SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ [615131]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

Lucrare de licență

Coordonator științific:
Lect.univ.dr. POPA CRISTIAN

Absolvent: [anonimizat],
2017

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

STUDIU PRIVIND RECUPERAREA PACIENȚILOR
CU SPONDILITĂ ANCHILOZA NTĂ

Coordonator științific:
Lect.univ.dr. POPA CRISTIAN

Absolvent: [anonimizat],
2017

‖Recuperarea din orice proce s al bolii depinde de disponibilitatea noastră
de a explora noi căi, de a ne privi viața si sinele”

David R. Hawkins

”Aparatul locomotor servește mișcarea, iar
mișcarea este forma primordială
de manifestare a vieții .‖

PLANUL LUCRĂRII
PARTEA I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ ȘI METODOLOGICĂ

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 1
CAPITOLUL I
ASPECTE MOTIVAȚIONALE ALE ALEGERII TEMEI ………………………….. …………………. 2
1.1. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI ………………………….. ………………………….. …………. 2
1.2. SCOPUL CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………… 2
1.3. SARCINILE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. …………………… 3
1.4. IPOTEZA CERCETĂR II ………………………….. ………………………….. ………………………. 3
CAPITOLUL II
SPONDILITA ANCHILOZANTĂ ………………………….. ………………………….. ………………………… 4
2.1. DEFINIȚIE, ISTORIC, SINONIME, CADRU NO NSOLOGIC ………………………….. . 4
2.2 EPIDEMIOLOGIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 6
2.3. ETIOPATOGENIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 7
2.4. MORFOPATOLOGIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 8
2.5. TABLOUL CLINIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 9
2.6. CRITERII CLINICE, RADIOLOGICE ȘI DE LABORATOR ………………………….. 12
2.7. COMPLICAȚIILE SPONDILITEI ANCHILOZANTE ………………………….. ………… 17
2.8. EVOLUȚIE ȘI PROGNOST IC ………………………….. ………………………….. ……………… 18
2.9. TRATAMENTUL SPONDILITEI ANCHILOZANTE ………………………….. …………. 18
2.10. MASAJUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 22
2.11. KINETOTERAPIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 23
CAPITOLUL III
COLOANA VERTEBRALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 26
3.1. COLOANA VERTEBRALĂ – AXUL VERTEBRAL ………………………….. ………………… 26
3.2. IMPORTANȚA FUNCȚIONALĂ A COLOANEI VERTEBRALE ……………………… 30
3.3. BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE ………………………….. …………………….. 30

PARTEA a -II-A
CONTRIBUȚII PERSONALE

CAPITOLUL IV
DEMERSUL OPERAȚIONAL AL CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. . 34
4.1. MATERIAL SI METODE ………………………….. ………………………….. …………………… 34
4.2. LOCUL, DURATA ȘI CONDIȚIILE DE DESFĂȘURARE ALE
EXPERIMENTULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 35
4.3. SUBIECȚII CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………….. 36
4.4. METODELE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ……………….. 36
4.4.1. METODOLOGIA DE EVALUARE A SUBIECTULUI ………………………….. 37
4.4.2. TESTELE DE EVALUARE APLICATE PENTRU VALIDAREA
CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 43
4.5. PROGRAM DE RECUPERARE . ………………………….. ………………………….. ……….. 48
CAPITOLUL V
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR ………………………….. ………………………….. ……. 63
5.1. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR OBȚINUTE ………………………….. . 63
5.2. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 71
5.3. PROPUNERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 72
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 73

1
PARTEA I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ ȘI METODOLOGICĂ

INTRODUCERE

Spondilita anchilozant ă reprezintă elementul central î n cadrul spond ilartropatiilor.
Numele derivă etimologic de la ― spondylos ‖ (vertebră) si ―ankylos‖ (curb/strâmb). S -a
remarcat ca denumirea nu este prea corectă de vreme ce deformarea coloanei vertebrale apare
tardiv, iar la unii bolnavi nu apare deloc. S -a propus ca b oala să fie rebotezată ―spondilita‖ sau
―boala spondilitică‖
Spondilita anchilozantă se situează, printre afecțiunile reumatice cu un prognostic
funcțional foarte sever, din cauza frecventelor anchiloze ale coloanei vertebrale și ale
articul ațiilor periferice pe care le provoacă. Un număr important de bolnavi, în majoritate
bărbați sunt afectați de această boală invalidantă care le reduce posibilitatea efectuării unor
gesturi uzuale, ca și capacitatea de muncă, sau îi face complet inapți de o rice muncă, devenind
dependenți social. Stabilirea cât mai precoce a diagnosticului are efecte benefice in evoluția
ulterioară a bolii, importante fiin d date clinice ș i paraclinice ce pot influența prin prognostic
decizia terapeutică.
Spondilita anchilo zantă , este o boală inflamatoare cronică care afectează
predominant coloana vertebrală, procesul inflamator debutând frecvent la nivelul articulațiilor
sacroiliace și progresând ascendent. Boala evoluează spre fibroză, osificare și anchiloză a
coloanei ver tebrale, 1
Kinetoterapia este esențială la pacientul cu spondilită anchilozantă, dacă tratamentul
medicamentos este absolut necesar, menținerea funcționalității și reeducarea funcțională a
articulațiilor interesate are o importanță fundamenta lă pentru prevenirea, corectarea
deformărilor articulare, posturare și ale aliniamentului.

1 ONOSE G., STĂNESCU -RĂUȚOIU L., P OMPILIAN V. M., Spondilartropatiile , Vol. 2, Editura A cademiei
Romane, Bucuresti,2000.

2
CAPITOLUL I
ASPECTE MOTIVAȚIONALE ALE ALEGERII TEMEI

1.1. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Spondilita anchilozan tă se situeaza, printre afecț iunile reuma tice cu un progn ostic
funcț ional sever, datorită frecventelor anchiloze ale coloanei vertebrale ș i articulaț iilor
periferice. Spondilita este o boala infl amatorie cronică, ce determină î n mod frecvent
retragerea prematură2 din viața profesi onală, majoritat ea pacienților î și pierd capacitatea de
munca dupa o durată a bolii de peste 10 ani.
Acest considerent a dat naștere de a contribui la î mbunatațirea procesului recuperator , de
crestere a calitații vieții ș i reintegrarii socio profesionale a bolnavilor, pr ecum si educarea
acestora in sensul continuității progra mului recuperator pentru a preîntampina anchilozele.
Din acest punct de vedere consider ăm utile orice informații care ar putea ajuta la obținerea
unui management comun a pacientului și tuturor celor implicați în procesul tratamentului în
fața acestei afecțiuni.

1.2. SCOPUL CERCETĂRII

Lucrarea de fa ță își propune să demonstreze că pacienții cu spondilită anchilozantă
care beneficiază de un program fizical -kinetic, atent elaborat, individualizat, vor beneficia și
de o creș tere a calitații vieții, tradusă prin creș terea gradului de independență funcțională.

2 POPESCU E., IONESCU R., Compediu de reumatologie, Editura Tehnica, Bucuresti,1995.

3
1.3. SARCINILE CERCETĂRII

Obiectivele cercetării sunt:
 Documentarea ș i aprofundarea studiilor privind spondilita anchilozantă ;
 Elaborarea unui program complex de recuperare care să conducă la creșterea calității
vieții prin integ rarea familială, socială și profesională a pacienților, cu scăderea
costurilor sociale și economice. Program ul trebuie sa fie individualizat, adaptat la
forma clinică și stadiul evolutiv al pacient ului;
 Evaluarea modul ui în care aplicarea programului de kinetoterapie influențeaz ă
calitatea vieții și facilitarea participării la tratament a pacientului;
 Determinarea modului în care tratamentul de recuperare fizical -kinetic infuențează
statusul funcțional al pacienților p rin măsurarea mobilității coloanei vertebrale și a
articulațiilor periferice atât la î ncepu tul studiului cât si la sfârșit;
 Stabilirea indicațiilor corecte și a contraindicațiilor programului de recuperare fizical –
kinetic în baza testarilor inițiale ș i finale realizate.

1.4. IPOTEZA CERCETĂRII

Având în vedere scopul l ucrării, acela de a demonstra că în urma aplicării unui
program fizical -kineti c se poate îmbunătății capacitatea funcțională și a calității vieții
la pacienții cu spondilită anchiloz antă, am pornit de la următoarea ipoteză:

Aplicarea unui program kinetic special con ceput și adaptat pacienților
cu spondilită anchilozantă, va conduce la combaterea durerii și
stoparea contracturilor muscular e cât și la stoparea deformațiilor și
anchiloz elor.

4
CAPITOLUL II
SPONDILITA ANCHILOZANTĂ

2.1. DEFINIȚIE, ISTORIC, SINONIME, CADRU NONSOLOGIC

Spondilita anchilozantă, este o boală reumatică, sistemică, de obicei progresivă, care
se caracterizează printr -o inflamație a coloanei verteb rale, a articulaț iilor sacroiliace și a unor
articulații per iferice mari, ale membrelor inferioare, în mod asimetric. S.A. este o boală a
adolescentului și adultului tânăr, cu incidență maximă în decada a treia, cu predominanță a
celui de sex masculin, dar astăzi este demonstrat faptul că boala nu este deloc rară nici la
sexul feminin. 3

Numele bolii derivă din cuvintele grecești spondilos = vertebră și ankilos = strâmb,
curbat. Boala mai are și alte denumiri precum spondilita anchilopoetică, pelvispondilita
reumatismală, spondilita rizomelică, boala Bechterew, boala Pierre -Marie, boala Strumpell,
spondilita reumatoidă.
Spondilita anchilozantă este foarte veche, modificări caracteristice fiind identificate la
mumii provenind din epoca dinastiei a treia egiptene ( anul 2900 î.e.n. ). Un studiu clasic al

3 DINU M. ANTONESCU, Patologia aparatului locomotor, vol. 1, pag.411, Editura Medicala, Bucuresti, 2006 .

5
bolii a fost realizat de B. Connor, în 1691, dar numai la sfârșitul secolului al XIX -lea boala a
fost mai bine individualizată, prin lucrările lui Bechterew, Strumpell și Pierre – Marie. 4
De peste 20 de ani se știe că S .A. este strâns legată de antigenul de histocompatibilitate
HLA – B27, peste 90 % dintre bolnavi aparținând acestui grup. Frecvența S .A. în diferite
populații este în general paralelă cu in cidența HLA – B27.
Deși s -au făcut numeroase progrese atât în ceea ce privește evidențierea rolului
predispoziției genetice, cât și al agenților infecțioși, nu se poate afirma, totuși, că
etiopatogenia bolii este cunoscută.
În trecut, unii reumatol ogi făceau o legatură stânsă intr e S.A. și poliartrita
reumatodoidă . În realitate, sunt mult mai multe trăsături care despart cele două boli decât cele
care le unesc. 5

SPONDILITA ANCHILOZANTĂ POLIARTRITRA REUMATODOIDĂ
 afectează predominant bărbați
 afectează vârstele tinere
 afectează în special coloana verbrală
 în S.A. lipsesc factori reumatodoizi
 aparțin grupului de
histocompatibilitate HLA -B27
 principal leziune o constituie
entezita  afectează predominant femei
 poate apărea la toate vârstele
 articulați ile periferice
 aceștia sunt prezenți la o proporție
mare de pacienți
 aparțin grupului HLA -DR4
 leziunea caracteristic ă este sinovita

În ultimele două decenii, insă, s -a vorbit mult despre l egătura strânsă intre spondilita
anchilozantă si celelalate spon dilartrite seronegative, afecțiuni care prezintă o importantă
particularitate genetică: apartenența la grupul de histocompatibilitate HLA -B27.
Spondilitele seronegative se împart în două grupe :
 spondilita anchilozant ă propriu zisă, num ită și spondilita primitivă;
 spondilitele secundare, din sindromul Reiter -Fiessinger -Leroy, reumatismul psoriazic
și din unele enteropatii cronice.

4DINU M. ANTON ESCU, Patologia aparatului locomotor, vol. 1, pag.411, Editura Medicala, Bucuresti, 2006 .
5Idem4, pag 412.

6
2.2 EPIDEMIOLOGIE

Numeroase studii epidemiologice au arătat că în unele țări din Europa și din Am erica
de Nord, aproximativ 5 – 8 % din populație au antigenul HLA – B27 (antigen leucocitar
uman) , în comparație cu cifre mult mai mici în Japonia și Africa.
Totodată, au fost remarcate diferențe nete în diverse zone geografice sau la diverse
etnii, privi nd proporția bolnavilor cu SA, care aparțin grupului antigenic HLA – B27. Astfel,
în nordul Franței, în Belgia și Norvegia, 90 – 96 % dintre bolnavii cu SA sunt HLA – B27
pozitivi, pe când în zona centromeridională a Italiei, proporția bolnavilor cu SA, ce posedă
antigenul HLA – B27 este mult mai mică 68 %. La negrii din Statele Unite, antigenul HLA –
B27 este prezent la 1 – 4 % din populație și numai 50 – 60 % dintre bolnavii cu SA, la albi
constatându -se cifre similare din Europa septentrională (nordică) .
Incidența diferită a antigenului HLA – B27 la bolnavii cu SA se poate explica prin
două ipoteze :
– ipoteza genetică : există o genă predispozantă la SA, care în populația Nord Europeană
este strâns asociată antigenului HLA – B27, în timp ce această asoci ere este mai slabă
în populațiile care trăiesc în Sudul Europei și în jurul mediteranei;
– ipoteza factorilor de mediu : există cel puțin două tipuri de agenți entologici, care pot
determina SA : unii din ei sunt responsabili de SA asociată cu HLA – B27 și
predomină în zona latitudinilor nordice, în zonele sudice frecvența lor scade, crescând
în schimb frecvența unuia sau mai multora agenți patogeni, pentru a căror manifestare
prezentă antigenului HLA – B27 sau altei gene, cu care este strâns asociată, nu es te
necesară.
În concluzie, pe baza studiilor genetice, în special pe baza determinării antigenului
HLA -B27, cu depistarea activă a SA, se pot afirma următoarele:
 spondilita anchilozantă nu este o boală rară, ci are o prevalență, cel puțin la populațiile
din zonele temperate și nordice, similară celei a poliartritei reumatoide, adică în jur de
1%; este de reținut că deseori SA nu este diagnosticată, bolnavii fiind considerați a
avea dureri lombare de tip mecanic (discopatii) și tratați incorect;
 spondilita anchilozantă nu este o boală rară nici la femeie. Ea este mai rar
diagnosticată atât pentru că în cazul persoanelor de tip masculin, cât și de sex feminin
ne gândim mai rar la spondilita anchilozantă (afecțiune al cărei androtrop a fost prea
mult sublinia t în trecut, cât și pentru faptul că îmbracă forme mai ușoare și mai puțin
tipice: sacroileita poate fi unilaterală, pot fi afectate articulațiile periferice; în trecut,

7
multe bolnave cu SA au fost diagnosticate ca având o poliartrită reumatoidă
seronegati vă. 6

2.3. ETIOPATOGENIE

Prevalența S.A. in populație este de aproximativ 1%, astfel, in S.U.A. dintre 35
milioane reumatici, aproximativ 3 milioane suferă de S.A. Sexul masculin este afectat cu
prioritate, dar apariț ie a bolii fiind in decada a treia. Aproximativ 75% din bărbați, au la debut
vârste cuprinse intre 20 – si 40 de ani, afecțiunea fiind rară la vârste cuprinse intre 15 -16 ani. . 7
În etipatogenia S.A. au rol: predispoziția genetica, perturbările imunologice si
factorii de mediu (infecțiile).
Rolul predispoziției genetice in S.A. a fost demonstrat prin lucrările lui Brewerton ș i
Schlosstein ș i prin studiile pe care l e-au urmat: care au constatat că 90 -95% din bolnavi S.A.
aparț in grupului de histocompatibilitate HLA -B27. În un ele zone geografice, la anumite
populații, proporția celor cu S.A. HLA -B27 pozitivi er a de numai 50%, astfel s -a pus
întrebarea cum se putea explica apariția la ceilalți bolnavi care nu posedau acest antigen?!
Astfel s -au format 2 teorii:
 alături de pred ispoziția genetica, au un rol important factorii de mediu si
anume agenț i infecțiosi
 subiecții care nu au antigenul HLA -B27, posedă alte antigene HLA î nrudite cu
B27.
Rolul agenților infecțioși este sugerat de urmatoarele argumente:
 prezența la bolnavii S.A. a unor simptome de tip infecțios, febră, faticabilitate,
pierdere in greutate;
 nu toți subiecții H LA-B27 pozitivi fac S.A., nu toț i bolnavi S.A. prezintă HLA -B27
 faptul ca artritele reactive și cele enteropatice, î n care rolul infecției este sigur,
evoluează deseori ( la 30% dintre bolnavi) către o S.A.
 cercetarile lui Ebringer au susținut rolul infecțiilor intestinale cu Kle bsiella
pneumoniae in apariția ș i evoluția S.A.

