Politici De Incluziune Ro P Ro [615114]

Licență

Politici De Incluziune Ro P Ro [615114]

Byadmin ianuarie 1, 2024

POLITICI DE INCLUZIUNE SOCIALĂ
PENTRU GRUPURILE VULNERABILE
Creșterea accesului pe piața muncii

UNIUNEA EUROPEANĂ
Program fi nanțat prin INTERREG III B CADSES
POLITICI DE INCLUZIUNE SOCIALĂ
PENTRU GRUPURILE VULNERABILE
Creșterea accesului pe piața muncii
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor publice și Locuințelor

Autori: Gelu Duminică, Sorin Cace (coordonatori), Daniel Arpinte,
Mariea Ionescu, Cristina Iova, Nicolae Sali
Această publicație a fost realizată în cadrul proiectului „T ransnational
European Labour Market Integration Th rough Information Technologies”
– TELMI ﬁ nanțat prin programul INTERREG III B CADSES RO
2004/016-772.05.02.02.07
© Toate drepturile sunt rezervate Comisiei Europene
ISBN:
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oﬁ cială a
Uniunii Europene.

5Cuprins
Introducere 7
Capitolul 1. Incluziunea socială la nivelul Uniunii Europene 9
1.1. Evoluții în politica socială a Uniunii Europene 91.2. Agenda Politicii Sociale 19
Capitolul 2. Conceptul de incluziune socială 22
2.1. Despre acest concept 222.2. Excluziune și Incluziune Socială în documenteleUniunii Europene 23
Capitolul 3. Uniunea Europeană și dezvoltarea politicilor de ocupare
în Europa Centrală și de Est 26
Capitolul 4. Strategia Europeană de ocupare a forței de muncă 32
4.1. Procesul Luxemburg a trasat proﬁ lul politicii europene
în domeniul ocupării 324.2. Procesul evaluării SEO 334.3. Strategia Lisabona în prezent 354.4. Procesul de tranziție al țărilor candidate din perspectiva SEO 354.5. Fondul Social European 38
Capitolul 5. Politica de ocupare din perspectiva integrării în UE
a României 395.1. Aderarea României la Uniunea Europeană – elemente de strategie 395.2. Politica de ocupare – implementarea SEO în țara noastră 405.3. Pregătirea pentru Fondul Social European în România 41
Capitolul 6. Factori care împiedică accesul romilor pe piața muncii 42
Capitolul 7. Politici de ocupare pentru grupurile vulnerabile 52
Capitolul 8. Studii de caz privind măsurile de ocupare pentru
grupurile vulnerabile
Anexe 89

7Introducere
Lucrarea își propune să prezinte modul în care este privită incluziunea
socială la nivel european și național și, în special, care sunt măsurile de incluziune socială pe piața muncii.
În capitolul 1 sunt descrise evoluțiile în politica socială a Uniunii
Europene precum și Agenda Politicii Sociale.
Conceptul de incluziune socială este prezentat în capitolul 2 în care
facem referire, mai ales, la perspectiva integratoare de la nivel european. T recerea de la o abordare relativ îngustă care punea sărăcia în centrul atenției la o abordare mai generală – incluziunea socială – a reprezentat un pas important în creșterea interesului pentru incluziunea socială. Accentul a trecut de la o abordare statică la una proactivă în care accesul la servicii de toate tipurile este cel mai important.
În capitolul 3 poziționăm politicile de ocupare într-un context mai larg
al Europei Centrale și de Est.
Strategia Europeană de ocupare a forței de muncă este descrisă în capitolul
4 cu referire la Procesul Luxemburg, Strategia Lisabona și Fondul Social European.
Modul în care România a adaptat politica de ocupare la cerințele europene
este prezentat în capitolul următor cu accent pe implementarea SEO în țara noastră și pe pregătirea pentru Fondul Social European.
Factori care împiedică accesul romilor pe piața muncii sunt descriși și
analizați în capitolul 6.
O atenție deosebită acordăm în capitolul “Politici de ocupare pentru
grupurile vulnerabile” programelor și măsurilor menite să contribuie la un acces crescut al grupurilor vulnerabile la piața muncii.
Studii de caz privind măsurile de ocupare pentru grupurile vulnerabile
arată, în ultimul capitol, că există soluții fezabile pentru îmbunătățirea accesului pe piața muncii.

8

9Capitolul 1
Incluziunea socială la nivelul Uniunii Europene
… A experimenta incluziunea socială înseamnă a ﬁ cetățean al Uniunii
Europene …
În acest capitol vom descrie, pe scurt, evoluția politicilor sociale la nivel
european.
Debutul politicilor sociale la nivel european, în anul 1957, accentuează
noua concepție despre bunăstarea individuală și, totodată, modalitatea prin care Europa răspunde, prin mecanisme noi, acestui deziderat. Astfel, se con tu-
rează un model social nou pentru un stat european activ al bunăstării . Prioritară
este, în acest sens, posibilitatea integrării sociale și a modalităților de inter ven-ție în acest domeniu.
La nivelul comunității europene, s-au întreprins deja acțiuni de eradicare
a sărăciei.
1.1. Evoluții în politica socială a Uniunii Europene
Politica socială a Comunității Europene a debutat odată cu tratatul de
constituire a acesteia, în 1957. Astfel, Tratatul de la Roma pune bazele politicii
sociale prin articolele sale referitoare la libera circulație a muncitorilor și la libertatea de stabilire a acestora, în contextul creării pieței comune. Tot prin acest tratat a fost prevăzută și crearea Fondului Social European , ca instrument
de ﬁ nanțare a politicii sociale. Acesta este, de altfel, cel mai vechi dintre
fondurile structurale la nivel european.
Pasul următor a fost constituit de adoptarea Actului Unic European (Th e
Single European Act) , în 1986, ce conține directive privind sănătatea și
siguranța la locul de muncă, introduce dialogul social și conceptul de coeziune economică și socială (materializat prin crearea Fondului de coeziune economică
și socială ).
Anul 1989 constituie un moment important al construcției sociale euro-
pene prin adoptarea primului document programatic al politicii sociale – Carta Socială, ce stabilește drepturile sociale fundamentale și, odată cu aces-
tea, direcțiile de acțiune ale politicii sociale.
Un an mai târziu, în 1990, T ratatul de la Maastricht (ratiﬁ cat în 1992)
stabilește unul din obiectivele Uniunii – atingerea unui „nivel ridicat de

10ocupare a forței de muncă și al protecției sociale, egalitatea între femei și
bărbați […] creșterea standardelor de viață și a calității vieții…” (Articolul 2).
În 1991 a fost adoptat Protocolul Social (Social Policy Protocol ), ce a fost
anexat T ratatului de la Maastricht și care stabilește obiectivele politicii sociale (preﬁ gurate de Carta Socială ): promovarea ocupării forței de muncă, îmbu-
nătățirea condițiilor de viață și de muncă, combaterea excluziunii sociale, dez voltarea resurselor umane, etc. (semnat de 11 state membre, nu și de Marea Britanie).
Cartea Verde (Green Paper ), lansată în 1993, deschide procesul de discuție
asupra viitorului politicilor sociale la nivel comunitar și este urmată, în 1994, de Cartea Albă (White Paper ) – ce stabilește prioritățile politicii sociale până
în anul 2000. Acestea sunt concretizate în programele de acțiune socială pentru perioadele 1995-1997 și 1998 -2000.
În 1997, prin Tratatul de la Amsterdam (ratiﬁ cat în 1999) este abrogat
Protocolul Social, și este lansat Acordul Social (Social Policy Agreement ) și este
integrat un nou articol în T ratatul UE, care se referă la ocuparea forței de muncă și cunoscut ca Titlul VIII . 1998 este anul în care Marea Britanie sem-
nează Acordul Social și participă astfel la politica socială comunitară.
Odată cu intrarea în vigoare a T ratatului de la Amsterdam, ocuparea
forței de muncă a devenit un obiectiv comunitar prioritar, transformându-se într-o așa numită “problemă de interes comun”. Fără a slăbi competitivitatea, se are în vedere “atingerea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă”. Pentru atingerea acestui obiectiv se urmărește realizarea unei “strategii coordonate” care vizează ocuparea forței de muncă. T ratatul de la Amsterdam a restabilit unitatea și coerența politicii sociale. Se subliniază că politica socială este responsabilitatea, atât, a UE cât și a statelor membre.
Obiectivele politicii sociale urmăresc nu numai promovarea ocupării
forței de muncă, ci și ameliorarea condițiilor de viață și de muncă, o protecție socială corespunzătoare, dialog social, dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel ridicat și durabil al ocupării forței de muncă și lupta împotriva oricărei forme de marginalizare și de excluziune socială.
Prin articolul 137 al T ratatului se prevede luarea hotărârilor împreună cu
Parlamentul European doar după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regional. Hotărârile privesc o serie de domenii:
• sănătatea și securitatea socială; • condițiile de muncă; • integrarea pe piața muncii a persoanelor care, din diverse motive, nu
au un loc de muncă;
• informarea și consultarea salariaților; • egalitatea între bărbați și femei (șanse egale de acces pe piața muncii și
tratamentul egal la locul de muncă);

11Se menține măsura respectării unanimității în cazul hotărârilor care privesc:
• securitatea și protecția socială a lucrătorilor; • protecția lucrătorilor în cazul rezilierii contractului de muncă; • reprezentarea și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și a
angajatorilor;
• condițiile de angajare a cetățenilor din terțe țări – pentru cei care se
aﬂ ă legal pe teritoriul UE;
• contribuțiile ﬁ nanciare vizând promovarea ocupării forței de muncă și
crearea de noi locuri de muncă.
În ceea ce privește remunerarea, dreptul de asociere, dreptul la grevă,
aceste probleme rămân în afara competenței UE.
T ratatul de la Amsterdam conﬁ rmă recunoașterea, bidirecțională, a rolu-
lui fundamental al partenerilor sociali:
• la nivel național: statele membre pot încredința partenerilor sociali
punerea în aplicare a anumitor directive (art. 137, p. 4);
• la nivel comunitar: Comisia Europeană are ca sarcină promovarea con-
sultării partenerilor sociali și luarea oricărei măsuri utile facilitării dia-logului, urmărind susținerea echilibrată a părților.
T ratatul de la Amsterdam a plasat egalitatea între femei și bărbați printre
obiectivele comunitare prioritare. Noua abordare vizează lărgirea și apro fun-darea conceptului de egalitate a sexelor.
Anul 2000 constituie un moment major în evoluția politicii sociale. Prin
elaborarea Strategiei de la Lisabona (Lisbon Strategy ) este stabilit la nivelul
Uniunii Europene, pe zece ani, obiectivul de transformarea economiei
comunitare în cea mai competitivă economie bazată pe cunoaștere . Tot în
acest an a fost adoptată și Agenda Politicii Sociale, ce preia obiective speciﬁ ce
și elemente ale strategiei care țin de politica socială și le convertește într-un program de acțiune pe 5 ani, care constituie cadrul politicii sociale actuale.
În cadrul acestei strategii a Uniunii Europene acest obiectiv poate ﬁ atins:
• pregătind tranziția către o economie și o societate bazate pe
cunoaștere;
• promovând reformele economice propice accentuării competitivității
și inovației;
• modernizând modelul social european prin investiția în resursele umane
și în lupta împotriva excluziunii sociale;
• menținând o justă dozare a politicilor macroeconomice în vederea
unei creșteri durabile.
Punerea în aplicare a strategiei se va realiza, în principal, prin intermediul
așa-numitei “metode deschise de coordonare la toate nivelurile”, adică o me-todă folosită deja în strategia vizând ocuparea forței de muncă.
Metoda deschisă de coordonare va ﬁ completată de o întărire a rolului de
ghid și de coordonator al Consiliului European, care examinează în cadrul

12reuniunilor sale probleme de ordin economic social și, simultan, urmărirea
ﬁ delă a progreselor înregistrate pentru garantarea coerenței globale. În această
direcție s-a subliniat necesitatea unei interconexiuni între politicile economice, sociale și cele de ocupare a forței de muncă (Cace, C., 2004).
Concluziile summit-ului subliniază necesitatea de a întreprinde măsuri
în zece domenii speciﬁ ce, plecând de la societatea informației, mediul de
afaceri, reformele economice, educația și formarea profesională, ocuparea forței de muncă – cu accent pe sporirea locurilor de muncă de calitate superioară, modernizarea protecției sociale și promovarea integrării sociale.
În concluziile summit-ului de la Lisabona se insistă pe modernizarea
modelului social european și, astfel, pe crearea unui stat european activ al bu-
năstării. De asemenea, în concluziile summitului, un loc prioritar este acordat
integrării sociale și necesității unei intervenții comunitare în acest domeniu. S-au întreprins, în acest sens, deja, acțiuni pentru eradicarea sărăciei nivel comunitar.
Strategia permite Uniunii Europene crearea condițiilor de ocupare
deplină a forței de muncă și întărirea coeziunii regionale în UE.
Concluziile summit-ului se referă, de asemenea la modalități de comu ni-
care în cadrul Comisiei Europene urmărind, astfel, prezentarea unui nou program de politică socială.
Consiliul European de la Nisa (decembrie 2000) a aprobat Agenda Soci-
ală Europeană care deﬁ nește, în conformitate cu concluziile Consiliului Euro-
pean de la Lisabona, prioritățile de acțiune concrete până în anul 2005, în domeniul politicii sociale.
În ceea ce privește strategia europeană împotriva excluziunii sociale și a
tuturor formelor de discriminare, Consiliul European de la Nisa a aprobat obiectivele de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale care recomandă statelor membre dezvoltarea politicilor care să aibă în vedere aceste obiec tive.
În legătură cu modernizarea protecției sociale, Consiliul European de la
Nisa a luat act de rapoartele Grupului constituit la nivel înalt asupra protecției sociale a persoanelor vârstnice după retragere (“Protecția socială”) și ale Comi-te tului de politică economică cu privire la implicațiile îmbătrânirii populației. S-a urmărit o abordare globală a sistemelor de pensionare.
Pe plan european s-au înregistrat progrese importante în negocierile asu-
pra proiectului de directivă privind informarea și consultarea salariaților.
În 20 decembrie 2000, Consiliul “Ocuparea forței de muncă și politică
socială” s-a reunit pentru ﬁ nalizarea dosarului care se referea la societatea
euro peană, așa cum a recomandat Consiliul European de la Nisa.
Politica socială europeană a jucat un rol deosebit de important în aﬁ r-
marea puterii economice a Europei datorită elaborării unui model social unic în felul său. Modelul este caracterizat prin ﬂ exibilitate și dinamism și este

13chiar răspunsul la schimbările rapide înregistrate în economia și în societatea
europeană.
În Concluziile la summit-ul de la Laeken (13-15 decembrie 2001) se
subliniază că economia UE, ca urmare a unui proces general de încetinire și a scăderii cererii, traversează o perioadă de creștere încetinită și de incer ti tu-dine.
După analiza situației economice în UE, se precizează că, la summit-ul
de la Barcelona (15-16 martie 2002) au fost analizate progresele realizate în sensul atingerii obiectivului strategic ﬁ xat la Lisabona, acela de a deveni până
în 2010 o economie bazată pe cunoaștere, cea mai competitivă și dinamică din lume, cu un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și de coeziune socială. Se subliniază necesitatea reformelor structurale hotărâte la Lisabona și la Stockholm. De asemenea, se accentuează utilizarea indicatorilor struc-turali pentru evaluarea progreselor și pentru concertarea acțiunilor de între-prins.
După Consiliul European de la Stockholm s-au obținut progrese refe-
ritoare la diferite puncte ale strategiei de la Lisabona. După 30 de ani de dezbateri s-a ajuns la un acord privind societatea europeană. Adoptarea unei serii de indicatori structurali economici și sociali, inclusiv în domeniul calității locurilor de muncă, de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, ca și a unor indicatori-cheie pentru dezvoltarea durabilă, va furniza o viziune mai clară asupra performanțelor ﬁ ecărui stat membru al UE.
Primul obiectiv al strategiei europene privind ocuparea forței de muncă
este atingerea-până în 2010 – a nivelului de 70% de ocupare a forței de muncă, convenit la Lisabona.
Consiliul a aprobat acordul la care s-a ajuns privitor la liniile directoare
pentru ocuparea forței de muncă pentru 2002 și recomandările individuale adresate statelor membre.
În privința concretizării modelului social european, al legislației sociale,
Consiliul European a remarcat acordul politic între Consiliu și Parlamentul European cu privire la directivele „informare-consultare a salariaților” și “protecția salariaților în caz de insolvabilitate a angajatorului”. S-a insistat asupra prevenirii și rezolvării conﬂ ictelor sociale, ca și a conﬂ ictelor sociale
transnaționale.
Consiliul a încurajat Comisia să stabilească un cadru de orientare pentru
ajutoare de stat acordate întreprinderilor însărcinate cu servicii de interes general. S-a subliniat importanța luării în considerare a principiului egalității de gen în orientările de politică economică și în parteneriatul euro-medi-teranean și s-a pus accentul pe deﬁ nirea unui ansamblu de indicatori comuni
privind integrarea socială.
Consiliul European de la Laeken a luat act de acordul politic privind
extinderea coordonării sistemelor de securitate socială la cetățenii unor terțe

14țări și a invitat Consiliul să ia, cât mai repede, măsurile necesare. Corelarea
pensiilor, durabilitatea sistemelor de pensii, ca și modernizarea lor au stat în atenția summit-ului. S-a solicitat o abordare similară pentru pregătirea raportului privind asistența acordată vârstnicilor. O atenție deosebită va trebui să ﬁ e acordată impactului integrării europene asupra sistemelor de
îngrijire a sănătății în statele membre.
La summit-ul de la Gand (19 octombrie 2001) s-a reaﬁ rmat angajamentul
UE de a accelera punerea în aplicare a măsurilor cuprinse în “strategia de la Lisabona”.
Raportul pentru anul 2001 privitor la situația socială în statele membre
ale UE se axează pe patru mari domenii:
• populația; • condițiile de viață; • repartizarea veniturilor; • încrederea în societate și participarea la viața socială.
Analiza este însoțită de un ansamblu de indicatori sociali acoperind prac-
tic toate domeniile politicii sociale: economie, demograﬁ e, ocuparea forței de
muncă, protecție socială, venituri și sărăcie, egalitate între sexe, sănătate și securitate socială.
Summit-ul social, desfășurat pe 13 decembrie 2001, a fost axat pe decla-
rația comună prezentată de partenerii sociali, în vederea Consiliului European de la Laeken. La 15 ani după lansarea dialogului social la nivel european, summitul a tras concluzii privitoare la dialogul social și a identiﬁ cat metodele
vizând managementul schimbării și întărirea dialogului social.
Obiectivul declarat al partenerilor sociali, așa cum este el formulat în de-
cla rația lor comună, este de a elabora un program de lucru în ceea ce privește dialogul social. Acest program a vizat perioada până în anul 2002.
Declarația comună a partenerilor sociali pentru summitul de la Laeken a
cuprins:
• rolul speciﬁ c al partenerilor sociali în guvernarea europeană;
• îmbunătățirea integrării concertării tripartite în strategia de la
Lisabona;
• gestionare mai autonomă a dialogului social; • necesitatea pentru partenerii sociali din țările candidate de a se pregăti
de pe acum pentru aderare.
În ianuarie 2002 a fost lansat un nou program de acțiune comunitară,
care a accentuat încurajarea cooperării între statele membre pentru lupta împotriva excluziunii sociale, plan adoptat deopotrivă de Comisia, Consiliul și Parlamentul European. Acest plan permite o înțelegere și o analiză profundă, ca și o cooperare politică, schimburi de experiență și lucru „în rețea” în domeniul sărăciei și excluziunii sociale.

15T rei sunt principiile fundamentale care ghidează concepția asupra unei
„mondializări sociale depline”:
• promovarea unor parteneriate și a unei “bune guvernări democratice”;
• sublinierea provocării reprezentată de ocuparea deplină a forței de
muncă;
• solidaritatea și coeziunea socială.
Europa se deﬁ nește, astfel, prin valori ale drepturilor fundamentale. Așa
cum s-a subliniat la Nisa, UE are drept obiectiv promovarea și integrarea ple-nară a drepturilor fundamentale în ansamblul politicilor și acțiunilor sale.
Modelul social european este unul din pilonii unei strategii integrate mai
vaste, ale cărei baze s-au pus încă de la Lisabona, s-a subliniat la Bruxelles, cu ocazia summitului social.
În ultimii ani, de când a fost lansată marea strategie europeană pentru
ocuparea forței de muncă s-au creat 10 milioane de noi locuri de muncă, în special în noi sectoare, de tehnologie avansată. Șomajul a scăzut sub 8%, iar inﬂ ația s-a redus.
Sistemele sociale europene sunt considerate astăzi competitive, cu costuri
reale nete comparabile cu cele din SUA, cu o repartizare mai echitabilă a beneﬁ ciilor și cu un nivel asemănător de productivitate. Toate aceste rezultate
sunt datorate în principal angajamentului politic al Europei pentru reforme economice și sociale.
Modernizarea și reforma piețelor la nivel național și a sistemelor pieței
mun cii, protecției sociale, sistemului de pensii, măsurile de combatere a sără-ciei reﬂ ectă sporirea capacității de a gestiona schimbarea.
Un alt factor favorizant a fost îmbunătățirea relațiilor industriale. În
același timp, mai buna guvernare este un deziderat exprimat pe scară largă.
Comisia Europeană încurajează cooperarea între partenerii sociali în
probleme legate de pregătirea profesională la nivel european, ca și inițiativa de schițare a unui program multianual pentru dialogul social.
În ciuda progreselor înregistrate, se apreciază că relațiile industriale sunt
încă veriga slabă. Companiile care investesc în capitalul lor uman, au rezultate mai bune. Se apreciază totuși că managementul resurselor umane nu este încă la nivelul dorit. Cooperarea eﬁ cientă la locul de muncă trebuie îmbu nă-
tățită. S-a apreciat la Bruxelles că unele din întreprinderile și companiile-simbol ar ﬁ putut ﬁ salvate prin măsuri active luate din timp.
Comisia Europeană a hotărât lansarea unui Document consultativ pri-
vind anticiparea și managementul schimbării, pentru întărirea unei abordări dinamice a aspectelor sociale ale restructurării.
Comisia Europeană își propune să respecte integral autonomia parte ne-
rilor sociali, ca și responsabilitățile statelor membre în aplicarea meto dei
deschise de coordonare în privința ocupării forței de muncă și a reformelor de politică socială.

16La orizontul anului 2010, așa cum prevede ca obiectiv strategia de la
Lisabona, nivelul de ocupare a forței de muncă trebuie să atingă 70%.
Întrebarea ridicată cu ocazia summit-ului social s-a referit la armonizarea
obiectivelor pe termen scurt cu cele pe termen lung, astfel încât să continue investiția în calitate, în oameni, în locuri și servicii, în condițiile schimbării. S-a subliniat că procesul de restructurare este complex, transnațional, de o manieră crescândă, cu proceduri adesea foarte diferite.
La nivel european se apreciază că trebuie creat un climat pozitiv de sprijin,
trebuie stabilite principii sănătoase, este necesar a ﬁ folosit, la maxim, bagajul
de experiență pozitivă astfel trebuie puse în practică ideile partenerilor sociali.
În 2003 a avut loc evaluarea intermediară a Agendei Sociale. Au fost ajus-
tate prioritățile Agendei în funcție atât de progresul înregistrat până în acel
moment cât și de schimbările politice, economice și sociale înregistrate la ni-vel comunitar.
Evaluarea intermediară a Agendei Politicii Sociale , realizată în 2003, a ară-
tat o schimbare vizibilă a situației economice și politice la nivelul U.E., comparativ cu anul 2000 (când a fost lansată Agenda ). Astfel, Europa anului
2003 a fost caracterizată de o încetinire de durată a progresului economic, ce a rezultat din încetinirea ritmului creării de noi locuri de muncă și creșterea ratei șomajului – ceea ce a ridicat noi provocări pentru politica socială a perioadei imediat următoare (2003-2005) și pentru realizarea obiectivelor sta-bilite în 2000.
Aspectele problematice identiﬁ cate în cursul acestei evaluări evoluează în
jurul tendințelor demograﬁ ce (îmbătrânirea populației și a forței de muncă în
spațiul comunitar), inegalităților de gen încă existente, schimbării structurii
familiei (creșterea numărului familiilor monoparentale, ceea ce duce la ajus-
tarea corespunzătoare a protecției sociale în această direcție), schimbărilor
tehnologice , disparităților sociale și sărăciei . Acestora li se adaugă provocarea
adusă de extinderea Uniunii cu încă 10 state în anul 2004 și cu alte două în
2007. Pe de altă parte însă, în timp ce economia comunitară este în regres, aceste noi state membre înregistrează o creștere economică constantă – ceea ce poate impulsiona progresul economic la nivel comunitar.
Una din principalele provocări aduse de extinderea UE în domeniul
social se referă la discriminarea minorităților etnice – și în special a minorității – și necesită crearea de soluții comune la nivelul Uniunii. Acesteia i se adaugă potențialul migrator al forței de muncă din noile state membre și modul în care va ﬁ afectat peisajul social comunitar. Totuși, se poate ca acest efect
migrator să nu ﬁ e unul de durată ci unul pe termen scurt, iar fenomenul
migrator poate avea loc și în sens invers, datorită foștilor lucrători migranți ce pot alege să se întoarcă în țara de origine odată cu integrarea acesteia în UE.
Revenind la situația generală a politicii sociale la nivel comunitar, este de
remarcat tendința de accentuare a rolului „responsabilității sociale

17corporative”– adică a acceptării unei companii de a își justiﬁ ca deciziile în
fața părților interesate (afectate în mod direct de acestea).
Apărut la începutul anilor ’90 în peisajul politic comunitar, acest nou
con cept economico-social duce la formarea unor companii social-responsabile, care iau în considerare impactul acțiunilor lor asupra comunităților și me-diului în care operează, asupra angajaților și consumatorilor, și care aleg să echilibreze proﬁ tul economic cu nevoile părților interesate. Promovarea aces-
tui nou tip de responsabilitate socială este una din preocupările UE, ce are astfel în vedere abordarea combinată a sectoarelor economic, social și protecția mediului.
Acestea sunt numai câteva din elementele în jurul cărora va evolua poli-
tica socială în următorii ani, la care se adaugă preocuparea continuă pentru îmbunătățirea calității relațiilor industriale (prin dezvoltarea de indicatori de calitate și promovarea înțelegerii relațiilor industriale). De asemenea, se con ti-nuă dezvoltarea obiectivelor stabilite în 2000, adică: creșterea numărului și calității locurilor de muncă, dezvoltarea ﬂ exibilității și securității în contextual
unui mediu de lucru în schimbare, modernizarea protecției sociale, promo-varea egalității de gen, combaterea sărăciei, discriminării și excluziunii sociale.
Elementele constitutive ale strategiei de la Lisabona
Politici, instrumente și măsuri concrete
Politici Instrumente Măsuri concrete
Societatea
informațională e-Plan european de acțiune – acces la Internet în școli, servicii
publice și companii– comerț „on line”
Politici în
domeniul întreprinderiiProgram Multianual pentru
Întreprinderi și Întreprinzători Carta Europeană pentru Întreprinderi Mici – Sprijinirea înﬁ ințării
întreprinderilor
Politica de
inovațieCadru de obiective comune Dezvoltarea sistemelor naționale
de inovații
Politici de
cercetareAl 6-lea Program Cadru
pentru Cercetare Europeană Obiectivul de 3% din PIB Plan de acțiune pentru CercetareRețele de excelență
Proiecte integrate

18Piața Unică Agenda de piață
Servicii ﬁ nanciare Plan de
AcțiuneCapital de Risc Plan de Acțiune- Pachetul de Telecomunicații
– Energia– Un singur cer (transporturi aeriene)– patentul comunitar– Gallileo
Educație Obiective și ținte comune
„e –Learning”Procesul de la Bologna Procesul pentru Învățământ Superior Declarația de la Copenhaga pentru învățare continuă pe tot parcursul vieții Plan de acțiune pentru abilități și mobilitate- Noi instrumente pentru
învățare continuă pe tot parcursul vieții Convergența diplomelor de absolvire și recunoașterea caliﬁ cărilor obținute.
Ocuparea forței
de muncăStrategia Europeană de
ocupare a forței de muncă: Raport Comun cu privire la ocuparea forței de muncă Linii Directoare și Recomandări pentru statele membre Politici de ocupare a forței de muncă – Servicii de ocupare a forței de
muncă mai bune. – adaptabilitate combinată cu siguranță– egalitate de șanse – îmbătrânire activă
Protecție
SocialăObiective comune pentru
acordarea pensiilor Abordare integrată în vederea acordării unor pensii sigure și durabile. – Soluții la problema îmbătrânirii
populației.
Incluziune
socialăObiective comune
Program de Acțiune Comunitar pentru combaterea discriminării Strategia cadru cu privire la egalitatea de gen – Măsuri punctuale pentru
Planurile Naționale de Acțiune
Mediu Strategia de mediu a UE
pentru dezvoltare durabilă Al 6-lea program Comunitar de Acțiune pentru Mediu Planul de lucru pentru co-etichete în comunitatea europeană – Acordarea co-etichetelor la
nivelul comunității europene – inspecții de mediu

