Capitolul I. Date generale despre diabetul zaharat de tip II ………………………….. ……………….. 2 1.1.Noțiuni de anatomie și… [615280]

Cuprins
Capitolul I. Date generale despre diabetul zaharat de tip II ………………………….. ……………….. 2
1.1.Noțiuni de anatomie și fiziologie a pancreasului ………………………….. ………………………… 2
1. Anatomia pancreasului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 2
Fiziologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 9
1.2. Diabetul tip II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 12
1. Definiție. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 12
2. Etiologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 12
4. Tablou clinic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 14
6.Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 16
7. Evoluție și prognostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 21
8. Complicații ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 21
Capitolul II Îngrijiri generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 22
1. Internarea pacientului în spital ………………………….. ………………………….. ……………………… 22
2. Asigurarea cond ițiilor de spitalizare ………………………….. ………………………….. ……………… 23
3.Asigurarea condițiilor igienice pacientilor internați ………………………….. …………………….. 25
4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ………………………….. ………………………….. …. 30
5. Alimentația bolnavului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 35
6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului ………………………….. …………. 36
7. Recoltarea produselor biologice si patologice ………………………….. ………………………….. .. 39
8.Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor impuse de diabetul de tip 2 ………………….. 43
9.Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii ………………………….. …………………….. 45
10. Educatia pentru sanatate ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 47
11 Externarea pacientului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 48
Capitolul III Cazuri clinice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 50
Caz clinic nr 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 50
Caz clinic nr.2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 63
Caz clinic nr 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 73
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 82
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 83

Capitolul I. Date generale despre diabetul zaharat de tip II

Diabetul zaharat se cunoaște din antichitate. Date epidemiologice propriu – zise există din
prima parte a acestui secol. în lume, în prezent trăiesc, probabil, peste 150 milioane diabetici, dintr e
care 30 milioane insulino -dependenți. În țara noastră primele date privind frecvența diabetului
zaharat datează din 1942, când a luat ființă la București „Centrul antidiabetic“ cu un registru al
pacienților din acest oraș în care au fost înregistrate m ulte din cazurile cunoscute. în prezent,
numărul pacienților înscriși (dintre care circa jumătate au decedat) depășește 70 000.
În prezent, diabetul este o boală nevindecabilă. Când un diabetic este descoperit,
tratamentul trebuie privit în perspectiva speranței de viață, care la o persoană de 65 de ani este de
circa 5 ani, în timp ce la alta de 20 de ani, este de cca 50 de ani.

1.1.Noțiuni de anatomie și fiziologie a pancreasului

1. Anatomia pancreasului
Pancreasul este un organ glandular situat r etroperitoneal, transversal, la nivelul primelor
două vertebre lombare ,este un organ -glandă, anexa a tubului digestiv, avand atât o funcție
exocrină cat si o functie endocrina cu rol în digestie si metabolismul hidrocarbonatelor.
El este alungit in sens t ransversal si are o extremitate dreapta mai voluminoasa. iar
portiunea stanga mai subtiata, ascutita. Este turtit in sens antero -posterior si este aplicat pe peretele
posterior al abdomenului.
Pancreasul are o direct ie transversala. El nu este însă rectili n, ci uș or ascendent de la
dreapta spre stanga. De asemenea, prezinta o curbura cu concavitatea posterioara, determinate de
"coloana vertebrala.Culoarea pancreasului este roz -cenusie, care devine rosie in timpul activitatii.
La suprafata are un aspect lobu lat.
Are greutate de 80 -100 g., lungime de 15 -20 cm. si o grosime de 2 cm. Consistenta lui este
relativ ferma, dar elastica, ceea cei face ca organele din vecinatate sa -si lase amprenta pe el. Este
friabil, se rupe usor. Pancreasul este mai voluminos la ba rbat decat la femeie. Ajunge la
dimensiunile cele mai mari pana la 40 de ani, pentru ca dupa 50 de ani sa descreasca treptat.

Conformatia exterioara si asezarea pancreasului
Pancreasul este format dintr -o portiune dreapta, orientata vertical, este mai volu minoasa
numita cap. Portiune orizontala, usor oblica in sus si spre stanga numita corp; ea se termina
ascutindu -se, prin coada.
Capul (Caput pancreatis) are o forma aproximativ circulara si prezinta doua fete (anterioara
si posterioara) și o circumferinta. Din marginea stanga a portiunii superioare a capului se desprinde
o prelungire, care se incurbeaza ca un carlig si se indreapta medial si in jos, pe dinapoia vaselor
mezenterice superioare.
Coada se continua fara o limita neta cu corpul. Ea poate avea f orme diferite si poate fi
lunga sau scurta, este mobila fiind cuprinsa in ligamentul pancreatico -splenic si ajunge pana pe
fata anterioara a rinichiului si la hilul splinei
Pancreasul este situat profund in etajul superior al abdomenului, aplicat pe coloa na
vertebrala, fiind in cea mai mare parte lipsit de peretele abdominal posterior prin fascia trei la
dreapta, pe o zona transversala, dispusa intre epigastru si hipocondrul stang. La dreapta lui se
gaseste duodenul, la stanga splina.
El este impartit pr in insertia mezocolonului, in doua portiuni: una suprame – zocolica
(situata in etajul superior al abdomenului) si alta submezocolica (situata in etajul inferior al
abdomenului). Pancreasul raspunde primei vertebre lombare; el poate urea pana la a 12 -a vert ebra
toracica (situatie inalta), sau poate cobori pana la vertebra a 3 -a lombara. El este mentinut in pozitia
sa prin: conexiunile cu duodenul, in care se deschid canalele sale excretoare; prin peritoneu; prin
fascia de coalescenta retro -duodeno -pancreatic a Treitz; prin vase si nervi. Acestora li se adauga si
presa abdominala.
Pancreasul ocupa egipastrul, iar prin coada patrunde in hipocondrul stang. Proiectia la
suprafata corpului :
– superior in plan orizontal trece prin extremitatea anterioara a coastelo r opt;
– inferior in plan orizontal trece la doua latimi de degete deasupra ombilicului;
– la dreapta in plan sagital la doua degete in dreapta liniei mediane;
– la stanga in plan sagital la 2 cm de linia medioclaviculara stanga
Raporturile pancreasului
Raporturile pancreasului sunt urma toarele:
– capul pancreasului este cuprins in concavitatea duodenului;

– capul pancreasului vine in
raport inapoi cu ductul
coledoc;
Pancreasul este
impartit prin mezocold onul
transvers in doua portiuni;
cea mai mare parte a lui se
gaseste in etajul
Capul – prezinta de
studiat circumferinta, o fata
anterioara si o fata
posterioara. Circumferinta
vine in raport cu
concavitatea duodenului, de care adera prin tracturi conjunctive solide. Aderenta celor doua o
rgane variaza dup a diferitele lor porțiuni.
La nivelul primei porjiuni nu exista o aderenta propriu -zisa si conturul capului pancreasului
este doar aplicat pe duoden. La nivelul portiunii descendente a duodenului. circumferinta
pancreasului este groasa si prezinta un jg heab care imbratiseaza duodenul.
Fig. I.1 Du odenul, pancreasul si splina vă zute posterior.
1. Splina. – 2. V. splenica. – S. A. splenica. – 4. Pancreasul, -5. V. mezenterica inferioara. –
6. A. gastrica stanga, 7. Trunchiul celiac. – S. Trunchiul venos meze nterico – spleriic format din
unirea vendor, mezenterica iriferioară și splenica. – 9. A. hepatica comuna. -10. V porta. – 11. A.
hepatica proprie. – 12. Ductul hepatic – 15. A. pancreaticoduodenala postero -supenoara. -16.
Arcada retroduodenala. – 17. Duct ul coledoc.18. Duodenul. – 19. A. mezenterica superioara. 20.
V. mezenterica superioara. – 21. Aa. pancreatico¬duodenale inferioare
Pe fața anterioară a capului pancreasului se află vasele gastro -omentale drepte și vasele
pancreaticoduodenale anterioare. Peste procesul uncinat trei vasele mezenterice superioare. Fața
posterioară are un raport deosebit de important cu ductul coledoc, care este aplicat pe ea prin fascia
de coalescență retro -duodeno -pancreatică Treitz.
Colul pancreasului este înconjurat de va se, el este delimitat de două incizuri. În incizura
superioară, mai largă, se găsește cotul arterei hepatice din care pleacă artera gastroduodenală (aici
se face ligatura ei). În incizura inferioară se găsesc vasele mezenterice superioare. Aici ia naștere

uneori din mezenterica, artera colică mijlocie, care poate fi lezatain cursul intervențiilor pe
pancreas și să ducă la necroza colonului transvers.
Fața anterioară a colului este acoperită de porțiunea pilorică a stomacului, de care este
separată prin vest ibulul bursei omentale. Pe fața lui posterioară se formează vena portă, care urea
apoi spre pediculul hepatic. Compresiunea venei printr -o tumoră da naștere ascitei.
Corpul are urmatoarele raporturi:
Fața anterioară vine in raport cu fata posterioara a st omacului (impresiunea gastrica), de
care este despartita prin bursa omentala. Aceasta fata este acoperita de peritoneal parietal al bursei.
Figura I.2 Pancreasul împreună cu unele organe din vecinatate.

I. OmerituI mic. – 2:
Esofagul. – 3. Stomacul, – 4.
Ligamentul gastrbsplenic. –
5. Ligamentul gastrocolic. –
6. Coada pancreasului;. – 7.
Corpul pancreasului. – 8.
Colul pancreasului. – 9.
Capul pancreasului. -10.
Duodenul. -11. Ductul cistic.
-12. Vezica biliara. -13.
Ductul hepatic comun.
Fata posterioar ă,
neacoperită de peritoneu,
este in rapo rt cu fascia retro –
duodeno -pancreatica Treitz.
Prin intermediul acesteia corpul pancreasului stabileste raport de la dreapta spre stânga, cu
urmatoarele organe: aorta cu originea mezentericei superioare, acoperite a mbele de plexul celiac;
cu vena renala stanga; cu rinichiul stang; cu artera și vena splenică ce strabat șanturile de pe aceasta
față; vena splenica primeste vena mezenterica inferioara si formeaza trunchiui splenpmezenteric,
care participa la formarea, ve nei porte; grupul important al limfonodurilor pancreatico -splenice.
Prin intermediul acestor organe, fata posterioara repauzeaza pe coloana vertebrala si pe
stalpul stang al diafragmei.

Fata inferioară este acoperită de peritoneul marii cavități și prezint ă trei impresiuni lasate
de organele cu care vine in raport de la dreapta la stanga: flexura duodeno – jejunală, ansele jejunale
superioare si colonul transvers
Figura I.3 Pancreasul împreună cu cateva organe învecinate.

1- Ficatul (secționat). – 2. A. hepatica
proprie. – 3. A. gastroduodenala. – 4..
A. hepatica comuna. – 5. Trunchiul
celiac. – 6. A. splenica, – 7. Splina. – 8.
Duodenul. – 9, Vasele mezenterice
superioare. -10. Pancreasul. -11.
Ductul cistic. -12. Ductul hepatic
comun. -13. Vezica biliar a.

.
Marginea superioar ă vine in
raport cu plexul celiac (care se prelungeste si pe fata posterioara) si e parcursa in parte de artera
splenică.
Coada pancreasului se indreapta spre splină. Uneori cele doua organe vin în contact, alteori
raman îndeparta te; ele sunt legate prin ligamentul splenico -renal.
Structura pancreasului
La periferie glanda are o capsulă conjunctivă subțire, slab dezvoltată, care continuă în
interiorul organului formând septuri conjunctivo -vasculare slab dezvoltate, care separă inc omplet
lobii și lobulii. În structura glandei pancreatice se disting două părți componente: masa principală
(cu funcție exocrină) și o parte mai mică (cu funcție endocrină, formată din insulițe de celule
dispersate în țesutul exocrin – insulele Langerhans) .
Pancreasul exocrin reprezintă 97 -98% din volumul glandei și este format din acini de formă
sferică sau ovoidală, asemănători cu cei din carotidă.
Celulele acinare secretă o soluție apoasă cu electroliți și enzime. Produsul de secreție se
varsă în ductele intercalare, unde se adăugă bicarbonatul și apa. Secreția pancresului exocrin,

reprezentată de sucul pancreatic, este intermitentă. Conține enzime cu rol foarte important în
digest ie. De aceea multe din disfuncț iile pancreasului se caracterizează printr -un sindrom
dispeptic. Din aceste ducte ajunge în canalul Wirsung și în duoden, la majoritatea oamenilor prin
ampula lui Vater, împreună cu bilă.
Există și un canal accesoriu, canalul Santorini, care se varsă într -o porțiune superioară
învecinată. Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele lui Langerhans care sunt răspândite
difuz în țesutul exocrin. Unii autori cuprind totalitatea – acestor grămăjoare sub numele de organ
insular. Constituie doar 1 -3% din volumui întregii glande, adică 1 -2 g. greutate și sunt mai
numeroase la nivelul cozii. Numărul lor în întreg pancreasul e de 500.000 ~ 2 000 000 și atinge
maximum la adult. Au un diametru de 100 -400 micrometri.
În structura lor au: celulele A situate predominant în centrul insulei (elaborează și secretă
glucagonul), celulele B, mai numeroase (circa 80% din totalul celulelor endocrine), așezate în
special la periferia insulelor (secretă insulină). Pancreasul endocrin conține și celule D care secretă
somatostatina (STS) și gastrină, prima participând la re glarea metabolismului glucidic, prin
inhibarea secreției celulare A și B.
Ductul panctreatic – canalul lui Wirsung – străbate pancreasul de la coadă spre cap, la egală
distanța între marginea superioară și cea inferioară (mai aproape de fața posterioară). Ajuns la
nivelul capului, ductul se curbează în jos, apoi spre dreapta, se alatură ductului coledoc, perforează
împreună tunică musculară și se deschid împreună în ampula hepato -pancreatica a lui Vater.
Limfa este drenată spre următoarele noduri Ș splenice -din hilul splinei, pancreatice
superioare situate de -a lungul vaselo splenice si pancreatice inferioare a pancreasului.1
Vascularizația pancreasului
Vascularizatia arterială :
Arterele supraduodenale superioare – au ramuri pancreatice si ramuri duodenale. Ele
corespund clasic artrei pancreatico -duodenale superioare si sunt ramuri ale arterei gastro –
duodenale, care vine din artera hepatică comună.
Arterele retro -duodenale – sunt tot ramuri din artera gastro -duodenală cu originea posterior
de prima porțiune a duodenului. Una dintre ele, de calibru mai mare, merge pe fata posterioara a
capului pancreasului avand raporturi stranse cu coledocul, in partea sa retro -pancreatic.

1 Albu Ion – Anatomie topografică, Editura All, București 1998,pp162 -163

Arterele pancreatico -duodenale inferioare – sunt arterele ce iau nastere din artera
mezenterica superioara in portiunea sa retropancreatica sau în dreptul marginii inferioare a
corpului pancreasului. Ele sunt in numar de două și au originea separata sau prin trunchi comun.
Vascularizatia venoasă
Retropancreatic, organul are bogate raporturi cu venele extrinseci. La acest nivel se
formeaza vena porta din vena mezenterica superioara si vena mezenterica si vena lienala. Venele
ce traveseaza pancreasul sunt urmatoarele:
-Venele pancreatico -duodenale corespund arterelor pancretico -duodenale infer ioare si
supraduodenale superioare. Superior duc sângele în zona gastro -epiploica dreapta, care se varsă în
vena mezenterică superioară, are afluent de vărsare, în vena colica dreaptă.
Vascularizatia pancreasului 2
– Venele pancreatice sunt mai multe vene de calibru mai mic care drenează sâ ngele venos
de la nivelul corpului si coz ii pancreasului, în vena lienală .
Inervația pancreasului
Inervatia pancreasului este asigurata de sistemul nervos autonom si este de mare importanta
in fiziologia, chirurgia panc reasului. Interceptorii sunt reprezentati de terminatii nervoase libere si
de corpusculi WALTER -PACINI care sunt abundenti in tesutul conjunctiv al pancreasului.

