Profesor Dr. Cioroiu Silviu Gabriel Absolvent:Ferencz Barbara BRAȘOV 2019 1 Recuperarea pacienților cu capsulită adezivă Conducător științific:… [615087]
LUCRARE DE DISERTA ȚIE
Conducător științific:
Profesor Dr. Cioroiu Silviu Gabriel
Absolvent: [anonimizat]
2019
1
Recuperarea pacienților cu
capsulită adezivă
Conducător științific:
Profesor Dr. Cioroiu Silviu Gabriel
Absolvent: [anonimizat]
2019
2
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………………………………… …4
MOTIVUL ALEGERII TEMEI……………………………………………………………………………………………………… 5
ACTUALITATEA TEMEI……………………………… ………………………………………………………………………………… 5
SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII ……………………………………………………………………………….5
IPOTEZA…………………………………………………………………………………………………………………………………………… .7
CAPITOLUL I – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII ……………………………….8
I.1 NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI BIOM ECANICĂ………………………………………………………….8
I.1.1 Anatomia umărului…………………… …………………………………………………………………………….8
I.1.2 Musculatura umărului…………… ……………………………………………………………………………10
I.1.3 Noțiuni de biomecanică…… ………………………………………………………………………………14
I.1.4 Articulația umărului…………… …………………………………………………………………………… 17
I.2 PATOLOGIA TRAUMATICĂ A UMĂR ULUI…………………………………………………………………17
I.2.2 Periartrita scapulo -humerală……………………………………………………………………18
I.2.3 Fractura umărului…………………… ……………………………………………………………………………21
I.2.4 Luxația de umăr……………………… ………………………………………………………………………………24
I.2.5 Contuziile……………………………………… ……………………………………………………………………………26
I.2.6 Paraliziile………………………………… ………………………………………………………………………………27
I.3 RECUPERAREA CAPSULITEI ADEZ IVĂ……………………………………………………………………28
I.3.1 Medicația………………………………………… ……………………………………………………………………………29
I.3.2 Masaj…………………………………… ……………………………………………… ……………………………… ……………29
I.3.3 Electroterapia…………………………… ……………………………………………………………………………30
I.3.4 Hidrokinetoterapia………………… ……………………………………………………………………………31
I.3.5 Kinetoterapia…………………………… ………………………………………………………………………………31
CAPITOLUL II – ORGANIZAREA CER CETĂRII……………………………………………………………37
II.1 DATA, LOCUL ȘI SUBIECȚII CE RCETĂRII……………………………………………………37
II.2 APARATE, INSTALAȚII ȘI MAT ERIALE……………………………………………………………37
II.3 METODE ȘI TEHNICI DE CERCE TARE…………………………………………………………………38
II.4 PROCEDURA DE DESFĂȘURARE A CERCETĂRII………………………………………………39
II.5 COMUNICARE KINETOTERAPEUT -PACIENT…………………………………………………………41
II.6 PLANUL DE RECUPERARE……………… ……………………………………………………………………………42
II.6.1 Obiectivele recuperării …………………………………………………………………………… .42
II.6.2 Exerciț ii de recuperare… ……………………………………………………………………………42
CAPITOLUL III – PREZENTARE,PRELUCRARE STATISTICĂ ȘI INTERPRETARE
REZULTATUL CERCETĂRII……………………… ………………………………………………………………………………45
CONCLUZII…………………………………………………… …………………………………………………………………………………57
3
RECOMANDĂRI…………… ……………………………… ………………………………………………………………………………… .57
BIBLIOGRAFIE…………………………………………… …………………………………………………………………………………58
4
INTRODUCERE
Capsulita adezivă ( umărul înghețat) este o afecțiune care
produce limitarea mișcării în articulația umărului prin
contracția și cicatrizarea capsulei articulare. [Codoreanu,
https://dr.codorean.ro/afectiuni/afectiuni -umar/capsulita –
adeziva-umarul-inghetat/ ]
Capsulita adezivă, pro voacă durere și rigiditate a um ărului
și de-a lungul timpului, articulația umărului devine foarte greu
mobilizabilă. În capsulit ă adezivă, capsula articulară a
umărului se edemațiază și devine strânsă, se dezvoltă benzi
rigide de țesut, numite adeziuni și se blochează mobilitatea
normală. Durerile de umăr în această afecțiune sunt de obicei
permanente, deranjează pacientul și sunt suficient de puternice
încă de la debutul bolii atunci când pacientul încearcă să miște
brațul. [Ștefănescu , https:/ /drstefanescu.ro/umarul -inghetat/ ]
Kinetoterapia este o știință care prin mijloace specifice
recuperării fizice, ce au la bază exercițiile fizice, încearcă
și reușește să ajute la recuperarea sau prevenirea anumitor
probleme de ordin fizic dar si psihic.
