SISTEME SI TEHNICI UTILIZATE IN PLANIFICAREA [615269]

SISTEME SI TEHNICI UTILIZATE IN PLANIFICAREA
APROVIZIONARII MATERIALE
Managementul aprovizionarii reprezinta activitatea prin care se asigura elementele materiale tehnice
necesare productiei in volumul si structura care sa permita realizarea obiectivelor generale in conditii
minime si profituri cat mai mari.
Aprovizionarea in raport cu achizitionarea are un continut mult mai larg. Achizitionarea este precedata
de stabilirea necesarului si momentului de cumparare, moment in care intervine cererea sau comanda
urmata de negocierea conditiilor necesare finalizata de aducerea efectiva a resurselor materiale prin
respectiva societate.
Scopul principal al antreprenorilor este , de a obtine profit pentru a-si asigura existenta sa si a familiei,
a-si satisface diversele necesitati vitale etc. De aici si scopul final al activitatii antreprenoriale de a
maximiza profitul.
Pentru a obtine profit fiecare firma produce sau presteaza servicii, astfel pentru desfasurarea eficienta si
rentabila a activitatii antreprenoriale este necesar de acordat o mare atentie activitatilor de
aprovizionare.
Actvitatea de aprovizionare a firmei reuneste ansamblul atributiilor prin care se asigura procurarea
materiilor prime, materialelor, combustibilului, echipamentelor de productie si a altor factori materiali
de productie necesari realizarii obiectivelor societatii comerciale sau regiei autonome.
Toate activitatile componente ale managementului aprovizionarii au importanta si semnificatie
economica specifica pentru activitatea generala a intreprinderii, pentru realizarea obiectivelor stabilite
in cadrul strategiei de dezvoltare a acesteia.
Actualitatea temei. Problema aprovizionarii intreprinderilor cu cele necesare a devenit o tema majora in
teoria si practica manageriala actuala. Ultimele decenii au avut loc multe schimbari radicale in toate
domeniile vietii economice, politice si sociale. Goana dupa profit imediat si cat mai substantial a fost
inlocuita cu lupta acerba pentru suprematia in domeniul calitatii produselor intre intreprinderi. La ora
actuala, aprovizionarea, fiind prima etapa in circuitul economic al firmei, determina nivelul calitatii
productiei finite. O alta succesiune a tabloului economic mondial al anilor '90, permite definirea unor
trasaturi definitorii incontestabile, diversificarea si innoirea rapida a ofertei de marfuri, sub impactul
dezvoltarii rapide a stiintei si tehnicii, mondializarea pietelor facilitate de progresele inregistrate in
domeniul telecomunicatiilor, cresterea exigentelor clientilor si ale serviciilor s-a impus ca factor
determinant al competitivitatii intreprinderilor. Pe de alta parte, se manifesta un interes crescand fata de
problemele asigurarii cu resurse materiale si tehnice calitative, la un nivel national, regional si
international.
Obiectul cercetarii il constituie intreprinderea S.A. "Cahulpan" care la etapa actuala este unul din cei
mai importanti producatori de produse de panificatie din sudul Republicii Moldova.
Baza informationala: pentru a efectua aceasta lucrare am folosit materiale si informatii din Legile R.M.,
manuale de specialitate ale autorilor autohtoni, si straini.
In domeniul comercial, intreprinderea are atributii ce se pot incadra in trei grupe:
a) Aprovizionarea tehnico-materiala. Intreprinderea are ca atributii:
– elaborarea si fundamentarea programului de aprovizionare tehnico-materiala;
– asigurarea bazei materiale necesare realizarii in bune conditii a sarcinilor de plan;

– incheierea contractelor economice si realizarea aprovizionarii la termenele necesare;
– elaboreaza norme de stoc pentru materialele necesare;
– ia masuri pentru preintampinarea formarii de stocuri supranormative si pentru valorificarea operativa
a celor disponibile;
– asigura receptia materialelor, depozitarea si conservarea lor s.a.
b) Marketing si desfacere. Intreprinderea:
– incheie contracte economice si urmareste executarea intocmai a acestora;
– urmareste livrarea produselor la termenele si in conditiile prevazute in contracte;
– participa la prospectarea pietei interne si externe in scopul cunoasterii cerintelor consumatorilor;
– asigura reclama, participa la expozitii si targuri, elaboreaza si difuzeaza cataloage comerciale;
– ia masuri pentru introducerea in fabricatie numai a produselor care au asigurata desfacerea prin
contracte sau comenzi ferme;
– organizeaza si urmareste in exploatare instalatiile si utilajele livrate;
– realizeaza activitati de "service";
– rezolva reclamatiile referitoare la calitatea productiei, cantitatea si termenele de livrare.
c) Comertul exterior si cooperarea economica internationala.
Intreprinderea:
– incheie contracte cu beneficiarii externi, asigurand fundamentarea indicatorilor economici pentru
export pe baza de contracte, contracte-cadru, comenzi sau conventii;
– actioneaza pentru asigurarea necesarului de comenzi si contracte pe perioade cat mai lungi, intrarea in
raporturi de cooperare cu intreprinderi si firme din alte tari;
– se ocupa cu organizarea corespunzatoare a productiei destinate exportului, de realizarea si livrarea
fondului de marfa destinat beneficiarilor externi;
– participa singura sau impreuna cu intreprinderile specializate de comert exterior la prospectarea pietei
externe, la negocierea si incheierea contractelor ferme, contractelor cadru, comenzilor sau conventiilor
pentru productia de export, participand la cooperarea in productie cu firme si organizatii din strainatate;
– urmareste permanent cresterea eficientei financiarvalutare a operatiilor de comert exterior;
– rezolva reclamatiile referitoare la calitatea si cantitatea productiei, termene de livrare.
4) In domeniul financiar-contabil, atributiile se incadreaza in doua grupe:
a) Intocmirea si executia bugetului de venituri si cheltuieli.
Intreprinderea:
– elaboreaza bugetul de venituri si cheltuieli, urmarind sa-si acopere din veniturile obtinute cheltuielile
si sa obtina beneficii;
– elaboreaza propuneri pentru planul de credite si de casa;
– efectueaza studii si analize in vederea cresterii eficientei folosirii mijloacelor fixe, sporirii
beneficiilor, accelerarii vitezei de rotatie a mijloacelor circulante;
– stabileste nivelul stocurilor de materii prime, materiale, produse;
– ia masuri pentru executarea intocmai a bugetului de venituri si cheltuieli si crearea resurselor
financiare necesare pentru acoperirea costurilor de productie si de circulatie, desfasurarea normala a