2 Netter Frank, Atlas de Anatomie Umana, Editura Saunders , 2014 ,p.294

Fibrele simpatice și parasimpatice provin din ganglionii celiaci si din plexul mezenteric
superior. Exista si fibre parasimpatice care provin din trunchiul Vagal atat pentru cap, cât și pentru
corpul si coada pancreasului.Ele asigură inervația excito -secretorie a pancreasului, cu acțiune
asupra acinilor glandulari si insulelor pancreatice.3
Fiziolo gie
Pancreasul este o glanda cu actiune mixtă, atât endocrină cat si exocrină . Pentru tema
acestei licente vom prezenta pancreasul endocrin.
Pancreasul i n afara secreției acinoase exocrine, reprezentată de fermenții pancr eatici
indispensabili digestiei intestinale (tripsină, amilază. lipază), pancreasul îndeplinește un important
rol endocrin . Ca structuri secreteare de hormoni pancreatici, insulele Langerhans, în număr de 20 –
30 de insule/mm, însumează aproximativ 1 milion, reprezentând doar 1 -2%, din greu tatea
întregului pancreas. Ele conțin șase tipuri de celule, concentrate în regiunea capului pancreatic,
din care primele patru (alfa, beta, gamma și delta) asigură funcția endocrină a pancreasului.
Celulele alfa, voluminoase, constituie 20 -25% din totalul insulel or și sunt sediul proceselor
de secreție a glucagonului.
Celulele beta sunt mai mici, dar mai numeroase (65% din insule), ș i secreta insulina.. In
timp ce granulele alfa sunt insolubile în alcool,
conținutul granular al celulelor beta se solub țizeazi cu
ușurință in soluțiile hidroalcoolice.
Insulina
Insulina își datorează numele originii sale
anatomice, insulare. Ea es te un polipeptid. format din
51 de aminoacizi, dispuși în două lanțuri peptidice.
unite prin două punți disulfidice. Lanțul peptidic A
conține 21 de aminoacizi, din care două molecule de
cisternă reunite între ele pnntr -o punte -S-S . Lanțul
peptidic B este constituit din 30 de aminoacizi, cu câte o moleculă de cisternă în pozițiile 7 și 19.
Cele două lanțuri sunt legate prin punțile disulfidice de la nivelul lui A -B. Ruptura acestor
punți duce la dispariția acțiunilor metabolice ale insulinei. Greutatea sa moleculară de ansamblu

3 Papilian Victor -Anatomia Omului, vol II, Editura Bic All, Bucuresti 2001, pp 120-127

este de aproape 6 00 0, mai exact 5 734. în soluții, insulina form ează cu ionii metalici agregate
moleculare cu greutate moleculară mai mare (12 000 sau ch iar 36 000) și cu resorbție mai lentă.
Acțiunile insulinei se adresează în primul rând metabolismului glucidic. La câteva minute
după
administrarea intravenoasă a acesteia se produce o scădere brutală a co ncent rației glucozei
din sânge. Efectele hipoglicemiante ale insulinei se datoresc creșterii consumului de glucoză la
nivel celular, pe de o pane, și intensificării procesului de transformare și depozitare in țesuturi sub
formă polimerizată de glicogen, pe de a ltă parte. Țesutul muscular și ficatul, ca principale organe
de depozit, conțin în primul caz 200-300 g de glicogen, iar în cel de al doilea între 100 și 150 g.
Captarea și utilizarea glucozei de către mușchiul izolat cresc în prezenț a insulinei. Mai
dificil de pus în evidență este acțiunea directă a acesteia 1a nivelul ficatului. La animalul
pancreatectomizal, rezervele hepatice de glicogen scad chiar în condițiile hiperglicemiei. Adaosul
de insulină restabilește conținutul în glicogen al ficatului, reducâ nd debitul hepatic al glucozei
(ficatul eliberează mai puțină glucoză decât primește). Intensificarea glicogenopexiei musculare și
hepatice, dublată de catabolismul crescut al glucozei la nivelul celorlalte țesuturi, contribuie la
realizarea hipoglicemiei insulinice.
In lipsa insulinei și a metabolizării normale a glucozei la diab etici se produce intensificarea
compensatoare a consumului de lipide, ca urmare a dezinhibarii lipazei respective. Catabolizarea
exagerată a lipidelor prin beta -oxidare favorizează sinteza de tipul acizilor acctoacetic și beta –
hidroxibutiric, prezenți în cantități crescute in sângele diabeticilor.
Administrarea insulinei, restabilind metabolismul glucidic, acționează indirect asupra
catabolismului lipidie, in sensul frânării sale și activării proceselor de biosinteză a acizilor grași pe
seama consumului crescut de glucoză. De aici, utilizarea insulinei în cura de îngrășare și denumirea
ei de hormon al abundenței(depunerii de energie).
Reglarea secreției de insulină.
Excitantul fizio logic al secreției de insulină fiind concentrația glucozei sanguine, creșterea
acesteia peste valorile normale de 1 -1,1 g/1 determină stimularea insulinosecreției in două faze.
Prima fază apare la 3 -5 min după instalarea hiperglicemiei, realizând o insulin osecreție de
aproximativ 7 -10 ori mai mare față de secreția bazală
Reacțiile pancreatice corectoare se produc prin două mecanisme:

– prin acțiunea directă a glucozei sanguine asupra celulelor beta -insulare secretoare de
insulină;
– prin mecanism neuro -reflex. cu participarea centrilor glicoregla tori hipotalamici și a
nervilor insulinosecretori vago -simpatici.
Reglarea umorală directă este mai importantă decât cea reflexă. E a ține de marea
sensibilitate a insulelor pancreatice față de glucoză.

Glucagonul
Giucagonul este cel de al doilea hormon pancreatic ce participă la re glarea echilibrului
glicemic in sens hipergiicemiant. încă de la primele încercări de utilizare a extractelor pancreatice
în scop terapeutic, s-a remarcat că efectele hipoglicemiante nu apă reau imediat, ci erau precedate
de o scurtă fază hiperglicemică.
Ipoteza existenței unui posibil alt factor pancreatic decât insulina a fost conf irmată de
Burger, care a izolat in 1930 giucagonul, prevăzut cu acțiuni hiperglicemiante și glicogenolitice.
Ulterior, Staub (1950) i -a stabilit greutatea moleculară, de 3485 de daltoni. și structura chimică,
precizând că este vorba de un polipeptid format din 29 de aminoacizi.
Acfiuni fizio -farmacologice. Spre deosebire de insulină, giucagonul posedă două
princip ale acțiuni metabolice opuse acesteia. El acționează in sens glicogenolitic și
gluconeogenetic, producând efecte hiperglicemiante. Acțiunea glicogenolitică apare evidentă la
0.01 mg pe ficatul izolat de câine. La omul adult, administrarea intramusculară a 1 mg de glucagon
provoacă o hiperglicemie marcată în următoarele 30 de minute, care persistă 2 -3 ore.
Efectul hipergiicemiant este de 30 -50 de ori mai puternic decât ai adrenalinei și se datorește
intensificării glicogenolizei hepatice. în favoarea naturii exclusiv hepatice a hiperglicemiei
rezultate pledează faptul că giucagonul este fără efect atât la animalul în prealabil hepatectomizai,
cât și ta diabetici, cu rezerve de glicogen modeste sau nule la nivelul ficatului. De altfel, acțiunea
maximă a glucag onului este obținută în cazul injectării sale în vena portă .4

4 Haulica I, Fiziologie umana, Editura medicala, Bucuresti , 2007, pp 681 -685

1.2. Diabetul tip II
1. Definiție.
Diabetul este un sindrom cuprinzând un grup heterogen de tulburări, care pot avea o
etiologic diferită, dar care au în comun hiperglicemia, asociată c u modificări lipidice și proteice
la fel de importante. Hiperglicemia și modificarea secundară a celorlalte metaboiisme sunt
consecința unei insuficiențe absolute sau relative a secreției de insulină. Pentru, acest motiv, deși
diabetul ar putea fi incl us printre bolile endocrine, manifestările sale majore sunt de ordin
metabolic.
2. Etiologie
Cauza directă a diabetului continuă să rămână necunoscută. În prezent sunt incriminați
factori genetici dar și factori de mediu, cum ar fi obezitatea sau lipsa a ctivității fizice. Factorii de
risc pe ntru a face diabet zaharat sunt
– Persoanele cu antecedente heredocolaterale de diabet zaharat;
– Persoanele obeze, mai ales cele cu obezitate abdominală;
– Femei cu istoric de diabet gestațional sau macrosomie;
– Vârs ta peste 50 ani;
– Persoanele hipertensive
– Persoane cu dislipidemie; mai ales persoanele cu trigliceride >250 mg/dl și cu
HDLcolesterol <40 mg/dl pt bărbați și <50 mg/dl pt femei
– Persoane cu afectare vasculară preexistentă, coronariană, cerebrovascular ă, sau afectare
periferică
– Persoane sedentare
– Femei obeze cu boala ovarelor polichistice;
– Persoane cunoscute anterior cu IGT/IFG sau diabet gestațional remis
– Anumite minorități etnice: afro -americani, asiatici -americani, hispanici -americani5

5C. Ionescu -Tîrgoviște -DIABETUL ZAHARAT TIP 2 GHID TERAPEUTIC PENTRU MEDICUL DE FAMILIE
Jurnalul Român de Diabet. Nutriție și Boli Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006 , pp 220 -233

3.Fiziopatologie
Pancreasul endocrin format din insulele lui Langerhans, este alcătuit din trei grupe de
celule:
– celulele beta, care secretă insulina,
– celulele alfa care secretă glucagonul
– celulele delta
Din punct de vedere patogenic, diabetul este o tulb urare în metabolismul glucidelor, care
duce la hiperglicemie și glicozurie. Datorită interconversiunii metabolismelor glucidic, lipidic și
protidic, la nivelul ciclului Krebs, sunt afectate și ultimele două metabolis -me care explică
simptomele grave din di abet.în metabolismul glucidelor deosebim trei procese principale:
– glucogenogeneza, depunerea la nivelul ficatului a glucozei în glicogen (forma
condensată, de depozit a glucozei)
– glicogenoliza, transformarea glicogenului în glucoza, prin hidroliză și mobilizarea lui în
sânge (glicemie) după necesitățile organismului.
– gluconeogeneza, adică formarea glucozei din lipide și protide la nivelul ciclului Krebs
(ciclu cu ardere continuă)
Glucoza este un metabolit fiziologic esențial, a cărui concentrație p lasmatică este reglată
extrem de eficient prin interacțiunea dintre insulină (singurul hormon hipoglicemiant) și a
hormonilor de contrareglare (în esență glucagon, catecolamine și cortizol). O autoreglare fizico –
chimică participă alături de reglarea hormo nală pentru evitarea scăderilor glicemice sub 60 mg/dl
sau a unor creșteri glicemice peste 150 mg/dl. Efectele negative ale hiperglicemiei cronice
caracteristice DZ au fost explicate prin ipoteza glucotoxicității conform căreia complicațiile
cronice diabet ice ar fi consecința directă și indirectă a acestor creșteri glicemice persistente.
Hiperglicemia este factorul patogenetic esențial pentru inducerea unor leziuni anatomice specifice
în diferite organe. întrucât glucoza nu poate fi considerată un metabol it toxic, efectele negative
ale hiperglicemiei se exercită prin forțarea de către hiperglicemie a unor căi metabolice anormale,
care vor sta la baza apariției leziunilor cronice specifice diabetului zaharat.
In mod obișnuit, aproape toată glucoza este met abolizată trecând prin etapele de Glucoza
6-P și Fructoza 6 -P, după care urmează etapele glicolizei anaerobe și a oxidării în ciclul Krebs. Un
mic procent din glucoză (circa 5%) ia cea de a doua cale denumită „calea poliol“ în care sunt
produse cantități i mportante de sorbitol și fmetoză puse în evidență modificări iipoproteice

calitative importante, fapt care ar putea explica frecvența deosebit de mare a leziunilor angiopatice
înregistrată la acești pacienți;
4. Tablou clinic
Tabloul clinic caracteristic tuturor formelor clinice ale diabetului:
– poliurie (urinează 4 -5 l/24 ore
– polidipsie, ingestia 2 -5 l de lichide /24ore
– polifagie accentuată în special la tineri
– scădere ponderală, ca urmare a catabolismului și pierderilor de material energetic(
glucoză)
– astenie fizică și intelectuală
– crampe musculare
– halena acetonică
– prurit genital și infecții genitale fără răspuns la tratamentele obișnuite
– manifestările unor complicații (plăgi nevindecabile, furunculoză)
Boala debutează, de regulă, după vâ rsta de 40 ani, la persoane prezentând exces ponderal.
Simptomele tipice de diabet se întâlnesc în mai puțin de 1/3 din cazuri, reprezentând de fapt
manifestarea unei tulburări datând de mai mulți ani. Instalarea relativ acută a bolii este pusă în
legătură de către pacient; de o intercurentă, o afecțiune organică (colecistită acută, apendicită acută,
infarct miocardic acut, pareză facială etc.) sau de un stres psihic. Unele dintre afecțiunile
declanșatoare sunt independente de diabet, în timp ce altele repr ezintă complicațiile bolii ce
evoluează subclinic sau paucisimptomatic de mai multă vreme.
O caracteristică a diabetului de tip 2 este aceea a lipsei cetogenezei, în condițiile în care
un factor stresant induce o hiperglicemie severă. Aceasta poate fi exp licată prin prezență unei
secreții insulinemice suficiente să inhibe lipoliza și cetogeneza, dar nu și hiperglicemia.
In cadrul DZ de tip 2 există mai multe forme clinice:
– diabetul de tip „adult“ (MODY), întâlnit la copil, pe care îl vom descrie separat ;
– diabetul asociat cu obezitatea (circa 80%), care răspunde bine la dietă, scădere în greutate
și la medicația orală de tip fitodiab sau biguanidic;
– diabetul fără obezitate (circa 20% din cazuri), care răspunde bine la dietă și tratament oral
cu sulfon ilureice;

– tipul de boală, care, în condițiile consumului de alcool, la pacienți tratați cu clorpropamid,
prezintă o hiperemie intensă a feței. Această formă are o bază genetică distinctă;
– tipul 2 cu tendință către insulino -dependență.6
5.Diagnostic
Pentru fiecare formă clinică manifestată în diabetul zaharat există o expresie clinică a
simptomelor generale însoțită de modificări variabile ale glicemiei. Prezentăm în continuare
algoritmul de diagnostic al diabetului.
Simptomele ce pot suger a un diabet z aharat tip 2 sunt: poliurie, polidipsie, scãdere în
greutate, uneori polifagie, tulburãri de vedere, infec ții fungice sau bacteriene recurente
Testul recomandat pentru scr eening este glicemia à jeun din sânge venos. Acest test este
preferat pentru cã este rapid, usor de efectuat și are costuri scãzut e. TTGO de și este un test cu
sensibilitate mare pentru diagnos ticul diabetului zaharat tip 2, este prea scump și laborios pentr u a
fi recomandat în efectuarea screening -ului. HbA1c și determinarea glicemiei capi lare cu ajutorul
stripsurilor nu sunt recomandate pentru screening .
Se recomandã folosirea criteriilor ADA 2005 pentru stabilirea diagnosticului de D iabet
Zaharat 2:
– Valori ale glicemiei ocazionale >200mg/dl și simptome clinice sugestive pentru
diagnosticu l de diabet zaharat tip 2 (poliurie, polidipsie, scãdere în greutate);
– Valori ale glicemiei à jeun >126mg/dl; sau
– Valori ale glicemiei >200 mg/dl la 2ore la TTGO
Evaluarea ini țialã a pacientului cuprinde:
– Înregistrarea valorii glicemiei și prezen ța / ab sența semnelor clinice specifice DZ,
– Evaluarea factorilor de risc.
– Examenul clinic gen eral cu mãsurarea obligatorie a urmãtorilor parametri: G, CA, IMC,
TA,
– Evaluarea aparatulu i cardiovascular și consemnarea eventualelor elemente patologice,
– Consul t de specialitat e oftalmologic cu înregistrarea rezultatelor,
– Examinarea piciorului: dacã existã modificãri ale sensibilitã ții periferice se trimite
pacientul la neurolog,

6 Gherasim L, Medicina Interna, vol II, Editura medicala, Bucuresti 2001, pp1197 -1200

– Investiga țiile de laborator: l ipide și colesterol, creatininã sericã și examenul de ur inã
pentru microalbuminurie. De asemenea se determinã și înregistreazã valoarea HbA1c, aceasta fiind
un predictor al evolu ției bolii,
– Dieta, recomandãrile pent ru schimbarea stilului de via țã și tratamentul. Acestea se vor
relua ulterior cu ocazia fiecãrei vizite7
Diagnostic diferențial
1. Diabetul insipid (datorit afectării hipofizei posterioare), în care există poliurie,
polidipsie și slăbire în greutate, dar poliuria este foarte
mare (20 – 30 l/zi), glicemia este normală iar
glicozuria absentă.
2. Diabetul renal. Glicozuria este prezentă, dar
glicemia și hiperglicemia provocată sunt normale.
6.Tratament
Strategia abordării terapeutice a diabet ului de
tip II consta in:
 Controlul greutății
 Promovarea activității fizice
 Diete bogate în fibre și s ărace în grăsimi
 Măsuri farmacologice
1. Tratamentul dietetic
Locul dietoterapiei în tratamentul d iabetului. Dieta este elementul terapeutic cel mai constant
al DZ. Ea este ind ispensabilă tuturor formelor de boală și reprezintă, cel puțin la umi pacienți,
singurul element terapeutic. Mai mult de 1/3 din diabeticii insul ino -mdependenți nou descoperiți,
pot fi echilibrați
inițial numai prin dietă în prezent s -a ajuns la un relativ consens privind dieta pacientului diabetic,
care trebuie să se apropie cât mai mu lt dc re comandările nutriționale pentru persoanele nediabetice.
Dieta trebuie individualizată în funcție de vârstă, sex. activitate fizică, preferințe
alimentare, disponibi lități financiare, precum și de caracteristicile biologice ale diabetului
(prezența sau nu a obezității, dislipidemiei, hipertensiunii arteriale, afectării renale sau a altor
tulburări ce necesită o ajustare dieto -terapeutică precisă). In p rogramele de educație destinate

7 Ghiduri de practicä pentru medicii de familie , Editura Infomedica , Bucuresti 2005 , pp.20 -29

diabeticilor, însușirea noțiunilor necesare concep erii unei diete cor ecte consumă circa 30% din
orele de învățământ.8
O problemă fundamentală pentru aderenta în timp a pacienților la o anumită dietă este
acceptarea fără rezerve a acesteia, fa pt de neconceput pentru o dietă restrictivă, monotonă,
costisitoare sau greu de realizat în practică. La aprox. 75% din cazuri, cunoștințele privind
dietote rapia sunt fíe insuficiente sau incorecte, fie cunoscute, dar din diferite motive, nerespectate .
Pentru alcătuirea unui regim alimentar care să în deplinească aceste condiții trebuie
cunoscute o sene de noțiuni precise, res pee land urm ă toa rele etape:
(1) precizarea caracteristicilor general e ale dietei (de exemplu, dietă hipocalorică,
normoglucidică, hiperproteică și hiperlipidică, cu restricție moderată de sodiu – 6 g NaCl/zt).
(2) calculul aportului caloric necesar, care t rebuie să realizeze scăderea în greutate la
hiperponderaii sau creșterea în greutate la subponderali. La normoponderali dieta va fi
normocalorică. Calculul numărului de calorii se face ținând seama de vârstă, sex și grad de
activitat e fizică. Activitatea sedentară necesită o cheltuială energetică între 25 -30 kcal/k g corp/zi.
Diferitele tipuri de activitate profesională reclamă o c heltuială energetică care poate depăși 45
kcal/kg corp/zi .
Tratamentul nefarmacologic al DZ 2(optimizarea stilului de viata) este compus din:
Terapia medical -nutritionala trebuie individualizata.
Calorii. Persoanelor cu suprapondere sau obezitate li se recomanda scadere ponderala; pana
la 1 an pot fi eficiente regimurile hipocalorice fie s arace in hidrati (<130 g/zi, cat este RDA pt
glucide), fie hipolipidice.
Glucide. Consumul total de glucide trebuie monitorizat, un beneficiu modest poate fi
obtinut utilizand indexul glicemic. Alimentele continand zahar pot fi inlocuite cu alte tipuri de
glucide, sau, daca sunt adaugate, compensate cu insulina sau ADO, evitand excesul caloric.
Consumul de fibre trebuie incurajat, la fel ca pentru populatia generala.
Lipide. Se recomanda un consum de grasimi saturate<7% din caloriile totale, minimizarea
consumului de acizi trans, un aport de colesterol alimen tar<200 mg/zi. Se recomanda consumul a
2-3 portii de peste pe saptamana.

