Introducere … … … … 4 [615235]

3
Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 4
Situația politică a României de la 6 martie 1945 la 19 noiembrie 1946. ………….. 6
Situația politică și social -economică în județul Alba în prima jumătate a anului
1946 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 20
Campania electorală 1 iulie – 18 noiembrie 1946 ………………………….. …………… 29
19 noiembrie 1946 – ziua alegerilor pentru Parlamentul României ………………. 47
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 54
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 56
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 78

4
Introducere

Am ales această temă de cercetare di n mai multe motive. În primul rând, alegerea s -a
datorat pasiunii mele pentru istoria secolului al XX -lea și cu precădere pentru istoria
României începând de la Al Doilea Război Mondial și până la Revoluția din decembrie 1989.
Un alt motiv pentru care am ales să cercetez despre alegerile din 1946 în județul Alba,
este legat de dorința de a descoperi cum s -au desfășurat alegerile pa rlamentare în județul
nostru, care au fost etapele pregătiri scrutinului pentru Parlamentul României de atunci. De
asemeneaa am considerat necesar abordarea acestei teme, deoarece pe lângă, mai există doar
două lucrări care surprind mai mult sau mai puțin desfășurarea alegerilor. Prima lucrare este
un articol publicat de Dorin Giurgiu în revista Apulum , intitulat „Alegerile parlamentare din
19 noiembrie 1946 în județul Alba , tratează succint aceată temă. A doua, este tot un articol,
publicat de Dan Mazălu în volumul Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , cu
titlul „Destinul avocatului dr. Ioan Pop, face doar referiri la alegeri, mai mult se axează pe
viața politică a lui Ioan Pop, președintele PNȚ Alba.
În schimb, despre alegerile din 1946 la n ivelul întregii țări, s -au scris foarte multe cărți
și articole și studii. Cele bune de urmat sunt cele scrise după căderea regimului comunist. Tot
ceea ce s -a scris în timpul regimului despre alegeri nu este altceva decât viziunea distorsionată
a partidu lui comunist despre acel eveniment.
Primul capitol al lucrării l -am numit „Situația politică a României de la 6 martie la 19
noiembrie 1946”. Acestă parte are rolul de a oferi o intruducere în contextul politic național.
Am pornit de la răsturnarea guvernului condus de generalul Nicolae Rădescu și de la
instaurarea cabinetului lui Petru Groza care era procomunist și ne -am oprit la ziua alegerilor
parlamen tare din 19 noiembrie. Vom încerca să surprindem principalele aspecte poiltice, cum
au fost pregă tite alegerile, rolul guvernului, campania electorală, desfășurarea scrutinului și de
ce nu a avut loc mai repede de sfârșitul lui 1946, deoarece chestiunea unor alegeri pentru forul
legislativ în România a fost pusă încă din 1944.
Al doilea capitol este i ntitulat „ Situația politică și social -economică în județul Alba în
prima jumătate a anului 1946 ”. În acest capitol vom face o trecere în revistă a vieții politice
din județul Alba de la începutul anului 1946, până la începtul oficial al campaniei electo rale, a
principalelor forțe politice prezente în județ și succint problemele economice și sociale.
Capitolul trei este numit „Campania electorală 1 iulie – 18 noiembrie 1946”. Am
încercat să reconstituim desfășurarea campaniei electorale a tuturor partidelor politice

5
reprezentate în județ prin organizații. Practic capitolul surprinde toată activitatea depusă de
forțele politice de la putere și din opoziție și vom vedea cât de corect s -a desfășurat campania.
Al patrulea capitol din lucrarea de licență are următ orul titlu: „19 noiembrie 1946 –
ziua alegerilor pentru Parlamentul României ”. În acest ultim capitol, am încercat să
descoperim cum s -a realizat scrutinul, incidentele de la secțiile de votare și care dintre
grupările politice prezente în județ și care s -au încris în competiția alegerilo, au obținut cele
mai multe voturi pentru a trimite un număr mare de parlamentari în forul legislativ al
României.
Prezenta lucrare, mai conține și conluzii, anexe și bibliografie. În anexă sunt cuprinse
imagini care ilust rează evenimentele vremii. Mai cuprinde și manifeste și afișe electorale și
documente care creionează situația demografică a județului Alba și statistici nu numărul de
votanți. Materialele bibliografice care stau la baza lucrării sunt documente de arhivă1 din
fondul Prefecturii Județului Alba și al Comitetului Județean Alba al PCR . Împreună cu
documentele au fost utilizate o serie de cărți și studii care surprind istoria politică a României
începând cu deceniul V al secolului al XX -lea.

1 Serviciul Județean Alba al Arhivelor Naționale.

6
Situația politică a României de la 6 martie 1945 la 19 noiembrie 1946.

După lovitura de stat de la 23 august 1944, România a intrat în tabăra aliaților,
participând militar la scurtarea războiului. Pe plan intern se părea că viața politică își reia
cursu l normal, încercarea revenirii la democrație. Până la 6 decembrie 1944 au fost două
guverne, conduse de generalul Constantin Sănătescu. Ultimul cabinet nu a rezistat decât o
lună de zile, din cauză că au fost întârziate obligațiile de armistițiu care au f ost impuse în
septembrie 1944. La 6 decembrie 1944, guvernul a fost format de generalul Nicolae Rădescu,
dar care nu a făcut schimbări semnificative în rândul ministrilor, fapt care a stârnit disprețul
Frontului Național Democrat, format în octombrie 1944 din Partidul Com unist din România,
PSD, Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioților și alte oragnizații, care nu erau decât formațiuni
satelit ale PCdR. Ordinele primite de comuniști, de la Moscova, erau clare: cucerirea puterii
cât mai repede posibil. FND își arăta nemulțumirea de puținele reforme înfăptuite de guvernul
Rădescu, mai ales în aparatul de stat, care în viziunea Frontului, trebuia curățat de elementele
fasciste. Ba chiar acuzau guvernul că apără persoanele cu trecut legionar, sau care au
colaborat cu regimul Antonescu. Și că nu este un guvern democratic. FND mai avea în plan o
reformă agrară radicală, și „democratizarea” armatei2.
În guvernul Rădescu, au fost incluși miniștrii comuniști. Premierul a încercat să
sfideze toate acțiunile și manevrele ascunse ale miniștrilor. La începutul anului 1945 s -au
intensificat manifestațiile și acțiunile contra guvernului. La orice întrunire publică, comunicări
de presă sau radiou, comuniștii din guvern, Gheorghe Gheorghiu -Dej și Teoharii Georgescu,
atacau cu to ate puterile poziția de premier a lui Rădescu, dar și pe liderii partidelor Național –
Țărănesc și Național Liberal, Iuliu Maniu și Dinu Brătianu. În repetate rânduri cereau demisia
guvernului și formare unui cabinet reprezentativ. Rădescu nu putea replica pe măsură, căci
presa și radioul erau în mâinile sovieticilor, iar cuvântările sale erau adesea cenzurate sau
nedifuzate. Rădescu vedea în acțiunile comuniștilor drept de destabilizare a statului și
încălcare a constituției. Referi rile sale nu erau la adr esa sovieticilor, dar era acuzat de ură față
de URSS3.
Pe lângă proteste au urmat acțiunile agresive ale comuniștilor, precum cele de la
Uzinele Malaxa, protestul din Piața Națiunii, ulterior Piața Palatului. La acel protest din 24
februarie au fost împu șcați câțiva demonstranți, iar acuzele au fost aduse guvernului, însă nu

2 Uglea Marius,” România în 1946”, în Robert Furtos, Gheorghe Mihai Bârlea (coord.), Alegerile parlamentare
din 19 noiembrie 1946 , Fundația Academia Civică, 2007 , p. 15
3 Arthur Gould Lee, Coroana contra secera și ciocanul , București, Humanitas, 2001, p. 133.

7
a fost decât o înscenare. Gloanțele nu au fost transe dinspre palat, așa cum susțineau
comuniști, ci din cadrul mulțimii, fapt confirmat de un doctor american aflat atunci la palat.
Asupra regelui se făceau presiuni , fiecare ministru FND, susținea că pentru evitarea
altor incidente, să fie numit alt premier. Această tactică a intimidărilor, preiunilor și
agresiunilor de orice fel avea să fie folostiă de FND, în special de comuniști p ână la
lichidarea tuturor opozanților. Regele era hotărât să mențină guvernul condus de Nicolae
Rădescu, în baza unor încurajări venite din partea anglo -americanilor4. Moscova anunțase că
dorea o evoluție politică normală în România, fără schimbări impuse, dar vom vedea că nu a
fost așa.
Ministrul de Externe al României, Constantin Vișoianu îl anunțase pe rege că de la
Moscova sosise la București, Andrei Yanuarevici Vîșinski, Locțiitor al Comisarului Poporului
pentru Afaceri Externe al URSS. Misiunea lui Vî șinski era clară: impunerea unui guvern
favorabil comuniștilor, dar nu exclusiv format din comuniști, deoarece comuniștii romăni nu
se bucurau de prea multă simpatie în țară, nu aveau mai mult de 10 procente, vot de încredere.
De altfel, spuneau că se dore ște un guvern democratic și reprezentativ pentru români.
Persoana dorită de sovietici nu era alta decât cea a lui dr. Petru Groza liderul Frontului
Plugarilor. La prima întrevedre, regele nu s -a lăsat intimidat de trimisul rușilor. Însă la
următoarele audi ențe, Vîșinski a venit cu amenințări la adresa României, dacă guvernul
Rădescu nu era schimbat. Să nu uităm că România a fost pusă sub controlul Comisiei Aliate
de Control, conform armistițiului din septembrie 1944. Rușii exercitau mai multă influență
decât americanii și britanicii. Am putea spune că era o aplicare a acordului dintre Churchill și
Stalin din 1944, conform căruia, sovieticii puteau exercita o influență de 90% în România.
La 1 martie, în timpul audienței, regele i -a spus lui Vîșinski despre prevederile de la
Ialta din februarie, care lăsau libertate țărilor învinse să pregătească alegeri libere și să
formeze guverne democratice. Moment la care Vîșinski a exclamat „Eu sunt Ialta!”. A fost
îndeajuns de clar că nu mai putea evita numirea lui Pet ru Groza în fruntea guvernului5.
La 3 martie regele l -a numit pe Groza prim -ministru, dar cu promisiunea celui numit
că va forma un guvern de coaliție, care să cuprindă reprezentanți ai tuturor partidelor
existente. „Groza a promis marea și sarea și s -a grăbit să plece pentru a anuța victoria”. Era de
acord cu o colaiție de guvernare, dar nu una cu PNȚ și PNL. Regele mai încerca să tragă de
timp. Dacă Groza nu reușea să formeze cabinetul de coaliție atunci era pregătit să de -a mandat
lui Savel Rădulescu. Î n caz de nereușită, Groza trebuia însărcinat din nou cu formarea

4 Gould Lee, Coroana , p. 146 .
5 Ibidem .

8
cabinetului, de data aceasta cu un rocent de 50% din portofolii țărăniștilor și liberalilor, iar
cealaltă jumătate FND -ului plus grupării PNL -Tătărescu6.
Numidu -l pe Groza, regele nu a rezolv at problema, ci doar a trecut la alta. Asigurarea
că Petru Groza va forma un guvern reprezentativ și să -și poată impune voința asupra lui. Pe 4
martie liderul plugarilor a venit în audiență la rege, pentru a -i prezenta lista viitorilor miniștri.
Regele a refuzat să aprobe lista. Era sfătuit de Maniu și de către Brătianu, să refuze listele lui
Groza și să ceară sprijinul puterilor aliate occidentale. Reprezentanții americani și britanici au
declarat că acordurile de la Ialta sunt stabilite pentru perioda de după război, ori conflictul
încă nu era încheiat, iar pacea avea să fie semnată abia în 1947.
Sovieticii erau nemulțumiți de faptul că se întârzia numirea guvernului Groza. Actele
de violență, șantaj și intimidare ale comuniștilor continuă, din mai multe surse veneau vești
grave, se amenința chiar și existența României. Pe 5 martie, Vîșinski vine în audiență la regele
Mihai, avuse o atitudine agresivă, dând cu pumnul în biroul regelui, era furios din cauza
întârzierii constituirii guvernului. La plecare a trântit ușa atât de tare încăt ar fi căzut o bucată
de tencuială. S -a dovedit însă, că sovieticul a jucat teatru, cineva i -a spus regelui că Vîșinski
nu se înfurie niciodată, iar la urcarea în mașină a fost văzut râzând7. Seara, tot în 5 martie,
Groza a prezentat a lista miniștrilor, regele încercând un compromis, a propus ca jumătate din
portofolii să fie date PNȚ -ului și liberalilor lui Brătianu. Nicio parte nici alta nu a fost de
acord cu împărțirea portofoliilor. Următoarea zi, criza a atins apogeul. Au venit amenințări, că
dacă regele nu cedează, soldații ruși intră în acțiune. Trupe de șoc au fost plasate prin tot
Bucureștiul. Totodată sosise și mareșalul Malinovski, președintele Comisiei Aliate de
Control, putea să -și asume din acea poziție prerogat ivele regelui. Groza a prezentat aceeași
listă pe care regele o mai văzuse. Prin telefon, Vîșinski spunea că Moscova așteaptă numirea
oficială a guvernului. Regele a semnat decretul8.
În seara zilei de 6 martie, la ora 19:00, Petru Groza și miniștrii săi au depus jurământul
în fața regelui. În noul consiliu de miniștri, PCdR avea 17 miniștri, 13 subsecreteari de stat la
care se adaugă și premierul. Șapte miniștri aparțineau direct PCdR, ceilalți și premierul erau
în partidele„ tovarășilor de drum”. Mai erau 4 social -democrați, 3 militari și 4 liberali din
fracția PNL -Tătărescu9.Viceprim -ministru și ministru de externe era Gheorghe Tătărescu,
Lucrețiu Pătrășcanu la Justiție, Teohari Georgescu la Ministerul Afacerilor Interne, Gh.
Gheorghiu -Dej la Comunic ații și Lucrări Publice, Gheorghe Nicolae la Asitență și Asigurări

6 Dorin Liviu Bîftoi, Pentru Groza ultimul burghez , București, Editura Compania, 2004, p. 256.
7 Ibidem , p. 257.
8 Gould Lee, Coroana , p. 147.
9 Dinu C. Giurescu, Uzurpatorii , București, Editura Vremea, 2004, p. 11.

9
Sociale. Aceștia au fost comuniști. Urmează din partidele satelit: Petre Constantinescu -Iași la
Propagandă, Dumitru Bagdasar la Ministerul Sănătății, Preotul Constantin Budurcea la Culte,
Ștefan Voitec la Educație, Lothar Rădăceanu la Ministerul Muncii, Tudor Domșa la
Ministerul Minelor și Petrolului, Romulus Zăroni la Agricultură, Mihai Ralea a primit Artele
și liberalii disidenți, Dumitru Alimănișteanu la Finanțe Petru Bejan la Industrie ș i Comerț, iar
țărănistul disident, Anton Alexandrescu la Ministeul Cooperației. Genaralul C. Vasiliu –
Rășcanu la Ministerul de Război. Era membru PCdR din 1944, cu toate că îi era interzis prin
lege să facă parte dintr -o organizație politică10. În București a fost organizat un miting al FND
în cinstea guvernului. (vezi în anexă figura 3)
Imediat după numirea oficială a guvernului au apărut și declarații ale unor oameni
politici importanți. De la Moscova Viaceslav Molotov, Comisarul Poporului pentru Afaceri
Externe a declarat că guvenul condu de Petru Groza se bucură de încrederea majorității
românilor. În replică, Iuliu Maniu a spus că aceste afirmații nu niciun temei. Felul în care
acest guvern a fost instalat, nu respectă uzanțele democratice11. Statele Unit e ale Americii și
Marea Britanie nu au recunoscut guvernul român.
Programul de guvernare al cabinetului era urmatorul, viza domeniile cheie deținute de
comuniști: depunerea eforturilor pentru terminarea războiului, realipirea Transilvaniei de
Nord, reforma agrară, democratizarea armatei, întocmirea unei legi electorale c are avea să
lărgească dreptul de vot, pentru alegerile viitoare, câștigarea alegerilor pentru formarea unui
parlament favorabil și în final lichidarea opoziției. Imediat după instalare, guvernul a trecut la
punerea în aplicare a programului. La 14 martie s ovieticii au făcut un cadou, pentru numirea
guvernului, și -au retras administrația militară și au redat nordul Transilvaniei României (vezi
figura 4).
La 23 martie, au pus în aplicare planul de reformă agrară. Prin atacuri repetate la
adresa opoziției in tenționau să popularizeze reforma. S -a încercat prin reformă atragere
țărănimii sărăcite de război, și de a -i arăta că FND, este adevăratul protector al țăranului.
Modalitate prin care a fost înfăptuită împroprietărirea țăranilor nu a dus decăt la un haos în
agricultura românească. Fărâmițarea parcelelor care oricum erau destul de mici, a făcut ca
producția agricolă a României pe anul 1945, dar și cel următor să fie extrem de mică, plus că
în 1946 o lovitură grea a fost dată de marea secetă, care a afectat grav Moldova și indirect
restul țării, prin faptul că economatele și cooperativele consituite de către guvern au luat

10 Bîftoi, Petru Groza , p. 259.
11 Dinu C. Giurescu, „Iuliu Man iu răspunde lui V. Molotov în septembrie 1945”, în Gabriela Țepelea(coord.),
Iuliu Maniu în fața istoriei , Editura Gândirea românească, p. 105.

10
cantități mari din puținul care a fost produs în 1945 și 1946 în zonele mai bune din punct de
vedere agricol și distribuite populației car e murea de foame.
Tot pe lista de priorități, era și epurarea aparatului de stat. Erau vizate toate
ministerele și instituțiile publice. În primul rând legea epurației din aprilie 1945 (vezi figura
10), lovea în Justiție și Afaceri Interne. Apoi și celela te ministere și instituții precum
prefecturile și primăriile. În armată au fost introduși ofițeri ai Comisiei de Educație, Cultură și
Propagandă (ECP), în vederea democratizării și a înlăturării elementelor necorespunzătoare,
au fost reduse cadrele militar e cu rang superior cu 24%, iar ofițeri inferiori cu un procent de
29%12. Un număr foarte mare de prefecți, 27 la număr și primari au fost înlocuiți, era
suficient să existe doar zvonul colaborării cu vechiul regim, persoana în cauză era înlăturată
din func ție imediat. Portivit legii puteau fi înlăturați cei care au colaborat în oricare măsură, în
realizarea intereselor fasciste și hitleriste în România, cei care au activat sub orice formă la
instaurarea și menținerea regimului dictatorial, erau incluși și c ei din perioada carlistă, cu
excepții, căci aveau nevoie de unii în drumul spre obținerea totală a puterii, precum Gheorghe
Tătărescu. La sfârșit au scăpat de tovarășii de drum.
Relația regelui cu guvernul nu era deloc bună. Anglo -americanii dădeau doar si mple
încurajări să încerce să schimbe guvernul. Nu putea, deoarece guvernul avea un aliat puternic
și prezent în țară. Pe 20 august suveranul a cerut cabinetului, demisia, justificând că este
nevoie de un guvern care să se bucure de recunoașterea puterilor învingătoare, astfel încât
pacea să poată fi semnată, căci România, deși a trecut de partea aliaților, a fost trei ani în stare
de război și a acum era tratată ca stat învins. Un guvern care nu este recunoscut internațional
nu poate încheia tratate. Refuz ul lui Groza de a -și da demisia a fost categoric13. Regele a
hotărât să rupă legăturile cu guvernul la 21 august, intrând in ceea ce este cunoscut ca greva
regală. A durat până în 7 ianuarie 1946. În acestă perioadă regele a refuzat să semneze legi și
docu mente ale guvernului. Groza a condus țara prin decrete -legi. Atacurile la adresa opziției
au continuat. La 23 august, la un an de la lovitura de stat, regele a refuzat să participe la
festivități. Regele a apelat la ajutorul aliaților vestici, trimițând o cerere secretarul de stat
american Jimmy Byrnes. Ruși au încercat să -l facă să cedeze, dar nu au reușit14.
Cu ocazia onomasticii regelui, la 8 noiembrie susținători ai liberalilor și țărăniștilor s –
au adunat în în București în Piața Palatului, pentru a -și omagia suveranul. Nu a fost niminc
plănuit de liderii opoziției, cu toate acestea autoritățile au spus că acțiunea este ilegală și vor fi

12 Giurescu, Uzurpatorii , p. 25.
13 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român , București, Univers Enciclopedic, 1999, p. 431
14 Gould Lee, Coroana , p. 1 48.

