificării obligațiilor fiscale sau perioadelor pent ru
care s -a extins inspecția fiscală.
Avizul de inspecție fiscală se întocmește de echipa care va efectua inspecția fiscală, se
avizează de șeful de serviciu coordonator și se semnează de către conducătorul structurii de
inspecție fiscală.
Avizul de insp ecție fiscală s e întocmește în trei exemplare originale din care:
– primul exemplar se va trimi te contribuabilului prin poștă cu confirmare de primire
sau prin înmânare directă sub semnătură și cu precizarea datei de primire pe exemplarul doi
sau prin pub licitate, considerându -se comunicat în termen de 15 zile de la data afișării
anunțului;
– cel de -al doilea exemplar va fi reținut în cadrul unității fiscale și înmânat echipei de
inspecție fiscală care va efectua inspecția fiscală, urmând a fi anexat la R aportul de inspecție
fiscală;
– exemplarul trei va fi transmis organului fiscal de administrare competent.
Organul fiscal de administrare competent va lua în evidență începerea inspecției
fiscale, urmând să asigure respectarea normelor legale privind:
– depunerea declarațiilor fiscale pe perioada inspecției fiscale;
– remedierea eventualelor erori materiale din evidența fiscală, privind contribuabilul în
cauză;
– emiterea de puncte de vedere în scris la contribuabilul supus inspecției fiscale.
Ordinul de serviciu reprezintă documentul prin care organele de inspecție fiscală sunt
împuternicite să efectueze inspecție fiscală la fața locului la contribuabilul nominalizat.
Ordinul de serviciu se întocmește de echipa care va efectua inspecția fiscală, se
avizează de șeful de serviciu coordonator al echipei și se semnează de către conducătorul
structurii de inspecție fiscală.
Ordinul de serviciu s e întocmește într -un exemplar pentru echipa de inspecție fiscală
sau pentru fiecare inspector în parte, atunci c ând este folosit pentru deplasare/delegare în
teritoriu.
Nota explicativă reprezintă documentul prin care organele de inspecție fiscală pot
solicita explicații scrise reprezentantului legal sau împuternicitului contribuabilului sau altor
persoane, care să contribuie la clarificarea unor elemente relevante din activitatea
contribuabilului, care influențează inspecția fiscală. Solicitarea de explicații scrise se va face
în timpul inspecției f iscale la fața locului, ori de câte ori acestea sunt necesare pentr u
clarificarea și definitivarea constatărilor privind situația fiscală a contribuabililor.
Inspectorul fiscal formulează întrebările în mod clar, concis și concret, pentru a da
posibilitate unor răspunsuri la obiect.
În situația în care persoana în cauză refuză să răspundă la întrebări, organele de
inspecție fiscală vor transmite întrebările printr -o adresă scrisă, înregistrată la registratura
contribuabilului, stabilind și termenul pentru formularea răspunsului.
În toate cazurile, explicațiile la întreb ările formulate de organele de inspecție fiscală se
vor da în scris prin "notă explicativă".
Refuzul de a răspunde la întrebări va fi consemnat în Raportul de inspecție
fiscală/Procesulverbal, anexându -se o copie după adresa prin care acestea au fost tran smise
persoanei în cauză.
29
Nota explicativă se întocmește în două exemplare din care:
– primul exemplarul va fi anexat la Raportul de inspecție fiscală/Procesul -verbal;
– cel de -al doilea exemplar va rămâne la persoana care a dat explicații.
Invitația reprezintă documentul prin care un contribuabil este solicitat să se prezinte la
sediul organului de inspecție fiscală în vederea stabilirii condițiilor de efectuare a unei acț iuni.
Aceasta s e întocmește în cazurile în care acțiunea nu a putut fi efectuată la domiciliul
fiscal/sediul secundar al contribuabilului și nici în alt loc stabilit de comun acord cu
contribuabilul.
Invitația s e întocmește de către echipa desemnată pentru efectuarea inspe cției fiscale la
fața locului.