19Politici macro-
economice Linii directoare de politici
macro-economice Pactul de Stabilitate și Creștere Economică – redirecționare cheltuielilor
publice în vederea creșterii economice și ocupării forței de muncă
1.2 Agenda politicii sociale
Agenda Politicii Sociale reprezintă documentul programatic și cadrul de
im plementare al politicii sociale comunitare în perioada 2000-2005 și a fost adoptată în anul 2000, ca rezultat al “ Strategiei de la Lisabona ” – elaborată în
anul 2000, în cursul președinției portugheze. Strategia prezintă obiectivul pe 10 ani (2010) al UE – de transformare a economiei comunitare în cea mai competitivă economie bazată pe cunoaștere – și descrie strategia elaborată pentru realizarea acestuia, ce reﬂ ectă aproape toate activitățile economice,
sociale și de mediu ale UE. Altfel spus, obiectivul Uniunii pentru următoarea decadă este de a crește performanța economică, de a crea mai multe locuri de muncă (și mai bune) și de a folosi la maxim posibilitățile oferite de o societate bazată pe cunoaștere („knowledge-based society”).
Agenda Politicii Sociale preia din Strategie acele obiective și elemente ale
ce țin de politica socială pe care le convertește într-un program de acțiune pe 5 ani. Acesta constituie cadrul politicii sociale actuale și are drept principiu de bază întărirea rolului politicii sociale ca factor productiv. În plus, Agenda
reﬂ ectă transformarea și schimbarea politicii bazată pe minimizarea conse cin-
țelor sociale negative (apărute odată cu schimbarea structurală) la o politică, centrată pe calitate, care are în vedere „modernizarea sistemului social și in-vestiția în oameni”, rezultată din corelarea directă a politicii sociale cu politica economică și cu politica de ocupare a forței de muncă.
A. Priorități ale politicii sociale
Prioritățile politicii sociale pentru perioada 2000-2005 reﬂ ectă această
orientare spre calitate și sunt reprezentate de:
• gradul ridicat de ocupare al forței de muncă – are în vedere crearea și
promovarea de noi locuri de muncă;
• calitatea muncii – se referă la locuri de muncă mai bune și la moduri
mai echilibrate de combinare a vieții profesionale cu viața personală, ceea ce implică existența unor politici de angajare mai bune, salarii rezonabile și o organizare a muncii adaptată atât nevoilor companiilor cât și nevoilor indivizilor;
• calitatea politicii sociale propriu-zise – implică un grad ridicat de protecție
socială, existența unor servicii sociale de calitate, pe tot cu prin sul Uniunii,

20accesibile tuturor, crearea de oportunități reale pentru toți indivizii și
garantarea drepturilor fundamentale și a celor sociale – aspecte ce joacă un rol esențial în atingerea obiectivului pe zece ani al politicii sociale, prin îmbinarea productivității cu satisfacția personal-profesională;
• calitatea relațiilor industriale – are în vedere adaptarea cu succes la
schim bările industriale și reﬂ ectă impactul „cunoașterii” – adică al noi-
lor tehnologii și al cercetării – în progresul economic.
Aceste priorități reﬂ ectă nevoile cu care se confruntă la ora actuală so-
cietatea europeană și se constituie ca puncte de referință ale noii politici sociale. Ele sunt secondate de instrumente și direcții de acțiune special adop-tate în vederea realizării lor.
B. Direcții de acțiune ale politicii sociale
Rezolvarea priorităților prezentate anterior constituie provocarea majoră
a politicii sociale la început de mileniu și impune structurarea, pe obiective speciﬁ ce, și adoptarea de măsuri de acțiune concrete și adecvate situațiilor
iden tiﬁ cate.
Astfel, dat ﬁ ind că primele două priorități – gradul ridicat de ocupare al
for ței de muncă și calitatea muncii – țin de dinamica pieței muncii și de sfera
profesională, ele sunt tratate împreună și dispun de direcții comune de ac-țiune ce au în vedere:
• crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune , cu scopul de a crește
rata generală de ocupare până la 70% și rata de ocupare în rândul femeilor până la 60%;
• anticiparea și managementul schimbării , precum și adaptarea la noul
mediu de lucru (reprezentat de o societate bazată pe cunoaștere și pe dezvoltare tehnologică) – prin informarea corespunzătoare și eﬁ cientă
atât a angajatorilor cât și a angajaților în vederea ponderării ﬂ exibilității
și siguranței unui loc de muncă;
• exploatarea oportunităților oferite de o societate bazată pe cunoaștere
– prin promovarea formării continue, a promovării de noi forme de organizare a muncii și creșterea șanselor de angajare a persoanelor cu handicap;
• promovarea mobilității forței de muncă , prin implementarea liberei
circulații a forței de muncă și eliminarea obstacolelor geograﬁ ce, prin
dezvoltarea de mecanisme ce facilitează mobilitatea (inclusiv noile tehnologii);
Prioritatea referitoare la îmbunătățirea calității politicii sociale ca atare
este reprezentată de măsuri ce au vedere diverse domenii ale vieții sociale și este strâns corelată cu modul în care aceasta interferează cu viața profesională. Direcțiile de acțiune adoptate pentru adresarea acestei nevoi sunt:

21• modernizarea și îmbunătățirea protecției sociale , astfel încât să asigure
indivizilor un venit sigur, să se realizeze siguranța veniturilor din pensie pensiilor prin crearea unor sisteme sustenabile de pensii și dezvoltarea unui sistem de sănătate performant;
• promovarea incluziunii sociale – ce are ca obiectiv prevenirea și era di-
carea sărăciei, precum și promovarea participării tuturor în viața eco-nomică și socială;
• promovarea egalității de gen , prin stimularea participării femeilor la
viața economică, științiﬁ că, socială, politică și civică;
• întărirea drepturilor fundamentale și combaterea discriminării, prin
asigurarea dezvoltării și respectării drepturilor sociale fundamentale.
Promovarea calității în relațiile industriale este, poate, domeniul prioritar
cu cel mai ridicat caracter de noutate și are în vedere întărirea dialogului social, promovarea competitivității și a solidarității la acest nivel.
Acestor direcții de acțiune, ce corespund unor priorități speciﬁ ce, se
adaugă alte două linii de dezvoltare a politicii sociale, ce corespund dimensiunii extra-comunitare a acesteia: pregătirea în vederea extinderii UE și promovarea cooperării internaționale.

22Capitolul 2
Conceptul de incluziune socială
… incluziunea socială este un lucru care poate ﬁ , de asemenea, învățat …
În acest capitol vom descrie, pentru o înțelegere cât mai profundă,
conceptul de incluziune socială în accepțiune largă. Vom lua ca punct de plecare aspectele teoretice despre diversitate, așa cum se reﬂ ectă ea în
documentele UE.
2.1 Despre acest concept
Excluziunea socială nu este similară sărăciei. Cea din urmă este, de cele
mai multe ori, percepută ca ﬁ ind rezultatul unei serii nefericite de evenimente
care „fac parte din viață”. Limita sărăciei, se bazează de obicei, pe variabile importante dar izolate cum ar ﬁ venitul sau distribuirea de beneﬁ cii.
Excluziunea socială este, în primul rând, un fenomen creat de dinamica
socială corespunzătoare, marcat de inexistența condițiilor de bază pentru exercitarea cetățeniei. Incluziunea socială, pe de altă parte, se bazează pe accesul indivizilor și al familiilor la un set de standarde sociale, sub formă de drepturi sociale. Altfel spus, conceptul se referă la egalitatea în ceea ce privește oportunitățile cu scopul de a obține drepturi egale.
Excluziunea și incluziunea socială sunt concepte multidimensionale.
Dimensiunea economică – venit și angajare – este fără îndoială decisivă. Dimensiunile urbane, sociale, culturale și politice trebuie, de asemenea, luate în considerare. Cineva poate ﬁ acceptat din punct de vedere economic dar
poate ﬁ exclus din punct de vedere urban cum ar ﬁ (dacă locuiește într-o
zonă considerată a ﬁ foarte proastă).
Însă, este vorba de ceva mai mult: incluziunea socială nu este corelată
doar cu aspectele ﬁ nanciare, ca o condiție de bază (de exemplu, condițiile de
locuire și ale venitului) dar și, mai mult de atât, de aspectul subiectiv: respectul de sine și sentimentul de apartenență la o comunitate.
Tabelul 1. Sinteza teoriei excluziunii sociale
Domeniul Scopul Exemple
Bunăstarea Bunăstare, venit, consum-
sfera materialăSărăcia, inegalitatea

23Din punct de
vedere materialParticiparea pe piețele cheie
(muncă, credite) și la protecția socială-sfera socialăAbilitatea de a angaja
muncitori caliﬁ cați. Abilitatea
de a face investiții riscante dar cu câștiguri superioare.
Din punct de
vedere socialParteneriatul diferitelor
comunități și a grupurilor sociale, coordonând accesul la resursele politicilor sociale și a termenelor de participare pe piață Instituții și comunități
educaționale & vecinătăți, grupuri înrudite, partide politice, sindicate și grupuri profesionale.
Din punct de
vedere culturalNorme, obiceiuri, simboluri
și valori pentru acces la rețelele de sprijin politice și sociale.Etnicitate, sex și grupe de
vârstă.
2.2 Excluziune și incluziune socială în documentele Uniunii
Europene
Schimbările de natură economică și socială care au avut loc în Europa în
ultimele trei decade au dus la o dezbatere accentuată care s-a centrat pe crearea politicilor de răspuns la „divizarea socială” între majoritatea cetățenilor care „a proﬁ tat de oportunitățile crescânde și și-au îmbunătățit condițiile de
lucru și de trai”, pe de o parte, și „o minoritate substanțială chiar în dezvoltare care suferă de sărăcie, șomaj și alte forme de handicap social și economic”, pe de altă parte. Acum se acceptă faptul că procesele multidimensionale de excluziune pot ﬁ prevenite doar prin politici care implică „mobilizarea
generală a tuturor partidelor și o combinare a măsurilor economice și sociale” (Comisia Europeană, 1994).
Termenul de „excluziune socială” a fost des utilizat începând cu anii
1980. Autoritățile publice, atât la nivel european cât și la nivel guvernamental, sunt acum implicate direct în dezvoltarea politicilor anti-excluziune. Imple-mentarea și evaluarea unor astfel de politici reprezintă demersuri com plexe.
Diﬁ cultățile sunt direct legate de diversitatea grupurilor sociale afectate, de
perioadele sărăciei și excluziunii cât și de faptul că frecvența de repetare a lor este variată. La acestea se adaugă tipul diferit de excluziune. Oricum, con cen-
trându-se asupra dezvoltării oportunităților pentru o mai mare partici pare a indivizilor la activități diverse din cadrul comunității, conceptul de „incluziune socială” a început să ia amploare treptat.
De la inițiativa minimă din cadrul T ratatului de la Amsterdam, desemnat
„să încurajeze cooperarea între Statele Membre […] cu scopul de a combate excluziunea socială”, până la cele mai recente comunicări ale Comisiei,

24eradicarea sărăciei și a excluderii sociale au fost percepută ca obiective care
trebuie îndeplinit până în 2010 (Consiliul European de la Lisabona, martie 2000).
Uniunea Europeană a instituționalizat realizarea Planurilor Naționale de
Acțiune pentru incluziunea socială (iunie 2000). Consiliul European întrunit în Nice în decembrie 2000 a stabilit următoarele obiective comune:
• facilitarea accesului la locuri de muncă și resurse, drepturi, bunuri și
servicii pentru toată lumea;
• prevenirea riscurilor de excluziune, arătând riscurile ce apar în
contextul noilor tehnologii informaționale și comunicaționale, necesitățile persoanelor cu dizabilități, situații personale de criză rezultate din cauza excluderii, cât și solidaritatea familială;
• să se ajute ceea ce este cel mai vulnerabil– îndeosebi femeile și bărbații
care se confruntă cu riscurile persistente ale sărăciei, copiii și zonele geograﬁ ce cu o incidență substanțială a excluderii;
• să ﬁ e mobilizate toate persoanele ﬁ zice și instituțiile, îndeosebi prin
promovarea participării persoanelor excluse și oferindu-le astfel dreptul la replică, încorporând măsurile anti-excludere în cadrul tuturor politicilor cât și încurajarea unui angajament activ din partea tuturor cetățenilor de a combate excluziunea.
Angajarea a fost identiﬁ cată ca ﬁ ind scopul preferat de reintegrare pentru
mare parte a celor excluși cât și un mod de combatere a sărăciei. Aceasta se datorează în mare parte faptului că ﬁ ind angajat îți poți dezvolta relațiile
sociale, obții venit, își menții caliﬁ cările și astfel ai garanția pentru locul de
muncă pe care îl deții.
Consiliul Laeken (14-15 decembrie, 2001)
Raportul adițional referitor la includerea socială pregătit de Consiliu și
de Comisie, cu scopul de a „identiﬁ ca practicile bune și studiile inovative de
interes comun pe baza Planurilor Acțiunii Naționale împotriva excluderii sociale și a sărăciei. Aceasta recunoaște „rolul dual al politicii sociale, atât ca factor productiv cât și ca instrument cheie pentru a reduce inegalitățile și de a promova includerea socială”.
Comunicarea Comisiei referitoare la „viitorul strategiei europene de angajare
(EES)”: „O strategie pentru o angajare cu normă întreagă și slujbe mai bune pentru toată lumea” (Comisia Europeană, 2003a):
„EES trebuie să ofere un răspuns politic la provocările de mai sus
structurate în jurul țelului ambițios al Lisabonei de angajare cu normă întreagă, calitate la locul de muncă („slujbe mai bune”) cât și includere socială”.

25Comunicarea Comisiei: Raport comun asupra includerii sociale: însumarea
rezultatelor examinării Planurilor de Acțiune Naționale pentru includerea socială (2003-2005):
„… Dezvoltări strategice pozitive principale în cadrul celei de a doua
generații a includerii PNA: „Procesul de încurajare a participării persoanelor cheie din cadrul societății civile (ONG; Parteneri sociali și comunitatea pentru afaceri) în cadrul pregătirii NAP cât și obiectivele de la Nice ca instrument de referință pentru crearea de politici naționale…”.
„… Cu scopul de a păstra momentul în sine (…) Statele Membre cât și
Instituțiile Europene ar trebui: Să continue să promoveze mobilizarea și participarea tuturor persoanelor cheie din cadrul societății civile cât și a persoanelor marginalizate în cadrul implementării și monitorizării planurilor NAP 2003-2005 cât și asigurarea unei mai mari vizibilități a includerii NAP ca instrument de încurajare a dezbaterii politice și de susținere a strategiilor naționale”, (Comisia Europeană, 2003b)

26Capitolul 3
Uniunea Europeană și dezvoltarea politicilor
de ocupare în Europa Centrală și de Est
Țările din zonă au început în perioade diferite negocierile de aderare cu
Uniunea Europeană. Astfel Cehia, Ungaria și Polonia încep negocierile de aderare în 1998 în timp ce România, Slovacia și Bulgaria în 2000. Cehia, Ungaria, Polonia și Slovacia au aderat în mai 2004 iar România și Bulgaria au aderat la 1 ianuarie 2007.
Anul 2000 constituie un moment major în evoluția politicii sociale prin
elaborarea Strategiei de la Lisabona (Lisbon Strategy), prin care este stabilit obiectivul pe zece ani al Uniunii Europene, reprezentat de transformarea economiei comunitare în cea mai competitivă economie bazată pe cunoaștere. Tot în acest an a fost adoptată și Agenda Politicii Sociale, ce preia acele obiective speciﬁ ce și elemente ale strategiei ce țin de politica socială și le
convertește într-un program de acțiune pe 5 ani, care constituie cadrul politicii sociale actuale.
Se are în vedere o strategie globală care să permită Uniunii Europene să
rea li zeze acest obiectiv:
• pregătind tranziția către o economie și o societate bazate pe
cunoaștere;
• promovând reformele economice propice accentuării competitivității
și inovației;
• modernizând modelul social european prin investiția în resursele umane
și în lupta împotriva excluziunii sociale;
• menținând o justă dozare a politicilor macroeconomice în vederea
unei creșteri durabile.
Punerea în aplicare a strategiei se va realiza, în principal, prin intermediul
așa-numitei „metode deschise de coordonare la toate nivelurile”, adică o me-todă folosită deja în strategia vizând ocuparea forței de muncă.
Metoda deschisă de coordonare va ﬁ completată de o întărire a rolului de
ghid și coordonator al Consiliului European, care examinează în cadrul reuni-u nilor sale probleme de ordin economic social și pentru a garanta o coerență globală și o urmărire ﬁ delă a progreselor înregistrate. S-a subliniat necesitatea
unei interconexiuni între politicile economice, sociale și de ocupare a forței de muncă. (Mărginean, 2003)
Concluziile summit-ului subliniază necesitatea de a întreprinde măsuri în
zece domenii speciﬁ ce, plecând de la societatea informației, mediul de afaceri,

27reformele economice, educația și formarea profesională, ocuparea forței de
muncă cu accent pe sporirea locurilor de muncă de calitate superioară –, modernizarea protecției sociale și promovarea integrării sociale.
În concluziile summit-ului de la Lisabona se insistă pe modernizarea
modelului social european și pe ediﬁ carea unui stat european de bunăstare acti-
vă. Un loc prioritar este acordat în Concluziile pe marginea summitului inte-
grării sociale și necesității unei intervenții comunitare în acest domeniu. S-au întreprins acțiuni pentru eradicarea sărăciei la nivel comunitar.
Strategia trebuie concepută pentru a permite Uniunii Europene să creeze
condițiile de ocupare deplină a forței de muncă și de a întări coeziunea regională în UE.
Concluziile summit-ului se referă la o comunicare a Comisiei Europene
vizând prezentarea unui nou program de politică socială.
Consiliul European de la Nisa (decembrie 2000) a aprobat Agenda Soci-
ală Europeană care deﬁ nește, în conformitate cu concluziile Consiliului
European de la Lisabona, prioritățile de acțiune concrete până în anul 2005, în domeniul politicii sociale.
Politica socială europeană a jucat un rol deosebit de important în aﬁ r ma rea
puterii economice a Europei datorită elaborării unui model social unic în felul său. Modelul are calitățile de suplețe și dinamism în ceea ce privește răs punsul la schimbările rapide înregistrate în economia și în societatea euro peană.
În Concluziile la summit-ul de la Laeken (13-15 decembrie 2001) se
subliniază că economia UE traversează o perioadă de creștere încetinită și de incertitudine, ca urmare a unui proces general de încetinire și a scăderii cererii.
După analiza situației economice în UE, se precizează că, la summit-ul
de la Barcelona (15-16 martie 2002) au fost analizate progresele realizate în sensul atingerii obiectivului strategic ﬁ xat la Lisabona, acela de a deveni până
în 2010 o economie bazată pe cunoaștere, cea mai competitivă și dinamică din lume, cu un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și de coeziune socială. Se subliniază necesitatea reformelor structurale hotărâte la Lisabona și la Stockholm. Vor trebui utilizați indicatorii structurali pentru evaluarea progreselor și pentru concertarea acțiunilor de întreprins.
După Consiliul European de la Stockholm s-au obținut progrese
referitoare la diferite puncte ale strategiei de la Lisabona. După 30 de ani de dezbateri s-a ajuns la un acord privind societatea europeană. Adoptarea unei serii de indicatori structurali economici și sociali, inclusiv în domeniul calității locurilor de muncă, de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, ca și a unor indicatori-cheie pentru dezvoltarea durabilă, va furniza o viziune mai clară asupra performanțelor ﬁ ecărui stat membru al UE.
Primul obiectiv al strategiei europene privind ocuparea forței de muncă
este atingerea – până în 2010 – a nivelului de 70% de ocupare a forței de muncă, convenit la Lisabona.

28Consiliul a aprobat acordul la care s-a ajuns privitor la liniile directoare
pentru ocuparea forței de muncă pentru 2002 și recomandările individuale adresate statelor membre.
În privința concretizării modelului social european, al legislației sociale,
Consiliul European a remarcat acordul politic între Consiliu și Parlamentul European privitor la directivele “informare-consultare a lucrătorilor” și “protecția lucrătorilor în caz de insolvabilitate a angajatorului”. S-a insistat asupra prevenirii și rezolvării conﬂ ictelor sociale, ca și a conﬂ ictelor sociale
transnaționale.
Consiliul a încurajat Comisia să stabilească un cadru de orientare pentru
ajutoare de stat acordate întreprinderilor însărcinate cu servicii de interes general. S-a subliniat importanța luării în considerare a principiului egalității sexelor în orientările de politică economică și în parteneriatul euro-mediteranean și s-a pus accentul pe deﬁ nirea unui ansamblu de indicatori
comuni privind integrarea socială.
Consiliul European de la Laeken a luat act de acordul politic privind
extinderea coordonării sistemelor de securitate socială la cetățenii unor terțe țări și a invitat Consiliul să ia, cât mai repede, măsurile necesare. Corelarea pensiilor, durabilitatea sistemelor de pensii, ca și modernizarea lor au stat în atenția summit-ului. S-a solicitat o abordare similară pentru pregătirea raportului privind asistența acordată vârstnicilor. O atenție deosebită va trebui să ﬁ e acordată impactului integrării europene asupra sistemelor de
îngrijire a sănătății în statele membre.
La summit-ul de la Gand (19 octombrie 2001) s-a reaﬁ rmat angajamentul
UE de a accelera punerea în aplicare a măsurilor cuprinse în “strategia de la Lisabona”.
Raportul pentru anul 2001 privitor la situația socială în statele membre
ale UE se axează pe patru mari domenii:
• populația; • condițiile de viață; • repartizarea veniturilor; • încrederea în societate și participarea la viața socială.
Analiza este însoțită de un ansamblu de indicatori sociali acoperind
practic toate domeniile politicii sociale: economie, demograﬁ e, ocuparea
forței de muncă, protecție socială, venituri și sărăcie, egalitate între sexe, sănătate și securitate socială.
Summit-ul social, desfășurat pe 13 decembrie 2001, a fost axat pe
declarația comună prezentată de partenerii sociali, în vederea Consiliului European de la Laeken. La 15 ani după lansarea dialogului social la nivel european, summitul a tras concluzii privitoare la dialogul social și a identiﬁ cat
metodele vizând managementul schimbării, întărirea dialogului social.

29Obiectivul declarat al partenerilor sociali, așa cum este el formulat în
declarația lor comună, este de a elabora un program de lucru în ceea ce privește dialogul social. Acest program vizează perioada până în anul 2002.
Declarația comună a partenerilor sociali pentru summitul de la Laeken
cuprinde:
• rolul speciﬁ c al partenerilor sociali în guvernarea europeană;
• îmbunătățirea integrării concertării tripartite în strategia de la Lisa-
bona;
• gestionare mai autonomă a dialogului social; • necesitatea pentru partenerii sociali din țările candidate de a se pregăti
de pe acum pentru aderare.
În ianuarie 2002 a fost lansat un nou program de acțiune comunitară,
vizând încurajarea cooperării între statele membre pentru lupta împotriva excluziunii sociale, plan adoptat deopotrivă de Comisia, Consiliul și Parla-mentul European. Acest plan va permite o înțelegere și o analiză aprofundate, ca și o cooperare politică, schimburi de experiență și lucru „în rețea” în domeniul sărăciei și excluziunii sociale.
T rei sunt principiile fundamentale care ghidează concepția asupra unei
“mondializări mai sociale”:
• promovarea unor parteneriate și a unei “bune guvernări democratice” • sublinierea provocării reprezentată de ocuparea deplină a forței de
muncă
• solidaritatea și coeziunea socială
Europa se deﬁ nește prin valori ale drepturilor fundamentale. Așa cum s-a
subliniat la Nisa, UE are drept obiectiv promovarea și integrarea plenară a drepturilor fundamentale în ansamblul politicilor și acțiunilor sale.
Modelul social european este unul din pilonii unei strategii integrate mai
vaste, ale cărei baze s-au pus încă de la Lisabona, s-a subliniat la Bruxelles, cu ocazia summitului social.
În ultimii 4 ani, de când a fost lansată marea strategie europeană pentru
ocuparea forței de muncă s-au creat 10 milioane de noi locuri de muncă, în special în noi sectoare, de tehnologie avansată. Șomajul a scăzut sub 8%, iar inﬂ ația s-a redus.
Sistemele sociale europene sunt considerate astăzi competitive, cu costuri
reale nete comparabile cu cele din SUA, cu o repartizare mai echitabilă a beneﬁ ciilor și cu un nivel asemănător de productivitate. Toate aceste rezultate
sunt datorate în principal angajamentului politic al Europei pentru reforme economice și sociale.
Modernizarea și reforma piețelor la nivel național și a sistemelor pieței
muncii, protecției sociale, sistemului de pensii, măsurile de combatere a sărăciei reﬂ ectă sporirea capacității de a gestiona schimbarea.

30Un alt factor favorizant au fost îmbunătățirile relațiilor industriale. Mai
buna guvernare este un deziderat exprimat pe scară largă.
Comisia Europeană încurajează cooperarea între partenerii sociali în
probleme legate de pregătirea profesională la nivel european, ca și inițiativa de schițare a unui program multianual pentru dialogul social.
În ciuda progreselor înregistrate, se apreciază că relațiile industriale sunt
încă veriga slabă. Companiile care investesc în capitalul lor uman, au rezultate mai bune. Se apreciază totuși că managementul resurselor umane nu este încă la nivelul dorit. Cooperarea eﬁ cientă la locul de muncă trebuie îmbu-
nătățită. S-a apreciat la Bruxelles că unele din întreprinderile și companiile-simbol ar ﬁ putut ﬁ salvate prin măsuri active luate din timp.
Comisia Europeană a hotărât lansarea unui Document consultativ pri-
vind anticiparea și managementul schimbării, pentru întărirea unei abordări dinamice a aspectelor sociale ale restructurării.
Comisia Europeană își propune să respecte integral autonomia parte ne-
rilor sociali, ca și responsabilitățile statelor membre în aplicarea metodei des-chise de coordonare în privința ocupării forței de muncă și a reformelor de politică socială.
La orizontul anului 2010, așa cum prevede ca obiectiv strategia de la
Lisabona, nivelul de ocupare a forței de muncă trebuie să atingă 70%.
Întrebarea care s-a ridicat cu ocazia summit-ului social a fost privitoare la
armonizarea obiectivelor pe termen scurt cu cele pe termen lung, astfel încât să continue investiția în calitate, în oameni, în locuri și servicii, în condițiile schimbării. S-a subliniat că procesul de restructurare este complex, trans na-
țional, în manieră crescândă, cu proceduri adesea foarte diferite.
La nivel european se apreciază că trebuie creat un climat pozitiv de sprijin,
stabilite principii sănătoase și folosit la maxim bagajul de experiență pozitivă, trebuie puse în practică idei ale partenerilor sociali.
În 2003 a avut loc evaluarea intermediară a Agendei Sociale, ce are ca re-
zul tat ajustarea priorităților Agendei în funcție de progresul înregistrat până
în acest moment și de schimbările politice, economice și sociale înregistrate la nivel comunitar.
Evaluarea intermediară a Agendei Politicii Sociale , realizată în 2003, a
arătat o schimbare vizibilă a situației economice și politice la nivel comunitar, comparativ cu anul 2000 (când a fost lansată Agenda ). Astfel, Europa anului
2003 este caracterizată de o încetinire de durată a progresului economic, ce rezultă în încetinirea ritmului creării de noi locuri de muncă și creșterea ratei șomajului – ceea ce ridică noi provocări pentru politica socială a perioadei imediat următoare (2003-2005) și pentru realizarea obiectivelor stabilite în 2000. Aspectele problematice identiﬁ cate în cursul acestei evaluări evoluează
în jurul tendințelor demograﬁ ce (îmbătrânirea populației și a forței de muncă
în spațiul comunitar), inegalităților de gen încă existente, schimbării naturii

31familiei (creșterea numărului familiilor monoparentale, ceea ce duce la
ajustarea corespunzătoare a protecției sociale în această direcție), schimbărilor
tehnologice , disparităților sociale și sărăciei . Acestora li se adaugă provocarea
adusă de extinderea Uniunii cu încă 10 state realizată în anul 2004.
Pe de altă parte însă, în timp ce economia comunitară este în regres,
aceste noi state membre înregistrează o creștere economică constantă-ceea ce poate impulsiona progresul economic la nivel comunitar.
Acestea sunt numai câteva din elementele în jurul cărora va evolua
politica socială în următorii ani, la care se adaugă preocuparea continuă pen-tru îmbunătățirea calității relațiilor industriale (prin dezvoltarea de indicatori de calitate și promovarea înțelegerii relațiilor industriale). De asemenea, se continuă dezvoltarea obiectivelor stabilite în 2000, adică: creșterea numărului și calității locurilor de muncă, dezvoltarea ﬂ exibilității și securității în
contextual unui mediu de lucru în schimbare, modernizarea protecției sociale, promovarea egalității de gen, combaterea sărăciei, discriminării și excluziunii sociale.
În tot acest interval al procesului de aderare la Uniunea Europeană țările
din zonă și-au adaptat politica socială în funcție de directivele europene în domeniu.

32Capitolul 4
Strategia europeană de ocupare a forței de muncă
Importanța acordată politicii de ocupare a crescut considerabil în Europa
în ultimii ani.
Art. 182, paragraful 2 al T ratatului Consiliului European de la Amsterdam
din 1997, constituie baza juridică a procesului denumit „Strategia europeană coordonată privind ocuparea”. Strategia pentru ocupare a fost elaborată din trei motive: ca răspuns la problemele economice ale anilor ’70, ’80 și ’90; datorită faptului că șomajul repetat și la cote ridicate s-a transformat în șomaj pe termen lung; și nu în ultimul rând, datorită faptului că, alte probleme structurale de pe piața forței de muncă împiedică creșterea economică. T ratatul a subliniat că „ocuparea nu este numai o problemă dintre alte probleme macroeconomice, sau numai un răspuns la accesul social”.
4.1. Procesul Luxemburg a trasat proﬁ lul politicii europene în
domeniul ocupării
Reuniunea la nivel înalt a Consiliului European de la Luxemburg din
decembrie 1997, a stabilit ca obiective majore ale „Strategiei Europene de Ocupare” (SEO) stimularea ocupării forței de muncă și combaterea șomajului.
SEO acoperă trei nivele:a) la nivel comunitar -dispune de următoarele instrumente: orientări,
recomandări, rapoarte de evaluare, Fondul Social European și alte politici comunitare;
b) la nivel național -este reprezentată de Planul Național în domeniul
Ocupării și programele Fondului Social European;
c) la nivel regional și local -este reprezentată de strategiile locale de
ocupare.
Strategia nu este numai o strategie a Ministerelor Muncii, este o strategie
integrată de care este responsabil întregul guvern.
Începând din momentul aprobării SEO, în ﬁ ecare an, Consiliul Europei
a adoptat Linii Directoare pentru ocupare, care s-au implementat de către ﬁ ecare stat membru al UE în cadrul politicii naționale de ocupare.
Începând din anul 1998, în ﬁ ecare an, statele membre au transmis Consiliului
Europei și Comisiei Europene Planurile Naționale de Acțiune pentru Ocupare (PNAO) care reprezintă transpunerea în practică a Liniilor Directoare.