11
luate măsuri. În mulțime au intrat trupe de șoc ale cominștilor, înarmate, mulțimea a ripostat
și ea la atacul comuniș tilor. Au venit jandarmi care au arestat mulți oameni. Asupra opoziției
a căzut acuzația de crimă, era vorba de comuniștii uciși în conflictul declanșat de ei.
Asemenea atacuri și încenări, asupra opoziției s -au prelungit și în anul 1946.
Pentru a cunoște mai bine situația din România, americanii au trimis un jurnalis pe
nume Ethridge, care să întocmească un raport amănunțit15. Raportul arăta clar faptul că
guvernul lui Groza nu se bucura deloc de simpatia majorității românilor, PNȚ și PNL aveau o
populatit ate mare, pe lângă se număra și PSD care încă nu s -a hotorțât în ce direcție să
meargă. Ehtridge a dat raportul secretarului de stat Byrnes, la Moscova. În privința,
problemelor din România, în decembrie 1945, la Moscova s -au întâlnit miniștrii de externe ai
celor trei mari puteri. A fost alcătuită o comisie formată din A.I Vîșinski, Averell Harriman
și Archibald Clark -Kerr. Comisia s -a deplasat la București. Potrivit celor hotărâte în guvern
trebuiau să fie admiși și membri ai PNL și PNȚ și să fie organi zte alegeri generale libere și
corecte. Averll Harriman a declarat că il întrebase pe Vîșinski despre procentajul obținut de
comuniști dacă s -ar fi organizat alegeri libere. Răspunsul lui Vîșinski a fost că nu vor obține
mai multe de 10%, „dar cum alegeril e le vom face noi” comuniștii vora vea 90% și ceilalți
doar 1 0%16. Oricum, Moscova a câștigat jocul politic. În guvern au intrat doi oameni ai
opoziției Emil Hațieganu și Mihail Romniceanu, în ianuarie 1946, dar fără portofolii și nici nu
erau ținuți la cur ent cu decretele -legi ale guvernului.
Bilanțul pe anul 1945 era următorul: între 50 și 70.000 de elemente epurate.
Activitatea PNL și a PNȚ a fost îngrădită tot mai mult, prin orice mijloace, dar erau în așa fel
făcute încât să pară legale. Se preconiza o alianță politică a PSD cu liberalii și țărăniștii.
Observatorii americani, precum Burton Berry, transmiteau Departamentului de Stat că
majoritatea românilor este orientată spre partidele de opoziție și PSD. În schimb comuniștii
mizau tot mai mult pe partid ele și organizațiile satelit și încercau să nu scape din FND pe
social -democrați. La un sondaj, în decembrie 1945, realizat în trei comune, PNȚ avea 5.767
de votanți, urmat de PNL cu 3.379, PSD cu 915 și PCR cu doar 40 de voturi .17
Din puținele manifeste și programe ale PNL sau PNȚ, reiese că îndemnau la
„reconstrucție și progres”, un program amplu de reforme economice și sociale, planuri care ar
fi trebuit duse la îndeplinire dacă ar fi avut răspunderea guvernării. Acum, sigur că erau
exagerări și din parte a partidelor de opoziție, fără îndoială. O țară care trecuse printr -un război

15 Nicolae Baciu, Agonia Romaniei 1944 -1948 , Cluj -Napoca, Editura Dacia, 1990, p. 207.
16 Eugen Șuhan, „Violențe în campania electorală, cronologie”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul
sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică , 2007, p. 71.
17 Giurescu, Uzurpatorii , p. 26.

12
mondial nu putea fi refăcută așa ușor, să nu mai vorbim de relațiile cu URSS, care cu greu sau
deloc ar fi acceptat un guvern liberal sau țărănist.
În ianuarie 1946, după ce au f ost acceptați în guvern și reprezentanți ai opoziției regele
a reluat legăturile cu guvernul. Tot în ianuarie, Vîșinski a avut o întrevedere cu șefu PCR,
Gh.Gheorghiu -Dej. Au discutat de problema campaniei electorale. Spusele lui Vîșinski erau
doar sfaturi și nu indicații, după cum a mărturisit el. Legat de atitudinea PCR față de PNLși
PNȚ, l -a sfătuit pe Dej să continue acțiunile de dezmembrare a partidelor prin sprijinirea
tendințelor de separare din interiorul lor. Să -i acorde sprijin lui Tătărescu pentr u
dezmembrarea PNL. De asemenea l -a sfătuit să acorde atenție comportamentului disident al
lui Ion Mihalache, care tindea să se separe de Maniu. Pentru campania electorală, Dej a cerut
acordul ca legea electorală să fie trimisă la Moscova. A întrebat cum trebuie acționa cu
privire la libertatea presei, a cuvântului, etc., pentru partidele istorice. Vîșinski i -a spus să nu
fie împiedicată apariția ziarelor lor atunci cănd nu există înterdicție guvernamentală – au făcut
în așa fel să existe interducții. Vîș inski spunea că „prietenii” au nevoie de bani pentru a face
campanie electorală, finanțele lor erau slabe, în timp cde PSD și PNL -Tătărescu aveau mai
multe resurse. Dej i -a spus lui Vîșinski că PCR are nevoie de 1 milion lei pentru campanie18.
Între timp, întrunirile opoziției au continuat să fie sabotate și în anul 1946. La Dej, în ianuarie,
o adunarea PNȚ, a fost atacată cu pietre. La Timișoara, în februarie, au avut loc arestări ale
țărăniștilor.
În 8 februarie a avut loc și recunoașterea of icială a guvernului român de către SUA și
Marea Britanie (vezi figura 12). De acum chiar nu se mai putea face nimic pentru schimbarea
guvernului. Din ianuarie Lucrețiu Pătrășcanu lucra la proiectul legii electorale (vezi figura
13), promulgată în iulie. De asemenea guvernul a făcut presiuni asupra regelui să poată
prelungi legea epurației și criminalilor de război până în iunie 1946. Scopul nu era altul decât
ca legea să fie în vigoare când avea să aibă loc procesul lui Antonescu și al celorlalți inculpați.
Comuniștii mai erau siguri de un lucru, de faptul că nu au suficienți susținători și
membri de partid, așa că au început să străngă legăturile cu organizațiile satelit, au introdus în
cadrul lor comuniști devotați ca să fie siguri că nu le vor pierde. În martie a avut loc congresul
PSD. Președintele Titel Petrescu dorea ca partidul să meargă la alageri pe liste proprii, da
aripa comunistă din partid, condusă de Ștefan Voitec, dorea rămânera în FND și candidarea
pe liste comune cu PCR. Printr -o înscenare, legată de o așa -zisă înțelegere cu PNȚ și PNl a lui

18 Radu Ciucean, Ioan Chiper, et alii, Misiunile lui A.I Vîșinski în România , Institutul Național pentru Studiul
Totalitarismului, București, 1997, p. 25 0.

13
Petrescu, privid voturile obținute în alegeri – cele două partide ar fi vrut să ofere voturile
PSD-ului, președintele a fost alungat din partid, PSD rămânând sub aripa PCR. Titel Petrescu
și-a înființat a lt partid PSD -Independent la 9 mai19.
Comuniștii mai controlau Uniunea Patrioților, devenită în 1946 Partidul Național
Popular. Partidul Țărănesc Democrat a lui Nicolae Lupu, la 18 ianuarie s -a alăturat FND -ului.
Alte partide: Partidul Popular Românesc, Par tidul Naționa Democrat, Partidul Radical al
Micii Burghezii și altele. Mai aveau organizații precum Asociația Română pentru strângerea
Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS), Apărarea Patriotică, Tineretul Progresis, Uniunea
Femeilor Antifasciste, Federa ția Femeilor Democrate, în rândurile munctorilor aveau Frontul
Unic Muncitoresc și Confederația Generală a Muncii.
Dinu Brătianu considera că alegerile, cu cât sunt mai târziu făcute, cu atât vor avea
mai mult de câștigat de păe urma greșelilor guvernului. Alegerile ar fi trebuit făcute fără
trupe sovietice prezente în țară, prezența lor dădea mult curaj comuniștilor. La 14 februarie
oficialitățile au ținut o întrunire în sala ARO din București pentru comemorarea manifestațiilor
din 1945 împotriva guvernul ui Rădescu. Între timp, în ziarul „Românnia liberă”, țărăniștii
erau acuzați de colaborare cu elemente legionare (vezi figura 14). În continuare au loc
schimbări de funcționari publici, iar violențele și agresiunile verbale la adresa opoziției sunt
pe ordi nea de zi, „asupritori ai clasei muncitoare”, erau puse pe seama lor toate represiunile,
de la 1907 și până atunci20.
În martie, la Constanța, congresul județean al PNȚ a fost atacat de bande de activiști
înarmați, iar în Neamț fostul prefect a fost bătut de 8 indivizi și înjunghiat. Presa controlată
arăta numai agresiunile „reacțiunii” care nu era decât înscenări din partea comuniștilor. La
Iași, un tânăr țărănist ar fi împușcat un comunist,dar victima nu a fost identificată. Întradevăr,
au existat și agre siuni ale susținătorilor opoziției, în multe comune din țară cei nedreptățiți de
reforma agrară au atacat comitetele de reformă. Tot în martie au avut loc alegeri sindicale,
mare a fost supriza cănd majoritatea membrilor au fost din PNȚ și PNL, comuniștii au
recșionat violent. La 6 martie FND a oragnizat un miting al oamenilor muncii, cu ocazia a un
an de la instalarea guvernului (vezi figura 15). Populația o ducea destul de greu. Erau lipsuri
de tot felul, de la alimente la îmbrăcăminte. În rândurile popu lației rurale starea de
nemulțumire generală s -a menținut pe durata întregului an.

19 Dinu C. Giurescu, Falsificatorii „Alegerile” din 1946 , București, RAQ International Publishing Company,
2007, p. 210.
20 Idem, Uzurpatorii, p. 157 .

14
În aprilie, la Bârlad, congresul județean al PNȚ, a fost atacat de comuniști înarmați cu
bâte și pistoale, 14 răniți. În Cugir, comuniștii l -au împușcat pe țărănistul Emil Băluțiu,
nefiind luate măsuri împotriva criminalilor21. De fapt cine să le ia? Poliția și jandarmeria care,
acum erau în controlul guvernului și închideau ochii la tot ceea ce se întâmpla. În schimb,
reacționau la înscenările comuniștilor, arestând susțină tori ai opoziției. Sediile județene ale
partidelor istorice erau devastate, acțiunile represive ale comuniștilor erau tot mai
intensificate. La 22 aprilie Emil Hațieganu este atacat. La fel și Mihail Romniceanu pe drumul
de întoarcere de la Galați. În 30 a prilie, la tipografia Naționala , muncitorii au primit ordin să
nu mai tipărescă textele politice ale opoziției. La 1 mai a avut loc o mare manifestație a FND
în București, dar și în alte orașe ale țării, ocazie cu care au fost lansate lozinci și manifeste
contra reacțiunii (vezi figura 16). La Arad, în 5 mai, congresul PNȚ a fost împiedicat să se
desfășoare de „trupe de șoc”, care au împiedicat alegerea unei săli adecvate și au oprit pe
participanți la intrarea în oraș. În data de 9, la București, a avut loc parada de ziua victoriei, la
care participă și regele. A fost dezvelită o statuie în cinstea soldaților ruși, însă mulțimea
adunată a adus urale regelui și nu evenimentului în sine. Rușii s -au simțit ofensați. La Cluj, în
10 mai 15.000 de manifestanți, din care majoritatea erau studenți au ieșit pe străzile orașului
strigând lozinci antiguvernamentale și arătându -și susținerea față de rege și de față de
partidele de opoziție. Replica autorităților nu a întârziat, un număr foarte mare de manifestanți
au fost arestați.În iunie a avut loc o manifestație și mai efervescentă. Au existat și răniți,
bandele de bătuși comuniști nu au putut lăsa „reacțiunea” să se manifeste22.
În 17 mai s -a constituit Blocul Partidelor Democratice și a fost publicată platforma –
program a alianței. Încă din preambul atacau opoziția, cu acuzele specifice comuniștilor:
opoziția „reprezintă interesele reacțiunii”. Din Bloc făceau parte: Frontul Plugarilor, PNL –
Tătărescu, PSD, PCR, PNP și PNȚ -Anton Alexandrescu. Nu a fost cooptată Uniune a
Populară Maghiară, din cauză să nu stârnească reacțiile naționaliste ale românilor, mai ales a
celor din Transilvania. Programul BPD promitea asigurarea gospodăriei țărănești, grija față
de cei care au suferit de pe urma războiului, asigurarea drepturil or și libertăților cetățenești,
străngerea legăturilor cu URSS, înlăturarea elementelor ce uneltesc împotriva democrației și
păcii. Accentul era pus pe reforma agrară și pe proprietatae privată. Susțineau mereu că ei
sunt apărătorii proprietății private și a țărănimii și că partidele de opoziție ar fi adevăratul
„dușman al poporului”. Toate aceste promisiuni și prevederi ale programului nu aveau decât

21 Cicerone Ionițoiu, „Geopolitica anului electoral 1946 ”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul
sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică , 2007, p. 55 .
22 Eugen Șuhan, Violențe , p. 73.

15
scopul de a atrage votanți din cadrul celor sărăciți, unii, în naivitatea lor, chiar credeau în
demagogia BPD. În cadrul BPD, disidenții liberali și țărăniști nu jucau alt rol decât acela de
paravan pentru acțiunile comuniștilor contra opozției23.
Campania țărăniștior și liberalilor este tot mai intensă și a avut un grad mare de
eficacitate, în rândurile popula ției din mediul rural. În toate județele țării, PNL și PNȚ lucrau
împreună pentru a rezista contra -campaniei comuniștilor. Oficial încă nu era campanie
electorală, deoarece încă nu a fost redactată legea electorală și nici nu a fost stabilită ziua
exactă a alegerilor.Guvernul a tot amânat ziua alegerilor, potrivit celor stabilite la Moscova în
decembrie 1945, alegerile ar fi trebuit să aibă loc prin martie, dar a fost amânate pentru
aprilie, a doua oară pentru luna mai și în final pentru luna noiembrie24. Toate aceste amânări
nu erau din motive organizatorice, comuniștii erau conștienți că nu posedă destulă forță de
convigere a electoratului și nici nu aveau destui membri. Consiliul de Miniștri avea de gând să
includă în lege și articole din legea epurației ș i a criminalilor de război. În realitate nu se
dorea neapărat excluderea extremiștilor, ci se intenționa a da o lovitură grea opoziției.
Pe la jumătatea lunii iunie, guvernul a stabilit înfiițarea comitetelor electorale
județene, înfrunte lor fiind puși nu mai oameni de încredere din cadrul partidelor ce alcătuiau
BPD. La 15 iunie la Croiva au fost judecați cetățeni care la 9 iunie au adus injurii unor
demnitari din cadrul guvernului25. Tot în acea zi, Gheorghe Gheorghiu -Dej s -a întălnit cu
Andrei Vîșinski, p entru a discuta despre problema finanțelor BPD în campanie26. Nu știe cu
siguranță, dar după unii istorici PCR ar fi primit fonduri din tezaurul României de la
Moscova, poate fi adevărat, dar în același timppaote fi doar o simplă speculație.
Campania elec torală avea să înceapă sub tensiune și sub agresiunile BPD -ului,
tolerate de organele administrative. Guvernul mai avea pe agenda politică și Conferința de
Pace de la Paris, delegația română trimisă acolo, depunea eforturi pentru obținerea statutului
de co -beligeranță a României. La 15 iulie a fost promulgată legea electorală, bineînțeles cu
presiuni asupra regelui. Proiectul de lege întocmit de Pătrășcanu aducea schimbări majore. În
primul rând erau excluși din dreptul de vota cei care au făcut parte din v echiul regim, cei care
au ajutat la realizarea intereselor fasciste și hitleriste în România, și cei care au luptat voluntar
contra Aliaților. Legea avea și articole care îi priveau pe cei vinovați de dezastrul țării – aici

23 Dumitru Șandru, „Comuniștii și cam pania electorală din 1946 ”, în Robert Furtos, Gheorghe Mihai Bârlea
(coord.) Alegrile parlamentare din 19 niembrie 194 6,Fundația Academia Civică, 2007, p 208.
24 Ionițoiu, Geopolitica, p. 55.
25 Eugen Șuhan, Violențe, p. 73.
26 Tatiana Pokivailova, „Contacte româno -sovietice în legătură cu alegerile din 1946, în Anul 1946 – începutul
sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică, editor Romulus Rusan, 2007, p. 413.

16
era punctul prin care era ataca tă conducerea opoziției. Regele și -a dat seama de mesajul
ascuns al legii și a refuzat în primă fază să o semenze. În al doilea rând primeau drept de vot
toate persoanele care împliniseră 21 de ani, pentru prima dată în istoria României primeau
drept de vot pe deplin, femeile. Până acum de la dreptul de vot au fost excluși militarii și
anumiți funcționari publici, dar legea din iulie le -a oferit dreptul de vot. Cum armata și poliția
erau deja controlate și intruite în continuu de ofițerii ECP, generalul C . Vasiliu -Rășcanu,
afirma atunci, că armata trebuie să facă politică, iar politizarea instituției care reprezenta
apărarea statului, trebuia să aibă rol la sporirea succesului BPD în alegeri27.
Legea electorală mai venea cu un aspect important pentru viața politică românească. A
fost desființat Senatul, iar regelui i se reduceau din prerogative. Regele a trimis de mai multe
ori legea înapoi în Parlament, nu a reușit să salveze Senatul dar și -a menținut prerogativele,
deși era sigur că unele nu mai erau vala bile decât pe hârtie. Tot prin lege s -a stabilit luna în
care vor avea loc alegerile, în noiembrie, dar data exactă încă nu era prevăzută. Liderii
opoziției l -au sfătuit pe rege să nu semneze legea electorală, dar nu a putut amâna la nesfășit
promulgarea e i, astfel la 15 iulie a fost publicată în monitorul oficial. Opoziția țătănistă și
liberală a mai primit o lovitură, legea epurației și criminalior de război a fost extinsă până în
octombrie. Lui Ion Mihalache i s -a intentat un proces și a fost silit să se retragă din
candidatură28.
Cunoscându -se luna stabilită pentru scrutin, a început oficial campania electorală. Pe
timpul campaniei, liberalii și țărăniștii au protestat față de prevederil legii electorale, ziare lor
precum „Dreptatea” și „Liberalul” era în țesate de articole antiguvernamentale, dar de multe
ori publicațiile opoziției erau cenzurate, ori muncitorii din tipografii, care nu toți era racolați
de comuniști, refuzau tiparirea, de frica represaliilor. Pe tot parcursul campaniei liberalii lui
Tătăre scu și țărăniștii lui Nicolae Lupu și Anton Alexandrescu au fost folosiți ca scut de către
comuniști29. Cu ajutorul acestor partide i -au făcut pe țărăniști să -și schimbe semnul electoral,
care de vreo 20 de ani era „Cercul”, a fost uzurpat și PNȚ obligat de situație să -și aleagă
semnul „Ochiul”. Pare ironic, dar mulți țărăniști și liberali din partidele disidente, în
campanie au făcut front comun cu PNȚ -Maniu și PNL -Brătianu30.

27 Aurel Pentelescu, Florin Șperlea, „Implicarea aparatului politic al armatei în aleger ile din 19 noiembrie 1946,
în Romulus Rusan (ed.) Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Acad emia Civică , 2007, p.
258.
28 Victor Frunză, Istoria comunismului în România , București, Editura Nord, 1990, p. 253 .
29 Liliana Pet rescu, „Situația ministerului de finanțe și a ministerului economiei naționale în 1946”, în Romulus
Rusan (ed.) Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică , 2007, p. 230.
30 Daniela Bușă, „Alegerile parlamentare din 1946 o glindite în presa vremii”, în Romulus Rusan (ed.) Anul 1946
– începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică, 2007, p. 422.

17
Toată campania avea să se desfășoare sub semnul soarelui, nu mă refer la semnul
electoral BPD, ci la seceta care a mistuit Moldova, cel mai mult, iar parțial și alte zone ale
țării. Starea de spirit a populației, în speță cea din mediul rural, se rezuma în acele zile toride
la existența de pe -o zi pe alta. În luniile iulie și august, propaganda BPD, prin manifeste,
broșuri, reviste sau ziare, precum „celebrul” ziar „Scînteia”, cerea cetățenilor să se depărteze
de partidele istorice, formulările sunau astfel: „Toți lupii mănâncă oi, niciunul iarbă. Toți
moșierii au trăit din sudoarea po porului, niciunul din munca lui”. Electoratul era chemat prin
echipe mobilizatoare să voteze, la mult așteptatele alegeri, „Soarele” semnul electoral al BPD.
Opoziția era mereu prezentată ca fiind „bestii fasciste”, „inamici ai poporului”, care doresc
reîntoarcea moșierilor și să le fie luate terenurile cu care au fost împroprietăriți. Câți dintre
votanți credeau toatea aceste lucruri? Este adevărat că marea majoritate a electoratului era
needucată, rata analfabetismului era încă destul de mare, dar putem crede că acei oameni
aveau suficient discernământ, încât să nu creadă că un partid care se numește „național –
țărănesc” le era dușman. Lupta contra BPD -ului pe chestiunea agrară era în favoarea
țărăniștilor. În Moldova, comuniștii nu prea au avut succes, c hiar ei recunoșteau acest fapt
când spuneau, că propaganda „maniștilor” bagă frica în țărani, cu tema colhozului. Singura
soluție eficientă și care a avut rezultate bune, a fost campania de al om la om, practic
propagandiștii țărăniști și liberali mergeau pe la toate locunțele pentru a -și propaga programul
electoral. În rest nu dispuneau decăt de cele două ziare, care apăreau întrerupt, ziarul „Patria”
a fost interzis. Iată și căteva lozinci folosite de opoziție: „Jos dictatura comunistă. Fiecare vot
dat lu i Groza este o cărămidă pentru colhoz”31.
La 23 august, cu ocazia a doi ani de la „eliberarea” țării de sub regimul fascist în
București, și în toate orașele țării, BPD -ul a organizat un mare miting. Pentru acea zi au fost
mobilizate toate echipele de propa gandă, au fost scoase manifeste pentru „demascarea”
partidelor istorice – adică strategema cu dușmani ai poporului și altele. Din mediul rural au
încercat să aducă, cu trenuri, mașini și camioane un număr mare de oameni, pentru a demostra
opoziției cât de mulți susținători are guvernul, dar nu au prea reușit din cauza precarității și
lipsei mijloacelor de transport necesare. Au urmat apoi pe tot restul lunii august și pe luna
septembrie o serie de întruniri comune ale BPD, cu participarea funționarilor publ ici și a
organizațiilor feministe. Numai în județul Alba au avut loc aproximativ 15 adunări și
mitinguri BPD. Ca răspuns, Iuliu Maniu a trimis o scrisoare lui Stalin, solicitându -i să

31 Gheorghe Onișoru, „Propagandă și contrapropagandă pe t ema colhozului 1944 -1949”, în Romulus Rusan (ed.)
Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică, 2007, p. 36 -38.