6 BOLOSIU H. D., Spondilita anchilozanta, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1989 .
7 DINU M. ANTONESCU, Patologia aparatului locomotor, vol. 1, pag.413, Edi tura Medicala, Bucuresti, 2006 .

8
2.4. MORFOPATOLOGIE

Modificările anatomopatologice ale SA nu sunt foarte bine cunoscute, mai ales cele
inițiale, întrucât examenele necroptice reflectă numai stadiile tardive ale proceselor
patologice. Aceste modificări apar în primele stadii la nivelul articulațiilor sacroiliace, dar
uneori și la alte niveluri ale coloanei ve rtebrale. Clasic, se afirmă că boala are o evoluție
ascendentă, dar excepțiile sunt atât de numeroase, încât nu se mai poate afirma o asemenea
regulă. În SA se pot constata leziuni ale articulațiilor diartrodiale, ale articulațiilor
cartilaginoase, ale ins erțiilor tendinoase sau ligamentare, ale structurilor extrascheletice. În
cazul articulațiilor diartrodiale, fie că este vorba de cele vertebrale (articulațiile interapofizare,
articulațiile costovertebrale, articulațiile sacroiliace), fie de articulațiile coxofemurale,
scapulohumerale și de articulațiile periferice, procesul principal este cel sinovitic. În trecut au
fost subliniate unele particularități ale sinovitei din SA, prin care aceasta se deosebea de
sinovita reumatoidă (din poliartrită reumatoidă) : absența proliferării viloase, atrofia stratului
bordant, discreția infiltratului limfoplasmocitar, îngroșarea pereților vasculari, importanța
fibrozei. 8
În cazul articulațiilor caracteristice SA și celorlalte spondilartrite seronegative
afectează inserț ia ligamentelor, tendoanelor și capsulelor pe os: entezia (sau, ca termen mai
larg, entezopatie).
Modificările entezopatice explică apariția unor aspecte tipice ale SA: formarea
sindesmofitelor, aspectul „pătrat‖ al corpilor vertebrali, apariția durerilor în călcâi etc.
Osificarea straturilor externe ale inelului fibros, ca și cea a straturilor interne ale
ligamentului longitudinal anterior și lateral, determină apariția sindesmofitelor, iar mai târziu
a aspectului de „coloană de bambus‖.
Eroziunea juxtadis cală a marginii vertebrale anterioare face să dispară concavitatea
anterioară normală a corpului vertebral, care capătă aspectul „pătrat‖ pe radiografia de profil.
La nivelul coloanei vertebrale, pe lângă modificările arătate, poate avea loc și apariția
unor complicații, și anume a spondilodiscitei, determinată de traume minime, care poate fi
responsabilă de gravele tulburări ale unor compresii medulare. În SA pot fi afectate, nu
rareori, unele structuri extrascheletice, în primul rând, la nivelul ochilor ( uveita), plămânului

8ONOSE G., STĂNESCU RĂUȚOIU L., VALER M., POMPILIAN , Spondilartropatille, vol. 2 , Editura
Academiei Romane, Bucuresti, 2000 .

9
(fibroza interstițială a lobilor superiori), aparatului cardiovascular (aortita, afectarea valvulelor
sigmoide aortice, afectarea miocardului și a țesutului de conducere).
La o proporție relativ mică din bolnavii cu forme evoluate de SA poate fi pusă în
evidență o amiloidoză cu multiple localizări (renală, hepatică etc.).
În încheiere, trebuie subliniat că sinovita din SA este foarte apropiată de cea din
poliartrita reumatoidă și că osificarea care se produce în regiunea discurilor inte rvertebrale,
articulațiilor interapofizare și sacroiliace, ca și în unele zone extravertebrale, este inițiată de
leziunile de la nivelul inserțiilor ligamentare, ceea ce face ca SA să fie considerată o
„entezopatie‖.

2.5. TABLOUL CLINIC

Perioada de debut
La începutul bolii , cel mai des afectată este coloana vertebrală, mai ales segmentul
inferior lombosacrat al acesteia. Aproximatov 70 % din bolnavii cu S.A. merg la medic pentru
simptome ce țin de afectarea coloanei l ombare si a articulațiilor sacroiliace; ei se plâng de
dureri lombare si dureri fesiere supero interne; Aceste dureri vertebrale au anumite
particularitați: ele se accentuează noaptea (mai ales in a doua parte a nopții) trezind bolnavul
din somn, (sunt d ureri de tip inflamator, ce nu se calmează in repaus, ci chiar se accentuează),
durerile sunt prezente si dimineața cand mobilitatea coloanei vertebrale este diminuată. . 9
Afectarea articulațiilor periferice reprezintă o al tă modalitate de deb ut a S.A., î ntâlnite
la aproape 30% din cazuri. Debutul periferic al S.A. se traduce, în mod curent, printr -o
oligoartrită, asimetrică a membrelor inferioare, cu interesare a mai frecventă a genunchilor,
șoldurilor ș i gleznelor. În cazul acestor bolnavi man ifestările pot apărea mai târziu, uneori
după mai mulți ani iar î n cazul persoanelor de sex feminin, se pune adesea diagnosticul de
poliartrită reumatoida seronegativă.
Concomitent cu afectarea articulațiilor periferi ce, poate avea loc o interes are a
entezelor, a că ror inflamație se poate traduce prin dureri, cu diverse sedii, cu manifestări

9ROȘULESCU EUGENIA, Kinetoterapia in recuperarea afectiunilor reumatologice, pag 39, Editura
Univ ersitaria, Craiova, 2009 .

10
vertebrale, fie cu manifestări periferice, acuză ș i talalgii, datorită afectării inserț iei pe calcaneu
a tendonului lui Ahile sau a aponevrozei plantare. 10
Afectarea oculară poate desc hide scena clinică a unei S.A. la aproximativ 2% din
bolnavi. Ea se traduce printr -o uveită anterioară (iridociclită) acută, recidivantă, deseori
supărătoare.
Manifestările generale pot fi prezente din perioada de debut a S.A., unii bolnavi sunt
subfebrili, astenici, inapetenți, obosesc cu ușurință, pierd în greutate.
Examenul fizic poate contribui la dignosticul precoce, punând î n evidență,
sensibilitatea articulațiilor sacroiliace, pe care numai unii bolnavi o prezintă î n mod spontan.
Sensibilitatea articulațiilor sacroiliace poate fi evidențiată prin compresia lor directă, fie prin
diverse manevre cum ar fi: manevra Eriksen ( se apas ă pe spinele iliace anterioare din decubit
dorsal), manevra Volkman (se apa să aripa iliac ă din decubit lateral, manevra Illouz -Coste ( se
apasă sacrul cu podul palmei din decubit ventral).
Tot in perioada de debut, bolnavii pot prezenta o reducere a mobilitații coloanei vertebrale
lombare, mai ales dimineața, de aceea este bine c a examinarea să se facă l a prima ora prin
efectuarea mai multor manevre precum:
 Măsurarea distanț ei degete -sol rugând bolnavul să efectueze o flexie anterioară cât mai
mare, urmărind să atingă solul cu vâ rful degetelor. Distanța se măsoară in centimetri.
În cazul bolnavului cu S.A. acest lucru nu este pos ibil;
 Testu l Schober: în ortostatism, se fixeaz ă și se notează doua puncte pe linia de mij loc,
cel inferior fiind situat î n dreptul lui L5, iar cel superior la o distanță de 10 cm. Se
efectuează o flexie f orțată a coloanei, î n cazul unei mobilitați normale a coloanei
distanța crește cu 5 centimetri. Creșterea distanței cu mai puțin de 4 cm, traduce o
scădere a mobi litații coloanei vertebrale lom bare.

Perioada de stare
În forma tip ică de S.A. debutul este lombo -sacrat, iar evoluția este ascendentă. În
funcție de formațiunile anatomice afectate, deosebim:
 Stadiul sacroiliac: se manifestă prin dureri fesiere superointerne și prin
sensibilitatea articulațiilor sacroiliace;
 Stadiul lomb ar: se traduce prin dureri lombare, iradiante sau nu pe sciatic cu
intensificări nocturne. La examenul obiectiv se constată: ștergerea lordozei

10DINU M. ANTONESCU, Patologia aparatului locomotor, vol. 1, pag.41 5, Editura Medicala, Bucuresti, 2006 .

11
lombare, sensibilitate la percuția apofiz elor spinoase, contractură a muș chilor
paravertebrali, reducerea mobili tății a tât a flexiei anterioare cât și î nclinări
laterale.
 Stadiul dorsal: se exprimă prin dureri la nivelul coloanei dorsale, ce pot iradia
pe traiectul nervilor intercostali, uneori bilateral ș i prin dureri toracice
anterioare, la care poate contribui a fectarea articulației manubriosternale, a
articulațiilor sterno -claviculare, a joncțiunilor condrocostale; Durerile dorsale
sunt intensificate de miscările resporatorii, ceea ce duce la dim inuarea
amplitudinii acestora, ș i in fazele ulterioare ale bolii, l a o rigiditate a cutiei
toracice, compensată prin miscările ample ale diafragmului;
 Stadiul cervical, de regula ultimul ce apare a evoluției ascendente, se m anifestă
prin dureri cervicale ș i redoare, cu unele intensificări ș i cu contractură
musculară (ade vărate crize de torticolis). Afectarea coloanei cervicale, poate fi
examinată prin măsurarea distanței occiput -perete (în mod normal distanța
este 0);
 Afectarea articulațiilor extravertebrale poate f i nu numai o formă de debut ci ș i
o manifestare a bolii î n faza de stare. Pot fi afectate centurile, fiind interesați
umerii și mai ales șoldurile. Atingerea articulațiilor coxofe murale se traduce
prin dureri ș i impotența funcțională, lim itarea amplitudinii miscărilor ș i
șchiopătare. În lipsa unui tratament cor ect, coxita din spondilită poate avea o
evoluție spre anchiloză, devenind invalidantă.
Manifestările generale (febră, inapetența, f atigabilitate) pot fi prezente și î n timpul
perioadei de stare, fiind mai accentuate in timpul puseelor evolutive . 11

Manifestările extrascheletice:
 Afectarea ochiului: se traduce prin uveită anterioara (iridociclită), intâlnită l a 25%
dintre bolnavii cu S.A., în cursul manifestă rii acesteia . Uveita este întâlnită mai ales la
bolnavii HLA -B27 pozitiv, evo luând sub forma unor atacuri acute cu tendință marcata
de recidiva.
 Afectarea plamânului: se manifestă clinic prin tuse, î nsoțită sau nu de expectorație ș i
prin dispnee; examenul radiologic evidențiază un proces de pneumonie interstițială

11DINU M. ANTONESCU, Patologia aparatului locomotor, vol. 1, pag. 417, Editura Medicala, Bucuresti, 2006 .

12
fibrozantă, ce af ectează predominant lobii superiori. Rigiditatea cuș tii toracice face
mai dificile ș i mai limitate mișcarile respiratorii;
 Afectarea aparatului cardiovascular: poate rămâne latentă din punct de vedere clinic
sau se poate traduce prin manifestări clinice di screte. Bolnavii pot prezenta:
cardiomegalie, angină pectorală, pericardită ( foarte rar ) ins uficiență aortică, ș i
tulburări de conducere;
 Afectarea rinichiului: poate apărea in cadrul bolii, este descrisă o nefropatie, de tipul
glomerulonefrite mezangial e, cu depuneri de lgA globuline. Rinichiul poate fi afectat
și în cadrul amiloidozei sau ca urmare a reacțiilor adverse ale antiinflamatoarelor
nestoridiene.

Stadiul avansat : durerea scade în intensitate. Daca boala nu a fost corect tratată,
deformări le sunt mari, realizand aspectul de ,,poziția schiorului" (cifoza, capul
proiectat anterior, stergerea lordozei lombare, flexum de șolduri și genunchi). Aceste
forme sunt grave, invalidante. Daca bolnavul a fost corect tratat, poziția coloanei este
în rect itudine, care permite o viața cat mai aproape de normal. 12

2.6. CRITERII CLINICE, RADIOLOGICE ȘI DE LABORATOR

În stadiile avansate, diagnosticul S.A. este relativ ușor de făcut. Diagnosticul este
dificil la debutul bolii m ai ales d acă VSH este normală, ș i examenul radiologic negativ. 13
Pentru aceste forme fără sacroileita la debut, de Seze a formulat unele criterii de diagnostit
devenite clasice:
 Rahialgia nocturnă lombară,dorsală sau cervicală;
 Durere in fesă (uni sau bilateral), produsă sau accentuată prin imobilizarea
articulațiilor sacroiliace;
 Prinderea toracelului î n procesul inflamator cu limitarea expansiunii respiratorii;
 Localizări periferice de tip inflamator : talalgia;

12ROȘULESCU EUGENIA, K inetoterapia in afecțiuni reumatologice, Editu ra Universitaria, Craiova, 2009.
13MORARU GHE., PÂNCODAN V., Recuperarea kinetica in reumatologie,pag. 163, Editura Imprimeriei de
Vest,1999.