Etimologic kinetoterapia se poate traduce ca prin „Terapie
prin mișcare” și în alți termeni este descrisă de gimnastica
medicală.
Prin kinetoterapie se dorește atingerea unor scopuri ce pot
aduce beneficii corpului, prin corectarea unor deficiențe,
prevenirea altora sau m enținerea unei stări de sănătate optimă
pe parcursul ședințelor de recuperare și nu numai.
Prin această lucrare am încercat să scot în evidență
eficiența folosirii mijloacelor de recuperare kineti ce în
recuperarea capsulitei adezivă. Umărul cuprinde mai multe
articulații complexe care odată lezate pot face probleme mari
pacientulu i.
5
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Am ales această temă din dorința de a cunoaște diferite
mijloace de tratare prin kinetoterapie a um ărului înghețat ,
afecțiune de care suferă mai mulți din jurul meu.
Iar prin intermediul Universității am avut șansa de a -mi
efectua stagiile prin mai multe clinici, spitale am putut observa
mai multe afecțiuni ale umărului . Pentru mine această temă a
fost o temă ce m i-a stârnit interesul m ai ales că cunosc mai
mulți care suferă această boală , m -a făcut să îmi doresc să
mă documentez boala.
ACTUALITATEA TEMEI
Kinetoterapia ca un mod de tratament este prezent în viața
omului din timpurile vechi, are ritmul și legile ei de evoluție,
o cronologie specifică. Ca și mod de tratament se utilizează în
primul rând la prevenirea, tratarea și rehabilitarea bolilor
sistemului locomotor.
Prevenirea bolilor este mai ușoară decât t ratarea, dar dacă
totuși am neglijat acest fapt este indicat ca de la apariția
primelor simptome să începem tratamentul, deoarece în prima fază
a bolii tratamentul kinetic aduce rezultate foarte bune.
SCOPUL ȘI SARCINII CERCETĂRII
Scopul acestei lucrări e ste de a face cunoscu te problemele
cauzate în capsulită adezivă și cât de ușoară poate fi
recuperarea acestuia dacă se intervine la timp și cât mai corect,
de a reda cât mai multe informații referitoare la această
problemă și de a demonstra că, deși recupe rarea necesită cât mai
mult timp, kinetoterapia poate stopa apariția sechelelor pe
viitor, ameliora durerile si poate duce la recuperarea.
De asemenea, scopul acestei cercetări este de a ajuta la
găsirea unor metode cât mai eficiente prin care să ducem pri n
kinetoterapie la recăpătarea tuturor abilităților pe care umărul
le avea înainte de traumatism.
Multe persoane din comoditate sau lipsă de informație aleg
să ignore aceste probleme și faptul că prin kinetoterapie se pot
recupera cât mai repede și cât mai bine iar aceștia aleg doar
6
tratament medicamentos și chirurgical sau doar fizioterapie iar
prin acest lucru doar amână inevitabilul care va veni dacă nu
respectă măsurile kinetoterapeutice necesare recuperării.
Pentru a vedea rezultatele kinetoterapiei va fi necesară
multă răbdare, voință si mult timp dedicat recuperării, însă
dacă rezultatele nu vor să întârzie, toate acestea vor să vină
de la sine. Kinetoterapia presupune spre deosebire de celelalte
metode de recuperare și tratare a capsulitei adezive , și
activitatea subiectului, adică rezultatele depind în aceeași
măsură și de kinetoterapeut dar și de pacient.
Obiectivele acestei cercetări sunt:
– Elaborarea unui program de r ecuperare individualizat care
să permită o schimbare semnificativă și să conducă la
îmbunătățirea calității vieții prin reintegrare în câmpul
muncii și în mediul social, dacă este necesar și acest
lucru;
– Evaluarea modului în care aplicarea programului
influențează calitatea vieții și mod ul în care pacientul
răspunde la tratament;
– Evaluare rezultatelor obținute în urma folosirii metodelor
kinetoterapeutice;
– Să apreciem cum putem menține sau îmbunătăți rezultatele
obținute în timpul programului;
– Să găsim o metodă să prevenim reapariția prob lemelor de
natura umărului înghețat sau apariția altor probleme
asemănătoare la alte articulații, în cazul în care reușim
să combatem problemele cauzate de acesta.