8 Gherasim L, Medicina Interna, vol II, Editura medic ala, Bucuresti 2001, p.1268

Proteine. Proteinele trebuie consumate in proportia recomandata obisnuit: 15 -20%.
Proteinele nu pot fi folosite pentru a preve ni hipoglicemia nocturna. Micronutrientii. Nu se indica
suplimentarea cu vitamine/minerale.
Alcoolul. Persoanele care consuma alcool trebuie sa -si limiteze aportul la 2 portii/zi pentru
barbati, respectiv 1 portie/zi pt femei (1 portie = 15 g alcool = 350 ml bere sau 150 ml vin sau 45
ml tarie). Acesta trebuie consumat cu mancare, pentru a reduce riscul de hipoglicemie la persoanele
tratate cu insulina/secretagoge .
Activitatea fizică. Se recomanda minim 150 minute/saptamana de activitate aeroba
moderata (50 -70% din frecventa maxima), iar in absenta contraindicatiilor exercitii de rezistenta
de 3 ori/saptamana.
Desi activitatea fizica creste acut albuminuria, nu se r ecomanda restrictii la persoanele cu
nefropatie. Persoanele tratate cu insulina/secretagoge trebuie sa -si suplimenteze glucidele inaintea
unei activitati fizice daca glicemia este<100 mg/dl.
Fumatul. Se recomanda abstinenta.
Interventii psihosociale. Eval uarea si urmarirea psihosociala cuprind: atitudinea asupra
bolii, asteptarile legate de trataemtn, starea afectiva, calitatea vietii, resursele financiare, sociale,
emotionale, istoricul psihiatric.
Tratamentul medicamentuos
Preparatele sulfonilureice – efectul hipoglicemiant al sulfonilureicel or poate fi amplificat
de unele substanțe medicamentoase (salicilați, fenilbutazo nă, sulfonamide, cloramfenicol,
antivitamine K, allopurinol, betablocante, clofibra t, probenecid, antidepresive triciclice), sau poate
fi diminuat de altele (barbitur ice, coticosteroizi, diuretice, estrogeni, rifampicină).
Mecanismul de acțiune al preparatelor sulfon ilureice este complex. Compușii din această
clasă se leagă de receptorii celul elor ß -pancreatice, influențând canalele de K, dependente de ATP.
Efectele secundare ale sulfonilureicelor i nclud: hipoglicemia, care apare mai frecvent după
Clorpropamid (datorită t impului său mare de acțiune) și Glibenclamid (probabil datorită efectului
hipogli cemiant și al produșilor săi de degrada re).

Sulfonilureicele din a doua generație (Glibe nclamid, Gliclazid și Glipizid) au o eficiență
ceva mai mare decât
sulfo nilureicele din
prima generație
(Tolbutamid,
Clorpropamid).
Diferența dintre ele
constă nu atât în
efectul însuși, cât
mai ales doza mai
mică necesară
obținerii acestui
efect.
Sulfonilureicele sunt metabolizate în ficat, da r sunt excretate, de regulă, pe cale renală.
Efectul lor hipoglicemiant poate fi cre scut în afectările hepatice sau renale. In circulație ele sunt
legate de proteine, fiind utilizate progresiv. Aspirina și unii compuși sulfamidici pot afecta această
legare, crescând efectul lor hipoglicemiant.
Sulfonilureicele se administrează cu 15 -30 min înaintea meselor. în caz de toleranță
digestivă scăzută vor fi administrate î n timpul meselor. Clorpropamida trebuie administrată în doză
unică, dimineața, în ainte de micul dejun. Celelalte sulfonilureice trebuie administrate înaintea
meselor, în două sau trei prize.
Doza unică mare de sulfonilureice din a doua generație este consider ată ca o modalitate
eficientă, dar nu unanim acceptată .
Biguanidele. Biguanidele au fost introdu se în practica medicală în anul 1957. Dintre
acestea, cele mai folosite sunt Metfor minul (Meguanul) și Buforminul. Fenforminul
(Fenetilbiguanida) a fost scos di n uz datorită riscului inducerii acidozei lactice.
Mecanismul de acțiune al biguanidelor este l egat nu de stimularea secreției de insulină, ci
de creșterea acțiunii periferice a a cesteia la nivelul receptorilor (și posibil postreceptor), în special
în țesu tul muscular. Metforminul inhibă pofta de mâncare, fiind indi cat în primul rând la pacienții
cu diabet zaharat de tip 2 cu obezitate.

Scăderea glicemiei obținută prin bi guanide este mai mică decât cea înregistrată după
sulfonilureice, fiind apreciat ă la ci rca 50 mg/dl. Un avantaj important este acela că ele nu induc
niciodată hipoglicemie, fiind considerate medicamente antihiperglicemice .
Efectele secundare ale biguanidelor includ: tulburări digestive, anorexie, greață și, în
special, diaree. Uneori, aceste a sunt tranzitorii sau dispar după scăderea dozei. Alteori, ele persistă,
necesitând în treruperea tratamentului (circa 15% din cazuri). Acidoza lactică a fost raportată,
uneori, la pacienții prezentând un grad de insuficiență renală cronică sau o afectare hepatică. Pentru
acest motiv, administrarea lor în aceste condiții este contraindicată.
Meguanul (500 mg/tb) sau Buforminul (50 mg/tb) se administrează imediat înaintea mesei,
doza fiind împărțită în 2 -3 prize zilnice. Doza de Meguan poate varia între o ta bletă (500 mg) și 6
tablete (3 000 mg). Cea de Buformin poate crește la 200 mg/zi. Buforminul retard are 100 mg/tb,
iar doza zilnică va fi de maxim 3 tablete. Absorbția semnificativă apar e la circa 2 ore de la ingerare
și, spre deosebire de sulfonilureice, nu se leagă d e proteine. Nu este metabolizat în organism, iar
eliminarea se face pe cale renală.
Biguanidele pot fi folosite ca monoterapie sau în asociere cu sulfonilureicele sau cu
insulina.
Acarboza. Acarboza este un inhibitor al a -glucozidazei, enzimă ce participă în procesul de
digestie intestinală a glucidelor. Ea este un pseudo -oligozaharid produs prin biotehnologie de către
unele actinomic ete. Ele inhibă prin competiție enzimele din clasa a -glucozidazei, prezente în
vilozitățile intestinale și care mediază digestia polizaharidelor până la formarea de monozaharide
absorbabile.
Administrarea ei în doze de 150 -600 mg/zi întârzie digestia și absorbția glucidelor,
prevenind creșterile glicemice excesive post -prandiale. Curba glicemiei scade cu circa 20 -30
mg/zi. Eficienț a ei este mai mare ia pacienții aflați pe diete bogate în glucide complexe (50 -55%)
din rația calorică.
Insulina
Insulinoterapia în monoterapie la pacientul cu diabet zaharat tip 2 are o eficiență dovedită.
În funcție de comorbidități, de anumite stări fiziologice (sarcină, lactație), de contraindicațiile de
administrare a medicației orale sau de intoleranta la medicația orală, de acceptarea pacientului, se
poate opta de la început pentru tratamentul cu insulină. Op țiunile obișnuite de iniț iere a

insulinoterapiei sunt: insulina bazală, cu durată de acțiune prelungită, în administrare unică sau în
asociere cu medicația orală și insulina premixată în două prize zilnic.
Insulinoterapia determină episoade hipoglicemice mai f recvente decât alte m edicamente
hipoglicemiante
7. Evoluție și prognostic
Diabetul zaharat caracterizat, prin hiperglicemie și glicozurie, poliurie, polidipsie,
poIifagie și slăbire în greutate, este un stadiu foarte avansat al bolii. De aceea se apreciază
necesitatea prezent ării celor patru stadii din evoluția diabetului.
– prediabetul sau diabetul potențial (stadiul I), care se paote lua în discuție când ambii
părinți sunt diabetici, sau când un părinte și două rude apropiate sunt diabetice sau în sfârșit când
un părinte și o rudă apropiată sunt diabetici. Tot în acest stadiu se înscriu mamele care nasc copii
cu o greutate peste 4,5 kg, care nasc feți morți, sau care mor la câteva zile după naștere. în sfârșit
se încadrează în acest stadiu femeile care au prezentat la una sau mai multe sarcini, glicozurie sau
toxemie gravidică și bineînțeles obezii.
– diabetul latent (stadiul II). Bolnavul nu prezintă nici un semn, dar proba hipergli -cemiei
provocate, după ce s -a adăugat o cantitate de cortizon, are un aspect patologic.
– diabetul chimic (biochimic), care formează stadiul III și în care curba hiperglicemiei
provocate, evidențiază boala.
– diabetul zaharat clinic manifest (stadiul IV), este forma clasică care prezintă simpto -mele
patognomonice descrise mai sus.
8. Complicații
Complicatiile in diabetul zaharat sunt determinate de hipo si hiperglicemie si se impart in
doua categorii: complicatii cronice si complicatii acute.
Complicatiile cronice apar in majoritatea cazurilor dupa 10 -15 ani de la diagnosticarea bolii
si sunt date de modificari macrovasculare, microvasculare si nervoase. Printre cele mai frecvente
complicatii cronice sunt:
Macroangiopatia diabetică
Retinopatia diabetică
Nefropatia
Tulburari de dinamica sexuală
Piciorul diabetic Gangrena diabetică
Infectiile urinare
Complicatii mucoaso -cutanate
Cetoacidoza diabetica
coma hiperosmolara

Capitolul II
Îngrijiri gene rale

1. Internarea pacientului în spital
Obiectivele procedurii
– Primirea și Internarea pacientului în cel mai scurt timp de la sosirea în UPU.
– Stabilirea unei relații pozitive cu pacientul sau / și aparținătorii
– Obținerea de informații despre starea de sănă tate trecută și prezentă, despre sistemele
funcționale.
– Asigurarea unei îngrijiri de calitate conform cu nevoile si așteptările pacientului / familiei.
Pregătirea materialelor
– Registru de intrări al UPU
– Planul de îngrijire / Foaia de observație clinică
– Materiale și instrumente pentru măsurarea funcțiilor vitale și vegetative și pentru examenul
fizic: termometru, tensiometru, stetoscop, spatulă linguală, sursă de lumină, recipient,
recipient pentru colectarea urinei.
Pregătirea pacientului/ clientului
a) Ps ihică:
– Oferiți pacientului / familiei informații clare, despre necesitatea internării.
– Obțineți consimțământul informat de la pacient / familie.
b) fizică:
– Așezați pacientul în poziție confortabilă adaptată stării de sănătate,
– Asigurați intimitatea pacient ului.
– Intruduceți -vă cu numele și stabiliți o relație terapeutică nursă -pacient
– Observați și notați starea fizică, emoțională și intelectuală a pacientului.
– Observați dizabilitățile sau limitările fizice sau / și psihice.
– Evaluați gradul de confort sau dis confort al pacientului.
– Măsurați greutatea și înălțimea pacientului.
– Apreciați semnele vitale și obțineți o mostră de urină.
– Faceți inventarul bunurilor de valoare ale pacientului conform cu politica serviciului
medical.

– Efectuați anamneză și o apreciere n ursing cat mai completă a pacientului.
– Identificați problemele, nevoile și așteptările pacientului legate de internare.
– Explicați pacientului / familiei, regulamentul și rutinele spitalului – orarulmeselor și al
vizitelor.
– Informați pacientul despre proced urile sau intervențiile nefamiliare.
– Completați planul de îngrijire a pacientului cu informațiile obținute : data / ora, nume și
pronume, vârstă, starea la internare, valorile funcțiilor vitale, orientarea în timp și în spațiu,
măsurile aplicate la UPU, pr elevările de produse biopatologice, numele medicului care a
făcut internarea.
Rezultate așteptate/dorite:
– Pacientul se simte binevenit, relaxat și are încredere în echipa medicală.
– Culegerea de date este completată în primele 2 4 ore sau chiar mai puțin de la internare.
– Familia se simte confortabil întrucât pacientul este în siguranță.9
2. Asigurarea condițiilor de spitalizare
Scopul spitalizării bolnavului e vindecarea. Se creează condiții pen tru creșterea forței de
apărare și regenerare a organismului. Funcțiile organismului sunt co ntrolate și dirijate de scoarța
cerebrală. Pacientul este scos din mediul său și cu ocazia internării pot apărea efecte negative
asupra sistemului nervos legate de spitalizare, de preocuparea pentru boală și investigații.
Protejarea bolnavului se va face prin:
– ambient:
– cu saloane luminoase albe;
– spații verzi exterioare;
– coridoare luminoase, curate;
– mobilier adecvat.
– foile de observație și temperatură nu vor fi ținute în saloane.
– se va încerca izolarea fonică a sa loanelor.
– control de securitate și liniște:
– pentru personalul administrativ și vizitatori.
– pansarea rănilor și acoperirea ulcerațiilor e obligatorie.
– se vor folosi dezinfectante fără miros greu, înțepător.

9 Udma Florica – Proceduri De Nursing, vol I, Editura Ex Ponto Constanța 2007, pp. 6 -7

– îndepărtarea imediată a ploștilor, puroi ului, pansamentelor din salon.
– aerisirea salonului.
– utilizarea anesteziei locale , asistenta ajută în caz de puncție pleurală, paracenteză.
– odihna pacienților: program de odihnă, utilizarea unui fotoliu pentru cazuri grave.
– săli de lectură, bibliot ecă.
Dezinfecția, dezinsecția și deratizarea
Orice unitate sanitară poate deveni sursă de infecții pentru bolnavii internați. Prin utilizarea
antibioticelor s -au selectat tulpini de germen i facultativ patogeni cu înaltă rezistență la antibiotice
ca: stafi lococ, streptococ, proteus, pioci anic, coli. Mijloacele de luptă contra generării infecțiilor
în spitale sunt: dezinfecția, dezinsecția și deratizarea .
Dezinfecția
Folosește procedee fizice și chimice pentru distrugerea mi cro-organisme -lor patogene care
pot produce infecții. Dezinfecția poate fi:
a) profilactică: sursa infecțiilor nu e cunoscută, include dezinfecția apei potabile, m ăsuri
de igienă individuală, procedee aplicate în școli, cămine, cantine, spitale;
b) continuă și curentă: distrugerea germenil or în focare:
– produse eliminate de bolnavi și purtători de germeni (urină, spută, fecale, vărsături);
– obiecte cu care pacientul a venit în contact (restur i alimentare, veselă, lenjerie, mobilier,
salon, baie, WC).
c) terminală: se face după externarea bolnavului fie că e vindecat, transferat sau decedat.
Metode:
– fizice,
– chimice,
– mixte.
Metode cu acțiune:
– germicidă,
– bactericidă sau
– bacteriostatică,
– virulicidă.
Metode fizice:
– incinerarea obiectelor periculoase: pansamente de plăgi, res turi alimentare, jucării,

ziare;
– călcatul lenjeriei;
– fierberea lenjeriei de corp și de pat, al vaselor de metal și porțelan, tacâ murilor, ploștilor;
– pasteurizarea lichidelor, a laptelui; eficiență 90 -95%;
– încălzirea cu vapori de apă sub presiune (l a 100
-1,5 atm) – se folosește pentru
dezinfecția paturilor, a saltelelor, a covoarelor;
– razele UV – lămpi de cuarț pentru dezinfecția suprafețel or și a aerului; lămpi fixe sau
mobile; lămpi multiple la T 15 -30C; se folos ește ca metodă complementar ă cu e chipament de
protecție.
Metode chimice:
– se folosesc atunci când nu se pot aplica metode prin căldură;
– se face o curățare mecanică;
– apoi se face spălarea lenjeriei;
– atenție la concentrația și durata aplicării substanței;
– se folosesc anumite substanțe și soluții proaspăt preparate;
– dezinfectantele se vor aplica alternativ pentru a preveni selectarea unei flore rezistente;
Metode mixte: u tilizează efectul comun al metodelor fizice și chimice. Se folosesc
săpunuri, detergenți, acțiunea mecanic ă a apei, periilor, căldura apei și a vaporilor.10
3.Asigurarea condițiilor igienice pacientilor internați
Pregatirea patului si a aceesoriilor
Calitățile patului: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât
cerințele de confort ale pacientului, cât și ale personalului de îngrijire: lungime 2 m, lățime 80 -90
cm, înălțimea de la dușumea până la saltea de 60 cm; să -i permită pacientului să se poate mișca
în voie, să nu -i limiteze mișcările, să poată, la nevoie, să coboare din pat, să poată sta în poziție
șezând, sprijinindu -și picioarele comod pe podea;
Accesoriile patului
Salteaua va fi confecționată din burete, material plastic, care se curață și se dezinfectează
mai ușor; salteaua poate fi din cauciuc sau din material plastic, umplute cu apă sau cu aer, având
avantajul că permit umflarea succesivă a compartimentelor după necesitate (pentru prevenirea
escarelor).