13
 Redoare lombară sau cervicală;
 Irita sau iridocicli ta;
 Osificăr i paravertebrale la debut, sau î n cursul evoluției;
 Artrite interapofizare vizibile pe radiografia 3 -4 a segmentului lombar;
 VSH accelerată;
 Evoluție in pusee, cel puțin un puse rahidian și fesier;
 Apartenența la grupul HLA -B27;

Criterii de di agnostic minore, de ordin II:
 Factorul etiologic evocator: antecedente familiale, activitate prelungit ă în condiții
nefavorabile, frig, um ezeală, microtraumatisme, infecții urinare, dizenterie,
psoriazis î n antecedente;
 Antecedentele personale ale ultimilo r 10 -20 de ani, cu un puseu inflamator
asemănător reumatismului articular acut;
 Uretrita negonococică sau conjuctivite repetate;
 Durere fesieră un ilaterală, care să confirme ori ginea sacroiliacă;
 Cifoză dorsală progresivă la un individ mai tânăr;
Semnele r adiologice ale s pondili tei anchilozante apar uneori tardiv ș i nu de puține ori trec un
număr de ani până la precizarea diagnosticului.
Diagnosticul cert de spondilită anchilozantă se face numai constatând leziuni tipice de
sacroileită, sau a sidesmofitelor in regiunea dorso lombară.
În condițiile unei afecțiuni cu etiologie încă neprecizată se recurge de obicei la criteriile de
diagnostic formulate în 1961 la Roma și revăzute în 1966 la New York.
Criteriile pentru diagnosticul SA (Roma, 1961):
1. Durere lombar ă inferioară ș i redoare datând de peste 3 luni;
2. Durere și redoare î n regiunea toracică;
3. Diminuarea mobilității coloanei lombare;
4. Micșorarea expansiunii toracice;
5. Irită sau antecedente ale acesteia;
6. Modificări radiologice ale ar ticulațiilor sacroiliace
Pentru afirmarea diagnosticului de S.A. sunt necesare 4 criterii clinice sau criteriul 6 plus
oricare din cele 5 criterii.
Simpozionul de reumatologie New York propune criteriile:

14
1. Prezența î n istoricul suferinței a durerilor la nivelul coloanei dorso -lombare s au
lombare;
2. Limitar ea mișcărilor coloanei lombare î n 3 planuri;
3. Limitarea mișcărilor toracice sub 2,5 cm, la nivelul spațiului IV intercostal;
4. Aspectul radiologic de sacroileită (stadiul II bilateral, cel puțin).

Diagnosticul de spondilită anchilozantă es te sigur in prezența criteriului 4, plu s incă un
crietriu clinic, sau î n prezența unei sacoileite unilaterale stadiul III, sau bilateral stadiul II,
plus unul din criteriile 1 -3.

Contributia radiologică la diagnosticul S.A.
Stadializarea orientativă a manifestărilor radiologice a leziunilor articulației sacroiliace
a fost făcută de Foresti er și Metzger în 1939 ș i cuprinde: 14

 Stadiul I: durează între 2 luni și 5 ani, are caracteristic o falsă lărgire neregulată a
interlini ei, produsă printr -o decalcifie re marginală. Conturul articulaț iei sacroiliace
apare șters, iar spațiul articular apare neregulat, uneori cu ingustări;
 Stadiul II: contururile articulare apar mai bine trasate, iar neregularitațile sunt mai
evidente, realiz ând aspectul de margine de timbre. De o parte ș i de alta a liniei
interarticulare apare un proce s de remaniere oste -articulară, în care condensarea
osoasă contrastează cu zone neatinse;
 Stadiul III: corespunde sinostozei articulației sacroiliace, este stad iul de anchiloză
totală, când interlinia articulară dispare complet.

Investigații de laborator
Investigații biologice. VSH este accelerat în cursul puseurilor evolutive la marea
majoritate a bolnavilor, dar poate fi normală, chiar la bolnavii cu forme sev ere de boală.
Electroforeza proteinelor serice pune în evidență o hiper -alfa 2 -globulinemie (alături
de un grad moderat de hipergamaglobulinemie), proteina C reactivă este prezentă,

14MORARU GHE., PÂNCODAN V., Recuperarea kinetica in reumatologie,pag. 161, Editura Imprimeriei de
Vest,1999.

15
fibrinogenul este crescut. O lucrare recentă subliniază faptul că proteina C reactivă reprezintă
un test de evolutivitate a bolii mai fidel decât VSH. 15
Dozarea imunoglobulinelor, în special a IgA. Creșterea în ser IgA, mai ales în timpul
perioadelor de activitate a bolii, ca și prezență de complexe imune, la un mare număr de
bolnavi, sugerează existența unor perturbări imunologice.
Testele de depistare a factorilor reumatoizi sunt negative, ceea ce a permis integrarea
SA în cadrul spondilartritelor seronegative.
Stadiul lichidului sinovial arată o predominanță a limfocitelor, ia r examenul histologic
al sinovialei nu evidențiază un aspect patognomonic pentru SA, majoritatea modificărilor
patologice fiind similare celor din PR.
Antigenul HLA -B27 este prezent la 90 -100% din bolnavi (în proporții mai mici în
unele zone geografice sau la unele populații). Antigenul HLA -B27 are nu numai o
semnificație etiopatogenică cu totul deosebită, ci și o importanță ca diagnostic.
În interpretarea acestui text trebuie avut în vedere că nu toți subiecții care posedă
fenotipul HLA -B27 au o SA, ci num ai o parte din ei (cel mult 20% și după studii recente chiar
proporții ceva mai mici de 10%). Pentru a afirma existența unui SA în cazul unui bolnav
HLA -B27 pozitiv este nevoie de existența altor modificări, în primul rând de aspectul
patologic al radiogra fiei articulațiilor sacroiliace.

Examenul clinic
Examenul clinic al bolnavului cu spondilită anchilozantă, presupune: 16
 examenul clinic pe aparate ș i sisteme;
 examenul coloanei vertebrale în ansamblu și pe segmente, ca și a
articulațiilor umerilor, șoldurilor ș i periferice;
 stabilirea restantului funcțional, adică a segmentelor neaf ectate, care
trebuie menținute ș i tonifiate cu ajutorul mijloacelor terapeutice;
 înregistrarea dinamică, în fișa de dispe nsarizare a bolnavului, a
datelor de bilanț osteoarticular ș i muscular, atât pentru segmentele afectate cât
și pentru cele libere, pentru a surprinde precoce primele semne de extindere a
bolii.

15DINU M., ANTONESCU , Patologia aparatului locomotor, vol.1, pag. 41 7, Editura Medicală, Buc., 2006.
16MORARU GHE., PÂNCODAN V., Recuperarea kinetica in reumatologie, pag. 165, Editura Imprimeriei de
Vest,1999 .

16
Aceste date vor fi comparate cu cele considerate normale, de s tatica și dinamică
osteoarticulară, și vor fi raportate la situația concretă a pacientului ( condiții de viață și
muncă, activitate profe sională, cu specificul ei, depr inderi,etc)
Practic vom î nregistra:
1. Poziția 0 a coloanei vertebrale sau cu firul cu plum b care trece din rădăcina
nasului – mijlocul mentonului – stern – ombilic – simfiză pubiană – fețele
interne ale c elor 2 genunchi lipiți ș i spațiul intermaleolar;
2. Linia biacromio – biclaviculară;
3. Linia bispinoasă, care trece prin cele 2 spine iliace antero -superioare;
4. Din profil urmarim regiune a occipitală, dorsală, bazinul ș i călcâiele să ia
contact cu peretele;
5. Înalțimea ( care scade pe parcursul evoluței );
6. Amplianța toracelui: diferența în centemetri a perimetrului toracic în
inspirul ș i expirul profund , măs urată la nivelul celui de -al IV -lea spațiu
intercostal sau pe linia bimamelonară la barbați; normală fiind peste 4 cm;
7. Mobilitatea coloanei cervicale: flexia 30 – 40 grade ( bărbia ia contact cu
sternul, indicele fiind de 0 cm ), extensia 30 -45 grade ( indicele stern – bărbie
in extensie 18 cm, înclinația laterală dreapta – stânga, (cu brațele î n abducție
la 90 grade pentru anularea contracției trapezului superior), 40 – 45 grade
(normal pavilionul urechii atinge planul umărului ) , rotații de lateral itate câte
40 grade, în dreapta și în stânga;
8. Coloana dorso lombară se testează global, flexia 90 grade, urmărind dacă
regiunea dorsală se cifozează sau nu , coloana lombară se delordozează sau nu .
Flexia coloanei dorso -lombare se calculează cu indicele ( distanță ) degete -sol
(normal î n flexie se atinge solul cu degetele sau cu palmele ), testul Schober (
de la spinoasa L5 măsurăm 10 cm in sus ( in mod normal se mărește cu 5 cm
), testul Stib or ( măsurăm distanța intre L5 și C7, aceasta crește cu 6 -8 cm î n
flexie, extensia 30 grade, înclinațiile laterale stânga – dreapta câte 20 grade,
rotațil e cu bazinul fixat, câte 30 – 40 grade scăzând î n regiunea lombară;
9. Mobilitatea articulațiilor sacroiliace :
 Varianta 1: din ortostatism, medicul la spatele bolnavului cu policele
drept și stâng aplicate pe spinele iliace posterosuperioare, cere
bolnavului sa ridice pe rând membrele inferioare, flectând gamba pe
coapsă și c oapsa pe bazin la 90 grade. Dacă articulația sacroiliaca este

17
mobilă pe partea examinat ă, policele coboară cu 2 -3 cm., dacă ambele
degete rămân in aceeaș i orizontală, articulația sacroiliacă este blocată
în partea ei superioară;
 Varianta 2: acee ași poziție a medicului si bolnavului, un police se
aplică pe spina iliacă posteroanterioară, celălalt pe ve rtebra S2,
bolnavul face aceeași mișcare cu membrul inferior, de partea policelui
aplicat de spina iliacă. Dacă articulația sacro -iliacă este liberă, policele
va coborâ;
 Varianta 3: aceeași poziție, medicul aplică un police pe ischion, (în
mijlocul fesei ), alt police la locul de tranziție sacru – coccige , bolnavul execută flexia
coapsei pe bazin. Dacă articulația sacro -iliacă este mobilă, în partea ei inferioară,
policele aplicat pe ischion se duce spre interior, și coboară spre locul unde a fost
aplicat.
Se trece apoi la testarea musculară, a principalilor mușchi, care mobilizează coloana
vertebrală, flexori și rotatori ( mușchi abdominali, marii drepț i, marii oblici, micii
oblici ș i trasverșii abdominali ) extensorii coloanei vertebrale ( pentru gât: drep ții
posteriori, spleniusul capului ș i gâtului, trapezul superior, pentru coloana dorso –
lombară: iliocostalul, lungul dorsal, supraspinoșii, semispinoșii, transverso -spinoșii,
interspinoșii, intertransversalii ); 17

2.7. COMPLICAȚIILE SPONDILITEI ANCH ILOZANTE

Complicațiile SA tind în primul rând de afectarea în ca drul bolii a diferitelor organe:
 Uveita recidivantă poate duce la glaucom și în cazul unui tratament in suficient
la diminuarea vederii;
 Fibroza pulmonară apicală p oate duce la formarea unor cavități ce se pot
suprainfecta sau constitui ternul favorabi l pentru dezvoltarea unor fungi;
 Insuficiența aortică, ce reprezintă o consecință directă a aortei bolnavilor cu
SA, evoluează une ori către insuficiența cardiacă;

17MORARU GHE., PÂNCODAN V., Recuperarea kinetica in reumatologie, pag. 167, Editura Imprimeriei de
Vest,1999 .

18
 Afect area rinichiului în cadrul SA nu evoluează în mod obi șnuit către
insuficiența renală;
 Fragilitatea coloanei vertebrale poate duce la complicații locale variate,
subluxații și fracturi de corpi vertebrali. 18

2.8. EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

Bolnavii cu SA beneficiază mult de tratament, dacă boala lor este diagnosticată la
timp și tratată corect.
Prognosticul variază și în funcție de forma clinică a bolii. Uneori evoluția este lentă,
simptomele minime, boala rămânând cantonată la nivelul baz inului și afectând puțin sau deloc
coloana vertebrală. Alteori evoluția este zgomotoasă, rapid progresivă, cu tendința la
extindere, cu un răsunet mare funcțional și ducând chiar la exitus. Explicația unor diferențe
atât de mari în prognosticul bolnavilor nu este încă precizată. Este posibil ca gene adiționale
să determine expresia fenotipică a bolii.

2.9. TRATAMENTUL SPONDILITEI ANCHILOZANTE

Obiective le tratamentului sunt:
 să combată procesul inflamator și consecințele sale (dureri,contractur i
musculare,re doare);
 să întârzie sau să oprească progresia bolii (prin suprimarea p roceselor
inflamatoare active);
 să mențină și să amelioreze statica;
 să prevină anchilozele și deformările coloanei vertebrale și articulațiilor
periferice.

18BOLOSIU H. D., Spondilita anchilozanta, pag. 154, E ditura Dacia, Cluj -Napoca, 1989.

19
În tratamentu l S.A. nu există scheme rigide, el variază în funcție de forma clinică, de gradul
de activitate a procesului inflamator de întinderea afectării vertebrale, deprinderea centurilor
sau a articulațiilor periferice. 19

Mijloacele terape utice sunt constituite din:
1. Tratamentul igienodietetic
Din punct de vedere igienic, în S.A., activitatea fizică este permisă. În puseele
evolutive se recomandă repausul, care nu trebuie sa fie exagerat. Repausul la pat va fi
noaptea cu o durată de 9 – 10 ore iar ziua încă 1 -2 ore. În formele severe, repausul va
fi prelungit. Bolnavul se va odihni pe pat dur, drept, fără arcuiri și fără puf, fără perne,
va avea o mica pernă cilindrică sub ceafă, fără flectarea membrelor inferioare. Se
recomandă ca în timpul somnului, bolnavul s ă păstreze fie decubitul dorsal, fie cel
ventral. Dieta va fi normo – sau hipercalorică, bogată în proteine de calitate, vitamine
și săruri minerale.

2. Terapia educațională
Terapia educațională î ncepe de fapt din momentul în care medicul pune diagnosticul
și informează bolnavul asupra bolii sale, încercând în continuare să se asigure de
cooperarea c ât mai completă a acestuia î n derularea tratamentului. Problemele
abordate vor fi: ca racterul cronic ș i evolutiv al bolii; lipsa unei terapii specifice;
pericolul unei atitudini de indiferență sau dezarmare totală in fața acțiunilor de
asistență medicală; necesitatea unei asiste nte de continuitate, 24 ore/zi ș i 365 zile/an;
încurajarea pacientului; necesitatea continuării activităților lucrative inițiale,
excepțiile fiind mai rare, caz î n care se vor indica schimbările corespunzătoare;

3. Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos constă î n antiinflatoare nestoidiene, hormoni
glucocorticoizi și tratament de fond. Antiinflamatoarele nestoroid iene constituie
tratamentul de bază al S.A. Se preferă indometacinul sau fenilbutazona iar în caz de
intoleranță, se poate folosi un alt antiinflamator nesteroidian . Medicația are nu numai
un bun efect antalgic antiinflamator, d ar este capabilă să evite s au să întârzie evoluția
entezelor, a blocării articulare. În plin puseu al bolii, tratamentul de atac cu

19DINU M., A NTONESCU , Patologia aparatului locomotor, vol.1, pag. 4 21, Editura Medicală, Buc., 2006 .

