Capacitatea de macrostabilizare a politicii sociale [615127]

Capacitatea de macrostabilizare a politicii sociale
prin politica fiscal -bugetară

Deaconsei Elena Stefania
Filip Claudia Andreea
Grupa 1428

Politicile sociale au ca scop sustinerea anumitor indivizi, grupuri de indivizi sau
comunitati aflate in dificultate si care nu pot avea o viata si un trai decent (la standarde
normale, minime) prin resursele proprii de care acestia dispun.
Politicile sociale cuprind:
– Practicile administritive si politicile din domeniul serviciilor sociale, precum:
serviciil e medicale, asigurarile sociale, educatie si formarea profesionala –
imbunatatirea ocuparii fortei de munca , servicii comunitare, etc;
– Problemele sociale ale individului sau comunitatilor, precum: criminalitatea,
hadicapul, somajul, problemele mintale, bat ranetea;
– Discriminare. Discriminarea in ceea ce priveste rasa, etnia, saracia, genul –
promovarea egalitatii intre barbati si femei.
Asadar, politicile sociale urmaresc ameliorarea si imbunatatirea conditiilor de viata si
conditiilor de lucru, promov area egalitatii de sanse si asigura persoanelor protectie sociala.
Insa, pentru a putea atinge toate obicetivele, politica sociala, se ajuta? de politicile fiscal –
bugetare care, printre numeroasele lor tinte, au obiective cu cele ale politicii sociale.
Politicile fiscal -bugetare ajuta politica sociala in a -si indeplini scopurile prin redistribuirea
optima a resurselor puse la dispozitie sistemele de bugete, sisteme locale sau de stat, de
bugetele asigurarilor sociale . Toate acestea reprezentant cheltuieli p entru sanatate, cheltuieli
pentru educatie, cheltuieli pentru protectie sociala, cheltuieli pentru somaj , cheltuieli pentru
asistenta sociala , toate avand ca scop comun incluziunea si echitatea sociala.
1. Cheltuielile pentru sanatate. Au ca destinatie instit utiile medicale de stat/private,
intretinerea si functionarea institutiilor sanitare, finantarea unor actiuni de prevenire a
accidentelor si a imbolnavirilor sau de educatie sanitara .
2. Cheltuielile pentru educatie. Au ca destinatie cresterea calitatii capi talului uman,
reducerea gr adului de criminaliatea, imbunatatirea ocuparii fortei de munca, formarea
profesionala (recalificare), etc. Au ca sursa de finantare bugetul public, parteneriatele
public -privat, sponsorizari sau donatii, companiile private, etc.
3. Cheltuielile pentru protectia sociala. Au ca destinatie alocatiile, pensiile.
Indemnizatiile unor persoane salariate/nesalariate (someri,batrani, copii, handicapati,
invalizi).

4. Cheltuielile pentru somaj. Au ca destinatie ajutorul de somaj (sustinerea materiala a
anumitor persoane peste o varsta stabilita legal, dar care nu sunt angajati sau nu sunt
lucratori independenti – se acorda dintr -un fond financiar format din contributiile
salariatiilor si patronilor sau din subventii alocate din fonduri bugeta re) si asigurarea
de somaj (sustinerea si protejarea persoanelor impotriva pierderii unui anumit nivel al
venitului, inlocuind cu o anumita rata salariul anterior – se finanteaza din cotizatiile
platite de salariati si de patroni).
5. Cheltuielile pentru asis tenta sociala. Au ca destinatie ocrotirea si sustinerea materiala a
familiilor fara venituri sau a persoanelor in varsta si fara venituri, a persoanelor cu
handicap sau invalizilor, fostilor combatanti, a refugiatilor si emigrantilor, etc.,
precum si aloca tiile copiilor, pentru sotia sau sotul care este singur/singura si creste un
copil, batrani sau persoane defavorizate.
Functiile pentru care politica sociala este responsabila sunt :
• Gestionarea sistemului public de asigurarea, precum asigurarile de sanata te,
asigurarile sociale sau ajutorul de somaj;
• Compensarea discrepantelor dintre nevoile si resursele financiare de care indivizii
dispun prin sisteme de beneficii sau sisteme de prestatii sociale. Cea mai importanta
componenta fiind politica de sustinere a copiilor sau a familiilor cu multi copii,
aceasta fiind o problema colectiva prioritara;
• Organizarea unor servicii sociale cu o importanta colectiva, precum: sanatatea,
educatia sau servicii de asistenta sociala;
• Asigura protectie sociala persoanelor ca re se afla in dificultatea sau grupuri de
persoane vulnerabile, promovand astfel incluziunea sociala;
• Dezvolta programme de prevenire a anumitor probleme sociale generate de contexte
particulare. Spre exemplu: problema perosoanelor de etnie rroma. Acestia se confrunta
cu un grad ridicat de dificultatea in ceea ce priveste integrarea lor in socitatea –
dificultatea incluziunii sociale;
• Dezvolta si sustine programme care urmaresc cresterea calitatii vietii;
• Dezvolta si sustine programe de educatie si formare profesionala sau de recalificare si
masuri de stimulare a muncii, urmarind astfel sa imbunatateasca ocuparea fortei de
munca si reducerea somajului.