10Violetta Văcariu , Ghid de nursing, Editura victor babeș , Timisoara 2012, pp 8-10

Pernele trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare, iar cealaltă din
burete, material plastic sau puf. Cearșaful dintr -o singură bucată, dimensiunile 2,60 m x 1,50 m
ca să se poată fixa bine sub saltea. Mușamaua confecționată din cauciuc sau material plastic, cu
rol de a proteja salteaua de diferite dejecții se folosește numai la anumiți bolnavi; dim ensiunea
1,50 m x 1,10 m. Aleza ce acoperă mușamaua este confecționată din pânză .
Schimbarea lenjeriei
Schimbarea lenjeriei în patul fără bolnav
Materialele necesare: cearșaf simplu, cearșaf plic, două fețe de pernă, una -două pături,
două perne.
Efectuare a: se îndepărtează noptiera de lângă pat, se așează un scaun cu spătar la capătul
patului. Pe scaun se așează, în ordinea întrebuințării, lenjeria curată, pernele, păturile, împăturite
corect. Cearșaful se așează la mijlocul saltelei, se desface și se înti nde o parte a cearșafului spre
căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus.
Se introduce cearșaful adânc sub saltea la ambele capete. Se execută colțul: persoana
așezată cu fața spre capătul patului: cu mâna de lângă pat prinde partea laterală a cearșa fului la o
distanță egală de la colț, cu lungimea părții atârnate și o ridică în sus pe lânga saltea; partea de
cearșaf de sub marginea inferioară a saltelei se introduce sub saltea; se lasa în jos partea de cearșaf
ridicată ; se introduce sub saltea part ea de cearșaf care atârnă sub marginea inferioară a saltelei;
celelalte trei colțuri se fac după aceeași procedură. Se introduce apoi sub saltea toată partea laterală
a cearșafului începând de la colțurile saltelei; se întinde bine cearșaful să nu prezint e cute.
Schimbarea lenjeriei cu bolnavul în pat
În primele zile postoperatorii,asistenta este nevoită de cele mai multe ori să schimbe
lenjeria de pat, cu bolnavul în pat. În acest scop asistenta urmărește ca bolnavul să prezinte o stare
de bine, confort fizic și psihic, și o stare de igienă permanentă. Aceasta este o ocazie ca asistenta
să comunice cu bolnavul pentru a -i da acestuia posibilitatea să -și exprime sentimentele, să -și
ușureze starea sufletească, să câștige încrederea acesteia.
Bolnavii din ca uza stării generale impuse de boală, nu au puterea necesară de a sta în poziție
șezândă, de aceea tehnica de schimbare a patului cu pacientul în pat, se face întorcându -l în decubit
lateral; schimbarea lenjeriei se face în lungimea patului.

Materiale nec esare: aceleași ca și pentru pregătirea patului fără pacient. În plus: paravan,
sac de rufe, eventual lenjerie curată de corp și material necesar pentru a spăla pacientul, dacă s -a
murdărit.
Efectuarea: se face de către două asistente așezate de o parte și de cealaltă a patului.
Bolnavul rămâne acoperit până la schimbarea cearșafului de sub pătură. Marginile cearșafului
murdar se desfac de sub saltea de jur împrejur.
Asistenta din partea dreaptă prinde pacientul cu mâna dreaptă în axila dreaptă, îl ridică
ușor, iar mâna stângă o introduce sub umerii acestuia, sprijinindu -i capul sub antebraț. Apoi cu
mâna dreaptă (retrasă de sub axilă) trage ușor perna spre marginea patului, bolnavul fiind deplasat
ușor în aceeași direcție. Se așează apoi în dreptul genun chilor bolnavului, introduce mâna stângă
sub genunchii acestuia flectându -i puțin, iar cu mâna dreaptă îi flecteaza ușor gambele pe coapse.
Din această poziție, se întoarce bolnavul în decubit lateral drept , sprijinindu -l în regiunea
omoplaților și a genunchilor. Bolnavul se menține acoperit. Asistenta din partea stângă rulează
cearșaful împreună cu mușamaua și aleza murdară până la spatele bolnavului; sulul de lenjerie
murdară se află în acel moment alături de sulul lenjeriei curate. Pe jumătatea libe ră a patului, se
derulează cearșaful curat, mușamaua și aleza pregătite mai înainte. Se întinde bine cearșaful curat
pe jumătatea liberă a patului și se așează o pernă îmbrăcată în față de pernă curată , apoi se aduce
pacientul în decubit dorsal cu multă blândețe, sprijinindu -l în regiunea omoplaților și sub
genunchi.
Efectuarea toaletei
Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de
asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul și igiena bolnavului. Cons tă în menținerea pielii
în stare de curățenie perfectă și în prevenirea apariției leziunilor cutanate, fiind o condiție esențială
a vindecării.
Toaleta pacientului poate fi:
– zilnică – pe regiuni
– săptămânală sau baia generală
În funcție de tipul pacien tului, acesta:
– n-are nevoie de ajutor
– are nevoie de sprijin fizic și psihic
– are nevoie de ajutor parțial

– necesită ajutor complet
Obiective:
– îndepărtarea de pe suprafața pielii a stratului cornos descuamat și impregnate cu secrețiile
glandelor seb acee și sudoripare, amestecate cu praf, alimente, resturi de dejecții și alte substanțe
străine, care aderă la piele
– deschiderea orificiilor de excreție ale glandelor pielii
– înviorarea circulației cutanate și a întregului organism
– producerea unei hi peremii active a pielii, care favorizează mobilizarea anticorpilor
– liniștirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort
Schimbarea poziției și imobilizarea pacientului
Obiectivele procedurii
– Prevenirea complicațiilor (escare, tromboze, incetin irea tranzitului)
– Promovarea stării de confort
Pregătirea materialelor
– Perne
– Pătura făcută sul, suluri din materiale textile
– Sprijinitor pentru picioare sau sac de nisip
Pregătirea pacientului
– Informați pacientul asupra necesității schimbării poz iției
– Explicați pacientului importanța schimbării poziției la anumite intervale de timp
Efectuarea procedurii:
Schimbarea poziției din decubit dorsal in poziție șezand
a) de către o singură persoană
– Indoiți/pliați pătura și dezveliți pacientul pană la mijloc
– Asezați -vă față in față cu pacientul, rugandu -l să intoarcă puțin capul într -o parte
– Prindeți cu o mană regiunea axilară
– Imbrățișați cu cealaltă mană spatele pacientului spijinindu -i capul pe antebraț
– Rugați pacientul care are resurse fizic e să vă prindă de umeri, să -și flecteze genunchii și să se
sprijine pe tălpi
– Comandați mișcarea de ridicare folosind un cuvant de indemn (de. Ex. "sus")
– Ajutați pacientul să se ridice in timp ce se sprijină și deplasați -l ușor spre capul patului

– Sprijiniți spatele cu perna sau cu rezemătorul mobil al patului
– Asigurați menținerea poziției introducand un sul sub genunchi și punand la tălpi un sprijinitor
sau un sac de nisip
2. Reașezarea pacientului in decubit dorsal din poziția șezand
– Indepărtați p ernele și sulurile
– Prindeți pacientul ca și in cazul ridicării
– Lasați ușor pe spate
– Reașezați patul, intindeți lenjeria
– Fixați sulurile sub regiunea lombară și genunchi11
Captarea eliminarilor
a) Captarea urinei
• se protejează patul cu aleză și m ușama;
• se dezbracă partea inferioară a corpului;
• se încălzește plosca sau urinarul cu apă caldă, se șterge cu hârtie igienică;
• la bărbați penisul se introduce în urinar sau se orientează spre ploscă;pacientul se izolează și se
lasă câteva minute singu r;
• se ajută pacientul sa -și spele mâinile.
b) Captarea materiilor fecale
• se spală mâinile, se îmbracă mănuși de unică folosință;
• se protejează patul cu aleză și mușama;
• se izolează pacientul cu un paravan;
• se dezbracă partea inferioară a corpului ;
• se încălzește plosca/bazinetul cu apă caldă, se șterge cu hârtie igienică;
• se introduce o mână sub regiunea sacrală a pacientului, se ridică ușor;
• cu cealaltă mână se introduce plosca sub pacient;
• se acoperă pacientul și se lasă singur;
• se ofer ă după defecașie hârtie igienică, dacă starea pacientului îi permite să o folosească;
• se îndepărtează plosca acoperită;
• daca este necesar se face toaleta regiunii pe un alt bazinet;
• se oferă pacientului apă, săpun, prosop pentru a -și spăla mâinile;

11 Udma Florica – Proceduri De Nursing vol I, Editura Ex Ponto Constanța 2007, pp. 20-27

• se reașează patul;
• se aerisește camera.
c) Captarea sputei
• captarea se face în cutii petri sau pahare conice gradate cu soluție dezinfectantă (cu
excepția situației în care se recoltează pentru laborator);
• pacientul este instruit cu m să colecteze sau sa recolteze sputa pentru examenul de laborator,
eliminând numai în colectoarele oferite;
• scuipătoarea se schimbă cel puțin de două ori pe zi;
• se ajută pacientul să -și clătească gura cu apă;
• se sfătuiește pacientul să stea într-o poziție care să favorizeze eliminarea;
• se golesc cutiile sau paharele folosite și se sterilizează corect în vederea refolosirii;
• se notează cantitatea, aspectul, compoziția;
• se respectă cu strictețe precauțiile universale.
d) Captarea vărsăt urilor
• la pacientul care varsă se îndeparteaza proteza dentară;
• se susține cu o mână fruntea pacientului, iar cu cealaltă se ține tăvița renală sub bărbie;
• dacă pacientul este în decubit, se rotește capul într -o parte și tăvița se așează lângă fața acestuia;
• se îndepartează imediat tăvița cu vomă, după care se observă conținutul;
• se oferă pacientului un pahar cu apă pentru a -și clăti gura, și un șervețel;
• pacientul în decubit trebuie atent supravegheat să nu aspire voma;
• dacă pacientul are di n nou senzatia de vomă:
• este sfătuit să respire adânc;
• se aerisește încăperea;
• pacientul în decubit trebuie atent supravegheat să nu aspire voma;
4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative
1.Masurarea și notarea temperaturii corporale
Pregăti rea Materialelor
Se vor pregăti pe o tavă medicală:
– termometru electronic cutanat sau timpanic cu sondă disponibilă;
– comprese curate și soluție dezinfectantă;
– lubrifiant pentru termometrul rectal.

Se vor folosi racorduri de unică folosință pentru termometrele timpanice. Termometrul va fi
dezinfectat după fiecare pacient.
Pregătirea Pacientului
– se explică pacientului procedura;
– se cere pacientului să rămână culcat în pat;
Pentru supravegherea sistematică este important de considerat fa ptul că temperatura
este mai mică dimineața înainte ca pacientul să se ridice din pat. Efectuarea procedurii de măsurare
a temperaturii
Cu termometrul electronic cutanat
– se descoperă axila pacientului;
– se tamponează pentru a îndepărta transpirați a;
– se introduce sonda /captatorul termometrului în mijlocul axilei și se apropie brațul de
torace;
– se așteaptă 30 sec. până se aude semnalul sonor;
– se ajustează temperatura afișată cu 0,5°C pentru a obține temperatura corporală
Repreze ntarea grafică a temperaturii
– se socotesc pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură câte 2 diviziuni de grad;
– se notează grafic valoarea înregistrată, printr -un punct de culoare albastră așezat direct pe
linia orizontală din rubric a corespunzătoare pentru dimineața (D) sau seara (S) pentru
cifrele cu soț (pare); exemplu 36,2; 37,4; 38,6; etc
2.Măsurarea și notarea pulsului
Pregătirea materialelor
Se pregătesc pe o tavă medicală:
– Ceas de mana cu secundar sau cronometru
– Culoare roșie ( creion, pix sau carioca)
– Carnet de adnotări personale
Pregătirea pacientului
Pregătirea psihică
– se explică pacientului procedura pentru a reduce emoțiile, teama și a obține colaborarea;
– se asigură un repaus psihic de cel puțin 5 m inute înainte de măsurare;
Pregătirea fizică

– se asigură un repaus fizic de cel puțin 5 minute înainte de măsurare;
– se așează pacientul în poziție confortabilă în funcție de starea generală:
– în poziție semișezânda (în pat sau în fotoliu) antebrațul în unghi drept sprijinit pe suprafața
patului, mâna în supinație și extensie.
Efectuarea procedurilor
– se spală mâinile;
– se reperează artera radială la extremitatea distală a antebrațului, pe fața anterioară (internă), în
șanțul radial aflat în pre lungirea policelui;
– se plasează degetele index, mediu și inelar (2,3,4) deasupra arterei radiale reperate;
– se exercită o presiune ușoară asupra arterei pe osul radius, astfel încât să se perceapă sub degete
pulsațiile sângelui;
– se fixează un pu nct de reper pe cadranul ceasului de mână;
– se numără timp de 1 minut pulsațiile percepute sub degete, sau 30 secunde și înmulțite cu doi
numărul pentru a obține rata pulsului pe minut;
– se apreciază ritmul, amplitudinea și elasticitatea peretel ui arterial în timp ce se măsoară
frecvența;
– se înregistrează frecvența pulsului în carnetul personal notând: numele pacientului, salonul, data
înregistrării, rata;
– se spală mâinile.
Reprezentarea grafică a pulsului în foaia de temperatură
– se socotesc pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură câte 4 pulsații
– se notează grafic valoarea înregistrată printr -un punct de culoare roșie, așezat direct pe
linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru D (diminea ța) sau S (seara), pentru
valorile care cresc din 4 în 4 (ex. 64, 68, 76, 80);
– se notează grafic valoarea înregistrată printr -un punct de culoare roșie așezat în mijlocul
pătratului din rubrica corespunzătoare (D sau S) pentru valorile care cresc din 2 în 2
3.Măsurarea și notarea presiunii sângelui (tensiunea arterială – T.A.)
Pregătirea materialelor
Se pregătesc pe o tavă medicală:
– stetoscop biauricular;
– tensiometru cu manșetă adaptată vârstei; – comprese cu alcool medicinal;
– culoare al bastră (pix, creion);

– foaie de temperatură; – carnet de adnotări personale.
Pregătirea pacientului
Psihică:
– se explică pacientului procedura pentru a reduce teama și a obține colaborarea;
– se asigură un repaus psihic de cel puțin 5 minut e înainte de măsurare întrucât emoțiile
influențează presiunea sângelui;
Fizică
– se asigură un repaus de cel puțin 5 minute înainte de măsurare;
– se așează pacientul în poziție confortabilă de decubit dorsal ori semișezând sau în
ortostatism conform indicației medicale.
Efectuarea procedurii
– se utilizează comprese cu alcool pentru a șterge olivele și părțile metalice ale stetoscopului
dacă este necesar;
– se selectează un tensiometru cu manșetă potrivită vârstei și stării constituționale a
pacientului;
– se amână măsurarea T.A. dacă pacientul este tulburat emoțional, are dureri, dacă a făcut exerciții
de mișcare sau dacă măsurarea presiunii arteriale nu este o urgență;
– se descoperă brațul pacientului fie prin ridica rea mânecii fie prin dezbrăcare dacă mâneca este
prea strâmtă, pentru a nu crește presiunea deasupra locului de aplicare a manșetei;
– se verifică daca manșeta conține aer;
– se scoate aerul din manșetă, la nevoie, deschizând ventilul de sigur anță și comprimând
manșeta în palme sau pe suprafață dură;
– se închide ventilul de siguranță înainte de a umfla manșeta;
– se palpează artera brahială sau radială exercitând o presiune ușoară cu degetele;
– se așează membrana stetoscopului deasupra a rterei reperate și se introduc olivele in urechi;
– se umflă manșeta tensiometrului pompând aer cu para de cauciuc în timp ce se privește
acul manometrului;
– se continuă pomparea de aer până când presiunea se ridică cu 30 cm deasupra punct ului în care
pulsul a dispărut (nu se mai aud bătăi în urechi);
– se decomprimă manșeta, deschizând ușor ventilul de siguranță pentru restabilirea circulației
sângelui prin artere;

– se înregistrează mental cifra indicată de acul manomet rului în oscilație în momentul în
care, în urechi, se aude prima bătaie clară (lup -dup); această cifră reprezintă presiunea
(tensiunea) sistolică sau maximă;
– se înregistrează numărul care corespunde bătăii de final în timp ce se continuă
decomprimarea manșetei; acesta reprezintă T.A. diastolică sau minimă;
– se îndepărtează manșeta, se curăță și se dezinfectează olivele stetoscopului;
Reprezentarea grafică a T.A.
– se socotesc pentru fiecare linie orizontală din foaia de t emperatură, 10 mmHg sau 1 cm Hg;
– se reprezintă grafic valorile înregistrate printr -un dreptunghi de culoare albastră, așezat pe
verticala timpului (D sau S); latura de sus a dreptunghiului reprezintă T.S. (tensiunea
sistolică) iar latura d e jos a dreptunghiului reprezintă T.D. (tensiunea diastolică).
4. Măsurarea și notarea respirației
Pregătirea materialelor
Se pregătesc pe o tava medicală:
– ceas cu secundar, de mână, sau cronometru;
– culoare albastră (creion, pix);
– foaie de tempera tură;
– carnet de adnotări personale.
Pregătirea pacientului
– se evită pregătirea psihică a pacientului întrucât acesta își poate modifica ritmul obișnuit în
momentul în care conștientizează propria respirație;
– se măsoară respirația concomitent cu c elelalte semne vitale dacă apar schimbări în starea
pacientului, dacă pacientul are o afecțiune cardio -pulmonara sau primește oxigen ori
medicamente ce afectează fiziologia respirației.
Efectuarea procedurii
– se observă mișcările de ridica re sau de coborâre ale toracelui cu fiecare inspirație sau
expirație;
– se mențin, în continuare, degetele pe locul de măsurare a pulsului în timp ce se observă toracele
pacientului;
– se numără mișcările de ridicare a toracelui (inspirațiile) timp de minimum 30 de secunde și se
înmulțește cu 2 numărul obținut pentru a afla rata pe minut;

– se numără timp de 1 minut inspirațiile dacă respirația este neregulată;
– se înregistrează rata respiratorie în carnetul personal notând: numele p acientului, data
înregistrării, rata respiratorie;
– se spală mâinile dacă s -a atins pacientul sau patul acestuia pe durata măsurării.
Reprezentarea grafică a respirației
– se socotește câte o respirație pentru fiecare linie orizontala din foaia de temp eratură;
– se notează grafic valoarea înregistrată printr -un punct de culoare albastră așezat direct pe linia
orizontală din rubrica corespunzătoare pen tru dimineața (D) sau seara (S) .12
5. Alimentația bolnavului
Aspecte generale
-se culeg date despre regim, orarul meselor, repartizarea pe mese, posibilitățile de
mobilizare, capacitatea pacientului de a -și folosi membrele superioare;
-se obțin informații despre restricții legate de efectuarea unor examene, administrarea unor
medicamente în fu ncție de orarul meselor;
-se obțin informații despre preferințele alimentare ale pacientului
Modul în care se face alimentar ea bolnavului depinde de natura bolii de care acesta suferă precum
și de s tarea lui generală. Alimentarea poate fi efectuată în tre i feluri:
a) alimentarea activă, c and bolnavii mănîncă singuri, fără ajutor, alimentele servite;
b) alimentarea pasivă, ca nd st area generală a bolnavilor nu permite să se alimenteze singuri și
deci trebuie să fie ajutați;
c) alimentarea artificială, cînd alimentele trebuie introduse în organismul bolnavului prin
mijloace artificiale.13
În decubit lateral:
• se ridică ușor capul pacientului, se protejează patul;
• alimentele se așează lângă pacient;
• pacientul este așezat cu partea sănătoasă accesibilă;
• se a sigură administrarea lichidelor cu paiul sau din căni cu cioc.
2 Alimentarea pasivă
Se practică pentru pacienții care nu se pot alimenta singuri.