20
antiinflamatoare, nu pune probleme decât din punct de vedere al dozei, care trebuind
sa fie suficient de mare, poate crea neplaceri, mai ales gastrice. În perioada de stare,
ceea ce inseamnă ani de zile, administrarea îndelungată a antiinflamatoarelor
nesteroidiene, ridică mari probleme datorită efectelor lor secundare. Ca principiu,
aplicăm atitudinea dozei minime necesare, pentru a asigura o stare bună
clinicofuncțională. 20

4. Terapia fizicală
a) Electroterapia foloseste curentul electric sub diferite aspecte î n scop terapeutic.
Este o metodă pasivă, î n general, ușor de suportat ș i a fost dominantă mult
timp î n balneofizio terapie. Noua orientare a tratament ului balneofizical est e
spre procedurile solicitante ș i active considerate majore, electroterapiei
revenindu -i un rol de proced ură ajutătoare, aplicată local î n cadrul unui
tratament balneofizical complex. În cazul S .A., electroterapia poate fi inclusă,
între alte tratamente, î n cadrul une i cure balneare, ambulator sau în stationare,
și este indicată î n diferite forme. 21
b) Terapia cu ultrasunete : tratamentul cu ultrasunete este una din cele mai recente
proceduri ale fizioter apiei, î n care este vorba de transm iterea vibratiilor
mecanice pendulare de o frecventă deosebi t de mare, penetrarea ș i absorbț ia
acestora in corpul omenesc. Modificărle pe care le determină ultrasunetul, pe
structurile organismului, reprezintă o combinatie a efectelor mecanice, termice
și fizico -chimice. Ultrasunetele reprezintă un demers terapeutic valoros in
S.A., ce combat atât inflamația câ t si durerea, inclusiv cea de tip m uscular
capilar – ischemic, dar ș i contracturile musculare, facilitâ nd, totodată resorbtia
exudatelor entezo -articu lare. Pentru bolnavii cu SA aflaț i în puseu,
ultrasunetele sunt indicate ca ș i la bolnavii cu gradul 5 pe trend -ul descendent
al puseului .
c) Terapia radiantă : fototerapia . Vectorii energetici pe care se baze ază terapia
radiantă sunt radiațiile electromagnet ice naturale și artificiale. 22Aceste
radiaț ii, după cantitarea de energie transporta tă, proportionale cu frecventa ș i

20SBENGHE T. , Recuperarea medical la domiciliul bolnavului, pag. 49, Editura Medicală, București, 1996.
21STROESCU , Recuperarea functionala in practica reumatologica, Editura Medicala, Bucuresti, 1979 .

21
invers proportionale cu lungimea de undă se impart în: fascicule de fotoni cu
energie joasă, fascicule de fotoni cu energie inaltă (raze X sau raze Roentgen,
cele emise artificial, gama si cosmice) , radiaț iile de tip LASER (lumina
„coerentă‖); radiaț iile de tip LED (lumina „convergentă, necoerentă‖); lumina
polarizantă . Radiaț iile electromagnetice de tip fascicule de foton cu energie
joasă, cele de tip LASER, cele de tip LED (pentru aplicatii le biomecanice,
neindustriale) ș i de lumină polarizantă produsă de surse terapeutice, constituie
continutul actual al fototerapiei. Este de precizat că toate componentele
fototerapiei naturale sau artif iciale sunt utilizate in tratamentul S .A.

5. Hidrotermoterapia
Este o noțiune demult intrată în uzul curent al recuperării ș i balneofizioterapiei
datorită largii acoperiri nationale prin tr-un termen compus, dar scurt și uș or de folosit. Se
impune această pre cizare deoarece este v orba î n fond de două tipuri de grupe terapeutice
bazate pe vectori fi zici de acțiune diferită, însă î n multe situații folosindu -se acelaș i suport
material – apa caldă sa u fierbinte sau amestecuri de apă (de r egulă minerală, cloruro -sodică și
slab iodurată) ș i nămol. Baza fi zică a acestei asocieri de apă ș i nămol, a elementelor hidro cu
cele teroterapeutice , constituie o bună termopexie ș i conductivitate calorică de cateva zeci de
ori mai mare, decat a aerului.
Concret, asupra organismu lui acționează în unele situaț ii, doar vectorul termic,
transmis la nivelul organismului uman de apă de la robinet, vaporii de apă, ape minerale,
nămol, parafină, amestecuri de nămol si parafină, dar este prezent ș i un vector mecanic.
Vectorul mecanic, aso ciat cu cel chimic î n cazul băilor termominerale, ajută în diverse
activităti mioartrokinetice cu sens de miș care antigravitati onală, fiind larg valorificate î n
cadrul a numeroase tipuri de programe de kinetoterapie sub forma diverselor proceduri de
hidrokinetoterapie, fiind folosite în special î n spondiloartropatii.
Acțiunile biologice caracteristice termoterapiei locale, sunt:
 profunzimea î ncălzirii tisulare pe zona subadiacentă aplicatiei este de 4 -5 cm;
 crește metabolismul tisular ce favorize ază transudarea de lichide;
 modificări circulatorii î n teritoriile profunde musculare, articulare ș i viscerale
prin mecanism reflex;
 excitaț ia puternică a termoreceptorilor cutanati la cald;

22
 eliberarea din ț esuturile expuse supraincălzirii de factori antac oizi (acetilcolina,
bradikinina, histamina), ce potențează î n general efectele vasodilatatorii.
2.10. MASAJUL

Masajul ca procedură terapeutică este legat direct de funcțiile pielii. În afară de
considerarea pielii ca organ protector de secreție de a bsorbție, pielea este organul sensibilității
tactile, funcție solicitată direct prin manevrele de masaj. Se poate spune că acțiunea masajului
asupra pielii este de fapt acțiunea asupra întregului sistem nervos. Pielea și sistemul nervos au
origine embriolo gică comună. Sub diferite forme ( manual sau mecanic, uscat sau umed ),
masajul face parte din „triada‖ de recuperare căldură -mișcare -masaj sau masaj -mișcare –
căldură în af ecțiunile aparatului locomotor. 23
Acțiunile fiziologice ale masajului se manifestă pr in:
– acțiunea antalgică : durerile resimțite la suprafața pielii sunt de cele mai multe ori
dureri „proiectate‖, având o cauză profundă transmisă pe dermatomul corespunzător;
– acțiunea decontracturantă : stimulată depinde de manevrele aplicate, când manevrele
sunt line, dulci efectul decontracturant, sedativ, când masajul este puternic, violent
excită tegumentul cu producerea unui hormon de tip colinic cu acțiune stimulantă,
tonică;
– acțiunea eliminatorie : crește eliminarea de deșeuri datorită presiunilor care acționează
în același timp pe pachetele vasculo -nervoase pe spațiile lacunare în care circulă limfa
și direct pe țesutul gras, se elimină deșeurile lichide (edemele) și solidele (grăsimile);
– acțiunea trofică : datorată de asemenea acțiunii de pachetele vas culo-nervoase (mai
ales venoase și limfatice), îmbunătățind aportul de sânge la nivelul mușchilor,
ameliorându -le nutriția, ceea ce explică rolul masajului în forfecare și în prevenirea
atrofiilor;
– acțiunea psihologică : reprezintă rezultanta celor preceden te conturându -se ca o
senzație de bine, de relaxare. 24

23 MÂNZĂ -DĂNILĂ D., Masa j teraputic recuperator, Editura Alma Mater, Bacău, 2010 .
24JAROSLAV KISS , Fizio -Kinetoterapia si Recuperarea Medicala si Afectiunile aparatului locomotor, Editura
Medicala, Bucuresti, 2007 .

23

2.11. KINETOTERAPIA

Medicația permite controlul asupra inflamației și implicit al durerii făcând posibilă
aplicarea unor programe fizical -kinetice care au ca obiective:
 reducerea semnificativa a durerii ș i inflamației;
 asigurarea conse rvării unei supleți vertebrale ș i articulare periferice, pentru câ t mai
mult timp posibil;
 prevenirea și combaterea atit udinilor vicioase ale coloanei ș i ale articulațiilor
periferice;
 preve nirea insufiecienței respiratorii prin modificarea tipul ui de respirație, din toracică
în abdominală;
 conservarea unei musculaturi tonice la nivelul trunchiului ș i membrelor, cu o
rezistență bună la efort;
 instruirea bolnavului asupra regulil or de viața ca re să î i permita o cât mai mare
independența socio -profesională25.
Baza tratamentului o reprezintă kinetoterapia, în jurul ei se combina diferite proceduri
fizicale care au menirea să asigure condițiile propice aplicării terapiei prin mișcare.
Spondi lita anchilozantă nu este o boală care necesită spitalizare îndelungat ă, ea se tratează in
ambulator ș i la domiciliu, spondiliticul trebuie îngrijit î n așa fel încât să -și poată continua cât
mai mult posibil activitatea profesională și nu trebuie pensionat cu prea mare ușurința.
Tratamentul postural are drept scop evitarea dezvoltării unei cifoze dorsale, exagerate,
sau în alt e cazuri, corectarea ei precum ș i evitarea flexum -ului articulațiilor coxo -femurale și a
genunchilor. Postura se adapteaz ă stării generale clinice, a bolnavului, iar elementul de
control de care dispunem este durer ea. O postură bună nu trebuie să exarcerbeze durerea chiar
dacă uneori este necesar ca bolnavul să suporte un oarecare grad de durere.
Postura cea ma i convenabilă este:
– decubit dorsal cu o pernă mică plasat sub bazin pentru a forța lordozarea coloanei
lombare;

25JAROSLAV KISS, Fizio -Kinetoterapia si Recuperarea Medicala si Afe ctiunile aparatului locomotor, Ed itura
Medicala, Bucuresti, 2007.

24
– decubit ventral, o pernă mică plasată sub genunchi, favorizează extensia șoldurilor și
lordozează coloana lombară;
– poziția ‖sfinxului‖ este dec ifozantă, favorizează lordozarea lombară;
– poziția suspendat, atârnat de un spalier, întinde mușchii pectorali și corectează cifoza
dorsală.

În afara puseelor evolutive, (când durerea împiedică orice mișcare), cea mai eficientă
modalitate de prevenire a anchilozelor este kinetoterapia activă, care asigură menținerea
supleței articulare și o forță musculară eficientă .
Orice pro gram de kinetoterapie trebuie să pornească de la bilanțul muscular ș i
articular efectuat cu oc azia examenului clinic.
Este bine ca ședințele de kinetoterapie să fie precedate de masaj. Prin manevre de
masaj, se pregătește musculatura ce va fi activată, se elimină punctele dureroase, iar in final
permite eliminarea oboselii musculare a cumulată cu ocazia efectuării exercițiilor fizice active.
Prin programele de kinetoterapie activă se urm ărește: conservarea extensiei coloanei
vertebrale și a șoldurilor, contracararea hipotoniei și a hipotrofiei musculare, creșterea
amplitu dinii mișcarilor cuștii toracice pentru asigurarea unei bune ventilații externe.
Exercițiile de autoîntindere axială, sunt cele care deschid programul de lucru.
Din așezat, coloana în poziție corectată, încearcă să întindă coloana vertebrală în
sens cranial împotriva unei rezis tențe ( un să culeț de nisip, o carte mai grea);
Pentru menținere a supleței coloanei cervicale și reeducarea anteflexiei, se execută
mișcari de retropulsie a capului, înclinații lateral e și rotații, toate din decubit dorsal sau din
așezat pe un scaun fără spătar, cu spatele la perete.

25
Pentru coloana vertebrală dorsală se execută mișcari de înclinare laterală asociate cu
mișcari de extensie globală a coloanei ș i extensia ș oldurilor.
Din decubit ventral, exerciț ii de extensie a coloanei vertebrale și ale șoldurilor;
toracele și gambele se vor ridica cât mai mult posibil de pe planul patului sau al saltelei.
Această poziție finală se menține activ timp de câte va secunde după care se revine și se
repetă.
Exercițiile de asuplizare a coloanei executate din poziție de cvadrupedie sunt pe cât
de simple, pe atât de eficiente.
Un timp esențial al programului de kinetoterapie îl contitu ie mobilizarea cu știi
toracice î n timpul respirației. De fapt, există de acum foarte bine stabilit un program eficient
de gimnastică respiratorie.
În stadiile preanchilozice, c ând prinderea coloanei dorsale ș i a articulațiilor costi –
vertebrale nu este un fapt împlinit, se va pune accentul pe gimnastica respiratorie corectivă și
pe reeducarea respirației toracice. Pe măsură ce funcția toracelui în m ecanica ventilatorie
scade, se î ncepe reeducarea respirației abdominale, fără să se abandoneze însa exercițiile
destinate respir ației toracice. Numai în cazurile în care procesele anchilozante toracice sunt
încheiate definitiv, gimnastica respiratorie toracică, nu -și mai are rostul.
Indicațiile privind modul in care trebuie să convieț uiască bolnavul cu suferința lui
sunt la fel de importante ca și tratamentul co rect al fiecărei faze evolutive, astfel:
– va evita repausul prelungit sau pozițiile fixe prelungite. O atenție particulară se acordă
acelor poziții c are favorizează cifoza dorsală, flexia șoldurilor ș i genunchil or;
– va dormi pe pat tare (scândura sub saltea ), fără pernă sau folosind o pernă ortopedică;
– va evita surplusul ponderal, printr -un regim alimentar complet, eventual supliment
proteic;
– se interzice fumatul;
– evitarea unor factori agravanți cunoscuți: surmen ajul fizic și intelectual, stresul psihic,
microtraumatismele, expunere la frig, umezeală, etc;
– va practica în timpul liber sp orturi cu valoare terapeutică: î not spate 9 (stilul crow)
volei, baschet;
– va efectua anual un a sau două cure balneare în staț iuni de pe litoral care beneficiază de
ape sărate, termale, oligominerale;
– în cazul afectării șoldurior, se va deplasa cu ajutorul a două cârje canadiene.

26

CAPITOLUL III
COLOANA VERTEBRALĂ

3.1. COLOANA VERTEBRALĂ – AXUL VERTEBRAL

Coloana ve rtebrală este o lungă coloană mediană și posterioară, numită și rahis ,
formată prin suprapunerea celor 33 -34 de piese osoase, vertebrele. 26
Urmărite de jos î n sus, vertebrele răspund gâtului, toracelui, regiunii lombare si pelvisului;
– Vertebre cervicale su nt în număr de 7 ș i se notează de la C1 la C7; împreună
formează coloana cervicală.
– Vertebrel e toracice sunt în numă r de 12 și se notează de la T1 la T12 formând
împreună coloana toracică .
– Vertebrele lombare sunt în numă r de 5 și se notează de la L1 la L5, împreuna
formează coloana lombară .
– Vertebr ele sacrate sunt în numă r de 5, se notează de la S1 la S5, iar vertebr ele
cocci giene în numă r de 4 -5 și se notează de la Co1 la Co5). Ele se sudează dând
naștere la două oase: sacrul, respectiv coccisul. Fiind oa se sudate ele se mai
numesc vertebre false.

26PAPILIAN V. Anatomia omului, Aparatul locomotor, vol . 1, pag. 17, Ediția a XI -a.