Se întocmește în două exemplare :
– un exemplar va fi remis contribuabilului prin poștă cu confirmare de primir e sau
înmânat personal reprezentantului societății comerciale, cu menț iunea pe exemplarul doi a
calităț ii reprezentantului, datelor de identificare, datei și semnă turii, sau pr in publicitate,
considerându -se comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
– cel de -al doilea exemplar va fi reținut de echipa de inspecție fiscală și va fi anexat la
Raportul de inspecț ie fiscală sau la Procesul -verbal.
Procesul – verbal reprezintă actul de control care se întocmește de către organele de
inspecți e fiscală în cazul efectuării unei constatări la fa ța locului, precum și în cazul unui
control inopinat sau încrucișat sau pentru consemnarea unor fapte, în timpul inspecției
fiscale, care pot întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni .
Procesul -verbal se întocmește și atunci când contribuabilul nu ține sau nu prezintă
organului de inspecție fiscală registrul unic de contr ol, pentru consemnarea datei de începere a
inspecției fiscale și se înregistrează la registratura contribuabilului .
Procesul -verbal se poate încheia și în alte situații prevăzute de lege, inclusiv pe durata
efectuă rii unei inspecții fiscale.
Acesta n u are ca rezultat întocmirea unui act administrat iv fiscal.
Câmpurile libere din cadrul formularului se vor completa după cum urmează:
– data (zi, lună, an) la care s -a întocmit procesul -verbal;
– numele și prenumele organelor de inspecție fiscală care efectuează controlul;
– tipul acțiunii: co ntrol inopinat/încrucișat/ constatare la fața locului.
– se vor preciza denumirea exactă a obiectului controlului și perioada supusă
verificării.
– denumirea obiectului principal de activitate efectiv desfășurată și clasificarea codul
activităț ii confor m clasificării CAEN.
– se va preciza adresa domiciliului fiscal, sediului secundar, fi lialei, sucursalei, la care
s-a desfășurat controlul, sau a locului stabilit de comun acord cu contribuabilul, pentru
efectuarea verifică rii.
– se vor înscrie numele și prenumele, funcția, datele de identitate, CNP, precum și
calitatea acestuia în cadrul societății.
Constatările efectuate în urma desfășurării controlului sunt prezentate clar și concis,
astfel încât să rezulte motivul și temeiul de drept care au stat l a baza fundamentării și stabilirii
situațiilor fiscale de fapt. Se vor nominaliza, acolo unde legea prevede, persoanele pentru care
există indicii rezonabile că sunt responsabile de faptele constatate. De asemenea, se vor
înscrie măsurile operative dispuse contribuabilului pentru respectarea prevederilor legale în
materie.
În susținerea constatărilor se vor prezenta copii de pe documente justificative: registre,
balanțe de verificare, declarații fiscale, documente financiar -contabile, situații privind star ea
de fapt constatată și efectele juridice produse.
Dacă este cazul, în situațiile în care din control au rezultat indicii rezonabile cu privire
la existența elementelor constitutive ale unei infracțiuni prevăzute de legea penală,
constatările se vor cons emna într -un proces -verbal separat.
30
În astfel de cazuri se va prezenta și punct ul de vedere al persoanei făcută responsabilă,
care va fi anexat la procesul -verbal.
Se va prezenta în sinteză și punctul de vedere al reprezentantului legal al
contribuabilul ui sau al persoanei împuternicite de acesta, față de constatările organului de
inspecție fiscală, numai atunci când aceasta are o opinie contrară și o prezintă în scris în
timpul controlului. Organele de inspecție fiscală vor analiza cu obiectivitate punct ul de vedere
al contribuabilului și, în funcție de concluzii, vor înscrie în procesul -verbal motivele pentru
care nu sunt de acord cu acesta și, totodată, argumentele cu care se combat fiecare dintre
explicațiile prezentate în scris de către contribuabil. Punctul de vedere al organului de
inspecție fiscală față de argumentele aduse de contribuabil va fi consemnat, cu precizarea
prevederilor legale în domeniu, și va fi fundamentat pe baza datelor înscrise în procesul –
verbal. Pentru faptele care sunt sancțion ate contravențional organele de inspecție fiscală vor
întocmi, separat, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, procesul -verbal de
constatare și sancționare a contravențiilor, consemnând despre acest fapt în procesul -verbal
întocmit cu ocazia fi nalizării acțiunii de control.