12 Udma Florica – Proceduri De Nursing vol I, Editura Ex Ponto Constanța 2007 , Pp-40-50
13 Carol Mozes -Tehnica Îngrijirii Bolnavului -Manual Pentru Școli De Asis tente Medicale, Editura Medicala,
Bucuresti 1974, pp 274 -248

• în funcție de starea generala, pacientul este așezat în poziție șezând, sau cu capul ridicat;
• se protejeaz ă lenjeria de pat și cea de corp;
• se plasează tava lângă pacient în așa fel încât să vadă alimentele;
• se verifică temperatura alimentelor;
• se administrează cantități mici, verificându -se dacă a înghițit cantitatea de alimente dată
anterior;
• aliment ele se taie bucăți mici, nu se ating cu mâna;
• resturile de alimente se îndepărtează din salon. mirosul sau vederea lor poate declanșa
reflex de vomă;
6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului
Administrarea medicamentelor
Medicamentele sunt produse de origine mine rală, vegetală, animală sau chimică (de
sinteză ), transformate într -o formă de administrare (preparate solide sau soluții) prescrise de
medic .
Căile de adm inistrare :
-calea digestivă – orală, sublinguală, gastrică, intestinală, rectaiă
– local – pe tegumente și mucoase
– respiratorie
– urinară
– parenterală – sub forma injecți ilor intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase
(executate de asistenta medicală) și injecții intraartenaie, intracardiace, intrar ahidiene, intraosoase
(executate de medic)
– calea de administrare este aleasă de medic, în funcție de scopul urmărit, capacitatea de
absorbție a căii respective, acțiunea medicamentelor asup ra mucoaselor, necesitatea unei acțiuni
mai lente sau mai rapide, toleranța organismul ui față de medicament, particularităț ile (anatomice,
fiziologice ale organismului)
Locul de conservare a medicam entelor
– în farmacii – în dulap, la ioc uscat, ferite de lumină, ordonate
-în dulapul ce conține otrăvurile (închise) – toate medicamentele stupefiante
– în frigider – seruri imune, insulină, antibiotice
Prescrierea medicam entelor

Este făcută de medic, în scris. Pentru pacienții ambulatori, prescrierea se face în rețetă, iar
pentru pacienții internați în spital , în foaia de observație, în rubrica specială. Prescrierea cuprinde:
– numele medicamentului (numele comercial)
– doza – cantitatea și concentrația
– calea de administrare
– ora administrării și durata tratamentului
– administrarea în raport cu alimentația – înainte, în timpul sau după masă
Regulile de administrare a medicamentelor
Prin respectarea unor reguli, s e evită greșelile care pot avea efecte nedorite asupra
pacientului, uneori efecte mortale. Asistenta :
– respectă medicamentul prescris de medic
– identifică medicâmentul prescris după etichetă, forma de prezentare, culoare, miros,
consistență
– verifică calitatea medicamentelor, observând integritatea, culoarea medicamentelor
solide; sedimentarea, tulb urarea, opalescența medicamentelor sub formă de sol uție
– respectă căile de administrare prescrise de medic
– respectă orarul și ritmul de administrare a medicamentelor pentru a se menține
concentrația constantă în sânge, având în vedere timpul și căile de eliminare a medicamentelor
– respectă doza de med icament – doza unică și doza/24 h
– respectă somnui fiziologic al pacientului – organizează administrarea în afara orelor de
somn (se trezește pacientul în cazul administrării antibioticelor, chimioterapice lor cu ore fixe de
administrare)
– servește pacie ntul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orală
– respectă următoarea succesiune în administrarea medicamentelor: pe cale orală – solide,
lichide, apoi injecții, după care administre ază ovule vaginale, supozitoare informează pacientul
asupra m edicamentelor prescrise în ceea ce privește efectui urmărit și efectele secundare
-anunță imediat medicul privind greșelile produse în administrarea medicame ntelor legate
de doză, calea și tehnica de administrare
– administrează imediat soluțiile injectabile aspirate din fiole, flacoane

– respectă măsurile de asepsie, de igienă, pentru a preveni infecțiile intraspitalicești14
Metode moderne de administrare a insulinei:
-NavoPen: " numit “stiloul”, necesită doar introducerea unui cartuș cu insulină den umit
Penfill, înlătură dificultățile în măsurarea dozei și efectuarea amestecului de insulină de către
pacient,
– Nova Let: prima seringă preumpluta, în care insulina și dispozitivul de injectam sunt
combinate într -un sistem; discret, portabil, ușor de mâ nuit; necesi tă puțin timp pentru instruire;
asigură o doză precisă și o injecție rapidă,
– Innovo: primu l dozator de insulina din lume; primul dispozitiv de administrare prevăzut
cu me morie, care afișează pe ecranul electronic, ultima doză injectată și timpul scurs de la
injectare,
– Nova Pen 3 Demi: prezintă o trăsătură specifică: dozare din j umătate în jumătate de
unitate; dozajul fin permite un control mai bun al diabetului la copii și la adulți,
– Nova Fine: sunt ace foarte fine. acoperite cu silico n care dimin uează mult durerea la
injectare15
Căile de hidratare a organismului
Căile de administrare a lichidelor sunt: orală, intravenoasă, duodenală, rectală,
subcutanată, intramusculară și intraosoasă.
1. Calea orală este cea mai comodă și mai ușoară cale. Nu se poate realiza în caz
de vărsături, tulburări de deglutiție, stenoză pilorică și esofagiană. Asistenta va supraveghea
bolnavul și va avea grijă ca pacientul să ingereze întreaga cantitate de lichide prescrise.
Lichid ele trebuie administrate zilnic și ritmic, la intervale precise în cursul zilei. Rația
de lichide se va administra pentru corecție în primele 4 ore. O parte din lichide se vor
administra în stare caldă, altele la temperatura c amerei pentru a nu declanșa reflexe
patologice.
2. Calea intravenoasă este singura cale judicioasă pentru reechilibrarea hidrotonică și
volemică.Introducerea lichidelor în venă se poate face direct prin canule metalice fixate în
venă, prin canule de material plastic introduse transcutanat prin lumenul acelor care apoi

14 Lucretia Titirica -Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistetii medicali, Editura Viata Romaneasca, pp247 –
249
15 Liliana Rogozea – Tehnici si manopere pentru asistenti medicali, Brasov 2 005, p.107

se retrag sau prin denudare de venă și fixare în ea a unei canule, care poate rămâne pe loc
câteva zile sau chiar săptămâni.
Perfuzia intravenoasă, pică tură cu picătură, poate fi utilizată în urmă -toarele scopuri:
– în caz de tulburări hidro -electrolitice, pentru reechilibrare;
– administrarea medicamentelor în perfuzii continue și doze la care se urmărește un efect
prelungit;
– în scop depurativ, diluând și favorizând excreția din organism a produșilor toxici;
– pentru corectarea proteinelor sanguine în caz de hipo și dispro -te inemie;
– pentru alimentația pe cale parenterală;
– pentru perfuzii de sânge (transfuzii).
Instrumente: trusa pentr u perfuzat soluții ambalate original, benzi de leucoplast, mușama
sau prosop steril puse sub membrul bolnavului, lichidul de perfuzat încălzit la temperatura camerei.
3. Calea duodenală
Administrarea ritmică a lichidelor pe cale intestinală poate fi asigurată pe sonda
duodenală. Aceasta se va introduce până în duoden și apoi se racordează la rezervorul unui
aparat de perfuzie, sau un alt rezervor cu scurgere interioară (tip irigator) cu ajutorul unui tub de
cauciuc pe parcursul c ăruia s -au intercalat un robinet sau un pretub reglabil șiun picurător
Robinetul se calibrează în așa fel ca numărul picăturilor să varieze între 60 și 100
pe minut. Lichidele zaharate, încălzite la temperatura corpului se absorb f oarte bine pe
această cale, ajungând imediat prin circulație portală, în ficat.
4. Calea rectală
Hidratarea organismului pe cale rectală se face în condiții excepționale prin clisme,
picătură cu picătură. Tehnica este asemănătoare cu administrarea so luțiilor medicamentoase pe
cale rectală, necesitând aceeași aparatură.
7. Recoltarea produselor biologice si patologice
Pentru recoltarea produselor biochimice si patologie asistenta medicala trebuie sa asigure
urmatoarele:
-asigură materialele și instrume ntele necesare pentru vizita medicala: stetoscop, spatule
linguale sterile, tensiometm, ciocan de reflexe, oglindă frontală, mască, mănuși, creion
dermatograf, panglică metrică, tăviță renală, prosoape curate, săpun,
– se pregătesc medii de cultură și tampoane pentru recoltări bacteriologice,

– pregătește documentele: foaia de observație, foaia de temperatură, rezultatele
explorărilor, pentru vizita medicală
– se pregătesc și se distribuie foile de temperatură, de observație, cele referitoare la
aliment ație
– se pregătesc rezultatele analizelor de laborator, pregătește produsele biologice ale
pacientului16
Recoltarea de teste sangvine pentru măsurarea glicemiei
Rapid, ușor de recoltat, folosind o picătură de sânge capilar din deget, lobul urechii sau
călcâie( bebeluși), testul glicemic este o metodă uzuală de monitorizare a nivelului glucozei din
sânge la pacienții cu diabet, de screening pentru diabetul mellitus, de depistare a hipoglicemiei
neonatale, sau de diagnostic diferențial între comă diabetica și nondiabetica. Proba poate fi luată
în spital cât și la domiciliul pacientului.
Materiale necesare:
– mănuși
– glucometru portabil
– comprese tifon
– bandaj adeziv
Pregătirea echipamentului:
– se va verifica glucometrul și toate accesorile acestuia( a ce, reserve, banda de citire, baterie etc)
Recoltarea:
– confirmarea identității pacientului( pentru a se evita confuzia ș i a nu se luă analize la un
alt pacient).
– se comunică pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a -i reduce
anxie tatea și a ne asigura de cooperarea sa.
– se selectează locul puncției
– se spală mâinile bine și se pun mănuși
– dacă este necesar , pentru dilat area capilarelor, se pot aplica comprese calde, umede timp
de 10 minute

16 Liliana Rogozea – Tehnici si manopere pentru asistenti medicali, Brasov 2005, p 9

– se șterge locul ales pentru puncție cu alcool și api se usucă cu o compresă se pregătește
glucometrul ( se calibrează și de deschide) ș i apoi se puncționează locul dintr -o singură mișcare
scurtă și rapidă
– după puncționare se va evita să se facă compresie sau să se “stoarcă” locul, pentru a evita
amestecarea sâ ngelui capilar cu alte fluide tisulare.
– se lasa să curgă picătură de sânge pe banda pregătită a glucometrului, asigurându -ne că
este suficienta pentru citirea rezultatului
– după recoltare se menține compresie pe locul puncționării până se oprește sângerarea
– după oprirea sângerării se aplică un bandaj adeziv.
– se noteaza rezultatul , data si ora.
Consideratii speciale:
– se va evita recotarea din locuri edematiate, cianotice.Daca nu se poate obtine sange
capilar, se va punctiona o vena cu seringa si se va pune din seringa pe banda glucometrului o
picatura mare de sange
– daca pacientul va trebui sa foloseasca acasa glucometrul si sa isi recolteze singur trebuie
invatat sa o faca corect cel mai indicat fiind sa I se ofere si un ghid scris de folosire a
glucometrului.De asemenea va trebui sa stie care sunt valorile glicemice anormale pentru care va
trebui sa vina la spital.17
Recoltarea sângelui pentru examene biochimice
Obiectivele procedurii
– Determinarea componentelor biochimice al e sângelui în vederea aplicării
măsurilor competente în timp util în cazul modificărilor patologice
Pregătirea materialelor
– Tavă medicală / cărucior
– Seringi și ace sterile adecvate sau holder cu ac dublu (special) acoperit cu cauciuc
– Tuburi vacuette unele cu gel care ajută la separarea mai rapidă a serului
– Stativ, eprubete curate, uscate
– Soluție dezinfectantă (alcool)
– Tampoane de vată

17 Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor Și Asistenților Medicali Din România – Proceduri De Practică
Pentru Asistenți Medicali Și Moașe, Pag 20

– Mănuși de unică folosință
– Garou, mușama
– Tăviță renală
– Recipiente speciale pentru colectarea deșeurilor
Pregătirea pacientului
a) psihică:
– Informați și explicați pacientului procedura
– Obțineți consimțământul informat
– Încurajați și susțineți pacientul
b) fizică:
– Atenționați pacientul să nu mănânce și să stea în repaus fizic cel puțin 12 ore
– Poziționa ți pacientul în funcție de starea sa (șezând sau decubit dorsal) cu
mâna sprijinită ca pentru puncție venoasă
– Alegeți vena cea mai turgescentă
Efectuarea procedurii :
a) prin metoda clasică
– Spălați mâinile cu apă și săpun
– Dezinfectați mâinile
– Îmbrăc ați mănuși de unică folosință
– Fixați acul la seringă
– Aplicați garoul
– Puncționați vena
– Recoltați 5 – 7 ml de sânge
– Dezlegați garoul
– Retrageți acul după aplicarea tamponului cu alcool
– Exercitați o presiune moderată asupra tampon ului 2 -3' fără ca pacientul să îndoaie cotul
(rugați pacientul eventual să fixeze tamponul)
– Repartizați sângele în eprubetă conform protocolului de recoltare
– Așezați eprubeta în stativ
b) prin metoda vacuette
– Spălați mâinile / dezinfectați / îmbrăcați mănuși de uni că folosință

– Montați acul special la holder prin înșurubare
– Îndepărtați cauciucul de pe partea superioară a acului
– Aplicați garoul
– Puncționați vena
– Fixați tubul vacuette destinat recoltărilor pentr u examene biochimice (glicemie,
creatinină, uree, acid uric, calcemie, etc)
– Umpleți până la semn recipientul cu sânge (5 – 7 ml)
– Retrageți acul după aplicarea tamponului cu alcool și exe rcitați presiune asupra acestuia
Îngrijirea pacientului
– Aplicați o bandă adezivă non alergică deasupra tamponulu i
– Așezați pacientul în poziție comodă
– Observați faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului
Reorganizarea locului de muncă
– Colectați deșeurile în recipiente speciale conform PU
– Îndepărtați mănușile
– Spălați mâinile
Notarea procedurii
– Notaț i procedura în dosarul/planul de îngrijire
Pregătirea produsului pentru laborator
– Etichetați eprubeta sau vacutainerul pentru laborator
– Completați fișa de laborator
– Transportați imediat produsul la laborator în condiții de siguranță18
8.Pregatirea pac ientului si efectuarea tehnicilor impuse de diabetul de tip 2
Testul de toleranță la glucoză ( oral și i.v.)
Testul oral de toleranță la glucoză măsoară metablismul car bohidraților după ingestia unei
cantități substanțiale de glucoză. (75 -100 g glucoză pul vis dizolv ate în 300 ml apă, concentrație
25%, care se bea în decurs de 5 minute). Corpul va absorbi r apid doza, declanșând creșterea
nivelului plasmatic de glucoză și un vârf al acesteia la 30 minute – 1 oră de la ingestie. Pancreasul
va răspunde secretân d insulină care să readucă nivelul glicemiei la no rmal în decurs de 2 -3 ore de
la ingestie.