18
intervină pentru respectarea drepturilor și libertăților cetățenești. A fost aproape un acte
necugetat, doar nu se așteptau ca Stalin să ia măsuri contra BPD și implicit împotriva PCR32.
La 1 octombrie, guvernul a anunțat distribuirea titlurilor de proprietate (vezi figura
17), Petru Groza a vizitat câteva orașe, printre care și Alba Iulia, unde împărțit personal
titlurile de proprietate. Amânarea distribuirii, a fost tot cu scop electoral, le -ar fi putut înmâna
beneficiarilor cu mul înainte, dar s -a dorit să se facă în atmosfera alegerilor. La 15 octombrie
regele Mihai a seman at decretul prin care era stabilită pentru alegeri, data de 19 noiembrie33.
Din 16 octombrie birourile electorale au început să înregistreze listele electorale. Lista
numărul unu cu semnul „Soarele” era a BPD. PNȚ și PNL, care au hotărât să aibă o listă
comună, au depus candidaturile abia pe lista șapte, cu semnul „Ochiul”, în fapt a fost o
manevră a comuniștilor de a -i situa pe ultimele pagini ale buletinelor de vot. Pe tot parcursul
lunii octombrie BPD a ținut întruniri și mitinguri, pentru scoaterea în e vidență a legii
electorale, programului alianței, dar cel mai important pentru realizările guvernului. La 21
octombrie, la Câmpulung (cel din Moldova) a fost organizat un miting cu ofițeri și subofițeri
ai armatei, li s -au prezentat aceleași lucruri mențio nate mai sus, dar despre importanța
participării militarilor la alegeri34. Abuzurile guvernului în campanie nu au rămas nesesizate
de observatorii trimiși de SUA și Marea Britanie. În 28 și 29 octombrie, cele două state au
protestat, dar guvernul replicat i mediat. Alegerile se vor desfășura conform acordului de la
Moscova dintre cele trei puteri, iar România nu recunoaște protestul doar a două dintre cele
trei puteri. Regele nu a aflat nimic de notele de protest ale anglo -americanilor. Groza a
asigurat că a legrile vor fi libere și corecte, nu a fost să fie așa35.
Pe toată durata campaniei, până în 18 noiembrie, BPD a pregătit în școli speciale,
200.000 de electori, care au fost instalați la casele de alegători și la secțiile de votare. În acele
case au fost intruiți, alegătorii, cum să voteze, evident cu lista 1. Au mai pregătit 6.000 de
propagandiști, 4.189.000 de exemplare de afișe, broșuri, manifeste, 2.725.000 de pancarte
colorate, fluturași 28 milioane și caricaturi 8.600.000 La toate acestea se adugă ec hipe de
teatru, coruri, caravane, etc36. Afișele cu îndemnul „Votați lista numărul 1 cu semnul Soarele,
lista Blocului Partidelor Democratice” au ajuns pe toate clădirile și chiar și pe mijloacele de

32 Constantin Hlihor, „Considerații privi nd evoluția vieții politice românești 1946”, în Romulus Rusan (ed.)
Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică , 2007, p. 31.
33 Gould Lee, Coroana , p. 190.
34 Remus Radina, „Arestat în ziua alegerilor”, în Romulus Rusan (ed.) Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele
Sighet 3 , Fundația Academia Civică, 2007, p. 559.
35 Gould Lee, Coroana , p. 191.
36 Frunză, Istoria , p. 255 -256.

19
transport. Cele ale opoziției au fost rupte și înlocuite cu afișe contra țărăniștilor(vezi figura 18,
19, 20, 22, ). Toate aceste eforturi materiale nu au fost posibile fără ajutorul sovietic.
La 19 noiembrie începea scrutinul.(vezi figura 23, 24) Alegerile nu au fost așa de
„libere și corecte” precum a garantat prim -ministrul Petru Groza. Incidentele la secțiile de
votare au avut loc încă de la primele ore de la deschidere. Lideri ai opoziției au fost opriți de
la exercitarea dreptului de vot și duși la sediile de poliție și jandarmerie. La Galați, Mihail
Romnic eanu și Gheorghe Simionescu au fost atacați, deși făceau parte din guvern. Au avut
loc nereguli la toate secțiile de votare, puținii delegați ai opoziției au fost dați afară din secții
și înlocuiți rapid cu delegați BPD. În cele mai multe cazuri votanții p rimeau din partea
comisiei, buletine gata ștampilate și sigilate, numai să le depună în urne. La sfârșitul
scrutinului au pătruns în secții, bande de bătăuși și au îndepărtat pe opozanți. Au deschis
urnele și în momentul când, la finalul numărătorii au con statat victoria opoziției, au distrus
buletinele de vot și le -au înlocuit cu altele „mai bune”. Abia în 22 noiembrie au fost publicate
rezultatele „oficiale”, BPD a organizat un mare miting (vezi figura 25). Blocul Partidelor
Democratice, obținea victoria zdrobitoare cu 80% și 348 de mandate, PNȚ a obținut 33 de
mandate, liberalii 337. Realitatea a fost alta. Nu vom putea cunoaște rezultatul adevărat al
alegerilor din 1946, dar putem spune că BPD nu a obținut mai mult de 30% din voturi și
oricum procentul a fost ridicat de PSD, UPM, Comitetul Democrat Evreiesc și alte oragnizații
care au dat voturile alianței guvernamentale. Partidul Național -Țărănesc a obținut peste 40%,
dacă rezultatele corecte ar fi fost făcute publice.
La scurt timp după alegeri, opoziți a a protestat, la fel și SUA și Marea Britanie și nu
au recunoscut valabilitatea alegerilor. Regele știa și el că alegerile au fost un mare fals al
comuniștilor. Pentru aceștia din urmă morala în politică era inxistentă. Caracterizarea
alegerilor a făcut -o Stalin prin celebra afirmație: „contează cine numără voturile”. În data de 1
decembrie 1946 regele Mihai deschis prima ședință a noului parlament, de fapt Adunarea
Deputaților. Opoziția țărănistă și liberală a fost eliminată treptat până în anul 1947. Guv ernul
nu a reușit să obțină statutul de cobeligeranță, România fiind declarată stat învins prin Tratatul
din 1947 de la Paris.

37 Bîftoi, Petru Groza , p. 376.

20
Situația politică și social -economică în județul Alba în prima jumătate a
anului 1946

Din punct de vedere administrativ Alba își menținuse organizarea din 1925. Legea de
unificare administrativă din acel an a făcut ca județul să piardă plășile Blaj și Ocna Sibiului,
dar în schimb îi erau alipite, plasa Sebeș și mai multe comune din județul Turda. Toate
acestea nu se vor modifica sub aspect teritorial, până la desființarea județului în 1949.
Numărul plășilor pe care județul le -a avut a fost de 8 și anume: plasa Alba Iulia, Sebeș, Vințu
de Jos, Teiuș, Aiud, Ocna Mureș, Ighiu și Abrud; după 19 30 se adaugă și plasa Zlatna38. La
sfârșitul anului 1945 județul Alba avea 223.622 de locuitori potrivit biroului statistic al PCR
Alba. Români erau 188.710, maghiari 20.500, germani erau 6663, evrei 2963 țigani 4865, ruși
24, alte naționalități 497. (vezi figura 26)
La nivelul județului Alba, viața politică era asemănătoare cu cea din celelalte zone ale
României, anul 1946 era an electoral, iar toate partidele politice încercau să -și consolideze
forțele la nivel județean și local39. Multe din partidele care se înființaseră în anii precedenți
erau aproape inexistente pe teritoriul Albei.
Partidul Comunist, după ce a ieșit din ilegalitate, a trecut rapid la extinderea rețelei
organizatorice prin acapararea cât mai multor simpatizanți și membri. Până la sfârșit ul anului
1945 comuniștii județului Alba erau pe departe o forță politică importantă din punct de vedere
numeric. Situația era similară și la nivel național, ei se mândreau cu un numărul mare de
membri și importanța crescăndă partidului datorită loviturii de stat de la 23 august 1944.
Aveau numai în plasa Alba 550 de membri organizați în 31 de celule, împărțite pe cartiere,
comune și sate40. În ianuarie 1946 PCR a făcut un salt numeric uriaș, avea 7016 membri. În
februarie, 7195, cu 243 de celule de cartier și 150 celule sătești; în martie număra 7361. Pe la
jumătatea anului partidul a cunoscut un regres, numărul lor scăzând la 6451. Iar până în
octombrie 1946 a ajuns la cifra de 9177 de membri41. Creșterea numerică atât de rapidă este
argumentată de formarea sindicatelor și a organizațiilor de tineret precum „Frontul Național
Democratic al Tineretului” sau „Tineretul Progresist”.Prin intermediul organizațiilor
feministe, comuniștii au încercat să atragă susținători, dar în mediul rural strategia nu a
funcțion at foarte bine, deoarece organizațiile erau privite cu un mare grad de scepticism.

38Marian Trandafir (coordonator) , Alba Iulia 2000 , Alba Iulia, 1975 , p. 18.
39 Dorin Giurgiu, „Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 în județul Alba”, în Apulum , XLIV, (2007), p.
590.
40 Alba Iulia , p. 504.
41 Serviciul Județean Alba al Arhivelor Naționale, fond Comitetul Județean PCR Alba , nr.1/1946, f. 42r. (v. ).

21
Comuniștii erau conștienți de faptul nu au capacitatea de a atrage în propriul partid un
număr mare de aderenți așa că au mizat tot mai mult pe celelalte organizații și part ide din
FND În rapoartele de evidență ale comitetului județean de partid apar statistici cu privire la
creșterea numerică a Frontului Plugarilor, Apărarea Patrioticăr, Uniunea Patrioților, Asociația
Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică , Uniunea Populară Maghiară,
Uniunea Femeilor Antifasciste din România, Comitetul Democrat Evreiesc, Sindicatele Unite,
Frontul Unic Muncitoresc și altele. La sfârșitul anului 1945 Frontul Plugarilor avea în județul
Alba organizații în 145 de comune din to talul de 17042. Numărul celor înscriși era de 11.773
țărani, iar din mediul urban 650 de femei, 873 tineri și 35 de intelectuali43. Frontul Plugarilor
s-a bucurat de o creștere foarte mare de la 14. 694 în luna martie, a ajuns în luna august să
numere 20.17 9 de membri, însă nu toți erau membri cu acte, din registre rezultă că ar fi vorba
de aproximativ 2500 de membri de partid44. Apărarea Patriotică numnăra 679 din care 80
erau și membri ai PCR, UFAR cu peste 200 de femei membre, Uniunea Patrioților cuprin dea
407 membri (se transformă în Partidul Național Popular), PCR luându -și un tribut de 90 de
membri. Uniunea Populară Maghiară număra și ea un efectiv de 441, 75 fiind comuniști;
Tineretul Progresist cu 80 de oameni, 8 comuniști, ARLUS cu 540 din care 13 erau în PCR45.
Prin luna august a anului 1946 FND -ul se lauda cu creșterea numărului de aderenți, asfel erau
13.439 de muncitori și funcționari înscriși în Sindicate, UPM avea 4599 membri, Apărarea
Patriotică 1967, UFAR cu 890 de femei și ARLUS cu 761 memb ri. Toate aceste organizații
erau sub influența hotărâtoare a comuniștilor46.
Principalele organizații ale PCR erau la Teiuș, organizație care era din punct de vedere
al activității politice cam slabă. La Aiud organizația depunea activitate satifăcătoare și era
frecventată de cetățeni în procent de 60 -70 %, dar mai puțin în celulele de cartier, doar 25%.
La Ocna -Mureș activitatea era crescândă, efectuând misiuni de propagandă la sate. Se apre că
de organizația de la Vințul de Jos comuniștii erau mai mulțum iți, depuneau „o muncă mai
hotărâtoare”47. În schimb erau foarte dezamăgiți de organizația Sebeș -Alba, unde personalul
era mediocru – cum să nu fie slab pregătit din moment ce oameni cu studii înalte lipseau cu
desăvârșire. La Zlatna era aceeași situație. A ctivitate mai bună era la Abrud, Alba Iulia, Roșia
Montană și Petrești48.

42 Giurgiu, Alegerile, p. 590.
43 Alba Iulia , p. 505.
44 SJAAN, Comitetul , nr.1/1946, f. 56r. (v.).
45 Alba Iulia , p. 505.
46 Giurgiu, Alegerile, p. 590.
47 SJAAN, Comitetul , nr.5/1946, f. 6r. (v.).
48 Ibidem, f.7r. (v.).

22
Nici situația partidelor istorice nu era mai bună în județul Alba, la începutul anului
activitatea lor politică era precară. Vor deveni tot mai activi, fapt dovedit de documentele
partidelor FND. Dintr -un raport de activitate al Partidului Național Popular, care se
caracteriza pe sine ca fiind un embrion în județ, se înțelege faptul că partidele istorice sunt
foarte puternice în județul Alba. Raportul de forțe dintre acestea și „Tânăr a Democrație”
adică FND, era de 5 la 1 pentru partidele istorice49. Până în luna martie nu s -au sesizat
întruniri ale PNL sau PNȚ. Liderii din județ ai partidelor istorice erau: din partea PNȚ Dr.
Ioan Pop, Todoran Nicolae, Oteiu Emil, Bogdan Dumitru, Mârz a Traian – toți erau avocați;
din partea PNL Ioan Colbazi, Nicolae Cioncă, Raica Octavian – avocați și profesori. PNȚ era
o grupare politică puternică iar președintele partidului, Iuliu Maniu se bucura de prestigiu și
admirație, în timp ce PNL ,sub conduce rea lui Dinu Brătianu, era mai slab decât PNȚ, dar era
o forță politică redutabilă în fața FND. Toate partidele FND -ului nu făceau nici jumătate din
forța celor două partide istorice. Partida liberală a lui Tătărescu în județ avea o prezență
minimă50.
Partidul Național Popular era de partea Frontul Național Democratic și ulterior BPD –
alianță constituită la 17 mai 1946, cu președinte al partidului, Eugen Moga și Grapa Victor
vicepreședinte. Fiind de partea BPD -ului, programul acestui partid, care în județ ul Alba abia
își constituise un comitet județean, se rezuma la lupta alături de celelalte partide
„democratice” ce alcătuiesc acestă alianță politică în vederea câștigării alegerilor ce aveau să
aibă loc la data de 19 noiembrie 1946. Desigur din program nu lipsea fățărnicia față de
regalitate, politicienii acestui partid își arătau susținerea față de Rege, ba chiar îi blamau pe
brătieniști și maniști că monopolizează imaginea suveranului51.
Între timp, în martie 1946 gruparea țărănistă proguvernamentală a l ui Dr. Nicolae
Lupu, (vezi figura 11) fost vicepreședinte al PNȚ, trimitea Prefecturii Județului Alba – Biroul
Cenzurii, manifestul -program al partidului. Șeful organizaței județene a partidului era
agronomul Vasile M. Cheptănuș, organizația județeană se înființase în luna februarie. Iar
Chestura Poliției Municipiului Alba Iulia raporta Prefecturii că la Sebeș a luat ființă
organizația locală a partidului52. Manifestul începea cu semnificația zilei de 23 august 1944,
urma un paragraf despre începuturile par tidului (în 1927 ca o aripă disidentă de stănga, iar în
1946 s -a desprins definitiv de PNȚ), gruparea fiind o reacție la „păcatele trecutului”, se
susținea că PȚD este adevăratul partid al țărănimii românești, ctitorul politicii sociale în

49 Ibidem , Comitetul Județean al Partidului Național Popular Alba , nr. 1/1946, f. 3r. (v.).
50 Ibidem , f.5r. (v.).
51 Ibidem .
52 SJAAN, fond Prefectura Județului Alba Cabinetul Prefectului , nr. 4/1946, f. 13r. (v.):

23
România53. În c oncepția de partid satul este cel care formeză statul, „exodul rural un fenomen
bolnăvicios și periculos trebuie să înceteze pentru că este dezonorant și dureros pentru un stat
agricol să asiste la tristul spectacol ca cei mai buni fii ai satului să părăse ască glia
strămoșească din cauza foamei pentru a se aventura în nesiguranța vieții orașelor”54. Printre
alte idei se număra protecția industriei casnice, a meșteșugurilor sătești prin acordarea unor
avantaje, protecția copilului și a mamei, acordarea alocaț iei în funcție de numărul de copii și
altele55. În 1946 Partidul Țărămesc Democrat s -a desprins definitiv de PNȚ și s -a alăturat
alianței BPD. Pe lângă acest partid, o altă grupare țărănistă se desprinde sub conducerea lui
Anton Alexandrescu (vezi figura 8) în 25 ianuarie 1945 și trece de partea FND, intrând în
guvern. În județul Alba gruparea a fost slab reprezentată.
Dacă tot s -a deschis subiectul situației sociale și economice să vedem în rândurile ce
urmează care era starea materială și nemulțumirile pop uației din județul Alba.
Cum în anul precedent,1945, guvernul a trecut la înfăptuirea unor reforme prin
decrete -legi, astfel erau reglementate salariile, regimul prețurilor, circulația mărfurilor și
colectarea produselor agricole, „reprimarea speculei i licite” a „sabotajului economic”, precum
și decretul pentru organizarea controlului cetățenesc – materializat prin măsuri
descongestionare a populației56. Prin toate acestea se dorea o îmbunătățire a traiului în
România, afectată grav de război, însă guvern ul s-a folosit de neajunsurile și lipsurile
populației în scop electoral.
Pentru aplicarea noilor legi, la 25 iulie luase ființă la Alba Iulia Consiliul Politic al
județului, format din reprezentații PCR, PSD, sindicate, PNȚ – Anton Alexandrescu, PNL –
Gh. Tătărescu și Uniunea Populară Maghiară. Acest consiliu politic a mai primit rolul de a fi
un organ de consultare pentru prefectul județului, Bucur Emil57. Cea mai amplă reformă cu
care guvernul se mândrea era reforma agrară, însă înfăptuirea acestor schim bări nu s -a
desfășurat atât de bine precum se credea. Foarte repede au apărut nemulțumirile populației
rurale în special, dar și acelor de la oraș mai ales în privința impozitelor și a salariilor. În 1946
nemulțumirile și starea de spirit îngrijorătoare a populației continua față de modul în care au
fost distribuite loturile de pământ de către comitetele de reformă agrară58.

53 Ibidem , nr. 6/1946, f. 17r. (v.).
54 Ibidem , f. 18r. (v.).
55 Ibidem, f. 19r. (v.).
56 Alba Iulia , p. 510.
57 Ibidem .
58 SJAAN, Prefectura , nr. 4/1946, f. 7r. (v.).