33În cadrul PNAO se raportează progresele înregistrate pe piața muncii și
stadiul de îndeplinire a reformelor inițiate. Pe această bază, Comisia Euro-peană pregătește un raport comun privind ocuparea forței de muncă și elaborează Liniile Directoare pentru anul următor, precum și recomandări spe ciﬁ ce ﬁ ecărui stat membru, ceea ce asigură o mai mare convergență a po-
liticilor naționale privind ocuparea.
Cu toate că metoda aparține unei legislații blânde (soft law) și deși statele
membre care nu aplică anumite Linii Directoare nu riscă să primească sanc-țiuni din această cauză, această metodă exercită o presiune de natură politică.
Până în prezent, componentele de bază ale procesului Luxemburg au
rămas în general neschimbate , dar, au avut loc unele îmbunătățiri, mai
ales la nivelul anilor 2000 și 2001 , astfel:
• în anul 2000, pachetul de documente a cuprins, în afara Liniilor
Directoare propriu-zise, Decizia Consiliului Europei de înﬁ ințare a
Comitetului pentru Ocupare, recomandările Comisiei privind implementarea politicilor de ocupare în statele membre, subliniindu-se totodată și necesitatea întăririi rolului serviciilor publice de ocupare a forței de muncă;
• la recomandările transmise Statelor Membre, acestea trebuie să
răspundă în cadrul PNAO;
• reuniunea extraordinară a Consiliului European de la Lisabona din
martie 2000, a însemnat un moment decisiv pentru politica de ocupare – stabilirea ca obiectiv strategic fundamental pentru acest
deceniu „transformarea Europei în cel mai competitiv și dinamic spațiu economic din lume – un spațiu economic capabil să creeze locuri de muncă mai multe și mai bune, precum și o coeziune socială mai puternică”, iar ca obiective concrete pe termen lung ale politicii de ocupare – până în anul 2010 rata de ocupare să crească până la 70%, iar rata de ocupare a femeilor să crească la peste 60%.
Urmare a acestor decizii, în ﬁ ecare an are loc reuniunea de primăvară a
Consiliului European, unde, șeﬁ i statelor membre evaluează progresele
înregistrate în atingerea obiectivelor stabilite la Lisabona.
4.2. Procesul evaluării SEO (mid-term review)
Documentul privind evaluarea și tendințele SEO a fost adoptat în cadrul
Reuniunii Consiliului European de la Bruxelles din februarie 2003. Din acest document se desprind anumite concluzii, pe care le prezentăm în continuare:
SEO a avut un rol principal în implementarea obiectivelor privind
ocuparea forței de muncă (și ale pieței muncii) – stabilite prin T ratatul de la
Lisabona;

34 SEO a întărit cadrul politic național și a concentrat eforturile
politice pe stabilirea de sarcini și termene de realizare a sarcinilor; în acest context s-a acordat o mai mare importanță activității de combatere a șomajului;
SEO a stimulat adaptarea politicilor pieței muncii în statele
membre , deoarece liniile directoare conțineau indicații precise de politică
comparativă referitoare la pilonul „ocupare”, care intrau în sfera de competență a ministerelor și agențiilor de ocupare din statele membre. În paralel, reglementările pieței muncii au devenit mai ﬂ exibile, în cadrul unui
acord cu partenerii sociali ;
Nivelul regional a devenit tot mai implicat în politicile de ocupare
naționale , nu numai în sensul că i s-au transferat sarcini noi în implementarea
programelor naționale, ci și în sensul că:
• desfășoară activ propriile inițiative independente; și• adaptează programele elaborate la nivel național, la cerințele
regionale.
În multe cazuri, programele de dezvoltare economică au reprezentat
punctul de pornire al acestui proces, și, în acest context, programele Fondurilor Structurale joacă un rol important;
Interacțiunea dintre autoritățile regionale și locale și nivelul
central a fost consolidată , deși, de o manieră mai puțin evidentă prin Fondul
Social European (FSE), ale căror priorități au fost aliniate în 2000 cu cele ale SEO. Politicile europene tind să-și extindă raza de acțiune până la nivelul local și să inﬂ uențeze dezvoltările în special în contextul operațiunilor de
ﬁ nanțare, (mai degrabă decât prin ﬁ lieră politică). În cererile pentru ﬁ nanțarea
FSE, cooperarea și consecvența politică reprezintă o cerință importantă.
Rezultanta procesului de evaluare și a tendințelor SEO, s-a concretizat
prin adoptarea noilor Linii Directoare revizuite pentru politicile de ocupare ( Decizia Consiliului Europei 2003/578/EC), urmând ca din anul
2003 noile PNAO să ﬁ e elaborate în conformitate cu prevederile noii
decizii:
¾ conﬁ rmarea pentru prima dată a faptului că SEO are un rol conducător
în implementarea obiectivelor strategice de la Lisabona privind ocuparea și piața muncii, și că, acestea trebuie să opereze în mod consecvent împreună cu Liniile Directoare Generale de Politică Economică;
¾ a fost stabilit cadrul de acțiune al noilor Linii Directoare la o perioadă
de trei ani, fapt care permite elaborarea unor politici pe termen mediu, ca bază stabilă pentru o strategie mai simplă și mai eﬁ cientă.

354.3. Strategia Lisabona în prezent
SEO promovează trei obiective majore :
– ocuparea deplină a forței de muncă prin creșterea ratelor de ocupare;– calitatea și productivitatea muncii; și – coeziunea socială, prin promovarea egalității de șanse, și implicit, prin
combaterea excluziunii sociale.
În vederea atingerii acestor obiective majore, noile Linii Directoare se
concentrează pe rezultate , punând accent pe:
– Măsuri active și preventive de sprijinire a șomerilor și a persoanelor
inactive;
– Creșterea veniturilor obținute din muncă prin acordarea de stimulente
ﬁ nanciare care să ducă la creșterea calității locurilor de muncă;
– Creșterea numărului și calității locurilor de muncă, și promovarea
spiritului antreprenorial;
– Creșterea ofertei pieței muncii, promovarea unor politici și măsuri de
prelungire a vieții active;
– Promovarea adaptabilității forței de muncă în vederea stabilirii unui
echilibru corespunzător între ﬂ exibilitatea și siguranța locului de muncă;
– Dezvoltarea capitalului uman, prin elaborarea unor strategii coerente
de formare profesională continuă și dobândire de competențe necesare pentru a îmbunătăți capacitatea de angajare, adaptabilitatea, mobilitatea și productivitatea forței de muncă;
– Egalitatea de șanse între bărbați și femei;– Promovarea integrării pe piața muncii a grupurilor dezavantajate și
combaterea tuturor formelor de discriminare;
– Combaterea deﬁ citului regional de forță de muncă.
Guvernul și partenerii sociali sunt factori de bază în procesul
implementării SEO , iar activitatea lor trebuie să respecte pe deplin tradițiile
și speciﬁ cul național. Fondurile Structurale, în particular Fondul Social
European, va sprijini măsurile de ocupare a forței de muncă și de dezvoltare a resurselor umane .
4.4. Procesul de tranziție al țărilor candidate din perspectiva SEO
Cadrul procesului de tranziție al țărilor candidate a fost stabilit prin
criteriile adoptate cu prilejul reuniunii la nivel înalt de la Copenhaga, din 1993. Din perspectiva extinderii, adaptarea SEO, a Liniilor Directoare, exercită aceiași presiune ca asupra statelor membre și asupra guvernelor din statele candidate. De la bun început era evident faptul că aceste state vor adopta acquis-ul comunitar în ansamblul său. Acest proces de adaptare a legislațiilor naționale a demarat încă dinaintea deschiderii capitolelor de negociere.

36Persistența disparităților mari la nivelul politicii sociale și amploarea
problemelor de rezolvat, obligă țările candidate să facă eforturi mult mai mari decât cele la care sunt supuse statele membre.
Pe noua agendă privind politica socială, care a fost adoptată în iunie
2000, Comisia Europeană a prezentat recomandări speciﬁ ce care vor
servi unei pregătiri mai bune a extinderii :
• continuarea și intensiﬁ carea aplicării acquis-ului comunitar în
domeniul social și al ocupării de către statele candidate;
• continuarea examinărilor strategice privind ocuparea cu ansamblul
țărilor candidate;
• asigurarea participării efective a țărilor candidate la programele de acți-
une comunitare prezente și viitoare, din domeniul social, în cadrul stra tegiei de pre-aderare.
Pe baza acestor recomandări, Comisia va revizui politicile privind
ocuparea în statele candidate , identiﬁ când progresele înregistrate pe piața
muncii și în ceea ce privește politicile ocupării.
Rezultatele acestor evaluări comune – Comisie împreună cu guvernul
ﬁ ecărei țări candidate, constituie un prim pas spre integrarea țărilor candidate
în „metoda deschisă de coordonare” . Această integrare vizează prezentarea
progreselor realizate de către ﬁ ecare țară candidată pe piața muncii și în
politica de ocupare «în contextul lor propriu și în lumina SEO».
Din punct de vedere metodologic, adoptarea SEO de către țările candi-
date este un pas extrem de important spre armonizarea politicilor de ocupare cu cele ale statelor membre . Experiența pe care o vor acumula le va
permite participarea deplină la „metoda deschisă de coordonare” în momentul aderării, deoarece pentru moment nu este prevăzută integrarea în procesul de la Lisabona înainte de 2004.
Abordarea SEO din perspectiva „metodei deschise de coordonare”, se
bazează pe următoarele principii:
• stabilirea obiectivelor comune la nivel comunitar;• stabilirea de Linii Directoare și ținte cuantiﬁ cabile;
• transpunerea orientărilor în PNAO;• efectuarea unei raportări continue;• examinarea și compararea indicatorilor de performanță;• implementarea recomandărilor;• mobilizarea actorilor implicați (în special a partenerilor sociali);• sprijinirea statelor membre prin instrumentele ﬁ nanciare comunitare.
De asemenea, vor ﬁ puse în practică structurile de cooperare în domeniul
ocupării, după modelul statelor membre. Urmărirea obiectivelor PNAO și
evaluările comune ar trebui ca pe termen mediu să atenueze problemele dureroase ale perioadei de tranziție. Totodată, evaluările comune vor servi la

37măsurarea eﬁ cacității măsurilor luate de către țările candidate și de a le ghida
în această armonizare.
În ceea ce privește conținutul SEO , răspunsul este un pic diferit, căci
ex pe riența arată că țările candidate se lovesc de cele mai multe ori de obstacole ﬁ nanciare sau politice pentru realizarea anumitor Linii Directoare. Ca efect
trebuie luat în considerație faptul că modelul relațiilor sociale și industriale la nivel european este construit pe parcursul unor decenii într-un mediu de pu-ter nică dezvoltare economică. Țările candidate, care trebuie să se confrunte cu șocul tranziției, au foarte puțin timp ca să treacă de la faza industrială unde se găseau la începutul anilor ’90, la modelul bazat în principal pe noile tehnologii și pe servicii. Această tranziție necesită o creștere economică rapidă, în timp ce, până la o dată recentă aceste țări s-au confruntat cu o restructurare intensivă, cu scăderea PIB-ului și cu dispariția structurilor industriale exis-tente, care au condus la o avalanșă de concedieri (colective sau individuale) și la o gravă deteriorare a protecției sociale.
Implicarea sindicatelor sau a patronatelor în crearea și punerea în prac-
tică a politicii de ocupare se dovedește insuﬁ cientă și, sub unele aspecte,
formală. Este previzibilă apropierea sindicatelor din țările candidate de cele europene după aderare, ceea ce va permite întărirea rolului partenerilor sociali și a inﬂ uenței lor în procesul de elaborare a politicii sociale din țările lor.
De asemenea, trebuie introduse priorități suplimentare și prevăzute mij-
loace adaptate pentru a atinge aceste obiective. La Consiliul European de la Berlin, s-a decis utilizarea FSE în sprijinul SEO și al PNAO.
Va ﬁ probabil pertinentă prelungirea acestei reforme, autorizând țările
candidate să utilizeze creditele de preaderare pentru susținerea măsurilor lua-te în cadrul PNAO. În sfârșit trebuie găsite răspunsuri la problemele sociale, fără a recurge la terapii de șoc, care nu vor avea asupra opiniei publice decât efecte dezastruoase și vor pune în discuție atașamentul populației la UE în perspectiva aderării.
Pentru țările candidate revizuirea politicii de ocupare cuprinde doi pași:
elaborarea Documentului Comun de Evaluare a Politicilor de Ocupare (Joint Assessment Paper – JAP) și implicațiile care decurg din acest document,
respectiv pe baza priorităților identiﬁ cate în JAP , să se elaboreze PNAO.
Elaborarea JAP – primul pas al procesului de analiză – reprezintă o diag-
noză comună a situației pieței muncii precum și un set de priorități acceptate pentru ocupare și politicile pieței muncii, reﬂ ectând astfel angajamentul
țărilor candidate la adaptare și schimbare.
JAP sunt speciﬁ ce pentru ﬁ ecare țară, dar se adresează unui număr de
probleme comune:
• promovarea unui mediu favorabil ocupării;• investiția în resursele umane și concentrarea asupra lipsurilor din do-
meniul caliﬁ cărilor;

38• politicile active ale pieței muncii, inclusiv în ce privește dezvoltarea
eﬁ cientă a modului de funcționare a Serviciilor Publice pentru
Ocupare;
• stabilirea unui cadru instituțional corespunzător;• asigurarea accesului minorităților etnice pe piața muncii;• asigurarea coeziunii sociale.
Cel de-al doilea pas al analizei politicii de ocupare îl reprezintă implicațiile
care decurg din JAP:
• seminarii tehnice de analiză a priorităților;
• seminarii de identiﬁ care a problemelor care vor ﬁ vizate de raportul de
progres (instrumentul de monitorizare a progresului priorităților comune acceptate în cadrul JAP .
Elaborarea JAP este o diagnoză a situației pieței muncii, prezintă dinamica
procesului, este esențial pentru pregătirea PNAO și pentru pregătirea ﬁ nanțării din FSE.
4.5. Fondul Social European
FSE reprezintă un instrument pe piața muncii, rezultat al unei experiențe
vaste de 45 de ani a UE (T ratatul de la Roma din 1957). FSE reprezintă arma ﬁ nanciară a SEO, care sprijină prioritățile PNAO și oferă sprijin direct pentru
recomandările făcute în domeniul ocupării. FSE este principalul instrument al UE pentru dezvoltarea resurselor umane și optimizarea funcționării pieței muncii. Pentru a se pregăti de aderare, țările candidate trebuie să înﬁ ințeze
anumite structuri instituționale și să îndeplinească cerințele administrative și organizaționale pentru a asigura un management eﬁ cient, durabil și
profesionist al activităților de tip FSE.

39Capitolul 5
Politica de ocupare din perspectiva integrării
în UE a României
5.1. Aderarea României la Uniunea Europeană – elemente de
strategie
Contextul istoric în care se încadrează demersurile României ce vizează
integrarea în structurile comunitare se plasează atât sub semnul schimbărilor profunde care au intervenit în societatea românească după 1989 ce privesc construirea unei societăți democratice, cât și în scopul instaurării economiei de piață și al necesității unor reforme interne structurale .
Avizele Comisiei Europene asupra țărilor asociate din Europa centrală și
de est, evidențiind nivelul de pregătire al acestora în îndeplinirea criteriilor de aderare, au constituit o bază realistă și obiectivă pentru inițierea procesului
de negocieri și aderare la Uniunea Europeană.
Prin încheierea Acordului de asociere la Uniunea Europeană (Acordul
European ), România s-a angajat ireversibil pe calea integrării europene.
Strategia națională de pregătire a aderării României la UE , adoptată la
Snagov în iunie 1995, a jalonat etapele procedurale și acțiunile ce urmau a ﬁ
întreprinse în procesul de apropiere de structurile comunitare. Parteneriatul
de Aderare semnat de România constituie actualmente elementul-cheie al
strategiei consolidate de pre-aderare, enunțând principiile, obiectivele și prio-ritățile pe termen scurt și mediu, mobilizând într-un cadru unic toate formele de asistență comunitară. Aﬂ ată în faza de pregătire intensiﬁ cată pentru ade ra-
re, România participă activ la procesul de examen analitic al «acquis commu-nautaire», al cărui obiectiv îl constituie armonizarea legislației interne cu normele comunitare.
Astfel, sintetic, se consideră că România este pe cale să satisfacă în inte gra-
litatea lor criteriile politice, că s-au făcut progrese semniﬁ cative în crearea
unei economii de piață viabile, deși aceasta reclamă eforturi substanțiale în continuare.
Realizarea proceselor de reformă – Ajustarea structurală în concordanță
cu politicile comune ale UE ce vizează dezvoltarea regională și locală, creșterea solidarității și a coeziunii economico-sociale; atenuarea consecințelor defavorabile în plan social ale reformelor economice, cu precădere pentru categoriile vulnerabile; relansarea dialogului social la nivel central și local;

40armonizarea legislativă (preluarea și implementarea «acquis communautaire»)
reprezintă priorități majore.
5.2. Politica de ocupare – implementarea SEO în țara noastră
În conformitate cu acquis-ul comunitar, politica de ocupare face obiec-
tul Capitolului 13 – Politica socială și ocuparea forței de muncă . România
a închis negocierile pentru Capitolul 13 în cadrul Conferinței interguverna-mentale de aderare România – UE, din data de 19.04.2002.
România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar al Capitolului 13,
nu a solicitat nici o perioadă de tranziție sau derogare și a declarat că va ﬁ în
măsură să aplice în întregime, la data aderării, acest acquis.
România este pregătită să examineze în continuare dezvoltarea acquis-
ului și să informeze sistematic Conferința pentru Aderare sau Consiliul de Asociere cu privire la legislația și măsurile de implementare adoptate pentru aplicarea noului acquis sau acolo unde se va solicita, cu privire la diﬁ cultățile
care ar putea apărea în transpunerea noului acquis.
În conformitate cu prevederile Parteneriatului pentru Aderare, Guvernul
României și-a asumat angajamentul și a elaborat în colaborare cu Comisia Europeană (Direcția Generală Ocupare și Afaceri Sociale), Documentul Co-
mun de Evaluare a politicilor de ocupare a forței de munca (JAP) , docu-
ment semnat la București în octombrie 2002, și care constituie o evaluare co-mună a priorităților pe termen scurt ale politicii de ocupare și a pieței mun cii
din România.
Documentul prezintă un set de obiective agreat privind ocuparea forței
de muncă și piața muncii, necesar pentru promovarea transformării pieței muncii din România, pentru realizarea progresului în ceea ce privește adap-tarea sistemului de ocupare a forței de muncă, astfel încât aceasta să ﬁ e
permită elaborarea PNAO. JAP a identiﬁ cat un număr de domenii prioritare,
angajamente și recomandări unde este necesar să se realizeze progrese și în care monitorizarea trebuie realizată în contextul procesului de Revizuire a Politicii de Ocupare.
În România, primul PNAO (adoptat prin H.G. nr.759/2002) s-a elaborat
în cadrul unui proiect Phare de înfrățire instituțională, în conformitate cu prevederile Rezoluției 99/312/CE conform practicilor europene, ținând sea-ma de situația existentă pe piața muncii din România.
Pentru punerea în practică a Liniilor Directoare ale SEO și implementarea
PNAO, Guvernul României s-a angajat și a adoptat un sistem instituțional corespunzător.
Pentru punerea în aplicare a Directivei 97/16/CE a fost înﬁ ințată Comi-
sia Națională de Promovare a Ocupării Forței de Muncă în conformitate
cu prevederile Legii privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea

41ocupării forței de muncă și va constitui organismul de legătură cu Comisia
pentru Ocupare și Piața Muncii din cadrul Comunității Europene .
Noul PNAO 2004 – 2005 – Strategia pentru Ocupare Deplină a
Forței de Muncă și Locuri de Muncă mai bune pentru toți cetățenii, a fost
elaborat în conformitate SEO revizuită și cu Decizia Consiliului Europei 2003/578/EC cu privire la noile Linii Directoare pentru politicile de ocupare, și a fost adoptat de Guvernul României în aprilie 2004.
5.3. Pregătirea pentru Fondul Social European în România
Pregătirea pentru FSE face obiectul Capitolului 21 de negociere – Politica
regională și coordonarea instrumentelor structurale.
România acceptă în întregime acquis-ul comunitar privind Capitolul 21,
în vigoare la data de 30 iunie 2003 și va lua măsurile necesare pentru imple-mentarea efectivă a acestuia până la data aderării, nesolicitând perioade de tranziție sau derogări și declară că va ﬁ în măsură să aplice în întregime, la
data aderării, acest acquis.
România este pregătită să examineze în continuare evoluția legislației co-
munitare și să informeze sistematic Conferința pentru Aderare sau Consiliul de Asociere cu privire la legislația și măsurile de implementare adoptate pentru aplicarea noului acquis, sau, dacă va ﬁ cazul, cu privire la diﬁ cultățile
care ar putea să apară în transpunerea noului acquis.
Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei îndeplinește rolul de
Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial „Dezvol-tarea Resurselor Umane” și a colaborat la elaborarea Planului Național de Dezvoltare și a acordat sprijin celorlalte ministere în evaluare programelor operaționale sectoriale și regional, în aspectele relevante pentru egalitatea între bărbați și femei.
Infrastructura instituțională necesară implementării acquis-ului a fost
completată și funcțională la data aderării României la Uniunea Europeană.
Au fost o serie de progrese în stabilirea cadrului instituțional necesar
pentru sprijinul viitor acordat prin FSE. Cadrul pentru implementarea pro-gra melor FSE trebuie a fost dezvoltat și realizat în coordonare cu celelalte fonduri structurale.
România trebuie să implementeze rapid măsuri concrete pentru a asigura
o capacitate instituțională adecvată pentru un management eﬁ cient al spriji-
nului de pre-aderare și FSE. Aceasta include pregătirea funcționarilor publici în legătură cu politica structurală a UE, cu managementul și proce durile FSE, în conformitate cu rolul și competența lor în sistemul administrării FSE în România.

42Capitolul 6
Factori care împiedică accesul romilor
pe piața muncii
În cele ce urmează vom analiza, plecând de la acest cadru de referință,
problemele romilor și rolul pe care le ai instituțiile publice care stabilesc în mare măsură, regulile jocului și care, prin acestea, poate cauza sau preveni rezultatele negative ale excluziunii romilor de pe piața muncii.
Analizarea problemelor romilor este o sarcină diﬁ cilă. Pentru toți analiștii,
generalizarea este o necesitate dar în cazul problemelor sensibile ale romilor ea este extrem de periculoasă.
În mod cert populația de romi este una eterogenă și drept urmare aﬁ r-
mațiile de genul – romii sunt mai puțin educați decât non-romii – trebuie înțelese ca ﬁ ind statistică cu toate că există în acest sens evidențe statistice
bazate pe studii reprezentative. Astfel de observații statistice sunt totuși nece-sare pentru a putea recunoaște mecanismele reale care se ascund în spatele eșecului social și pentru a identiﬁ ca soluțiile de rezolvare.
Rata șomajului la nivelul populației de romi este sensibil mai mare decât
a non-romilor iar ei muncesc în activități care necesită mai puțină caliﬁ care și
de aceea câștigă mai puțin. Poziția de relativă excluziune a romilor pe piața muncii are multe cauze care se inﬂ uențează reciproc, printre care:
• contextul economic general nefavorabil;• starea de sănătate;• lipsa unor stimulente, cauzată de structura familiei extinse de romi; • dezavantaje educaționale și abilității care nu își găsesc locul pe piața
muncii;
• mobilitate scăzută;• angajare în munca la negru;• discriminarea;
După cum am evidențiat în capitolul anterior acești factori rezultă și din
cercetările de teren. În continuare vom detalia făcând referire la cei mai importanți dintre ei.
6. 1. Lipsa unor stimulente. Rețele de suport
Eforturile limitate ale romilor de participa pe piața muncii sunt o
consecință a structurii pe care o are familia și care la rândul ei este o adaptare

43la un mediu de risc în care sistemul social nu reușește să-și îndeplinească
funcția de a oferi asigurări.
Romii reușesc să întrețină rețele de solidaritate în interiorul familiilor lor
extinse. Din punct de vedere economic, astfel de rețele furnizează o asigurare informală împotriva unor ﬂ uctuații temporare de venit dar și împotriva
multor altor pericole la care sunt expuse familiile sărace. Majoritatea familiilor nucleare ale romilor contează pe ajutorul celorlalte familii înrudite și își împrumută bani, își oferă alimente sau adăpost în perioade diﬁ cile. De fapt,
având în vedere că romii săraci nu au cum să facă economii pe care să le folosească drept tampon în cazul unei scăderi bruște a veniturilor, ajutorul reciproc este o practică obișnuită. Multe dintre familiile nucleare nici nu ar putea supraviețui pe parcursul unei luni fără acest serviciu de menținere a veniturilor. Desigur că rețelele de solidaritate distribuie aceste venituri într-un mod egalitarist, ceea ce înseamnă că familiile nucleare mai bogate sunt cele care dau mai mult și primesc mai puțin. Această consecință egalitaristă a solidarității demotivează membrii unei rețele de a munci, câtă vreme roadele muncii lor se împart la toți iar efortul de muncă nu.
La prima vedere un asemenea efect demotivant pe care îl cauzează rețelele
de solidaritate pare să ﬁ e un eșec al familiilor de romi. Nu ei trebuie însă învi-
nuiți, câtă vreme formarea rețelelor reprezintă doar cea mai potrivită replică pe care o pot da ei unui mediu modelat, în mai mare măsură, de politicile guvernamentale. Familiile sărace sunt în special vulnerabile în fața ﬂ uctuațiilor
de venit căci șocul lipsei de venit poate cu ușurință expune familia chiar la înfometare temporară. Iată de ce protecția împotriva unor astfel de scăderi de venituri este absolut necesară. Teoretic, statul oferă o astfel de asigurare prin intermediul ajutoarelor sociale, ajutoarelor de șomaj, prin asigurări sociale și de sănătate, garantând standardele minime de trai. Cu toate acestea, în practică, aceste beneﬁ cii sociale nu reușesc să-și îndeplinească integral funcția lor de
protecție. Sistemul social este complicat, lipsit de transparență iar implementarea lui depinde de factorii locale sau de intențiile autorităților locale.
Astfel că, deși este de cele mai multe ori generos, sistemul are scăpări iar
beneﬁ ciarii eligibili sunt lăsați fără resurse. În mod tipic, perioadele lungi în
care venitul se câștigă sigur și constant sunt din când în când întrerupte de scăderi bruște sau de ﬂ uctuații. Evident, în astfel de situații, rețeaua de
solidaritate a familiei extinse este indispensabilă.
Spre exemplu, o familie nucleară este eligibilă pentru anumite beneﬁ cii
numai în cazul în care toți membrii ei sunt eligibili. Acest lucru presupune ca toți membrii familiei aﬂ ați în șomaj să coopereze cu o agenție de angajare a
forței de muncă ceea ce este diﬁ cil pentru familiile numeroase ale romilor în
care există mai mulți membrii șomeri. Fiind săraci, șansele sunt ca cel puțin un membru al familiei să aibă probleme cu alcoolul, drogurile sau jocurile de

44noroc și deci există o mare probabilitate ca cel puțin un membru să renunțe
la colaborarea cu agenția de ocupare a forței de muncă.
În ceea ce privește rolul eligibilității, multe decizii de acordare a bene ﬁ –
ciilor sunt subiective, plecând de la părerea autorităților cu privire la familia respectivă. Administratorii pot oferi și alte tipuri de alocații în afara celor obișnuite cum ar ﬁ : alocații pentru a cumpăra haine copilului, o mașină de
spă lat, cărbune sau alte bunuri.
Un alt neajuns al complexității sistemului este acela că unii dintre be ne-
ﬁ ciarii eligibili sunt pur și simplu atât de stresați de procedura birocratică
deloc ușoară, încât optează să rămână în afara sistemului.
Complexitatea sistemului social duce la situații neprevăzute și deci la
nevoia urgentă de a găsi a asigurări adiționale pe care romii le obțin prin intermediul rețelelor de solidaritate din cadrul familiilor lor lărgite. Astfel de rețele duc adesea la o divizare a veniturilor. Membrii unor astfel de rețele sunt, spre deosebire de majoritatea non-romilor care se organizează individual, mai puțin stimulați să își sporească veniturile prin eforturi individuale. În încercarea de a echilibra caracteristicile sistemului social, statul nu trebuie să uite de funcția originală, a asigurărilor, pe care o are sistemul.
6. 2. Dezavantaje educaționale și lipsa unor abilități
Romii sunt mai puțini educați, în comparație cu membrii majorității,
ceea ce le limitează succesul pe piața muncii, mai ales că cererea pentru forța de muncă necaliﬁ cată a scăzut dramatic în perioada tranziției. Deși anumite
practici de discriminare, cum ar ﬁ arondarea elevilor romi la unele școli
speciale, au început să dispară încet, în parte și datorită presiunilor inter na-
ționale, rămân totuși o mulțime de alte cauze complexe care fac ca nivelul de educație al romilor să ﬁ e foarte scăzut.
Școlile primare din multe localități au început să sprijine copiii romi prin
crearea unei atmosfere comunitare. Multe au introdus cursuri pregătitoare, profesori de etnie roma precum și activități de petrecere a timpului liber atrac-tive pentru romi, cum ar ﬁ cursurile de dans.
Pe lângă lipsa de informații, părinții și copiii romi nu sunt stimulați
suﬁ cient pentru a căuta școli mai bune. Dacă majoritatea non-romilor au
printre semenii lor persoane educate și cu venituri mari, romii nu au astfel de persoane printre ei și deci nu pot avea o experiență directă legată de beneﬁ ciile
educației. Mai mult, succesul obținut de romi este mult mai puțin corelat cu nivelul de educație atins, cum se întâmplă în cazul non-romilor. Un rom muncește adesea în economia gri, bogăția obținută de semenii lor de succes a fost obținută pe baza legăturilor pe care le au, a talentelor și calităților personale, educația neﬁ ind decisivă. De asemenea, prea multă educație poate
duce la pierderea unui membru al familiei.

