DE COMUNICARE ȘI LECTUR Ă LA ELEVII DIN CICLUL PRIMAR Prof. Cătălina Băiceanu Școala Primar ă Nr. 3 Cătămărești, jud. Boto șani În societatea de azi,… [615272]

DEZVOLTAREA COMPETEN ȚELOR
DE COMUNICARE ȘI LECTUR Ă LA ELEVII DIN CICLUL PRIMAR

Prof. Cătălina Băiceanu
Școala Primar ă Nr. 3 Cătămărești, jud. Boto șani

În societatea de azi, când greut ățile cotidiene scad disponibilit ățile părinților de a se între ține
în discuții cu copilul propriu, timpul petrecut al ături de acesta și mai ales preocuparea pentru
modelarea caracterului și a spiritului printr-o educa ție adecvat ă, devin pentru tot mai multe familii,
un lux. Un lux care merit ă orice efort, dar acest fapt nu este totdeauna con știentizat de to ți părinții.
Prin urmare, sarcina dirij ării traseului educa țional al elevului revine școlii, implicit
învățătorului, pe parcursul ciclului primar, care trebuie s ă-l informeze și familiarizeze cu diverse
domenii ale cunoa șterii, dar și să-l formeze în spiritul cerin țelor societ ății. Realizarea acestor
aspirații este favorizat ă de schimb ările care s-au produs în func ționalitatea școlii și care atrag aten ția
asupra rolului procesului de comunicare.
Noțiunea de competen ță de comunicare a evoluat foarte mult, înglobând ast ăzi domenii de
cunoaștere din ce în ce mai vaste. Consiliul Europei consider ă că există șase componente în
aptitudinea de comunicare: competen ța lingvistic ă, competen ța socio-lingvistic ă, competen ța
discursivă, competen ța socio-cultural ă, competen ța strategic ă și competen ța socială. Competen ța de
comunicare este considerat ă de mulți autori ca o capacitate global ă care cuprinde capacit ăți
comunicative ale indivizilor dobândite de-a lungul vie ții. Acestea pot fi îmbun ătățite prin aplicarea
unei metodologii speciale care ar contribui la dezvoltarea competen ței de comunicare.
Școala are o singur ă finalitate – preg ătirea elevului pentru activitatea ulterioar ă, dezvoltarea
competen țelor acestuia. Astfel, elevul studiind de-a lungul anilor, trebuie s ă ajungă o persoan ă
capabilă de a se orienta în via ță prin comunicarea eficient ă în diferite situa ții, aptă să-și exprime
atitudinea fa ță de valorile etice și estetice, preg ătită să-și achiziționeze în mod independent
cunoștințele și competen țele solicitate – o personalitate cu un ansamblu de cuno ștințe, atitudini și
competen țe de comunicare formate pe parcursul școlarității.
Actuala program ă școlară propune o ofert ă flexibilă, care permite cadrului didactic s ă
modifice, s ă completeze sau s ă înlocuiasc ă activitățile de înv ățare. Se urm ărește astfel realizarea
unui demers didactic personalizat, care s ă asigure formarea competen țelor prevăzute de program ă în
contextul specific al fiec ărei clase și al fiecărui elev. Includerea clasei preg ătitoare în înv ățământul
general și obligatoriu implic ă o perspectiv ă nuanțată a curriculumului la acest nivel de vârst ă. Este
necesară o abordare specific ă educației timpurii bazat ă, în esență, pe stimularea înv ățării prin joc,
care să ofere în acela și timp o plaj ă largă de diferen țiere a demersului didactic, în func ție de nivelul
de achizi ții variate ale elevilor. Trecerea de la gr ădiniță la clasa preg ătitoare nu las ă urme în
atitudinea copiilor dac ă avem un suflet cald, ne apropiem cu drag de ei, ne adres ăm într-un limbaj
accesibil lor, avem spirit ludic și îmbinăm echilibrat exigen ța cu destinderea.
În comunicarea didactic ă trebuie s ă fim conci și, preciși și expresivi, în acela și timp, pentru a
facilita transferul, dar și pentru în țelegerea mesajului transmis. Toate informa țiile pe care le
transmitem trebuie adaptate scopului și obiectivelor didactice, precum și nivelului intelectual al
elevilor. Învățătorul trebuie îns ă să știe și să asculte. Elevul con știentizeaz ă dacă partenerul lui de
comunicare doar pare c ă-l ascultă și atunci refuz ă să mai comunice. În rela ția de comunicare,
învățătorul trebuie s ă creeze o situa ție favorabil ă exprimării elevului care s ă nu se simt ă judecat sau
manipulat prin întreb ări. A ști să asculți este o știință. Chiar dac ă anumite persoane dau impresia c ă
ascultă, tot limbajul trupului lor arat ă că de fapt informa ția nu alunge la ei. Absen ța comunic ării
rezultă și din absen ța ascultării reale a interlocutorului. Absen ța ascultării poate fi determinat ă de
lipsa de interes a interlocutorului fa ță de mesajul emi țătorului.