18 Udma Florica – Proceduri De Nursing vol I, Editura Ex Ponto Constanța 2007

Testul de toleranță la glucoză trebuie întotdeauna pr ecedat de o pregătire corectă a
pacientului. Cu 3 zile înainte, acesta trebuie să aibă un regim alimenta r bogat în carbohidrați. Testul
se realizează dimineața, pe nemâncate (a jeun) după cel puțin 8 ore de repaus caloric, când se
recoltează prima probă de sânge venos. Interpretarea rezultatelor se face în fun cție de valorile
glicemice înregistrate după 2 -3 ore de la ingestie. În tot timpul acest a pacientul trebuie monitorizat
și observate eventualele semne și simptome de hipoglicemie/hiperglicemie, nervozitate,
slăbiciune.
Testul i.v de toleranță la glucoză se efectuează la pacienții care nu pot ingera glucoza per
os. (pacienți cu boli de malabsorbtie, gastrectomii etc). Testul măsoară nivelul glucozei în sânge
după administrarea i.v a unei perfuzii cu glucoză 50% în timp de 3 -4 minute. Testele glicemice se
vor recolta la 30 minute, 1 ora, 2 ore, și la 3 ore de la a dministrarea glu cozei. După o creștere
imediată de până la 300 -400mg/dl a nivelului glicemiei (însoțită de glicozurie) nivelul glicemiei
va reveni la normal în timp de 1 ora, 1 oră și un sfert. Dacă de la 2 -3 ore de la ad ministrarea de
glucoză, nivelul acesteia nu a revenit la normal, se confirmă suspiciunea de diabet.
Pregătirea bolnavului pentru examenul radiologic al rinichilor
Radiografia renală simplă
– prima explorare e fără substanță de contrast;
– se vor evacua în prealabil intestinul subțire și col onul;
– cu 2-3 zile înaintea examinării i se va da bolnavulu i un regim sărac în celuloză și alimente
fermentabile;
– se vor administra absorbante ale gazelor: substanțe pe bază de cărbune vegetal;
– în seara dinaintea examinării i se vor da doar ceai cu pâ ine prăjită;
– în dimineața zilei examinării se va face o clismă evacuatorie;
– înaintea radiografiei, se va controla, examinând dacă intestinul nu e destins de gaze;
– radiografia se face în decubit dorsal, lateral sau în ortostatism;
Pregatirea pacientul ui
– camera de examinat trebuie sa aibă temperatura de minim 20C, pentru că pacientul va fi
dezbrăcat;
– pacientul va fi transportat și însoțit de asistentă;
– îi vor fi îndepărtate bijuteriile și obiectele de metal;

– asistenta va evita să se așeze în ve cinătatea aparatului care emană radiații nocive;
– medicul va avea șort și mănuși de protecție radiologică
– examinarea se face în poziție ortostatică, pacientul ține mâini le pe șolduri;
– expunerile se vor face în apnee după o inspirație profundă. În cazu ri grave pacientul va sta în
poziție șezândă.
Pregatirea Ecografie
Pregatirea bolnavului
Psihica: – se informeaza, se explica, ca nu este o investi gatie dureroasa si nici nociva,
dureaza aproximativ 20 – 30 min, se ia consimtamantul;
Fizica: – nu este neces ara o pregatire speciala, investigat ia se executa de catre medic in
serviciul de ecografie in conditii de penumbra
Etape de executie Rolul asistentei
– Invita pacientul sa se dezbrace pana la jumatate si sa se aseze in decubit dorsal pe
canapeaua de examin are;
– Se verifică dacă pacientul a respectat recomandările
– Se așează pacientul în poziție adecvată, so licitată de medic în funcție de organul examinat
– Examinatorul are grijă să asigure contactul permanent între transductor și tegument, la nevoie se
mai aplică gel.
– Se înregistrează imaginile pe film, pe CD sau se fac înregistrări digitale
– Se îndepărtează gelul la sfârșitul examinării
– Se transportă la salon dacă este spitalizat19
9.Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii
Pregătirea pa cientului pentru operație are obiective specifice:
– restricția aportului de alimente și lichide;
– pregătirea câmpului operator (suprafața cutanată);
– recoltarea produselor pentru examene de laborator;
– efectuarea igienei personale și pregătirea psihică a bolnavului;
– asigurarea siguranței pacientului după administrarea medicației preanestezice;
– pregătirea documentelor pacientului pentru operație: revederea semnăturii

19 Udma Florica – Proceduri De Nursing vol I I, Editura Ex Ponto Constanța 2007

consimțământului chirurgical.
Pregătirea pacientului în ziua care precede operația:
– se face o pregătire psihică a pacientului; – se administrează la indicația medicului sedative,
hipnotice în seara dinaintea
intervenției pentru a asigura o odihnă adecvată a pacientului în timpul nopții;
– igiena pacientului:
– se face baie, duș sau toale ta pe regiuni, la pat, în cazul bolnavilor imobilizați;
Crearea câmpului operator:
– se epilează zona de intervenție prin raderea pilozităților cu un aparat de ras individual,
pe o suprafață largă (15/25 cm);
– se interzice folosirea cremelor depilatoare;
– se dezinfectează zona rasă cu alcool medicinal sau betadină.
Supravegherea înaintea operației constă în:
– măsurarea funcțiilor vitale: puls,TA, temperatură, respirație ;
– se cântărește bo lnavul pentru dozarea premedicației și anestezicelor ;
– se note ază eventualele semne de infecție de căi respiratorii sau apariția menstruației la femei.
Restricția alimentară:
– se scade aportul alimentar oral cu o zi înaintea operației;
– se sistează orice alimente (lichide, solide) de la orele 21 înaintea operației;
– se interzice fumatul sau consumul de alcool cu o seară înainte de operație
Supravegherea și îngrijirea postoperatorie
Obiective:
– restabilirea homeostaziei fizice si psihice;
– prevenirea și tratarea complicaților postoperatorii imediate și precoce;
– managementul durerii.
Supravegherea postoperatorie imediată:
– se supraveghează funcțiile vitale;
– se verifică permeabilitatea și poziția cateterelor, a sondelor și tuburilor de dren.
Supravegherea postoperatorie precoce

A. Se va supraveghea plaga:
– pansamentul să fie curat;
– se schimbă pansamentul la 24 ore după operație, iar după 3 zile plaga poate fi lăsată liberă dacă
evoluția este bună;
– se scot firele de sutură la 5 – 7 zile, în funcție de indicația medicului și de evolu ția plăgii;61
B. Supraveghe rea curbei febrile:
C. Supravegherea eliminărilor:
– la cei cu sondă vezicală à demeure se verifică permeabili -tatea și racordul sondei;
– se verifică prezența globului vezical la cei care nu urinează spontan;
– se anunță medicul dacă pacientul nu urinează ;
– se face sondaj vezical, în condiții aseptice, dacă bolnavul prezintă glob vezical
D. Supravegherea alimentației
În cazurile obișnuite, de chirurgie curentă, schema reluării alimentației este următoarea:
– în ziua operației: hidratarea parenterală cu so luții prescrise de medic;
– dieta hidrică în prima zi postoperator, dacă bolnavul nu varsă;
– dieta ușor digerabilă, a doua zi postoperator;
– dieta obișnuită, după ce bolnavul a avut scaun.
E. Mobilizarea operatului
– se recomandă mobilizarea precoce a op eratului exceptând cazurile cu intervenții ortopedice la
nivelul membrelor inferioare, coloanei vertebrale;
10. Educatia pentru sanatate
Pacienții cu DZ 2 sunt în majoritate supraponderali sau obezi și au, în general, un stil de
viață (obiceiuri alimentare , sedentarism) care a contribuit, alătu ri de alți factori, la apariția
afecțiunii. De aceea, se impune ca imediat după diagnosticare s ă se identifice modalitățile de
intervenție asupra stilului de viață. Prin ameliorarea stilului de viață se urmărește atin gerea și
menținerea greutății corporale ideale, scăderea valorilor gl icemice, normalizarea valorilor lipidelor
serice si a acidului uric (sau aducerea cât mai apro ape de normal), menținerea unor valori optime
ale tensiunii arteriale. Fumatul reprezintă un factor de risc cardiova scular independent, de aceea
se va insista pentru renunțare la fumat.
Principii standard:

– se recomandă modificarea obiceiurilor alimentare anterio are și se asigură accesul la un
dietetician;
– se individualizează dieta în funcție d e vârstă, sex, înălțime, g reutate, gradul de efort fizic,
preferințe, tradiția locală, nivelul de cultură;
– se restricționează consumul de alcool și alimentele cu un conținut bogat în zaharuri, grăsimi și
sare;
– pacienții sunt informați asupra conținutul ui în hidrați de c arbon al diverselor alimente și a
modalității de calcul;
– sunt instruiți pentru prevenirea și corectarea hipoglicemiilor;
– exercițiul fizic se introduce treptat, în funcție de abilitățile individuale;
– se încurajează prelungirea durate i și creșterea frecvenței acti vității fizice (acolo unde este
necesar) până la 30 -45 min./zi, 3 -5 zile/săptămână sau 150 min./săptămână;
– în cazul efortului fizic susținut, pacientul tratat cu ins ulină sau medicație orală, este instruit să -și
ajusteze med icația sau dozele de insulină, ori să suplimenteze hidrații de carbon;20
11 Externarea pacientului
Obiectivele procedurii
– Stabilirea condițiilor adecvate stării pacientului la externare.
– Asigurarea securității pacientului în timpul externării.
Pregătirea ma terialelor
– Registrul de ieșiri al secției.
– Foaia de evidență zilnică și mișcare a secției.
– Biletul de externare semnat și parafat de medic.
– Rețeta medicală, dacă e cazul.
– Efectele pacientului și celelalte bunuri de valoare inventariate
Pregătirea pacientu lui
a) PSIHICĂ:
– Anunțați pacientul / familia cu cel puțin 12 ore înainte de externare.
– Identificați impactul emoțional și psiho -social pe care externarea îl are asupra
– pacientului sau / și familiei.

20 C. Ionescu -Tîrgoviște -Diabetul Zaharat Tip 2 Ghid Terapeutic Pentru Medicul De Familie, Jurnalul Româ n de
Diabet. Nutriție și Boli Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006 ,pp224 -225

b) FIZICĂ:
Evaluați starea fizică la externare și asigura ți mijlocul de transport adecvat acestuia.
Oferiți indicații legate de: firele de sutură (dacă e cazul), activitatea fizică, indicații, control
Efectuarea procedurii
– Revedeți detaliile externării împreună cu pacientul / familia
– Asistați pacientul la igienă , îmbrăcare.
– Revedeți instrucțiunile și răspunsurile la întrebările legate de medicație, îngrijirea fizică,
satisfacerea nevoilor.
– Determinați disabilitățile și limitările care vor continua după externare.
– Identificați punctele forte ale pacientului.
– Faceț i un inventar al nevoilor de îngrijire și asistență medicală la domiciliu și
– luați legătura cu o fundație de îngrijiri la domiciliu dacă este necesar.
– Organizați transportul pacientului, la nevoie.
– Luați -vă la revedere de la pacient / familie.
– Scoateți pac ientul din evidențele secției.21

21 Udma Florica – Proceduri De Nursing vol I, Editura Ex Ponto Constanța 2007 , pp.4 -5

Capitolul III Cazuri clinice

Caz clinic nr 1
Date generale
Inițiale: D.V.
Vârsta: 32
Sex: M
Stare civilă: căsătorit
Nr. copii: 3
Religie: ortodox
Naționalitate : română
Ocupația: lucrator comercial
Grup sa nguin B( III )
Date variabile
Domiciliu: Scheia
Condiții de locuit : locuieste intr -o casa împreuna cu familia lui si mama sotiei. Sursa de
susținere: salar
Obisnuinte de viata si munca: obisnuieste sa fumeze in medie 10 -12 tigari pe zi, doarme 6 –
7 ore pe noapte, consuma alcool zilnic proximativ 5 -6 beri pe zi, ii place ca la sfarsit de saptamana
sa plece la mama lui la tara.
Data internării : 14.12.2015
Data externării : 18.12.2016
Diagnostic la internare : Diabet zaharat tip II
-Cetoacidoza dabetica in cipienta
-Ciroza hepatica virala B si etanolica
Examen clinic general
Greutate: 123 Kg
Înălțimea: 1.70 m
Organe de simț: echilibrul, văzul, auzul, sunt în limitele vârstei
Starea generala: usor alterata;
Tegumente si mucoase: tegumente uscate

Aparatul o steo-articular: integru din punct de vedere anatomic, bine orientat temporo -spatial.
Sistemul muscular: bine reprezentat, contractie musculara prezenta.
Aparat respirator: dispnee , Sp O2 = 95%,R= 14
Aparat cardio -vascular: socul apexian prezent in spatiul V intercostal stang, artere periferice
pulsatile. T.A. = 180/100 mmHg, ,P = 106
Aparat uro -genital: mictiuni fiziologice, loja renala libera, rinichi nepalpabili.
Aparat digestiv: reflexul de deglutitie este prezent
S.N.C = reflexe conditionate si necon ditionate prezente, ROT prezent, semnul Krause prezent
Anamneza asistentei medicale
Antecedente heredo -colaterale:
Tatal in varsta de 62 ani sufera de hipertensiune arterial esentiala si diabet insulin –
dependent, mama in varsta de 60 de ani, sufera de panc reatita cronica, Pacientul are 3 copii de
urmatoarele varste : 9 ani, 7 respectiv 3 ani, toti prezentand o stare de santate integra.
Antecedente personale patologice:
Pacientul a suferit de hepatita de tip A la varsta de 24 de ani pentru care timp de 1 an a
urmat un regim strict.
Motivele internării :
Intoleranta alimentara, greturi, varsaturi, dispnee inspiratorie la eforturi mici, HTA, astenie
, fatigabilitate , dureri precordiale la efort, edeme ale membrelor inferioare, Prezinta la internare
urmatorii p arametri Sp O2 = 95%,R= 14 /min,T.A. = 180/100 mmHg, ,P = 106, T = 37,2°C.
Istoricul bolii:
Se prezinta pe sectie cu urmaroarele simptome ce spune pacientul ca au avut debutul cu 1
saptamana in urma dupa întreruperea tratamentului insulinic: intoleranta al imentara, greturi,
varsaturi, dispnee respiratorie la eforturi mici ,dureri precordiale la efort ,edeme marcate ale
membrelor inferioare. La durere pacientul spune ca lua calmante si pozitii antalgice, Algocalmin.
Pacientul ne afirma ca avea insomnii si an xietate
Analiza și interpretarea datelor
PROBLEME ACTUALE :
– Poliurie
– Agitatie psihomotrica
– Diaree cu aspect sangvinolente

– dispnee respiratorie la eforturi mici
– dureri precordiale la effort
– edeme marcate ale membrelor inferioare
– Greata si Va rsaturi
– HTA
– Cefalee frontala
– Adinamie
– Inapetenta
– Insomnia
– Astenie marcanta
– Deficit de autoingrijire

Analize efectuate
Denumire analiza Rezultat 15.12.2016
Hematocrit 42%
Hemoglobina 10,3%
Leucocite 6500/mm3
Trombocite 225000/mm 3
Retic ulocite 12%
Neutrofile 68%
Limfocite 26%
Monocite 6%
VSH 30-70mm
Sideremie 55%ml
Glicemie 398 mg%
Proteine totale 7,7g%
Albumine 34,2%
Α globuline 6,1%
ßglobuline 5,9%
γ globuline 36%
Lipide 712mg%
Colesterol 156g%
Tymol 10U/l
Ph 6,02

Evaluarea nevoilor
Nevoia Starea de dependent/ independent a
pacientului
a respire si a avea o buna circulație Dispnee la efort HTA
a se alimenta și hidrata; Inapetenta
a elimina; Greata si varsaturi
Diaree
Edeme
Poliurie a se mișca, a păstra o bună postură; Adinamie
a dormi, a se odihni; Pentru a avea un somn cantitativ are
nevoie de medicamente
a se îmbrăca și dezbrăca; dependent
a-și menține temperatura corpului în limite
normale independent
a fi curat, a -și proteja tegumentele; Deficit de autoingrijire
a evita pericolele; Durere
Astenie marcanta
a comunica; Agitatie psihomotrica
a acțion a după credințele sale și valorile sale independent
a se realiza; independent
a se recreea; independent
a învăța. Pacientul nu cunoaste consecintele
afectiunii sale Bilirubina totala 1,9mg%
Fosfataza alcalina 196U/l
Transaminaze 27U/l
Na+ 184mEq/l
K+ 4,5mEq/l
Rezerva alcalina 27mEq/l
Uree 22mg%
Creatinina 0,9mg%

Plan de ingrijire
D.V., 32, 14.12 -18.12.2016
Diagnostic de
nursing Obiective Interventii Evaluare
Autonome Delegate
Altera rea
ritmului
Respirator si
circulator
Cauza:
disfunctie
respiratorie
Manifestari:
-dispnee
expirator ie

Hipertensiune
arteriala Pacientul sa
prezinte o
circulatie si
respiratie
buna. – oxigenoterapie la indicatia medicului: vom folosi ochelari
prentru o xigen, asez pacientul in decubit dorsal, pastrand astfel
pozitia antalgica,
– explic bolnavului ce urmeaza sa fac asigurandu -l ca nu exista
nici un pericol,
-ma asigur ca pacientul are caile respiratorii libere inainte de a
administra oxigenul; setez o presiune constanta timp de 4 ore,
dupa care evaluez starea pacientului
– asigur aerisirea salonului și împrospătez aerul de mai multe
ori pe zi prin deschiderea ferestrelor având grijă ca bolnavul să
fie învelit pentru a nu răci
– asigur pacientului o po ziție șezând sau semișezând pentru a
favoriza respirația
– învăț pacientul să evite obiceiurile dăunătoare
-asigur un climat sigur pentru pacient -oxigenoterapie
-administrez
medicatia prescrisa de
medical de cardiolog
– Tertensif SR 1,5 mg,
1 tb/zi,
-Norvasc 10 mg 1 tb/zi
(la prânz),
-Pritor 80mg/zi
– Buforminul 1cp/zi

Obiectiv indeplinit
14.12.2016
T.A. = 180/100
mmHg, R = 14/min
,P = 105, Ts =
36,2C
15.12.2016
T.A. = 140/100
mmHg, R 16/min
,P = 89, Td = 36,4 Ts
= 36,9C
16.12.2016
T.A. = 140/90
mmHg , R 16/min
,P = 88, Td = 37,2 Ts
= 37,2C
17.12.2016
T.A. = 140/90
mmHg, R 16/min
,P = 86, Td = 36,6 C

Deficit de
Volum
lichidian
Cauza:
– dezechilibru
hidroelectrolit
ic si de volum
datorita
alterarii starii
sistemului
digestiv
Manifes tăr i :
– grețu ri
-varsaturi
Pacientul să
fie menajat
fizic și
psihic în
timpul
vărsăturii .
Pacientul să
prezinte o
stare de
bine fără
grețuri și
vărsături, în
termen de 8
ore, sa
recastige
echilibru
hidroelectoli
tic si
volumul
lichidian -menajez fizic și psihic pacientul în timpul
vărsăturii
– previn varsatura prin administrarea de mici cantitati de lichide
reci
– protejez lenjeria cu mușama și aleză
– așez pacientul în decubit dorsal cu capul într -o parte aproape
de marginea patului după ce înainte l -am iz olat cu un paravan
de restul salonului
-așez sub bărbie o tăviță renală. Când apare vărsătura cu o mână
îi țin tăvița sub bărbie iar cu cealaltă susțin fruntea bolnavului
– după încetarea vărsăturii ofer pacientului un pahar cu apă
pentru clătirea ca vității bucale și apoi îndepărtez tăvița renală
– apreciez macroscopic aspectul și cantitatea
vărsăturii și informez medicul despre aceasta
– pentru a atenua greața sfătuiesc pacientul să inspire profund
– administrez medicatia prescrisa de medic si ob serv efectul
acestora
– supraveghez funcțiile vitale și vegetative: puls, tensiune ar
terială, respirație, temperatură, d iureză și le notez în foaia de
observatie. -in primele 2 zile ale
internării , la indicația
medicului
administrez
medicația:
-Meto clopramid 1f int
ramuscular (1f=2ml )
– perfuzie : vit B1 4ml,
vit B6 4ml, Ca
gluconic 10 ml,sulfat
de Mg 2 g , vit C 2ml.
– vit E , 2 cp/zi
Scobutil 4ml
Din a treia zi:
-Scobutil 4ml
La 24 ore dupa
administrarea
medicamentelor
pacientul prezinta o
stare de usoara
greata si varsaturi in
cantitati mici.
Pacientul este
reechilibrat
hidroelectric
incepand cu ziua 3 .
Diaree
Cauza Bolnavul sa
resimta o -Asez bolnavul într -o rezervă sau izolat de restul salonului cu
un paravan, patul se acoperă cu mușama și traversă, -Saprosan 2cp/zi
-Furazalidon 2 cp/zi Am mentinut
interventia

Transit
intestinal
defectuos
Manifestari:
Scaune
semilichide normalizare
a
tranzitului
intestinal. -insotesc bolnavul la toaleta de cate ori are nevoie, numarul
scaunelor fiind mici, pacientul fiind mobil
– supravegherea tranzitului intes tinal și a igienei locale
– efectuez îngrijirile bolnavului cu multă înțelegere, bunăvoință
și răbdare, având în permanență grijă de a ii menaja pudoarea și
îi va liniști din punct de vedere psihic -Papaverina 2 cp/zi terapeutica timp de 3
zile, dupa care
pacientul si -a
normalizat tranziutul
intestinal.