45Cei care provin din familii dezavantajate din punct de vedere social, nu
vor reuși să ofere un mediu în care educația să ﬁ e folosită din plin. Scepticismul
cu privire la utilitatea educației este mai departe adâncit de discriminarea anticipată pe piața muncii. Având în vedere lipsa unor stimulente, majoritatea familiilor de romi acceptă în cele din urmă situația, cu excepția celor mai de succes care se străduiesc să facă tranziția către clasa mijlocie.
Beneﬁ ciul obținut în urma frecventării învățământului primar și secundar
este mai scăzut în cazul romilor decât în cazul non-romilor, în schimb, beneﬁ ciul obținut în urma frecventării unei instituții de învățământ superior
este mai ridicat în cazul romilor. Strategiile educaționale ale familiilor de romi sunt în concordanță cu aceste observații statistice; stimulentele pentru a absolvi învățământul secundar sunt reduse iar învățământul superior depășește limitele majorității familiilor de romi.
Pentru a lupta împotriva abandonului școlar și a consecințelor sale,
trebuie găsite alte stimulente, atât pentru părinți, cât și pentru școli. Școlile trebuie să primească fonduri adiționale proporțional cu numărul elevilor dezavantajați socio-economic. Stimulentele pentru educație acordate romilor trebuie sporite. Din păcate astfel de măsuri pot avea efecte negative în cazul în care nu sunt aplicate cu atenție.
Părinții romi ar putea ﬁ obligați să aleagă școlile segregate pentru că acolo
notele mari sunt mai ușor de obținut iar absențele sunt tolerate. Așadar, dacă vrem ca bonusurile și/sau penalitățile ﬁ nanciare să ﬁ e de vreun folos, atunci
ele trebuie să se bazeze pe măsuri comparabile între școli și care sunt permise doar pe baza testelor unice. Mai mult, testele unice le-ar permite părinților romi dar și experților să evalueze adevăratul nivel al școlilor comunitare.
Învățământul superior este necesar pentru a avea succes pe piața muncii
dar nivelul de educație al romilor se îmbunătățește într-un ritm mult prea lent. Instituțiile publice trebuie să nu se concentreze doar asupra oferirii suportului pedagogic pentru elevii romi ci și asupra conceperii unor stimulente pentru școli și pentru romi, stimulente menite să împiedice abandonul școlar.
O comparație între generațiile de romi ne arată că incidența cea mai scă-
zută a neșcolarizării este în cazul generației mature, iar cea mai ridicată în ca-zul generației vârstnice. Diferențele cele mai mari apar între generația vârst-nică și celelalte generații. Sistemul școlar din perioada comunistă pare să re ducă într-o măsură semniﬁ cativă incidența neșcolarizării în rândul acestei
po pulații. Această tendință se menține și astăzi.
Tabel 2.2.1. Neșcolarizarea pe generații
Generația de tranziție
(7-16 ani)Generația tânără
(17-25 ani)Generația matură
(26-45 ani)Generația vârstnică
(peste 46 ani)
18,3% 17,0% 15,2% 26,7%
Sursa: Romii în România, ICCV, 2002

46De altfel, performanța școlară mai ridicată a romilor în perioada co mu-
nistă este însoțită și de un acces mai larg al romilor pe piața muncii. Astfel, pe rioada anilor ‘80-’90 este una de maxim al integrării romilor pe piața muncii, procentul romilor care au lucrat ca salariați în această perioadă ﬁ ind
de 45% (ICCV, 2002). Ulterior, în perioada de tranziție, concomitent cu degradarea performanței școlare, procentul romilor angajați ca salariați din populația ocupată scade la 34%.
În cazul tuturor generațiilor
1, ciclurile de învățământ spre care se orien-
tează cei mai mulți indivizi (ciclurile primar și secundar) sunt sub nivelul ce rut
pentru a ocupa o poziție minimală pe piața muncii. Astfel, în cazul ge ne rației
tinere și a celei mature, absolvirea a opt clase nu poate garanta accesul către munci caliﬁ cate. La fel se întâmplă în cazul generației mature, unde absolvirea
ciclului primar poate garanta cel mult accesul la o muncă neca li ﬁ cată.
Tendința de creștere a nivelului de școlaritate în cazul generațiilor tinere
și mature este însoțită de o tendință crescătoare a cerințelor de școlaritate necesare pentru a ocupa o poziție caliﬁ cată pe piața muncii. Astfel, în cazul
tuturor generațiilor performanța școlară a majorității indivizilor este cu mult sub cerințele pieței muncii.
Orientarea spre absolvirea unei școli profesionale este mai pronunțată în
cazul generației mature, un procent de aproape 10% reușind să termine o școală profesională, ceea ce permite obținerea unor caliﬁ cări. Tot în cadrul
generației mature se găsește și cel mai mare procent de absolvenți de liceu comparativ cu celelalte generații. Absolvirea studiilor superioare are loc numai în cazuri izolate.
La nivelul întregii populații roma de peste 16 ani există diferențe mari de
școlarizare între sexe. Astfel, în timp ce procentul celor neșcolarizați atinge în cazul bărbaților valoarea de 14,5%, în cazul femeilor acesta este 23,5%. Cea mai importantă diferență între sexe în privința neșcolarizării apare în cadrul generației vârstnice, în care ponderea femeilor care nu au urmat niciodată școala este de peste două ori mai mare decât cea a bărbaților. În cadrul generației mature această diferență tinde să scadă ușor, deși procentul femeilor care nu au urmat niciodată școala este de aproape două ori mai mare decât al bărbaților. În cadrul generației tinere diferențele între procentele de femei și bărbați neșcolarizați sunt foarte mici. Pe de o parte are loc o ușoară tendință de emancipare a femeilor (scade numărul femeilor neșcolarizate de la 19,5% la 16,4%), iar pe de altă parte apare o tendință de creștere a numărului bărbaților neșcolarizați comparativ cu generația matură (de la 10,9% la 17,5%). O posibilă explicație pentru aceste comportamente apărute la generația tânără este tendința de modernizare a familiei rome: abandonarea
1 Pentru o analiză mai detaliată a educației școlare a romilor, vezi Mihai Surdu, Educația
școlară a populației de romi , București, 2002, Romii în România, Editura Expert.

47distribuției rolurilor tradiționale în care femeia este, de regulă casnică, iar
bărbatul asigură veniturile pentru întreaga gospodărie.
Diferențe semniﬁ cative între sexe apar în cazul absolvirii școlii profesionale
în cadrul tuturor generațiilor, deși există o tendință de reducere a acestora de la generația vârstnică la cea matură și de la aceasta din urmă la cea tânără. Dacă la generația vârstnică raportul dintre bărbații și femeile absolvenți de școală profesională era de peste 5:1, la generația matură acest raport scade la 3:1, pentru a ajunge la generația tânără la mai puțin de 2:1. Numărul mult mai ridicat al bărbaților absolvenți de școală profesională decât al femeilor poate reﬂ ecta persistența unui model familial tradițional în care bărbatul este
cel care se orientează spre o meserie în timp ce femeia își întrerupe școlarizarea înainte de dobândirea unei meserii pentru a face față îndatoririlor casnice. Această inegalitate între bărbați și femei în dobândirea unei meserii (prin absolvirea unei școli profesionale) tinde să scadă la generația tânără.
Asociat cu nivelul scăzut de școlaritate sau absența școlarizării, analfa be-
tismul reprezintă un impediment major în integrarea romilor pe piața muncii, în special în cazul muncilor caliﬁ cate. Unul dintre cei mai importanți in di catori
în analiza comparativă a generațiilor îl reprezintă incidența analfa betismului, deoarece în opinia noastră deprinderea unor abilități minimale cum ar ﬁ cititul
și scrisul reprezintă principalele achiziții, mai ales pentru po pu lațiile cu nivele
reduse de școlaritate. Incidența cea mai scăzută a analfa be tismului o regăsim la
generația matură, unde aproximativ 30% dintre subiecți pot ﬁ considerați
analfabeți (citesc cu diﬁ cultate sau deloc) în timp ce incidența cea mai ridicată
este la generația vârstnică. Astfel, în cazul generației vârstnice, peste 45% dintre subiecți declară că citesc cu diﬁ cultate sau deloc, iar numărul mare de non-
răspunsuri reprezintă probabil cazuri nedeclarate de analfabetism datorită eti-chetării sociale negative asociate acestuia. Dacă am lua în calcul și non răs-
punsurile, ar însemna că în cadrul generației vârstnice peste 60% dintre subiecți sunt analfabeți. În ceea ce privește generațiile tinere și de tranziție se constată că incidența analfabetismului este în creștere față de generația matură.
În generația vârstnică femeile sunt analfabete într-o proporție mult mai
ridicată decât bărbații, numărul femeilor care nu știu să citească deloc ﬁ ind
aproape dublu comparativ cu cel al bărbaților. O pondere mai ridicată a analfabetismului la femei se păstrează și în cadrul generației mature, deși există o ușoară tendință de scădere a procentului de femei analfabete com-parativ cu bărbații. Odată cu generația tânără are loc o egalizare a distribuției numărului de analfabeți pe sexe și, mai mult, numărul bărbaților analfabeți îl depășește cu puțin pe cel al femeilor. În generația de tranziție aceste diferențe se mențin, numărul bărbaților analfabeți ﬁ ind mai mare decât al femeilor
analfabete.
Ca urmare a nivelului scăzut de școlaritate, o mare parte a romilor sunt
în situația de a nu avea nici o caliﬁ care. Există o tendință de revigorare a

48meseriilor tradiționale datorată, pe de o parte, recesiunii economice care a
condus la concedierea romilor din unele unități productive și reîntoarcerea lor spre meseriile tradiționale, iar pe de altă parte, inițiativelor ONG-urilor roma de stimulare a meseriilor tradiționale.
Tabel 2.2.2 Meseriile populației de romi din România 1992-1998 (în
procente)
Meseria Romii la nivel național
1992 Romii la nivel național
1998
Nu au nici o meserie 79,4 52,4
Au meserii tradiționale 3,9 10,3Au meserii moderne 16,1 37,3
Surse: Romii din România , Editura Expert, București, 2002 și Țiganii între îngrijorare și ignorare ,
Editura Alternative, București, 1993
În cadrul meseriilor moderne, cele mai întâlnite caliﬁ cări sunt: construcții
(zidar, zugrav, ﬁ erar-betonist), lăcătuș mecanic, mecanic auto, sudor, șofer,
croitor.
Meseriile tradiționale sunt legate de speciﬁ cul neamurilor de romi și sunt
transmise intergenerațional, fără a implica sistemul formal de educație, excepție făcând situațiile în care ONG-urile roma derulează proiecte în parteneriat cu școala pentru revigorarea meseriilor tradiționale. Cel mai des romii care practică meserii tradiționale sunt lăutari, căldărari, ﬁ erari,
cărămidari, spoitori, argintari. Ponderea meseriilor tradiționale este mai ridicată în mediul rural datorită faptului că în comunitățile rurale compacte de romi speciﬁ cul cultural al acestora s-a păstrat într-o mai mare măsură, spre
deosebire de comunitățile de romi din marile orașe, care s-au adaptat mai repede la modernitate. Astfel, aproape 3/5 dintre romii practicanți ai meseriilor tradiționale se regăsesc în mediul rural.
6. 3. Mobilitate scăzută
Mobilitatea scăzută este o problemă generală pe piața muncii din Ro mâ-
nia. Având în vedere că piața imobiliară este reglementată, este foarte greu să găsești o locuință în zonele în care oportunitățile de lucru sunt foarte mari. În consecință, șomerii rămân captivi în zone depresive din punct de vedere economic, ceea ce îi afectează în mod în special pe romi. Cu toate că despre romi se consideră că sunt foarte mobili datorită tradiției lor, de fapt ei în-tâmpină chiar mai multe obstacole în calea mobilității decât non-romii. Așa cum menționam anterior, romii, depind din punct de vedere economic de rețeaua familiei extinse și ca atare foarte rar se mută în altă localitate dacă nu

49au rude acolo. O altă cauză importantă a mobilității lor scăzute este dis cri-
minarea severă pe care o suportă pe piața imobiliară; o locuință decentă este problema cea mai arzătoare cu care se confruntă romii. În mod tipic, dacă romii se mută, nu o fac pentru o slujbă mai bună ci pentru că și-au pierdut locuința. De aceea ei se mută în zone slab dezvoltate economic pentru că acolo locuințele sunt mai la îndemână dar unde locurile de muncă sunt puține.
Din cauză că piața principală a închirierilor nu are succes în cazul
familiilor de romi, a apărut o a doua piață, secundară în care sunt oferite lo-cuințe mici (cămine) care au fost inițial construite pentru muncitorii neca-liﬁ cați. Astfel de locuințe nu sunt protejate de reglementări ale statului iar cei
care nu plătesc chiria pot ﬁ evacuați imediat. Acest lucru permite atât
chiriașilor cât și proprietarilor să semneze contracte pe care le respectă și unii și alții și așa funcționează piața secundară. Adesea, familii care nu au plătit chirie ani la rând în temeiul unui contract legal, încep acum să plătească (și de obicei o chirie mult mai mare) în temeiul unui contract neoﬁ cial. În
absența unui mediu reglementat legal a mai apărut o soluție: maﬁ a, care spre
deosebire de instituțiile statului care funcționează prost, nu are nici o problemă în a colecta chiriile. Tocmai din cauza unor astfel de soluții și a eșecului pieței, romii sunt concentrați la periferiile orașului în zone puțin atractive iar chiriile pe care le plătesc pentru niște locuințe foarte mici sunt extraordinar de ridicate dar nu au unde să se ducă în altă parte. Șansa de a se muta pentru căutarea unui loc de muncă mai bun este minimală.
Mobilitatea romilor a scăzut dramatic și din cauza discriminărilor cu care
se confruntă pe piața imobiliară. Această discriminare este în mare măsură, consecința eșecului pieței cauzat de un sistem de justiție foarte încet și care nu reușește să impună respectarea termenilor contractelor de închiriere. Un sistem care ar funcționa corect ar forța familiile de romi să își plătească chiriile iar proprietarii nu ar mai avea motiv să îi discrimineze. Multe dintre autoritățile locale au tendința de a se debarasa de familiile de romi mutându-le în afara orașelor. Ceea ce demonstrează că nivelul local nu are capacitatea de a rezolva problemele de locuință ale romilor iar guvernarea centrală ar trebui să joace un rol mai activ.
6.4. Munca la negru
Mulți dintre șomerii romi înregistrați legal ca șomeri lucrează de fapt la
negru iar autoritățile locale tolerează acest fapt căci se consideră că este de preferat munca la negru în locul unei totale apatii. Însă orientarea către piața neagră a muncii are multe consecințe negative. Pe lângă neajunsurile directe cum ar ﬁ lipsa controalelor de siguranță-există importante inconveniente
indirecte. Contractele ilicite de muncă nu pot ﬁ puse în aplicare iar muncitorii
rămân adesea fără salarii. Plățile neonorate sunt doar vârful aisbergului, multe

50dintre contractele cu potențial beneﬁ ciu nici nu se încheie pentru că părțile
nu au încredere reciprocă. Din cauză că lipsesc acele mecanisme ale statului prin care termenii contractuali să se facă respectați, angajații nu se pot încrede decât în partenerii cu care au mai colaborat pe termen lung. Așadar, spre deosebire de non-romi, pentru romi este foarte important să aibă relații și cunoștințe ceea ce face ca mobilitatea muncitorilor romi să ﬁ e scăzută. Mai
mult, oportunitățile de muncă la negru sunt în mare parte în domeniul muncii necaliﬁ cate ceea ce înseamnă că specializarea pe piața muncii la negru
împiedică tranziția către sectorul muncii caliﬁ cate.
6. 5. Discriminarea
Romii sunt discriminați într-o mare măsură atât pe piața muncii, cât și
pe alte piețe. Cu toate că statul încearcă să combată discriminarea, posibilitățile lui sunt limitate pentru că practicile discriminatorii sunt diﬁ cil de dovedit.
Pentru a elimina discriminarea este important să înțelegem motivele care o determină. Unii angajatorii pot refuza să angajeze romi din considerente xenofobe dar în contextul României predomină motivele și rațiunile indi vi-
duale de discriminare.
Sunt cazuri în care angajatorii îi plătesc pe romi mai puțin decât pe non-
romi pentru simplul fapt că primii nu sunt în poziția de a negocia, ﬁ ind
discriminați. Angajatorul nu face decât să își maximizeze proﬁ tul, fără a de-
testa această practică discriminatorie.
Alți angajatori refuză pur și simplu să angajeze romi din cauză că nu sunt
capabili să recunoască calitatea muncitorului iar statistic vorbind, a ﬁ rom
este un semnal negativ. Deși nu există statistici oﬁ ciale, percepția generală
este aceea că romii au cele mai proaste calități, conduită de lucru etc. Pericolul unei astfel de discriminări statistice este că se interiorizează rapid.
Faptul că romii se așteaptă la discriminări viitoare scade mult motivația
de a deprinde abilități de muncă sau obișnuința de a munci iar asta nu face decât să întărească percepția negativă a angajatorilor despre romi.
Cu toate că discriminarea statistică pornește de la rațiuni individuale, ea
împiedică integrarea romilor și are efecte dăunătoare pe termen lung. Însă, deși motivația individuală de a discrimina este ridicată iar mijloacele statului de a demonstra aceste practici sunt limitate, ne puteam aștepta ca această discriminare să înceteze numai în momentul în care motivele statistice vor dispărea. Între timp, statul trebuie să găsească soluții de suport pentru a motiva romii să urmeze o formă superioară de învățământ și să își formeze alte abilități.
***

51Scurte constatări
T ranziția de la economia planiﬁ cată la piețele descentralizate este diﬁ cilă
pentru majoritatea cetățenilor dar greutățile romilor au fost ampliﬁ cate de
speciﬁ cul situației lor socio-economice și de discriminare. Multe din proble-
mele cu care se confruntă ei sunt comune tuturor cetățenilor.
Rata șomajului printre romi, deși este clar mai ridicată decât printre non-
romi, este corelată cu cea înregistrată la nivelul întregii populații și ca atare șomajul la nivelul ambelor populații pare să aibă aceleași cauze. Din păcate, problemele cauzate de inadvertențele mediului legal și economic au tendința de a se multiplica în cazul romilor pentru că, spre deosebire de non-romi, rețele întregi de familii sunt expuse acestor inadvertențe. Familiile non-ro-milor care depind de beneﬁ ciile sociale au în general conexiuni sociale cu
oameni care nu depind de sistemul social, pe când în cazul romilor, întreaga rețea de familie depinde de aceste beneﬁ cii și au puține conexiuni cu familii
care nu depind de sistemul social.
Deși majoritatea problemelor cu care se confruntă romii se regăsesc și la
nivelul populației de non-romi, ei au în plus de trecut obstacole speciﬁ ce
pentru care este nevoie de măsuri speciﬁ ce. Motivația romilor de a se educa
este scăzută pentru că oricum se așteaptă la discriminare pe piața muncii iar reluarea studiilor este mai scăzută în cazul lor decât în cazul populației de non-romi. Pentru a acoperi lipsa unor motivații naturale suﬁ cient de
puternice, statul trebuie să creeze motivații artiﬁ ciale.
O altă problemă fundamentală a romilor este dată de discriminarea lor
pe piața imobiliară. Ambiția de a combate discriminarea în mod direct este fără sorți de izbândă și este practic imposibil de controlat și de demonstrat. Mai degrabă statul ar trebui să contrabalanseze discriminarea printr-o rețea de locuințe sociale destinate familiilor de romi care au ambiția și capacitatea de a migra dinspre clasa de jos către clasa mijlocie. În prezent acordarea unor astfel de locuințe sociale pentru familiile de romi și împroprietărirea lor este un demers al autorităților locale care urmăresc să mute romii în afara orașelor lor pentru a scăpa de povară. Doar o abordare centralizată a alocării locuințelor sociale pentru romi poate diminua astfel de externalități negative. Neputința de a închiria o locuință limitează mobilitatea ﬁ zică și socială a romilor.
Numai prin combinarea unor îmbunătățiri generale aduse mediului legal
și economic cu anumite măsuri speciﬁ ce destinate romilor, în special în
domeniul educației și locuințelor, se poate ajunge la incluziunea romilor pe piața muncii și în alte aspecte economice ale vieții.

52Capitolul 7
Politici de ocupare pentru grupurile vulnerabile
7. 1. Conceptele utilizate în România
Conceptul de incluziune socială
Elaborat și aprobat în cadrul organismelor europene cu impact la nivel
național, conceptul de incluziune socială este deﬁ nit ca ﬁ ind un set de masuri
și acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării și comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale.
În limbajul instituțional românesc, conceptul de incluziunea și dezvoltare
socială a intrat în uz începând cu anul 2001, odată cu adoptarea H.G. 829/2002, privind Planul Național Anti – Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale – PNAinc.
2
Lupta împotriva excluziunii sociale și a sărăciei este o nouă modalitate de
abordare care încurajează cooperarea în domeniu, combinând obiectivele comune ale Uniunii Europene cu ale țărilor membre, respectiv comple men taritatea
planurile naționale de acțiune cu programul de acțiune al Comisiei Europene.
Comisia Europeană deﬁ nește incluziunea socială ca ﬁ ind un proces prin
care se asigură că persoanele confruntate cu riscul sărăciei și excluziunii dobândesc oportunitățile și resursele necesare pentru a participa pe deplin la viața economică, socială și culturală și că se bucură de un standard de viață și bunăstare considerat normal în societatea în care trăiesc. Asigură participarea sporită a acestor persoane la luarea deciziilor care le afectează viața, precum și accesul lor la drepturile fundamentale.
3
Excluziune4, este deﬁ nită ca ﬁ ind incapacitatea/eșecul de integrare a unei
persoane sau grup în unul sau mai multe (sub)sisteme din următoarele patru:
2 Prin elaborarea Planului Național Anti-Sărăcie și de Promovare a Incluziunii Sociale
(PNAinc), România, ca țară candidată la Uniunea Europeană, a atins obiectivul trasat țărilor candidate în cadrul summit-urilor de la Copenhaga și Göteborg, care recomandă includerea inițiativelor comune adoptate de către statele-membre în strategiile naționale ale țărilor candidate.
3 European Commission (2003) Joint report by the Commission and the Council on Social
Inclusion.
4 Strategia Națională pentru Protecția, Integrarea și Incluziunea Persoanelor cu Handicap
(2006-2013)

53sistemul democratic și legal (integrare civică), piața muncii (integrare
economică), sistemul statului bunăstării (integrare socială), sistemul familiei și comunității (integrare interpersonală).
Integrarea socială reprezintă procesul de interacțiune dintre individ sau
grup și mediul social prin intermediul căruia se realizează un echilibru funcțio-nal al parților;
Incluziune socială. Integrarea/includerea/incluziunea comunitară,
este deﬁ nită ca ﬁ ind accesul și participarea persoanei cu handicap, a persoa-
nelor de etnie Roma și a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție sociala la viața comunității de apartenență;
Categoriile sociale vulnerabile, deﬁ nite în JIM sunt: copilul în situație
de risc ridicat, tinerii de peste 18 ani care nu mai sunt cuprinși în sistemul de ocrotire a copiilor fără familie, persoane cu handicap, persoane aparținând populației de etnie roma aﬂ ate în situații de risc ridicat.
Grupurile vulnerabile , deﬁ nite în axa 6 a domeniului resurse umane
din PND – promovarea incluziunii sociale, sunt: populația roma, persoanele cu dizabilități, tinerii peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat de protecție a copilului, copii cu cerințe educaționale speciale, familiile cu mai mulți de doi copii inclusive, familiile mono-parentale, copii aﬂ ați în situații de risc,
persoanele care au suferit o condamnare, persoanele dependente de droguri, persoanele fără domiciliu, victimele violenței domestice ș.a.m.d.
Învățarea permanentă. Este o politica pentru dezvoltarea cetățeniei
active, a coeziunii sociale și a ocupării forței de muncă, are la bază principiul
participării active prin învățarea, realizata continuu, cu scopul îmbunătățirii cunoștințelor, deprinderilor și competentelor. Introdusă ca instrument de combatere a excluziunii sociale, învățarea permanentă presupune adaptarea sistemelor la nevoile și cerințele individului, depășind sistemul tradițional al ocupării în funcție de nivelul de școlaritate.
7.2. Documente legislative și politice strategice de programare
a politicilor publice
• Consiliile de la Lisabona 2000, Feira 2001 și Barcelona 2002,
• Agenda Lisabona, revizuită 2005, propune metoda deschisă de coor-
donare pentru susținerea economiei bazate pe cunoaștere și promovarea
ocupării depline, pe axele de intervenție: protecție și incluziune socială;
• Planurile Naționale de Acțiune și Memorandum-urile Comune de In-
cluziune Socială.

54• Liniile Directoare privind Politica de Coeziune 2007-2013;
• Liniile Directoare Integrate pentru creșterea economică și ocupare
(2005-2008);
• Memorandum-ul Comun de Incluziune Sociala 2005 ( JIM );• Planul Național de Dezvoltare 2007-2013 stabilește axe și obiective
strategice de dezvoltare.
• Planul Național de Acțiune pentru Ocupare (PNAO) se elaborează
anual și descrie strategia politică prin care se vor atinge obiectivele Strategiei Europene de Ocupare. PNAO este strâns legat de Planul Național de Dezvoltare (PND) și identiﬁ că punctele tari și punctele
slabe ale politicii pieței muncii;
• Planul Regional de Acțiune pentru Ocuparea Forței de Muncă și
Incluziune Socială (PRAO);
• Documentul Comun de Evaluare a Politicilor de Ocupare (JAP).• Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-
document pentru implementarea priorității sectoriale din Planul Na-țio nal de Dezvoltare „Dezvoltarea resurselor umane, creșterea gradului de ocupare și combaterea excluziunii sociale”, care va ﬁ ﬁ nanțat din
Fondul Social European.
Documente politice naționale :
• Cadrul Național Strategic de Referință 2007-2013 pentru obiectivul
„Convergență”;
• Programul de Guvernare în domeniul Resurselor Umane;• Planul Național pentru Ocuparea Forței de Muncă 2006;• Strategii naționale sectoriale, adoptate de Guvernul României.
7. 3. Politici publice pentru grupurile vulnerabile
7.3.1. Memorandumul comun de în Domeniul Incluziunii Sociale
(Join Inclusion Memorandum- JIM)
În România, în conformitate cu prevederile Parteneriatului pentru Ade-
rare, Guvernul României a elaborat, împreună cu Comisia Europeană Docu-mentul Comun în domeniul Incluziunii Sociale, document care a pre gătit de plina participare a României, după aderare, la metoda deschisă de coor do-nare în domeniul incluziunii sociale.
Scopul JIM este promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei în
Europa până în 2010 (perspectiva îndeplinirii obiectivelor de la Lisabona), iar obiectivul global este promovarea susținută a unei societăți coezive și incluzive, creșterea bunăstării populației complementar cu resorbția rapidă a problemelor grave de sărăcie extremă și excluziune socială.