Stabilizatorii automati sunt acele caracteristici ale economiei unei tari care actioneaza
automat fara in terventia guvernamentala pentru a limita fluctuatiile din economie, insa,
acestia le pot doar diminua, fiindu -le imposibil sa le elimine total. Printre ei mai importanti
stabilizatori automati dintr -o economie, se enumera si ajutorul pe somaj.
Ex: Daca som ajul va creste, in acelasi timp si in aceeasi masura vor creste si platile pentru
protectia somerilor, precum: alocatiile de somaj, ajutorul de somaj, compensatiile pentru cei
care si -au pierdut locul de munca, etc., cheltuielile guvernamentale fiind aju state automat in
directiile dorite prin modificarea altor componente.

Principalele obiective ale politicii

Sociale Economice

Combaterea saraciei; Reducerea somajului;
Ajutorarea anumitor perosane cu
handicap, a familiilor cu multi copii, etc. Masuri de stimulare a muncii.

Politicile de reducere a somajului si politicile de crestere a gradului de ocupare a fortei
de munca reprezinta un domeniu diferit in cadru politicilor sociale. Acestea au ca si
obiectiv mentinerea si cresterea gradului de ocupar e atat prin actiuni directe, cat si prin
actiuni indirecte avand, insa, scop comun: asigurarea unui loc de munca pentru toti tinerii
abia intrati pe piata muncii, cat si pentru someri sau alte persoane care doresc sa se
angajeze.
Un anumit nivel de somaj existent intr -o economie poate deveni o trasatura nu foarte
favorabila aducand cu el un efect negativ in orice economie de piata libera. Diminuarea
locurilor de munca salariale aduce odata cu ea diminuarea surselor bugetare pentru
diverse programe cu car acter social, deoarece locurile de munca ofera indivizilor venituri
stabile care le poate oferi un nivel de trai decent, acest lucru fiind cel mai important in
ceea ce priveste bunastarea persoanelor.
In ultimii ani, un element important in definirea polit icii sociale aplicate in toate tarile
din Uniunea Europeana a fost lupta impotriva somajulu i, devenind un obiectiv major si

comun pentru toate guvernele lumii . Acest lucru aduce, in mod evident, un numar mare de
persoane care sunt expuse riscului de sarac ie si de excluziune, cei mai afectati fiind, insa,
persoanele tinere, dar si copiii, aducand totodata un dezechilibru in economie.
Masurile politicii sociale pentru someri:
– Masuri pasive: acordarea unor asigurari pentru someri sau a unor alocatii;
– Masuri active: crearea de noi locuri de munca sau acordarea de facilitati celor care
angajeaza someri.

Masuri active

Formarea profesioala; – F. profesionala
institutionalizata;
– F. profesionala la
locul de munca;
– F. profesionala
alternativa;
– Suport special
pentru ucenicie.
Diviziunea muncii; – Diviziunea muncii.

Subventii pentru stimularea
angajarii; – Stimulente pentru
recrutare;
– Stimultente pentru
mentinerea ocuparii.
Sprijin pentru reabilitare si
ocupare; – Suport in vederea
ocuparii;
– Reabilitare.
Crearea de locuri de
munca; – Crearea de locuri de
munca.
Stimulente pentru
inceperea activitatilor pe
cont propriu.

Cele mai frecvente masuri luate de politicile sociale in ceea ce priveste ajutorul oferit
somerilor (de tip activ) este pregatirea profesionala a acestora, precum calificarea si
recalificarea lor. Ace ste masuri sunt luate in vederea sprijinirii si imbunatatirii sanselor celor
care vor si sunt in cautarea unui loc de munca. Pentru cei care beneficiaza de ajutoarele de
somaj, participarea la cursurile de calificare este gratuita.

Masuri pasive

Suport financiar pentru
persoanele care nu licreaza – Suport in caz de
somaj, indemnizatii
de somaj, asistenta
sociala in caz de
somaj;

Pensionare timpurie – Conditionata;
– Neconditionata.