Sarcinile acestei cercetări sunt:
– Documentarea și consultarea materialelor de specialitate
pentru această problemă;
– Stabilirea metodelor și mijloacelor de recupe rare pentru
capsulită adezivă și tot ce presupune această problemă;
– Preluarea, prezentarea și interpretarea statistică a
datelor obținute;
7
– Identificarea indicațiilor și contraindicațiilo r care pot
influența programul de recuperare;
– Prezentarea si interpretarea rezultatelor obținute in urma
evaluării;
– Particularizarea programului în funcție de stadiul bolii și
particularitățile subiectului;
– Elaborarea concluziilor.
IPOTEZA
Ipoteza acestei cercetări constă în faptul că aplicarea
programului recuperator ameliorează și înlătură complicațiile,
dar și ajută pacientul să -și recapete încrederea în sine și
capacitatea de folosi membrul superior la capacitatea maximă
dacă este necesar.
8
CAPITOLUL I BAZELE TEORETICE ALE LUCR ĂRII
I.1 NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI BIOMECANICĂ
Aparatul locomotor este unul din cele mai importante
sisteme din corp și anume sistemul care participă la menținerea
corpului în ortostatism dar și care participă la deplasarea
segmentelor corpului în spațiu.
Sistemul locomotor are în componență oasele și
articulațiile, cu tot ce presupun acestea, care au rol pasiv iar
cu rol activ foarte important este sistemul muscular.
”Osul reprezintă elementul de bază al schel etului
caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă. Cel
mai lung os este femurul, de obicei de peste 50 cm, iar cel mic
este „scărița” din ureche” [
https://ro.wikipedia.org/wik i/Os_%28anatomie%29 ].
Articulațiile, elemente de bază ale sistemului locomotor
care stau la baza mișcării corpului și segmentelor acestuia,
reprezintă „ un ansamblu de elemente fibroase și ligamentare
prin care se unesc oasele între ele” [Cioroiu, S., 200 6, pag.
55]
Mușchii sunt cei fără de care nu ar exista mișcare, ei
sunt cei care prin intermediul contracțiilor și relaxărilor
mișcă oasele pe traiectorii definite de articulații. Mușchii
scheletici, responsabili cu mișcarea în spațiu a corpului și
segmentelor acestuia, sunt de tip striat și au forme
variate(fusiformi, triunghiulari, patrulateri, formă de cupolă,
trapez și circulari). [Cârmaciu, R., Ciornei, C., 2009, pag. 85]
I.1.1 Anatomia umărului
Humerus este un os lung. Acesta prezintă o diafiză și do uă
epifize(extremitățile acestuia).
Ca și orientare verticală se pot observa următoarele
particularități:
– Extremitatea superioară este ca un cap sferic și poartă
numele de cap humeral. Acesta prezintă colul humeral care
separă suprafața sferică de restu l epifizei, tuberculul
mare, loc de inserție pentru mușchii supraspinos,
infraspinos și rotund mic, și tuberculul mic unde se insera
mușchiul subscapular[Cioroiu, S., 2006, pag. 45];
9
– Extremitatea inferioară sau epifiza distală este turtită și
prezintă un c ondil și doi epicondili.
[
http://previews.123rf.com/images/guniita/guniita1304/guniita13
0400014/19354642 -Humerus-upper-arm-bone-Detailed -medical-
illustration -from-front-and-behind-Latin-medical-terms-Isola-
Stock-Vector.jpg ]
Scapula sau omoplatul este un os lat de formă triunghiulară,
situat în partea postero -superioară a toracelui. Acesta prezintă
două fețe(anterioară și posterioară), trei margini și trei
unghiuri.
Spina scapulei se observă pe fața posterioară a scapulei. Aceasta
se continua în porțiunea lateral cu o prelungire liberă numită
acromion.
Acromionul este o proeminență turtită de sus în jos și palpabilă
la nivelul umărului. Acesta prezintă fața articulară a
acromionului pentru extremitatea laterală a claviculei cu care
se articulează.
Fosa supraspinoasă este locul de inse rție al mușchiului
supraspinos.
Fosa subspinoasă sau infraspinoasă este punct de inserție pentru
mușchii infraspinos, rotund mare și rotund mic.