55Pentru a implementa obiectivele JIM, Comisia Europeană și România au
căzut de acord că investiția în capacitatea administrativă a autorităților naționale, regionale și locale, este o prioritate. Este de asemenea important să ﬁ e îmbunătățit
semniﬁ cativ dialogul și cooperarea între structurile publice, precum și între
structurile publice și societatea civilă, par tenerii sociali și ONG -uri. M odelul
participării este integrat în procesul de elaborare și implementare a politicilor, planurilor, strategiilor de acțiune, însăși procesul de pregătire a Planului Național Anti-Sărăcie și Promovarea Incluziunii Sociale (PNAInc) și a Memorandumului (JIM) ﬁ ind fundamentat de un larg dialog social între diferitele instituții publice,
patronate, sindicate, asociații și organizații non-guvernamentale.
Politici de ocupare a grupurilor vulnerabile cuprinse în JIM
Provocările cheie enunțate în JIM, grupate conform priorităților politice,
au fost stabilite după efectuarea unei analize a politicilor pieței muncii din România, urmată de elaborarea Documentului Comun de Evaluare a Priorităților Politicilor de Ocupare din 2002 și un raport de progres realizat doi ani mai târziu, în 2004.
Principalul instrumentul legislativ de implementare a politicii privind
piața muncii, elaborat de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, responsabil cu elaborarea și coordonarea implementării politicilor de ocupare a forței de muncă, strategiilor programelor și planurilor naționale de ocupare, a fost Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă modiﬁ cată și completată de Legea nr.107/2004.
Anual, în baza Legii nr.107/2004 au fost elaborate programe anuale de
ocupare, structurate cu precădere, către grupurile vulnerabile la riscul de șomaj
de durată și către zonele cu rate ridicate ale șomajului .
Provocări cheie
• Creșterea ratei de activitate ca o pre-condiție pentru dezvoltarea
economică și socială și creșterea ocupării pentru a susține creșterea economică;
• Susținerea restructurării economice asigurând o piață a muncii func-
ționabilă prin aplicarea prevederilor Codului Muncii, dezvoltarea al-ternativelor economice în zonele rurale și îmbunătățirea politicilor sa-lariale corelate cu productivitatea muncii;
• Creșterea și adaptarea caliﬁ cărilor forței de muncă;
• Consolidarea cadrului legislativ și instituțional.
Priorități de acțiune
Creșterea eﬁ cienței metodelor de prevenire și absorbție a șomajului pen-
tru grupurile cu risc înalt: tineri, șomeri de lungă durată, persoane din mediul rural, romi, persoane cu handicap;

56Promovarea modalităților eﬁ ciente de combatere a discriminării ocu pa-
ționale, în mod special cu privire la romi, dar și la alte grupuri cu risc ridicat: tineri în vârstă de 18 ani ieșiți din centrele de plasament, persoane ieșite din detenție, vârstnici, femei;
Adaptarea permanentă a structurii programelor de educație la necesitățile
apărute ca urmare a schimbărilor de pe piața muncii;
a) Măsuri privind ocuparea pentru tinerii de 18 ani care părăsesc
sistemul de protecție
JIM caracterizează aceasta categorie vulnerabilă printr-un deﬁ cit ridicat
de capacitate de re-inserție socială, lipsa sprijinului familiei, lipsa locuinței, lipsa unui loc de muncă, lipsa suportului social, diﬁ cultăți de integrare socială
datorită faptului că nu sunt pregătiți profesional și nu au nici educația necesară pentru viața de adult.
Măsuri privind ocuparea: – Dezvoltarea coordonării dintre serviciile de asistență socială și alte
servicii publice, precum: școala, accesul pe piața muncii, serviciile de sănătate, poliția.
– Implementarea politicilor existente și continuarea sprijinului acordat
în vederea facilitării accesului pe piața muncii și la locuințe sociale.
– Stimulente pentru integrarea ocupaționalã a persoanelor cu handicap,
cuprinderea pe piața muncii, implicarea activă pentru protecția acestor persoane și creșterea expertizei pentru îngrijirea persoanele cu dizabilități la vârste mici – sub 7 ani.
b) Măsuri privind ocuparea pentru persoanele cu handicap
Prevederile JIM fac trimitere la întărirea capacității instituționale pentru
a sprijini persoane cu handicap, prin:
• Îmbunătățirea serviciilor acordate la domiciliu cum ar ﬁ pregătirea șco-
lară la domiciliu pentru copii cu handicap nedeplasabili și în co mu-
nitate, dezvoltarea unei rețele de servicii în vederea satisfacerii nevoilor speciﬁ ce ale persoanelor cu handicap,
• colaborarea efectivă cu ONG-urile în vederea utilizării experienței și
expertizei existente în sectorul organizațiilor non-guvernamentale, in-clusiv pentru personalizarea planurilor de recuperare și integrare, cola-borarea specialiștilor (medici, psihologi, pedagogi, asistenți sociali) cu reprezentanții comunității și cu familia;
• Campanii de informare a potențialilor beneﬁ ciari și a medicilor de fa-
milie referitoare programele și serviciile destinate persoanelor cu han-dicap.
• Dezvoltarea infrastructurii edilitare pentru persoanele cu handicap
locomotor.

57Măsuri privind ocuparea:
• Dezvoltarea serviciilor de pregătire și formare profesională, crearea
oportunităților de muncă și micșorarea ponderii asistenței pasive bazate pe alocații;
• Revizuirea și implementarea Strategiei naționale privind protecția
specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, inclusiv
închiderea/restructurarea instituțiilor rezidențiale de îngrijire;
c) Măsurile privind ocuparea pentru minoritatea romilor
Prevederile JIM fac trimitere la ﬁ nalizarea implementării Strategiei
Guvernamentale pentru Îmbunătățirea Situației Romilor: întărirea capacității instituțiilor guvernamentale, eliminarea cazurilor persoanelor fără acte de identitate, îmbunătățirea condițiilor de viață ale romilor, prin dezvoltarea
de oportunități economice și crearea de locuri de muncă salariale, îmbu-
nătățirea accesului la toate nivelele de educație, completată cu accesul la ni-
velul educațional minim pentru generațiile tinere, identiﬁ carea și atribuirea
de teren agricol în mediul rural și de terenuri pentru construcția de locuințe
în sistem tradițional sau modern, asigurarea unui acces complet la servicii medicale primare, măsuri care să aibă ca rezultat incluziunea socială a persoa-nelor de etnie roma și continuarea luptei împotriva discriminării.
Măsuri privind ocuparea:
Suport pentru dezvoltarea și incluziunea persoanelor aparținând mino-
rității romilor, prin:
• Dezvoltarea de oportunități economice și crearea de locuri de
muncă salariale ;
• Identiﬁ carea și atribuirea de teren agricol în mediul rural și de terenuri
pentru construcția de locuințe în sistem tradițional sau modern;
7.3.2. Planul Național de Dezvoltare al României (PND)
Aderarea României la Uniunea Europeană a constituit o prioritate poli-
tică majoră a întregii societăți românești, înseamnă schimbări semniﬁ cative
în multe domenii ale vieții economico sociale, în cazul studiului nostru, în special în domeniul educației, complementar cu domeniul formării profe-sionale, dezvoltării profesionale și învățarea continuă.
România, ca și noile state membre la Uniunea Europeană, a fost solicitată
de către Comisia Europeană să elaboreze Planuri Naționale de Dezvoltare pentru accesarea Fondurilor de pre-aderare de tip structural (Phare, Ispa și
Sapard) și, ulterior aderării, pentru accesarea Instrumentelor Structurale
(fonduri structurale și de coeziune ale UE, după data aderării, în calitate de Stat Membru.).

58Începând cu anul 2002, a fost demarat procesul de elaborare a Planului
Național de Dezvoltare pentru perioada de programare 2004-2006, iar din anul 2004 a fost declanșat procesul de elaborare a Planului Național de Dezvoltare 2007-2013.
Planul Național de Dezvoltare (PND) este un document politic de
planiﬁ care comunitară, axat pe priorități strategice și programare ﬁ nanciară
multianuală, are ca scop să orienteze și să stimuleze dezvoltarea economică și socială a țării pentru atingerea obiectivului de realizare a coeziunii economice și sociale, priorități ale Agendei Lisabona și obiectivele de la Göteborg.
Principalele provocări ale PND sunt abordarea integratoare și coordonarea
deschisă, pe care le vom aminti la modul general în cele ce urmează.
Abordarea integratoare, strategie a UE pentru politicile sociale.
Mainstreaming/targeting
Mainstreaming și targeting sunt două noțiuni privite de multe ori în
opoziție, insuﬁ cient discutate/ dezvoltate în spațiul UE, în România în
special.
Abordarea mainstreaming (abordare integratoare) în politicile sociale
presupune adoptarea unor Strategii comune, programe, proiecte, măsuri destinate categoriilor sociale defavorizate/ vulnerabile/ dezavatajate în general, din rândul lor făcând parte: romii, persoanele cu handicap (în cazul studiului nostru), femeile, copiii străzii, bătrânii etc.
Abordarea de tip targeting privește romii sau persoanele cu handicap în
cazul studiului nostru ca ﬁ ind un grup țintă bine focalizat, căruia i se alocă
resursele ﬁ nanciare în particular, în baza unor strategii, programe, proiecte,
măsuri .
În contextul în care România, acordă semniﬁ cație termenului de inclu-
ziune socială, în sensul că problematica romilor și a persoanelor cu handicap trebuie sa ﬁ e reﬂ ectată în toate domeniile de activitate de pe agenda ﬁ ecărei
instituții publice centrale și locale, cele două concepte nu sunt contradictorii, ci mai degrabă complementare.
Conceptul de „abordare integratoare” (mainstreaming) a fost utilizat pentru
prima dată în timpul celei de-a treia Conferințe Mondiale privind Condiția Femeilor (Nairobi, 1985) și exprimă, de fapt, angajamentul guver nelor participante la conferință de a pune în practică liniile directoare cuprinse în Strategiile viitoare de acțiune pentru promovarea femeilor adoptate la Nairobi.
Din anul 1995, problema abordării integratoare a ajuns în centrul
preocupărilor Uniunii Europene, care au asimilat și au promovat noul concept atât în propriile structuri și politici, cât și în documente legislative, politicile sociale care se aplică în Statele Membre.
La inițiativa Consiliului Europei s-a constituit, în anul 1996, Grupul de
specialiști în domeniul abordării integratoare care a elaborat o serie de rapoarte

59și documente metodologice de care au beneﬁ ciat statele membre. Pornind de
la exemplul egalității de gen, Comunitatea Europeană și-a mobilizat toate măsurile și politicile generale cu scopul de a realiza egalitatea de șanse, care a devenit vitală în procesul pregătirii, aplicării și monitorizării politicilor, măsurilor și activităților Comunității Europene în statele membre. Acesta a devenit, de asemenea, și principiul director pentru Programul comunitar de acțiune pe termen mediu privind egalitatea de șanse, adoptat în decembrie 1995. Deﬁ niția abordării integratoare folosită în documentul din 1995 este
similară celei din Platforma de Acțiune de la Beijing, prin care s-a solicitat integrarea perspectivei de gen în toate politicile și programele.
Prin extensie, în cazul politicilor sociale, deﬁ niția pune accent pe nece si-
tatea unei integrări active și vizibile a problemelor categoriilor vulnerabile în toate politicile și la toate nivelurile, utilizarea expertizei acestora în elaborarea și planiﬁ carea politicilor, luând în considerare în mod activ și deschis, încă
din stadiul planiﬁ cării acestora, a posibilelor efecte a politicilor asupra situației
grupurilor vulnerabile.
Abordare integratoare are două dimensiuni:
– dimensiunea orizontală, care se referă la nivelul de dezvoltare al
capacităților de infrastructură (utilitățile de transport, de comunicații, etc.) și a celor privind resursele necesare (umane, materiale, ﬁ nanciare, informative/
documentare) și
– dimensiunea verticală, care rezultă din asumarea clară a strategiei ca
un act de voință politică și din implicarea structurilor/actorilor de decizie în toate etapele procesului de reformă socială. De asemenea, aplicarea abordării integratoare presupune utilizarea unor instrumente speciﬁ ce și a unor res pon-
sabilități bine deﬁ nite, atribuite unor actori determinați. (mainstrea ming
complementar cu targeting)
Metoda de lucru: coordonarea deschisă
Ca metodă de lucru, în elaborarea politicilor sociale referitoare la
incluziunea socială, coordonarea deschisă a fost propusă de Uniunea Euro pea-nă prin T ratatul de la Nisa (2000).
Metoda a fost preluată de România, începând cu PNAInc (2002), elabo-
rat de CASPIS și partenerii sociali (instituții de specialitate și ONG-uri), JIM elaborat de MMSS și partenerii sociali și PND(2007-2015), elaborat de MMSSF și partenerii sociali. Prin
5 metoda coordonării deschise se urmărește
realizarea informării reciproce a țărilor membre și candidate la aderare, în problemele cu care se confruntă și mai ales cu privire la soluțiile de rezolvare
5 Ioan Mărginean, Coordonare deschisă a politicilor publice în Uniunea Europeană. Puncte
de reper pentru România , www.iccv.ro

60a lor, într-o situație sau alta, în vederea învățării din ceea ce se determină,
prin analiză și evaluare de politici sociale, a ﬁ practică bună .
Obiectivele Planului Național de Dezvoltare al României sunt:
1. Creșterea competitivității economice și dezvoltarea economiei bazate
pe cunoaștere;
2. Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport;3 Protejarea și îmbunătățirea calității mediului;4. Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării și incluziunii so-
cia le și întărirea capacității administrative;
5. Dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol;6. Diminuarea disparităților de dezvoltare între regiunile țării;
În fundamentarea măsurilor pentru categoriile vulnerabile, cuprinse în
domeniile prioritare din PND, au fost luate în considerare strategiile naționale adoptate de Guvernul României pentru ﬁ ecare categorie respectiv:
• H.G. nr.669/2006 privind aprobarea Strategiei naționale de incluziune
socială a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului;
• H.G. nr.1.175/2005 privind aprobarea Strategiei naționale privind
protecția integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap din România în perioada 2006 – 2013;
• H.G. nr.430/2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului de Îmbu-
nă tățire a Situației Romilor (modiﬁ cată și completată prin H.G. nr.
522/2006).
Pe lângă strategiile naționale a fost aplicată legislație europeană și națională:
Acte normative comunitare în domeniul instrumentelor structurale:
Legislație Europeană Legislație românească
– Directive 2004/18/EC; – T ratatul de aderare a României și
Bulgariei la UE;– Council Reg. 1081/2006
6; – Legea no.20/1993. Acordul European;
– Council Reg. 1083/20067; – H.G no.1070/2006 MMSSF;
6 Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 al Parlamentului European și Consiliului din 5 iulie
2006 cu privire la Fondul Social European. (FSE)
7 Regulamentul General (CE) nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006 care stabilește prevederile
generale cu privire la Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) și Fondul de Coeziune.

61– Council Reg. 1828/68; – H.G. no.497/2004. Cadrul instituțional
pentru instrumente structurale;– Council Reg.1605/2002; – Codul ﬁ scal;
– Implementing Regulation (draft); – Legea no.314/2003 Finanțe publice;– EC Reg. 68/2001; – O.U.G. no.34/2006 Achizițiile publice;– EC Reg. 69/2001; Etc– EC Reg. 70/2000; – EC Reg. 2342/2002; – EC Reg. 1681/1994; – EC Reg. 2035/2005;– Rezolution no 9601/2004Etc.
Grupurile vulnerabile în Strategia de dezvoltare a resurselor umane,
creșterea gradului de ocupare și combaterea excluderii sociale a PND
Strategia de dezvoltare a resurselor umane, creșterea gradului de ocupare
și combaterea excluderii sociale cuprinsă în PND-ul românesc, referitoare la romi și persoanele cu handicap este fundamentată pe doi piloni principali: creștere adaptabilității forței de muncă la cerințele pieței și combaterea activă a excluderii sociale.
În acest caz, strategia propune o serie de priorități care să conveargă către
(1) redresarea sistemului de învățământ printr-o concentrare deosebită în zone și pe grupuri sociale cu rate de participare foarte scăzute și (2) investiții în dezvoltarea resurselor umane, pe baza unei strategii de învățare continuă, pentru creșterea adaptabilității forței de muncă. Dezvoltarea de structuri instituționale adecvate (inclusiv ONG-uri), care să asigure un management eﬁ cient și consolidarea structurilor regionale și locale pentru elaborarea unor
politici îndreptate către reducerea dezechilibrelor regionale de pe piața muncii, este un alt domeniu al strategiei, care țintește creșterea gradului de implicare a partenerilor economici și sociali în elaborarea politicii de sprijinire a ocupării.
În ﬁ nal, strategia de combatere a excluderii sociale va ﬁ completată de
întărirea sistemului de servicii sociale, adresat în special persoanelor vulne-rabile din zonele cele mai sărace ale țării.
Acest sistem va include și infrastructura socială legată de ajutorul în caz
de urgență, sprijinul bătrânilor și al persoanelor cu handicap, sistemul de sănătate, precum și sprijinul acordat orfanilor și copiilor abandonați.
8 Regulamentul Comisiei (CE) nr.1828/2006 care stabilește regulile de implementare
a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1083/2006 care stabilește prevederile generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și al Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul European de Dezvoltare (Corrigendum)

62Categoriile vulnerabile în Planul Operațional Sectorial – Dezvoltarea
Resurse Umane (POS DRU)
Documente politice și instrumentele ﬁ nanciare (fondurile structurale) ce
vizează pregătirea pentru politica europeana de ocupare a forței de muncă fac referire la învățarea permanentă, au la bază Planul național de acțiune pentru ocuparea forței de muncă, cuprins la rândul lui în prioritățile naționale de dezvoltare pentru perioada 2007-2013.
Măsurile pentru sprijinirea incluziunii sociale pentru grupurile vulnerabile
sunt cuprinse în pilonul resurse umane și privesc:educația preșcolară, educația cetățenească activă, prevenirea eșecului și abandonului școlar, acordarea unei a doua șanse de școlarizare adulților, eliminarea discriminării de gen, sprijin pentru organizațiile societății civile etc. și, sunt puternic conectate cu problemele legate de angajarea forței de muncă, combaterea discriminării și a inegalităților pe piața muncii.
Conform Agendei de la Lisabona, modiﬁ cată, obținerea caliﬁ cărilor
populației apte de muncă în funcție de necesitate, abilități și competențe individuale și mobilitatea forței de muncă sunt considerate investiții pe termen mediu și lung, cu impact special asupra dezvoltării capitalului uman și implicit a productivității și care vor înlocui cheltuielile alternative la nivel social. Aceasta este și explicația accentuării nevoii de formare a resurse umane caliﬁ cate, care să sprijine, să promoveze incluziunea socială.
Dată ﬁ ind importanța domeniului 6 – resurse umane pentru categoriile
vulnerabile, vom insista în prezentarea acestuia în cele ce urmează. O selecție a măsurilor indicative privind ocuparea grupurilor vulnerabile, cuprinse în domeniul de intervenție prioritară 6 – Resurse umane – este prezentată în Anexe.
Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS
DRU) stabilește axele prioritare și domeniile majore de intervenție ale României în domeniul resurselor umane în vederea implementării

63operațiunilor indicative și a asistenței ﬁ nanciare a Uniunii Europene prin
Fondul Social European, în cadrul Obiectivului 1 “Convergență”, pentru perioada de programare 2007-2013.
Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman și
creșterea competitivității pe piața muncii, prin asigurarea egalității de șanse pentru învățarea pe tot parcursul vieții, dezvoltarea unei piețe a muncii moderne, ﬂ exibile și inclusive, care să conducă, până în 2013, la o ocupare
durabilă a 900.000 persoane.
Obiective speciﬁ ce ale POS DRU sunt:
• Creșterea nivelului de educație și formare profesională prin programe
educaționale și de formare profesională continuă speciﬁ ce, inclusiv
pentru persoane aparținând grupurilor țintă (tineri, șomeri de lungă durată, lucrători cu nivel redus de caliﬁ care, lucrători în vârstă,
persoane din grupurile vulnerabile );
• Promovarea învățării pe tot parcursul vieții și asigurarea calității și
relevanței EFPIC pentru piața muncii prin dezvoltarea de sistem și implementarea de reforme în domeniul educației și sistemelor de formare profesională;
• Dezvoltarea unei piețe a muncii moderne, ﬂ exibile și inclusive care să
permită creșterea șanselor de ocupare/integrare durabilă pe piața muncii tinerilor, persoanelor din grupurile vulnerabile, și
promovarea creării de locuri de muncă;
• Creșterea adaptabilității lucrătorilor, întreprinderilor și antrepre no-
rilor;
• Promovarea spiritului și culturii antreprenoriale;• Îmbunătățirea accesului la ocupare și a participării femeilor pe piața
muncii, reducerea discriminării pe bază de gen;
• Creșterea incluziunii sociale a categoriilor vulnerabile.
Axele prioritare ale POS DRU
Axa Domeniul major
1 Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și
dezvoltării societății bazate pe cunoaștere
2 Conectarea învățării continue la piața muncii
3 Creșterea adaptabilității forței de muncă și a întreprinderilor
4 Modernizarea Serviciul Public de Ocupare
5 Promovarea măsurilor active de ocupare
6 Promovarea incluziunii sociale
7 Asistență tehnică

64Prioritățile avute în vedere pentru categoriile vulnerabile, cuprinse în
Axele prioritare a domeniului dezvoltarea resurselor umane, așa cum rezultă din prezentarea de mai sus și din alocările ﬁ nanciare, sunt:
9
Axa9Domeniul major Intervenții conform domeniului major
Axa prioritară 1 Educația și
formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere1. Acces la educație și formare
profesională inițială de calitate;2. Învățământ superior de calitate;3. Dezvoltarea resurselor umane din sistemul educațional și de formare profesională;4. Calitate în FPC;5. Programe doctorale și post doctorale în sprijinul cercetării.
Axa prioritară 5 Promovarea
măsurilor active de ocupare.1. Dezvoltarea și implementarea
măsurilor de ocupare activă;2. Promovarea sustenabilității pe termen lung în zonele rurale în termenii dezvoltării resurselor umane și ocupării
Axa prioritară 6 Promovarea
incluziunii sociale1. Promovarea economiei sociale;
2. Dezvoltarea rețelei integrate de servicii sociale; 3. Îmbunătățirea accesului și participării grupurilor vulnerabile la educație;4. Promovarea de oportunități egale pe piața muncii;5. Inițiative transnaționale pe piața globală a muncii.
9 Vezi și anexele 1, 2, 3, măsuri indicative pentru domeniile de intervenție, axele prioritare
1, 5, 6.

65Schema sistemului de implementare a POS DRU
Organismele intermediare ale POS DRU
• 8 organisme intermediare regionale, aﬂ ate în subordinea MMSSF
• Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) • Ministerul Educației și Cercetării – Direcția POS DRU • Centrul Național pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și
Tehnic
Programul Complement – detaliază elementele necesare pentru imple-
men tarea ﬁ ecărui domeniu major de intervenție din cadrul POS DRU.
Politici de ocupare pentru grupurilor vulnerabile cuprinse PND
Axele prioritare 2, 5 și 6 (vezi mai sus)ale domeniului resurse umane
cuprind o serie de măsuri incluzive, destinate grupurilor vulnerabile/per-soanelor în situație de risc/comunităților sărace care iau în considerare con-cluziile Consiliului European de la Lisabona din 2000, reaﬁ rmate la Consiliul
European de la Feira din 2001 și Consiliul European de la Barcelona din 2002.
Acestea se referă atât la obiectivul general stabilit ca Uniunea Europeana
să devină până în 2010 „ cea mai competitiva și mai dinamică economie din lume, bazată pe cunoaștere, capabila de creștere economică durabilă, cu locuri

66de muncă mai multe și mai bune și o mai mare coeziune sociala, cât și la
dezvoltarea educației.
Într-un cuvânt, obiectivul propus la reuniunile enunțate mai sus ar ﬁ
schimbarea de paradigma, care poate ﬁ o certitudine prin folosirea cât mai
eﬁ cientă a resurselor, orientate către investițiile în cunoștințe. Exemplu: edu-
ca ția, care contribuie la dezvoltarea personală, la coeziune sociala și nu în ult-i mul rând la productivitate. La rândul ei, productivitatea inﬂ uențează creș te-
rea economică și reduce costurile sociale.
Concluziile Consiliului European de la Feira, solicitau statelor membre
să identiﬁ ce strategii coerente și măsuri practice pentru dezvoltarea învățării
pe tot parcursul vieții, reluate în Raportul Comisiei Europene din 2000, potrivit căruia învățarea continuă este cheia pentru asigurarea integrării sociale și pentru dobândirea de șanse egale.
Urmarea acestor concluzii, Consiliul European de la Barcelona din 2002
a aprobat un plan detaliat de lucru privind dezvoltarea sistemelor educaționale și de formare profesională din Uniunea Europeană în perioada 2001-2010.
Odată cu adoptarea obiectivelor programului de lucru Consiliul și Co mi-
sia au subliniat că transformarea UE în principala economie din lume, bazata de cunoaștere va putea ﬁ realizată numai dacă educația și formarea vor
funcționa ca factori de creștere a economiei, cercetării, inovației și compe ti-
tivității, susținute de creșterea numărului locurilor de munca, a incluziunii sociale și a cetățeniei active.
a) Includerea tinerilor de 18 ani care părăsesc sistemul de protecție al
statului în PND
După adoptarea strategiei de la (Lisabona 2000), Consiliul European a
recunoscut faptul că integrarea tinerilor în societate și în viața activă, precum și folosirea optimă a potențialului lor reprezintă elemente esențiale pentru ajungerea la o creștere durabilă în Europa.
În baza aceleași strategii revizuite, Consiliului European a emis Rezoluția
nr. 9.601/ 2004 privind măsurile de incluziune socială pentru tineri, iar în anul 2005 a fost adoptat Pactul și Planul European pentru Tineret și promo-
varea cetățeniei active. Pactul European pentru Tineret, identiﬁ ca patru teme
principale: vulnerabilitatea tinerilor, necesitatea solidarității intergeneraționale într-o societate pe cale de îmbătrânire, necesitatea îmbunătățirii competențelor tinerilor prin educație și formare, coerență în aplicarea politicilor privind tinerii.
Cele 4 teme enunțate mai sus au fost incluse în secțiunea tineret a H.G.
nr.669/2006 privind aprobarea Strategiei naționale de incluziune socială a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului. Conform docu men tu-
lui menționat, ameliorarea situației tinerilor celor mai vulnerabili, eradicarea

67sărăciei în rândul copiilor și promovarea inițiativelor împotriva eșecului școlar
vor beneﬁ cia de o atenție specială, alături de inserției tinerilor pe piața muncii,
autonomia și participarea lor activă la societate.
Comisia Europeană recunoaște ca prioritate pentru o cetățenie activă
implementarea unor activități precum: dialogul social, parteneriatul public/privat, participarea, informarea, voluntariatul și încurajează partenerii sociali (angajatori și companii) să dea dovadă de responsabilitate socială, astfel încât prin angajamentul lor și acțiuni comune, parteneriale să contribuie la inserția profesionala a tinerilor de 18 ani care părăsesc instituțiile de ocrotire, și integrarea acestora în viața socială.
Includerea persoanelor cu handicap în PND
Majoritatea priorităților din domeniul combaterii sărăciei și excluziunii
sociale, în cazul persoanelor cu handicap au fost identiﬁ cate în Memo ran du-
mul Comun în Domeniul Incluziunii Sociale 2005 (Joint Inclusion Me-morandum – JIM). Acestea vor ﬁ susținute în continuare din fondurile Prog-
ra mului Phare 2005-2006 și ulterior, de prioritatea 3 a PND.
În conformitate cu JIM, cele mai urgente provocări în domeniul com ba-
terii excluziunii sociale pentru grupurile vulnerabile, (vezi abordarea main-streaming) sunt în domeniul ocupării, respectiv: creșterea ratei de ocupare pen tru grupurile vulnerabile: tineri, persoane cu vârsta cuprinsă între 55-64 ani, șomeri de lungă durată, persoane din mediul rural, populația Roma și persoane cu dizabilități.
Am analizat mai sus prioritățile JIM de politică în domeniul combaterii
sărăciei și excluziunii sociale în care am ﬁ xat reperele intervențiilor prioritare,
prin urmare, în același context al politicilor de ocupare, prevăzute în docu-mentele subsecvente JIM (implementarea strategiilor privind romii, conti nu-area implementării legislației și a măsurilor care vor asigura accesul egal pe piața muncii tuturor persoanelor indiferent de sex, rasă sau origine etnică, re-ligie sau credință, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală), ele se completează cu formarea aptitudinilor și motivației individului de a se autoadapta la o pia-ță a muncii în schimbare, caz în care educația este un instrument de promovare a incluziunii sociale.
Documentul Comun de Evaluare a Politicilor de Ocupare (Joint Assess-
ment Paper – JAP), a prevăzut această “provocare majoră “ pentru România, care se va manifesta în 10 zone prioritare de intervenție și pentru care, una din soluții este monitorizarea atentă progreselor în domeniu ocupare.(vezi și anexele 1, 2, 3)
Includerea minorității romilor în PND
Conform raportului Comisiei (Barcelona 2002), un aspect important al
provocărilor( demograﬁ ce în cazul romilor) privește populația aptă de muncă,

68întrucât creșterea economică rezultă și din participarea forței de muncă înalt
caliﬁ cate, iar educația și formarea au fost deﬁ nite ca un factor cheie în inﬂ u-
ențarea economiei.10
Așa cum spuneam la începutul acestui capitol, soluția investiției pentru
oportunitățile de educație permanentă adresată celor care au părăsit sistemul de educație formală, participarea acestora la nivelele superioare de educație, formare și instruire, focusate pe persoanele adulte mai puțin pregătite și sau cu mai puține șanse de a învăța este unul din factorii de succes al politicilor europene. Prin urmare, pe lângă ﬂ exibilitatea și permeabilitatea sistemelor de
educație, politicile de ocupare pentru grupurile vulnerabile, pentru romi în subsidiar vizează (1) evaluarea pregătirii informale sau anterioare a „candi-daților” la cursurile de educație și formare, urmate de formarea propriu zisă.
Un factor de succes în evaluarea pregătirii și aplicarea politicilor de ocu-
pare și/ sau caliﬁ care/certiﬁ care îl reprezintă îmbinarea formării cu experiența
la locul de muncă, pentru care sunt necesare module mai scurte și mai orien-tate, desfășurate pe o perioadă de timp mai redus.
În concluzie, dacă investițiile în domeniul ocupării sunt dublate de luarea
în considerare a caracteristicilor individului, a condițiilor de pe piața muncii precum și unor stimulenți potriviți pentru încurajarea grupurilor dezavan ta jate,
acestea vor reuși să încurajeze ocuparea, inclusiv a persoanele mai în vârstă.
Planul General de măsuri al Strategiei Guvernului de îmbunătățire a
situației romilor, H.G 430/2001 și Rapoartele de monitorizare privind România – capitolul „Protecția și integrarea minorităților” au stat la baza elaborării măsurilor privind ocuparea din PND. De asemenea, în ultimii ani s-a pus accentul pe dezvoltarea mecanismelor instituționale de coordonare a politicilor adresate minorității romilor prin crearea Agenției Naționale pentru Romi (2004) și a birourilor regionale ale acesteia (2005) .
Problema ocupării a fost introdusă în toate programele Phare naționale
ale ANR (vezi Phare 1998, 2000, 2002 și/sau ale MMSSF în parteneriat cu ANR (vezi T wining Late 2004/2005) și în programele Phare multianuale (vezi Programarea multianuala 2004-2006): programe de formare vocațională și angajare, de participare la sistemul educațional, măsuri destinate furnizării actelor de identitate, etc.
10 http://www.see-educoop.net/education_in/pdf/commun-from-commision-oth-rmn-t02.
pdf

69O serie de alte măsuri care să contribuie la deplina implementare a
Strategiei Guvernului României privind îmbunătățirea situației romilor, bază a JIM au fost incluse în PND
11, care vor contribui la:
– Creșterea ratei de participare școlară a copiilor din rândul minorității
romilor, în toate ciclurile de învățământ;
– Creșterea numărul de persoane aparținând minorității romilor
încadrate pe piața muncii prin programele de ocupare implementate de MMSSF/ANOFM;
– Creșterea numărului de persoane angajate, și în special a numărului de
femei roma angajate;
– Creșterea numărului de profesioniști – mediatori sanitari și formatori
din rândul minorității romilor;
– Eliberarea actelor de identitate pentru 80% din populația roma;– Creșterea numărului de parteneriate strategice încheiate între Agenția
Națională pentru Romi și structurile sale regionale, ministerele de resort, instituții, etc. cu responsabilități în implementarea măsurilor privind incluziunea social ă a romilor.
Responsabilități în coordonarea procesului de implementare a politicilor
privind ocuparea și a monitorizării progreselor revine Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, precum și Agenției Naționale pentru Romi. Principalii parteneri în procesul de implementare sunt: Ministerul Ad mi-nistrației și Internelor, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Ministerul Educației și Cercetării, Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, precum și autorităților administrației publice locale.
7.3.3. Programul de incluziune socială a grupurilor vulnerabile
12
SIP
Inclus în parteneriatul de țară pentru a sprijini îndeplinirea angajamentelor
din (JIM) Memorandumul comun de incluziune socială semnat de Guvernul României cu Uniunea Europeană, în iunie 2005, programul urmărește îmbunătățirea condițiilor de trai și incluziunea socială pentru unele dintre cele mai defavorizate categorii de populație, printre care și minoritatea
romilor.
Programul de incluziune socială a grupurilor vulnerabile, este ﬁ nanțat
printr-un împrumut contractat de Guvernul României de la Banca Inter na-țională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), în valoare de 59 milioane de euro, (47 Meuro împrumutați de la BIRD, 12 Meuro contribuție de la
11 Vezi prioritatea 3, obiective PND 2004 -2007 – Oferirea de oportunități de angajare pen-
tru persoanele dezavantajate și excluse social;
12 Comunicat de presa al Guvernului României din 01.11.2006, www.guv.ro.