În instruirea tematic ă, învățătorul proiecteaz ă obiectivele înv ățării promovate de curriculum-ul
nucleu în jurul unei teme, iar elevii aleg sau propun propriile lor teme de studiu. Acest fapt duce la
creșterea interesului copiilor pentru temele studiate și față de mesajul transmis.
Rolul înv ățătorului este foarte important deoarece el reprezint ă persoana oficial ă din partea
societății și, prin metode didactice activ-par ticipative folosite în cadrul activit ăților ce se desf ășoară
în clasă, cât și în activit ățile extrașcolare, poate și chiar are datoria profesional ă și morală de a-i ajuta
pe cei cu deficien țe de limbaj pân ă la o corectare total ă, dacă este posibil (plan de interven ție
personalizat, recomandarea unui logoped), iar celorlal ți să le înfrumuse țeze și să le îmbog ățească
vocabularul la un nivel ridicat, nivel ce va fi o ramp ă de lansare pentru reu șita în viață.
Din clasa preg ătitoare comunicarea se face pe suport intuitiv (povestiri dup ă imagini,
probleme dup ă imagini etc). În clasele II-IV se folosesc atât imagini artistice (tablouri, filme, Power-
Point), cât si sintetice ( h ărți, scheme).
Aplicarea metodelor activ-participative conduc la facilitarea exprim ării. Metodele de predare
colaborative și de cooperare sunt metode de predare în care copiii lucreaz ă împreună, în perechi sau
în grupuri mici, înva ță să lucreze ca o echip ă, comunic ă direct între ei, fa ță în față. În cadrul acestor
metode, elevii î și împărtășesc ideile, se ajut ă unii pe al ții să înțeleagă și să găsească soluții, stau unii
lângă alții, explică celorlalți ceea ce știu, discut ă împreună fiecare aspect al temei pe care o au de
rezolvat. Comunicarea dintre copii reprezint ă o cale natural ă pentru ace știa de a înv ăța lucruri noi
unii de la ceilal ți.
O altă modalitate de ameliorare a comunic ării este limbajul responsabilit ății – o form ă de
comunicare prin care î ți exprimi propriile opinii și emoții fără să îți ataci interlocutorul. Aceast ă
formă de comunicare este o modalitate de evitare a criticii, etichet ării, moraliz ării interlocutorului,
focalizând conversa ția asupra comportamentului, și nu asupra persoanei.
Pentru perfec ționarea comunic ării didactice, este necesar ă cunoașterea și respectarea unor
reguli de către profesori:
 vorbirea corect ă, deschisă și directă (care previne sau reduce distorsiunea mesajelor);
 încurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoa ște în ce m ăsură mesajele
transmise au fost corect recep ționate și înțelese);
 ascultarea atent ă, răbdătoare și încurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor,
concomitent cu efortul de a în țelege exact sensul acestor mesaje;
 folosirea mai multor forme de comunicare didactic ă pentru acela și tip de mesaje (de regul ă,
orală și vizuală, concomitent);
 repetarea mesajelor mai complexe.
În comunicarea didactic ă, toate elementele sistemului beneficiaz ă de o elaborare riguroas ă.
Astfel, comunicarea didactic ă prezintă următoarele caracteristici :
 se bazeaz ă pe documente normative (plan de înv ățământ, program ă școlară) și
școlare (planificare calendaristic ă, proiect didactic);
 se desfășoară într-un cadru organizat, conform principiilor didactice, în institu ții
specializate;
 emițătorul/ profesorul are o preg ătire special ă și competen țe certificate;
 în construc ția mesajelor profesorii au în vedere particularit ățile de vârst ă și
individuale ale elevilor, mediul social în care tr ăiesc aceștia, precum și utilizarea unui repertoriu
comun de sensuri și semnifica ții ale termenilor;
 este un act inten ționat care vizeaz ă modificări cognitive, afective, comportamentale,
acționale ale elevilor;
 necesită o evaluare, un feed-back din punct de vedere al eficien ței.