Masurile p asive – suportul financiar – se refera la interventiile care furnizeaza persoanelor
asistenta financiara (directe sau indirecte) pentru toate persoanele dezavantajate pe piata
muncii. Persoanele care beneficiaza de acest suport sunt persoanele care nu au un loc de
munca sau care se afla in cautarea unui loc de munca, dar si persoanele care au fost
pensionate timpuriu.
Majoriatea tarilor industriaizate se confrunta cu rate destul de mari ale somajului,
autoritatile fiind, ca urmar e a acestui lucru, indemnate si obligate sa adopte diferite masuri de
politica sociala, masuri in vederea combaterii acestui fenomen. Masurile si programele
implementate de politica sociala fiind impartite in:
1. Mobilizarea fortei de munca . Aceasta masura cu prinde programe care urmaresc
cresterea sanselor persoanelor de angajare (preagtire profesionala a somerilor adulti,
masuri speciale venite in ajutorul tinerilor someri, dar si adaptabilitatea celor care nu
sunt capabili de munca). Insa, aceasta masura se bazeaza si pe acordarea de subventii
pentru a sustine forta de munca ocupata din sectorul privat.

2. Dezvoltarea aptitudinilor legate de forta de munca . Cuprinde programe care
determina o mai mare responsabilitate a patronilor, dar si a sistemului national de
educatie si de pregatirea a fortei de munca.
3. Promovarea spiritului de cautarea unui loc de munca . Cuprinde programe care
urmaresc sprijinirea proceselor prin care persoanele aflate in cautarea unui loc de
munca sunt pusi in legatura cu potentiali angajat ori.
4. Crearea directa de locuri de munca . Vizeaza crearea directa de noi locuri de munca
temporare sau permanente in sectorul public.
Somajul este un fenomen care afecteaza economia oricarei tari, punand presiune pe
macrostabilizarea acesteia. Macrostabili zarea este un proces sustinut de masuri atat
economice, cat si de masuri financiare, una dintre tintele acestui proces fiind stoparea
declinului economiilor in care somajul a devenit un fenomen cronic, fenomen ce se intretine
cu inflatia. Macrostabilizarea actioneaza si incearca oprirea fluctuatiilor celor doua fenomene,
in acelasi timp incercand, insa, sa aduca o cresterea produsului intern brut in economia
respectiva.

Importanța creării unei scheme unice de asigurări de șomaj la nivelul zonei euro/
Uniun ii Europene
Fiecare stat membru al Uniunii Europene are un sistem propriu de securitate socială, dar
există câteva principii comune care se regăsesc în fiecare legislație. Inființarea unui sistem
european de asigurare pentru șomaj are ca obiectiv obtinerea stabilitatii la viitoarele șocuri
economice in Uniunea Europeana sau in Zona Euro.
Statele Unite practica o politica in care statele individuale finanțează asigurările pentru
șomaj si contribuie la un fond federal. Daca un stat membru trece printr -o criză care duce la
pierderea masivă de locuri de muncă și la o presiune mare asupra sistemului de asigurări
sociale, acesta se poate împrumuta de la acest fond federal, pentru a suporta mai ușor
costurile.
Șomajul este un fenomen macroeconomic negativ, un deze chilibru ce reflectă
incapacitatea economiei unei țări de a asigura posibilitatea de a munci pentru cetățenii săi.
Cauzele generatoare de șomaj provin din necorelarea cererii cu oferta de muncă, evoluția
nefavorabilă a activităților economice, inflexibilit atea și rigiditatea pieței muncii, puternica