24
La 26 ianuarie 1946 Legiunea de Jandarmi Rurali Alba transmitea un raport către
Prefectură, în chestiunea nemulțumirii populației civi le față de starea lucrurulor din județ. În
comunele Almașu Mare, Almașu Mic, Cib și Techereu, civilii sunt foarte revoltați din cauza
aprovizionării defectuoase, a acestor comune, nu se găseau deloc cereale. Se practica specula,
cerealele vândute ilegal aveau prețuri exagerate. Cooperativa „Frontul Plugarilor” distribuia
cele necesare numai la cei înscriși în partid sau în FND, care nu erau nici măcar susținători
riscau să moară de foame59. S-a cerut prefectului ca aceste probleme să fie rezolvate, dar
cum? Prefectul județului Alba, Emil Bucur era membru al Frontului Plugarilor, prin urmare
nu putea lua nicio decizie oficială împotriva plugarilor. Unica opțiune locuitorilor care nu
primeau niciun ajutor era înscrierea în „partidele democratice”; să foloses ti foamea în scopul
atragerii a cât mai multor membri și suținători era o strategie cum alta nu era mai „bună”. În
schimb Organizația Județeană a Frontului Plugarilor semnala Prefecturii mai multe nereguli.
În toate comunele unde a fost expropriat pământ, lucrările comitetelor de reformă nu puteau fi
duse la îndeplinire din cauză că sunt „sabotate” de posturile de jandarmi. Aceste evenimente
au avut loc în plasa Sebeș. Se cerea Prefecturii prin apel la „pretinul prefect” pentru
rezolvarea chestiunii. Tot plugarii cereau ca toate posturile de jandarmi să fie schimbate în
plasa Sebeș60. Evenimente neplăcute au avut loc și în comuna Berghin unde locuitorii au
huiduit comitetul de reformă, pentru că loturile nu au fost distribuite în mod cinstit.
Nemulțumiri față de reformă au venit din partea Uniunii Populare Maghiare, adresate
Prefecturii. În Decea Mureșului populația de etnie maghiară, pe lângă faptul că era
nesatisfăcută de lucrările refoprmei agrare, cerea ca în comună să se facă publicări și limba
maghia ră, aduceau acuze primarului român , care nu se interesa de problemele satului și
„zilnic stă în cârciumă, toate problemele fiind rezolvate de ajutorul de primar, care își dăduse
demisia din cauză că nu a fost plătit pe șapte luni”61.
La rândul ei Prefectu ra trimitea un raport Ministerului Afacerilor Interne cu privire la
starea de spirit a populației din județul Alba. Din punct de vedere politic, starea locuitorilor
era în general liniștită. Au fost înlăturate zvonurile care îngrijorau oamenii de un nou co nflict
la nivel mondial. Din perspectiva economică s -a observat nemulțumirea generală a populației
și îngrijorarea crescândă din privița lipsurilor de cereale, zahăr, chibrituri, încălțăminte,
haine, medicamente etc. Era semnalată intensificarea comerțulu i clandestin, materialele de

59 Ibidem , f. 1r. (v.).
60 SJAAN, Prefectura , nr. 17/1946, f. 2r. (v.).
61 Ibidem , f. 16r. (v.).

25
primă necesitate aveau un preț mult prea mare. Nemulțumirea se manifesta și din cauza
ridicării impozitelor, la oraș în rândurile salariaților62.
În raport era prezentată și situația minorităților județului Alba. Din partea ger manilor
s-a observat o tendință de încadrare în partidele politice, mai ales în PSD. Cu toate că se
luaseră măsuri potrivnice lor, încearcă să se reintegreze63. Maghiarii manifestă un fenomen de
izolare față de populația romanească, însă este interesant fap tul că în Partidul Comunist
Român erau foarte mulți maghiari.
Într-un raport al Organizației PCR Alba pe luna mai a anului 1946, era prezentată
situația politică și economică a județului. Economic, starea oamenilor era grea datorită
războiului. Munca plit ică a partidului a fost de asemenea „îngreunată”. Se pare că au reușit să
mărească prestigiul și influența partidului asupra cetățenilor, care „văd în partid un factor
principal, care are menirea să -i scoată din greul impas în care se află economicește a stăzi”64.
Raportul a cuprins și date despre partidele „reacționare” care desfăsșurau o activitate politică
tot mai intesă, având agenți în principalele instituții, mai ales în învățământ și armată,
împiedicau îndeplinirea dispozițiunilor guvernamentale de d emocratizare65. La serbările de 1,
9 și 10 mai partidele istorice au încercat să combată „democrația” prin manifestări șovine sub
masca monarhismului. Evenimente similare au avut loc în taote orașele țării, mai ales în cele
care erau și centre universitare, precum Cluj -Napoca (pe atunci doar Cluj), București și Iași.
Studenții au ieșit pe străzi pentru a -și omagia regele. La Cluj, de exemplu manifestațiile au
fost înbușite de „trupe de șoc”, mulți participanți la protest au fost aretați în acele zile.66 Între
timp, Ilie Lazăr, secretarul genela la PNȚ pentru Ardeal și Banat își începea un turneu
electoral prin Transilvania.67 Comuniștii îi acuzau că se foloseau de tineretul școlar ca unealtă,
fiind un tineret inconștient „este dirijat” de la spate „în mare part e de profesorii lor reacționari
fasciști și dușmani de moarte ai adevăratei democrații”. O altă „unealtă a reacțiunii” era
armata care, spuneau comuniștii că era antrenată pentru manifestații reacționare de „ofițeri
fasciști rămași încă neepurați”68. Contraatacul comuniștilor nu a întâryiat să apară, la 12 mai
au fost trimisă o echipă de tovarăși în urmărirea maniștilor plecați în misiune de propagandă.

62 SJAAN, Prefectura , nr. 4/1946, f. 2r. (v.).
63 Ibidem .
64 SJAAN, Comitetul , nr. 5/1946, f. 14r. (v.).
65 Ibidem , f. 17r. (v.).
66 Stela Rusu, „Studenții înainte și după 1946”, în Romulus Rusan (ed.) Anul 1946 – începutul sfârșitului
Analele Sighet 3 , Editura Fundația Academia Civică, p. 343.
67 Andrea, Boreș, „Încercări de compromitere a fruntașilor național -țărăniști în anul 1946 studiu de caz: Ilie
Lazăr”, în Robert Furtos, Gheorghe Mi hai Bârlea (coord.) Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 ,
Fundația Academia Civică, 2007 , p. 65.
68 SJAAN, Comitetul , nr. 5/1946, f. 14r. (v.).

26
Acțiunile de propagandă comuniștilor peluna mai au fost intense69. La 30 mai de ziua eroilor,
comem orării au avut loc la Alba Iulia, Sebeș, Teiuș, Vințul de Jos, Aiud și Abrud. Comuniștii
și-au exprimat recunoștiința față de soldații sovietici căzuți pentru „eliberarea” Românei. În
replică, la Aiud, la 13 iunie după divergențe între PNȚ și BPD, grupuri de elemente
reacționare și dușmănoase URSS -ului au devastat mormintele soldaților ruși70.
Sesizări erau și despre acțiunile PNL și PNȚ la sate și comune, fiind acuzați din nou că
sub camuflajul actelor religioase și a regalității îi porneau pe țărani împotr iva partidelor
„democratice” și acuzau „guvernul Groza că este cauza tuturor relelor”71 – cauza pierderilor
materiale nu chiar, dar faptul că se foloseau de lipsurile și necazurile populației erau vinovați.
Pe lângă măsurile economice și sociale guvernul a trecut la purificarea aparatului de
stat printr -un decret lege dat imediat după instalarea cabinetului. Legea a fost extinsă și în
1946 și inclusă în legea electorală din iulie, același an72. Evenimente care au avut loc în toată
România, au fost similare și în județul Alba.
Încă din 1945 guvernul FND a început într -un regim de urgență schimbarea prefecților
județelor, în Alba fiind numit Emil Bucur membru și președinte al organizației județene a
Frontului Plugarilor73. Controlând prefecturile, puteau schimba primarii, viceprimarii, notarii,
pretorii și prim -pretorii fără ca cineva să li se opună. Deciziile de înlocuire erau luate de
prefectul județului prin consultarea cu Consiliul Politic al Județului Alba alcătuit din membri
FND, lucru menționat anterior. Au fost înlocuiți cei care s -au dovedit a fi „necorespunzători
din punct de vedere politic și profesional”74. Funcționarii neadecvați au fost înlocuiți cu
oameni din partidele din alianța BPD, partidul comunist, din Frontul Plugarilor, PSD,
Uniunea Populară M aghiară, etc. De asemenea s -au luat măsuri de epurare împotriva
„speculanților”, „sabotorilor”, „elementelor reacționare și legionare care căutau să
destabilizeze democrația în județul Alba”75. Pentru situația imaginii și a gradului de simpatie
în rândurile populației civile a funcționarilor „buni” prefectura județului se interesa de acest
aspect76.
Dacă la început chiar s -a dorit înlăturarea celor care aveau orientări de extremă dreaptă
sau care au fost funcționari în regimul Antonescu, în prima jumătate anului 1946 și apoi din

69 Ibidem , f. 40r. (v.).
70 Giurgiu, Alegerile, p. 592.
71 SJAAN, Comitetul , nr. 5/1946, f. 17 r. (v.).
72 Athur Gould Lee, Arthur Gould Lee, Coroana contra secerea și ciocanul , București, Humanitas, 2001,
p.189.
73 Alba Iulia , p. 511.
74 Ibidem .
75 Dinu C. Giurescu, Uzurpatorii , București, Editura Vremea, 2004. p. 25.
76 SJAAN, Prefectura , nr. 17/1946, f. 3r. (v.).

27
iulie și până în apropierea zilei alegerilor legea epurării a lovit și s itemul de învățământ și în
general pe oricine se opunea politicii guvernului atât la nivel național, cât și la nivel local. În
județ erau vizate persoanele de etnie germană. La cererea Comisiei Centrale de Informațiuni
pentru purificarea aparatului de stat , Prefectura Albei trimitea rapoarte informative despre
persoane suspectate de colaborare cu regimul fascist77. Astfel avem cazul profesorului din
Sebeș, Brandsch Karl, care a terminat cariera didactică ajungând la muncă forțată în URSS,
„pentru muncă de ră sboiu.” Nici cei care erau români nu au scăpat, precum profesorul Besoiu
Ioan, tot din Sebeș, a fost casier al organizației locale legionare78. Trist este faptul că soarta
multor dintre acești oameni, care au fost mai mult sau mai puțin fasciști și legionar i, s-a sfârșit
în URSS. Era important pentru comuniști ca oamenii de cultură care erau neadecvați să fie
eliminați, deoarece puteau influența marea masă a votanților împotriva BPD -ului. Pentru
„demascarea lor erau trimise neintrerupt rapoarte ale agențilo r informatori, iar multe se bazau
doar pe simple zvonuri.
Legea epurării politice nu a fost îndreptată doar împotriva legioanarilor și fascistilor,
de altfel oricine se opunea era vazut ca fiind fascist, ci și împotriva celor vinovați de dezastrul
țării, a dică cei ochiți erau țărăniștii lui Maniu și liberalii lui Brătianu. Surpriza cea mare a avut
loc în iulie 1946 când legea a fost inclusă în noua lege electorală, și nu se opreau doar aici,
conform noii legi electorale puteau vota femeile militarii și toți funcțioanrii publici inclusiv
polițiștii și jandarmii, care puteau fi instruiți cum să voteze în ziua alegerilor. BPD -ul și-a
asigurat sporirea numărul de votanți prin organizațiile feministe și prin epurarea din armată a
unui număr mare de ofițeri superi ori. Temându -se că vor fi prea multe locuri în parlament
Senatul a fost desființat, organul legislativ devenind unul unicameral79.
Pe la jumătatea lunii iunie, respectiv ziua de 18, BPD a ținut ședința de constituire a
Comitetului Electoral Județean Alba. Lucrările au fost prezidate de Emil Bucur, președintele
Frontului Plugarilor Alba și de ceilalți șefi de organizații ai partidelor membre BPD80. Au fost
aleși ca membri ai Comitetului Electoral: Ispas Dușa din partea FP, Adrian Rațiu de la PSD,
din partea e PNL -Tătărescu, Vasile Șandru, Traian Beju membru PNP, Șeușan Iosif – PCR,
Matei Ana – FFD și Ivaovici Victor din partea Sindicatelor81. La 21 iunie, Consiliul de
Minștri a fost întrunit într -o dezbatere pe tema forului legislativ. Miniștrii opoziției, Emi l

77 Idem, Prefectura, nr. 10/1946, f. 2r. (v.).
78 Ibidem , f. 1r. (v.).
79 Gould Lee, Coroana p.190.
80 Giurgiu, Alegerile, p.592.
81 SJAAN, Comitetul , nr. 4/1946, f. 108r. (v.).

28
Hațieganu și Mihail Romniceanu, nu erau de acord cu desființarea Senatului, proiectul de lege
electorală, care legifera desfiițarea, îl considerau neconstituțional.82
Așa avea să înceapă campania electorală pentru alegerile din 19 noiembrie 1946. Dar
cât de curată era imaginea partidelor „democratice” și cât de „murdară” era a PNȚ și PNL.
Campania începea în condițiile în care pupulația rurală încă suferea de urma războiului,
reforma agrară nu a rezolvat problemele țărănimii, pe lângă toate aceste vara anu lui 1946 a
fost foarte secetoasă mai ales în Moldova dar cu efecte mari și asupra celorlalte zone ale
României. Pentru aceste necazuri, lipsuri materiale și nemulțumiri de tot felul din partea
populației, cine era în ochii oamenilor vinovat? În mod normal și absolut în orice circumstațe
oamenii aruncă vina pe conducerea țării, însă de data acesta cei scoși la înaintare, nu de către
cetățeni, ci de către guvernul însuși, erau liberalii și țăraniștii, organele de propagandă ale
BPD -ului încercând cu toate for țele să știrbească imaginea partidelor istorice.

82 Virgil Țârău, Ioan Marius Bucur, Strartegii și practici electorale în alegerile parlamentare din 19 noiembrie
1946 , Cluj -Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 1998, p. 23

29
Campania electorală 1 iulie – 18 noiembrie 1946

În capitolul de față încercăm a face o incursiune în evenimentele desfășurate în
perioada 1 iulie – 18 noiembrie 1946. Acest interval de timp a fost marcat de lupta partidelor
politice pentru alegerile ce aveau să aibă loc în data de 19 noiembrie 1946. Blocul Partidelor
Democratice, PNȚ -PNL cât și alte grupări politice s -au întrecut în competiția, mai mult sau
mai puțin corectă, de convingere și atragere a simpatiei și a votului electoratului. Vom vedea
în cele ce urmează cum s -a desfășurat campania electorală.
La 1 iulie Comitetul Electoral Alba printr -o ședință, la care au participat toate
comisiile electorale de plasă, constituite recent, a sta bilit planul pentru desfășurarea campaniei
electorale. Potrivit proiectului acesta avea să se deruleze în două etape83. Prima, 1 iulie – 25
iulie trebuia să aibă un caracter mai mult organizatoric, sigur că nimeni nu era împiedicat să
întreprindă alte acți uni politice, sau cel puțin așa ar fi trebuit să fie, opozția a început să fie
șicanată de actviștii comuniști încă dinaintea începerii campaniei. A doua etapă a început la
25 iulie și s -a încheiat cu o zi înainte de alegeri.
În acestă perioadă s -au const iuit comitetele electorale de plasă, au fost stabilite zilele
în care trebuiau să aibă loc adunări ale BPD -ului, dar în prima fază întrunirile partidelor
membre BPD nu au fost comune, ci s -au desfășurat separat84. La 5 iulie au luat ființă comitete
electorale la Sebeș, în prezența prefectului și a președintelui Comitetului Electoral Alba, plus
reprezentanții partidelor BPD85. Din partea Frontului Plugarilor a fost numit Ioan Besoiu, din
partea PCR, Gheorghe Mărgin ean, de la PNL -Tătărescu, Ilie Mircea Nistor, PSD, Valer Deac,
Nicolae Moga, UFAR, Ana Dumitrache, Tineretul Progresist, Iosif Mogoș. La ședința de
constituire a luat cuvântul Emil Bucur care a făcut apel la o colaborare sinceră în cadrul BPD
pentru asigur area victoriei alianței guvernamentale în ziua alegerilor86. La Ocna Mureș tot în
ziua de 5 iulie a fost înființat comitetul electoral, în 6 iulie la Aiud și Vințu de Jos, 7 iulie la
Alba Iulia, iar pe 8 la Abrud și Zlatna. Fixarea sediilor comitetelor tre buia realizată până la
30 august87.
Deși se anunțase o activitate politică intensă încă de la începutul lunii, lucrurile nu
erau tocmai precum se credea. Prefectul transmitea Organizației Județene a Frontul Plugarilor,

83 Dorin Giurgiu, „Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 în județul Alba”, în Apulum , XLIV, (2007), p.
592.
84 Ibidem , p. 593.
85 Serviciul Județean Alba al Arhivelor Naționale, fond Comitetul Județean PCR Alba , nr. 4/1946, f. 7r. (v.).
86 Ibidem, f. 7r. (v.).
87 Giurgiu, Alegerile, p.593.

30
că pe valea Ampoiului partidul nu desf ășoară activitate politică, și își exprima îngrijorarea că
locuitorii nu sunt ținuți la curent cu realizările guvernului88. În schimb, în celelalte zone ale
județului activitatea era mai bună. Comuniștii se lăudau cu o creștere cu 20% a numărului de
abonați la ziarul „Scînteia”. Chiar de la 1 iulie au trimis echipe pe sate, formate din 3 până la
6 oameni. La Berghin și Hăpria, în 7 iulie 4 echipe la Țelna, Ighiu, Oarda de Sus. În 14 iulie o
echipă de 4 tovarăși a fost trimisă la Orda de Jos, 6 la Ighiu, Țeln a și în comuna Șard, în fine
la Tăuți 5 oameni. În plasa Teiuș a fost trimisă o echipă de 50 de activiști, în data de 21
iulie89.
În 7 iulie la Alba Iulia a avut loc congresul Frontului Plugarilor sub lozinca „Regele și
Petru Groza”. Emil Bucur președintele organizației județene și prefectul județului Alba
susținea că Frontul Plugarilor are 34.000 de membri și peste 25.000 de susținători. Au urmat
îndemnări la luptă, muncă „cinstită”90. Opoziția a ținut și ea la 14 iulie, de ziua națională a
Franței, o adunar e, luând parte Pompiliu Medrea, Ioan Pop de Zlatna și Ioan Pop avocat.
Sigur că tovarășii au catalogat întrunirea opoziției drept o acțiune dubioasă care trebuia să dea
de gândit91. PNȚ și PNL au început campania electorală în județul Alba cu hotărâre.
Docu mente despre activitatea partidelor istorice nu avem, dar prin interpretarea celor
„oficiale” putem obține informații importante. Potrivit unui document al PCR, se pare că
sistemul de propagandă al reacțiunii, de la om la om, era intensificat și eficace, „ au lansat
atacuri împotriva tovarășilor partidului”92. La Mihalț, în iulie, la o adunare, oratorii BPD au
fost întrerupți de mai multe ori de către studenți și elevi și atacați cu pietre la plecare. La
Obreja, comuniștii au acuzat acte de antisemitism și șo vinism din partea opozției93. În orice
caz, în tot mai multe comune din județ, pe zidurile caselor și pe garduri apăreau numeroase
afișe de propagandă ale PNȚ și PNL. Contraatacurile BPD -ului nu au întârziat să apară.
Comuniștii au spus că țărăniștii au da t bani copiilor să lipească afișele. De asemenea au scos
în grabă manifeste cu acuze grave la adresa țărăniștilor și liberalilor94. La 14 iulie Ministerul
Afacerilor interne a dat un ordin prin care au fost verficați toți funcționarii publici. Până la 25

88 SJAAN, fond Prefectura Județului Alba C abineul Prefectului , nr. 17/1946, f. 20r. (v.).
89 Ibidem , Comitetul , nr. 5/1946, f. 98r. (v.).
90 Giurgiu, Alegerile, p. 592.
91 Ibidem , p. 592.
92 SJAAN, fond Comitetul , nr. 5/1946, f. 99r. (v.).
93 Ibidem , f. 99. (v.).
94 Ibidem .

31
iulie au fost înlăturați cei necorespunzător, iar cei rămași au fost instruiți în chestiunea
orientării politice95.
Imediat după publicarea legii electorale, la 15 iulie, de la Comitetul Central Electoral
au venit indicații cu privire la prelucrarea legii în special cu femeile căci potrivit noii legi,
pentru prima dată în România femeile primiseră dreptul de vot pe deplin, una din puținele
realizări bune ale guvernului Groza, dar cu scop electoral. „Prelucrarea” legii s -a făcut în
cadrul organizațiilor femini ste precum Uniunea Femeilor Antifasciste din România – UFAR.
S-au făcut întruniri speciale și cu militarii și funcționarii publici, care, și ei la rândul lor nu
avuseseră drept de vot până atunci96.
În luna august misiunea BPD de a atrage noi membri și suți nători nu a fost foarte
productivă. Un număr foarte mic de oameni s -au înscris în partidele „democratice” și în
celelalte organizații ale BPD. Resposabil cu organizațiile de masă în județ din partea PCR era
Dumitru Ciumbrudean, iar din partea Frontului Plu garilor era Turdășan Nicolae97. Partidul
Țărănesc al lui Anton Alexandrescu era aprope inexistent în județ, iar PNL -Tătărescu avea
468 de membri. Numărul membrilor și susținătorilor opoziției era minimalizat de către
comuniști în încercarea de a arăta compa rativ că ei au mult mai mulți susținători98.
La 25 iulie s -a dat startul celei de -a doua părți a campaniei electorale. Planurile de
muncă pentru campania electorală ale Comitetului Electoral Alba pe luna august constau în
adunări, de data aceast, comune în cadrul BDP a tuturor partidelor și organizațiilor
componente. Astfel de adunări au avut loc la Vințu de Jos și Teiuș în 4 august. La11 august s –
au întrunit la Aiud, Ocna Mureș, iar la 18 la Zlatna și Abrud. În 29 aceeași lună la Sebeș99.
Tot pe acele plan uri de muncă era trecută și constituirea caselor de alegător i, la 27 și
28 august. Înființarea lor s-a făcut prin deplasarea Comitetului Electoral Alba în plăși și
comune, au fost pregătiți și electorii, toate partidele BPD -ului aveau un număr maxim de 20
de electori pentru toate plășile județului numai PCR avea 100100. De asemenea, nu au fost
uitate listele electorale cu alegători, sarcină ce trebuia îndeplinită prin supraveghere și control,
comuniștii nu -și dorea ca pe liste să apară persoane „nedemne” de a vota sau a candida101. La
fel s-a procedat și la realizarea listelor cu delegați și asistenți ai tuturor partidelor din cadrul

95 Șerban Rădulescu -Zoner, „Climatul politic în prejma alegerilor din 1946” în Romulus Rusan (ed.) Anul 1946 –
începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Editura Fundația Academia Civică, p. 24.
96 SJAAN, Comitetul , nr. 4/1946, f. 27r. (v.).
97 Ibidem, nr. 5/1946, f. 55r. (v.).
98 Ibidem
99 SJAAN, Comitetul , nr. 4/1946, f. 18r. (v.).
100 Ibidem .
101 Ibidem , f. 27r. (v.).