10
Cavitatea glenoidă este legată de restul scapulei prin colul
scapular. La nivelul acesteia se inseră mușchiul triceps și
biceps brahial. [Papilian, V., 2006, pag. 57 -60]
[https://corewalking.com/wp –
content/uploads/2012/03/scapula.jpg ]
Clavicula este un os lung și pereche, poziționat la limita
dintre torace și gât, mai exact între manubriul sternului și
acromionul scapulei, cu care se articulează.â
Forma acesteia este de „S” culcat. Este formată din 2 extremități
și corp. Fața superioară este netedă și se poate palpa sub piele.
La extremitățile ei este rugoasă și are inserții musculare. Fața
inferioară prezintă șanțul claviculei unde se inseră mușchiul
sublcavicular. [Papilian, V., 2006, pag. 57 -60]
[http://www.imagequiz.co.uk/img?img_id=ag5zfmltYWdlbGVhcm5lc
nIQCxIHUXVpenplcxi7xagzDA ]
11
I.1.2 Musculatura umărului
Mușchii umărului formează o masă musculară complexă care dă
aspectul reliefat al umărului. Aceștia sunt în număr de șase și
ei stau la baza tuturor mișcărilor făcute în articulația
scapulohumerală.
1. Mușchiul deltoid – cel mai voluminos mușchi de la nivelul
umărului, se inseră pe marginea anterioară a claviculei, pe
baza inferioară a marginii posterioare a spinei scapulei și
pe marginea laterală a acromionului. Se mai inseră pe
tuberozitatea deltoidiană a humerusului. Acesta are formă
triunghiulară și realizează mișcarile de proiecție
anterioară și rotație externă a brațului, rotație externă
a brațului și abducția brațului .
2. Mușchiul supraspinos – are inserții pe fosa supraspinoasă
a scapului și pe fața superioară a tubercului mare al
humerusului. Inervația este dată de nervul subscapular.
Mișcarea pe care o face este de abducție al brațului ajutând
deltoidul.
3. Mușchiul infra spinos- se inseră în fosa infraspinoasă, pe
fascia infraspinoasă și pe fața medială a tubercui mare al
humerusului. Inervația este dată de nervul suprascapular.
Este mușchiul ce asigur rotația în exterior a humerusului.
4. Mușchiul rotund mic – are originea pe fața posterioară a
scapului și se mai inseră pe fața inferioară a tuberculului
mare al humerusului. Este invervat de nervul axilar și face
rotația externă a brațului.
5. Mușchiul rotund mare – se inseră pe unghiul inferior al
scapulei, pe jumătatea inferioar ă a fâșiei osoase situate
de-a lungul marginii laterale a osului și se mai inseră pe
tuberculul mic al humerusului, pe creasta acestuia. Este
inervat de nervul toracodorsal și asigură mișcările de
adducție, rotație internă a brațului, retropulsie a
umărului și duce scapula în sus și înainte.
6. Mușchiul subscapular – este un mușchi triunghiular ce are
inserțiile în fosa subscapulară și pe tuberculul mic al
humerusului. Inervația este asigurată de nervul
12
subscapular. Mișcarea pe care o face este de rotație int ernă
a humerusului.[Bain, G., Sugaya, H., 1995, pag. 199 -301]
Bilanțul muscular al umărului se măsoară în poziție fără
gravitație pentru fiecare mișcare.
Forța 0 este cea în care mușchiul nu realizează contracție.
Se palpează mușchiul și se urmărește dacă există contracție la
nivelul acestuia.
Forța 1 – pentru flexie se palpează mușchiul deltoid pe
fața anterioară a umărului, coracobrahialul pe fața internă a
brațului în treimea superioară.
– Pentru extensie se palpează deltoidul, rotundul mare,
marele do rsal și tricepsul brachial.
– Pentru abducție se palpează deltoidul pe fața laterală a
umărului și mușchiul supraspinos deasupra omoplatului.
– Adducția se realizează palpând supraspinosul în fosa
infraspinoasă și pectoralul mare pe fața anterioară a
toracelului.
– Pentru rotație externă se palpează deltoidul posterior se
palpează pe fața posterioară a brațului în treimea
proximală și mușchiul supr aspinos în fosa supraspinoasă.
– Rotația internă se măsoară palpând tendonul pectoralului
mare pe fața anterioară a toracelului și rotundul mare pe
marginea axilară a omoplatului.
Forța 2 – flexia se testează din decubit hetero -lateral cu
brațul susținut de kinetoterapeut iar pacientul execută flexia.
– Extensia se testează din poziție fără gravitație executând
extensia brațului de către pacient.