migrație a forței de muncă. Existenta unor beneficii mari acordate într -o perioadă mai lungă,
reduce posibilitatea căutării unui loc de muncă și implicit beneficiile acordate, atrăgând după
sine o rată slabă de ocupare a locurilor de muncă, iar drept consecință – scăderea
productivității lucrătorilor pe termen lung.
Politicile active și pas ive folosite pentru stimularea ocupării forței de muncă au ca
obiective principale menținerea unei limite rezonabile a numarului somerilor care să nu
producă disfuncționalitate social si crearea unor facilități care sa stimuleze ocuparea locurilor
de muncă .
Modelul social european actual – prin Strategia Lisabona – și-a propus sustenabilitatea
sistemului de redistribuire, o rată ridicată de creștere economică care să permită sporirea ratei
ocupării, promovarea unor politici active și preventive menite să as igure pentru categoriile
vulnerabile, asistență în căutarea unui loc de muncă, programe de formare profesională și
asigurarea unei securități sociale reale.
Este necesara o corelare mai eficientă între sistemele de beneficii sociale și fiscale, menita
sa dimineze dependența de bugetul de asigurări cât și asigurarea protecției sociale.
La nivelul statelor membre ale Uniunii Europene există obiective referitoare la
promovarea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea condițiilor de viață și protecției sociale ,
care sa ofere oportunități egale de muncă tuturor cetățenilor statelor membre, în aceleași
condiții de care beneficiază și cetățenii statului în care își găsesc de lucru.
Masurile sociale adoptate majoritar la nivelul Uniunii Europene care pot avea
aplic abilitate unitara:
 acordarea ajutorului de șomaj numai în funcție de perioada contributivă anterioară la
asigurările sociale; de exemplu, o contribuție anterioară de 12 luni din ultimii doi ani în
Germania, Italia, Danemarca, Finlanda, de 6 luni în situați a Olandei, Franței și de 26
săptămâni în ultimele 12 luni în Austria; Aceasta masura se poate a plica la nivel european
in aceea si maniera pentru a distribui populatiei ajutorul social proportional cu nivelul
salarial realizat.
 reducerea ajutorului de șomaj , ca pondere în totalul salariului net anterior, se practica în
Marea Britanie, Portugalia, Germania, Grecia, Austria, Suedia, Slovacia;
 stabilirea unui plafon al ajutorului de șomaj din salariul brut anterior (90% în Danemarca,
70% în Olanda, Suedia, Span ia (pentru primele 6 luni, apoi 60% până la 1 an) din ultimul

salariu, 67% în Germania din ultimul salariu net, 23% din salariul net anterior în Marea
Britanie și la 20% în Italia din ultimul salariu;) Acest punct consider ca este dificil sa
devina aplicab il omogen, diferentele salariale dintre tarile europene, diferentele de
impozitare , fac ca acest plafon sa nu aiba o valoare unica asociata la nivel european.
 reducerea duratei de acordare a somajului , până la maximum 20 săptămâni în situația
Austriei; St abilirea unei perioade maxime de acordare a ajutorului de somaj ar determina
constrangerea indivizilor de a cauta solutii in timpul propus.
 stabilirea unor obligații stricte de căutare activă a unui loc de muncă în Austria, Belgia,
Portugalia, Franța, Span ia, Slovacia; Aceasta masura ar trebui sa se aplice unitar, fiind
calea cea mai sigura de eliminare a cresterii ratei somajului. Fiecare stat trebuie sa adopte
un model stabilit la nivel UE , care sa cuprinda masuri si oportunitati comune create pentru
persoanele somere .
 condiționarea acordării ajutorului de șomaj de căutarea unui loc de muncă, în Germania,
Italia, Belgia, Letonia și Portugalia . Masura are trebui sa vina natural si sa fie aplicata fara
excepti in tarile membre UE
 Crearea pieței unice în cadrul Uniunii Europene permite cetățenilor acesteia să aibă acces
egal la oportunitățile de muncă în toate țările membre ; ar permite cetățenilor să aibă acces
egal la oportunitățile de muncă în toate țările membre, ei fiind liberi „să trăiască, să
lucreze , să-și facă cumpărăturile și să călătorescă oricând și oriunde în statele membre.
Pentru a realiza piețe unice a asigurarii somerilor, mai sigura și mai benefica incluziunii, este
necesară, dezvoltarea unui spectru larg de acțiuni, realizarea acestor obi ective depinde în
foarte mare măsură de principiile flexicurității: condiții contractuale flexibile și fiabile,
politici active privind piața forței de muncă, învățarea în permanență și existența unor sisteme
moderne de securitate socială.
Durata crescândă a perioadelor de șomaj are consecințe socio -economice cumulative:
un risc crescut de sărăcie, excluziune socială și lipsuri, un risc mai ridicat de sănătate și de
invaliditate și de scădere a capitalului uman și social. T imp de câteva decenii, serviciile
sociale și de ocupare a forței de muncă au fost transformate și transferate treptat de la
obiective universale la o mai mare orientare spre persoanele dezavantajate din punct de vedere
social; iar această tendință sa agrav at și mai mult de recesiunea economică îndelungată din
Europa. Ca rezultat, fiecare țară a implementat politici numeroase și diversificate, în care
putem distinge două tipuri principale de beneficii: prestațiile în numerar și indemnizațiile care
sunt furni zate direct pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale pe de o parte și o gamă
largă de beneficii în natură, care se axează pe sprijinirea și reintegrarea socială (servicii
sociale) și reintegrarea profesională (în principal servicii de activare).

