Bullying -ul, un fenomen din ce în ce mai prezent și în școala românească [615352]

[1]

Bullying -ul, un fenomen din ce în ce mai prezent și în școala românească

1. Introducere
Bullying -ul reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:
este intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva; este repetat – aceeași persoană
este rănită mereu; prezintă un dezechilibru de forțe – agresorul își alege victi ma care este
percepută ca fiind mai vulnerabilă, mai slabă și care nu se poate apăra singură (Carney &
Merrell, 2001) .
Trebuie spus faptul că nu există în limba română nici un cuvânt care să acopere, în
întregime, sensurile termenului bullying. Cuvintele „umilire‖, „hărțuire‖, ―agresiune‖ sunt
utilizate, dar acestea nu pot acoperi întregul sens a fenomenului. În plus, exist ă o înțelegere
scăzută a acestei probleme, chiar și în rândul specialiștilor din instituțiile de protecție socială
sau din domeniul educațional.
Bullying -ul reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:
este int enționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva; este repetat – aceeași persoană
este rănită mereu; prezintă un dezechilibru de forțe – agresorul își alege victima care este
percepută ca fiind mai vulnerabilă, mai slabă și care nu se poate apăra si ngură (Carney &
Merrell, 2001) .
Fenomenul „bullying‖ este mult mai des întâlnit decât ne -am dori noi să cr edem. Se
întâmplă pe holurile ș colii, în curte, în spațiile publice și, din păca te, uneori și în sălile de
curs. Nedescoprit la timp, bullying -ul po ate lăsa traume ireversibile asupra capacității de
adap tare a copilului în societate.
Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există
și martori. Există bullying de natură fizică, verbal ă, sexual ă sau psihic ă.
Această formă de abuz emoționa l și fizic asupra copiilor de că tre alți copii se manifestă foarte
des în mediul școlar. Expansiunea fă ră precedent a rețelelor sociale online a mutat , în ultimii
ani, acest fenomen traumatizant pentru copii și adolescenți în mediul virtual, acesta fiind
numit de specialiști drept cyberbullying.
Bullying -ul este considerat o problemă serioasă în școlile din Statele Unite afectând,
într-o măsură mai mare sau mai mică, aproximativ o treime dintre copii. De altfel, fenomenul
este cunoscut și studi at de către specialiștii americani de zeci de ani. Cercetările arată faptul
că agresiunea are efecte negative serioase pe termen lung, atât asupra celui agresat, cât și
asupra agresorului. Astfel, de mult e ori, agresorul a devenit victim ă, iar victima, ca o metodă
de apărare , s-a transformat în agresor . S-a stabilit , ca urmare a unor studii sistematice, că
există o relație între statutul de victimă permanentă în copilărie și sănătatea mintală a

[2]
adultului de mai târziu, conducând la anxietate, depresie, co nsum de droguri sau de alcool și,
în general, la tulburări de comportament (Kumpulainen, Räsänen, & Puura, 2001) .
În ultimii ani, și părinții din România au devenit tot mai preocupați de fenomenul de
bullying, ca urmare a mediatizării tot mai frecvente a unor incidente violente care se petrec în
școli, fie între elevi, fie între elevi și profesori . Termenul de bullying are o sferă de cuprindere
mai mare decât actele de violență propriu -zisă și cea mai apropiată traducere în limba română
ar fi prin „hărțuire‖. Deși în Occident acest subiect este , așa cum am spus, studiat de
aproxim ativ 50 de ani care au dus la implementarea unor progra me de prevenție în România
încă nu există o abordare sistematică a fenomenului, ci mai degrabă semnale de alarmă
punctuale venite de la elevi și părinți.
Acest studiu își propune să inves tigheze care este impactul fenomenului d e bullying într –
o școală mică, din mediul rural , care este mediul de proveniență al agresorilor și care sunt
copiii predispuși a deveni victime.
2. Review -ul literaturii
2.1. Agresori și victime
Deși sunt și trăsături care îi diferențiază, c ei mai mulți agresori au două caracteristici
comune: sunt distructivi și se bucur ă că îi pot domina pe alții . De asemenea, ei tind să fie
impulsivi și au o toleranță scăzută la frustrare (Olweus, 1993) . Agresorii tind să aibă dificultăț i
în prelucrarea informațiilor pe care le primesc din mediul social și interpretează adesea
comporta mentele altora ca fiind antagoniste, provocatoare, chiar și atunci când nu sunt
(Dodge, 1991; McNamara & McNamara, 1997) .
Un bully dorește, cu orice preț, sa devină popular, are o atitudine pozitivă față de
violență, are un temperament inflexibil, nu empatizează, ba chiar se bucură câ nd fac e rău
celorlalti, nu are o relație bună cu parinții. D e regulă , părinții acestor copii au un statut social
superior (Carney & Merrell, 2001) .
Studiile au arătat , de asemenea, că agresorii sunt mai predispuși să fie implicați în alte
comportamente inacceptabile , cum ar fi consumul de alcool și fumatul și nu dispun de
capacitatea de a-și rezolva problemele pe care tind să le externalizeze ca un mijloc de a le
face față. De asemenea, un bully prezin tă performanțe școlare mai scăzute și arată dispreț față
de mediul ș colar, în special cei din învățământul secundar inferior (Nansel et al., 2001) .
Psihologul Iuliana Fu laș a realizat un profil al copiilor care sunt victime ale bullying –
ului, iar aceștia sunt, de cele mai multe ori, elevi care poartă ochelari, sunt supraponderali, au
o stimă de sine redusă, dau impresia că sunt vulnerabili sau că fac parte din familii cu
probleme materiale. Cercetarea a arătat, de asemenea, că elevii sunt văzuți ca fiind diferiți de
majoritatea pentru că sunt mai timizi, au rezultate mai slabe la învățătură, prezintă unele
dizabilități sau au cerințe educaționale speciale sunt țintele pref erate de către cei care au o