70bugetul de stat și comunitățile locale), acordat pe o perioadă de 17 ani, cu o
perioadă de grație de 5 ani și care va ﬁ implementat pe o perioadă de 5 ani,
data limită de retragere a sumelor acordate de BIRD este 2011.
Programul de incluziune socială va ﬁ implementat de Ministerului
Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Educației și Cercetării, Fondul Român de Dezvoltare Socială și Agenția Națională pentru Romi și are patru
direcții prioritare de acțiune:
1. Prima dintre acestea, pentru care se alocă 11,7 milioane euro din
împrumutul BIRD, vizează un program de intervenții prioritare, cum ar ﬁ :
intervenții de urgență în infrastructura comunitară, incluzând drumurile,
alimentarea cu apă și sistemul de salubritate , în comunitățile defavorizate,
inclusiv în comunitățile locuite de romii, serviciilor sociale (educație, sănătate
și asistență socială) și asistență tehnică și instruire pentru realizarea acestor
subproiecte. Această componentă va ﬁ implementată de Fondul Român de
Dezvoltare Socială, www.frds.ro .
2. A doua componentă, pentru care se alocă 6,1 milioane euro din
împrumutul BIRD, se referă la educația timpurie și vizează accesul la educație preșcolară al copiilor având vârste cuprinse între 3 și 6 ani, inclusiv al copiilor provenind din grupuri defavorizate, precum minoritatea roma, concomitent cu reabilitarea, consolidarea, extinderea și dotarea cu mobilier și materiale didactice a unui număr de circa 70 de creșe și grădinițe, localizate în zonele defavorizate, inclusive în cele locuite romi. Programul va ﬁ implementat de
Ministerul Educației și Cercetării. Mai multe informații la www.mmssf.ro .
3. A treia componentă, pentru care se alocă 28,6 milioane Euro din
împrumutul BERD, va acoperi trei programe din domeniul protecției sociale: pentru persoanele cu handicap, pentru tinerii de peste 18 ani care părăsesc centrele instituționalizate și pentru victimele violenței în familie. Proiectul se va axa pe reabilitarea facilităților de îngrijire pentru persoane cu dizabilități, construirea de noi instituții de asistență, instruirea personalului și acordarea de servicii de consultanță ocupațională persoanelor cu dizabilități. În mod similar, aceasta va stabili o rețea națională de servicii integrate pentru tinerii expuși riscurilor și va susține serviciile pentru victimele violenței în familie. Programul vizează și reabilitarea sau construirea unor spații noi pentru aceste grupuri vulnerabile, dotarea cu mobilier și echipamente de specialitate, per-fecționarea personalului, publicitate, pregătirea și implementarea unei stra-tegii de informare, educare și comunicare. Proiectul va ﬁ gestionat de Mi nis-
terul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei (MMSSF). Mai multe informații la www.mmssf.ro.

714. Componenta a patra a proiectului, pentru care se alocă 800.000 euro
din împrumutul BERD vizează dezvoltarea capacității instituționale a Agenției Naționale pentru Romi (ANR) de a evalua și monitoriza proiectele care vizează populația roma, efectele acestor proiecte și domeniile viitoare de intervenție. Mai multe informații la www.anr.gov.ro.
Sumele necesare rambursării împrumutului, achitării dobânzilor și a co-
misioanelor aferente, precum și contribuția României la ﬁ nanțarea buge tu lui
vor ﬁ asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanțelor
Publice, Ministerului Economiei și Comerțului și Ministerului Muncii, So-lidarității Sociale și Familiei.
7.3.4. Programarea multianuală Phare 2004 – 2006
Programarea multianuală PHARE 2004-2006
13 este un exemplu concret
de instrument ﬁ nanciar de pre-aderare de tip Phare, care va pregăti inter-
vențiile viitoare, ulterior aderării, pentru accesarea instrumentelor Struc-
turale .
Programul multianual 2004-2006 reprezintă atât o consolidare a
procesului, cât și o extindere în cadrul unor domenii abordate anterior și a al tora noi, ﬁ ind sprijinit și de un program de conștientizare și informare,
destinat să încurajeze romii și comunitățile locale în care aceștia trăiesc.
Obiectivul general al programului este consolidarea cadrul instituțional
la toate nivelurile pentru a sprijini implementarea măsurilor speciﬁ ce pentru
îmbunătățirea situației romilor la nivelul comunităților.
Scopul programului este promovarea incluziunii sociale a romilor și
întărirea capacității instituționale, precum și a pregătirii instituțiilor publice la nivel național, județean și local pentru a lucra împreună cu reprezentanții romilor.
Programul are ca obiectiv principal formarea/consolidarea cadrului in-
stituțional, și, de asemenea, urmărește îmbunătățirea mediului educațional în anumite scoli. Alte aspecte ale programului includ forța de muncă, economia și protecția copilului, sunt abordate de ministerele și agențiile corespunzătoare ca parte a responsabilităților lor de la nivel național. Acest aspect este com-
13 Implementarea programului Phare 2004-2006 și a Programului de Incluziune Socială
coincide cu începerea elaborării și implementării în România a unei noi inițiative “De-ceniul de Incluziune a Romilor 2005-2015”, care presupune elaborarea altor planuri de acțiune și o metoda inovativă de participare, coordonare și implementare, compatibile cu politicile sectoriale ale Uniunii Europene. (sociale, regionale, de sănătate, de educație, infrastructură, combaterea discriminării, promovarea egalității de șanse etc.)

72patibil cu aplicarea principiului de „mainstreaming” a problematicii romilor
ca parte a procesului de pregătire pentru Fondurile Structurale. Implementarea
Programului Multianual PHARE 2004-2006 a început în anul 2005, ﬁ nalizarea sa ﬁ ind prevăzută la sfârșitul anului 2009.
Fișa sectorială a programului multianual prevede o alocare totală de
43,93 milioane Euro (din care 8.93 milioane Euro reprezintă coﬁ nanțarea
din partea Guvernului României) și are în vedere două priorități:
– Prioritatea 1 . „Întărirea capacității instituționale și construirea de
parteneriate în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață ale Romilor și a și a imaginii acestora.” și
– Prioritatea 2 .„Îmbunătățirea accesului la educație al comunităților
dezavantajate”.
Instituțiile responsabile pentru implementarea activităților prevăzute de
ﬁ șa sectorială sunt Secretariatul General al Guvernului / Agenția Națională
pentru Romi pentru Prioritatea 1, și, respectiv, Ministerul Educației și
Cercetării pentru Prioritatea 2.
Prioritatea 1 va ﬁ „acoperită” în trei etape, corespunzătoare a trei ﬁ șe de
proiect pentru anii 2004, 2005 și 2006.
Etapa 1. Fișa de proiect PHARE 2004 , în valoare totală de 4,5 milioane
Euro.
a) Prevede activități de consolidare instituțională a Agenției Naționale
pentru Romi, precum și a unor instituții implicate în implementarea Strategiei Naționale de Îmbunătățire a Situației Romilor, inclusiv a ONG-urilor rome.
b) Prevede alte activități: elaborarea unei metodologii de monitorizare și
evaluare a implementării Strategiei Naționale de Îmbunătățire a Situației Romilor și pregătirea instituțiilor implicate în acest proces;
c) Prevede realizarea unei estimări a numărului de persoane de etnie
roma care nu au acte de identitate;
d) Prevede desfășurarea unor campanii de conștientizare și informare
pentru reducerea discriminării persoanelor de etnie roma și, respectiv pentru informarea persoanelor de etnie roma cu privire la drepturile pe care le au.
Etapa 2. Fișă de proiect 2005 , parte a aceluiași program sectorial, constă
în implementarea unei Scheme de investiții, ce va avea ca obiective principale reducerea semniﬁ cativă a numărului persoanelor fără acte de identitate și/sau
stare civilă și proprietate, și, facilitarea accesului la servicii sociale, ajutoare de stat și piața muncii pentru persoanele de etnie roma care sunt excluse de la aceste beneﬁ cii sociale. Suma totală prevăzută pentru această Fișă de proiect
este în valoare de 3.33 milioane Euro din care 0.83 milioane Euro reprezintă
contribuția Guvernului României.
Etapa 3. Fișă de proiect 2006 , prevede o schemă de investiții în valoare
totală de 18 milioane

73Euro (din care 4,5 milioane Euro reprezintă contribuția Guvernului
României). Schema de investiții va ﬁ nanța proiecte inclusive în domeniile
locuire, mică infrastructură, sănătate, pregătire vocațională și activități aducătoare de venit, și va avea la bază conceptul de dezvoltare comunitară. O
campanie de conștientizare și informare pentru reducerea discriminării persoanelor de etnie roma, va însoți componenta de granturi.
Prioritatea 2 a Programului multianual PHARE 2004-2006 are în
vedere “îmbunătățirea accesului la educație al comunităților dezavantajate ” și
constituie o continuare a celor două programe asemănătoare pe care Ministerul Educației și Cercetării le-a implementat, respectiv Programul PHARE 2001, Accesul la educație al grupurilor dezavantajate, cu focalizare pe romi, și Programul PHARE 2003, Accesul la educație al grupurilor dezavantajate. Valoarea totală destinată Priorității 2 este de 17,1 milioane
Euro, din care 3,6 milioane Euro reprezintă contribuția Guvernului
României.

74Capitolul 8
Studii de caz privind măsurile de ocupare pentru
grupurile vulnerabile
Stimularea angajării de funcționari romi de către administrațiile
locale și serviciile publice
1. Descriere generalăAlianța pentru Unitatea Romilor este o organizație apolitică ce reunește
în rândurile sale cetățeni români (în principal, etnici romi), organizații, asociații, uniuni, colectivități și comunități locale de romi fără a exclude prezența în rândurile sale a persoanelor de altă etnie.
Printre obiectivele principale vizate de a AUR putem enumera: consti-
tuirea unor grupuri de intelectuali din rândul romilor care să stabilească și să evidențieze prioritățile în promovarea socială și economică a romilor; eman-ciparea socio-profesională a romilor; aﬁ rmarea, păstrarea și îmbogățirea limbii
romani prin activități culturale și artistice; îmbunătățirea participării școlare.
Realizările AUR au fost participarea la construirea de case pentru romii
din localitatea Mihail Kogălniceanu (județul Constanța), implementarea unui program de educație în grădinița Cerăt (județul Dolj) și acordarea de ajutoare materiale (haine și medicamente) în comunități locuite de romi.
Proiectul „Stimularea angajării de funcționari romi de către administrațiile
locale și serviciile publice” s-a desfășurat de la 10. 05. 1999 până la 10. 05. 2000 în județele Ialomița, Buzău, Iași, Cluj, Timiș, Dolj și în municipiul Bu curești.
Proiectul și-a propus inițierea unor schimbări instituționale bazându-se pe
parteneriatul între autoritățile județene și locale, organizații neguver na mentale și comunitățile de romi. Pornind de la premisa că stimularea angajării de romi în administrațiile locale și serviciile publice ar contribui la creșterea încrederii în aceste instituții și ar duce la o rezolvare eﬁ cientă a problemelor speciﬁ ce
etniei, proiectul s-a dovedit a ﬁ necesar și adaptat situației acestei minorități.
Obiectivele generale: au fost crearea de punți de comunicare și cooperare
între instituțiile publice și comunitatea de romi; creșterea gradului de tole ran ță și
încurajarea diversității culturale; schimbarea percepției și a men ta lității autorităților
locale și a din serviciile publice în ceea ce privește populația de romi; reducerea neîncrederii și ostilității, combaterea stereotipurilor și stimu larea cooperării
interetnice; stimularea angajării romilor în administrația lo cală și în serviciile
publice ca o parte importantă a soluționării problemelor de incluziune socială.
Obiectivele speciﬁ ce vizate prin implementarea activităților planiﬁ cate au
fost: organizarea și dezvoltarea unei rețele de informare și pregătire a ro mi lor

75care să cuprindă 7 județe; crearea de competențe de a lucra în ad mi nis trația
locală și instituțiile publice prin cursuri de instruire pentru postul de funcționari publici; asigurarea stagiului de practică în instituțiile de ad mi nis trație publică;
angajarea unui număr de cel puțin 50 romi ca funcționari publici prin concurs în condițiile legii; monitorizarea activităților desfășurate și descoperirea strategiilor alternative de rezolvare a problemelor; evaluarea eﬁ cienței și
eﬁ cacității programului și elaborarea unui raport care să descrie și să analizeze
problemele întâmpinate; identiﬁ carea căilor pentru extinderea acestor activități
în alte județe în care ponderea romilor în totalul populației este ridicată.
2. Context local/instituțional al dezvoltării proiectului
Slaba integrare socio-profesională cu care se confruntă în ultimii ani
populația roma este legată de două probleme majore ale etniei romilor, respectiv nivelul de educație foarte scăzut (rata analfabetismului este de 44% la bărbați și 59% la femei) și accesul redus pe piața muncii.
Datorită veniturilor scăzute, a lipsei ocupațiilor și a nivelului scăzut de
educație, interacțiunile etniei romilor cu sistemul de protecție socială sunt foarte frecvente. De aceea, romii sunt principalii beneﬁ ciari ai serviciilor și
prestațiilor de protecție socială.
De asemenea, izolarea comunităților de romi s-a manifestat prin diﬁ cul tă-
țile crescânde pe care autoritățile locale și serviciile publice le au în a-și exer-cita funcțiile în aceste comunități iar, pe de altă parte, lipsa de comunicare a contribuit la degradarea relațiilor și structurilor comunitare. Astfel, s-a apre-ciat că „Dacă pentru 1992 situația era îngrijorătoare, pentru 1999 ea a devenit alarmantă și necesita soluții concrete de rezolvare”.
3. Metodologia implementării proiectului
Proiectul a avut 4 coordonatori în cele 4 noduri de rețea: 1 pentru ju de țe le
Iași, Cluj, Dolj, Timiș și câte unul pentru județele Ialomița, Buzău și Bucu rești. De asemenea, un consultant a supervizat derularea proiectului în toate cele 7 județe.
În cadrul primei etape de crearea grupului de suport și monitorizare au fost
formate grupurile din reprezentanți ai autorităților locale și ai serviciilor publice precum și din reprezentanți ai comunităților de romi, ﬁ ind atrase în proiect
persoanele cheie din administrația locală și serviciile publice (Primar, Prefect, Secretar, Președintele Consiliului Județean și Local, Director Direcția de Muncă).
Grupurile de suport și monitorizare au programat ședințe de lucru pentru
asigurarea coerenței programului și atingerea obiectivelor propuse, frecvența ședințelor stabilindu-se în funcție de etapele speciﬁ ce din program.
În etapa de recrutare și selecția a candidaților, cu ajutorul structurilor din
teritoriu ale Alianței pentru Unitatea Romilor și cu sprijinul Catedrelor de Asistență Socială, s-au recrutat absolvenții romi care aveau cel puțin 12 clase.

76Recrutarea candidaților eligibili pentru a urma cursurile derulate în ca drul
proiectului s-a desfășurat prin intermediul anunțuri în mass media la nivel local și național, prin dezvoltarea relațiilor informale la nivelul auto rităților locale și prin aﬁ șaje în locuri publice care prezintă interes din punct de vedere
al proiectului (Direcții de Muncă, licee și scoli profesionale, universități s.a).
Interviul pentru selecția cursanților s-a centrat pe următoarele patru teme
principale: motivația pentru curs, abilitățile pe care candidații le dețin și care-i recomandă pentru participarea la curs și pentru angajarea în administrația locală, care este – în opinia ﬁ ecărui candidat – cea mai importantă problemă
cu care se confruntă populația de romi în prezent și ce post din administrația locală sau serviciile publice și-ar dori să ocupe și ce ar face din această poziție pentru etnicii romi. În urma studierii dosarelor și a susținerii interviului 146 de candidați au fost declarați admiși.
Profesori din cadrul Catedrelor de Asistență Socială (în orașele în care există
astfel de facultăți), specialiști din cadrul instituțiilor implicate în proiect și cercetători din domeniul socialului și politicilor publice au susținut cursuri zilnic pe parcursul a 4 ore. Cursurile au durat 4 luni de zile cu următoarea curricula:
1. Legislația speciﬁ că administrației locale și a serviciilor publice precum
și structura organizațională a acestora;
2. Relații interpersonale și elemente de teoria comunicării și a
comportamentului;
3. Noțiuni de birotică, secretariat și administrare în organizație;4. Elemente de dezvoltare comunitară;5. Teoria și practica asistenței sociale. Cursurile s-au ﬁ nalizat printr-un examen de absolvire în urma căruia li
s-au înmânat cursanților un certiﬁ cat de absolvire avizat de instituțiile de
specialitate pe baza rezultatelor obținute și a frecvenței.
Pe durata instruirii cursanții au beneﬁ ciat de burse lunare și le-au fost
suportate cheltuielile legate de școlarizare (cursuri, rechizite).
Angajarea romilor și asistarea lor pe parcursul programului s-a realizat
prin orientarea, după prima luna de cursuri, de către grupul de suport și mo-ni torizare a candidaților spre posturile nou create în urma acestui program sau spre cele deja disponibile.
La ﬁ nalul cursurilor de instruire și orelor de practică autoritățile județene
și locale au organizat concursuri publice la care au participat și absolvenții cursurilor din program.
4. Rezultate/efecte/impact
La ﬁ nalul cursurilor de instruire și orelor de practică autoritățile județene
și locale au identiﬁ cat posibilitatea organizării concursurilor publice la care să
participe și absolvenții cursurilor din program, ﬁ ind eligibile următoarele
posturi:

771. Direcția pentru Protecția Copilului – lucrător social;
2. Primărie (Serviciul de Asistență Socială, Autoritate T utelară – lucrător
social, gardian public;
3. Prefectura – inspector de specialitate cu studii superioare;4. Direcția de Muncă și Protecție Socială – monitor piața muncii (care
asigură legătura între cererea și oferta de muncă pentru membrii etniei);
5. Direcția de Muncă și Protecție Socială – reprezentant pentru distri bu-
ția muncilor publice pentru cei care primesc ajutor de șomaj, alocație de spri-jin și ajutor social;
6. Prefectura, Primărie, Direcția de Muncă și Protecție Socială – consilier
legislativ (să facă cunoscute legile, să ajute la eliberarea autorizațiilor pentru diferite activități, să sprijine în elaborarea diverselor cereri provenite din rân durile etniei);
7. Inspectoratul pentru Cultură – instructor și inspector cultural (res-
pon sabil cu menținerea tradiției etniei);
8. Direcțiile Sanitare Județene, Direcția pentru Protecția Copilului, Pri-
mărie, Prefectură, Direcția de Muncă și Protecție Socială – responsabil cu planiﬁ carea familială, problematica SIDA și drogurilor;
9. Centrul de Primire Minori, Inspectoratele Județene pentru Handi-
capați – lucrători și asistenți sociali;
10. Consiliul Județean – inspector de specialitate la Serviciul de Control
Comercial.
Obiectivul general al proiectului s-a realizat în proporție de 80% deoarece
nu toți absolvenții cursului s-au angajat.
La ﬁ nalul proiectului s-a constatat că s-a reușit pregătirea celor 146 de
tineri romi în domeniul administrației publice și societății civile; angajarea unei părți din aceștia; conștientizarea reprezentanților administrației locale și serviciilor publice de necesitatea angajării unor funcționari romi; creșterea încrederii în forțele proprii pentru absolvenții cursurilor; crearea unor canale mai eﬁ ciente de comunicare între romi și reprezentanții administrației.
La nivelul autorităților locale s-a constatat refuzul unor primari de a
supune în ședințele de consiliu propunerea cu privire la suplimentarea orga-nigramei cu locuri pentru romi, optarea din partea primăriilor pentru cursanți cu studii superioare și oferirea unor remunerații mai mici în cadrul serviciilor unde romii urmau să ﬁ e angajați.
5. Sustenabilitate/continuitate
Acceptarea cursanților la practică, mediatizarea proiectului și propunerea
din partea autorităților locale de a angaja cursanții din program necesită în continuare efectuarea de lobby pe lângă persoanele inﬂ uente pentru a deter-
mina suplimentarea organigramelor în vederea angajării.
Procesele de descentralizare și restructurare din administrația publică au
determinat ca șansele de angajare să scadă simțitor.

78CENTRU DE INCLUZIUNE PROFESIONALĂ PENTRU ROMI
BURSA LOCURILOR DE MUNCĂ PENTRU ROMIAgenția de Dezvoltare Comunitară Împreună
Unul din cele importante programe dezvoltate de Agenția de Dezvoltare
Comunitară Împreună are în componența sa trei proiecte cu ﬁ nanțare UE
derulate începând cu 2002.
Programul a fost inițiat cu un proiect de dimensiuni reduse (ﬁ nanțare de
2500 euro, UE, 2002) prin care organizația și-a propus realizarea unei agenții de plasare a forței de muncă pentru romi. Având în vedere caracterul experimental al proiectului, dar și bugetul redus a fost aleasă o zonă urbană dezavantajată, de mici dimensiuni (Plopeni, județul Prahova). Scopul general al proiectului a fost de a iniția o bursă a locurilor de muncă pentru romi. A fost realizată o diagnoză la nivelul comunității de romi pentru a identiﬁ ca
cererea de locuri de muncă și un studiu al pieței muncii în scopul de a determina oferta de locuri de muncă disponibile. În 2003 a fost organizată prima bursă a locurilor de muncă pentru romi, unde au fost prezenți 12 angajatori și câteva sute de persoane aﬂ ate în căutarea unui loc de muncă. La
bursă au fost invitați și reprezentanți ai autorităților locale sau decidenți politici.
Cel de al doilea proiect, „Facilitarea accesului romilor pe piața muncii”
s-a derulat în București, Cluj, Galați, Craiova și Iași, unde au fost organizate burse ale locurilor de muncă. Proiectul a fost implementat de Agenția
Împreună în parteneriat cu ANOFM (responsabil cu coordonarea în teritoriu
a agențiilor locale de ocupare a forței de muncă) și patru organizații care au avut ca atribuții organizarea cursurilor de recaliﬁ care în județele:
• Cluj – Asociația pentru emanciparea femeilor rome• Iași – Asociația tinerilor romi-Romanitin • Galați – Alianța pentru Unitatea Romilor Galați • Craiova – Asociația Romano-Eurodrom
Proiectul a avut ca obiectiv general crearea unor forme de suport pentru
integrarea pe piața muncii a romilor. Având în vedere că, adesea, nu doar dezechilibrele dintre cerere și ofertă creează o slabă prezență a romilor pe piața muncii ci și prezența unui cumul de factori de excluziune la nivelul comunităților, a fost elaborat un studiu de piață. Astfel au fost identiﬁ cate
principalele oferte profesionale pentru romii din cele 5 orașe și condițiile spe-ciﬁ ce pentru ﬁ ecare zonă în parte. Studiul a fundamentat măsurile luate în
cadrul proiectului, care nu au vizat crearea unor mecanisme artiﬁ ciale ci au
ținut seama de caracterul de piață liberă și concurențială. Este poate cel mai important element care a contribuit la asigurarea continuității rezultatelor obținute în cadrul proiectului.

79Cea de a doua componentă a proiectului, caliﬁ carea profesională a romi-
lor a cuprins un număr de 220 de romi (din care peste 40% femei) care au beneﬁ ciat de cursuri de caliﬁ care în meserii solicitate pe piața muncii: ospătar-
bucătar, operator PC, zidar, instalator, croitor. Costurile pentru un angajat au fost de 370 de euro, comparativ cu costurile estimate de ANOFM la peste 800 euro pentru ﬁ ecare persoană reintegrată pe piața muncii.
Al treilea proiect a fost ﬁ nanțat de UE cu 18.000 euro. Centrul de
incluziune pentru romi a propus o abordare cu o componentă solidă de intervenție socială. Modelul de intervenție a fost preluat de la organizații neguvernamentale din Spania și Irlanda, care au experimentat structuri simi-lare și are ca obiectiv principal facilitarea înscrierii romilor în bazele de date ale ANOFM pentru a beneﬁ cia de toate drepturile legale pe care le are o
persoană aﬂ ată în căutarea unui loc de muncă. Proiectul a fost implementat
la nivelul municipiului București și a avut ca beneﬁ ciari direcți 150 de per soa-
ne de etnie roma și personalul din instituțiile partenere (Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Munca, Agențiile de Sector pentru Ocuparea Forței de Muncă din cele 6 sectoare din București și experții pe problemele romilor din cadrul primăriilor de sector).
Intervenția s-a derulat pe trei paliere:
• instituții cu atribuții în domeniul ocupării forței de muncă – agențiile
de ocupare a forței de muncă;
• persoane aﬂ ate în căutarea unui loc de muncă;
• angajatori.
Ca și la proiectul anterior, componenta de intervenție a fost fundamentată
de realizarea unui studiu realizat la nivelul Municipiului București („Tânăr rom – caut loc de muncă”. Dimensiuni ale participării romilor pe piața mun-cii – studiu de caz pe municipiul București).
Secțiunile următoare, impact și continuitate vor face referiri la toate cele trei
proiecte, având în vedere că inﬂ uențele între acestea sunt inseparabile. De altfel,
însăși modul de consolidare a tipului de intervenție într-un program coerent este un model de bună practică pentru furnizorii de servicii și de cidenții din domeniul
ocupării. În rapoartele de monitorizare a implementării strategiei romilor, la capitolul Ocupare proiectele de mai sus sunt menționate ca modele de succes.
Rezultate/efecte/impact
• Maniera de intervenție intuitivă, prezentă în cele mai multe din
proiectele din domeniul social, a fost înlocuită cu o componenta de diagnoză prezentă în toate cele trei proiecte, care a asigurat o bună cunoaștere a grupurilor țintă și a condițiilor speciﬁ ce în care au fost
implementate activitățile de intervenție.
• În baza studiilor realizate au fost făcute către instituțiile statului reco-
mandări de îmbunătățire a ocupării forței de muncă de către romi.