Calit ățile comunic ării didactice depind de o multitudine de factori : strategiile de instruire și
comunicare utilizate, stilul de predare-înv ățare folosit, personalitatea profesorului și elevilor,
managementul acesteia.
În organizarea și desfășurarea comunic ării didactice, intervin urm ătoarele etape :
 stabilirea și precizarea obiectivelor urm ărite;
 selectarea informa țiilor sau cuno ștințelor semnificative ce urmeaz ă a fi transmise;
 corelarea acestora cu experien țele anterioare ale elevilor pentru a facilita integrarea noilor
cunoștințe în bagajul pre-existent;
 ordonarea informa țiilor transmise de la simplu la complex, inductiv și deductiv;
 utilizarea unor mijloace și materiale didactice adecvate procesului de în țelegere a
cunoștințelor transmise;
 evaluarea eficien ței comunic ării.
Ținând cont de ceea ce spunea pedagogul francez Celestin Freinet: “ Problema principal ă a
educației rămâne nu atât con ținutul înv ățământului, cum s-ar crede ast ăzi, cât modul de a provoca
setea de cunoa ștere a copilului …” rămâne ca noi, dasc ălii, să găsim cele mai potrivite modalit ăți de
eficientizare a demersului didactic, astfel încât s ă stimulăm apetitul pentru lectur ă al elevilor.
Școala are menirea de a forma un lector competent, dar și un cititor care s ă-și formeze gustul
propriu pentru lectur ă, astfel încât s ă fie un cititor activ pe tot parcursul vie ții. Faptul c ă programele
actuale sunt puse sub semnul comunic ării are drept consecin ță conceperea lecturii atât ca act de
cunoaștere cât și ca act de comunicare (textul devine astfel dinamic, fiind un dialog al receptorului
cu textul, participare activ ă la procesul de reconstruire a sensurilor).
Lectura este un instrument care dezvolt ă posibilitatea de comunicare între oameni, f ăcându-
se ecoul capacit ăților de gândire și limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esen țial, care
trebuie îndrumat și supravegheat de școală și familie. Importan ța lecturii este dat ă de aspectele
educative pe care le implic ă:
– aspectul cognitiv : prin lectur ă elevii își îmbogățesc cunoștințele despre lume, despre realitate;
– aspectul educativ : lectura contribuie esen țial la educarea copiilor în dimensiunile etice și
estetice; – aspectul formativ: constă în faptul c ă lectura are drept consecin ță formarea și consolidarea
deprinderilor de munc ă intelectual ă, dezvoltarea gândirii, a imagina ției, a capacit ății de exprimare
corectă și expresiv ă.
Prin lectura elevilor la clasele primare se urm ăresc finalitățile: consolidarea deprinderii de
citire corect ă, fluentă, conștientă și expresiv ă, formarea și dezvoltarea gustului pentru lectur ă,
lărgirea ariei de informa ție a elevilor, cre șterea interesului pentru cunoa șterea realit ății, îmbogățirea
și dezvoltarea sentimentelor într-o gam ă complex ă, cunoașterea și înțelegerea valorilor etice,
cultivarea sentimentelor, convi ngerilor, comportamentelor morale, dezvoltarea gustului estetic,
îmbogățirea și activizarea vocabularului, dezvoltarea capacit ății creative, formarea idealurilor etice
și estetice, dezvoltarea capacit ății de a gândi, și de a se exprima în conexiuni interdisciplinare,
lărgirea orizontului imaginativ, al capacit ății de imaginare a unor universu ri posibile, ca o anticipare
a lumii viitorului.
Obiectivul lecturii îl constituie consolidarea deprinderilor de citire corect ă, fluentă,
conștientă și expresiv ă. Fluența înseamn ă citire aparent lipsit ă de efort, cu expresivitate și inflexiuni
relevante ale vocii. Ea poate fi dezvoltat ă prin instruire direct, folosind cititul repetat sau prin
încorporarea cititului repetat într-u n context care este interesant și are sens.
Metodele și tehnicile didactice aplicabile în scopul dezvolt ării fluenței sunt: citirea repetat ă,
citirea în gând, cititul cu un prieten, teatrul cititorilor (citirea pe roluri), cititul în cor și repetarea.

Stimularea interesului pentru lectur ă începe din clasa preg ătitoare. Știm că micii școlari
sunt vrăjiți de carte, sunt purta ți de aceasta în universul minunat al cunoa șterii. Învățătorul este dator
să îndrume pa șii tinerelor ml ădițe pe acest nou drum, plin de neprev ăzut. Un rol important îl are
conversația problematizat ă, care men ține vie rela ția dascăl- elev. În clasa I, când se incepe studierea
textelor acestea trebuie analizate și comentate în mod am ănunțit, se recomand ă lecturi potrivite
vârstei, pe marginea c ărora se poart ă discuții. După ce textele au fost parcurse, pot fi formulate
următoarele cerin țe:
-să formuleze întreb ări pe care s ă le adreseze colegilor;
-să foloseasc ă cuvintele noi și expresiile artistice în contexte variate;
-să redea prin cuvinte proprii con ținutul textelor citite;
-să recunoasc ă ilustrațiile care înf ățișează personaje sau scene din pove știle citite;
-să le așeze în ordinea desf ășurării faptelor.
La clasa a II- a, la ora de lectur ă, sub îndrumarea înv ățătorului, elevii pot fi deprin și să se
orienteze în structura unei c ărți, ceea ce îi va ajuta mult la efectuarea nota țiilor scrise în leg ătură cu
cărțile citite în clasele urm ătoare. O alt ă formă de îndrumare a lecturii o constituie formarea
bibliotecii de clas ă, precum și a bibliotecii personale. Prima se compune din c ărți aduse de copii ,
sau numai de înv ățător, se stabile ște un bibliotecar al clasei și apoi se trece la împrumutarea c ărților.