32
BPD -ului, care aveau să supraveghieze și să controleze desfășurarea alegerilor. Nu în ultimul
rând întărirea legăturilor cu organi zațiile de masă care nu erau în componența BPD, precum
Apărarea Patriotică102.
La fel ca în restul orașelor României și la Alba Iulia a fost sărbătorită ziua de 23
august, 2 ani de la eliberarea țării de sub „jugul fascist”. Ziua respectivă a fost tratată cu
marea atenție de BPD a fost folosită la maxim de către comuniști drept o ocazie care nu
trebuia ratată pentru propagandă electorală103. Pe agenda zilei festive s -a propus prelucrarea
legii electorale și a Platformei Program a BPD și desigur realizările guve rnului condus dr.
Petru Groza; scoaterea unui manifest pentru denigrarea partidelor istorice în județ. S -a dorit
mobilizarea unei mari mase de oameni pentru ziua de 23 august. Pentru acesta s -au dat
dispozții cu cele necesare. Tranportarea unui anumit numă r de oameni din plasa Zlatna s -a
făcut cu două garnituri de tren și șase camioane care au fost trimis la întreprinderile miniere.
În plasa Ocna Mureș un tren și trei camioane, Aiud un tren și 4 autovehicule, iar în Alba Iulia
s-au alocat 9 camioane și 8 au tobuze. Toate acestea au avut rolul de transporta populația la
Alba Iulia pentru marele miting104. Adunarea ce a avut loc a fost formată din 15 .000 de
oameni în Piața Mihai Viteazul. Manifestele contra opoziției, pe toată durata campaniei, nu au
lipsit deloc , acțiunile de intimidare și discreditare a țărăniștilor și liberalilor prin articole
calomnioase, erau pe în prim plan, ba chiar au încercat să dizolve organizațiile PNȚ Alba105.
Într-o circulară a BPD – Comitetul Central Electoral, către Comiteul Electoral Alba, se
cerea o colaborare mai strânsă între comitetele de plasă „pentru o sinceră și exactă explicare a
legii electorale. Se mai cerea formarea registrelor electorale și eliberarea certificatelor de
alegeri. Documentul trimis de Comitetul Central Elect oral cuprindea și dispoziții și idei de
bază din legea electorală. Astfel, toți cetățenii români, bărbați, femei care au împlinit sau vor
împlini cel mai târziu cu 20 de zile înainte de alegeri vârsta de 21 de ani au drept de vot, iar
pentru exercitarea lu i legală trebuiau să fie înscriși în registrele electorale ale comunei sau
orașului unde domicilează. Se interzicea dreptul de vot persoanelor străine care au obținut
cetățenia rămână la mai puțin de 6 ani, socotind din ziua obținerii și până la 20 de zile înainte
de alegeri. Cei condamnați pentru crime sau fapte penale erau de asemenea suspendați din
dreptul de vot106. Dacă au trecut 10 ani de executarea pedepsei în cauză puteau să voteze.
Persoanelor condamnate pentru dezastrul țării nu puteu să voteze și nici să candideze, de fapt

102 Ibidem , f. 27r. (v.).
103 Ibidem , f. 28r. (v.).
104 Ibidem, f. 20r. (v.).
105 Giurgiu, Alegerile , p. 593.
106 SJAAN, Comitetul , nr. 4/1946, f. 24-26r. (v.).

33
această măsură s -a dorit a fi extinsă asupra opoziției și chiar a avut rezultate. Erau vizați și cei
care au deținut funcții în regimul Antonescu sau etnicii germani din Grupul Etnic German, cei
care au luptat voluntar în război contra Aliaților, membri ai organizațiilor legio nare,
persoanele epurate din aparatul de stat. Tuturor persoanelor cărora le -a fost luat dreptul de
vot, le -a fost interzis să întreprindă orice altă activitate politică, în cazul în care desfășurau,
cei prin și, trebuiau dați pe mâna justiției pentru a fi pedepsiți, conform articolul 6 din legea
electorală107. Prin aceste hotărâri din legea electorală au încercat să reducă numărul
electoratului, care cu siguranță vota cu PNȚ sau PNL în alegeri.
Pentru întocmirea registrelor electorale, sarcina revenea primarilor sau ajutorului de
primar, sub controlul magistraților. Registrele trebuiau să cuprindă în ordine alfabetică
numele și prenumele, anul nașterii, profesia sau ocupația și adresa alegătorului. Data la care s e
cerea a fi terminate a fost stabilită pe 15 septembrie. Imediat după terminarea registrelor,
acestea au fost afișate timp de 20 de zile la primării. În tot acest timp și la 10 zile de la
expirarea termenului afișării, alegătorii au putut face contestație împotriva înscrierilor făcute
sau omisiunilor. Cererile de contestație trebuiau depuse la primării108.
Potrivit articolului 71 din legea electorală pentru cei omiși, înscrierea se putera face
chiar și după ce listele s -au definitivat, dar până la 20 de zile înainte de alegeri. Comitetul
Central Electoral avea nevoie să fie ținut săptămânal, la curent cu date despre planurile de
muncă ale Comitetului Electoral Alba, „greutăți întâmpinate” la îndeplinirea sarcinilor de
lucru și situația din teren109. Greutățil e nu veneau decât din partea opoziției.
Conform hotărârilor Comitetului de la București trebuiau înființate casele de alegători
atât la orașe cât și sate. Rolul acestora era de a pregăti alegerile mai precis cetățenii indiferent
de convingerile lor politic e să aibă acces la toate îndrumările și lămuririle referitoare la
drepturile lor politice cât și să fie informați despre felul în care se vor desfășura alegerile. În
acele „case ale alegătorilor” se făcea numai propagandă împotriva partidelor de opoziție.
Casele de alegători au fost deschise în ultima parte a campaniei electorale.
Pentru cunoașterea situației din județul Alba, cât mai amănunțită a fost solicitată
întocmirea unui tabel la nivelul lunii august, în care să fie surprins numărul alegătorilor
bărbați și femei, apoi pe naționalități, dar și numărul votanților pentru fiecare partid
reprezentat în județ de vreo organizație. Astfel, votanți de sex masculin în tot județul erau
50.206, femei 40.207 , totalul fiind de 90 .443. Pe etnie: români, 78.889, mag hiari aveau un

107 Ibidem, f. 25r. (v.).
108 Ibidem .
109 Ibidem, f. 26r. (v.).

34
total de 8.912 , germani 958, evrei 130, țigani 2009. Potrivit tabelului Frontul Plugarilor avea
22.091 posibili votanți, PSD cu 6.426, PCR 10.747, UPM 87, PNL -Tătărescu 868, PNȚ cu
20.083 de votanți, PNL 6.261 și PNP 254 votanți. Toți acești votanți erau împărțiți pe
sectoare. Sectorul Abrud avea 8738 de votanți, Alba Iulia 10.015, Ocna Mureș avea 13.669,
Sebeș 13.103, Sectorul Teiuș cu 13.740, Vințu de Jos 8765 și Sectorul Zlatna cu 7490 de
votanți110. (vezi figura 27)
În luna august, până î n ziua de 2 0, au fost făcute verificări în teritoriu, pentru a se
vedea dacă autoritățile locale sunt „corespunzătoare” – primari, perceptori, notari, preoți,
jandarmi, învățători și profesori111. Au fost trimiși „tovarăși devotați” pentru completarea
buletinelor de vot și pentru distribuirea carnetelor de alegători112. Pentru pregătirea
personalului necesar au fost înființate școli de electori. Vânătoarea elementelor fasciste și
legionare, combaterea reacționarilor și propagandei lor și p edepsirea lor confor m prevederilor
legii elecrorale, toate erau pe ordine de zi a comuniștilor.
La 3 august 1946, Ioan Pop, președintele organizației județene a PNȚ a convovat la
Alba Iulia pe toți membrii partidului. Ședința a avut loc la Banca „Izvorul”, deoarece sediul
de partid a fost confiscat din anumite motive, de către auturități. Ajutorul de primar al Albei
Iulia, Nicolae Turdășean și secretarul PCR, Gheorghe Dumitrescu, îpreună cu o bandă de
comuniști înarmați cu bâte, au atacat sediul băncii. Ținta atacului a fost I oan Pop, fiind lovti
grav cu bătele. Salvarea i -a venit datorită unui comunis, care a împușcat din greșală pe
secrtarul PCR. După ce lucurile s -au calmat, acuzația de tentativă de omor a fost aruncată
asupra țărăniștilor113.
O campanie electorală pentru a f i eficientă are nevoie și de fonduri. Prin urmare BPD,
mai precis cei responsabili, căci nu era ceva de făcut fără să nu fie numiți responsabili, au
trebuit să întocmească bugetul pentru comisiile și comitetele din plășile județului și începere
strângerii fondurilor necesare funcționării campaniei. Cum BPD era o alianță în „slujba
poporului ”, s-a trecut și la realizarea listelor cu nevoi și revendicări ale populației în special
ale locuitorilor din mediul rural. Reforma agrară se apropia de încheiere, deci era necesar să
se pregătească și înmânarea titlurilor de proprietate beneficiarilor. Înmânarea titlurilor avea să
fie ceva mai târziu pe la începtul lunii octombrie, dar nu pentru că nu erau finalizate, ci pentru
doreau ca evenimentul distribuirii să fie c ât mai aproape de ziua alegerilor și să fie folosit în

110 Ibidem, f. 36r. (v.).
111 Ibidem, f. 28r. (v.).
112 Ibidem, f. 43r. (v.).
113 Dan Mazălu, „Destinul Avocatului dr. Ioan Pop”, în Romulus Rusan (ed.) Anul 1946 – începutul sfârșitului,
Analele Sighet 3 , Editura Fundația Academia Civică, 1996, p. 411 .

35
scop propagandistic114. Pentru populația din plasa Zlatna au fost luate măsuri de ajutorare. Au
fost trimise cinci vagoane cu porumb și patru de grâu. Pe lângă alimente au fost distribuite
haine și încăl țăminte115. Nu știm în ce măsurăm guvernul s -a îngrijit de invalizii de război.
Programul BPD era plin de promisiuni, dar aproape toate erau cu scop electoral,ori dacă au
realizat ceva, totul avea să fie schimbat după preluarea totală a puterii.
Comisia de Propagandă a Comitetului Electoral Alba solicita un raport cu numărul de
case de alegători din fiecare plasă de județ (comunele mai mari au avut case de alegători),
aceste case tebuiau să fie un centru pentru votanții care nu erau aderenți ai BPD. Difuzare a
materialelor de propagandă ale BPD -ului s -a făcut prin casele de alegători – broșuri, reviste,
articole manifeste cu Platforma Program și legea electorală, de asemenea aceste case erau și
centre de plecare a echipelor de propagandă. Locația casei alegăto rului, s -a stabilit să nu fie
fixată în vreun sediu la BPD -ului sau al vreunui partid. Tot în sediul stabilit pentru case erau
organizate vitrine cu expoziții, portretele candidaților BPD, caricaturi, lozinci ziare de
perete116.
La începutul lunii septembrie redacția ziarului local „Îndrumătorul Albei” a fost
suplimentată cu elemente din cadrul alianței ca să aibă în campanie un caracter al BPD117.
Pentru depunerea listelor și ziua votării au fost ținute serbări la sediile BPD. În acestă
perioadă a campaniei e lectorale prin întruniri comune ale partidelor democratice în cadrul
BPD s -a continuat prelucrarea Platformei Program și a legii electorale, membrii partidelor
erau puși să distribuie fiecărei persoane în cartiere, străzi, blocuri și case, la sate seara în
grupuri de țărani, broșuri, manifeste și alte materiale de propagandă. S -au pregătit pentru
campanie și programe artistice. La întruniri și adunări BPD beneficia de instalații de
megafoane, microfoane. Grupurile artistice folosite în campanie au fost: Co rul „Solvay”,
Corul „Helia”, Echipa de Pionieri, Căminul de Ucenici -Alba, Tineretul Progresist118. Pentru a
avea o situație cu nevoile pentru campanie au fost realizate caietele de plasă care cuprindeau
problemele fiecărei plase în parte. Comuniștii au monit orizat activitatea autorităților
orășenești și comunale în vederea luării măsurilor împotriva „cooperativelor maniste” și
izolarea lor. La Corna „Izvorul Mântuirii” în plasa Abrud, Cut, Daia Română, Laz în plasa

114 Dinu C. Giurescu, Falsificatorii „Alegerile” din 1946 , București, RAQ International Publishing Company,
2007, p. 281.
115 SJAAN, Comi tetul, nr. 4/1946, f. 24 r. (v.).
116 Ibidem, f. 49r. (v.).
117 Ibidem , f. 69r. (v.).
118 Ibidem .

36
Sebeș, Pâclișa în Vințu de Jos, la Spălnaca – Ocna Mureș și Obreja în plasa Teiuș, au fost
trimise echipe de tovarăși pentru a deruta activitatea țărăniștilor.
Încă se mai făceau verificări pentru reforma agrară. Probleme mari erau în plasa
Zlatna. Verificări au avut loc în comuna Almașu Mare unde un fost proprietar și -a luat din
nou în stăpânire lotul de pământ pe care îl pierduse. La Almașu Mic au avut loc evenimente
similare, o văduvă și -a reluat proprietatea de 111 ha. Nereguli au avut loc și în plasa Alba,
verificări au avut loc la Șard, Sântim bru, Totoi, Drâmbar, plângerea localniclor fiind
îndreptată asupra distribuirii loturilor. În comuna Bărăbanț reforma a fost definitivată. În plasa
Aiud, comuna Meșcreac invalizii de război erau nemulțumiți de faptul că nu au fost
împroprietăriți cu locuri de case. La Vințu de Jos, în comunele Sibișeni, Cioara și Vurpăr erau
agitații. În alte comune din plasa Ocna Mureș reforma a fost revizuită complet. Rezolvarea
acestor probleme a fost făcută repede căci alegerile erau aproape, și nimeni din BPD nu dorea
ca în ziua alegerilor să mai fie astfel de nereguli , sau toate acestea puteau fi exploatate de
opoziție ca să câștige voturi în dauna BPD -ului, fapte care mai mult sau mai puțin au avut
loc119. Oricum, toate acete nereguli au fost exploatate de către opoziț ie în special PNȚ. În
campanie țărăniștii, propagau tema colhozului printre locuitorii din mediul rural, avertizându -i
că proprietatea le va fi luată în cazul în care comuniștii vor prelua puterea. Cei din urmă au
recunoscut puterea propagandei țărăniste p e tema colhozului120.
Din primele zile ale lunii septembrie s -au făcut pregătiri pentru deschiderea caselor de
alegători. La 8 septembrie o echipă de mai mulți activiști și muzicanți de la întreprinderea
„Minaur” s -au deplasat la Feneș pentru deschiderea casei alegătorului. În următoarea zi alt
grup a mers în comunele Almașu Mare, Almașu de Mijloc, Almașu de Munte, pentru
întocmirea listelor electorale. În 11 septembrie au fost vizitate comunele Meteș, Tăuți,
Găureni, Valea Ampoiului, pentru controlarea li stelor electorale121. În data de 15 alt grup a
mers din nou la Almaș pentru a face popularizarea realizărilor guvernului în județul Alba și în
țară și a vorbit despre alegeri și importanța lor. În plasa Zlatna au fost omiși 340 de alegători,
s-a ajuns la rev olte din partea acelora, însă atmosfera tensionată a fost liniștită când cei
nemulțumiți au aflat că prin contestație se pot înscrie în regsitre122. Nu am aflat dacă au fost
înscriși în registrele de alegători.

119 Ibidem , f. 70r. (v.).
120 Gheorghe Onișoru, „Forme ale propagandei antiguvernamentale la alegerile din 1946 ”, în Romulus Rusan
(ed.) Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Editura Fun dația Academia Civică, p. 467.
121 SJAAN, Comitetul , nr. 13/1946, f. 45r. (v.).
122 Ibidem .

37
La nivelul întregului județ propaganda BPD făce a eforturi pentru popularizarea
realizărilor guvernului Groza, a legii electorale și a programului BPD, precum și importanța
legerilor parlamentare în democratizarea județului și a țării. Pentru ziua de 14 septembrie s -a
stabilit o întrunire publică a BPD la Mogoș -Miclești, luând parte toate satele din împrejurimi.
S-au susținut discursuri din partea PSD, Frontul Plugarilor Federația Femeilor Democrate,
Tineretul Progresist. Aceleași promisiuni deșarte. Tot în acea zi a avut loc o întrunire la
Ciuruleasa și la Cărpiniș. În 15 septembrie la Bucium -Cerbu, la Corna. La toate adunările au
fost lăudate înfăptuirile, din județ și din țară, ale guvernului Groza. Dar au făcut și promisiuni
că lipsurile și nemulțumire oamenilor vor fi eliminate odată cu victoria în alegeri a Blocului
Partidelor Democratice. Tot în data de 15, UPM a ținut o adunare a comunităților maghiare nu
au lipsit membri ai PCR123.
La 18 septembrie se desfășurase o altă adunare comună a BPD la primăria din Abrud
cu reprezentanți din partea Percepți ei, Poliției, Serviciul Sanitar, Pretura, Ocolul Silvic și
membrii ai partidelor. În 23 s -au întrunit la Abrud în Piața Regele Ferdinand. Aceleași
cuvântări despre formidabilele fapte ale guvernului și grija sa față de țărănime124.
Adunări populare ale BPD a u avut loc în 29 august la Aiud, 6 septembrie la Ocna
Mureș, în 9 la Abrud, în 18 la Vințu de Jos, 25 septembrie la Teiuș, în 28 la Alba Iulia și pe 3
octombrie la Sebeș. Pentru acest întruniri și adunări populare au fost necesare afișe
mobilizatoare și ec hipe de deplasare la sate. Prezentarea și explicare a legii electorale cât și a
programului BPD au fost obiective pentru toate adunările populare, de sindicate și mai ales la
întrunirile organizațiilor feministe prezente în județ: UFAR, UFM, FFD, care au m ai avut loc
până la alegeri. Alte adunări BPD au avut loc în 26, 27 28, 29 și 30 septembrie și 6 octombrie
în plasa Abrud în localitățile Gura -Roșii, Roșia Montană și Abrud125. Aceste acțiuni au avut
loc în zonele miniere unde era un electorat destul de ușor de cucerit căci era simplu să spui
acelor oameni, care lucrau în condiții grele, ceea ce doreau să audă de la politicieni.
Despre activitatea partidelor de opoziție PNȚ și PNL nu se cunosc detalii din lipsa
documentelor. Tot ceea ce se poate reconstiui es te pe baza relatărilor oferite de documentele
PCR, însă de cele mai multe ori despre campania opoziției și despre numărul suținătorilor
datele erau minimalizate. Activitățiile BPD sunt dovada că în județ cel puțin PNȚ era un
adversar redutabil. Dacă datele minimalizate erau reale, atunci la ce era nevoie o campanie
atât de intensă a partidelor din BPD, pentru s atrage electoratului? Și totuși chiar documentele

123 Olti Agoston, „Minoritatea maghiară din România în anul 1946”, în Romulus Rusan (ed.) Anul 1946 –
începutul sfârșitului Ana lele Sighet 3 , Editura Fundația Academia Civică, p. 160.
124 SJAAN, Comitetul , nr. 13/1946, f. 76r. (v.).
125 Ibidem , f. 77t. (v.).