În urma u nei acțiuni de control inopinat sau încrucișat sau de constatare la fața locului
se pot formula propuneri de efectuare a unei inspecții fiscale parțiale sau generale la
contribuabilul car e a făcut obiectul controlu lui.
Procesul -verbal se semnează de către organele de inspecție fiscală, reprezentantul l egal
al contribuabilului/persoanele desemnate/ persoanele răspunzătoare, precum și de eventualii
martori în prezența cărora s -a efectuat controlul.
În situația în car e reprezentantul legal/persoanele desemnate să reprezinte
contribuabilul sau persoanele răspunzătoare refuză să semneze procesul -verbal, organele de
inspecție fiscală vor consemna acest fapt în conținutul procesului -verbal.
Procesele -verbale se încheie în cel puțin 3 exemplare, din care:
– rimul exemplar rămâne la organul de inspecție fiscală care a efectuat controlul;
– cel de -al doilea exemplar se transmite la organul fiscal în a cărui rază teritorială se
află domiciliul fiscal al contribuabilului;
– cel de -al treilea exemplar este re mis contribuabilului .
Procesele -verbale încheiate în condițiile legii, ca urmare a unor solicitări primite de la
organe abilitate a le statului, se vor întocmi în patru exemplare, din care un exemplar,
împreună cu anexele, se va înainta solicitantului.
Procesele -verbale în care sunt consemnate constatări care ar putea întruni elemente
constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală, vor fi semnate de
organele de inspecție și de către contribuabil ul supus controlului fiscal cu sau fără explicații
ori obiecțiuni din partea acestuia. În cazul în care cel supus controlului fiscal refuză să
semneze procesul -verbal, organul de inspecție fiscală va consemna aceasta în procesul -verbal.
Procesul verbal de control este structurat în 4 capitole, astfel :
Primul capitol cuprinde date referitoare la :
– unitatea fiscală care a efectuat controlul fiscal;
– datele inspectorului fiscal (legitimaț ie, ordinul de serviciu, numarul împuternicire în
baza că ruia s -a efectuat controlul fiscal);
– obiectivele controlului fiscal;
– perioada supusă controlului fiscal;
– durata desfasură rii controlului fiscal;
– tipul de verificare efectuată .
Capitolul II cuprinde date generale despre contribuabil, și anume:
– date de identificar e a contribuabilului (denumire, sediu, cod fiscal/C.U.I./CNP);
– date de identificar e a filialelor sau sucursalelor, după caz;
– forma de proprietate, tipul activității desfăș urate (conform CAEN), cifra de a faceri,
capitalul subscris și vă rsat;
31
– persoana care asigură conducerea activităț ii contribuabilului, respectiv persoana care
raspunde de conducerea evidenț ei contabile;
– băncile la care are deschise conturile bancare;
– date privind clienț ii și furnizorii principali stabili cu care contribuabilul are relați i de
afaceri;
– alte informatii cu caracter general despre contribuabil.
Capitolul III reprezintă partea principală a proces ului-verbal și cuprinde
constată rile efectuat e de inspectorul fiscal, fiind structurat pe impozitele și taxele care
au făcut obiectul verifică rii.
Pentru fiecare impozit și taxă se evidențiază urmă toarele elemente :
baza legală pentru stabilirea, cal cularea și varsarea impozitului sau taxei;
constată rile inspectorului în ceea ce privește modul de stabilire, calculare și vărsare a
obligației fiscale;
dispozițiile legale încalcate (numă r/data act normativ, articol, aliniat);
consecințele fiscale ale constată rilor;
diferenț e de impo zite și taxe stabilite (dispozițiile legale î ncalcate, erori de calcul etc).
Calculul detaliat va fi pr ezentat într -o anexă a procesului verbal de control .
majorările de î ntarziere stabilite, calculul detaliat al acestora (în anexa la procesul
verbal de control);
contravenț ii constatate și sanctiunil e aplicate (prevederile legale î ncalcate, numar/data
procesului v erbal de constatare a contravenț iilor incheiat);
termene de plata stabilite pentru ac hitarea fiecă rui debit constatat;
nume, prenume ș i funcție a persoanelor raspunzăoare, justificarile și explicaț iile scrise
ale acestora;
măsuri dispuse sau rec omandări fă cute contribuabil ului pentru remedierea
deficienț elor și intrarea în legalitate;
plățile efectuate de contribuabil, în timpul controlului, daca este cazul.