27
Dimensiuni: în medie, lungimea coloanei vertebrale este de 73 cm la bărbat și de
63 cm la femeie, reprezentând astfel aproximativ 40 % din lungimea totală a corpului.
Lățimea maximă a coloanei vertebral e este de la baza sacrului, unde măsoară 11 cm. De aici
merge descrescând atât în jos cât și în sus. 27
Curburi: c oloana vertebrală nu este rectilinie, p rezintă două feluri de curburi: în plan
sagital și în plan f rontal.
 Curburile în plan sagital sunt orientate fie cu convexitatea înainte, când se numesc
lordoze, fie cu convexitatea înapoi, când se numesc cifoze. La coloana vertebrală
aceste curburi sunt în număr de patru :
– curbura cervicală – cu convexitatea îna inte;
– curbura toracală – cu convexitatea înapoi;
– curbura lombară – cu convexitatea înainte;
– curbura sacrococcigiană – cu convexitatea înapoi.
În timpul vieții intrauterine coloana vertebrală prezintă o singură curbură cu
convexitatea înapoi. La nou -născut coloana vertebrală prezintă un unghi lombosacral ce
separă cifoza cervico -toracală de cea sacro -coccigiană. Lordoza cervicală apare în lunile 3 -5,
este rezultatul ridicării capului de către sugar. Lordoza lombară a pare în jurul vârstei de 2 ani
și se datorează stațiunii verticale și locomoției. 28
 Curburile în plan frontal sunt mai puțin pronunțate ca cele în plan sagital. În mod
obișnuit întâlnim:
– curbura cervicală – cu convexitatea la stânga;
– curbura toracală – cu convexitatea la dreapta;
– curbura lombară – cu convexitatea la stânga.
Curbura toracală este primară, fiind determinată de tracțiunea mușchilor mai dezvoltați la
membrul superior dre pt, celelalte două curburi sunt compensatorii, având scopul de a
restabilii echilibrul corporal. La „stângaci‖, curburile frontale sunt îndreptate în sens invers.

27PAPILIAN V. Anatomia omului, Aparatul locomotor, vol. 1, pag. 18, Ediția a XI -a
28IDEM 27, pag. 23.

28

Fig. 2 Curbu rile coloanei vertebrale în plan sagital.

Conformația exterioară. Coloana vertebrală, considerate în totalitatea ei, prezintă o față
anterioară, o față posterioară și două fețe laterale.
 Fața anterioară este formată de o coloană cilindri că, rezultată din suprapunerea
corpilor vertebrelor;
 Fața posterioară prezintă pe linia mediană procesele spinoase, care formează împreună
creasta spinală. Procesele spinoase se pot explora cu multă ușurință, mai ales în timpul
flectării trunchiului. La li mita dintre coloana cervicală și torace se vizualizează foarte
net procesul spinos al vertebrei C7 (vertebră proeminentă). Pornind de la acest proces
spinos, se poate numerota fiecare vertebră. În continuarea proceselor spinoase se
explorează creasta sacra tă mediană, iar în plica interfesieră se pot palpa coarnele
sacrale coccigiene și hiatul sacral. De fiecare parte a crestei spinale se găsesc șanțuri
profunde, numite șanțuri vertebrale. Ele adăpostesc mușchi ce acționează asupra
coloanei vertebrale.
Curbura cervical ă
Curbura toracală
Curbura lombară

29
 Fețel e laterale prezintă vârful proceselor transversale, pediculii vertebrali, găurile
intervertebrale și porțiunile laterale al corpilor vertebrali.
Vârful procesului transversal al atlasului poate fi palpat imediat sub procesul mastoidian.
Canalul vertebral e ste format prin suprapunerea găurilor vertebrale. Canalul vertebral se
continuă în sus cu cavitatea neurocraniului, iar în jos se deschide prin hiatul sacrat. Canalul
vertebral urmărește toate inflexiunile coloanei vertebrale. 29
Diametrele canalului vert ebral variază, ele sunt mai mari în regiunea cervicală și lombară, în
raport cu mobilitatea mai mare a coloanei vertebrale în aceste regiuni. În regiunea toracală,
unde mobilitatea coloanei vertebrale este mai redusă, diametrele canalului vertebral sunt ma i
mici.

Fig. 3 a) coloana anterioară; b) vedere laterală; c) vedere posterioară;

29PAPILIA N V. Anatomia omului, Aparatul locomotor, vol. 1, pag. 24, Ediția a XI -a

30

3.2. IMPORTANȚA FUNCȚIONALĂ A COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală caracterizează vertebrele și îndeplinesc trei roluri majore:
Protecția măduvei: în canalul vertebral se găsește măduva spinării învelită în
meninge. Este evident rolul protector al coloanei vertebrale, formată anterior de către
puternicele corpuri vertebrale, iar posterior de arcurile vertebrale supr apuse. În unele cazuri,
fracturile coloanei vertebrale pot interesa măduva sau (și) meningele.
Rolul static : în stațiunea verticală (ortostatism), coloana vertebrală reprezintă un ax
solid ce susține capul, trunchiul și membrele superioare. Ea transmite apoi greutatea la pelvis
și la membrele inferioare. Marea dezvoltare a vertebrelor lombare se explică astfel prin
greutatea pe care trebuie să o susțină. Curburile sagitale ale coloanei vertebrale au ca rezultat
mărirea rezistenței. Acest fapt este exprima t de formula C2+1, în care C reprezintă numărul
curburilor. Coloana vertebrală la om are indicele 1 (față de o eventuală coloană cu o singură
curbură când indicele ar fi numai 2). Coloana vertebrală poate prezenta și curburi patologice,
ca urmare a exageră rii curburilor normale. Cifoza patologică se caracterizează prin
accentuarea convexității posterioare. Lordoza patologică se caracterizează prin accentuarea
convexității anterioare. Scolioza este exagerarea curburilor în plan frontal. Curburile
patologice ale coloanei vertebrale pot fi ereditare sau dobândite. Dezvoltarea și funcțiunea
unor viscere pot fi influențate în sens negativ de către curburile patologice ale coloanei
vertebrale.
Rolul biomecanic : coloana vertebrală este antrenată în mișcări numero ase și ample,
grație acestora, corpul are o mare mobilitate.

3.3. BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebralǎ prezintǎ in plan sagital (anteroposterior) patru curburi
fiziologice: cervicalǎ, toracalǎ, lombarǎ, sacralǎ. Aceste curb uri cresc rezis tența și
elasticitatea coloanei vertebrale, mențin ând poziția normalǎ a corpului. 30

30CLEMENT BACIU, Aparatul locomotor, pag. 286, Editura Med icală, București, 1981

31
Poziția zero este poziția de plecare din care se pot efectua diferitele mișcǎri
vertebrale în ortostatism, avâ nd ca repere:
 verticala firului de pl umb, care cade de la protuberanța occipitalǎ, de -a lungul
spinelor vertebrale, în spațiul interfesier și î ntre cele douǎ maleole interne;
 linia dintre varfurile scapulelor și linia bicretǎ, care sunt orizontale și paralele;
 occiput, zona dorsalǎ medie, fes ele și talonetele, care sunt tangente î n plan vertical
 verticala care trece prin tragus, prin fața anterioarǎ a umǎrului, marginea anterioarǎ
a marelui trohanter, marginea externǎ a piciorului, la nivelul liniei Chopart.
Aprecierea mișcǎrilor coloanei se f ace po rnind de la poziția zero și fixâ nd bazinul, fapt
deosebit de dificil datoritǎ mișcǎrilor î n articulațiile coxofemurale. Numai î n șezut se poate
considera cǎ bazinul este aproximativ fixat.
Mobilitatea coloanei variazǎ foarte mult î n funcție de vârst ǎ, normalitǎțile amplitudinilor
de mișcare nefiind standardizate î n corelație cu acest important parametru.
Mișcările coloanei vertebrale sunt:
1) Flexia: e ste mișcarea de înclinare î nainte. Discurile intervertebrale suferǎ o mai mare
apǎsare î n partea lor anterioarǎ în timp ce ele se î nalțǎ posterior. Ligamentul vertebral
longitudinal anterior este relaxa t, celelalte, dimpotrivǎ, sunt î ntinse.
La nivelul coloanei cervicale, bǎrbia ia î n mod normal contact cu sternul. Din cele 30 –
40 grade amplitudine, 20 grade au sediul î n articulațiile suboccipitale. La nivelul coloanei
toraco -lombare se include și flexia î n cox ofemurale. S e mǎsoarǎ distanț a între vâ rful degetelor
și sol. 31
Flexia este produsǎ de urmǎtorii mușchi: sternocleidomastoidian, iar ca acce sori (scaleni,
lungul gâ tului, drepți -anteriori, pielosul gâ tului) la care se adaugǎ mușchii abdominali (marele
drept, marele o blic, micul oblic, transversul) .

2) Extensia : are drept urm are aplicarea coloanei î napoi. L igamentul vertebral
longitudinal anterio r este î ntins, iar celelalte, relaxate. Discurile intervertebrale sunt turtite
posterior și se î nalțǎ anterior.
La nivelul coloanei ver tebrale cervicale este de 30 -45 grade .
La nivelul coloan ei dorso -lombare este de 20 -30 grade.
Musculatura este reprezent atǎ de grupul de extensori ai gâ tului (drepții, posteriorii,

31 IDEM 30, pag. 287.

32
spinosul capului și gâ tului, trapezul superior) , grupul de extensori ai coloanei dorso –
lombare
(iliocostal, lungul dorsal, supraspinosul, transversul spinos, intersinoșii, intertransverșii) .

3) Înclinația laterală: se realizează în partea dreaptǎ sau stâ ngǎ, se face prin turtire a discului
de aceeași parte și î nǎlțarea sa în partea opusǎ. Î n executarea acestor mișcǎri (flexie,
extensie, inclinație lateralǎ) coloana vertebralǎ îndeplinește rolul unei pârghii de gradul
III. Rezistența se aflǎ la extremitatea ei superioarǎ, sprijinul la nivelul articulației
sacrovertebrale, iar forța este reprezentatǎ de mușchii coloanei vertebrale.
La nivelul coloanei cervicale, unghiul de flexiune, trasat intre orizon tala biclavicularǎ și
linia biocuiarǎ este normal de 40 -45 grade .
La nivelul coloanei dorso -lombare, unghiul de flexiune trasat intre verticala medianǎ a
corpului ș i linia S2 -C7 este de 30 -40 grade . Mișcar ea este produsǎ de extensorii gâ tului,
muscul atura abdominalǎ (marele drept, marele și micul oblic, transversul) , pǎtratul
lombar, extensorii rahisului (iliocostalul și marele dorsal) .

Fig. 5 Înclinarea laterală a coloanei

4) Rotația : se executǎ spre dreapta sau spre stânga î n jurul unui ax ve rtical care trece prin
centrul discurilor. Mobilita tea coloanei vertebrale diferǎ î n raport cu regiunea consideratǎ;
ea este maximǎ î n regiunea cervica lǎ, mai micǎ î n regiu nea lombarǎ și mult mai redusǎ î n
cea toracalǎ. 32

32 CLEMENT BACIU, Aparatul locomotor, pag. 286, Editura Med icală, București, 1981.

33
La ni velul coloanei cervicale me nținâ nd bazinul fix și privirea lateral spre stâ nga și spre
dreapta, mǎsoarǎ 60-80 grade.
La nivelul coloanei dorso -lombare, unghiul de rotație este de limitat î ntre planul frontal și
linia umerilor este de 30 -45 grade, care scade cǎtre coloana lombarǎ la 20-10 grade .
Mișcarea este produsǎ de sternocleidomastoidian și de mușchii abdominali: marele drept,
marele și micul oblic și transversul.

Fig.6 Rotația coloanei vertebrale

34
PARTEA a-II-a
CONTRIBUȚII PERSONALE
CAPITOLUL IV
DEMERSUL O PERAȚIONAL AL CERCETĂRII

4.1. MATERIAL SI METODE

În prezenta lucrare de licenț ă, protocolul de studii pentru analiza spondil itei
anchilozante, a constat în : chestionare auto administrate, standardizate, obținute din interviu ș i
observație, examina re în timp ce subiectul execută sarci nile propuse, măsurători, evaluări
ințiale ș i finale. Chestionarele standardizate s-au axat pe : informaț ii gene rale despre subiect,
mod de viaț a, mediul ambiental, antecedente medicale, antecedente familiale, simptomele
curente ș i istoricul afecțiunii sub iectului. Am analizat de asemenea felul î n care ansamblul
condițiilor de trai, de locuit, psihosociale, au influențat evoluția bolii.
Subiectul și -a dat acceptul pentru participarea la studiu ș i a fost informat asupra
posibilității de retragere voluntară, lipsită de consecințe.

35
4.2. LOCUL , DURATA ȘI CONDIȚIILE DE DESFĂȘURARE ALE
EXPERIMENTULUI

Derul area experimentului a avut loc î n Centrul Medical VisaMed din Constan ța, în
perioada noiembrie 2016 – mai 2017.

Sala de kinetoterapie din cadrul Centrului Med ical VisaMed este dotată cu: oglinzi
atașate pe perete, spaliere, banchete de gimnastică, saltele de gimnastică , aparate portative de
diferite mărimi ș i greutăți precum: mingii med icinale, haltere, saci de nisip, suluri de corecție,
placă balans, corzi elastice, benzi elastice, bastoa ne, mese de kinetoterapie, placă de echilibru,
roată cu mâner, bicicletă ergometrică, cântar, taliometru, goniom etru, dinamometru,
spirometru, î nclinom etru.

36

Toate aceste dotă ri specifice ne-au fost puse la dispoziție pentru realizarea
prezentului experiment pe toată perioada propusă.
Condițiile de spațiu sunt co nform Ordinului nr. 153/2003 avâ nd su prafața utilă a sălii
de cel puțin 4,5 – 5 m. pentru fiecare pacient, cu aerisire natural direct ă, mochetă pe beton cu
strat amortizo r, cabina de duș ș i w.c., spații separate pentru îmbrăcat ș i dezbrăcat.

4.3. SUBIECȚII CERCETĂRII

În prezenta lucrare de licența, am realizat un studiu prospectiv pe un singur pacient
de sex f eminin, î n varsta de 42 ani, avâ nd diagnost icul de spondilită anchilozantă, forma
mixtă pe teren HLA B27 pozitiv, cu sacroileită bilaterală.

4.4. METODELE C ERCETĂRII

Metodele de cercetare folosit e în realizarea prezentului experiment au fost:
 Metoda studiului bibliofrafic: fiind reprezentat din parcurgerea referi nțelor
bibliografice existente î n biblioteca Universități i Ovidius din Constanta
precum ș i date informaționale computerizate .

37
 Metoda anchetei: s -a realizat s ub forma de interviu cu scopul obținerii tuturor
informațiilor, particularitațile subiectului legate de vârsta, sex, mod de viață,
mediul ambiental, antecedente medicale, antecede nte familiale, afecțiuni
asociate spondilitei anchilozante, profilul psiho -social, istoricul bolii.
 Metoda de evaluare : constâ nd în măsurarea pa rametrilor stabiliți, obținuți î n
cadrul evaluării complete a subiectului, conform unei metodologii cunoscute,
care au respectat normele internaționale . În această etapă am efectuat o
evaluare inițială a pacientului, înainte de începerea programului de recuperare,
și o evaluare finală, după încheierea programului de recuperare.
 Metoda observării ș i înregistrării da telor: ce cuprinde: obser vația indirecta –
fișa medical ș i observația experimentală, în timpul activității organizate,
propuse. Datele au fost inregistrate pe o perioadă de 6 luni, evaluarile având
loc la înce putul experimentului, de 2 ori î n perioada inte rmediara și încheindu –
se la terminarea programului fizical -kinetic propus.
 Metoda grafică: cu ajutorul reprezentărilor grafice am reușit sa obțin o mai
buna vizualizare a e fectelor experimentului precum ș i o apreciere de ansamblu
a rezultatelor cercetării .