38
se contrazic, în tabelul amintit despre situația votanților, PNȚ avea 20.000 de susținători la
paritate cu Frontul Plugarilor, sau poate avea chiar mai mulți, PNL se apropia de cifra PCR –
ului și depășea cu mult celelalte partide din BPD. Poate o cercetare viitoare mai amănunțită a
arhivelor ar putea oferi informații despre campania partidelor istorice.
În cadrul campaniei, BPD făcea și educație politică viitorilor votanți. Însă,la acest
capitol nu stăteau pre bine. Existau remarci că Secția de Educație Politică a Județului Alba era
foartă slabă din punct de vedere al activității. În fapt, de unde să fie performanță, cei
responsabili nu aveau ei la rândul lor pregătire politică, altminteri cum să poată instrui pe alții.
Responsabil cu educația politică era Ilea Arghir, la educație de partid Mircea Iosif, la presă
era Maricu Iosif artă și cultură Sibișan S imion. Era lăudat Mircea Liviu pentru educația de
partid. Ziarul „Scânteia” avea 927 de abonați, iar ziarul „Vestea Satelor” difuza săptămânal
3.000 de exemplare126.
La adunarea din 29 septembrie de la Alba Iulia, echipele de mobilizare trimise în plasa
Abru d au reușit să adune circa 3.000 de oameni. În ziua mitingului, la Alba Iulia, din cei
3.000, au ajuns aproape 2.000, ceilalți nu au putut veni din lipsa mijloacelor de transport.
Ochii propagandei BPD erau mereu ațintiți asupra zonelor montane. Au fost sc oase în
evidență pe lângă realizările interne și cele externe cu prilejul întoarcerii delegației române de
la Paris, precum și mărinimia URSS față de România . De fapt, de România comunistă,
deoarece putem vorbi de două țări, România care dorea să revină cu adevărat la viața politică
democratică și altă România a celor care instalau „ democrația populară127”, o minciună în
care românii aveau să trăiască peste 40 de ani.
La sfârșitul lunii s -a anunțat împărțirea titlurilor de proprietate celor care beneficiat de
împroprietărire cu pământ luat din mariile moșii. Comuniștii s -au și grabit și au ținut o
serbare în cinstea anunțului128.
Pentru răspândirea cunoașterii semnului electoral al BPD (soarele) s -a depus o muncă
intensă de difuzare și distribuire a afișelor electorale până în ultimul cătun al județului Alba.
Zilele de târguri au fost folosite la maxim de propagandiștii BPD, la Alba Iulia, Abrud,
Zlatna, Vințu de Jos, Sebeș, Aiud și Ocna Mureș. Partidele de opoziție erau active și nu se
lăsau mai prejos, mate rialul lor electoral era tot mai abundent la sate129.

126 SJAAN, Comitetul , nr. 5/1946, f. 35 r. (v.).
127 Pleonasm, democrația înseamnă puterea poporului , expresia nu are sens. Dar ideologia comunistă susținea că
a dat dmocrația poporului, care a fost subjugată de forțele reacționare, în realitate democrația în comunism nu
exista, totul era dictat de partid, iar partidul asculta de fratele mai mare din URSS.
128 SJAAN, Comitetul , nr. 5 /1946, f. 36 r. (v.).
129 Ibidem .

39
Un moment marcant a avut loc la Alba Iulia la 1 octombrie. Premierul României, dr.
Petru Groza, a venit în vizită împreună cu ministrul agriculturii Romulus Zăroni, iar cu
această ocazie a fost organizat un mare miting. Cuvântarea lui Groza a fost plină de
promisiuni și de fățărnicie, tipic comunistă. În final a împărțit personal titlurile de proprietate
beneficiarilor reformei agrare demarată la 23 martie 1945130. Reforma nu a avut deloc scopul
bunăstării ț ăranilor, ci a fost realizată în pur scop propagandistic.
La 13 octombrie BPD a ținut o conferință despre funcționarii publici. S -a încercat
ilustrarea grijii guvernului pentru funcționarii publici131 – față de cei loiali, desigur, de cei
necorespunzători au avut grijă în alte moduri.
În data de 15 octombrie se anunțase data la care vor avea loc alegerile pentru
Aduanrea Deputaților132, iar din 16 octombrie Biroul Electoral al Circumscripției Alba a
început să înregistreze listele cu candidați. Comuniștii au fost primii care au depus listele și au
spus că au dat o lovitură grea reacțiunii, numărul membrilor de partid crescând semnificativ.
Lista numărul 1 revenea BPD -ului, care avea semnul electoral „Soarele”. Candidații alianței
în județul Alba erau: Ion Moga Fileru (FP), Nicolae Preja (FP) Avram Șerban (Confederația
Generală a Muncii), Adrian Rațiu (PSD), Vasile Bârcă (PNL -Tătărescu) și Iosif Șeușan
(PCR). Lista numărul 2 cu semnul două linii paralele era a Uniunii Populare Maghiare
candidații fiind: Ludovic Megyeri, Nicoale Barabaș, Iuliu Csaszar, Alexandru Nagy, Pal
Mosez, Ioan Botar. Listele 3 și 4 erau ale candidaților independeți: Nicoale Filimon, Simion
Silvișan, Gheorghe Rusnac, Petru Laziu, Vasile Munteanu și alții. Pe lista a cincea era PSD –
independent Titel Petrescu, candidați în județ erau: Ioan Micu, Ioan Comșa, Alexandru
Blidaru, Rusan Dudaș, Pavel Muntea, Roman Drăghici. A șasea listă revenea Partidului
Radical al Micii Burghezii cu semnul electoral „sapa”: Alexe Hene gariu, Savu Roșu, Ioan
Stanciu, Ștefan Păcurariu , ș.a. PNȚ și PNL au hotărât să -și unească listele cu candidați, le -a
revenit lista numărul 7 cu semnul electoral „Ochiul”, candidații partidelor istorice erau: Dr.
Nicolae Todoran (PNȚ), Constantin Hogea (PN Ț), Ioan Popa din Zlatna (PNȚ), Gheorghe
Molodeț (PNL), Pompiliu Medrea (PNL), și Petru Goția (PNL). Lista 8 a fost a Partidului
Țârânesc Democrat – Nicolae Lupu, cu semnul electoral „roata”. Îi avea candiați în județul
Alba pe: Gheorghiu -Bronița Leon, Bar tolomeu Constantinescu, Ștef Macarie, Ion Fulea, Ana

130 Giurgiu, Alegerile, p. 594.
131 SJAAN, Comitetul , nr. 5/1946, f. 33r. (v.).
132 Athur Gould Lee, Coroana contra secera și ciocanul , București, Humanitas, 2001, p. 190.

40
Salcu Vulcu și Ion Irimie. Lista 9, Mișcarea Național Țărănistă, candidați: Gheorghe
Rodeanu, Ioan Pintea, Iacob Crișan, Gligor Popa și alții133.
După ce listele cu candidați au fost depuse, campania elect orală a intrat în faza finală,
bătălia în propagandă fiind acerbă. Numărul întrunirilor comune BPD au crescut la număr,iar
alegătorii erau îndumați prin broșuri dar și prin casele alegătorilor cum să -și exercite dreptul
de vot în ziua alegerilor134. Într -adevăr chiar existau oameni care nu știau sau erau confuzi .
Conform îndrumărilor trebuiau să deschidă buletinul de vot și să pună ștampila pe lista
numrul 1 cu semnul „Soarele”135. Acest lucru ne face să înțelegem că dacă puneau ștampila pe
alte liste votul era incorect exprimat din punct de vedere al BPD. În acele case ale alegătorilor
nu se făcea nicidecum o imagine bună partidelor istorice sau facțiunii PSD – independent
Titel Petrescu. Acolo se găseau toate broșurile și revistele BPD, folosite drept mate rial de
propagandă. Iată câteva: „Marele ajutor acordat României de URSS”, „Înfăptuirile guvernului
Groza”, „Lumină pentru popor”, „Votăm și noi”, „Armata democratică”, etc. Caricaturi:
„Trece moșul peste gard și rămâne spânzurat”, „Sus stele, jos stele”, „Vai de picioarele mele”,
etc136.
Pentru afișaje BPD cu îndemnul Votați lista numărul 1 cu semnul Soarele , lista
Blocului Partidelor Democratice! , au fost trimise echipe de 7 oameni, care au lipit afișe în 29
de comune, iar în Alba Iulia și în altre orașe au construit vitrine de expoziție . Au fos vândute
afișe rulante 6.000, 400 de cărți și gratuit s -au dat 300, ziare 3.000, în comune și orașe 10.000
de calendare. Până la finele lunii octombrie s -au făcut 15 mitinguri și 10 adunări publice137.
Epurările politic e au continuat până în preajma alegerilor căci și această metodă era o
practică a BPD în campania electorală. Au fost destituiri la judecătoria Tribunalului Abrud,
primarul din Bucium, din Corna și sefi de posturi de jandarmi au fost de asemenea înlocuiț i.
Vizate au fost și localurile -cârciumile, unde se presupunea doar, că se desfășoară activitate
antiguvernamentală. La fel s -a întâmplat și în plasa Vințu de Jos. Cei care erau considerați
periculoși din punct de vedere politic sau cei cu incapacitate pro fesională și „ținută
nedemocratică”, au fost mutați în alte localități și izolați138.
La 23 octombrie Comisia de Propagandă a Comitetului Electoral Central al BPD
trimitea o circulară către Comisia de Propagandă Alba, rugând intensificarea campaniei în

133 Giurgiu, Alegerile, p. 594 -595.
134 SJAAN, Comitetul , nr. 4/1946, f. 26r. (v.).
135 Giurgiu, Alegerile, p. 595 .
136 Ibidem , p. 596.
137 SJAAN, Comitetul , nr. 5/1946, f. 26r. (v.).
138 Ibidem , nr. 4/1946, f. 78r. (v).

41
județ prin tipărituri obișnuite și prin presă atacându -se opoziția. Popularizarea listei BPD și a
candidaților săi prin evidențierea realizărilor lor. Importanța zilelor de 23 august și 6 martie,
toate acestea până în ultima zi de campanie139. Atacarea prin toate mijloacele politice a
candidaților maniști și brătieni prin scoaterea la lumină a unor așa -zise fapte necurate din
trecutul lor. Bineînțeles să nu lipsească nici punerea în lumină a realizarilor guvernului,
împroprietărirea țăranilor, repararea șoselelor , a podurilor, renovarea gărilor, liniilor ferate,
biserici, școli, spitale, înființarea de economate și cooperative – care nu ajutau decât pe cei
care erau susținători ai BPD140. Multe realizări într -un an și jumătate de guvernare, dar cum de
existau încă o ameni nemulțumiți? Au fost făcute manifeste scurte prin care preoții, învățătorii,
persoanele de cultură să îndemne populația să voteze cu candidații BPD. Din nou s -a folosit
stratagema cu necazurile și neajunsurile lăsate de război, vinovați fiind cei din regimurile
reacționare care au băgat țara în război și au subjugat democrația. Trebuia să se ilustreze lupta
guvernului Groza pentru pace în țară – pace nicidecum, deja existau oameni care se retrăgeau
în munți, fiindcă nu doreau să fie parte a ordinii pe care guvernul se pregătea să o instaleze.
Pacea înfăptuită de guvern a fost prin arestări, deportări, intimidări, neluarea măsurilor
împotriva abuzurilor soldațiilor sovietici și altele. În acțiunile împotriva PNȚ -PNL se
recomanda să nu se vorbească de semnul lor electoral nici măcar sub formă caricaturală,
aceasta pentru a evita ca oamenii să fie tot mai familiarizați cu „Ochiul”141.
La 21 octombrie 1946 au fost inspectate locațiile propuse pentru instalarea secțiilor de
votare, lucrările cele mai importa nte pentru desfășurarea alegerilor apropiindu -se de final.
Starea de spirit a populației se menținea în general liniștită, cu excepția comunelor Galda de
Jos și Mihalț din plasa Teiuș, unde au fost nemulțumiri și agitații din partea celor care nu
aveau dre ptul să voteze sau fie boicotau alegerile. În Teiuș au existat manifestații ale unor
persoane pentreu motivul că Uniunea Populară Maghiară a lipit afișe în limba maghiară în
tot orașul. La Cetea, după unele zvonuri care circulau, se credea că agenți ai o poziției
mergeau din casă în casă și îi instruiau pe localnici cum să voteze, evident împotriva BPD, dar
aceștia din urmă, în casele de alegători făceau același lucru, îi îndemnau să voteze contra
PNȚ -PNL. În Stremț circula știri despre noi alegeri care se vor derula în februarie 1947142.
La 31 octombrie fiind zi de târg la Aiud, propagandiștii BPD au profitat de ocazie. Au
fost difuzate prin megafoane lozinci pentru sporirea cunoașterii semnului electoral „Soarele”,
au distribuit ziare, manifeste și broșuri contra opoziției. Înainte au confecționat zece pancarte

139 Rădulescu -Zoner, Climatul politic , p. 25.
140 Giurescu, Falsificatorii , p. 225.
141 SJAAN, Comitetul , nr. 5/1946, f. 26r. (v.).
142 Ibidem , Prefectura , nr. 9/1946, f. 10r. (v.).

42
din lemn pe care era scris „ Votați lista numărul 1 cu semnul Soarele, semnul Blocului
Partidelor Democratice”143. Pancartele au fost montate în diferite locuri din oraș. Tot în data
de 31 octombrie au ținut o întrunire cu toți funcționarii publici și particulari la sala Cinema
„Apollo”, au fost prezenți funcționari de la primărie, percepție, pretură, ocol silvic, poștă,
spital și din toate întreprinderile și fabricile. În 4 noiembrie în același loc s -a ținut o mare a
aduanare administrativă la ora 10 cu pretorul, toți notarii, primarii din plasa Aiud, preoți,
învățători, profesori, polițiști și jandarmi144.
La sfârșitul lunii au fost fixate secțiile de votare, iar la 1 noiembrie a fost publicată
repartiza rea secțiilor. Cele 45 de secții au împărțite în următorul fel: pentru municipiul Alba
Iulia au fost repartizate 3, pentru plasa Alba 3, plasa Vințu de Jos a primit tot 3, în plasa
Sebeș au fost repartizate 7 secții, plasa Teiuș a primit 5, la Abrud 4, restul în reședințele de
plasă, iar 4 secții au fost oragnizate în garnizoanele din Alba Iulia și Sebeș145. Am reușit să
reconstituim repartizarea secțiilor în plasa Abrud. În Abrud secția a fost instalată la primărie
în sala festivă. Acolo trebuiau să voteze cetățenii din Abrud, Abrud -Sat, Buninginea,
Ciuruleasa, Soharu, Săliște, Vulcan, Bodrești, Boglești și Corna. A doua secție la Gura -Roșii,
în școala primară, la care votau locuitorii comunei și cei din comunele Cărpiniș, Vârtop,
Roșia Montană. Secți a numărul 3 a fost instalată la Bucium în școala primară unde votau
satele Izbita, Cerbu, Șasa, Muntari, Poeni. Secția 4 la Mogoș -Miclești în școala primară, votau
cei din Bârlești, Valea Barnei, Cojocari, Butești, Măcărești. Pentru secția 1 delegați și as istenți
din aprtea PCR: 5, PSD: 4, Frontul Plugarilor: 4, Partidul Național Popular: 2. Secția 2 de la
PCR: 2, PSD: 3, FP: 1. La a treia, PCR a avut 4 oameni, PSD: 2, Apărarea Patriotică a avut 3.
Despre secția 4 datele lipsesc. Președinții secțiilor de vo tare au fost aleși în cadrul BPD
Alba146.
Întreaga activitate a BPD, cât și a partidelor de opoziția s -a desfășurat sub semnul
ultimei faze a campaniei electorale. Despre PNȚ -PNL nu se cunosc detalii pentru perioada 1 –
18 noiembrie. Iarăși ziarele comuniste minimalizau campania opoziției, argumentând că
numărul de aderenți al partidelor istorice este mic în județul Alba147. Acest fapt nu a fost
deloc adevărat. Deși opoziția nu beneficia de resurse la fel de mari ca BPD, era mereu
împiedicată să desfășoare activ itate electorală de autorități. Organele de ordine, jandarmi și
poliție au fost la ordinele BPD, căci riscau să -și piardă locul de muncă dacă se împotriveau.

143 Ibidem , Comitetul , nr. 4/1946, f. 115r. (v.).
144 Ibidem , f. 116r. (v.).
145 Giurgiu, Alegerile, p. 594.
146 SJAAN, Comitetul, nr. 4/1946, f. 78r. (v.).
147 Ibidem , nr. 13/1946, f. 58r. (v.).

43
Cu toate că se garantaseră buna desfășurarea a campaniei chiar de la început acest aspect nu s –
a aplicat partidelor de opoziție, vom vedea că și în ultime zile de campanie au existat
dispoziții din partea prefecturii pentru legalitatea măsurilor luate de organele de ordine, dar nu
au fost respectate.
Întruniri comune ale BPD -ului au avut loc în decursu l zilelor rămase până la alegeri, la
Zlatna la 9 noiembrie, invitat fiind candidatul Ion Moga Fileru. În ziua de 16, o altă adunare a
avut loc, cu un număr mare de participanți. Au fost trimise 13 echipe de propagandă, în
fiecare zi, prin localități pentr u „a lămuri sătenii și a populariza semnul electoral al BPD ”148.
Întru -n raport de activitate, despre sfârșitul campaniei, comuniștii se plâng de lipsurile și
greutățile avute și de pregătirea precară a oamenilor, că au neglijat pregătirile pentru
alegeri149. Organizați mai bine sau mai puțin, adevărul este că au beneficiat de toate resursele
necesare, mai ales că -l aveau pe fratele mai mare de la Răsărit. Au primit fonduri, la cererea
lui Gheorghe Gheorghiu -Dej, la o întervedere cu A.Y. Vîșinski150. În perioada 1 noiembrie –
18 noiembrie, s -au stabilit o serie de întruniri BPD în plasa Alba. În 12 noiembrie s -a
desfășurat un miting prin mobilzarea populației din Limba, Ciugud, Brâmbar, Oarda de Jos,
Oarda de Sus, Bărăbanț și Micești. În Micești și Șard au fost t rimise echipe formate în cadrul
BPD pentru a prelucra programul alianței. La fel s -a întâmplat și în comunele Ighiu, Bucerdea
Vinoasă, Pâclișa, Oarda de Jos Berghin și Cricău151. Tovarăși responsabili cu campania
electorală în comunele menționate au fost, di n partea PCR: Vasiu Gheorghe, Jurca Gheorghe,
Drăgan Nicolae, din partea PSD: Ioan Cozma, Moise Cordin, Anca și Vasile Opinceanu. De
la Frontul Plugarilor au fost Marian Popa, Damian N egreș , Ioan Narița și Dan Samoilă.
Uniunea Femeilor Antifasciste din Ro mânia a trimis pe Maria Motora, Barbara Bacaloc, iar
de la Tineretul Progresist, Gheorghe Muscă 152.
Astfel de întruniri și acțiuni de propagandă ale echipelor BPD au avut loc și plasa
Abrud. La casele alegătorilor s -au ținut conferințe pe diferite teme, ag ricultură, economie,
politică etc. Evenimente similare au avut loc și în plasa Sebeș cu muncitorii de la diferite
întreprinderi în zilele de 4, 5, 6, 7 și 8 noiembrie. Pentru a verifica starea afișelor cu semnul
„Soarele” au fost trimiși oameni în comune ș i orașe. Un caz descris, a fost la Petrești, în zilele

148 Ibidem .
149 Ibidem , f. 59r. (v.).
150 Radu Ciucean, Ioan Chiper, Misiunile lui A.I Vîșinski în România , Institutul Național pentru Studiul
Totalitarismului, București, 1997, p. 250.
151SJAAN, Comitetul , nr. 4/1946, f. 86r. (v.).
152 Ibidem , f. 87r. (v.).

44
de 5, 6 și 7 noiembrie, fiind inspectat și casele de alegători. În 8 au fost inspectate comunele
Săsciori și Sebeșel153.
În ultimele zile campania BPD -ului a fost foarte galopantă, acțiunile de propagand ă
începând cu cătune și sate și culminând cu adunări populare de plasă și reședințe de plasă. Cei
responsabili cu organizarea au fost selectați cu atenție, să fie cei mai devotați cauzei și cei mai
buni propagandiști. Ca materiale, au fost folosite aceleaș i ca până atunci, programul, legea
electorală, importanța alegerilor în democratizarea țării și realizările guvernului, totul a fost
animat de echipe artistice, cu alte cuvinte au dat poporului „pâine și circ”. S -a raportat că în
noaptea de 17 spre 18 noie mbrie reacțiunea a lipit afișe cu semnul „Ochiul” și afișe naziste.
Au fost acoperite ulterior cu afișe BPD154.
Comandamentul Unic Sibiu cerea ca în zilele de 18, 19 și 20 noiembrie să se raporteze
telefonic privitor la ordinea publică și starea de spirit a populației, precum și despre
evenimente petrecute. Rapoartele trebuiau date la orele 5, 11, 16 și 19. Verificarea dacă s -a
produs vreo agresiune sau încercări de tulburarea a ordinii și liniștii publice, dacă firele
telefonice nu au fost tăiate . Să se inf ormeze asupra numărului de persoane arestate în zilele
menționate, pentru infracțiuni politice, indicându -se dacă sunt candidați, delegați sau asistenți ,
ori șefi de organizații județene PNȚ -PNL sau PSD – independent Titel Petrescu155.
Au fost date și indic ații în ceea ce privește folosirea ștampilei de control. Pentru
aplicarea ștampilei, conform legii 560/1946 s -a folosit: pentru comune rurale să se utilizeze
ștampila de control a comunei respective sau a plășii în care are loc votarea. Daca scrutinul s –
a desfășurat la secții din instituții publice s -a folosit ștampila conducerii instituției care
găzduia secția de votare. În cazul secțiilor amenajate în întreprinderi sau fabrici, trebuia
folosită ștampila Judecătoriei de Ocol. (vezi figura 28) S -a dispus c onform ordinului
Ministerului Afacerilor Interne, ca distribuirea certificatelor de alegători să se facă până la
data de 16 noiembrie. Pentru a se distribui mai repede, tot prin ordinul ministertului,
primăriile puteau să ofere certificatele de alegători p rin agenți comunali, ele trebuind
înmânate persoanelor la domiciliu. Certificatele rămase să fie predate de primar, personal,
împreună cu notarul comunei, la Biroul Electoral Județean156.
Comandamentul Unic Regional Sibiu către Comandamentul Unic Județean Al ba,
solicita, răspundere totală din partea celui din urmă în menținerea ordinii pe teritoriul urban și
rural. Orice individ, asupra căruia cădea doar suspiciunea că este agitator împotriva autorității

153 Ibidem , f. 88r. (v.).
154 Ibidem , f. 110 -111r. (v.).
155 SJAAN, Prefectura, nr. 9/1946, f. 11r. (v.).
156 Ibidem , f. 20 -23r. (v.).