Capitolul IV al procesului verbal de control cuprinde:
situația sintetică a constatări lor efectuate (diferențe de impozite și taxe, majorări de
întârziere, amenzi și penalități apl icate, compensă ri efectuate etc);
alte date și informatii care ar putea fi relevante: mențiunea că toate documentele puse
la dispoziț ia organului de control fisc al au fost restituite;
cai de atac administrative și jurisdicț ionale.
Procesul verbal de control cup rinde o serie de anexe, precum :
anexa generală în care sunt s intetizate, pentru fiecare impozit în parte:
– diferenț ele de impozit de stabilit;
– majorările de î ntarziere și penalizările de întâ rziere calculate;
– amenzile și penalitățile aplicate;
anexe pentru fiecare impozit, cu calc ulul detaliat al tuturor obligaț iilor financi are și
fiscale stabilite, inclusiv majorările de întarziere și p enalitățile de întârziere
corespunză toare, respectiv penalitățile datorate;
copiile de pe procesele – verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, dacă
este cazul;
notele de constatare întomite, atunci când este cazul;
documente, acte sau cop ii de pe acestea, precum și note expicative sau informative;
actele intocmite de organul de control fiscal, care reprezintă dovada reț inerii
documentelor s au a elementelor materiale, dacă este cazul;
acordul scris pentru accesul orga nului de control fisc al în afara programului normal de
lucru al contribuabilului.
Procesul -verbal de ridicare/restituire de înscrisuri se întocmește de către organele de
inspecție fiscală, în cadrul unei acțiuni de inspecție fiscală/control
inopinat/încrucișat/constatare la fața locului cu ocazia ridicării sau restituirii de documente,
32
acte, înscrisuri, registre și documente financiar -contabile, în original sau copii ale acestor
documente. Se înscriu numele și prenumele organelor de inspecție fiscală, funcția și numărul
legitimației de inspecție fiscală.
Se vor descri e pe scurt documentele ridicate sau restituite prin prezentarea
următoarelor date: tipul, seria, număr, conținut, număr de file, registre, carnete, bucăți etc.
Documentele sau actele se anexează în original când sunt suspiciuni temeinice sau
rezonabile că operațiunile sau tranzacțiile nu reflectă realitatea .
Procesul -verbal de sigilare/desigilare se completează de către organele de inspecție
fiscală în cadrul un ui control fiscal , în situațiile în care există ind icii că în locurile de
producție, depozitare, comercializare se găsesc bunuri sau produse a căror proveniență nu este
legală sau a căror fabricație este interzisă de lege sau se produce fără autorizație, iar acțiunea
de control nu poate fi finalizată, urmâ nd a fi continuată în ziua lucrătoare următoare, în
vederea conservării probelor constatate.
Se poate întocmi și în cazul în care există posibilitatea ca documentele și actele
necesare inspecției fiscale să fie sustrase, distruse ori nu se poate face un i nventar al
documentelor în vederea reținerii acestora.
În cazul în care nu este prezent un reprezentant al contribuabilului, sigilarea sau
desigilarea se efectuează în prezența unor martori asistenți.
Procesul -verbal de sigilare/desigilare se întocmește în două exemplare, din care un
exemplar se lasă reprezentantului legal al contribuabilului supus controlului fiscal,
deținătorului spațiului sigilat, iar celălalt exemplar se reține de echipa de inspecție fiscală și se
anexează la actul de inspecție fiscal ă.
Desigilarea se consemnează, în ambele exemplare, de regulă de aceeași echipă de
inspecție fiscală care a aplicat sigiliul.
Declarația se întocmește și se semnează de către administratorul sau împuternicitul
legal al societății, la finalizarea inspecți ei fiscale.
Declarația s e întocmește în două exemplare, din care:
– un exemplar va fi anexat la Raportul de inspecție fiscală/procesul -verbal;
– cel de -al doilea exemplar rămâne la contribuabil.