[3]
înclinație spre un comportament agresiv, discriminatoriu. Studiul a arătat, de asemenea, că
cei nou -veniți în școală/în clasă sau care aparțin unui grup socio -economic sau etnic
defavorizat sunt expuși de a fi o victimă fenome nului de bullying (Fulaș, 2016) .
Cercetări multiple au arătat că cele mai multe victime ale agresiunii –aproximativ două
treimi –au o atitudine pasivă, în timp ce restul par a avea atitudini agresive . Victimele sunt fie
mici de statură, slabe, fragile, fie au o înălțime peste medie, sunt corpolenți, dar nu sunt
capabile să aibă un răspuns adecvat, neavând încredere în forțele proprii. Acești copii , mai
ales cei din clasele primare, reacționează plângând sau bătând în retragere, umiliți,
confirmându -i, încă o dată, hărțuitorului că poate continua cu acest comportament . De rușine
sau de frică, victimele bullying -ului evită să raporteze agresiunea, preferând să suporte în
tăcere. În plus, având o stimă de sine scăzută și fiind incapabili să fie asertivi, mulți dintre
copiii agresați ajung, în timp, să se considere pe ei înșiși vinovați de situația în care se
află(Brockenbrough, Cornell, & Loper, 2002; McNamara & McNamara, 1997; Olweus,
1993) .
2.2. Tipologia bullying -ului
Specialiștii au identificat patru tipuri de acțiuni ce pot fi încadrate în ceea ce numim
bullying .
Astfel, primul tip de bullying este agres area fizică manifestată prin lovirea sau
împingerea celuilalt. În cele mai multe cazuri, agresorii fizici sunt de gen masculin, în timp
agresivitatea lor manifestându -se tot mai accentuat, ajungând, de multe ori, să fie prezentă și
la vârsta adultă.
Al doilea tip de bullying este cel verbal care constă în folosirea u nor cuvinte cu scopul
de a răni sau umili victimele. Utilizate constant, aceste cuvinte vor lăsa urme cel puțin la fel
de adânci precum cele lăsate de agresiunea fizică.
Bullying -ul relațional este cel de al treilea tip de agresiune, fiind, ma i degrabă, o
hărțuire.
Astfel, hărțuitorii acționează mult mai subtil convingându -i pe colegi să îi excludă pe anumiți
copii. Acest tip de agresiune este întâlnit , de cele mai multe ori , în grupurile de fete,
provocând multă suferință celui exclus, putând conduce la anxietate, la depresie, afectând
negativ rezultatele școlare ale acestuia și capacitatea lui de a -și dezvolta abilități sociale.
Dezvoltarea fulminantă a rețelelor de telefonie mobilă și a internetului a condus la
apariția unui nou tip de bullying, cyberbullying -ul care înseamnă hărțuirea prin utilizarea
telefonului, a calculatorului sau a laptopului. Astfel, agresorii sparg conturile de email sau a
cele de pe rețelele sociale ale persoanelor vizate în scopul de a obține materiale
compromițătoare, realizează trucarea unor fotografii și înregistrări video și le postează pe