45
de stat sau care încearcă a provoca dezordine, acte de agresiune, atac asupra instituțiilor,
indiferent dacă sunt candidați, delegați, asistenți sau alegători ai partidelor de opoziție, ori
chiar lideri de organizații, trebuiau reținuți și predați poliției și jandarmeriei din capitala
județului157.
Am afirmat an terior că Prefectura Județului Alba a dat dispoziții și a insistat asupra
legalității măsurilor administrative și polițienești pe durata campaniei electorale, ei bine toate
acestea erau doar de fațadă, sigur că în documente pare că totul a fost legal, acea sta pentru că
era o instituție reprezentativă a statului în teritoriu și nu puteau da dispoziții directe de
agresare campaniei duse de țărăniști și liberali. În documente, organelor de poliție și
jandarmerie le reveneau sarcini de asigurare a ordinii și li niștii publice și să se achite de aceste
sarcini cu obiectivitate, pe timpul campaniei electorale. De asemenea mai era îndatorirea de a
informa și a supraveghea dacă desfășurarea manifestațiilor de susținere a candidaților din
diferitele grupări politice n u depășesc cadrul legal, al programelor pe baza cărora este solicitat
votul alegătorilor și dacă astfel de „depășiri” nu sunt dăunătoare ordinii publice și siguranței
statului. S -a garantat libertatea manifestărilor dacă nu contravin legilor statului. Libe rtatea
propagandei partidelor, polițiștii să nu intervină decăt în momentul în care a fost depășit
cadrul pașnic158.
Numai manifestațiile și întrunirile opoziției erau mereu obstrucționate și împiedicate
de la buna desfășurare. Documentele PCR demonstreză acest lucru, e drept că acțiunile de
denigrare, agresiuni și intimidare a fost mai mult ale activiștilor de partid, p oliția și
jandarmeria au intervenit atunci s -a putut face o „acoperire” a adevăratelor intenții, de
exemplu mult cunoscutele acuze aduse opozției, de șovinism, fascism, rasism, vinovăție
pentru intrarea țării în război, înscenări că erau ucigași ai unor co muniști etc. Opoziția nu
putea riposta în baza legilor deloc, și judecătorii erau racolați de către comuniști. Nu le
rămânea decât să convingă electoratul că merită votul din ziua de 19 noiembrie, prin căi și
mijloace proprii.
Inspectoratul General Admin istrativ Sibiu cerea Prefecturii Ju dețului Alba date despre
situația din teritoriu prin rapoa rte telefonice la ore stabilite , pentru ziua de sâmbătă 16
noiembrie , la ora 18 să fie trimis un raport. Dacă militarii de pază au fost repartizați la secțiile
de votare. Dacă s -au transportat la toate secțiile de votare gheretele și urnele și toate cele
necesare. Dacă listele cu candidați și delegați din partea partidelor ce se confruntau în alegeri,
au fost depuse în totalitate la Biroul Electoral Județean. Date despre starea liniilor telefonice.

157 Ibidem , f. 22r. (v.).
158 Ibidem , f. 2r. (v.).

46
Starea de spirit a populației, alte evenimente . Pentru ziua de duminică 17, la ora 7 dimineața,
raport despre starea de spirit, evenimente petrecute pe timpul nopții și dacă certificatele de
alegători nedistribuite au fos t depuse la biroul electoral. Aceleași rapoarte și pentru luni 18
noimbrie, doar că erau solicitate la mai multe ore din zi159.
Practic toate lucrările campaniei electorale au fost duse la îndeplinire până la data de
18 noiembrie. Populația județului și can didații așteptau ca în ziua următoare să se decidă cine
va avea cele mai multe voturi și va trimite cei mai mulți deputați în Parlamentul României.

159 Ibidem , f. 4-5r. (v.).

47
19 noiembrie 1946 – ziua alegerilor pentru Parlamentul României

În 18 noiembrie a luat sfârșit campania electorală. În acea zi s -au făcut ultimele
pregătiri organizatorice, BPD -ul, poliția, jandarmeria au stabilit planurile de activitate în așa
fel în cât atmosfera liniștită să predomine încă din ziua precedentă scrutinului. Cu toate
acestea inciden tele nu au lipsit.
De la Comandamentul Unic Regional Sibiu, care primise ordine direct de la Ministerul
Afacerilor Interne, Chestura Poliției Alba și Legiunea de Jandarmi Alba au primit ordine
pentru ziua de 18 noiembrie. În caz de tulburări ale ordinii și liniștii publice, organele
polițienești au primit instrucțiuni să intervină rapid și în forță pentru restabilirea urgentă a
ordinii, în toate localitățile județului Alba160.
În noaptea de 18 spre 19 au fost executate patrulări atât la sate cât și pe străzil e
orașelor din județ, pentru prevenirea evenimentelor neplăcute, de dezordine, crime etc. În
realitate exista temerea că agenți ai partidelor de opoziție vor încerca să saboteze secțiile de
votare, sau să facă propagandă lipind manifeste pe instituții. Paz ă constituită din militari,
polițiști sau jandarmi călare, a fost instalată la principalele instituții publice, la primării, la
Prefectura județului, la Tribunal, Poștă, la centralele telefonice și la uzinele electrice. În ceea
ce a privit paza întreprinde rilor, acesta a fost asigurată de societățile respective161.
Șefii organizațiilor județene ale partidelor PNȚ și PNL au fost chemați la Chestura
Poliției Alba, unde li s -a pus în vedere faptul că vor fi direct răspunzători, dacă în ziua
alegerilor, membri a i partidelor lor rămași neînscriși s -au susținători care nu pot vota, vor
încerca să pătrundă în secțiile de votare, sau vor întreprinde acțiuni de dezordine, vor fi luate
măsuri împotriva lor și a organizațiilor în general. Cazurile prevăzute în dispoziți ile primite de
organele de ordine, trebuiau, în caz că au avut loc, raportate telefonic Comandamentului Unic
Regional Sibiu. Cei care nu s -au înscris în registrele electorale, sau au fost omiși și au depus
contestație până la termenul stabilit, iar în ziua de 18 și în ziua alegerilor se dedau la fapte
care contravin legilor statului, fraudă, rebeliune, etc., trebuiau să fie reținuți fără întârziere și
anchetați la sediul poliției. Președinții secțiilor de votare, conform legii electorale, pentru a
putea păs tra ordinea în secții, aveau dreptul să folosească gărzile militare repartizate la sediile
secțiilor de votare din județ. Președinții, delegații și asistenții au fost declarați răspunzători
direcți, pentru încălcarea legii162.

160 SJAAN, fond Prefectura Județului Alba, Cabinetul Prefectului , nr.9/1946, f. 5r. (v.).
161 Ibidem.
162 Ibidem , f. 8r. (v.).

48
Pentru luni 18 noiembrie, Coma ndamentul Unic Sibiu, a solicitat date despre
atmosfera ca planează asupra populației care va vota. De asemenea , au cerut rapoarte despre
starea tehnică a legăturilor telegrafice și de telefonie. Dacă au fost stabilite normele de
votanți, în încercarea de a se evita aglomerarea secțiilor de votare. Potrivit ordinelor
comandamentului, președinții de secții, au fost obligați să se prez inte la sediile secțiilor la ora
20:00 în 18 noiembrie, pentru stabilirea, împreună cu militarii, a planului de acțiune pe
durata desfășurării scrutinului.
În noaptea de 18 spre 19 la orele 23:00; în comuna Geoagiu de Sus, firele de telefonie
au tăiate d e către niște indivizi, care nu au putut fi prinși. Legăturile telefonice au fost
restabilite la ora 24:00, între Geoagiu de Sus și centrala telefonică din Teiuș. Tot în acea
noapte au fost prinși oameni înarmați cu pistoale revolvere la Teiuș, se pare, co nform
raportului organelor de ordine, că indivizii nu erau domiciliați în Teiuș163. Alții au fost prinși
lipind manifeste de propagandă antiguvernamentală pe zidurile clădirilor. Deși nu era înterzis
prin nicio lege, cei ce au făcut propagandă în ultima zi a u fost sancționați, bineînțeles, că cei
ai partidelor reaționare. Activiștii BPD -ului ai lipt afișe și manifeste toată noapte și chiar au
întreprins acțiuni de propagandă electorală și de „mobilizare” a populației în ziua alegerilor.
Data de 19 noiembrie a fost declarată de către guvern zi de sărbătoare – sigur știau că
vor câștiga competiția, dar nu în mod cinstit. Drept urmare trebuiau luate toate măsurile
necesare, „speciale” de menținere a ordinii, dar măsuri care să fie cât mai puțin vizibile. Doar
în caz de maximă urgență să se facă uz de forță. Polițiștii și jandarmii au primit instrucțiuni să
nu rețină sau să împiedice alegătorii, delegații, ori președinții organizațiilor județene, să
meargă la vot. Cu toate acestea, liderii opoziției și delegații l or care ar fi trebuit să se afle în
secțiile de vot au fost împiedicați să -și exercite dreptul de vot164. Desigur, în documente s -a
păstrat atmosfera legală a desfășurării alegerilor, însă tot din documentele „oficiale” am aflat
că la secțiile de vot nu au fost delegați sau asistenți, de președinți nu mai vorbim, ai partidelor
de opoziție. Cert este faptul că mai toate documentele partidelor istorice s -au pierdut, mai
exact au fost distruse de comuniști după ce au preluat puterea totală în stat.
În zilele d e 18, 19 și 20 noiembrie, a fost decretat, ca toate cârciumile, restaurantele,
bodegile și barurile de pe teritoriul rural și urban, să fie închise de la ora 12:00, din prima zi și
până în 20 la ora 12:00165. O măsură relativ pozitivă, s -a încercat evitare a întrării în secțiile
de votare a persoanelor în stare de ebrietate, oricum nu au lipsit cazuri de acest fel.

163 SJAAN, Comitetul , nr. 4/1946, f. 118r. (v.).
164 Idem , Comitetul , nr. 9/1946, f. 6r. (v.).
165 Ibidem , f. 7r. (v.).

49
S-a dat ordin organelor de ordine și pază de la secțiile de votare, să aresteze fără nicio
ezitare pe indivizii suspectați de flagrant, persoane suspectate ca fiind agitatori, oricare
întreprinde acțiuni politice în altă circumscripție decât cea în care domicilează, sigur că cei
suspecți erau numai din aprtea opziției.
Tot în noaptea de 18 spre 19 echipele de propagandă ale partidului comunist au lipit
manifeste și afișe în toate secțiile de votare. Afișele opoziției au fost rupte sau acoperite cu
cele ale comuniștilor. Între Cetea și Benic au fost tăiate firele de telefonie166.
Pentru ziua de 19, s -a cerut rapoarte despre starea lucrurilor din județ , din două în
două ore, adică la orele 7, 11, 13, 15, 17, 19 și 21. Evenimentele grave trebuiau raportate
imediat, la ora la care au avut loc: crime, dezordine în secții, atacuri asupra instituțiilor
publice. În rapoartele trimise Comandamentului Unic Regi onal Sibiu, era specificat, dacă au
fost încercări de tulburare a ordinii și liniștii publice, agresiuni, dacă au avut loc jafuri,
devastări, incendii, stare liniilor telefonice. Dacă au existat pătrunderi în forță, a celor a celor
ce le -a fost luat dreptu l de vot, în secțiile de votare. Activitatea partidelor de opoziție a fost
monitorizată, desfășurarea operațiunii de votare, starea de spirit a alegătorilor. S -au cerut date,
dacă există persoane areastate la sediile de poliție, pentru infracțiuni elector ale. Era important
să se știe dacă erau simpli alegători sau erau candidați, agenți ai opoziției, sau șefi de
organizații. Specificarea exactă a motivului arestării167. Nu s -a acceptat nicio întârziere a
rapoartelor. Rapoartele au fost telefonice în cea mai mare parte și foarte puține au fost scrise,
iar acestea din urmă erau foarte sumare. Au cerut rapoarte despre infracțiunile opoziției, care
nu erau altceva decât înscenări, falsuri sau mai rău, închipuiri că „maniștii” vor să saboteze
alegerile. În realit ate ar fi trebuit raportate cele comise de comuniști, dar ar fi fost ironic să se
pârască între ei.
Comandamentul Unic Regional Sibiu a cerut informații în dimineața zilei de 19
noiembrie despre birourile secțiilor de votare, președinți, delegați și asiste nți, dacă s -au
prezentat la secții la ora 8:30. Dacă imediat de la deschiderea secților există prezență la vot și
cum decurge scrutinul. Dacă starea de spirit a populației era calmă și nu existau tulburări De
asemenea âdate despre, balanța voturilor, în favoarea cărei grupări
A avut loc mobilizarea întregului activ al BPD pentru paza secțiilor de vot. La
Ciumbrud a avut loc o altercație stârnită de un votant în stare de ebrietate – probabil a
întrebat „…dar eu cu cine votez?”. La ora 12:00 a fost o p rezență de 30% la vot. Curentul
politic a înclinat spre BPD cu un procent estimat de 80%. Contestații nu au fost depuse, iar

166 Ibidem, f. 62.r. (v.).
167 Ibidem , f. 10.r. (v.).

50
atmosfera era liniștită. Până la ora 17:00 a fost o prezență la vot de 60%, voturile, potrivit
estimărilor erau în favoarea BPD, 80 %. (vezi figura 29) Contestații nu au fost depuse. În
general starea de spirit la secții levotare se menținea calmă. La Lopadea Veche, un cetățean a
fost acuzat, fiind și în stare de ebrietate, că a făcut propagandă electorală a secția de vot,
pentru PNȚ -Maniu. Cetățeanul a fost reținut și transportat la sediul poliției din Aiud, unde a
fost anchetat. Se pare că neplăceri veneau și din partea aliaților BPD. Un cetățean din Mihalț,
Potopea Pamfil, a fost prins înarmat în secția de vot. La Aiud, Demeter Miha ly a făcut
propagandă la secție între membrii maghiari ai alianței, și alegătorii de aceeași etnie,
încercând să -i convingă să voteze lista 2 cu semnul UPM, două linii paralele, și să nu pună
ștampila pe lista 1. A fost arestat, dar în scurt timp a fost pus în libertate168. Evident că nu se
dorea un scandal de proporții cu UPM, deoarece riscau să piardă voturi importante.
Încă din 18 noiembrie Comandamentul Unic Județean Alba, a primit un ordin, de la
Ministerul Afacerilor Interne, prin intermediul comandam entului de la Sibiu, să nu ofere
corespondeților de presă, străini, sau ofițerilor armatelor aliate (americani și britanici), niciun
fel de date statistice privitoare la desfășurarea scrutinului. Numai printr -un reprezentant al
Comisiei Aliate de Control d e la București, ori prin reprezentantul comisiei în județ să fie
satifăcute cererile lor. Presa românească a primit date de la Ministerul Justiției care coordona
întreaga activitate electorală169.
Pentru afișarea rezultatelor în alegeri, Ministerul Afaceril or Interne a dat instrucțiunile
și procedura de urmat tuturor prefecturilor, adresându -se și celui din Alba. Comisia Centrală
Electorală a întocmit un tabel pentru a fi utilizat la numărarea voturilor. Acel tabel a fost
realizat în următorul fel. În parte a superioară la stânga era scris Biroul Electoral Județean , în
cazul de față cel din Alba. Tabelul avea titulatura: Tablou cu rezultatele scrutinului secțiilor
de votare pe liste de candidați, depuse la alegerile pentru Adunarea Deputaților, efectuate în
19 noiembrie 1946170. „Tabloul” cuprindea mai multe coloane. Prima coloană era pentru
secțiile de votare, coloana 2 cu numărul alegătorilor înscriși în registrele electorale. A treia
coloană era pentru lista 1, cu semnul, gruparea politică (BPD), voturi obțin ute. Tot atâtea
coloane câte liste au fost depuse, în județul Alba au fost 9 liste electorale. Pe lângă, mai erau
alte trei coloane, prima pentru numărul voturilor obținute de toate listele electorale, a doua
pentru voturile nule, iar cea de -a treia cu num ărul toatal al votanților. Tabelul a fost folosit în
seara zilei de 19, când au fost deschise urnele.

168Ibidem , f.18-19.r. (v.).
169 Ibidem , f. 31r. (v.).
170 Ibidem , f. 32r. (v.).

51
La ora 21:00, comandamentul de la Sibiu a solicitat un raport cu privire la procentajul
prezenței, care grupare are mai multe voturi, dacă mai sunt secții unde nu s -a încheiat
scrutinul. Scrutinul s -a încheiat la ora care trebuia, dar au urmat manevrele de falsificare.
Dacă în timpul zilei nu au reușit să dea votanților suficiente buletine gata ștampilate și
sigilate, atunci au tercut în cursul nopți i la falsificarea cât mai multor buletine de vot,astfel
încât să atingă norma stabilită, de 80%. Așa s -a întâmplat peste tot în țară.171
Alegerile au decurs conform așteptărilor la secția de votare din Zlatna, 67% prezență,
la Feneș 75%, la Almașu Mare 87%. Electorii au fos tot timpul lângă votanți arătându -le cum
trebuie să voteze și cu cine172.
Până la or a 12:00 în 20 noiembrie doar câ teva secții au depus tabelele la Biroul
Electoral Județean Alba. După ce toate secțiile au depus tabelele, au fost anunțate re zultatele
scrutinului. Mulți care se așteptau la victoria partidelor de opoziție, și -au văzut speranțele
spulberate de rezultatul falsificat al alegerilor. Toate buletinele de vot care au avut ștampila pe
listele opoziției au fost anulate și distruse, se pare au scăpat câteva (vezi în anexă), dar
dovada unei victorii a partidelor istorice a fost ștearsă pentru totdeauna. Conform rapoartelor
oficiale, 85.749 de alegători și -au exprimat votul, 1.341 au fost anulate. Rezultatele oferite de
Biroul Electoral Ju dețean au arătat victoria BPD. Astfel Blocul a obținut 55.060 voturi, PNȚ
cu 13.000, PȚD 1978 de voturi, PSD – independent Titel Petrescu a primit 996 de voturi din
partea alegătorilor, UPM cu 6913. Partidul Radical al Micii Burghezii a câștigat 616 voturi ,
iar Mișcarea Țărănistă 406. Au fost aleși deputați de Alba pentru Adunarea Deputaților
următorii: Ion Moga Fileru și Nicolae Preja din partea Frontului Plugarilor, PSD a trimis în
parlament pe Avram Șerban și Adrian Rațiu, Vasile Bârcă din partea PNȚ -Tătărescu, iar
PNȚ -Maniu pe Nicolae Todoran173.
Iată și numărul votanților: în plasa Alba au votat 9.365 de alegători, în Vințu de Jos
7.145, la Sebeș 14.017, în plasa Teiuș 12.191 de cetățeni care și -au exprimat votul, plasa Aiud
cu 14.973, Ocna Mureș 12.864, în plasa Zlatna 7.237, iar în plasa Abrud au votat 7.993174.
Partidul Național Popular a trimis un raport Comitetului Central al partidului, despre
desfășurarea alegerilor în județul Alba și despre participarea femeilor. Un procent de 60% în
Alba Iulia, arg umentând că femeile au dat votul celor care le -a scos din anonimatul politic, în

171 Ada Marghetici, „Incidente la secțiile de votare”, în Romulus Rusan (ed.) Anul 1946 – începutul sfârșitului
Analele Sighet 3 , Edi tura Funadația Academia Civică , p. 549.
172 SJAAN, Comitetul , nr. 13/1946, f. 58r. (v.).
173 Giurgiu, Alegerile, p. 597.
174 SJAAN, Comitetul , nr. 2/1946, f. 17r. (v.).