Peste tot, beneficiile de venit pentru șomeri cuprind două tipuri principale de
indemnizație: indemnizațiile de șomaj sau, mai exact, prestațiile de șomaj pe bază de
contribuție (pentru persoanele care au fost anterior angajate) și apoi, după epuizarea dre ptului
la prestațiile sociale în numerar . Prestațiile de șomaj sunt definite pe baza criteriilor și
drepturilor individuale derivate din statutul lucrătorului, în timp ce sistemele de asistență
socială sunt definite de nevoi le și drepturile sociale ale gospodăriei. Șomerii pe termen lung se
află la intersecția celor două tipuri de prestații, ceea ce înseamnă, de asemenea, trecerea de la
statutul unei persoane asigurate social cu drepturi specifice câștigate la un statut de pe rsoană
sau familie asistată social. Această tranziție de la indemnizațiile de șomaj la prestațiile de
asistență socială poate duce la o scădere a decalajului: nu toți cei care ar avea acces la acestea
sunt eligibili, în timp ce unii care sunt eligibili nu cunosc beneficiile de asistență socială
disponibile.
Diferențele în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și performanțele sociale pot
afecta puternic performanțele zonei euro. În timpul crizei, capacitatea de ajustare a mai multor
state membre din zona euro a prezentat limite severe. Acest lucru a sporit ocuparea forței de
muncă și disparitățile sociale și a testat reziliența și stabilitatea zonei euro în ansamblu. În
ultimii ani, statele membre din zona eu ro au convenit asupra unei coordonări mai stricte a
politicilor economice și fiscale, însă o astfel de integrare mai profundă în cadrul Uniunii
Economice și Monetare implică, în mod necesar, și o dimensiune socială.
Recomandarea Consiliului European privind integrar ea șomerilor pe termen lung pe
piața muncii și necesitatea de a face rapid această recomandare în vederea atingerii
obiectivelor sale: i) să combată descurajarea și să reconstruiască încrederea șomerilor pe
termen lung pentru a se înregistra cu un nou serv iciu de ocupare a forței de muncă; ii)
simplificarea procedurilor pentru șomerii pe termen lung și reducerea numărului celor care se
află în lipsa activității și a sărăciei; și iii) dezvoltarea de servicii complete față de angajatori,
cum ar fi sprijinul p ost-plasament sub formă de instruire sau instruire la locul de muncă.
O schemă comună de asigurări de șomaj a fost considerată de mulți ca cea mai
atractivă opțiune, pentru un număr din motive. Bene ficii de somaj:
 reprezint ă un tip de cheltuieli anticiclic e, întrucât șomajul crește atunci când o țară
întâmpină dificultăți economice;
 să ofere o modalitate de a susține veniturile foarte rapid odat ă ce recesiunea sau
stagnarea se instaleaza într-o anumită țară;
 sprijinirea acelor indivizi din societate care suportă o mare parte a costurilor sociale
într-o recesiune (în cazul EUBS – European Underwater and Baromedical Society ,
aceasta ar putea fi o modalitate de a arăta cetățenilor europeni că există o rețea de
solidaritate la nivel european, sporindu -și încrederea în Instituțiile europene);
 reprezintă un tip de cheltuieli cu un "efect multiplicator" ridicat, deoarece gospodăriile
care pierd o sursă de venit trebuie să -și mențină nivelul de consum;
 concedieri automat e în caz de r ecesiune.

Cu toate acestea, proiectul EUBS va trebui să depășească o serie de obstacole care au
fost clar identificate în literatură. Aceste obstacole sunt prezentate în următoarea secțiune,
împreună cu unele soluții propuse în literatura de specialitate.
Pe măsura adânc irii cooperării economiei internaționale și a dezvoltării pe multiple
planuri a relațiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite și cu un nivel diferit al fiscalității,
evaziunea fiscală nu se mai manifestă doar ca un fenomen de ordin intern, național, ci a
devenit unul internațional. Astfel de exemplu o firmă având sediul de bază într -un anumit stat
și diferite reprezentanțe, sucursale, filiale în alte state dintre care unele cu regim fiscal mai
bun, va fi mai mult decât tentantă să transfere o parte câ t mai însemnată a profiturilor din
statele cu fiscalitate mai ridicată spre zone cu fiscalitate blândă. Pe această linie o modalitate
frecvent utilizată de companiile transnaționale în vederea sustragerii de la impunere a unei
părți din profitul impozabil o constituie înființarea unei filiale în țări unde fiscalitatea este mai
redusă și organizarea unor relații artificiale, frecvent doar scriptice între acestea și unitățile
producătoare aflate pe teritoriul unei alte țări în care fiscalitatea este mai ridic ată. În situația în
care subiectul impozitului nu este și suportatorul efectiv al impozitului putem vorbi despre
incid ența indirectă sau repercusiune