[4]
internet, folosesc conturi false pentru a denigra, a umili (Beale & Scott, 2001; Crick &
Grotpeter, 1995) .
2.3. Factori determinanți ai bullying -ului
Majoritat ea studiilor realizate în Statele Unite, dar și în alte părți ale lumii, au relevat
faptul că mediul familial este principalul factor în ceea ce privește comportamentul viitor al
copiilor. Copiii care au părinți reci și indiferenți ajung să aibă comportamente definite drept
bullying c a urmare a lipsei de afecțiune, din do rința de a se răzbuna sau pentru căpăta atenția
de care acasă nu au parte. În aceste familii, tatăl nu -și exercită rolul de părinte sau, dacă și -l
exercită, o face într -un mod autoritar, fără a încerca să -l înțeleagă pe copil și să -și construiască
o relație acesta, bazată pe afecțiune, încredere și respect. Fap tul că familia tolerează
comportamentele agresive ale copilului face ca acesta să înțeleagă că aceste comportamente
sunt acceptabile putând conduce, în timp, la o creștere a nivelului acestora (McNamara &
McNamara, 1997; Olweus, 1993; Roberts & Courso l, 1996) .
Folosirea pedepsei fizice, izolarea copilului, măsurile de disciplinare incoerente,
precum și, în general, climatul familial violent reprezintă tot atâția factori declanșatori ai
comportamentului de tip bullying la copii, aceștia înțelegând că agresivitatea est un mijloc
prin care își pot atinge obiectivele (Carney & Merrell, 2001) .
Mai mulți cercetători (McNamara & McNamara, 1997; Olweus, 1993) au studiat
problema victimelor bullyingului ajungând la concluzia c ă acestea provin , de cele mai multe
ori, din famili i care nu au încred ere în capacitatea propriilor copii de a face față problemelor.
Din această cauză, având parte de un comportament supraprotector din partea părinților,
copiii nu au reușit să-și formeze acele competențe necesare rezolvării conflictel or. Pentru a
compensa incapacitatea copilului de a face față problemelor în plan social, părinții se implică
foarte mult . Procedând în acest mod, fără să -și dea seama, aceștia confirm ă imaginea de
persoană vulnerabilă a propriului copil, al iment ând conflic tele existente , întărind
comportamentele de tip bullying la adres a sa.
2.4. Efecte pe termen scurt și pe termen lung ale bullying -ului
Comportamentul de tip bullying are efecte atât pe termen scurt, cât și pe termn lung
asupra tuturor celor implicați, fie că este vorba de cel agresat, de agresor sau de un simplu
martor.
Studiile realizate în ultimile decenii au scos la iveală faptul că o parte importantă dintre
copiii cu comportamente agresive au suferit sau suferă de tulburări de atenție, de depresie, au
o atitudine pozitivă față de utilizarea violenței. Alte studii au arătat că agresorii sunt mai
predispuși la consumul de alcool sau de droguri și, în general, la comportamente cu caracter
antisocial . Acel eași studii au arătat că există o legătură între comportamentul agresiv din
copilărie și comportamentul infracțional de la vârsta adultă; astfel, s -a constatat că 3/5 dintre

[5]
băieții care au avut comportamente agresive în copilărie au avut cel puțin o cond amnare până
la 35 de ani. (Kaltiala -Heino, Rimpelä, Rantanen, & Rimpelä, 2000; Kumpulainen et al.,
2001) .
3. Designul cercetării
3.1. Scopul cercetării
Scopul cercetării este acela de a studia prezența comportamentelor de tip bullying într -o
comunitate școlară mică, de a identifica situațiile în care se manifestă aceste comportamente,
precum și stabilirea factori lor care fac posibilă existența aces tui fenomen.
3.2. Ipotezele cercetării
În școlile mici, impactul comportamentelor de tip bullying este mai mic decât în
școlile mari.
Copiii care provin din familii cu un grad mai înalt de religiozitate sunt mai puțin
predispuși la comiterea unor acte de agresiune.
Elevii ai căror părinți păstrează o legătură strânsă cu școala sunt mai puțin implicați în
comportamente de tip bullying.
Amploarea comportamentelor de tip bullying într -o școală este legată, direct
proporțional, de gradul de implicare a cadrel or didactice în combaterea acestui
fenom en.

3.3. Lotul investigat
Lotul investigat este format din 3 8 de elevi din clasele VI -VIII, de la Școala
Gimnazială Poiana –Zvoriștea, județul Suceava , 19 fete și 19 băieți, cu vârste cuprinse între 12
și 15 ani. Elevii provin din satele Poiana și Stâncuța, comuna Zvoriștea și din satul
Călugăreni, comuna Adâncata.