52
care au fost lăsate și că votul lor a contribuit la victoria BPD în alegeri. Femeile s -au prezentat
la urne încă de la primele ore de la deschiderea secțiilor punând ștampila pe lista 1175.
Miercuri 20 noiembrie, comandamentul de la Sibiu a cerut informații despre starea
lucrurilor din județul Alba. Se cerea precizarea exactă a orei la care a avut loc vreun incident.
În cazurile de crime, devastări, atacuri, să se menționeze căte victime, numele lor și
apartenența politică, numele agresorilor și apartenența politică.
În 21 noiembrie la Aiud a avut loc un mare miting în cadrul BPD, la aflarea
rezulatatelor și obținerea victoriei. A participat deputatul Nicolae Preja.
După alegeri, „reacțiunea” s -a manifestat lansând zvonuri că alegerile nu sunt bune și
că vor fi altele în februarie 1947. Răspândeau stiri, că vor fi rechiziționate case și averi, iar pe
urmă avea să înceapă teroarea – zvonuri care s -au adeverit în câțiva ani de la al egeri176.
Comuniștii au acuzat partidele istorice, mai precis pe țărăniști că au atacat casele votanților
BPD, le -au spart geamurile, unii fiind uciși, iar alți primid bilete că vor fi uciși, dar de unde
știau țărăniști cine a votat cu Blocul, ei neavând pe nimeni în secțiile de votare?!
Ministrul Afacerilor Interne, Teohari Georgescu, a cerut Comandamentului Unic Alba,
precum și celorlalte comandamente din județele țării, să se raporteze în fiecare seară la ora
20:00 despre agenții provocatori (vezi figura 3 0), care agită populația satelor și orașelor.
Existau știri, potrivit cărora, agenți maniști mergeau la sate și orașe din județ, pentru a aduna
certificatele de alegători. Tot acei agenți, întocmeau tabele cu persoane care nu fost înscrise în
registrele el ectorale. Lega electorală avea prevederi în cazul celor omiși sau care nu au primit
certificate de alegători. Astfel se credea că acțiunile acelor agenți sunt inutile și sub pretextul
rezultatelor lor slabe în alegeri, care s -ar datora abuzurilor săvârșite de organele
administrative. Ordinul de la minister către Chestura Poliției Alba era clar: „ luați cele mai
energice măsuri pentru ca acțiunea acestor agenți provocatori să înceteze imediat!” Pentru
zilele de 22, 23, 24 și 25 noiembrie chestura a raportat negativ în privința agenților
reacționari. Un caz a fost raportat în ziua de 26. Boigean Augustin din comuna Sâncrai a
„umblat la fiecare casă din comună și a făcut tabel cu toți oamenii care nu au avut dreptul la
vot”, a făcut toate acestea, se pare, la o rdinul lui Hogea Constantin din PNȚ. Acești agenți au
fost urmăriți până în data de 29 noiembrie177.
Liderii PNȚ din județ au fsot presecutați pe toatoă durata campaniei precum și în ziua
alegerilor. Ioan Pop, președintele organizației județene a fost silit să candideze în județul

175 Ibidem , nr. 1/1946, f. 58r. (v.).
176 Idem, Comitetul, nr. 13/1946, f. 59r. (v.).
177 Idem, nr.9/1946, f. 43 -44r. (v .).

53
Sălaj, iar în ziua alegerilor a fost împiedicat să se deplaseze în județ178. Ilie Lazăr, secretarul
partidului, a cazut victimă înscenărilor comuniștilor, fiind acuzat în procesul mișcărilor de
rezistență anticomunistă
În volumul Alba Iulia 2000 , situația alegerilor în județul Alba este prezentată în
maniera comunistă. Activitatea partidelor BPD a fost „deosebit de rodnică creeînd condiții
prielnice înclinării balanței victoriei în favoarea BPD, obținând 55.000 de voturi”. De fapt
activitatea rodnică a fost în intimidarea și agresarea opoziției în campanie și în ziua alegerilor.
Mai spuneau că victoria Blocului, s -a datorat „compromitrii și izolării opoziției”, dar și prin
„grija guvernului de chestiunile social -economice ale județului”179.
Nici compromiterea prin anumite fapte și nici izolarea în sine a opoziției, dar nici
grija față de popor a guvernului nu au fost factorii care au adus victoria BPD în alegeri.
Izolarea țărăniștilor și a liberalilor a existat, dar nu s -au izolat singu ri. Ei nu mai aveau acces
la presă și cu greu se puteau adresa cetățenilor. Campania lor pentru alegeri atât în județul
Alba, cât și în restul țării, a fost mereu împiedicată de la buna desfășurare, ba chiar acuzau
acțiunile lor ca fiind periculoase. Iar c ompromiterea lor prin anumite fapte nu este altceva
decăt, înscenări, asocieri fără vreun fundament, în special cu regimul Antonescu, episodul cel
mai cunoscut este atunci când Iuliu Maniu a fost chemat martor la procesul criminalilor de
război. S -au dacă mergem cu un an înapoi, în 1945, țărăniștii au fost acuzați de moartea unor
comuniști la mitingul din 8 noiembrie din Piața Palatului Regal, și multe alte învinuiri și
înscenări, fabricate de comuniști pentru a discredita partidele de opoziție în ochii ro mânilor.
Nu este necesar să studiezi documente pentru a afla că la alegerile din 1946, comuniștii au
realizat un mare fals. Cum se putea să obțină BPD -ul peste tot un procent de 80%? Chiar atât
de popular a devenit Blocul într -un an de zile? Rezultatul o ficial nu -l vom afla niciodată, dar
putem spune cu siguranț ă BPD nu a obținu mai mult de 30 % la nivelul întregii țări, iar în
județul Alba au obținut un procent tot sub cel al PNȚ. Dacă s -ar fi arătat rezultatele adevărate
opoziția ar fi avut cel mult jumă tate din locurile de deputați din Parlament. În urma
înscenărilor și proceselor intentate, Ioan Pop lidrul PNȚ Alba a fost silit să se retragă
demisi onând din partid, iar ceilalți țărăniști din județ împreună cu singurul depu tat ales, au
dispărut din viața publică imediat după acțiunea de la Tămădău din 1947.

178 Dan Mazălu, Destinul Avocatului dr. Ioan Pop, în Romulus Rusan (ed.) Anul 1946 – începutul sfârșitului
Analele Sighet 3 , Edi tura Funadația Academia Civică , p. 411.
179 Marin Trandafir (coord.), Alba Iulia 2000 , Alba Iulia, 1975, p. 513.

54

Concluzii

În capitolul întâi am văzut cum s -a desfășurat treptat, asaltul comuniștilor spre frâiele
puterii. Prin forțele lor proprii nu aveau cum să ajungă să guverneze România, deoarece nu
aveau suficienți aderenți la cauză. Astfel, s -au folosit de toate mijloacele posibile să pună
mâna pe putere, dar nu s -au mulțumit doar cu o parte, țelul lo r era să instaureze dictatura. În
realizarea scopului s -au folosit de „tovarășii de drum”, adică de toate organizațiile pe care au
reușit să le atragă de partea lor. Au instalat un guvern favorabil lor, condus de marioneta Petru
Groza, apoi au restructurat intregul aparat de stat, prin eliminarea opozanților, făcută prin
legi. Au desființat Senatul, tot pentru a avea mai multe avantaje față de opoziția liberală și
țărănistă. Toatea acestea le -au făcut pentru ca să poată câștiga alegerile pentru Parlament. Au
„câștigat” competiția, dar nu prin luptă cinstită, implicarea sovietică prin ajutor financiar dar
și prin prezența militară în România, comuniștii prin coaliția lor numită Blocul Partidelor
Democratice, au reușit să măsluiască rezultatul scrutinului.
În capitolele doi și trei, am pus alegerile din 1946 la microscop. Mai exact am
reconstituit lupta pentru alegeri la nivelul județului Alba. Am aflat care au fost grupările
politice angrenate în campania electorală și felul cum s -a desfășurat. La fel ca în r estul țării,
alianța BPD a beneficiat de avantaje materiale mai mari decât opoziția, iar la toate acestea se
adaugă controlul principalelor instituții reprezentative ale statului din județ. În ultimul capitol
am văzut cum au decurs alegerile din 19 noiembr ie în județul Alba, ilegalitățile comisiilor,
constituite din delegați BPD, din secțiile de votare, cum au fost alungați puținii delegați ai
opoziției, pentru a se putea falsifica voturile.
Nu avem nevoie de prea multe argumente pentru a susține că în 1946 comuniștii au
falsificat alegerile, în vederea obținerii majorității parlamentare. Dovezile vin în primul rând
de la observatorii politici străini, occidentali, care au constatat, și au întocmit rapoarte în acest
sens, că încă cu mult inainte de alegeri, majoritatea electoratului era îndreptată spre țărăniști și
liberali. O alte dovezi sunt chiar acțiunile guvernului. Dacă tot erau atât de populari prin
partidele și organizațiile lor atunci de ce nu au făcut posibile alegerile încă din 1945 sau în
primele lunii ale anului următor. Era clar că dacă erau organizate mai devreme, BPD nu ar fi
obținut mai multe de 10 procente. Așa le -au amânat până în noiembrie 1946, pentru a le putea
falsifica. Rezultatul „oficial” a fost de 80% pentru BPD și peste 300 de locur i în Adunarea

55
Deputaților, iar PNȚ a primit sub 30 de procente. Nu avea cum să fie posibil, ca în toate
județele, o alianță care nu avea foarte mulți susținători, să obțină peste 70%. În realitate PNȚ a
a obținut majoritatea voturilor atât în județul Alba, cât și în restul țării. BPD nu a obținut mai
mult de 30% și oricum puținul obținut a fost umflat de alte grupări politice care le -au dat
voturile, precum Uniunea Populară Maghiară, sau Comitetul Democrat Evreiesc.
Anul 1946 a însemnat pentru România un pun ct de cotitură. Falsul alegerilor a arătat
calea politică pe care avea să pășească pentru următoarele decenii, dictatura comunistă.

56
Anexe

Fig.1 Regele Mihai și Dr. Petru Groza, șeful guvernul român de la 6 martie 1945 apud
https://www.realitatea.net/ce -spune -fiul-lui-petru -groza -despre -abdicarea -regelui -exlcusiv –
realitatea -net_2127580.html

Fig.2 Dr. Petru Groza
apud https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Groza

57

Fig.3 Gheorghe Gheorghiu -Dej vorbind la mitingul FND din Piața Națiunii, București,
cu ocazia instălării guvernului condu de Dr. Pentru Groza.
cota 85/1945, http://fototeca.iiccr.ro

Fig. 4 Manifestație a FND, cu ocazia reunirii Nord -Vestului Transilvaniei cu România
la 14 martie 1945.
cota 85/1945, http://fototeca.iiccr.ro

58

Fig.5 Cabinetul Groza. În stânga, Gh. Gheorghiu -Dej și Gh. Tătărescu, în dreapta,
Petru Groza și Lucrețiu Pătrășcanu.
cota 85/1945, http://fototeca.iiccr.ro

Fig.6 Gheorghe Tătărescu, ministru de externe în guvernul Groza și liderul formațiunii
liberale desprinse din PNL.
cota 85/1945, http://fototeca.iiccr.ro

59

Fig.7 Ion Mihalache, vicepreședinte PNȚ și Iuliu Maniu, președinte PNȚ, apud
http://www.lapunkt.ro/2014/02/iuliu -maniu -5-februarie -1953 -sighet -ion-mihalache -5-
februarie -1963 -ramnicu -sarat/

Fig.8 Anton Alexandrescu, liderul unei grupări țărăniste, desprinsă din PNȚ la 23
februarie 1945. S -a alăturat BPD -ului în cadrul alegerilor din 19 noiembrie.
apud , http://galeriaportretelor.ro/item/anton -alexandrescu/ .

60

Fig.9 Constantin I. C. Brătianu (cunoscut ca Dinu Brătianu), liderul PNL.
apud http://www.memorialsighet.ro/constantin -dinu-bratianu -13-ianuarie -1866 -20-august –
1950/

61

Fig. 10 Legea Epurației aparatului de stat, România Libe ră, februarie 1946

62

Fig. 11 Caricatură, reprezentând pe Dr. Nicolae Lupu, liderul Partidului Țărănesc
Democrat. S -a desprins în 1927 ca o mișcare țărănistă din cadrul PNȚ, a devenit un partid de
sine stătător, la alegeri s -a coalizat cu PCR
apud https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Lupu_(politician)

63

Fig. 12 La 5 februarie reprezentanții Statelor Unite ale Americii și ai Marii Britanii au
comunicat guvernu lui român că statele lor sunt gata să recunoască guvernul condus de Petru
Groza. Recunoașterea oficială a fost pe 8 februarie 1946.
România Liberă, februarie 1946

64

Fig.13 Proiectul legii electorale întocmit de Ministrul Justiției, Lucrețiu Pătrășcanu în
ianuarie – februarie 1946.
România Liberă, februarie 1946

65

Fig. 14 Articol din România Liberă, în care Partidul Național Țărănesc este acuzat că
lucrează cu „legionari teroriști”.
România Liberă, februarie 1946

66

Fig. 15 Mitingul oamenilor muncii din 6 martie 1946. Petru Groza rostind o cuvântare.
cota 1/1946 http://fototeca.iiccr.ro

Fig. 16 Manifestație de 1 mai 1946
cota 6/1946 http://fototeca.iiccr.ro

67

Fig. 17 Petru Groza împărțind titlurile de proprietate
cota 4/1946, http://fototeca.iiccr.ro

Fig. 18 Afiș electoral al BPD,
apud https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/5780769

68

Fig. 19 Afiș al BDP în secțiile de votare
apud https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/5780769

69

Fig. 20 Poster cu promisiunile BPD -ului
apud https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/5780769

70

Fig. 21 Semnul BPD imprimat pe clădiri
apud https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/5780769

Fig. 22 Manifest al Blocului Partidelor Democratice împotriva lui Iuliu Maniu apud
http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=ultora _cultura&s_id=141577&%8
4Alegatori -opri%26%23539%3Bi -de-la-vot%94 -Cum -au-falsificat –
comuni%26%23537%3Btii -alegerile -din-1946

71

Fig. 23 Gheorghe Gheorghiu -Dej la vot
cota 179/1946 http://fototeca.iiccr.ro

Fig. 24 Petru Groza în secția de votare
apud https://adevarul.ro/news/adevarul -125-ani/alegeriledin -1946 -portalul -grotesc –
comunism -i-1_52245bd6c7b855ff56390f8b/index.html

72

Fig. 25 Marele miting din Piața Națiunii din 22 noiembrie 1946, victoria BPD în
alegeri
Cota 192/1946 http://fototeca.iiccr.ro

73

Fig. 26 Statistică privind populația județului Alba la sfârșitul anului 1945
SJAAN, Comitetul , nr.2/1946, f. 23

74

Fig. 27 Statistică privind numărul votanților în județul Alba
SJAAN, Comitetul , nr.4/1946, f. 36

75

Fig. 28 Dispozițiile Ministerului Justiției pentru folosirea ștampilei de control pe
buletinele de vot
SJAAN, Prefectura , nr.4/1946, f. 20

76

Fig. 29 Raport privind procentajul voturilor, în 19 noiembrie la ora 17:00
SJAAN, Prefectura , nr.9/1946, f. 33

77

Fig. 30 Ordin pentru urmărirea așa -zișilor agenți provocatori ai opoziției țărănești și
liberale
SJAAN, Prefectura , nr.9/1946, f. 43

78

Bibliografie

Documente
Serviciul Jude țean Alba al Arhiverlor Naționale, fond Comitetul Județean Alba al
PCR.
Ibidem , Prefectura Județului Alba, Cabinetul Prefectului.
Biblioteca Muzeului Național al Unirii, România Liberă, februarie 1946.

Lucrări generale
Baciu, Nicolae, Agonia Romaniei 1944 -1948 , Cluj -Napoca, Editura Dacia, 1990.
Bărbulescu, Mihai, Denis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor,
Istoria României, București, Editura Enciclopedică, 1998.
Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român , București, Uni vers Enciclopedic,
1999.
Frunză, Victor, Istoria comunismului în România , București, Editura Nord, 1990.
Giurescu, Dinu, C., Uzurpatorii , București, Editura Vremea, 2004.
Idem, Falsificatorii „Alegerile” din 1946 , București, RAQ International Publishing C ompany,
2007.
Gould, Arthur, Lee, Coroana contra secera și ciocanul , București, Humanitas, 2001.
Hitchins, Keith, România1866 -1947 , Buurești, Humanitas, 1994.
Țârău, Virgiliu, Ioan Marius Bucur, Strategii și practici electorale în alegerile parlamentare
din 19 noiembrie 1946 , Cluj -Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 1998.

Lucrări speciale

Agoston, Olti, „Minoritatea maghiară din România în anul 1946”, în Robert Furtos, Gheorghe
Mihai Bârlea (coord.) Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 , Funda ția
Academia Civică, 2007, p. 157 – 173.
Bușă, Daniela, „Alegerile parlamentare din 1946 oglindite în presa vremii”, în Romulus Rusan
(ed.) Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică,
2007, p. 419 – 443.
Bîftoi, Dorin, Li viu, Pentru Groza ultimul burghez , București, Editura Compania, 2004.

79
Ciucean, Radu, Ioan Chiper, Misiunile lui A.I Vîșinski în România , Institutul Național pentru
Studiul Totalitarismului, București, 1997.
Constantiniu, Florin, „Regele Mihai și alegerile din 19 noiembrie 1946”, în Romulus Rusan
(ed.) Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică,
2007, p. 562 – 565.
Carp, Mircea, „Anul 1946 – începutul sfârșitului pentru armată”, în Romulus Rusan (ed.) Anul
1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică, 2007, p.
245 – 250.
Giurescu, Dinu, C., „Iuliu Maniu răspunde lui V. Molotov în septembrie 1945”, în Gabriela
Țepelea(coord.), Iuliu Maniu în fața istoriei , Editura Gândirea românească, p. 103 –
113.
Giurgiu, Dorin, „Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 în județul Alba”, în Apulum ,
XLIV, (2007), p. 587 – 604.
Hlihor, Constantin, „Evoluția vieții politice românești”, în Romulus Rusan (ed.) Anul 1946 –
începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică, 2007, p. 27 – 36.
Ionițoiu, Cicerone, „Geopolitica anului electoral 1946”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 –
începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică, 2007, p. 37 – 68.
Ionel, Oana, „Bătălia supremă. Ale gerile din noiembrie 1946 în relatarea lui Nicolae Pascu”,
în Robert Furtos, Gheorghe Mihai Bârlea (coord.) Alegerile parlamentare din 19
noiembrie 1946 , Fundația Academia Civică, 2007, p. 295 – 319.
Lazăr, Ioachim (coord.), Dr. Petru Groza în istorie. Măr turii și documente , Editura Destin,
2002.
Marghetici, Ada, „Incidente la secțiile de votare”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 –
începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică, 2007, p. 548 –
550.
Mazălu, Dan, „Destinul avocatului dr. I oan Pop”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 –
începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică, 2007, p. 408 –
412.
Onișoru, Gheorghe, „Forme ale propagandei antiguvernamentale la alegerile din 1946”, în
Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația
Academia Civică, 2007, p. 466 – 477.

80
Idem, „Propagandă și contrapropagandă pe tema colhozului 1944 -1949”, în Romulus Rusan
(ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 2 , Fundația Academia Civică,
1995, p. 23 – 41.
Idem, „Foametea din 1946 moldovenii în Banat”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 –
începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică, 2007, p. 236 –
241.
Pakivailova, Tatiana, „Contacte româno -sovietice în legătură cu alegerile”, în Romulus Rusan
(ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică,
2007, p. 413 – 418.
Pentelescu, Aurel, Florin Șperlea, „Implicarea aparatului politic al armatei în alegerile din 19
noiembrie 1946”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele
Sighet 3 , Fundația Academia Civică, 2007, p. 257 – 267.
Petrescu, Liana, „Situația ministerului de finanțe și a ministerului economi ei naționale în
1946”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3 ,
Fundația Academia Civică, 2007, p. 229 – 235.
Rusu, Stela, „Studenți – înainte și după alegerile din 1946”, în Romulus Rusan (ed.), Anul
1946 – începutul s fârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică, 2007, p.
342 – 346.
Radina, Remus, „Arestat în ziua alegerilor”, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1946 – începutul
sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică, 2007, p. 558 – 562.
Șuhan, Eugen , „Violențe în campania electorală (cronologie)”, în Romulus Rusan (ed.), Anul
1946 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică, 2007, p.
69 – 81.
Trandafir, Marian (coord.), Alba Iulia 2000 , Alba Iulia, 1975.
Uglea, Marius, „Români a în anul 1946”, în Robert Furtos, Gheorghe Mihai Bârlea (coord.)
Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 , Fundația Academia Civică, 2007, p.
13 – 34.
Zoner -Rădulescu, „Climatul politic în preajma alegerilor din 1946”, în Romulus Rusan (ed.),
Anul 194 6 – începutul sfârșitului Analele Sighet 3 , Fundația Academia Civică, 2007,
p. 13 – 26.