4.4.1. METODOLOGIA DE EVALUARE A SUBIECTULUI

Parametrii clinico -funcționali pe care i -am apreciat au fost:
 Indicele BASDAI (Bath Ankylosing Spondylitis Disease Activity Index)
reprezintă indicele de evaluare a activității bolii validat în limba română, ce
evaluează activitatea și evoluția bolii. Este format din 6 întrebări privind
principalele 5 simptome din spondilită anchilozantă : oboseală, durerea
coloanei cervicale, toracale sau lombare, durerea/tumefacția articulațiilor
periferice, du rerea la atingere ori presiune la nivelul entezelor, redoare
matinală (severitate, durata). Aprecierea se face folosind scala analoga vizuala
(VAS) de evaluare a durerii globale. VAS se măsoară pe scala 0 -10 (0=lipsă
durere, oboseala iar 10= durere severă, ce corespunde ca valoare cu intensitatea
durerii resimțită la nivel lombo -sacrat, în ultima săptămână iar scorul total

38
BASDAI se fa ce adunând rezultatul î ntrebărilor 1 -4 de pe scala VAS, cu
media intrebărilor 5 si 6 iar rezultatul se împarte la 5. 33 34

 Indicele Ott ce mă soară mobilitat ea coloanei vertebrale dorsale și se determină
astfel: se marchează apofiza spinoasă C7 și se masoar ă cu bandă metrica 30 de
cm că tre coloana lombară. Norma l: dist anța crește cu cel puțin 3 cm. î n flexia
trunchiului 35

Fig. 7 Testul Ott

 Indicele Schober ce măsoară mobilitatea coloanei vertebrale lombare și constă
în fixarea pe linia mediană, în regiunea lombară, a două puncte la 10 cm unul
de altul, cel inferior găsindu -se la nivelul spinelor iliace postero -superioa re în
dreptul apofizei spinoase L5(reper 1) urmată de efectuarea unei flexii cât mai
ample a coloanei. Se mă soară cu bandă metrică. În mod normal, distanța dintre
cele două puncte crește cu 5 cm mai mult. În cazul unei afectări a segmentului
lombar în cadr ul SA, creșterea distanței cu mai puțin de 3 cm obiectivează
scăderea flexiei coloanei lombare .

33DOUGADOS M. et al, The European Spondylarthropaty Study Group preliminary criteria for the classification
of spondylarthropaty, Arthritis Rheum 1991 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3302034/ .
34https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11955536 .
35 POPESCU E. , IONESCU R., Compediu de reumatologie, Ediția a -II-a, Editura Tehnica, 1995.

39

Fig. 8 Testul Schober

 Flexia laterală a coloanei vertebrale sau înclinarea laterală permite aprecierea
(globală) a mobilității segmentului dorso -lombar, inclusiv a amplitudinii flexiei
sale laterale. Lateralitatea, apreciată la 20 —35° (conform Sbenghe) poate fi
măsurată, cu pacientul în ortostatism, astfel : 36
— punctul de pe fața laterală a membrului inferior pe care îl atinge v ârful
degetelui III (în mișcare, palma alunecă de -a lungul coapsei); cu banda metrica
— cu goniometrul : brațul fix, vertical, pe linia spinelor, orientat între S1 și C7
; brațul mobil urmează linia S1 C7, după înclinare ;
— ca variantă goniometrică : brațul fix plasat orizontal pe linia bicretă (sau
spinele iliace superioare); brațul mobil urmează linia S1 —C7, care se înclină.
La bolnavii cu SA, la care flexia laterală este afectată precoce, această distanță
se modifică mai puțin. 37

36 BALINT T., Evaluarea aparatului locomotor, pag. 39, Editura Tehnopress, Iași, 2007.
37IDEM 36, pag. 28.

40

Fig. 9 Flexia laterală

 Extensia coloanei dorso -lombare este mișcarea prin care trunchiul se
deplasează în plan posterior, până la limita aparițiilor mișcăr ilor de substituție.
Valoarea normală este de 25 grade (Chiriac), 20 -30 grade (Sbenghe).
Poziția goniometrului: centrul goniometrului este plasat la niv elul SIAS (spina
iliacă antero -superioară) b rațul fix perpendicular pe linia medioaxilară a
trunchiului, b rațul mobil urmărește linia medio axilară și direcția de deplasare a
trunchiului în extensie

Fig. 10 Extensia coloanei dorso -lombare

41
 Indicele occiput -perete se realizează : – fie plasând bolnavul cu spatele lipit de
zid, cu regiunea fesieră și călcâiele atingând la rândul lor p lanul vertical și
solicitându -i să atingă peretele cu regiunea occipitală a capului. Imposibilitatea
atingerii peretelui cu capul are semnificația diminuării extensiei coloanei
cervicale, indicând o afectare a coloanei cervicale; – fie cu goniometrul unde
extensia măsoară 35 —45° (conform Sbenghe), din care 30° în articulația
atlantooccipitală. Centrul goniometrului se plasează la nivelul articulației
temporo -mandibulare, pe partea lateral ă, brațul fix urmărește linia ce unește
conductul auditiv cu comisura buzelor, b rațul mobil urmărește același reper în
poziția finală. 38

Fig. 11 Testul occiput -perete

 Indicele menton -stern: se realizeaza prin anteflexia capului, ducâ nd bărbia spre
piept și se apreciază : – fie după distanța menton -stern, gura înch isă, normal
mentonul putând atinge sternul; – fie cu goniometrul unde flexia măsoară 30 —
45°(conform Sbenghe) din care 20 grade în articulația atlantooccipitală, luâ nd
ca reper linia dintre lobul urechii și comisura gurii unde brațul fix este plasat
orizont al, brațul mobil urmează mișcarea acestei linii.

38BALINT T., Evaluarea aparatului locomotor, pag. 28 Editura Teh no press, Iași, 2009 .

42

Fig.12 Testul menton -stern

 Distanța ―deget -sol‖: determinarea distanței degete -sol se realizează punând
bolnavul să atingă pământul cu vârful degetelor, păstrând genunchii întinși. La
norm al această distanță este 0 (zero), subiectul putând să atingă solul. La
subiecții cu S .A., la care este limitată flexia anterioară a coloanei vertebrale,
distanța degete -sol crește, paralel cu gradul de afectare vertebrală. În
interpretarea acestei manevre trebuie ținut seamă de faptul că o bună mobilitate
a articulațiilor coxofemurale poate contribui la o diminuare a distanței degete –
sol, chiar la subiecții cu afectare a coloanei vertebrale. Totuși, imposibilitatea
subiectului de a atinge solul cu degetel e constituie, de obicei, evidența unei
afectări lombare precoce. 39

39BALINT T., Evaluarea aparatului locomotor, pag. 3 8 Editura Tehno press, Iași, 2009 .

43
4.4.2. TESTELE DE EVALUARE APLICATE PENTRU VALIDAREA
CERCETĂRII

A. Anamneza 40
 Date generale pacient
Nume, prenume: : N.L.
Data nasterii: 19.02.1975
Domiciliu: Constanța
Mediul ambiental: mediu liniștit, nu există factori care să modifice starea de
bine a pacientului.
 Date socio -demografice
Vârstă: 41 ani
Sex: feminin
Înălțime (cm): 170 cm
Greutate (kg): 65 kg.
Status reproductive actual: da
Număr nașteri: 1
Fumător: nu
Religie: ortodoxă
Mod de viața ș i obisnuințe : alimentație diversificată, nu consumă cafea și
alcool .

 Antecedente medicale :disfuncții tiroidiene GUSA GAD 1 , colon iritabil;
 Bolile copilăriei: rujeolă
 Traumatisme: nu a suferit traumatisme
 Spital izari: 4 internari î n secția reumatologie
 Intervenț ii chirurgicale : apendicectomie, amigdalectomie
 Grupa sanguină: A2
 Alergii : penicilină, ampicilină cu gentamicină
 Tensiune arterială: < 120/80 mmHg
 Organe le de simț: echilibrul, văzul, auzul sunt normale

40CLEMENT BACIU, Aparatul locomotor, pag. 286, Ed itura Medicală, București, 1981.

44
 Probleme de sănătate actuale : acuză dureri lombo -sacrate cu caracter
inflamator, iradiate alternativ pe membrele inferioare, dureri calcaneene,
accentuate la mobilizarea matinală și ortostatism, limitarea mobilității lombare,
dureri cervicale, discretă lim itare a expansiunii toracice în timpul respirației,
oboseală rapidă, rigiditate dimin eața ce se ameliorează la mers ș i efort de mica
intensitate .
 Mobilitate: nu are probleme în a se deplasa
 Activități ob ișnuite: î ndeplinirea activităților obișnuite cum ar fi serviciu,
studiu, lucru î n casă, a ctivitați î n familie sau de timp liber , le realizează cu
dificultate .
 Antecedente familiale : unul din părinți, prezintă diagnosticul de poliartrită
reumatoidă .
 Profilul psiho -social -cultural : pacienta este comunicativ ă, constientă ș i o stare
buna de orient are, prezintă o stare de ușoară depresie ș i discomfort cauzat de
durere.

B. Istoricul bolii : primele simptome au apărut în urmă cu 1 0 ani, acestea fiind dureri la
nivelul coloanei lombare joase și pe fese, cu caracter i nflamator, dureri ce iradiau de-a
lungu l feței posterioare a membrelor inferioare .
În urma unor exa minări clinice, investigaț ii biologice ș i imagistice, s -a stabilit
diagnosticul de spondilită anchilozanta , forma mixtă pe teren HLA B27 pozitiv, cu
sacroil eita bilaterala de grad II.
Deși a urmat un tratament de recuperare medicală asociat cu medicație specifică,
evoluția a fost progresivă, ajungându -se în 2008 la o rigiditate a coloanei vertebrale cu
limitare la nivelul coloanei lombosacrate.

45
DCI Doză(mg.) Dată
începere
tratament Tratament î n
continuare Dată
întrerupere
tratament Motiv
întrerupere
DICLOREUM 150 14/04/2015 Da În curs În curs
CELEBREX 400 27/10/2014 Nu 13/04/2015 Ineficient
CELEBREX 200 01/01/2013 Nu 26/10/2014 Ineficient
ARCOXIA 90 01/06/2011 Nu 31/12/2012 Ineficient
MOVALIS 15 01/03/2010 Nu 31/05/2011 Ineficient
TADOR 75 20/01/2008 Nu 28/02/2010 Ineficient
ANEXA 1 Istoric tratament AINS până în present . Pacient N.L .
Pacient a a avut un răspuns ineficient î n urma tratamentului medicamentos aplicat pa na
în prez ent.

C. Bilanț articular : testarea inițială
Indice Schober: 2,5 cm
Indice Ott: 1 cm
Indice menton – stern: 25 grade
Indice occiput – perete: 20 grade
Extensia coloanei dorso – lombare: 15 grade
Înclinarea laterală stânga: 15 grade
Înclinarea laterală dreapta: 15 grade
Distanța degete – sol: 30 cm

D. Evaluare clinică ș i factori care influențează decizia terapeutica
Diagnosticul spondilitei anchilozante se face conform criteriilor modificate, Van der
Linden , New York 1984: di agnosticul cert de spondilită anchilozantă presupune
prezența criteriului imagistic (radiologic) asociat cel putin unui criteriu clinic. 41

41STEFAN S., MUNTEANU L., SCHIOTIS RUXANDRA, Revista Română de Reum atologie – VOL. XIX Nr.
4, An 2010 .

46
x Durere lombară joasă ș i redoare matinală de peste 3 luni, ce se amelio rează cu efortul și
nu dispare î n repaus
Limitarea mișcării coloanei vertebrale în plan sagital ș i frontal
Limitarea expansiunii cutiei toracice
Sacroileita unilaterală grad 3 -4 (criteriu imagistic)
x Sacroileita bilaterală grad 2 -3 (criteriu imagistic)
Criteriul de diagnostic pentru S.A. (Van Der Linden, New York, 1984)
În cazul subiectului N.L., aceasta prez intă pe lângă criteriul imagistic sacroileită
bilaterală grad 2 -4, unul dintre criteriile modificate New York și anume: durere lombară joasă
cu redoare matinal ă de peste 3 luni ce se ameliorează cu efortul și nu dispare î n repaus . Aceste
rezultate confir mă diagnosticul de spondilita anchilozanta.

Criterii de clasificare ASAS (Assessment for ankyloses spondylitis ) cu afectare axiala:
permit diagnosticul atunci c ând este prezentă sacroileita (radiologica sau RMN) plus
încă un element spondilartropatic sau atunci când există po zitivitate pentru HLA B27
plus încă două elemente spondilartropatice și se aplică la pacienții cu d urere lombară
mai mare sau egală de 3 lun i și la vârsta de debut mai mică de 45 ani. 42

Semne și simptome
X Durere lombară joasă cu caracter inflamator
X Artrită
Entezită calcaneană
Uveită/dactilită
Psoriazis
Boala Crohn/colita ulceroasă
x HLA-B27
x CRP crescut de 3 ori faț ă de normal
ANEXA 2 Criterii de clasificare ASAS (criterii de evaluare în spondilită
anchilozantă) Pacient N.L.

42VALER POMPILIAN, http://www.baicus.ro/Reumatologie/Spondilartritele_scris.pdf .

47
Criteriu l ASAS confirmă diagnosticul de spondilită anchilo zantă deoarece pacienta
prezintă pozitivitate pentru antigenul HLA B27 plus încă 3 elemente
spondilartro patice cum ar fi: durere lombară joasă, artrită ș i CRP crescut
E. Evaluarea pe rioadelor de activitate a bolii
Indicele de activitate denumit BASDAI (Bath Ankylosing Spondylitis Diseas e
Activity Index ) constă în 6 î ntrebări privind cele 5 simptome m ajore ale spndilitei
anchilozante . Testarea s -a realizat în patru etape la distanțe de 45 zile între fiecare
etapă. . 43

43 PÂRVULESCU V.N., Practica Medicală – VOL. 3, Criterii de diagnostic in spondilartropatiile seronegative,
NR. 1(9), AN 2008 . BATH ANKYLOSING SPONDYLITIS DISEASE ACTIVITY INDEX (BASDAI)
VERSIUNEA ROMÂNEASCĂ VALIDATĂ A INDEXULUI BASDAI

Gabriela Udr ea, Cristina Ciobanu, Carmen Mihai, St. Suteanu, V.Stoica
Revista de Reumatologie , 2001, 2, 2 (IX) 61 -66.
Cum au fost in ultima săptămână ?
Vă rugăm marcați cu un X pe următoarele scale.Dacă simptomele dvs ( durere, oboseala) au
avut variații, marcați nu mărul care indică media severității acestora.