Procesul -verbal de prelevare probe reprezintă documentul prin care organele de
inspecție fiscală sunt împuternicite să preleveze probe de banderole sau timbre și să
consemneze toate informațiile legate de acestea.
Acesta se completează de echipa de inspecție fiscală cu ocazia acțiunilor de control.
După p relevarea probelor se formează patru plicuri, în care se introduc marcajele
(banderole sau timbre). Plicurile cu marcaje vor fi sigilate și semnate de echipa de inspecție
fiscală și de reprezentantul contribuabilului.
Cele patru plicuri vor circula astfel:
– primul plic se lasă reprezentantului contribuabilului;
– plicurile nr. doi și trei se iau de către echipa de inspecție fiscală, urmând ca unul să
fie trimis spre expertizare unității emitente;
– cel de -al patrulea plic se lasă organului fiscal teritoria l pentru a fi folosit la
contraexpertiză, dacă este cazul.
Procesul -verbal de pre levare probe se completează în trei exemplare, din care două
exemplare pentru echipa de inspecție fiscală și un exemplar pentru contribuabil.
Somația este documentul prin ca re un contribuabil este somat să se prezinte la sediul
organului de inspecție fiscală în vederea efectuării unei acțiuni.
Somația se întocmește în cazurile în care contribuabilul nu a dat curs invitației
organului de control pentru efectuarea inspecției fiscale la fața locului sau refuză să pună la
dispoziția organelor de inspecție fiscală documentele și înscrisurile necesare continuării
acțiunii de control și ex istă indicii rezonabile potrivit cărora contribuabilul refuză nejustificat
să prezinte documen tele legale și bunurile din patrimoniu necesare pentru stabilirea situației
fiscale de fapt, în scopul împiedicării verificărilor fiscale.
33
Se întocmește de către echipa desemnată pentru efectuarea controlului fiscal la fața
locului.
Somația s e întocmește în două exemplare:
– primul exemplar va fi remis contribuabilului prin poștă cu confirmare de primire sau
înmânat personal reprezentantului societății comerciale, cu mențiunea pe exemplarul 2 a
calității reprezentantului, datelor de identificare (BI/CI/p așaport nr., serie, domiciliu), datei și
semnăturii sau prin publicitate, considerându -se comunicat în termen de 15 zil e de la data
afișării anunțului ;
– cel de -al doilea exemplar va fi reținut de echipa de inspecție fiscală și va fi anexat la
Raportul de inspecție fiscală/Procesul -verbal.
Etapa valorificării constatărilor rezultate din controlul fiscal este etapa în care se
realizează valorificarea abaterilor și a deficiențelor constatate și înscrise în actele de control,
fiind la fel de importantă ca și etapa de efectuare propriu – zisă a controlului.
Valorificarea constatărilor, în timpul controlului, se face prin dispunerea de către
controlor a unor măsuri operative care să aibă ca rezultat final refacerea operațiunilor și
înregistrarea acestora, în n oua formă în evidențele tehnico – operative financiare și contabile
cu scopul intrării în legalitate.
Valorificarea constatărilor consemnate în actele întocmite ca urmare a efectuării
controlului de către organele de control ale Agenției Naționale de Admi nistrare Fiscală se
realizează atât opeartiv, pe parcursul verificării, cât și după încheierea acesteia.
Măsurile operative de remediere a abaterilor se dispun în timpul controlului, atunci
când efectul acestora nu a determinat prejudicii, cantonându -se în domeniul contravențional
sau chiar penal dar fără efecte în planul pagubei materiale.
La sfârșitul controlului, după ce au fost respectate toate obiectivele, eventualele
pagube materiale pot fi cuantificate la adevărata lor dimensiune.
În cazul abater ilor constatate de către organele de control ulterior, procedura de
valorificare se stabilește în funcție de momentul realizării controlului ca și de obiectivele
acestuia.
Drepturile si obligatiile c ontribuabililor in timpul desfășură rii controlului fiscal
În sistemul fiscal româ nesc, bazat pe autoimpunere, principala obligaț ie ce revine
contribuab ililor se referă la declararea ș i plata impozitelor pe care aceștia le datorează
bugetului de stat.