80• Un număr de 220 de romi au beneﬁ ciat de cursuri de caliﬁ care în
meserii solicitate pe piața muncii în cadrul proiectului „Facilitarea accesului romilor pe piața muncii”; 150 de romi au beneﬁ ciat de
cursuri de formare; le-a fost facilitată angajare la 120 de romi în proiectul „Centrul de incluziune pentru romi”.
• Au fost create premisele necesare pentru dezvoltarea unor acțiuni la
nivel național în vederea ocupării forței de muncă în rândul romilor, datorită parteneriatului stabil între organizațiile neguvernamentale ale romilor implicate în proiect și Agenția Naționala de Ocupare a Forței de Muncă.
• Organizația a avut o contribuție importantă în elaborarea legislației
din domeniul ocupării forței de muncă. Astfel, în legea 76/2002 a fost modiﬁ cată deﬁ niția șomerului prin adoptarea unei accepțiuni extinse.
Astfel, șomer este nu doar persoana beneﬁ ciară a indemnizației de șo-
maj ci și persoana aﬂ ată în căutarea unui loc de muncă. Propunerea a
fost acceptată de MMSSF , se regăsește în lege și a făcut posibilă asigu-rarea unui cadru legal pentru crearea unor măsuri de sprijini desti nate
romilor. De asemenea, au fost făcute demersuri pentru modiﬁ carea
legislației care reglementează profesiile independente. Cea mai impor-tantă propunere vizează ca pentru meseriile tradiționale să nu se ceară studii de specialitate sau studii medii, ci testarea aptitudinilor.
• Cele trei proiecte au avut o componentă semniﬁ cativă de diseminare a
rezultatelor, dar și a metodelor inovative realizate. Membri echipelor de lucru au avut o prezență constantă în mass-media.
• Prin centrul de incluziune au fost create parteneriate stabile între
instituțiile publice și organizațiile roma. Spre exemplu, în ﬁ ecare
agenție din zonele în care s-a derulat proiectul a fost desemnat un reprezentat al romilor pentru a media relația șomer – instituție.
• Bursele de locuri de muncă pentru romi create sunt adaptate ﬂ uc tu a ți-
ilor pe piața muncii și țin seama de sezonalitatea unor meserii căutate.
• Organizația a fost membră în comisia de coordonare a burselor lo cu-
rilor de muncă organizate la nivelul național de către Agenția Națională de Ocupare Profesională.
• Organizația este partener a MMSSF , iar reprezentanți ai acesteia fac
parte din Comisia ministerială pentru romi.
Continuitate
• A fost creat un model lucru eﬁ cient în colaborarea organizațiilor negu-
vernamentale ale romilor și Agenția Națională de Ocupare Profesională, care poate ﬁ reluat cu ocazia altor inițiative comune.
• Instituțiile partenere și-au asumat obligații, în toate proiectele
implementate, de a asigura suport beneﬁ ciarilor și după încetarea

81ﬁ nanțării. Organizațiile rome partenere asigură monitorizarea
beneﬁ ciarilor proiectelor iar în cazul ANOFM, aceasta are obligația
prin lege ca absolvenții cursurilor să ﬁ e monitorizați pe o perioadă de
6 luni de la absolvire, în vederea asigurării de locuri de muncă.
• Centrele de incluziune sunt integrate într-o rețea de instituții care
cuprinde și furnizori de servicii sociale – direcții ale CL, ONG-uri care oferă astfel de servicii (ex. pentru romi care nu au acte de iden-titate). Resursele ﬁ nanciare limitate nu permit preluarea acestor servicii
și responsabilități la nivelul centrelor de incluziune.
• Conform planiﬁ cării în domeniul ocupare, organizația va crea o rețea
de centre de incluziune în perioada 2005-2008. Extinderea acestora se va realiza în etape și are în vedere, în primul rând, centrele urbane în care ponderea populației roma este semniﬁ cativă. După asigurarea
funcționalității acestora, centrele vor ﬁ preluate de ANOFM.
• A fost inițiată Bursa locurilor de muncă la nivelul ﬁ ecărui județ.
Bursele locurilor de muncă nu au avut caracterul unor evenimente cu obiective punctuale ci au facilitat crearea unor mecanisme de încurajare a accesului pe piața muncii a romilor.
• Organizația va propune pentru ﬁ nanțare un nou proiect care prevede
focalizarea pe un grup țintă extrem de dezavantajat: femeile roma. Proiectul ține seama de particularitățile grupului țintă: status, grad redus de educație, lipsa unei caliﬁ cări. Intervenția va depăși cadrul
domeniului ocupării și se va încerca introducerea unui element de emancipare, de contrabalansare a modului tradițional în care este percepută femeia roma.
„Formarea asistenților sociali pentru romi în cadrul consiliilor locale”
Consiliul Județean Giurgiu
Sursa de ﬁ nanțare : PHARE / Dezvoltarea Societății Civile 2000, Com-
ponenta 4
Aplicant: Consiliul Județean Giurgiu
Parteneri: Prefectura Giurgiu, AJOFM, Asociația Democratică a Romilor
Giurgiu
Buget (suma cheltuită): 23.400 Euro din care 15,826 ﬁ nanțare UE și
8540 contribuția partenerilor
Proiectul a avut ca obiectiv speciﬁ c instruirea a 25 de lucrători sociali care
să reprezinte comunitățile de romi în relația cu autoritățile publice. Principalul criteriu de selecție al unităților administrative a fost ponderea semniﬁ cativă a
comunităților de romi (peste 5%).

82Selecția participanților la curs a fost realizată de Asociația Democratică a
Romilor Giurgiu care ulterior s-a implicat și în clariﬁ carea situației de angajare
a asistenților în cadrul primăriei. Începând cu luna ianuarie 2003 au fost inițiate demersurile de contractare a Casei Corpului Didactic, în vederea susținerii cursurilor de instruire. Cursurile au fost organizate în perioada februarie – mai 2003 și au avut și o latură aplicată ﬁ ind discutate analizate
cazuri reale. Curricula a fost centrată pe metode și tehnici de intervenție în asistență socială și legislație. Suporturile de curs au fost elaborate de AJOFM care a mai avut ca atribuții și elaborarea documentației pentru înscrierea cursanților, intermedierea relației contractuale cu Casa Corpului Didactic și facilitarea evaluării performantelor cursanților și a examinării ﬁ nale a acestora.
Cursurile au fost urmate de o perioadă de practică monitorizată de echipa Consiliului Județean Giurgiu.
Pe parcursul desfășurării perioadei de practică, Consiliul Județean a ini-
țiat demersurile pentru angajarea asistenților sociali, în cadrul consiliilor locale, la terminarea cursului. Pentru consiliile locale Găujan, Slobozia și Fră-țești au fost asigurate și dotări pentru spațiile de lucru ale lucrătorilor sociali.
La ﬁ nalul proiectului au fost angajați 17 lucrători sociali din cei 24 care
au ﬁ nalizat cursul (unul s-a retras din motive de sănătate înainte de evaluarea
cursanților). Toți absolvenții cursurilor care au fost angajați de primării sunt considerați un câștig pentru primărie. Le-a fost delegată responsabilitatea în gestionarea activităților de asistență socială (VMG, alocații pentru mono pa-rentale, atribuții în protecția copilului) pentru întreaga localitate nu doar pen-tru comunitățile de romi. De asemenea, intervenția lucrătorilor nu este li-mitată doar la atribuțiile de asistent social ci sunt asumate și responsabilitățile de mediator sau cele de planiﬁ care a intervenției la nivel comunitar. La nivelul
a patru consilii locale se întocmesc proiecte pentru comunitățile dezavantajate. Spre exemplu, în comuna Slobozia au schițat un proiect (infrastructură) care urmează a ﬁ depus pentru ﬁ nanțare.
O parte din cei angajați mențin legătura cu Consiliul Județean ﬁ e prin
so licitarea unor informații despre ﬁ nanțări ﬁ e pentru clariﬁ carea unor pre-
vederi ambigue din legislația adoptată în ultima perioadă.
Diﬁ cultăți în implementarea proiectului:
• Baza de selecție extrem de restrânsă a potențialilor candidați pentru
curs. Numai într-o localitate au fost identiﬁ cate două sau mai multe
persoane cu studii medii disponibile pentru participarea la cursuri. În cazul a cinci consilii locale au fost acceptate candidaturile unor persoane de etnie ne-roma din cauza faptului că nu au fost identiﬁ cați
absolvenți cu studii liceale. În localitățile în care au existat cel puțin două cereri au fost organizate selecții coordonate de primar sau angajați ai consiliilor locale. Spre exemplu, la Slobozia, au fost prezente la

83selecție trei persoane iar alegerea participantului la curs a fost decisă de
primar în urma unei lucrări scrise care a avut ca subiect elaborarea unor proiecte sociale pentru comunitățile de romi.
• Au apărut probleme în ceea ce privește clariﬁ carea modalității de anga-
jare a asistenților după terminarea cursurilor fapt care a determinat întârzieri în derularea proiectului.
• Reticența, în faza inițială a proiectului, a reprezentanților consiliilor lo cale
și a primarilor cu privire la reușita integrării profesionale a cur sanților.
• Lipsa resurselor ﬁ nanciare la nivelul consiliilor locale necesare salarizării
unei persoane care să aibă atribuții exclusive de asistență socială.
Impact
• Dezvoltarea unui parteneriat durabil între administrația publică locală
și organizațiile neguvernamentale ale romilor. Colaborarea dintre in sti-tuțiile publice de interes județean, cele locale și ONG-uri a făcut po-sibilă reușita proiectului și asigurarea sustenabilității. De asemenea, parteneriatul s-a dovedit funcțional și prin existența unor legături ulterioare încetării ﬁ nanțării între instituțiile implicate în proiect.
• Au fost pregătite 24 de persoane pentru profesia de lucrător social din
care 17 au fost angajate în administrațiile locale, salariile ﬁ ind plătite
de consiliile locale. Astfel este conﬁ rmată calitatea pregătirii profe sio-
nale ale asistenților sociali dar și relevanța proiectului.
• Toate cele 17 consilii locale care au angajat inițial lucrători sociali
aveau aceste poziții vacante, atribuțiile ﬁ ind preluate de agentul agricol
sau operatorul de rol. Angajarea unei persoane cu atribuții exclusive de asistență socială a însemnat o îmbunătățire semniﬁ cativă a calității
gestionării beneﬁ ciilor de asistență socială, o comunicare eﬁ cientă cu
DPC-SPAS și posibilitatea dezvoltării unor proiecte locale inițiate la nivelul consiliului local sau al comunității.
• La nivelul a trei consilii locale au fost asigurate condiții minime pentru
desfășurarea activității lucrătorilor sociali iar pentru partenerii în proiect echipamente necesare activităților speciﬁ ce după încetarea
ﬁ nanțării (echipamente electronice și mobilier, achiziționate și dis tri-
buite: un set birou și un computer Prefecturii Giurgiu, un set birou și un aparat telefon/fax pentru Asociația Democratică a Romilor Giurgiu, și câte un calculator pentru Primăria Slobozia și Primăria Fratesti și Primăria Găujani).
Continuitate
1. Din cei 17 lucrători sociali angajați imediat după ﬁ nalizarea cursurilor
au rămas în consiliile locale, la data evaluării, 14 lucrători sociali remunerați exclusiv din bugetele locale.

842. În prezent, Asociația Democrată a Romilor monitorizează rețeaua de
lucrători sociali și asigură medierea cu instituțiile județene.
3. Consiliul Județean oferă consultanță și asistență tehnică lucrătorilor
sociali în domeniul asistenței sociale sau scriere de proiecte.
4. Cu sprijinul organizațiilor sau a instituțiilor implicate în proiect, după
angajare lucrătorii sociali au mai participat la cursuri de scurtă durată cu tematică de asistență socială, cursuri de operare calculator sau pe teme speciﬁ ce privind situația romilor.

85Proiect de dezvoltare comunitară – Nușfalău, jud. Sălaj
Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună
Scopul general al proiectului a fost de a îmbunătăți nivelul de trai al co-
mu nității de romi din Nușfalău afectată de grave probleme (lipsa locurilor de muncă, condiții de locuit inumane, acces redus la servicii medicale, educație și de asistență socială).
Proiectul de construcție a locuințelor și de investiții în infrastructura co-
munităților de romi din Nușfalau a cunoscut o implementare secvențială având în componență o serie de proiecte implementate începând cu 1996.
Primul proiect derulat pe o perioadă de 3 ani a fost realizat de Misiunea
in România a Medicilor fără Frontiere, Spolu Internațional Olanda și Rro-mani Criss. Începând cu 1999, proiectul a fost continuat de Agenția de dez-voltare „Împreuna” – România și Spolu Internațional – Olanda. Proiectul s-a adresat comunității romilor din Nușfalău și a avut în faza sa inițială trei componente:
• Investiții în infrastructura-racordarea la rețeaua de energie electrică a
locuințelor din cartierul Brazilia și amenajarea drumului de acces în cartier,
• crearea locurilor de munca pentru romi • crearea unor condiții minime pentru activități de timp liber
A doua etapă a proiectului a fost centrată pe dezvoltarea unei activități
generatoare de venit. Astfel, a fost creată o cărămidărie care a asigurat, înce-pând cu 1999 resursele necesare achiziționării terenului necesar con strucției
de locuințe sociale dar și materialele de construcție necesare. Criteriile de selecție a beneﬁ ciarilor au avut ca scop atât creșterea gradului de implicare a
beneﬁ ciarilor locuințelor sociale cât și acordarea de suport familiilor care nu
aveau posibilitatea de a contribui la construcția propriilor locuințe.
Proiectul s-a bazat pe mobilizarea resurselor locale și contribuția bene ﬁ –
ciarilor proiectului. Astfel, grupul de inițiativa local a înﬁ ințat un ONG
pentru a se asigura la nivel local o parte din managementul proiectului.
Modelul abordării participative a facilitat înﬁ ințarea unui centru
comunitar și mai apoi a unui centru de zi cu ﬁ nanțare UNICEF . Proiectul
centru de zi este ﬁ nanțat de UNICEF și servicii de suport educativ și social
pentru un număr de 20 de copii cartierul Brazilia, Nușfalau.

86Impact :
1. Metodologia originală utilizată în implementarea proiectului a creat
un parteneriat stabil la nivel local dar și diminuarea elementelor ste-reotipe negative cu privire la romi. Spre exemplu, autoritatea locală deși în etapa inițială a proiectului a refuzat participarea la proiect, pe parcursul proiectului a acordat diverse forme de suport iar în ﬁ nal a
susținut în întregime construcția unei locuințe.
2. Utilizarea potențialului local s-a dovedit a ﬁ unul din cei mai im por-
tanți factori de succes ai proiectului. Participarea comunității cu re sur-se materiale, forță de muncă sau alte forme de suport a asigurat pro ie-ctului un înalt grad de adecvare la posibilitățile și nevoile be ne ﬁ ciarilor
direcți și indirecți.
3. Au fost create locuri de muncă la nivel local pentru familiile implicate
în activitățile de fabricare a cărămizii.
4. îmbunătățirea condițiilor de locuit a 15 familii, membre a comunității
din Brazilia. În cadrul proiectului au fost construite locuințe pentru 10 familii iar pentru alte 5 familii au fost construite sau renovate locuințele cu resurse proprii și cu suportul Asociației Romii din Brazilia.
5. Creșterea gradului de încredere a comunității în capacitățile proprii
fapt relevat de creșterea numărului de inițiative în ceea ce privește îmbunătățirea condițiilor de viață fără a apela la suport extern acesteia. Astfel, comunitatea a recuperat deﬁ citul de capacități și are un grad
de coeziune suﬁ cient pentru a participa la mici inițiative locale. De
altfel, experiența derulării proiectului a arătat echipei de proiect că cele importante inițiative aparțin beneﬁ ciarilor și comunităților vizate
de intervenție.
6. Metodologia inovativă a fost ulterior preluată de alte proiecte destinate
nu doar romilor ci comunităților dezavantajate indiferent de etnie. Au existat solicitări către implementator din partea autorităților locale sau județene din județe limitrofe Sălajului pentru a furniza consultanță în vederea derulării unor proiecte similare.
Continuitatea proiectului
Este parte din ﬁ losoﬁ a proiectului. Principalul element de asigurare a
continuității este ONG-ul local creat și care poate dezvolta propriile proiecte sociale. Spre exemplu, au fost identiﬁ cate deja resurse externe pentru
continuarea lucrărilor la centrul de zi din cartierul Brazilia și sunt sprijinite inițiativele locale de îmbunătățire a condițiilor de viață. Spre exemplu, pentru 2005 vor ﬁ sprijinite două familii pentru a-și reconstrui locuințele aﬂ ate într-
o stare gravă de degradare și continuarea demersurilor pentru asigurarea ac-cesului la utilități publice a tuturor familiilor din cartierul Brazilia. De ase-

87menea, organizația administrează locuințele sociale și echipamentele sau
facilitățile utilizate pe perioada derulării proiectelor.
Proiectul “O șansă în plus”14
Școala cu clasele I- VIII Caracal
Parteneri: SC Denis SRL Caracal, Grupul local de inițiativă al romi-
lor, Agenția Locală de Ocupare a Forței de Muncă, Inspectoratul Școlar, Primăria Caracal
Valoarea ﬁ nanciară a proiectului: 16 000 Euro
Perioada de desfășurare : 2002 -2003
Finanțator : Uniunea Europeană prin programul Fund for Improvement
of the Situation of Roma
Grupul țintă: 60 de tineri romi care au întrerupt școala pe diferite nivele
de școlarizare
Descrierea proiectului
Proiectul și-a propus sa caliﬁ ce în meseria de tinichigiu un număr de 60
de tineri romi care au întrerupt școlarizarea pe diverse nivele de școlarizare și să le ofere acestora un certiﬁ cat de caliﬁ care în această meserie. În plus,
proiectul și-a propus să completeze educația tinerilor romi cu elemente de cultura civică, istorie a romilor și limba romani.
Caliﬁ carea în meseria de tinichigiu viza doua aspecte. Un prim aspect era
cel al pregătirii teoretice (elemente de tehnologia meseriilor) care urma să ﬁ e
realizată de către școala cu clasele I – VIII Caracal, iar pregătirea practică urma să se efectueze în atelierele de tinichigerie ale partenerului principal SC Denis SRL Caracal.
Caliﬁ carea în meseria de tinichigiu și obținerea certiﬁ catului de caliﬁ care
ar ﬁ permis tinerilor romi caliﬁ cați prin intermediul proiectului să obțină un
atestat de libera practică pentru a lucra în domeniul propus și a obține astfel venituri.
Pentru realizarea obiectivelor propuse școala urma să primească dotări
sub forma calculatoarelor dar și a modernizării atelierelor școala, iar societatea comercială urma sa primească utilaj tehnologic speciﬁ c pregătirii practice și a
realizării unor lucrări de tinichigerie.
În cadrul proiectului tinerii romi, majoritatea lor întreținători de familie,
au primit suport material sub forma de alimente.
14 Informațiile obținute în evaluarea acestui proiect au fost culese prin interviuri cu doamna
Aretu Rodica Dorina, coordonator proiect și domnul Misu Slatculescu.

88Puncte tari
Ideea proiectului este una viabila în măsura în care vizează caliﬁ carea și
găsirea unui loc de muncă pentru tinerii romi cerut de către piața muncii.
Puncte slabe
În sens cantitativ proiectul a fost realizat doar pe jumătate, și anume doar
30 de tineri romi dint-un număr de 60 propuși inițial au urmat cursurile de tinichigerie și au obținut atestat eliberat de AJOFP . Valoarea ﬁ nanciară a
proiectului s-a redus în consecință la jumătate, de la 32.000 Euro prevăzuți inițial la 16.000 Euro. Motivul principal al realizării parțiale a proiectului l-a constituit nefuncționarea parteneriatului dintre actorii principali ai proiectului respectiv școala cu clasele I – VIII Caracal și SC Denis SRL Caracal. Neînțelegerile și tensiunile care au dus la oprirea ﬁ nanțării proiectului
au fost legate de selecția participanților (care nu ar ﬁ fost în toate cazurile
romi) precum și de divergențele apărute legate de distribuției dotărilor obținute prin proiect sau de aspecte de ordin ﬁ nanciar.
Participarea la cursurile teoretice a fost una scăzută, invocându-se lipsa de
utilitate a acestora sau lipsa de interes a participanților pentru disciplinele propuse prin proiect.
Sustenabilitatea proiectului
Proiectul este nesustenabil datorită divergentelor de nereconciliat dintre
parteneri. Ideea proiectului rămâne însa una de actualitate.

89ANEXE
Anexa 1. Date relevante pentru ocupare din studiile ICCV
Profesii și ocupații
Tabel 1. Ponderea tipurilor de profesii în total populație peste 16 ani
Ancheta 1992 Ancheta 1998
Profesii moderne 15,75 % 37,7 %
Profesii tradiționale 7,14 % 10,3 %Nici o profesie 77,1 % 52 %
Notă: În 1998 precizia întrebării referitoare la caliﬁ care a fost mult mai mare fapt care determină o
schimbare semniﬁ cativă în ceea ce privește caliﬁ cările de tip modern și lipsa caliﬁ cării. O altă explicație ține de
nevoia romilor de a desfășura activității aducătoare de venituri mai sigure în intervalul scurs din 1992 până în 1998.
Tabel. 2. Ponderea tipurilor de profesii pe generații, 1992
Bunici Părinți Cuplu de referință
Profesii moderne 3,3 % 11,7 % 18,07 %Profesii tradiționale 14,0 % 5,8 % 5,86 %Nici o profesie 82,7 % 82,5 % 76,07 %
Tabel 3. Ponderea tipurilor de profesii pe generații, 1998
Bunici Părinți Cuplu de referință
Profesii moderne 33,3 % 35,9 % 40,14 %Profesii tradiționale 8,3 % 7,9 % 11,49 %Nici o profesie 58, 4% 56,2 % 48,37 %

Tabel 4. Statutul ocupațional al populației de peste 16 ani, 1992 și 1998
Ancheta 1992 Ancheta 1998
Salariați 23,4 % 12,9 %
Patroni 0,8 % 0,5 %Activități pe cont propriu 22,1 % 33,6 %Pensionari 5,3 % 7,1 %Fără lucru 46,8 % 40,7 %La școală 0,5 % 2,5 %
În închisoare 1,1 % Altă situație 2,7 %

90Tabel. 5. Gradul de caliﬁ care al salariaților
Ancheta 1992 Ancheta 1998
Muncitori necaliﬁ cați 60,4 % Muncitori necaliﬁ cați 45 %
Muncitori caliﬁ cați 37,8 % Muncitori caliﬁ cați 51,4 %
Cadre medii și superioare 1,8 % Funcționar, maistru, ocupații
cu studii superioare 3,6 %
Tabel 6. Structura populației ocupate după statutul profesional, 1998
Salariat 27,5 %
Patron 0,8 %
Lucrător pe cont propriu, din care: 71,7 %
Comercianți 10,1 % Practică meserii tradiționale 6,4 % Agricultori 12 %
Lucratori ocazionali în străinătate 1,5 % Zilieri 41,7 %

91Anexa 2. Date relevante pentru ocupare din recensământul 2002
Populația inactivă pe sexe
Masculin/
etniaElevi Pensionari Casnice Întreținuți
de alte
persoaneÎntreținuți
de stat sau
de organi-
za ții
privateAlte
situ-
ații
Români 35,00 41,09 1,16 17,55 0,92 4,28
Maghiari 27,31 47,45 0,71 16,45 1,08 7,01
Romi 26,04 8,35 2,82 37,98 4,53 20,29
Altele 29,96 43,12 1,35 17,02 1,35 7,31
Feminin/
etniaElevi Pensionari Casnice Întreținuți
de alte
persoaneÎntreținuți
de stat sau
de organi-
zații
privateAlte
situ-
ații
Români 26,56 39,23 21,22 11,63 0,68 0,68
Maghiari 20,35 48,29 18,92 10,40 0,74 1,29
Romi 18,88 6,67 38,81 28,51 3,07 4,06
Altele 20,41 41,03 25,04 11,26 0,99 1,28
Populația activă total
T otal/
etnia% populația
activă din
populația
totală% populația
ocupată din
populația
activăȘomeri
Total În căutarea
unui loc
de muncăÎn căutarea
primului loc
de muncă
Români 41,59 88,47 11,53 63,62 36,38
Maghiari 37,95 88,70 11,30 70,16 29,84
Romi 22,90 71,51 28,49 35,78 64,22
Altele 37,59 88,71 11,29 59,96 40,04

92Populația activă pe sexe
Masculin/
etnia% populația
activă din
populația
totală%populația
ocupată din
populația
activăȘomeri
T otal În căutarea
unui loc de
muncăÎn căutarea
primului loc
de muncă
Români 48,32 86,75 13,25 63,46 36,54
Maghiari 45,07 86,75 13,25 70,29 29,71
Romi 31,99 69,46 30,54 37,92 62,08
Altele 46,67 87,06 12,94 60,45 39,55
Feminin/
etnia% populația
activă din
populația
totală%populația
ocupată din
populația
activăȘomeri
T otal În căutarea
unui loc de
muncăÎn căutarea
primului loc
de muncă
Români 35,19 90,71 9,29 63,92 36,08
Maghiari 31,36 91,29 8,71 69,89 30,11
Romi 13,56 76,48 23,52 29,02 70,98
Altele 28,41 91,47 8,53 58,72 41,28

93Populația ocupată pe sexe
Mascu-
lin/ etniaLe gis-
la tori,
mem-
bri
exe cu-
tiv,
con-
duc.
ad mi-
ni stra-
tivă
pub-
lică și
unit.
eco no-
mico-
so ci-
ale și
po li ti-
ceSpe cia-
liști
cu
ocu pa-
ții
in te-
lec tua-
le,
știin ți-
ﬁ ceTeh n i-
cieni,
maiș-
tri și
asi mi-
lațiFun cți-
o nari
admi-
nistra-
tiviLuc ră-
tori
ope ra-
tivi
În
serv
de
co-
merț
și
asi mi-
lațiAgri-
cul-
tori,
luc ră-
tori
ca lif.
în agr.
sil vi-
cul tu-
ră,
pes cu-
itMeș te-
șu gari
și
lucră-
tori
cali ﬁ –
cațiOpe ra-
tori la
insta la-
ții și
ma șini
a samb-
lori la
mașini,
echipa-
mente
și alte
pro-
duseMun ci-
tori
ne ca li-
ﬁ cațiAlte
si tu a-
ții
Români 5,08 8,27 6,83 3,11 5,78 25,70 25,04 12,37 6,87 0,96
Maghiari 4,74 5,97 5,94 2,59 5,14 17,30 35,32 13,67 8,20 1,13
Romi 1,71 0,30 1,12 0,43 2,78 38,88 18,34 4,56 31,41 0,47
Altele 16,04 8,81 5,71 2,31 5,38 25,03 19,44 9,30 7,31 0,68

94Feminin/
etniaLe gis-
la tori,
mem-
bri
exe cu-
tiv,
con-
duc.
ad mi-
nis tra-
ti vă
pu bli-
că și
unit.
eco no-
mi co-
so cia le
și
po li ti-
ceSpe cia-
liști
cu
ocu pa-ții in te-lec tua-
le,
știin ți-
ﬁ ceT eh ni-
ci eni,
maiș-
tri și
asi mi-
lațiFunc-
țio-
nari
ad mi-
nis tra-
tiviLuc ră-
tori
ope ra-
tivi În
serv
de
co-
merț
și
asi mi-
lațiAgri-
cul-
tori,
luc ră-
tori
ca lif.
în agr.
sil vi-
cul tu-
ră,
pes-
cuitMeș te-
șu gari
și
luc ră-
tori
ca li ﬁ –
cațiOpe ra-
tori la
ins ta la-
ții și
ma-
șini
a samb-
lori la
ma-
șini,
echi pa-
men te
și al
te
pro-
duseMun ci-
tori
ne ca li-
ﬁ cațiAlte
si tua-
ții
Români 3,34 10,63 15,35 7,61 12,52 25,29 11,72 6,58 6,94 0,01
Maghiari 2,68 7,51 16,51 7,94 16,87 11,78 16,70 11,67 8,33 0,01
Romi 1,03 0,39 1,15 0,65 6,77 46,17 8,05 3,95 31,82 0,01
Altele 5,39 10,57 13,85 5,93 11,76 32,26 8,17 4,97 7,10 0,00
Statut profesional pe sexe
Masculin/
etniaSalariați Patroni
între prin ză-
tori privațiLucră-
tori
cont
propriuMembrii
societăți
agricole/cooperatLucrători
familiali
gospodărie
proprieAltă
situație
Români 69,21 2,30 15,51 0,18 11,91 0,89
Maghiari 74,67 2,48 11,86 0,12 9,55 1,32
Romi 32,41 1,34 35,41 0,27 16,55 14,02
Altele 60,61 10,73 13,30 0,11 14,27 0,98

95Feminin/
etniaSala riați Patroni
între-
prin ză-
tori
privațiLucră-
tori
cont
propriuMembrii
societăți
agricole/cooperatLucrători
familiali
gospodărie
proprieAltă
situație
Români 72,16 1,40 6,23 0,14 19,76 0,31
Maghiari 84,78 1,18 4,03 0,09 9,54 0,38
Romi 37,46 0,81 17,42 0,22 32,37 11,72
Altele 62,47 2,99 6,26 0,05 27,87 0,36
Statut profesional total pe sexe în mediul urban
T otal
urban/
etniaSala-
riațiPatroni
între prin-
ză tori
privațiLucrători
cont
propriuMembrii
societăți
agricole/cooperatLucrători
familiali
gospodărie
proprieAltă
situație
Români 93,44 2,77 2,72 0,03 0,93 0,11
Maghiari 92,20 2,69 4,14 0,04 0,75 0,18
Romi 67,63 3,15 20,41 0,11 4,45 4,25
Altele 80,45 13,29 4,83 0,02 1,28 0,13
Masculin
urban/
etniaSala riați Patroni
între prin-
ză tori
privațiLucrători
cont
propriuMembrii
societăți
agricole/cooperatLucrători
familiali
gospodărie
proprieAltă
situație
Români 91,77 3,53 3,61 0,03 0,89 0,17
Maghiari 89,1 3,77 5,83 0,04 0,96 0,30
Romi 62,68 3,61 24,51 0,11 4,27 4,82
Altele 74,71 18,09 5,88 0,02 1,12 0,18
Feminin
urban/
etniaSala riați Patroni
între prin-
ză tori
privațiLucrători
cont
propriuMembrii
societăți
agricole/cooperatLucrători
familiali
gospodărie
proprieAltă
situație
Români 95,24 1,95 1,75 0,03 0,98 0,05
Maghiari 95,53 1,53 2,34 0,03 0,52 0,05
Romi 77,66 2,22 12,11 0,10 4,81 3,10
Altele 90,10 5,24 3,07 0,01 1,54 0,04

96Statut profesional total pe sexe în mediul rural
T otal
rural/
etniaSalariați Patroni
între prin-
ză tori
privațiLucrători
cont
propriuMembrii
societăți
agricole/cooperatLucrători
familiali
gospodărie
proprieAltă
situație
Români 42,48 0,83 21,97 0,32 33,13 1,27
Maghiari 61,94 0,88 14,01 0,19 21,13 1,85
Romi 21,52 0,44 33,27 0,31 27,81 16,65
Altele 40,10 1,56 16,95 0,16 39,81 1,42
Masculin
rural/
etniaSalariați Patroni
întreprin-
zători
privațiLucrători
cont
propriuMembrii
societăți
agricole/cooperatLucrători
familiali
gospodărie
proprieAltă
situație
Români 45,23 0,99 28,15 0,33 23,65 1,65
Maghiari 58,70 1,06 18,55 0,20 19,04 2,45
Romi 21,60 0,53 39,31 0,32 20,94 17,30
Altele 44,17 2,15 21,95 0,21 29,61 1,91
Feminin
rural/
etniaSalariați Patroni
întreprin-
zători
privațiLucrători
cont
propriuMembrii
societăți
agricole/cooperatLucrători
familiali
gospodărie
proprieAltă
situație
Români 38,41 0,59 12,77 0,31 47,22 0,70
Maghiari 67,06 0,60 6,80 0,18 24,45 0,91
Romi 21,33 0,25 19,55 0,27 43,43 15,17
Altele 34,08 0,68 9,55 0,09 54,91 0,69