activitatii economice, constituirea fondurilor proprii, rambursarea creditelor bancare precum si
mentinerea echilibrului intre venituri si
cheltuieli.
b) Alte atributii. Intreprinderea:
– organizeaza si exercita controlul financiar-preventiv si controlul gestionar de fond asupra gospodaririi
mijloacelor materiale si banesti;
– organizeaza si conduce contabilitatea, intocmind bilantul contabil si situatia principalilor indicatori
economicofinanciari;
– stabileste preturi si tarife la produsele si serviciile executate;
– urmareste situatia valorilor materiale;
– face inventarierea bunurilor din patrimoniul intreprinderii.
5) In domeniul cercetarii si dezvoltarii, atributiile intreprinderii se impart in trei grupe:
a) Cercetarea stiintifica, ingineria tehnologica si introducerea progresului tehnic. Intreprinderea:
– elaboreaza in colaborare cu institutele de cercetare si proiectare de profil;
– planuri proprii de cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si de introducere a progresului tehnic;
– studii, documentatii si proiecte privind realizarea de produse noi si modernizarea celor existente,
dezvoltarea si modernizarea utilajelor, reutilari, extinderi de capacitati, perfectionari de tehnologii s.a.;
– aplica in productie si valorifica studiile si cercetarile stiintifice;
– organizeaza activitatea de cercetare uzinala si introducerea progresului tehnic, normele de consum de
materiale si normele de munca;
– organizeaza activitatea de inventii si inovatii;
– asigura informarea, documentarea si propaganda tehnicostiintifica.
b) Investitii si constructii. Intreprinderea:
– elaboreaza planurile de investitii, de finantare si creditare a acestora;
– asigura din timp, potrivit legislatiei existente, documentatiile tehnico-economice necesare;
– incheie contracte de antrepriza si contracte de livrare a utilajelor, corelate cu termenele de punere in
functiune;
– urmareste realizarea obiectivelor de investitii si aproba receptia investitiilor care intra in componenta
sa.
c) Organizarea conducerii, a productiei si a muncii.
Intreprinderea asigura:
– organizarea pe baze stiintifice a activitatii de conducere si de productie;
– efectuarea de studii privind perfectionarea structurii organizatorice;
– realizarea sistemului informational;
– perfectionarea regulamentelor in vigoare;
– aplicarea celor mai moderne si eficiente metode de organizare, programare si urmarire, de optimizare
a fluxurilor de fabricatie;
– imbunatatirea organizarii si normarii muncii, organizarea rationala a locurilor de munca si a muncii pe
schimburi;
– aplicarea studiilor si proiectelor de organizare s.a.

Pentru articolul cu cerere variabila avem urmatorii factori de influenta care ne vor ajuta sa determinam
corect stocul necesar:
•presupunem ca intervalul de livrare, adica momentul din care este plasata comanda de
aprovizionare pentru acest articol si momentul in care produsul va fi efectiv primit de la
furnizor, este de 15 zile
•de asemenea, frecventa aprovizionarii, adica intervalul de timp dintre doua aprovizionari, este
tot de 15 zile
•ceea ce rezulta intr-o perioada de planificare, adica intervalul de livrare de la furnizor +
frecventa comenzilor de aprovizionare, de 30 de zile
•conform prognozei, se estimeaza ca se vor vinde 110 articole pentru care dorim sa atingem un
nivel de 99% de onorare a acestora, adica factorul “Probabilitatea disponibilitatii in stoc”
•luand in calcul toti acesti factori, vom obtine o cantitate de stoc ideala de 158 articole.
De ce mai mult decat se previzioneaza ca se va vinde? Deoarece caracterul variabil al cererii
necesita un grad mai mare de siguranta.
Ce se intampla insa in cazul in care cererea este constanta? Stim ca pentru acest articol se
previzioneaza aceeasi cerere viitoare, de 110 articole, iar factorii de influenta vor fi aceeasi:
•interval de livrare de 15 zile,
•frecventa de aprovizionare de 15 zile,
•perioada de planificare de 30 de zile
•nivel de onorare a comenzilor de 99%
•ceea ce rezulta intr-o cantitate de stoc ideala de 119 articole
De ce mai putin decat in exemplul anterior? Pentru ca cererea este constanta.