1. Care a fost gradul oboselii pe care ați resimțit -o ?

absentă

2. Cum ati descrie durerea de ceafă , spate , mijloc sau sold ?

3. Cum au fost per ansamblu dure rile si umflăturile pe care le -ați avut în încheieturi ?

4. Cum ați resimțit discomfortul pe care l -ați avut din cauza zonelor dureroase la atingere
sau apăsare ?

21
A. Scorul total pentru intrebarile 1 -4
1 0 2 3 4 5 9 8 7 x 10 foarte
severă
1 0 2 3 4 X 9 8 7 6 10 absentă foarte
severă
1 0 2 3 4 X 9 8 7 6 10 absent
ă foarte
severă
1 0 2 3 4 X 9 8 7 6 10 absentă foarte
severă

48
Test inițial BASDAI. (Bath Ankylosing Spondylitis Disease Activity Index)

4.5. PROGRAM DE RECUPERARE

Plecând de la principiul de bază că spondilita anchilozantă este o boală cu caracter
evolutiv, cu un grad înalt de invaliditate ce poate determina de viații ale coloanei vertebrale ș i
anchiloze, momentul începerii recuperării trebuie să fie cât mai precoce. Spondiliticul trebuie
îngrijit în așa fel, încât să -și poată continua cât mai mult posibil act ivitatea profesională , să
poată avea o ―via ță normală‖ împ linită și independentă.
În conceperea programului de recu perare, am ținut cont de toate particularitațile
subiectului, anamneză, stadiu de evoluție al afecțiunii, indicele VAS (ce mă soară durerea),
existența altor afecțiuni asociate, examinările clinice.
Obiectivele planului de recuperare :
 mențin erea unui tonus muscular cât mai bun la nivelul erectorilor paravertebrali ;
 prevenirea anchilozelor ;
 limitarea devierii coloanei vertebrale ;
 menținerea mobilită ții articulare la nivelul î ntregii co loane vertebrale dar ș i la nivel ul
articulațiilor coxofemur ale și scapulohumerale;
 ameliorarea durerii ;
 relaxarea musculaturii spatelui prin masaj . 5. Cum ați resimțit ințepeneala de dimineață , după ce vă trezeați ?

absentă

6. Cît timp apreciați că durează întepeneala , dimineața ? (pe scala 0 -10, 5 însemnând 60
minute, 10 însemnând 120 minute)

în ore :

6,5
B. Valoarea medie a raspunsurilor 5 + 6 : 2

( A 21_ + B _6 .5 _ ) : 5 =_ _5.5 _ _ scorul BASDAI

1 0 2 3 4 5 9 8 7 X 10

49

Programul fizical kinetic a fost structurat astfel:
PROGRAM DURATĂ NR. SEDINȚE /
SĂPTĂMÂNĂ NR. TOTAL
SEDINȚ E / 6 LUNI
MASAJ 25 MIN 3 72
KINETOTERAPIE 60 MIN 3 72

LUNI
OBIECTIVE PROGRAM DE EXERCIȚII
Corectarea
posturilor ș i
aliniamentului
corpului  În ortostatism, călcâiele la 15 cm de zid: se ia contact cu sacrul pe
zid, 44
apoi cu omoplații, apoi cu occiputul, se rupe poziția dupa care se
reface;

 În sezând cu sp atele la zid, se caută realizarea contactului prin 3
puncte, idem exercițiul de mai sus, derulând coloana de -a lungul
zidului;

44SBENGHE, Kin etologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura Medicala, Bucuresti 1987 .

50

 Din p atrupedie, brațele flectate, capul in prelungire trunchiului, se
45
lordozează, apoi se cifozează coloana pentru conștienti zarea
poziției;

Menținerea ș i
corectarea
supleței
articulare  În decubit dorsal, genunchii flectați la 90 grade, bazinul fixat la
masa printr -o cingă, se ridic ă brațe le pe lânga corp cu inspirație ș i
revine cu expirație;
 În decubit lateral, cu un sul sub toracele superior, M.I. flectat
dedesubt, M.S. de deasupra întins peste cap cu inspirație, se
readuce î n poziția inițială cu expirație;
 Șezând călare pe banca de gimnastică, se fac rotații de trunchi l a
stânga-dreapta, cu brațele la orizontală ;

45IDEM 44.

51

 Șezând că lare pe banca de gimnastică, cu mâinile la ceafă, coatele
trase înapoi, se inspiră;
Creșterea
mobilității
coloanei  Decubit lateral, cu un sul în dreptul toracelui, se execut ă extensia
trunchiului ș i a M.I.; 46
 Din decubit dorsal, brațele în ‖cruce‖ ș i palmele pe sol, genunchii
la 90 grade, se rotează trunchiul inf erior astfel încât genunchii să
atingă solul într -o parte și î n cealaltă;
 Din patrupedie, se execută o cobor âre a trunchiului, cu extensia col.
cervicale, bărbia atingând solul, se revine cu cif ozarea coloanei;

Menținerea ș i
corectarea
tonusului
muscular  Decubit ventral, brațele întinse înaintea capului, 1. se execut ă
extensia trunchiului cu ridicarea brațelor deasupra capului; 2.se
execut ă cu schimbarea poziției M.I. pentru a grada efortul ( pe
langă corp, la ceafă); 3. se ridică ș i se adduc umerii, brațele se duc
spre spate;

46BLANDINE CLAIS – GERMAIN, LAMOTTE A., Anatomie pentru miscare, Exerciții de bază, vol.2, Editura
Polirom, 2009 .

52
 Decubit dorsal, genunchii flectați la 90 grade, se efectuează o flexie
a șoldului, cu opunerea unei rezistențe din partea mâinilor; 47

 În patrupedie, cu genunchi i îndep ărtați, se ridică un braț la
orizontală concomitant cu M.I. opus;

 În genunchi, sezutul pe taloane, corpul aplecat, mâinile la ceafă, se
menține cateva secunde cu trunchiul aplecat câ t mai in față;
 Cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului prind bara cu
palmele înainte, se execută : 1. Ridicarea genu nchilor la piept; 2.
Rotarea stâ nga – dreapta a genunchilor flectați; 3. Semibasculare cu
sprinjin pe picioare la sol, se face bascularea înainte -înapoi și în
lateral a bazinului;
 Cu fața la spalier, mâini le prind bara cu palmele spre zid, se
execută : 1. Redresarea bazinului; p endularea bazinului pe o bară, ș i
a M.I. spre stânga -dreapta. 48

47BLANDINE CLAIS – GERMAIN, LAMOTTE A., Anatomie pentru miscare, Exerciții de bază, vol.2, Editura
Polirom, 2009
48SBENGHE, Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura Medicala, Bucuresti 1987

53
 Cu fața la spalier, mâinile prind bara la nivelul umerilor, se execută.
1. Extensia M.I, M.S. ș i a trunchiului, până la limita dureri, cu
menținere 5 sec.; 2. Coborâre în genuflexiune și revenire î n P.I.;

Terapie prin
masaj  Masaj sedativ, decontracturant .

54
MIERCURI
OBIECTIVE PROGRAM DE EXERCIȚII
Corectarea
posturii ș i
aliniamentului
corpului  Decub it dorsal, cu un sul sub coloana toracală, 2 saci de nisip de
2-5 kg pe fața anterioară a umerilor ș i 2 saci de nisip pe genunchi,
menținere 15 minu te;

 În ortostatism, cu călcâiele la 15 cm. de zid, se ia contact cu sacrul
pe zid, apoi cu omoplații, apoi cu occiputul, se ‖rupe‖ poziția dupa
care se reface; 49
 În ortostatism, se execută : 1. rotiri de umeri înainte -înapoi; 2.
rotirea câte unui braț, urmărind mișcarea cu privirea;3. ridicări de
umeri; 4. rotiri ale ambelor brațe înainte -înapoi; 5. brațele întinse
deasupra capului, extensii scurte;
Menținerea ș i
corectarea
supleței
articulare  Decubit dorsal, pe plan dur, brațele în tinse pe langa cap, picioarele
în flexie plantară, se execută întinderea ca ș i cum ne -am alungii,
cu m enținere 5 -7 secunde, reve nire ș i repetare;

 Într-un genunchi, celălalt întins lateral, mâna î n axilă, cea lalată
ridicată, cu brațul pe lâ ngă ureche, se fac aplecări laterale ale
trunchiului;
 În ortostatism se execut ă: 1. Se prind mâinile la sp ate cu palmele

49BLANDINE CLAIS – GERMAIN, LAMOTTE A., Anatomie pentru miscare, Exerciții de bază, vol.2, Edit ura
Polirom, 2009 .

55
înauntru și se trag br ațele î n jos; 2. Se ridică brațele pe la spate
bombând pieptul ș i se menține 15 secunde; 3. Se prind mâinile la
spate de spalier, cât mai inalt posibil ș i se menține 20 secunde fără
tracțiune;

Menținerea ș i
corectarea
tonusului
muscular  Decubit dorsa l, se execut ă extensia u șoară a M.I. cu menținere
intre 5 -10 secunde:
 Decubit dorsal, M.I. flectate ș i M.S. întinse lateral, se execută
flexia coapselor pe bazin cu prinderea genunchilor ș i atingerea
frunții;

56

 Decubit ventra l, se execută extensia capului și trunchiului, poziția
M.S. schimbandu -se pentru a grada efortul ( pe lângă corp , pe
ceafă. Sub bărbie), cu menținere î ntre 5 -10 secunde; 50

 În ortostatism, cu bastonul apucat de ambele capete, brațele jos, se
execută: 1. Ducerea brațelor întinse înaint e, ducerea brațelor
întinse sus; 2. Ducere bastonului lateral stânga -dreapta, brațele
întinse; 3. Prinderea bastonului la ceafă ș i se execută înclinări
laterale de trunchi;

50SBENGHE, Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura Medicala, Bucuresti 1987 .

57

 Stând depărtat, bastonul de capete apucat, m âinile la ceafă, se
execută 1. î ndoirea trunchiului lateral stânga, cu arcuire; 2. Idem
pe partea dreaptă; 3. Cu bastonul apucat la spate de ambele capete,
se execută ridicări ale bastonului; 51

 În ortostatism, cu o minge medicinală în mâini, ținand -o pe umărul
drept urmând să o ridice dea supra capului, apoi o duce pe umărul
stâng.
 În ortostatism, se execut ă genuflexii cu mâinile î n sprijin de
spalier, spatele perfect drept, călcâiele rămânând pe sol;
 Stând cu burta pe mingea medicinală, genunchii î n sprijin pe sol,
mâinile se î mpreunează l a ceafă, se execută: 1. extensii de trunc hi;

51BLANDINE CLAIS – GERMAIN, LAMOTTE A., Anatomie pentru miscare, Exerciții de bază, vol.2, Editura
Polirom, 2009 .

58
2. idem cu brațele intinse î n latera l; 3. Idem cu mișcări ce imită
înotul;

 Din patrupedie, se execută ducerea genunchilor alternativ în
lateral, privirea urmărind traiectoria genunchiului; 52

52BLANDINE CLAIS – GERMAIN, LAMOTTE A., Anatomie pentru miscare, Exerciții de bază, vol.2, Editura
Polirom, 2009 .

59

Terapie prin
masaj  Masajul se face decontracturant pe regiunea cervico dorso –
lombară prin manevra de început a masajului, și anume netezirea
( efleuraj ).

VINERI
OBIECTIVE PROGRAM DE EXERCI ȚII
Corectarea
posturii ș i
aliniamentului
corpului  Decubit ventral cu o perna sub piept, pernița sub frunte, cu saci de
nisip de 2-5 kg. pe coloana dorsală ș i menținere 15 minute;

 În ortostatism cu spatele la perete, la 15 cm distanță, pacientul
atinge uș or zidul mai intai cu sacrul, apoi cu omoplații, a poi cu
occiputul, se desprinde ș i se reia exercițiul.

60

Menț inerea ș i
corectarea
supleței
articulare
 Din ortostatism, cu genunchii sprijiniți de spalier, mâinile prins e de
bară la nivelul feței, se î ndoaie genunchii până când brațele sunt
întinse; 53

 Din patrupedie, se duce bazinul pe călcâie, mâinile întinse înaintea
capului ;

 Decubit dorsal, genunchi î ndoiți la 90 grade, se flectează coapsele
pe bazin cu prinderea genunchilor ș i atingerea frunții; 54

53JAROSLAV KISS, Fizio -Kinetoterapia si Recuperarea Medicala si Afectiunile aparatului locomotor, Editura
Medicala, Bucuresti, 2007 .
54JAROSLAV KISS, Fizio -Kinetoterapia s i Recuperarea Medicala si Afectiunile aparatului locomotor, Editura
Medicala, Bucuresti, 2007 .

61

 Decubit dorsal, genunchii flectați, se ridică (până la limita durerii)
ușor bazinul delordozând coloana lombară;
Creșterea
tonusului
muscular  Din decubit lateral, M.I. din interior fiin d flectat la 90 grade, se
ridică coapsa, fiind î n extensie; se execută și pe partea cealalată;

 Din decubit d orsal, se execută pedalarea î n aer cu picioarele din
înainte -înapoi ș i invers; 55

 Din patrupedie, se duc alternativ genunchii la piept concomitant cu
flexia capului, urmat de extensia M.S. si M.I. opus simultan ;

55SBENGHE, Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura Medicala, Bucuresti 1987 .

62

 Din patrupedie, se execută extensia brațului pe orizontala si ducerea
acestuia spre inapoi, privirea urmarește traiectoria mâinii;
 Din atârnat, cu spate la spalier, mâinile deasupra capului prind bara
cu palmele spre înainte, se execută: 1. R idicarea genun chilor la
piept; 2. Rotarea stânga -dreapta a genunchilor flectați;
 Cu fața la spalier, mâinile prind bara cu palmele spre zid, se
execută: 1. pendularea bazinului și a M.I. spre stânga sș dreapta cu
picioarele pe o bară; 2. se execută cifoză ri lombare.
56
Terapie prin
masaj  Masajul se face decontracturant pe regiunea cervi co dorso – lombară
prin manevra de început a masajului , și anume netezirea ( efleuraj ).

56SBENGHE, Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuper are, Editura Medicala, Bucuresti 1987 .

63
CAPITOLUL V
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

5.1. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR OBȚINUTE

Nr.
Crt BASDAI T.I. T.int.
1 T.int.
2 T.F.
1. Care a fost gr adul oboselii pe care ați resimțit -o? 6 6 5 3
2 Cum ati descrie durerea de ceafă, spate, mijloc sau sold ? 5 5 4 3
3 Cum au fost per ansamblu durerile și umflăturile pe care
le-ați avut în încheieturi ? 5 5 4 3
4 Cum ați resimțit discomfortul pe care l -ați avut din
cauza zonelor du reroase la atingere sau apăsare ? 5 5 4 2
5 Cum ați resimțit înțepeneala de dimineață , după ce vă
trezeați? 6 6 5 4
6 Cît timp apreciați că durează întepeneala , dimineața ? (pe
scala 0 -10, 5 însemnând 60 minute, 10 însemnând 120
minute) 7 7 6 4
Tabel nr. 1 Evaluarea perioadelor de activitate a bolii (BASDAI)

Testare initial 5,5
Testare intermediară 1 5,5
Testare intermediară 2 4,5
Testare finală 3
Tabel nr.2 Valori indice BASDAI pe parcursul cercetării

64

Grafic BASDAI nr. 1 Evoluția grafică a indicelui BASDAI

Analiz ând scorurile la indicele BASDAI, se observă o evoluție favorabilă a stării
pacientului pe parcursul desfășurării cercetării, durerile matinale și la atingere au scăzut în
intensitate, senzația de oboseală a fost semnificativ diminuată, iar durata redorii matinale s -a
situat sub media de 6, fapt ce i -a creat pacientului o stare reală de com fort în des fășurarea
activităților zilnice.