97Șomeri după etnie, sex și durata șomajului
Masculin/ etnia Durata șomajului
Sub 6 luni 6-9 luni 9 – 27 luni peste 27 luni
Români 20,38 20,04 23,81 35,78
Maghiari 25,09 19,35 24,64 30,92
Romi 20,35 11,30 16,48 51,87
Altele 18,91 18,01 27,46 35,62
Feminin/ etnia Durata șomajului
Sub 6 luni 6-9 luni 9 – 27 luni peste 27 luni
Români 21,25 23,57 27,66 27,52
Maghiari 26,68 23,86 26,89 22,57
Romi 24,33 13,30 17,13 45,24
Altele 21,54 24,94 28,58 24,94

98Șomeri în mediul urban după etnie, sex și durata șomajului
To ta l
urban/ etniaDurata șomajului
Sub 6 luni 6-9 luni 9 – 27 luni peste 27 luni
Români 21,40 21,76 25,02 31,82
Maghiari 24,79 21,94 25,01 28,26
Romi 18,43 12,87 16,29 52,41
Altele 21,25 20,69 27,41 30,66
Masculin
urban/ etniaDurata șomajului
Sub 6 luni 6-9 luni 9 – 27 luni peste 27 luni
Români 21,13 20,42 23,47 34,99
Maghiari 24,19 20,26 24,09 31,46
Romi 17,42 12,61 16,21 53,75
Altele 20,22 18,67 27,36 33,75
Feminin
urban/ etniaDurata șomajului
Sub 6 luni 6-9 luni 9 – 27 luni peste 27 luni
Români 21,81 23,84 27,41 26,95
Maghiari 25,83 24,90 26,64 22,62
Romi 21,29 13,59 16,49 48,63
Altele 23,55 25,16 27,52 23,78

99Șomeri în mediul rural după etnie, sex și durata șomajului
To ta l
rural/ etniaDurata șomajului
Sub 6 luni 6-9 luni 9 – 27 luni peste 27 luni
Români 19,55 20,50 25,36 34,58
Maghiari 26,69 19,42 25,87 28,03
Romi 24,01 10,77 16,96 48,26
Altele 17,76 19,14 28,23 34,87
Masculin
rural/ etniaDurata șomajului
Sub 6 luni 6-9 luni 9 – 27 luni peste 27 luni
Români 19,37 19,54 24,26 36,82
Maghiari 26,13 18,28 25,28 30,31
Romi 22,96 10,13 16,71 50,20
Altele 17,48 17,28 27,58 37,66
Feminin
rural/ etniaDurata șomajului
Sub 6 luni 6-9 luni 9 – 27 luni peste 27 luni
Români 20,01 22,97 28,21 28,80
Maghiari 28,04 22,19 27,30 22,47
Romi 27,68 12,99 17,84 41,49
Altele 18,60 24,63 30,14 26,64

100Anexa 3.
Strategia Europeană pentru Ocupare – Evoluție
Până în anul 2002
1. Obiectiv strategic – Obiectivul Lisabona
– „transformarea Uniunii Europene în cea mai competitivă și mai dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă de un efort de creștere economică durabilă cu locuri de muncă mai multe și mai bune și cu o coeziune socială mai mare”. Începând cu anul 2003
1. Obiectiv strategic – Obiectivul Lisabona
– „transformarea Uniunii Europene în cea mai competitivă și mai dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă de un efort de creștere economică durabilă cu locuri de muncă mai multe și mai bune și cu o coeziune socială mai mare”.
Obiective globale
1. Locuri de muncă mai multe și mai bune;
2. Societatea informațională pentru toți;
3. Crearea unui spațiu european al cerce-
tării și inovării; 4. Crearea unui climat favorabil I.M.M.;
5. Reformă economică pentru o piață inter-
nă perfect funcțională; 6. Piețe ﬁ nanciare integrate și eﬁ ciente;
7. Coordonarea politicilor macroeco nomi ce;
8. Pregătire și educație pentru muncă și
via ță într-o societate bazată pe cunoaștere 9. Modernizarea protecției sociale;
10. Promovarea integrării sociale.
6 Obiective orizontale
1. Crearea mai multor oportunități de an-
ga jare;
2. Promovarea învățării pe tot parcursul
vie ții;
3. Extinderea cooperării cu partenerii so-
ciali;
4. Respectarea interacțiunii domeniilor po-
litice în cadrul PNAO;
5. Dezvoltarea indicatorilor pentru mo ni-
torizarea progreselor;
6. Menținerea și îmbunătățirea calității
muncii. 3 Obiective speciﬁ ce
1. Ocuparea deplină;
2. Creșterea calității și productivității mun-
cii;
3. Întărirea coeziunii și incluziunii socia-
le.
4 Piloni
1. Îmbunătățirea capacității de angajare;
2. Dezvoltarea spiritului antreprenorial și
crearea de locuri de muncă;
3. Promovarea adaptabilității întreprin deri-
lor și a angajaților acestora;
4. Promovarea egalității de șanse pentru fe-
mei și bărbați.

101 18 Linii Directoare
(implementare anuală a PNAO) 10 Linii Directoare
(implementare pe termen scurt – 3 ani)
Pilon 1
1. Combaterea șomajului în rândul ti ne-
rilor și prevenirea șomajului de lungă durată;
2. O abordare mai prietenoasă a ocupării:
indemnizații, taxe și sisteme de formare profesională;
3. Elaborarea unei politici de prelungire a
vieții active;
4. Dezvoltarea competențelor pentru
noua piață a muncii în contextul formării profesionale continue;
5. Formarea în tehnologiile electronice
pentru toți cetățenii;
6. Politici active pentru dezvoltarea me-
dierii și pentru prevenirea și combaterea de-ﬁ citelor de caliﬁ care pe piața muncii;
7. Combaterea discriminării și promovarea
includerii sociale prin accesul la ocupare. 1. Măsuri active și preventive pentru șo-
meri și persoane inactive;
2. Crearea de locuri de muncă și spiritul
antreprenorial;
3. Conducerea tranziției și promovarea
adaptabilității și mobilității pe piața muncii;
4. Promovarea dezvoltării capitalului
uman și a învățării pe întreg parcursul vieții,
5. Creșterea ofertei pe piața muncii (de for ță
de munca) și promovarea îmbătrânirii active
6. Egalitatea de gen (între sexe)
7. Promovarea integrării și combaterea dis-
criminării persoanelor dezavantajate pe piața muncii
8. Rentabilizarea muncii și crearea de sti-
mu lente corespunzătoare
9. T ransformarea muncii nedeclarate în
ocupare corespunzătoare
10. Combaterea disparităților regionale pri-
vind ocuparea
Pilon 2
8. Reducerea birocrației la înﬁ ințarea unui
I.M.M.;
9. Facilitarea lansării și derulării unei afa-
ceri;10. Noi oportunități de ocupare în so cie-
tatea bazată pe cunoaștere și în servicii;11. Acțiuni regionale și locale pentru ocu pare;
12. Reforme ﬁ scale pentru ocupare și for-
mare profesională.
Pilon 3
13. Modernizarea organizării muncii;
14. Revizuirea cadrului legislativ pentru ﬂ e-
xibilizarea pieței muncii;15. Sprijinirea adaptabilității ca o compo-nen tă a învățării continue;
Pilon 4
16. Abordarea egalității între cele două sexe;17. T ratarea discrepanțelor dintre cele două
sexe;18. Reconcilierea vieții profesionale cu viața
de familie.

102Anexa 4.
Axa prioritară 2. Conectarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața
muncii
1. Domeniul major de intervenție – T ranziția de la școală la viața activăObiectiv general: Facilitarea inserției pe piața muncii și creșterea capa-
cității de angajare a tinerilor absolvenți.
Obiective speciﬁ ce:
• Dezvoltarea de parteneriate între unități de învățământ preuniversitar,
universități, întreprinderi și alte instituții, pentru organizarea și realizarea stagiilor de practică;
• Crearea, dezvoltarea și interconectarea rețelelor regionale, naționale și
europene pentru monitorizarea inserției și a performanțelor tinerilor absolvenți pe piața muncii
Operațiuni indicative:
– programe/scheme de învățare bazate pe muncă („work based learning”)
pentru elevi și studenți;
– sprijin pentru parteneriate între școli/universități/ întreprinderi;– orientare, consiliere și coaching, care să sprijine tranziția de la școală la
viața activă;
– monitorizarea inserției tinerilor absolvenți pe piața muncii;– acțiuni inovative, cu scopul de a îmbunătăți tranziția de la școală la
viața activă.
2. Domeniul major de intervenție – Prevenirea și corectarea aban do-
nului timpuriu al școlii
Obiectiv general: îmbunătățirea nivelului de educație și caliﬁ care și
facilitarea inserției tinerilor pe piața muncii
Obiective speciﬁ ce:
– prevenirea și combaterea părăsirii timpurii a școlii– recuperarea școlară și reintegrarea în educație și formare pentru cei au
părăsit timpuriu școală
Operațiuni indicativeA. Programe integrate pentru menținerea elevilor în educație și prevenirea
părăsirii timpurii a școlii;
B. Programe tip ,,școala după școală”, învățarea asistată și educație re me dială;
C. Programe integrate și oferte educaționale pentru reintegrarea celor
care au părăsit timpuriu școala;
D. Dezvoltarea de instrumente și servicii integrate de informare, orien-
tare, consiliere și dezvoltare personală;
3. Domeniul Major de Intervenție – Creșterea accesului și participării
la FPC;

103Anexa 5.
Axa prioritară 5. Promovarea măsurilor active de ocupare
1. Domeniul Major de Intervenție – Dezvoltarea și implementarea
măsurilor active de ocupare
Obiectiv general: Atragerea și menținerea unui număr cât mai mare de
persoane pe piața muncii în vederea realizarea ocupării depline, cu accent deosebit pe persoanele cu o situație diﬁ cilă pe piața muncii.
Obiective speciﬁ ce:
– extinderea serviciilor de consiliere și informare preventiva și inten si ﬁ –
carea masurilor motivaționale si de activare
– îmbunătățirea capacității de angajare a persoanelor aﬂ ate în căutarea
unui loc de muncă sau inactive prin programe personalizate de atragere pe piața muncii (măsuri active de ocupare);
– reducerea șomajului de lungă durată prin prevenirea intrării în această
categorie și reducerea actualului stoc de șomeri de lungă durată;
Operațiuni indicative1. Personalizarea măsurilor active pentru:
– căutarea unui loc de muncă;– orientare profesională, consiliere și pregătire profesională;– acțiuni de motivare și dezvoltare profesională( inclusiv programe de
tip ucenicie si programe care sprijină dezvoltarea încrederii , stimei de sine);
– planuri de reintegrare;– activități de plasare la locul de muncă,– activități de motivare;
Direcții de acțiune în cadrul operațiunii indicative 1.
– furnizarea de sprijin pentru dezvoltarea de programe integrate pentru
educație, formare profesională, ocupare și alte oportunități de sprijin pentru locuitorii din mediul rural, vizând reducerea activității în agricultura de subzistență;
A1. Acțiuni de prevenire a creșterii numărului de persoane implicate în
agricultura de subzistență;
A2. Acțiuni de sensibilizare și îndrumare care să asigure dezvoltarea
resurselor umane în mediul rural;
A3. Acțiuni de formare destinate reducerii numărului de persoane
ocupate în agricultura de subzistență și implicare în alte domenii neagricole;
A4. Acțiuni de asistență a populației din mediul rural aﬂ ate în căutarea
unui loc de muncă în sectoare neagricole;

1042. Creșterea mobilității ocupaționale și geograﬁ ce a persoanelor
inactive pentru a beneﬁ cia de toate oportunitățile existente de ocupare și
pentru sporirea coeziunii regionale;
Direcții de acțiune în cadrul operațiunii indicative 2 – furnizarea de
măsuri pentru promovarea mobilității ocupaționale, sectoriale și geograﬁ ce a
forței de muncă din mediul rural pentru a beneﬁ cia de toate oportunitățile
de ocupare și a crește coeziunea regională;
A1. Derularea de campanii de promovare a mobilității ocupaționale,
sectoriale și geograﬁ ce a forței de muncă;
A2. Furnizarea de servicii de formare profesională și de mediere a muncii
pentru tinerii din mediul rural și pentru persoanele ocupate în agricultura de subzistență, în scopul facilitării mobilității ocupaționale, sectoriale și geograﬁ ce a acestora;
A3. Derularea unor programe de suport (informare, consiliere, sprijin
material etc.) adresate tinerilor din mediul rural și persoanelor ocupate în agricultura de subzistență care acceptă un loc de muncă în sectorul neagricol, în aceeași sau în altă zonă geograﬁ că decât cea de reședință;
A4. Derularea de activități inovatoare în domeniul promovării și susținerii
mobilității ocupaționale, sectoriale și geograﬁ ce a forței de muncă din mediul
rural.
3. Corelarea între caliﬁ cările individuale, educație, potențialul de
muncă și oportunitățile pe piața muncii
– realizarea de diagnostice privind piața muncii
– dezvoltarea de curricule alternative corelate cu experiența de lucru– realizarea unei medieri între capacitatea individuală și oportunitățile
de muncă
– înﬁ ințarea de job clubs
Direcții de acțiune în cadrul operațiunii indicative 3
– furnizarea în mediul rural de măsuri de acompaniere pentru a intra și
a se menține pe piața muncii (sprijin pentru membrii de familie de-pendenți, servicii de asistență și alte activități asociate care îl încurajează pe individ să participe pe piața muncii) ;
A1. Dezvoltarea de servicii speciﬁ ce de informare și consiliere adresate
atât persoanelor abia intrate pe piața muncii, cât și membrilor familiei aces-tora (consiliere psihologică, profesională;
A2. Dezvoltarea de servicii sociale publice sau private care să susțină
participarea persoanele din mediul rural pe piața muncii, prin asigurarea asis-tenței pentru membrii de familie dependenți (centre de zi pentru copii sau vârstnici, servicii pentru persoane cu handicap, servicii de îngrijire la do mi-
ciliu, sprijin în gospodărie etc.);

105A3. Programe de informare și formare adresate antreprenorilor și
profesioniștilor implicați în managementul resurselor umane, în scopul creșterii calității ocupării pentru persoanele din mediul rural (managementul resurselor umane, protecția muncii și a mediului, șanse egale pentru femei și bărbați, șanse egale pentru toți etc.), care să încurajeze persoanele implicate în agricultura de subzistență să intre și să participe pe piața muncii.
4. Promovarea ocupării în rândul tinerilor și șomerilor de lungă durată
prin scheme inovative de măsuri active :
– promovarea sistemelor duale de ﬁ nanțare a ocupării (sprijin către
individ și angajator);
– furnizarea de scheme duale de pregătire profesională combinate cu
exercitarea cunoștințelor dobândite la locul de muncă (inclusiv de tip ucenicie);
Direcții de acțiune în cadrul operațiunii indicative 4.
– furnizarea de programe care sprijină crearea de noi locuri de muncă/
noi forme de ocupare și crearea de locuri de muncă, inclusiv pentru lucrătorii independenți, în mediul rural ;
A1. Derularea de programe/ campanii de promovare a antreprenoriatului
în mediul rural, de dezvoltare a culturii antreprenoriale;
A2. Implementarea de programe de pregătire în domeniul antreprenorial
pentru cei care au început sau doresc să înﬁ ințeze o ﬁ rmă în mediul rural, în
măsura în care oferă locuri de muncă pentru tinerii din mediul rural sau pentru populația ocupată în agricultura de subzistență;
A3. Implementarea de programe de consiliere și oferirea de servicii de
suport în domeniul antreprenorial pentru cei care au început sau doresc să înﬁ ințeze o ﬁ rmă în mediul rural, în măsura în care oferă locuri de muncă
pentru tinerii din mediul rural sau pentru populația ocupată în agricultura de subzistență;
A4. Organizarea de incubatoare de afaceri în mediul rural;
A5. Proiecte de parteneriat local public-privat, pentru elaborarea și pu ne-
rea în practică a unor strategii locale integrate în domeniile educației, formării profesionale, ocupării, promovării și sprijinirii antreprenoriatului etc., și care să asigure premisele unei diversiﬁ cări a economiei locale și creării de noi
locuri de muncă în mediul rural, în sectoare non-agricole.
5. Acordarea de sprijin ﬁ nanciar angajatorilor prin subvenționarea sa la ri-
ilor pe o perioadă de timp, în vederea angajării persoanelor din grupul ținta;
6. Furnizarea de programe vizând :
– implicarea persoanelor aﬂ ate în căutarea unui loc de muncă în activități
publice;
– sprijin pentru locuri de munca temporare în sectorul public (acestea
pot ﬁ locuri de muncă în sprijinul comunității pentru persoanele care

106beneﬁ ciază de asistenta sociala din partea autorităților local precum și
pentru persoanele care nu pot obține un alt loc de muncă pe piața mun cii)
7. Furnizarea de programe care vizează creșterea gradului de conștien ti-
zare pentru angajatori și traineri;
8. Sprijinirea din punct de vedere ﬁ nanciar în scopul dezvoltării „par te-
neriatelor pentru ocupare deplină” la nivel național, regional, local și sec to rial;
9. Furnizarea de sprijin ﬁ nanciar pentru elaborarea de studii, analize,
prognoze privind situația pe piața muncii și alte teme relevante.
2. Domeniul major de intervenție – Promovarea sustenabilității pe ter men
lung în zonele rurale în termenii dezvoltării resurselor umane și a ocu pării
Obiectiv general: asigurarea sustenabilității pe termen lung în zonele
rurale prin reducerea ponderii populației ocupate în agricultura de subzistență, inclusiv prin asigurarea premiselor pentru dezvoltarea de întreprinderi neagricole proﬁ tabile.
Obiective speciﬁ ce:
– îmbunătățirea calității resurselor umane din mediul rural prin fur ni-
zarea de educație și formare profesională continuă persoanelor care părăsesc sectorul agricol pentru a ﬁ angajați în alte domenii de acti vi-
tate;
– creșterea șanselor de inserție și menținere pe piața muncii prin fur ni-
zarea unor servicii de acompaniament social în mediul rural;
– creșterea oportunităților de ocupare prin furnizarea de sprijin pentru
crearea de noi locuri de muncă/noi forme de ocupare și crearea de locuri de muncă pentru lucrătorii independenți înmediul rural.
Operațiuni indicative
− furnizarea de sprijin pentru dezvoltarea de programe integrate pentru
educație, formare profesională, ocupare și alte oportunități de sprijin pentru locuitorii din mediul rural, vizând reducerea activității în agricultura de subzistență;
− furnizarea de măsuri pentru promovarea mobilității ocupaționale,
sectoriale și geograﬁ ce a forței de muncă pentru a beneﬁ cia de toate
oportunitățile de ocupare și a crește coeziunea regională;
− furnizarea în mediul rural de măsuri de acompaniere pentru a intra și
a se menține pe piața muncii (sprijin pentru membrii de familie dependenți, servicii de asistență și alte activități asociate care îl încurajează pe individ să participe pe piața muncii);
− furnizarea de programe care sprijină crearea de noi locuri de muncă/
noi forme de ocupare și crearea de locuri de muncă, inclusiv pentru lucrătorii independenți, în mediul rural.

107Anexa 6.
Axa prioritară 6 . Promovarea incluziunii sociale
1. Domeniul Major de Intervenție – Dezvoltarea economiei sociale.Obiectiv: Creșterea oportunităților de muncă pentru grupurile vulnerabile
prin creșterea numărului de unități ale economiei sociale.
Operațiuni indicative
− dezvoltarea instrumentelor și mecanismelor necesare pentru
implementarea conceptului de economie socială;
− sprijinirea dezvoltării formelor speciﬁ ce economiei sociale;
− promovarea ocupabilității și adaptabilității persoanelor slab caliﬁ cate
și persoanelor supuse riscului de excluziune socială;
− integrarea în comunitate a grupurilor vulnerabile supuse riscului de
excluziune socială, prin formele economiei sociale;
− creșterea gradului de conștientizare cu privire la rolul economiei
sociale;
− dezvoltarea capacității și sustenabilității unităților de economie socială
pentru a se adresa mai bine nevoilor comunității;
− promovarea de parteneriate între toți actorii implicați în dezvoltarea
comunității prin activități de economie socială (ONG-uri, instituții publice, mediul de afaceri, alte organizații);
2. Domeniul Major de Intervenție – Îmbunătățirea accesului și par ti-
cipării grupurilor vulnerabile la sistemul de educație și pe piața muncii
Obiectiv: Îmbunătățirea accesului la educație și pe piața muncii a
grupurilor vulnerabile, supuse riscului de marginalizare și excluziune socială.
Operațiuni indicative:
– dezvoltarea unor programe speciﬁ ce axate pe (re)integrarea pe piața
muncii a persoanelor de etnie roma, a persoanelor cu dizabilități, a tinerilor peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat de protecție a copilului;
– programe de dezvoltare a caliﬁ cărilor de bază, a altor tipuri de caliﬁ cări,
a pregătirii profesionale pentru grupuri vulnerabile;
– programe de stimulare a angajatorilor pentru angajarea persoanelor
aparținând grupurilor vulnerabile;
– dezvoltarea unor programe de pregătire profesională speciﬁ că pentru
personalul ONG-urilor care activează în domeniul incluziunii sociale;
– sprijinirea dezvoltării unor locuri de muncă protejate în întreprinderi

1083. Domeniul Major de Intervenție – Promovarea egalității de șanse pe
piața muncii
Obiectiv: Întărirea principiului egalității de șanse între bărbați și femei pe
piața muncii.
Obiective speciﬁ ce
– Promovarea educării și cursurilor pentru femei pentru a putea sa se
angajeze pe posturi netradiționale;
– Înlăturarea barierelor care împiedică participarea femeilor pe piața
muncii;
– Dezvoltarea și crearea de activități care sa elimine discriminarea fe mei-
lor pe piața muncii
– Încurajarea femeilor sa-și înceapă propriile afaceri;– Susținerea unor noi forme de angajare si crearea condițiilor pentru o
maxima participare a femeilor pe piața muncii;
– Dezvoltarea programelor de învățământ la distanta și asigurarea unui
acces mai larg la aceste programe pentru femei;
• Asigurarea unui acces mai mare la tehnologiile informatizate;• Creșterea participării feminine în cadrul cursurilor organizate de
angajatori.
Operațiuni indicative
– Sporirea numărului caliﬁ cărilor pentru femei și a programelor de
dezvoltare pentru a sprijini femeile în dobândirea de abilități prin frecventarea programelor de pregătire profesională;
– Sprijinirea femeilor pentru a se angaja în sectorul afacerilor;– Programelor speciﬁ ce pentru femeile interesate în alegerea unei noi
cariere sau pentru cele interesate în inițierea unei afaceri proprii;
– Promovarea ocupabilității femeilor din mediul rural;– Campanii de conștientizare și schimb de bune practici în școli și
întreprinderi cu privire la roluri nestereotipe de gen, inclusiv campanii pentru femei, în special pentru cele din mediul rural și cele aparținând grupurilor cu nevoi speciale;
– Programe de sprijin vizând eliminarea stereotipurilor de gen în
societate, în special prin mass-media;
– Furnizarea de sprijin și campanii de conștientizare cu privire la violența
domestică.

109Bibliografi e generală
1. Achim, Viorel (1998) – Țiganii în istoria României, Editura Encic lo-
pedică, București.
2. Anstsoaie, V., Tarnovschi (2001), D., editori, Proiecte pentru ro mii
din România, 1990-2000, Cluj Napoca.
3. Burtea, V asile (1996) – Marginalizare socială și cooperare în cazul po-
pulației de rromi, “Revista de cercetări sociale” nr. 3, București.
4. Gheorghe, Nicolae; Liegeios, Jean Pierre (1996) – Romii, o mi no-
ritate a Europei, Minority Rights Group International, Editura Multiprint, Oradea.
5. Gheu, V asile (1996) – O proiectare condițională a populației Ro mâ-
niei pe principalele naționalități (1992-2025), în „Bibliotheca Demo gra-phica” nr. 2, Centrul de Informare și Documentare Economică, București.
6. Liegeois, Jean Pierre (1994) – Roma, Gypsies, T ravellers, Council for
Cultural Cooperation.
7. Mariea Ionescu i Sorin Cace (2000), Practici pozitive în comu ni tățile
de rromi, București.
8. Mrginean, Ioan (1991) – Calitatea vieții în România, în „Calitatea
vieții” nr. 3-4, București.
9. Murray, R.W. (2002), editor, Îmbunătățirea situației romilor. Proiecte
de succes din România… și multe învățăminte, București.
10. Neculau, A.; Ferreol, G. (1996) – Minoritari, marginali, excluși,
Editura Polirom, Iași.
11. Pons, Emanuelle (1999) – Țiganii din România – o minoritate în
tranziție, Compania Altfel, București.
12. Preda, Marian (1999) – Grupuri sociale excluse/ignorate de politicile
sociale în România, în Zamﬁ r, C. (coord.) 1999 – „Politici sociale în
România ‘90-’98”, Editura Expert, București.
13. Dena Ringold (2000), World Bank, Roma and the T ransition in Central
and Eastern Europe: T rends and Challenges.
14. Dena Ringold, Mitchell A. Orenstein, Erika Wilkens (2003) Ro-
ma in an Expanding Europe: Breaking the Poverty Cycle, World Bank.
15. Stewart, Michael (1997) – Th e Time of the Gypsies, Westview Press.
16. Surdu, Mihai (1998) – Efectele condiționării alocației pentru copii de
prezența școlară în cazul copiilor romi, în „Calitatea vieții”, nr. 1, București.

110 17. Surdu M. (2002) – Improving quality of education in schools with a
high percentage of roma pupils in Romania, în Roma Rights Review, ERRC, Budapesta.
18. Trebici, Vladimir (1996) – Minoritățile naționale din România: prezent
și estimație prospectivă, în „Bibliotheca Demographica” nr. 2, Centrul de Informare și Documentare Economică.
19. Zamfir, Elena; Zamfir, Ctlin (coordonatori) (1993) – Țiganii între
ignorare și îngrijorare, Editura Alternative, București.
20. Zamfir, Ctlin (coordonator) (1995) – Dimensiuni ale sărăciei,
Editura Expert, București.
21. Zamfir, Ctlin (1999) – T ranziția demograﬁ că și problemele asociate,
în „Politici sociale în România: 1990-1998”, coord. Cătălin Zamﬁ r,
Editura Expert, București.
22. Zamfir, Ctlin; Preda, Marian (coordonatori) (2002) – Romii în
România, Editura Expert, București.
23. Ina Zoon, Roma Access to Public Services in Romania, Bulgaria and
FYR of Macedonia, 2001.
*** Comisia Națională pentru Statistică (1996, 1997, 1998, 1999, 2000,
2001, 2002, 2003) – Anuarul statistic al României, București
*** Institutul Național de Statistică, recensămintele populației 1992 și 2002 *** Revista de cercetări sociale (1998) – Situația socială a romilor din județul
Buzău, nr. 3/4, București
*** Avoiding the Dependency T rap, A Regional Human Development Re-
port, Th e Roma in Central and Eastern Europe, Andrey Ivanov (coor di-
nator), United Nations Development Programme, Bratislava, 2002;
*** Planul Național de Acțiune pentru Ocuparea Forței de Muncă, 2004-
2005
*** Raportul Protecția Minorităților. Evaluarea strategiei guvernului Ro mâ-
niei pentru îmbunătățirea situației romilor, Programul de Monitorizare a Pro cesului de Aderare la Uniunea Europeana., Open Society Institute, 2002 pagina 138,
*** HG 430/2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului României de
Îmbunătățire a Situației Romilor
*** Indicatori privind comunitățile de romi din România, către ICCV, Bu-
curești, Editura Expert 2002
*** Raport privind progresele înregistrate în implementarea Strategiei Gu ver-
nului de Îmbunătățire a Situației Romilor
*** Rapoartele Comisiei Europene privind progresele spre aderare ale Ro mâ-
niei, perioada 1999-2005
*** H.G. 829/2002, Planul național anti-sărăcie și promovare a incluziunii
sociale elaborat de CASPIS

111 *** Situation of Roma in the Candidate Countries. Background document,
Helsinki, December 1999
*** Th an Rromano- studii despre rromi, (“Th an Rromano – Studies on
Rroma”) No.4-5, year III, 1999/2000.
*** Guvernul României, CASPIS, Suportul social pentru populația de romi,
Analiza problemelor sociale: direcții de acțiune, nr. 2
*** EU Support for Roma Communities in Central and Eastern Europe,
May 2002
*** Monitorizarea Procesului de Aderare la Uniunea Europeană: Minorități
etnice, Open Society Institute, EU Accesion Monitoring Program, 2002 (www.eumap.org)
*** Asistența UE pentru comunitățile de rromi din Europa Centrală și de
Est, Comisia Europeană, Direcția Generală pentru Extindere, publicat de Uni tatea de Informare privind Extinderea, http://europa.eu.int/comm/enlargement/index.htm
*** Revista de asistență socială, nr. 4-5, 2002.

Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună
Str. Mihai Eminescu nr. 160, sector 2, BucureștiTelefon: 021-210.05.39 / 211.34.29Fax: 021-210.05.39 / 211.34.29

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Politici De Incluziune Ro P Ro [615114] (ID: 615114)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Politici De Incluziune Ro P Ro [615114]

Copyright Notice

PROGRAM DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTER [620234]

Șezătoare în Maramureș, [304828]

Eurobarometru Standard 86 [608709]

(preview) 978 606 599 874 2 Pop Aurel Istoria Adevarul Si Miturile [628541]

Teza Master Var I [607671]

Ș.l.dr.ing. Alin Totorean Ing. Apopei Denisa Elena TIMIȘOARA, 2020 Universitatea Politehnica Timișoara Facultatea de Mecanică MASTER: IMPLANTURI… [306638]

Copyright Notice

Similar Posts