Alimentatie
prin deficit
Cauze
-tulburari
gastrice
Manifestari :
-greata si
varsaturi
Pacientul sa
revina la un
regim
alimentar
normal. -rehidratez pacientul treptat cu cantitati mici de lichide reci
oferite cu lingurita, in special lapte cate 200 ml la 2 ore interval
iar in cursul noptii la 4 ore ori de cate ori este necesar.
-Ajustez regimul tinanad cont de conditiile impunse de diabetu l
zahat. fractionez necesarul caloric in trei mese principale si doua
gustari, administrate la orele:
Mic dejun – ora 8
Pranz – ora 12
Cina – ora 20
Gustarea I – ora 10.30
Gustarea a II -a – ora 1 5
-fac bilantul zilnic intre alimentele ingerate si eliminar i
administrez in rol delegat medicatia prescrisa in raport cu orarul
meselor – asist medicul la
efectuarea examelor
de specialitate
-efectuez testul de
toleranta la glucoza
-supraveghez si notez
curba glicemica
-Siofor 1cp/zi In primele 3 zile
pacient este
alimentat parenteral.
Incepand din ziua 5
pacient este
alimenta t
respectând regimul
impus de boală.

– supraveghez funcțiile vitale și vegetative: puls, tensiune
arterială, respirație, temperatură, diureză și le notez în foaia de
observatie.
-mentin medicatia pe toata durata s pitalizarii
Dificultati in a
se imbraca si a
isi efectua
toaleta.
Cauze :
-astenie fizica
marcanta
Manifestari
Deficit de
autoingrijire Pacientul sa
isi mareasca
gradul de
autonomie
personala. -înviorarea circulației cutanate ș i a întregului organism
– producerea unei hiperemii active a pielii, care favorizează mobilizarea anticorpilor
– liniștirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort se apreciază starea generală a
bolnavului , pt.a evita o toaletă prea lungă, prea obositoare
– se verifică temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea bolnavului
– se evită curenții de aer prin închiderea geamurilor și a ușilor
– se izolează bolnavul (dacă e posibil printr -un paravan) de anturajul său
– se pregătesc în apropiere mate rialele necesare toaletei, schimbării lenjeriei patului și a
bolnavului și pentru prevenirea escarelor
-ajut bolnavul de cate ori este nevoie pentru a se imbraca,incurajez pacientul sa se
imbrace singur pe cat este posibil
-pentru efectuarea toaletei pe re giuni ,pregatesc salonul si materialele , protejeaz
pacientul cu paravan si -l conving cu tact si cu blandete sa accepte
– identific , impreuna cu pacientul cauzele si motivatia preocuparii pentru
aspectul fizic si ingrijirile igienice
– ajut pacientul sa -si schimbe atitudinea fatade aspectul sau fizic si fata de ingrijirile
igienice Obiectiv indeplinit,
pacientul a
pacticipat pasiv la
efectuarea toaletei.

– constientizeaz pacientul in legatura cu importanta mentinerii curate a tegumentelor ,
pentru prevenirea imbolnavirilor
Disconfort
,durere
abdominalǎ:
Cauza:
– proces
inflamator
Manifestari :
-dureri Pacientul sa
prezinte o
diminuare a
durerilor în
de-
curs de 2 -3
zile – asigur condiții de microclimat cu salon curat ,
aerisit și temperatura optimă de 18-20°C, fără curenti de aer .
– manifest înțelegere față de suferința pacientului ;
– ajut pacientul să descrie corect durerea și să sesizeze momentele
de remisie sau exacerbare.
-evaluez caracteristicile durerii :debut și durată,
localizare, iradiere, i ntensitate și caracter , factorii care o
declanșează sau o agravează.
– sfătuiesc pacientul să se relaxeze, să practice o respirație
abdominală de 5 -10 minute după administrarea de analgezice. – pregătesc
pacientul pentru
examene
paraclinice EKG,
-la ind icatia
medicului
adimistrez i.v.
-Algocalmin 2ml Obiectiv indeplinit,
pacientul nu mai
prezinta durere
incepand cu a 2 –a zi
de internare
Edeme
Cauze
Tulburari
metabolice
Manifestari
-Acumulare
de lichid seros
in tesuturi Pacientul sa
fie echilibrat
hidroelectro
litic si
sa nu
prezinte
risc al
infectiilor
urinare Zilnic am realizat bilantul hidroelectrolitic :
Pacientul a fost zilnic cantarit.
-Am participat la efectuarea interventiei prin pregatirea
materialelor si instrumentarului medical
-Am ser vit medicul cu materiale necesare.
-Am aplicat pansamentul compresiv dupa efectuarea tehnicii. -Spironolactona
3x2tb/zi
-Furosenit 1tb/zi
-Pacientului i s -a
efectuat
paracenteza
Conform bilantului
hidroelectrolitic si
rezultatele
ionogramei serice si
rezervei
alcaline pacientul
e echilibrat
hidroelectrolitic

Adinamie
Cauza:
-dureri
Manifestari :
-imobilitate
Pacientul sa
prezinte o
integritate
osteoarticul
ara, sa -si
recapate
mobilitatea.
– asigur condiții de microclimat cu salon curat ,
aeris it și temperatura optimă de 18 -20°C, fără curenti de aer .
-exercitii de posturare cu perne, mentinerea posturii naturale a
pacientului
– schimb pozitia pacientului in fiecare ora
– exercitii de mobilitate generala pasiva, active si semiactiva
-in prima zi ajut pacientul sa stea in pozitie sezut timp de cateva
minute, iar pe parcursul zilelor ce urmeaza efectuez cu pacientul
timp de cateva minute plimbari prin salon. Dupa consultatia cu
un kinetoterapeut
creez un program de
mobilizare a
pacientului. In prim ele 2 zile de
la internare am
efectuat cu pacientul
doar exercitii de
posturare si passive.
Incepand cu a 3 -a zi
acesta a reusit sa stea
la marginea patului
timp de 3 min,
treptat recapatand
mobilitate.
Tulburari ale
ritmului de
somn:
Cauze :
– neliniște
– cefalee
– dureri
Manifestări :
– ore
insuficiente Pacientul să
prezinte un
somn
calitativ și
cantitativ în
limite
fiziologice
7-8 ore pe
noapte.
Evaluare la
24 ore. – mențin condițiile necesare somnului , respectând
dorințele și deprinderile pacientului
– observ dacă perioadele de relaxare, odihnă sunt în
raport cu necesitățile organismului și întocmesc un
program de odihnă corespunzător organismului
– înlătur stimulii externi : auditivi , vizuali ce ar putea per turba
somnul pacientului
– învăț pacientul să practice tehnici de relaxare,
exerciții respiratorii cu 5 -10 minute înainte de
culcare
– observ și notez calitatea, orarul somnului și gradul -La indicatia
medicului
administrez:
Diazepam 2ml
seara Pacientul a avut un
somn agitat cu
treziri frecvente în
cursul primelor 2
nopti de spitalizare
nopți de spitalizare
-in a 3 noapte
pacientul a
prezentat somn
calitativ si cantitati v
de 7-8
ore

de somn
calitativ
și cantitativ. de satisfacere a celorlalte nevoi
-administrez medicatia indicate de medic
Agitatie
psihomotrica
Cauza:
– Anxietate
ridicata
Manifestări :
– neliniște
– agitație
– teamă Pacientul să
fie
echilibrat
psihic.
-izolez pacientul, psihoterapie
– favorizez adaptarea pacientului la noul mediu
– identific cu pacientu l cauzele anxietății
– asigur un climat de calm și securitate, creez un
climat de înțelegere empatică
– pregătesc pacientul din punct de vedere psihic
pentru investigațiile paraclinice și pentru
administrarea tratamentului
– încurajez pacientul pentru a – i înlătura anxietatea cauzată de
spitalizare
– pun pacientul în legătură cu bolnavi ce prezintă
aceeași afecțiune pentru ca prin schimb de experiență pacientul să
capete încredere în vindecare Administrez cu rol
delegate
urmatoarele:
-in prima zi la
internare Diazepam
i.m. 2ml, iar seara
Fenobarbital 2ml
– incepand cu ziua
2 Diazepam 2 ml.
dimineata si seara Pacientul a prezentat
o stare de anxietate
accentuata pe
intreaga durata a
spitalizarii. A
prezentat o stare
generala neanxioasa
pe fond
medicame ntuos.
Deficit de
Cunostinte in
legatura cu
mentinerea
sanatatii
Manifestari: Pacientul sa
acumuleze
cunostinte
noi, sufici –
ente despre
boala, pe -explorez nivelul de cun ostinte al pacientului cu privire la afectiune, mod de manifestare,
de prevenire, proces de recuperare, factorii declansatori, tratament, regim de viata
-informez pacientul cu privire la mijloacele si resursele de informatie pe care le pot
asigura: brosuri , carti, reviste
-stimulez dorinta de cunoastere a pacientei si motivez importanta acumularii de noi
cunostinte Obiectiv indeplinit

cunotinte
insuficiente
despre
importanta
tratamentului toata durata
spitalizarii . -constientizez pacientul asupra propriei responsabilitati privind sanatatea sa
-verific daca pacientul a inteles corect mesajul transmis si daca si-a insusit corect noile
cunostinte.
-Aduc la cunostinta principiile alimentare:

Epicriza
După o spitalizare de 5 zile, pacientul este externat în data de 18.12.2015 cu o stare generală
ameliorată, apetitul reluat, capacitate de mobilizare bună.
Capacitatea de odihnă satisfăcătoare și necesitățile fiziologice corespunzătoare.
Este instruit în privința:
⇒ respectarea regimului de cru țare fizic ă
⇒ continuarea tratamentului prescrisde medic
⇒ revenirea la control periodic (primul peste7 zile)
⇒familia este instruit ă să urmăreasc ă regimul de via ță al pacientului

Caz clinic nr.2

Date generale
Inițiale: C. L.
Vârsta: 48
Sex: M
Stare civilă: casatorit
Nr. copii: 2
Religie: ortodoxă
Naționalitate : română
Ocupația: mecanic de locomotiva
Alergi : pacientul declara ca nu prezinta alergii
Grup sanguin B III
Date variabile
Domiciliu: Gura Humorului
Condiții de locuit : apartament
Sursa de susținere: salariat
Obisnuinte de viata si munca: efort prelungit, orar dezordonat de somn
Data internării : 04.01.2017
Data externării : 08.01.2017
Diagnostic la internare : – diabet tip 2
– pancreatita cronica
Anamneza asistentei medicale
Antecedente heredo -colaterale: neremarcabil
Antecedente personale patologice: a fost diagnosticat la varsta de 34 de ani cu pancreatita
acuta, a refuzat tratamentul mai apoi la 36 de ani a fost diagnosticat cu pancreatita cron ica.
Motivele internării :
Polidipsie, polifagie, intoleranta alimentara, greturi, varsaturi, hiperglicemie, dureri
abdominale difuze de intensitate crescuta localizata in etajul supraamezocolic. Prezinta la internare
urmatorii parametri Sp O2 = 98%, R= 17 /min, T.A. = 180/100 mmHg, ,P = 109, T = 37,2 C., glicemie
– 340 mg%
Istoricul bolii:

Se prezinta pe sectie cu urmaroarele simptome ce spune pacientul ca au avut debutul cu 2
saptamani: intoleranta alimentara, greturi, varsaturi, dureri abdominale violen te localizate in etajul
supraamezocolic, balonari, tranzit incetinit. Pacientul declara ca simptomele au inceput dupa
sarbatorile de iarna, accentuandu -se treptat, acestea devenind greu suportabile in urma cu 1 saptamana.
Nu a luat nici un alnalgezic in pr ima saptamana, iar in a 2 a folosit pozitii anatalgice la care durerea
ceda.
Analiza și interpretarea datelor
PROBLEME ACTUALE :
– Durere
– Poliurie
– Polifagie
– Hiperglicemie
– Hipertensiune
– Greata
– Inaptenta
– Varsaturi
– Tranzit afectat
– Dezhidratare
PROBLEME POTENȚIALE:
– Aparitia infectiilor
Analize efectuate
Denumirea analizei Rezultat

Evaluarea nevoilor
Nevoia Starea de dependent/ independent a paci entului
a respire si a avea o buna circulatie hipertensiune arteriala
a se alimenta și hidrata; Inapetenta
Poliurie
Polifagie
a elimina; Greata si varsaturi
a se mișca, a păstra o bună postură; Pacientu este mobil.
a dormi, a se odihni; Pentru a avea un somn cantitativ are nevoie de
medicamente
a se îmbrăca și dezbrăca; independent Hematii
Hemoglobina
Hematocrit
Trombocite

Leucocite
Neutrofile
Eozinof ile
Bazofile
Limfocite
Monocite

Timp de protombina QUICK
Timp
Procente de protombima

Amilazemie
Glicemia
Uree
Creatinina
Colesterol
6.5 mi l /mm3
17g%
49%
281000/mm3

12500/mm3
7%
2%
0%
38%
7%

20,3 sec
20,4 secunde
53,8%
1.83
340 mg%
20,20
0,80
238

a-și menține temperatura corpului în
limite normale independent
a fi curat, a -și proteja tegumentele; Tegumente uscate
a evita perico lele; Durere
a comunica; independent
a acționa după credințele sale și valorile
sale independent
a se realiza; independent
a se recreea; independent
a învăța. Pacientul nu cunoaste consecintele afectiunii sale

Plan de ingrijire
C.L., 48 ani, 04.01. -18.01 .2017
Diagnostic de
nursing Obiecti ve Interventii Evaluare
Autonome Delegate
Hipertensiune
tensiune arteriala
Manifestari
-tensiune arteriala
marita.
Cauze
– alterarea
muschiului
cardiac Pacientul sa
prezinte o
circulatie
buna. – asigur aerisirea salonului și împrospătez aerul de
mai multe ori pe zi prin deschiderea
ferestrelor având grijă ca bolnavul să fie învelit
pentru a nu răci
– asigur pacientului o poziție șezând sau
semișezând pentru a favoriza respirația
– învăț pacientul să evite obiceiurile dău nătoare
-La indicatiile medicului pregatesc
materialele necesare si pacientul in vederea recoltarii
de sange pentru examenele de laborator
-asigur un climat sigur pentru pacient
04.01.2017 -T.A. = 180/100 mmHg, R = 18/min ,P =
102, Ts = 37,7 C
05.01.2017 – T.A. = 140/100 mmHg, R = 16/min ,P =
89, Td = 36,5 Ts = 37,6 C
06.01.2017 – T.A. = 140/90 mmHg, R = 16/min ,P =
88, Td = 36,8 Ts = 37,2 C -oxigenoterapie
-administrez
medicatia pre scrisa de
medical de cardiolog
– Tertensif SR 1,5 mg,
1 tb/zi,
-Norvasc 10 mg 1
tb/zi (la prânz),
-Pritor 80mg/zi
A mentinut
tensiunea in limite
normale Obiectiv
indeplinit

07.01.2017 -T.A. = 140/90 mmHg, R = 16/min ,P =
86, Td = 36,8 C ,Ts =37,4 
Alimentație
inadecvată:
Cauza:
-dezechilibrul
metabo -lismului
glucidelor.
Manifestări:
-polifagie;
– polidipsie. Să se obțină
echilibrul
metabolismulu
i glucidic în 3
zile – asigur alimentația pacientului
– evaluez nevoile cantitative și calitative în funcție de
vârstă si forma bolii: proteine 13 -15%, lipide 30 –
35%, glucide 50% (250 -300 gr) în rația alimentară/24
h la adult
– numărul meselor/24 h: 4 -5-6(3 mese principale și 2 –
3 gustări);
– administrez medicatia prescrisa de medic
-supraveghez si notez curba glicemica – Metformin 30mg/zi
– Gliburid 2 cp/zi Dupa o
supra veghere
minutioasa a curbei
glicmice si
schimarea
regimului alimentar
pacientul a obtinut
echilibru glucidic.
Dezhidratare
Cauza:
-Poliurie
Manifestări :
– grețuri
-varsaturi
Pacientul să
fie menajat
fizic și psihic
în timpul
vărsă turii .
Pacientul să
prezinte o
stare de
bine fără
grețuri și
vărsături, în
termen de 8 -menajez fizic și psihic pacientul în timpul
vărsăturii
– previn varsatura prin administrarea de mici cantitati
de lichide reci
– protejez lenjeria cu mușama și aleză
– așez pacientul în decubit dorsal cu capul într -o parte
aproape de marginea patului după ce înainte l -am
izolat cu un paravan de restul salonului
-așez sub bărbie o tăviță renală. Când apare vărsătura
cu o mână îi țin tăvița sub bărbie iar cu cealaltă susțin
fruntea bolnavului -in primele 4 zile ale
internării , la indicația
medicului
administrez
medicația:
-Metoclopramid 1f
int ramuscular
(1f=2ml )
– perfuzie : Solutie
Ringer 1000ml, vit B1
4ml, vit B6 4ml, Ca La 24 ore dupa
administrarea
medicamentelor
pacientul prezinta o
stare de usoara
greata si varsaturi in
cantitati mici.
Pacientul este
reechilibrat
hidroelectric
incepand cu ziua 2.

ore, sa
recastige
echilibru
hidroelectoliti
c si volumul
lichidian – după încetarea vărsăturii ofer pacientului un pahar
cu apă pentru clătirea cavității bucale și apoi
îndepărtez tăvița renală
– apreciez macroscopic as pectul și cantitatea
vărsăturii și informez medicul despre aceasta
– pentru a atenua greața sfătuiesc pacientul să inspire
profund
– administrez medicatia prescrisa de medic si observ
efectul acestora
– supraveghez funcțiile vitale și vegetative: pul s,
tensiune ar terială, respirație, temperatură, diureză și
le notez în foaia de
observatie gluconic 10 ml,sulfat
de Mg 2 g , vit C 2ml.
– vit E , 2 cp/zi
Scobutil 4 ml

Inapetenta
Cauze
-tulburari
secretorii
pancreatice
Manifestari :
-greata si varsaturi Pacientul sa
revina la un
regim
alimentar
normal. -cu rol delegate ma asigur ca pacientul nu ingera
nimic timp de 24h, pentru oferirea unui repaus
pancreasului
– incepand cu a 3 zi cu rog delegat administrez un
regim special diabeticilor.
– ofer pacientului o brosura informativa cu ce
alimente sunt permise si cantitatile
– supraveghez pachetele primite de la familie s i triez
alimentele – Zantac 2 cp/zi In primele 2 zile
pacient este
alimentat
parenteral.
Incepand din ziua 3
pacientul pacientul
intra pe regim
dietetic.