INDICE OTT VALOARE
NORMALĂ TESTARE
INIȚIALĂ TESTARE
FINALĂ
FLEXIE (cm.) 3 – 3,5 1 2,5
Tabel nr. 2, Valori indice OTT pe parcursul cercetării (conform Sbenghe)

INDICE
SCHOBER VALOARE
NORMALĂ TESTARE
INIȚIALĂ TESTARE
FINALĂ
FLEXIE (cm.) 5 2,5 4
Tabel nr.3 Valori indice Schober pe parcursu l cercetării (conform Sbenghe)

65

Grafic nr.2 Evoluția grafică a indicilor Ott / Schober pe parcusul cercetării

Din analiza graficului nr. 2 putem sublinia faptul că din punct de vedere al mobilității
coloanei vertebrale, se înregi strează o îmbunătațire vizibilă în ambele teste efectuate , ceea ce
reprezintă un plus având in vedere că spondilita anchilozantă este o boală evolutivă și
invalidantă, astfel:
 din valoarea normală a indicelui Ott 3,5 cm (conform Sbenghe ) , reprezentând 100 %,
la testarea inițiala pacientul a prezentat o valoare de 1 cm reprezentând 28,57%, iar în
testarea finală am obținut o valoare de 2,5 cm reprezentând 71,42%; progresul dintre
testarea inițială si testarea finală este de 42, 85%, rămânând de recuperat 28 ,58%.
 din valoarea normală a indicelui Schober 5 cm (conform Sbenghe) , reprezentând
100% , la testarea inițială pacientul a prezentat o valoare de 2,5 reprezentând 50%, iar
la testarea finală s -a observat o evoluție de 30%, valoarea testării finale fiind de 4 cm
reprezentând 80%; mai rămâne de recuperat 20%.

66
DEGETE -SOL VALOARE
NORMALĂ TESTARE
INIȚIALĂ TESTARE
FINALĂ
FLEXIE 0 30 25
Tabel nr. 4 Valori indice degete -sol pe parcusul cercetării (conform Sbenghe)

Grafic nr. 3 Evoluția grafic ă a indicelui deg ete-sol pe parcursul cercetării

Din an aliza graficului nr. 3 reiese că pacientul prezintă o dificultate în a executa
mișcarea flexiei coloanei vertebrale lombare pâ nă în punctul 0, fiind considerată valoarea
normală, acesta ajungând la 3 0 cm distanț a de sol la prima testare, iar î n testarea finală
prezentând o evoluție de 5 cm, aș adar mai avem de recuperat 25 cm.

67
MENTON -STERN VALOARE
NORMALĂ TESTARE
INIȚIALĂ TESTARE
FINALĂ
ANTEFLEXIE
(grade) 45 25 40
Tabel nr. 5 Valorile indice lui meton -stern pe parcursul cercetării (conform Sbenghe)

OCCIPUT –
PERETE VALOARE
NORMALĂ TESTARE
INIȚIALĂ TESTARE
FINALĂ
EXTENSIE
(grade) 45 20 30
Tabel nr. 6 Valorile indicelui occiput -perete pe parcursul cercetării (conform Sbenghe)

Grafic nr. 4 Evoluția grafică a indicilor menton -stern / occiput -perete pe parcursul
cercetării
Din analiza graficulu i nr. 4 putem sublinia faptul că din punct de vedere al mobilității
coloanei cervicale, se înregistrează o îmbunătățire vizibil ă în ambele testări efectuate, în flexie
obținând un scor mai bun, astfel :
 din valoarea normală a indicelui menton -stern 45 grade (conform Sbenghe)
reprezentând 100% , la testarea inițială s -a înregistrat o valoare de 25 grade

68
reprezentând 55,55%, iar la t estarea finală s -a ajuns la 40 grade reprezentând 88,88%;
progresul între testări este de 33,33 % astfel rămânând de recuperat 11,12%
 în ceea ce privește extensia coloanei cervicale, valoarea normală a indicelui occiput –
perete este de 45 grade (conform S benghe) reprezentând 100%; La testarea inițială
pacientul a înregistrat o valoare de 20 grade reprezentând 44,44% iar dupa 6 luni s -a
înregistrat o valoare de 30 grade reprezentând 66,66%, astfel mai avem de recuperat
33,34 % .

COLOANA
DORSO –
LOMBARĂ VALOA RE
NORMALĂ TESTARE
INIȚIALĂ TESTARE
FINALĂ
EXTENSIE
(grade) 30 15 20
Tabel nr. 7 Valorile extensiei coloanei dorso -lombare pe parcursul cercetării (conform
Sbenghe)

Grafic nr. 5 Evoluția grafică a extensiei coloanei dorso -lombare pe parcur sul cercetării

Din analiza graficului nr. 5, se observă că în extensia coloanei dorso lombare există o
amelioare, progresul dupa 6 luni de cercetare fiind relativ mic. Din valoarea normală de 30
grade (conform Sbenghe) reprezentând 100%, am pornit cu o testare inițială unde am

69
înregistrat o valoare de 15 grade reprezentând 50% și am ajuns în finalul cercetării la 20 grade
reprezentând 66,66 %; progresul dintre testarea inițială si testarea finală fiind de 16,66%,
astfel ne rămâne de recuperat 33,34%.

ÎNCLINARE
LATERALĂ VAL OARE
NORMALĂ TESTARE
INIȚIALĂ TESTARE
FINALĂ
STÂNGA (grade) 35 15 20
DREAPTA (grade) 35 15 25
Tabel nr. 8 Valorile înclinării laterale a coloanei vertebrale pe parcursul cercetării
(conform Sbenghe)

Grafic nr. 6 Evoluția grafică a lateralității coloanei vertebrale pe parcursul cercetării

Conform graficului nr. 6 putem obs erva faptul că progresul înclinării laterale a
coloanei vertebrale pe partea dreapta este mai mare decâ t pe partea stângă, astfel pe
parcusul cercetării înregistrând următoarele valori:
 pe partea dreaptă, din valoarea normală de 35 grade (conform Sbenghe), reprezentând
100%, s-a pornit cu o valoare de 15 grade, reprezentând 42,85% în testarea inițială si
s-a încheiat cercetarea cu o valoare de 25 grade reprezentând 71,42% in testarea

70
finală; progresul pe o distanța de 6 luni fiind de 28.57% astfel ramânând de recuperate
28,58 %.
 pe partea stângă, din valoarea normală de 35 grade, reprezentând 100%, la testa rea
inițială s -a înregistrat o valoare de 15 grade, reprezentând 42,85%, iar în testarea
finală s -a obținut o valoare de 20 grade, reprezentând 57.14%; progresul dintre
testarea inițială și cea finală fiind de 14,29%, urmând recuperarea unui procent de
42,85%.

71
5.2. CONCLUZII

 Având în vedere că spondilita anchilozantă determină deviații ale coloanei vertebrale,
fiind o boală cu un caracter evolutiv și cu un înalt grad de invaliditate, momentul începerii
kinetoterapiei trebuie să fie cî t mai precoce.
 Kinetoterapia reprezintă o componentă importantă și indispensabi lă în tratamentul
spondilitei anchilozante , dovad a stă și în cercetarea de față care demonstrează că deși este o
boală care evoluează, prin aplicarea unui program de terapie sus ținut, a fost ținută sub
control, pacientul simțindu -se mult mai bine din punct de vedere al fenomenelor dureroase;
eficiența terapiei a fost evaluată și prin prisma ameliorării mobilității articulare la nivelul
coloanei vertebrale, cervico -dorso -lombare ș i a articulațiilor.
 Este importantă elaborarea unui program complex de recuperare care să conducă la
creșterea calității vieții prin integrarea familială, socială și profesională a pacienților, cu
scăderea costurilor sociale și economice. Program ce trebui e sa fie individu alizat, adaptat la
forma clinic ă și stadiul evolutiv al pacientului
 Tratamentul pentru spondilită anchilozantă presupune o participare conștientă și activă
din partea pacientului la un progr am de recuperare individualizat.
 Considerăm masaj ul coloanei vertebrale un tratament de fond prin care se acționează
atât împotriva dezordinii posturale (aflată de foarte multe ori la baza dezvoltării suferinței
bolnavului), cât și împotriva consecințelor induse de uzura morfologică a structurilor
muscul o-ligamentare.
 Din pacate n u există un tratament pentru vindecarea acestei boli. În general se tratează
simptomele, recăpătarea mobilității pentru a permite bo lnavului să ducă o viață activă,
reducerea durerii și reducerea inflamației.
 Fără un tratament co respunzător evoluția bolii poate fi galopantă ducând încă de la
vârste tinere la anchiloze articulare care vor limita posibilitățile pacientului de a fi
independent în toate activitățile vieții cotidiene.
 Dacă tratamentul medicamentos este absolut necesar la pacientul cu spondilită
anchilozant ă, menținerea funcționalitații ș i reeducarea funcțională a articulațiilor interesate,
are o importanță fundamentală pentru prevenire, întârziere și corectarea pe cât posibil a
deformărilor articulare, postural e și ale aliniamentului.

72
5.3. PROPUNERI

 Kinetoterapia trebuie sa inceapă din momentul în care medicul pune
diagnosticul de spondilită anchilozantă, e xercit țile fizice sunt obligatorii, încă din faza de
debut.
 Bolnavi de S.A. pot beneficia de muncă fizică, cea ma i diversă, cu excepția
acelor activități care incarcă coloana sau se desfășoară în condiții de mediu reumatogene (frig,
umezeală)
 Singura condiție important de respectat este menținerea unei poziții corecte a
coloanei în timpul muncii, adică să se evite po ziția cifotică, ca și poziți ile fixe prelungite , mai
ales în poziție sezândă
 În cazul î n care sunt afectate și articulațiile periferice, mai ales șoldurile,
trebuie sa se evite ortostatismul pentru orice activitate de muncă.
 Se recomandă o serie de sportu ri care obligă la o postură corectă prin
elementele caracteristice gestuale, cum ar fi: înotul ( ca stil: bras, future, crawl), voleiul,
baschetul, (mai ales trasul la coș), badmintonul, tenisul de camp, trasul cu arcul, handbalul,
schiul, etc.
 Trebuie evitate jocurile care solicită flexia trunchiului cum ar fi: popice
bowlin g, billiard; dar și alergările ș i salturile.
 Sunt necesare repausul diurn ș i somnul pe pat tare ș i drept, fără pernă, cu sau
fara pernă sub lombe . Repausul la pat nu trebuie ex agera t, el fiind indicat numai î n perioadele
acute, dureroase, de scurtă durată, pentru a nu favoriza anchiloza. Nu este indicată șederea
prelungita pe fotoliu sau scaun, care să depășească o ora pe zi.
 Având in vedere că tratament ul kinetic al spondilitei est e de lungă durată,
exercițiile trebuie sa fie ușor de executat și de scurtă durată. Dacă spondilita anchilozantă este
bine tratată chiar și dupa ani de evoluție, poate permite o activitate profesională normală .
 Reeducarea se poate face și la domiciliu insă cu mențiunea a se controla la 1, 2
sau 3 luni, printr -o vizită la medic.
 Se recomandă ca, d imineața si seara, să se execute cateva exerciții de
respirație, de gimnastică medicală ș i exercitii de postură cu capul perfect drept, călcâ iele,
sacrul si occiput ul in contact cu peretele. 57

57SBENGHE T. , Recuperarea medical la domiciliul bolnavului, pag. 60, Editura Medicală, București, 1996.

73

BIBLIOGRAFIE

1. BALINT T., Evaluarea aparatului locomotor, Editura Tehno press, Iași, 2009.
2. BLANDINE CLAIS – GERMAIN, LAMOTTE A., Anatomie pentru miscare, Exerciții
de bază, vol.2, Editura Polirom, 2009.
3. BLANDINE CLAIS – GERMAIN, Anatomie pentru miscare, vol.1, Editura Polirom,
2009.
4. BOLOSIU H. D., Spondilita anchilozanta, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1989.
5. CLEMENT BACIU, Aparatul locomotor, Editura Medicală. București, 1981.
6. DINU M. ANTONESCU, Patologia aparatului locomotor, vol. 1, Editura Medicala,
Bucuresti, 2006.
7. Dougados M et al, The European Spondylarthropaty Study Group preliminary criteria
for the classification of spondylarthropaty, Arthritis Rheum 1991
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3302034.
8. DRĂGAN F., PĂDUR E L., Metodologie și tehnici de kinetoterapie, Editura Național.
9. VALER POMPOLIAN,
http://www.baicus.ro/Reumatologie/Spondilartritele_scris.pdf.
10. http://www.srreumatologie.ro/Anexa%20 -%20protocoale.pdf.
11. http://www.fefs.ugal.ro/pdf/Conferinta%202009 -rezumate% 20(lb.%20rom) –
final%20(var.%20modif.%20pt.%20site).pdf.
12. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11955536.
13. JAROSLAV KISS, Fizio -Kinetoterapia si Recuperarea Medicala si Afectiunile
aparatului locomotor, Editura Medicala, Bucuresti, 2007.
14. LASCARACHE GH, GUȚIU I. , Spondilita anchilozantă, Editura Medicală, Bucuresti,
1985.
15. MORARU GH., prof. univ. PÂNCOTAN V., Recuperarea kinetica in reumatologie,
Editura Imprimeriei de Vest, Oradea,1999.
16. Onose G., Livia Stanescu Rautzoiu, Valer Mihai Pompilian, Spondilartropatille ,
volumul 2, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2000.

74
17. PAPILIAN V. Anatomia Omului, Aparatul locomotor, vol.1, Ediția –XI-a.
18. POPESCU E., IONESCU R., Compediu de reumatologie, Editura Tehnica, Bucuresti,
1995.
19. PÂRVULESCU V.N., Practica Medicală – VOL. 3, Criterii de diagnostic in
spondilartropatiile seronegative, NR. 1(9), AN 2008.
20. REVISTA ROMÂNĂ DE REUMATOLOGIE, vol. XIV (serie noua), Nr. 4, 2005.
21. ROȘULESCU E., Kinetoterapia în recuperarea afecțiunilor reumatologice, Editura
Universitaria, Craiova, 2009.
22. SBENGHE T., Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Editura Medicală,
București, 1996.
23. SBENGHE, Kinetologie profilactica, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală,
Bucuresti 1987.
24. STROESCU, Recuperarea funcțională în practica reumatologică, Ed itura Medicală,
București, 1979.
25. STEFAN S., MUNTEANU L., SCHIOTIS Ruxandra, Revista Română de
Reumatologie – VOL. XIX Nr. 4, An 2010.

75

ANEXA 1 Istoric tratament AINS până în present. Pacient N.L.

76

ANEXA 2 Criterii de clasificare ASAS (criterii de evaluare în spondilită anchilozantă) Pacient N.L.