Pe parcursul controlului fiscal , contribuabilul are dreptu l să fie informat asupra
constatărilor rezultate iar la încheierea inspecț iei, org anele fiscale vor purta o discuție finală
cu acesta asu pra constatărilor și consecințelor fiscale. Data, ora, locul și problematica discuț iei
vor fi communicate contribuabilu lui in timp util iar acesta la randu l lui are dreptul să prezinte,
în scris, punctul de vedere cu privire la constatările controlului fiscal .
Înainte de desfășurarea acțiunii de control, c ontribuabilul trebuie sa fie inștiințat în
legatură cu acțiunea car e urmează să se desfăș oare, prin t ransmiterea unui aviz de inspecție
fiscală de că tre organul fiscal cu 30 de zile pentru marii contribuabi li și cu 15 zile pentru
ceilalti contribuabili, înainte de începerea inspecț iei fiscale.
Prin avizul de inspecție fi scală contribuabilul este inștiiț at cu privire la:
– temeiul juridic al inspecț iei fiscale;
– data de începere a inspecț iei fiscale;
– obligaț iile fiscale și perioadele ce urmează a fi supuse inspecț iei fiscale;
– posibilitatea de a solicita amânarea datei de înce pere a inspecț iei fiscale.
Controlul fiscal se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit sau taxă și pentru
fiecare perioadă supus ă impozită rii.
La începerea controlului fiscal, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului
legitimația de inspecție ș i ordin ul de serviciu semnat de conducătorul organului de control.
Începerea controlului fiscal trebuie consemnată î n registrul unic de control.
34
La finalizarea controlului fiscal , contribuabilul este obligat să dea o declarație pe
propria răsp undere din care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate documnetele și
informațiile relevante pentru inspecția fiscală .
Rezultatel e controlului fiscal sunt consemnate întru -un raport scris, în care se vor
prezenta constatările inspecției din punct de vedere faptic ș i legal.
“Raportul de inspecție fiscală se întocmește de echipa de inspecție fiscală pentru
consemnarea constatărilor cu privire la stabilirea situației de fapt fiscale și a consecințelor
fiscale, indiferent dacă se modifică sau nu baza de impozitare și/sau se stabilesc sau nu
diferențe de obligații fiscale principale în cadrul unei inspecții fiscale generale sau parțiale
la persoane juridice.”12
În timpul desfăsură rii controlului fiscal, contribuabilul are următoarele obligaț ii:
să premi tă acecesul organului de control în orice incintă de afaceri î n cursul
progarmului normal de lucru. Inspecția fiscală se poate desfășura și î n afara
programului de lucru al contribuabilului , cu acordul scris al acestuia ș i cu aprobarea
conducă torului organ ului fiscal;
contribuabilul este obligat să pună la dispoziț ia organelor de con trol toate
documentele, precum ș i orice alte date necesare clarificării situaț iilor de fapt relev ante
din punct de vedere fiscal.
12 Ordinul nr. 3710/2015 privind modelul și conținutul Raportului de inspecție fiscală întocmit la persoane
jurid ice, publicat în Monitorul Oficial nr. 967/2015.
35
CONCLUZII
Controlul fiscal face parte din mecanismul de conduce re și gestionare a economiei
naționale fiind parte integrantă a controlului financiar și avâ nd rol ul de a contribui la
perfecț ionarea conducerii eficiente a activităț ii economice, de a asigura cunoaș trea modului de
aplicare a deciziilor luate asupra gospodăririi resurselor materiale ș i băneș ti, de a asigura
realizarea veniturilor statului î n conformitate cu legea bugetară .
Controlul constituie un atribut esențial, o componentă a funcției economico –
organizatorice și a c elei cultural – educative a statului.
Economia nu poate fi organizată și condusă fără exercitarea unui control sistematic
din partea statului.
Sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice și juridice române și străine, precum și
asociațiile fără p ersonalitate juridică, cărora le revin obligații fiscale, denumite în continuare
contribuabili.
Inspectorul de control fiscal din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și unitățile sale
subordonate acționează conform prevederilor Constituției, Statutului , funcționarilor publici,
regulamentului de organizare și funcționare a unității din care face parte și celorlalte dispoziții
legale care reglementează activitatea de control fiscal.