3.4. Variabilele cercetării
a)Variabile independente : mediul famili al, relația familie -școală , implicarea profesorilor
b)Variabile dependente :comportamentul copilului , rezultate școlare

3.5. Instrumentele/metodele folosite
Metoda de cercetare folosită este a ncheta pe bază de chestionar. Ch estionarul utilizat
este cel folosit în anul 2015 de Organizația “Salvați Copii ” pentru realizarea unui studiu
sociologic la nivel privind bullyingul în rândul copiilor .
Chestionarul cuprinde 38 de întrebări cu răspuns închis. Itemii folosiți sunt construiți în
așa fel încât să indice: mediul socio -economic și cultural din care provi ne copilul, relațiile
copilului cu părinții și cu ceilalți membri ai familiei, sprijinul de care copilul se bucură pentru

[6]
realizarea sarcinilor școlare, existența/lipsa unui cerc de prieteni, relația copilului cu
școala/profesorii, atitudinea copilului faț ă de învățătură, relația copilului cu ceilalți elevi din
clasă/școală, atitudinea copilului față de comportamentele de tip bullying, modul în care este
percepută implicarea profesorilor în combaterea violenței în școală.
3.6. Mod de aplicare a chestionarelor și de interpretare a datelor
Chestionarele au fost administrate in timpul orelor de curs, cu sprijinul profesorilor –
diriginți , în perioada 17-18 ianuarie 2018. A fost cerut acordul subiecților și al părinților
pentru participarea la sudiu și s -a asigurat c onfidențialitata datelor furnizate de aceștia.
Informațiile au fost prelucrate cu ajutorul Programului de Statistică Socială(SPSS).
3.7. Analiza și interpretarea datelor obținute

3.8. Posibile probleme/dificultăți care pot apărea pe parcursul realizării cercetării

4. Concluzii
Bibliografie
Andreou, E. (2001). Bully/victim problems and their association with coping behaviour in
conflictual peer interactions among school -age children. Educational Psychology , 21(1), 59 –
66.
Beale, A. V., & Scott, P. C. (2001). „ Bullybusters‖: Using drama to empower students to take
a stand against bullying behavior. Professional School Counseling .
Brockenbrough, K. K., Cornell, D. G., & Loper, A. B. (2002). Aggressive attitudes a mong
victims of violence at school. Education and treatment of children , 273 -287.
Carney, A. G., & Merrell, K. W. (2001). Bullying in schools: Perspectives on understanding
and preventing an international problem. School Psychology International , 22(3), 36 4-382.
Crick, N. R., & Grotpeter, J. K. (1995). Relational aggression, gender, and social‐
psychological adjustment. Child development , 66(3), 710 -722.
Dodge, K. A. (1991). Emotion and social information processing.
Foltz -Gray, D. (1996). The Bully Trap: Yo ung Tormentors and Their Victims Find Ways Out
of Anger and Isolation. Teaching Tolerance , 5(2), 18 -23.
Fulaș, I. (2016, februarie 17). Bullying -ul, fenomen nociv care a scăpat de sub control. Preluat
în 3 februarie 2018, din http://sfatulparintilor.ro/sco lari/comportament -si-dezvoltare –
scolari/psiholog -iuliana -fulas -bullying -ul-fenomen -nociv -care-a-scapat -de-sub-control/
Gilmartin, B. G. (1987). Peer group antecedents of severe love‐shyness in males. Journal of
personality , 55(3), 467 -489.

[7]
Glew, G., Rivara , F., & Feudtner, C. (2000). Bullying: children hurting children. Pediatrics in
Review , 21(6), 183 -190.
Kaltiala -Heino, R., Rimpelä, M., Rantanen, P., & Rimpelä, A. (2000). Bullying at school —an
indicator of adolescents at risk for mental disorders. Journa l of adolescence , 23(6), 661 -674.
Kumpulainen, K., & Räsänen, E. (2000). Children involved in bullying at elementary school
age: their psychiatric symptoms and deviance in adolescence: an epidemiological sample.
Child abuse & neglect , 24(12), 1567 -1577.
Kumpulainen, K., Räsänen, E., & Puura, K. (2001). Psychiatric disorders and the use of
mental health services among children involved in bullying. Aggressive behavior , 27(2), 102 –
110.
McNamara, B. E., & McNamara, F. J. (1997). Keys to Dealing with Bullies. B arron’s
Parenting Keys. ERIC.
Nansel, T. R., Overpeck, M., Pilla, R. S., Ruan, W. J., Simons -Morton, B., & Scheidt, P.
(2001). Bullying behaviors among US youth: Prevalence and association with psychosocial
adjustment. Jama , 285(16), 2094 -2100.
Olweus, D. (1993). Olweus, D.(1993). Bullying at school: What we know and what we can
do. Malden, MA: Blackwell Publishing.
Olweus, D. (1994). Bullying at school. În Aggressive behavior (pp. 97 -130). Springer.
Pulkkinen, L., & Pitkänen, T. (1993). Continuities in agg ressive behavior from childhood to
adulthood. Aggressive behavior , 19(4), 249 -263.
Roberts, W. B., & Coursol, D. H. (1996). Strategies for intervention with childhood and
adolescent victims of bullying, teasing, and intimidation in school settings. Element ary School
Guidance & Counseling , 30(3), 204 -212.