Risc de a dezvolta
infectii Pacientul sa nu
dezvolte
complicatii. -supraveghez fun ctiile vitale ale pacientului
-administrez cu rol delegate medicatia
– mentin igiena in salon si calitatea aerului, optimizez
temperatura -Ampicilina 500 , 1fl
la 6 h/zi
-mentin administrarea
medicatiei pe tot
parcursul spitalizarii Obiectiv realizat
.Disconfort
,durere
abdominalǎ:
Cauza:
-proces inflamator
la nivelul
pancreasului
Manifestari :
-dureri
Pacientul sa
prezinte o
diminuare a
durerilor în de –
curs de 2 -3
zile – asigur condiții de microclimat cu salon curat , aerisit
și tempe ratura optimă de 18 -20°C, fără curenti de aer
.
– manifest înțelegere față de suferința pacientului ;
– ajut pacientul să descrie corect durerea și să sesizeze
momentele de remisie sau exacerbare.
-evaluez caracteristicile durerii :debut și durată,
locali zare, iradiere, intensitate și caracter , factorii
care o declanșează sau o agravează.
– sfătuiesc pacientul să se relaxeze, să practice o
respirație abdominală de 5 -10 minute după
administrarea de analgezice. – pregătesc pacientul
pentru examene
paracli nice EKG,
echografie
abdominală,
-la indicatia
medicului adimistrez
i.v. Trasylol 1f =
100.000 U.I. / zi
-Algocalmin 2ml Obiectiv indeplinit,
pacientul nu mai
prezin ta durere
incapand cu
05.01.2017
Deficit de
Cunostinte in
legatura cu Pacientul sa
acumuleze
cunostinte noi,
sufici – ente -explorez nivelul de cunostinte al pacientulu i cu privire la afectiune, mod de
manifestare, de prevenire, proces de recuperare, factorii declansatori,
tratament, regim de viata Obiectiv realizat

mentinerea
sanatatii
Cauza:
inaccesibilitatea
Manifestari:
cunotinte
insuficiente
despre importanta
tratamentului despre boala,
pe toata durata
spitalizarii . -informez pacientul cu privire la mijloacele si resursele de informatie pe care
le pot asigura: brosuri, carti, reviste
-stimulez dorinta de cunoastere a pacientei si motivez importanta acumularii
de noi cunostinte
-constientizez pacientul asupra propriei responsabilitati privind sanatatea sa
-verific daca pacientul a inteles corect mesajul transmis si daca si -a insusit
corect noile cunostinte.
-Aduc la cunostinta principiile alimentare

Epicriza
Pacientul C.L. in varsta de 48 de ani prezinta la internare urmatoarele simptome :
polidipsie, polifagie, intoleranta alimentara, greturi, varsaturi, hiperglicemie, dureri abdominale
difuze de intensitate crescuta localizata in etajul supraamezocolic. Se instituie dagnosticul de
diabet zaharat tip 2, si se administreaza tratament simptomatic.
Se externeaza cu indicatiile de a urma tratamentul dietetic si medicamentuos aferent
diabetului de tip 2.

Caz clinic nr 3

Date generale
Inițiale: Z.O.
Vârsta: 5 2
Sex: M
Stare civilă: casatorit
Nr. copii: 1
Religie: ortodoxă
Naționalitate : română
Ocupația: somer
Grup sanguin AB IV , Rh +
Date variabile
Domic iliu: Suceava
Condiții de locuit :apartament cu 2 camere
Sursa de susținere: somer
Obisnuinte de viata si munca: Obisnuieste sa consume zilnic 1 bere.
Data internării : 02.1 1.2016
Data externări i : 06.1 1.2016
Diagnostic la internare : – Diabet zaha rat tip II
– Ulcer superficial grad 1 picior stang
– Dermatofitie inghinal ă, agent Tinea cruris
Anamneza asistentei medicale
Antecedente heredo -colaterale:
Tatal sustine ca nu a suferit de boli cronice, mama a fost diagnosticata cu diabet zaharat tip
II , la varsta de 23 de ani. Mai are un frate in varsta de 39 de ani, clinic sanatos.
Motivele internării
Prezinta la internare urmatorii parametri Sp O2 = 97%,R= 18 /min,T.A. = 140/70 mmHg,
,P = 92, T = 37,6 C, glicemie 257 mg% la internare pacientul ac uza prurit generalizat, durere ,
descuamari tegumentare inghinale, rani tegumentare, stare febrilă, depresie, hiperglicemie.
Istoricul bolii

Pacientul a fost fumator mai mult de 1 pachet pe zi. De 3 luni nu mai fumeaza. A fost
diagnosticat in urma cu 10 ani cu diabet zahara de tip 2 pentru care urmeaza tratament
medicamentuos si uneori insulinic.
Analiza și interpretarea datelor
Probleme actuale :
– prurit generalizat
– durere
– ulcer picior stang
– leziuni tegumentare
– astenie fizică și psihică marcată
– stare febril ă
– descumari tegumentare
– alterarea imaginii corporale
– depresie
– insomnie
Analize efectuate

Evaluarea nevoilor
Nevoia Starea de dependent/ independent a
pacientului
a respire Independe nt
a se alimenta și hidrata; Independent Denumirea analizei Rezultat
03.11.2016
Hematii
Hemoglobina
Hematocrit
Leucocite
Limfocite

Amilazemie 350 u.w. 8-32 u. Wolg.
Glicemia 356 mg% 60-120 mg%
Uree 19,20 10-40 mg%
Creatinina 0,75 0,60 – 1,20 mg%
Colesterol 438 180-230 mg%
5,5mi l /mm
16g%
46%
8800/mm3
25 %

40 u.w.
101 mg%
21,40
0,65
198

a elimina; independent
a se mișca, a păstra o bună postură; Independent
a dormi, a se odihni; Pentru a avea un somn cantitativ are
nevoie de medicamente
a se îmbrăca și dezbrăca; independent
a-și menține tem peratura corpului în
limite normale Usor febril
a fi curat, a -și proteja tegumentele; Descuamari tegumentare
Ulcer
Prurit
a evita pericolele; Astenie fizica si psihica
a comunica; Depresie
Agitație
Alterarea imaginii corporale
a acționa după credințe le sale și valorile
sale Independent
a se realiza; Independent
a se recreea; Independent
a învăța. Independent

Plan de ingrijire
Z.O., 52, 03.11 -07.11.2016
Diagnostic de
nursing Obiective Interventii Evaluare
Autonome Delegate
Prurit
Cauze
-Eczeme
Manifestari
-Mancarimi
localizate Pacientul sa nu
mai prezinte
prurit in termen
de 3 zile. -efectuez tamponari cu alcool mentolat pe suprafata
corpului la fiecare 15 minute
– ajut pacientul sa isi faca baie sau dus ,ii efectueaz
toaleta pe regiuni
– pregatesc materialele pentru efectuare a baii
– pregatesc cada
– asigur temperatura apei (37 grade C) si in camera(22 –
24 grade C)
– ajut pacientul sa se imbrace , sa se pieptene , sa -si faca
toaleta cavitatii bucale , sa -si taie unghiile
– pentru efectuarea toaletei pe regiuni , pregatesc
salonul si materialele , protejez pacientul cu paravan si –
l conving cu tact si cu blandete sa accepte Badijonari cu
soluții mentolate.
-baie cu solutie de
methoxalen
,sedinte de 15 -20
minute
– expune la UVA
timp de 30 minute

Pacientul a participat
activ la bai si la
efectuarea toaletei.
Ulcer picior
Cauza
Prurit
Pacientul sa nu
mai prezinte
rani
deschise. – protejeaz leziunile suprainfectate cu pansament
efectuat in conditii de asepsie, atat a tegumentelor ,
materialelor cat si a mainilor persoanei care il executa -efectuez
pansament
-dezinfectez rana
cu solutii
antiseptice Pacientul a inceput sa
prezinte cruste de
inchidere a ranilor
incepand cu ziua 4 de
spitalizare.

– pansamentul se va face cu blandete , pentru a nu
distruge tesuturile nou formate prin procesul de
vindecare
– desfacerea pansamentelor se va face bland ,umezindu –
le la nevoie
– asistenta supravegheaza ca pansamentele sa nu fie prea
stran se , pentru a nu impiedica circulatia sanguina
-incurajeaz pacientul permanent
– ii explic pacientului necesitatea interventiilor –
asistenta preleveaza produse specifice pentru
investigatii de laborator (cruste)
-administrez tratamentul insulinic si supr aveghez
regimul pacientului. -Insulina Lantus
– Sulodexid
(Vessel -Due) – 1
fiolă/zi în perfuzie
Obiectiv realizat.
Tulburari ale
ritmului de
somn:
Manifestări :
– ore
insuficiente
de somn
calitativ
și cantitativ. Pacientul să
prezinte un
somn
calitativ și
cantitativ în
limite
fiziologice
7-8 ore pe
noapte. – mențin condițiil e necesare somnului , respectând
dorințele și deprinderile pacientului
– observ dacă perioadele de relaxare, odihnă sunt în
raport cu necesitățile organismului și întocmesc un
program de odihnă corespunzător organismului
– înlătur stimulii externi : auditi vi , vizuali ce ar putea
perturba somnul pacientului
– învăț pacientul să practice tehnici de relaxare, exerciții
respiratorii cu 5 -10 minute înainte de culcare – Diazepam 1f
seara Pacientul a avut un
somn agitat cu
treziri frecvente in
cursul noptii datorita
durerii . A prezentat un
somn medicamentuos
pe toata durata
spitalizarii.

Evaluare la 24
ore. – observ și notez calitatea, orarul somnului și gradul de
satisfacere a celorlalte nevoi
-administrez medicatia indicate de medic
Comunicare
deficitara
datorita
depresiei
motivate de
alterarea
imaginii
corporale Pacientul sa nu
presinte semne
de depresie. – bolnavul va fi ascultat atent, va fi îndemnat sa -si
exprime sentimentele, va fi încurajat pentru
comunicarea cu colegii de salon si familia;
– bolnavul este incurajat s a discute cu familia despre
problemele lui si în aceeasi timp va fi ascultat atent
– vom efectua psihoterapie atat timp cat este necesar
– permitem vizita a cati mai multi cunoscuti pentru a
creea un mediu cat mai familial.
– fac demersuri pentru ca paci entul sa consulte
psihologul spitalului – Ansilan 2cp/zi 1 –
0-1 Pacientul coopereaza in
prezenta familiei, seara
manifestarile depresive
se regasesc. Se
externeaza cu
recomandarea de a
consulta un psiholog
Usoara stare de
febrilitate Pacientul sa nu
prezin te febra -schimb lenjeria pacientul de cate ori este nevoie
-administrez medicament antipiretic
-veric paramentri temperaturii la interval de 2 ore
-verific paramentri functionali odata la 30 de minute(
T.A., P.)
02.01.2016 – Sp O2 = 95%,R= 21 /min,T.A. = 140/70
mmHg, ,P = 92, T = 37,6șC
03.01.2016 – T.A. = 140/80 mmHg, R = 21/min
,P = 92, Td = 36,9șC ,Ts =37,1șC -Paracetamol
sinus 2cp 1 -0-1
– Penicilina 1 -0-1 ,
100000 U.I. Pacientul nu mai
prezinta febra incepand
cu data de 04.01.2016

04.01.2016 – T.A. = 120/60 mmHg, R = 19/min
,P = 89, Td = 36,7 Ts = 36,9șC
05.01.2016 T.A. = 130/80 mmHg, R = 18/min
,P = 101, Td = 36,7 Ts = 36,8șC
Durere:
Cauza:
Rani
tegumentare
Pacientul sa
prezinte o
diminuare a
durerilor în de –
curs de 2 -3
zile – asigur condiții d e microclimat cu salon curat ,
aerisit și temperatura optimă de 18 -20°C, fără curenti de
aer .
– manifest înțelegere față de suferința pacientului ;
– ajut pacientul să descrie corect durerea și să sesizeze
momentele de remisie sau exacerbare.
-evaluez ca racteristicile durerii :debut și durată,
localizare, iradiere, intensitate și caracter , factorii care
o declanșează sau o agravează.
– sfătuiesc pacientul să se relaxeze, să practice o
respirație abdominală de 5 -10 minute după
administrarea de analgezice . -Algocalmin 2f/zi
-No Spa la nevoie Obiectiv realizat
Alterarea
integritatii
tegumentului
Cauza
-boala
Manifestari Prevenirea
extinderii
leziunii
cutanate -explic bolnavului factorii agravanti pentru a fi evitati
si-l incur ajeaz sa stea la soare pentru a beneficia de
efectul terapeutic al fotoexpunerii
– explic bolnavului ca psoriazisul nu este o boala
contagioasa pentru a diminua sentimentul de
culpabilitate – Pentoxifilin
1fiola in perfuzie
Obiectiv indeplinit

-descuamari
tegumentare

– incurajeaz bolnavul sa accepte tratamentul prescris de
medic si-l descurajeaz in ceea ce priveste tratamentele
empirice
-corectez ideile gresite ale pacientului despre boala si
despre tratament pentru a nu agrava psoriazisul
-linistesc bolnavul si ii accord suport psihic pentru a -si
recistiga stima de sine
– il aju t sa-si schimbe atitudinea fata de aspectul sau
fizic
-aplic cutanat medicamentele prescrise, arat pacientului
tehnica pentru a o putea repeat la domiciliu
– insotesc si supravegheaz bolnavul in timpul sedintelor
de PUVA

Epicriza

Pacientul Z.O. in varsta de 5 2 de ani se interneaza cu : prurit generalizat, durere ,
,descuamari tegumentare, depresie. Acesta sufera de diabet de tip 2
Se efectueaza tratament curativ cu :
– Sulodexid (Vessel -Due) – 1 fiolă/zi în perfuzie
– Pentoxifilin perfuzie
– Penicilina 1 -0-1 , 100000 U.I.
-baie cu solutie de methoxalen ,sedinte de 15 -20 minute
Se recomanda tratament cu :
– Sulodexid (Vessel -Due) – 1 fiolă/zi în perfuzie, timp de 6 zile, urmate
de un tratam ent oral cu același produs, 2 -3 tablete/zi timp de 3 luni.
– Pentoxifilin perfuzie 6 zile, continuate 1 -3 luni cu tratament oral.
– Penicilina 1 -0-1 , 100000 U.I.
Se recomanda revenirea la control in serviciu ambulator peste 7 zile.

CONCLUZ II
Capitolul I curpinde noțiuni de ana tomie și fiziologie ale pancreasului , punând accent pe
fizologie și fiziopatogenie, am prezentat de asemenea si si diabetul de tip II pornind de la definiție,
etiologie, tablou clinic, diagnostic încheind cu tratamentul, punând accent pe complicațiile posibile
ale dia betului.
Partea de explorări și de îngri jiri acordate bolnavului cu diabet zaharat tip II reprezintă
conținutul capitolului II insistând pe rolul pe care îi revine asistentulu i medical în pregătirea
pacientului pentru explorări, asigurarea condițiilor de mediu, alimentație, tratamente, recoltări și
realizarea educației pentru sănătate..
Capitolul III prezintă evoluția a 3 pacient i pe care i -am supravegeheat și îngrij it pe perioada
stagiilo medicale. Cuprinde culegerea datelor, prezentarea celor 14 nevoi fundamentale, planul de
îngrijire cu problemele, obiectivele și îngrijirile acordate acestui pacient.

Bibliografie
1.Carol Mozes -Tehnica Îngrijirii Bolnavului -Manual Pentru Școli De Asistente Medicale,
Editura Medicala, Bucuresti 1974
2.Udma Florica – Proceduri De Nursing vol I, Editura Ex Pon to Constanța 2007
3.Violetta Văcariu, Ghid de nursing, Editura victor babeș , Timisoara 2012
4.Gherasim L, Medicina Interna, vol II, Editura medicala, Bucuresti 2001
5.Albu Ion – Anatomie topografică, Editura All, București 1998
6.Netter Frank, Atlas de An atomie Umana, Editura Saunders, 2014
7.Papilian Victor -Anatomia Omului, vol II, Editura Bic All, Bucuresti 2001
8.Haulica I, Fiziologie umana, Editura medicala, Bucuresti , 2007
9.C. Ionescu -Tîrgoviște -Diabetul Zaharat Tip 2 Ghid Terapeutic Pentru Medicul De
Familie , Jurnalul Român de Diabet. Nutriție și Boli Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006
10.Ghiduri de practicä pentru medicii de familie, Editura Infomedica , Bucuresti 2005
11. Lucretia Titirica -Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistetii medicali, Editura
Viata Romanesca
12.Liliana Rogozea – Tehnici si manopere pentru asistenti medicali, Brasov 2005