Din totdeauna evaziunea fiscală a fost condamnată. Cu toate acestea pers pectivele
privind acest fenomen nu s -au schimbat de -a lungul timpului. El persistă în toate țările și în
toate perioadele, în ciuda sancțiunilor.
Evaziunea fiscală, alături de corupție, este fenomenul economic și social cel mai
vehiculat în perioada actua lă, începând cu cetățeanul de rând – în dubla sa ipostază de
contribuabil și alegător – și până la sfera politicului de la vârful societății românești.
Evaziunea fiscală în țara noastră a devenit un fenomen atât de real și vast, incât pare să
nu mai deran jeze pe nimeni prezența sa cotidiană în toate sferele aducătoare de venit.
Controlul fiscal urmărește prevenirea, constatarea și înlăturarea cazurilor de sustragere
de la calcularea, evidența și plata sumelor datorate bugetului de stat și bugeturilor loca le,
precum și a oricăror alte sume care constituie venituri de natură fiscală, a căror administrare
revine Ministerului de Finanțe.
Controlul fiscal are o contributie importanta in asigurarea realizarii veniturilor care
intra in bugetul statului .
Contro lul fiscal se exercită de organele de control fiscal din cadrul Ministerului
Finantelor Publice respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Agenția Națională de Administrare Fiscală, este principalul motor al colectării
veniturilor la bugetul de stat, asigurând atât creșterea gradului de colectare al veniturilor
bugetare cât și creșterea gradului de încredere publică în sistemul de administrare fiscală prin
schimbarea modului de abordare a relațiilor cu contribuabilii și prin creșterea gradului de
transparență, fără a atinge interesele personale ale contribuabililor.
La începerea controlului fiscal, organul de control trebuie să prezinte contribuabilului
legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de inspecție
fiscală.
Controlul fiscal nu va putea începe înainte ca organul fiscal să își îndeplinească
obligația legală de a înștiința contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se
desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală.
Rezultat ul controlului fiscal se consemnează, în scris, într -un raport de inspecție
fiscală, în care sunt prezentate constatările organului fiscal din punct de vedere faptic și legal
și consecințele lor fiscale.
La finalizarea controlului fiscal, contribuabilul e ste obligat să dea o declarație scrisă,
pe propria raspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate documentele și
36
informațiile solicitate pentru control, în declarație menționându -se și faptul că au fost
restituite toate documentele sol icitate și puse la dispoziție de contrbuabil.
La finalizarea controlului fiscal se încheie proces -verbal.
Crearea și existența unei societăți perfecte în care toți membrii ei să fie cinstiți, onești,
să desfășoare activități productive, să își plătească toate impozitele și taxele pe care le
datorează, să nu existe crime, infracțiuni, corupție, să fie respectată legea este o utopie. Toate
acestea ar fi posibile numai în cazul în care există numai proprietate publică sau numai
proprietate privată, ceea ce este de asemenea o utopie .
Structurată pe etape, metodologia de realizare a controlului fiscal se prezintă astfel:
– etapa programării activității de control fiscal;
– etapa pregătirii acțiunii de control fiscal;
– etapa efectuării controlului fiscal;
– etapa î ntocmirii actelor de control fiscal;
– etapa valorificării constatărilor rezultate din controlul fiscal.
Pe parcursul inspectiei fiscale, contribuabilul are dreptul sa fie informat asupra
constatarilor rezultate iar la incheierea inspectiei, organele fiscal e vor purta o discutie finala
cu acesta asupra constatarilor si consecintelor fiscale. Data, ora, locul si problematica discutiei
vor fi communicate contribuabilului in timp util iar acesta la randul lui are dreptul sa prezinte,
in scris, punctul de vedere cu rpivire la constatarile inspectiei fiscale.
O simplă analiză a sistemului de organizare globală ne arată ca lumea se constituie
din multe națiuni diferite, populate de oameni diferiți, fiecare cu propria lor limbă, religie,
cultură, obiceiuri și isto rie. Dar toate națiunile au cel puțin un lucru în comun : Administrația
Fiscală.