La clasele a III-a și a IV-a interesul elevilor pentru lectur ă se amplific ă. La studierea unor
autori se urm ărește stimularea elevilor în citirea și a altor opere scrise de ace știa. Se pot întocmi cu
elevii portofolii pentru fiecar e scriitor cunoscut, cuprinzând portretul, date biografice și aspecte
esențiale din opera lor, prilej cu care poate fi stârnit ă curiozitatea și interesul pentru lectur ă. În orele
de lectură se va urm ări :
 exersarea actului citirii în cadrul lec țiilor de citire, a lecturilor cuprinse în manuale și
a lecturii suplimentare;
 se va insista pe fluen ța, ritmul citirii și intonația adecvat ă;
 exersarea citirii cu voce tare, în ritm lent sau mediu impus de specificul înv ățării care
în faza ini țială oferă posibilități de depistare și ameliorare a gre șelilor;
 asocierea con ținutului de caracterul con știent al celor citite, l ăsând autonomie elevilor
pentru lectura în gând;
 dirijarea și controlul lecturii în permanen ță atât de c ătre învățător cât și de către
părinți;
 evaluarea periodic ă asupra vitezei cititului, urm ărindu-se evolu ția formării
deprinderilor de citire rapid ă și corectă;
 asimilarea activ ă și conștientă a celor comunicate în scris (sau oral) care s ă permită
efectuarea unei lecturi func ționale;
 stimularea st ăruinței, perseveren ței copiilor de a parcurge un text pentru a c ăuta
răspunsuri la întreb ări sau pentru a desprinde idei esen țiale.
Modalități de realizare a activit ăților de lectur ă sunt: munca cu cartea – citirea expresiv ă,
recenzia unor c ărți , lecțiile de popularizare a c ărților, organizarea expozi țiilor de carte, ghicitorile
literare, filmele regizate dup ă povești, dramatiz ările, șezătorile literare, medalionul literar,
concursurile.
Valorificarea textelor literare în serb ări școlare, montaje literare, șezători literare, teatru
literar, procese și jocuri literare, constituie nu numai o splendid ă activitate artistic ă, ci și o formă de
cunoaștere a cât mai multor opere literare.
Prin dezvoltarea competen țelor de comunicare, elevul va avea urm ătorul profil : civilizat,
sociabil, comunicativ, implicat, interesat, creativ. El:

 va înțelege că poate comunica, transmi țând celor din imediata apropiere propriile gânduri,
opinii, sentimente, într-un mod care s ă-l facă înțeles;
ș va respecta regulile unui dialog civilizat;
șva descoperi c ă poate comunica folosind o mu ltitudine de limbaje conven ționale și
neconven ționale;
ș va reflecta la importan ța comunic ării în viața fiecăruia și se va apropia mai u șor de bog ăția
transmisă prin intermediul mesajelor scrise ;
ș va observa c ă prin intermediul comunic ării se poate apropia de cei din jurul s ău, stabilind
relații armonioase;
ș va fi interesat s ă găsească soluții la diferite probleme prin intermediul comunic ării, cărților,
calculatorului;
ș va cunoa ște unde/cum g ăsește informa țiile de care are nevoie;
ș va descoperi pl ăcerea lecturii dintr-o carte, de pe calculator/tablet ă, de pe iPad, de pe eBook
sau orice alt suport;
ș va avea pl ăcerea de a merge la teatru, de a viziona un film.
Acordând cu to ții o mai mare aten ție relațiilor de comunicare între noi, ascultându-l cu
adevărat pe interlocutor, recep ționând cu adev ărat ceea ce ni se comunic ă, colaborând, putem crea,
la nivel familial, de grup sau la locul de munc ă o lume mai bun ă.

BIBLIOGRAFIE:

Abric, Jean – Claude – Psihologia comunic ării, Teorii și metode , Editura Polirom, Iasi, 2004
Pânișoară, Ion Ovidiu – Comunicarea eficient ă, Ediția a III-a, rev ăzută și adăugită, Editura
Polirom, Ia și, 2008
Pamfil, Alina, – Limba și literatura român ă în școala primar ă – perspective complementare,
Editura Paralela 45, Pite ști, 2009
www.edu.ro