O astfel de instituție trebuie să urmeze un curs în mijlocul unor așteptări contradictorii,
respectiv presiunea nevoilor de asigurare a serviciilor publice – în permanență c reștere, în
antagonism cu presiunea fiscală asupra masei impozabile – ce se dorește minimizată. Mediul
și condițiile specifice de acțiune în care operează Administrația Fiscală sunt diferite față de
ale altor organizații. “Ingratitudinea“ funcției de bază a instituției tinde să fie subestimată,
uitându -se faptul că o Administrație Fiscală de încredere și cu o funcționare liniștită este o
condiție de bază pentru o dezvoltare economică durabilă.
La începutul unui nou mileniu, Administrațiile Fiscale din to ată lumea sunt
confruntate, mai mult sau mai puțin, cu aceleași progrese și speranțe, în continuă schimbare,
fiind influențate în special de fenomenul globalizării și al creșterii vitezei de transmitere a
fluxurilor informaționale. Acestea sunt impuse de a mplificarea pretențiilor contribuabililor,
ceea ce determină o cerere crescută pentru un serviciu eficient, orientat spre client, un
management transparent și accesul liber la informație.
Tendința persistentă către mondializare atrage după sine o creșter e semnificativă în
magnitudinea și complexitatea investițiilor, tranzacțiilor internaționale și prestațiilor
internaționale, inclusiv în forma “dematerializată“. Efectul principal al globalizării în plan
fiscal este ca dificultatea controlului prețurilor de transfer capătă pondere tot mai mare.
Noile oportunități pentru comerțul electronic vor forța Administrațiile Fiscale să se
lupte cu întrebarea : ce ar trebui impozitat și unde va fi plasată povara fiscală, cu consecințe
negative asupra eficienței admi nistrării veniturilor fiscale.
Societatea în care trebuie să opereze Administrațiile Fiscale – inclusiv din punct de
vedere microeconomic – nu mai este imuabilă. Apar zilnic schimbări. Administrația Fiscală
trebuie să fie flexibilă pentru a se adapta la standardele Uniunii Europene.
37
BIBLIOGRAFIE
1. Buziernescu, R. – Fiscalitate, Editura Universitaria, Craiova, 2009
2. Florescu Dumitru A.P –
Bălașa, G.
Coman, P. Fiscalitatea în România – Reglementare, Doctrină,
Jurisprudență, Editura ALL BECK Bucuresti 2005
3. Dobre, E. – Control financiar, expertiză contabilă și audit, 2003
4. Florea, I. –
Macovei, I.C.
Florea, R.
Berheci, M. Introducere în expertiza contabilă și în auditul financiar,
Ediția a II -a, 2008
5. Ionescu, L. – Expertiza contabilă în România, Ediția a II -a
6. Mehedinți, I. L. – Expertiza și raportul de expertiză contabilă,
7. Munteanu, V. – Control și audit financiar contabil, Editura Pro
Universitaria, București, 2006
8. Oprean, I. – Control și audit financiar – contabil, Editura Intelcred,
Deva, 2002
9. Pereș, I. –
Popovici, D. Control financiar și expertiză contabilă , Editura Mirton,
Timișoara, 1996
10. Popeangă , P. G. – Control ul financiar c ontabil, Editura Tribuna Economică,
București, 1999
11. Roman, C. –
Tabăr ă, V.
Roman, A.G. Control financiar și audit public, Editura Economică,
București, 2007
12. Roș, V. – Drept financiar, Editura All Back, Bucuresti, 2005
12. Vintilă, G. – Fiscalitatea – Metode și tehnici fiscale, Editura
Economică, 2004
13. xxx – Legea nr. 207/2015 privind Codul de procerură fiscală
actualizat prin O.G. nr. 84/.2016
14. xxx – Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal
15. xxx – Ordinul nr. 3711/2015 privind modelul și conținutul
formularelor și documentelor utilizate în activitatea de
inspecție fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr.
965/2015
16. xxx Ordinul nr. 3710/2015 privind modelul și conținutul
Raportului de inspecție fiscală întocmit la persoane
juridice, publicat în Monitorul Oficial nr. 967/2015.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Lec. Univ. Dr. Vărzaru Anca [615387] (ID: 615387)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.