– Abducția se testează din poziția fără gravitație pacientul
executând mișcarea activ.
– Adducția se testează la fel ca cea prezentată anterior.
– Rotația internă și externă sunt testate la fel ca cele de
mai sus.
Forța 3 – Pentru flexie se execută în poziția
antigravitațională flexia brațului până la 90 de grade fără
rezistență.
13
– Pentru extensie se execută activ de către pacient în poziția
antigravitațională.
– Pentru abducție se execută fără rezistență până la 90 de
grade.
– Pentru adducție se pune o rezistență medie în treimea
distală a brațului.
– Rotația externă și rotația internă se măsoară executând
mișcarea de către pacie nt fără a pune rezistență, în poziția
antigravitațională.
Forța 4 – Pentru flexie se măsoară din poziția
antigravitațională punând o rezistență în treimea distală
a brațului la jumătatea segmentului de mișcare.
– Extensia se măsoară din poziția antigravitați onală cu o
rezistență în treimea distală a brațului la jumătatea
traseului de mișcare.
– Abducția, adducția, rotația internă și externă se măsoară
la fel ca precedentele mișcări.
Forța 5 – Pentru flexie se pune rezistență mai puternică în
treimea distală a b rațului
– Pentru extensie, abducție, adducție, rotație internă și
rotația externă se testează la fel ca la mișcarea
anterioară. [Balint, T., 2007, pag.144 -153]
[http://img -aws.ehowcdn.com/default/asset -cache-
net4/xc/153499103 -male-back-muscular -system-anatomy-
isolated. jpg?v=1&c=IWSAsset&k=2&d=B53F616F4B95E553AD99B24E170C
14
E8A971B7EB3C6E0E5F7CE9436A249DB8ADB3&b=QQ==?l=270&u=0&r=631&lo
=270]
I.1.3 Noțiuni de biomecanică
Articulația acromio -claviculară este o „artrodie” (capul
articular este mai mic decât o jumătate de sferă ). Are mișcări
de alunecare, care sunt foarte limitate dar dau voie scapulei să
facă basculări de mare amplitudine. Această articulație conferă
centurii scapulare o suplețe considerabilă fără de care
mișcările claviculei ar antrena mișcări bruște și necoor donate
ale omoplatului pe torace.
Articulația scapulo -humerală este cea mai mobilă
articulație. Are trei grade de libertate și acționează în strânsă
corelație funcțională cu celelalte articulații de la nivelul
centurii scapulare. Datorită acestei situații este mărită
amplitudinea de mișcare a membrului superior.
Mișcarea de abducție sau de îndepărtare ale brațului se
face până când tuberozitatea se lovește de porțiunea superioară
a buretului glenoidian. .[Nenciu, G., 2012, pag 54 -59]
Mișcarea de adducție se face în sens invers față de cea
anterioară cu ajutorul, în mod special, a gravitației și
greutății brațului mișcarea fiind controlată de mușchii
abductori. Mușchii adductori intervin în situații în care
gravitația și greutatea nu sunt suficient de puterni ci pentru a
acționa brațul.
Mișcările de anteducție și retroducție se realizează prin
bascularea capului humeral. Amplitudinea proiecției înainte este
de 95 de grade și cea inversă 20 de grade. Amplitudinea acestor
mișcări poate crește la 180 de grade pen tru anteducție prin
extensia coloanei vertebrale și 35 de grade la retroducție.
Rotația internă și cea externă se execută în jurul axului
longitudinal ce trece prin capul humeral în jurul axei anatomice
lungi a humerusului.
Mișcarea de circumducție este o mișcare care le cuprinde pe
toate cele de mai sus executată în jurul celor trei axe
anatomice. Capul humeral desenează un mic cerc în jurul cavității
glenoide.[Nenciu, G., 2012, pag 54 -59]
15
Centura scapulară este formată din cele trei articulații
sterno-claviculară, acromio -claviculară și scapulo -toracică.
Abducția se realizează în plan frontal pe intervalul 0 -180
de grade. Această mișcare se testează în ortostatism sau șezând
folosind brațul fix al unui goniometru pe linia axilară
anterioară și cel mobil pe linia mediană a feței anterioare a
bratului spre olecran. Până la 90 de grade face articulația
scapulo-humerală, 60 de grade le face prin bascularea scapulei,
și 30 de grade prin înclinarea lateral a coloanei vertebrale
dorso-lombare.
Adducția reprezin tă mișcarea opusă celei anterioare pe
intervalul de mai sus plus încă 45 de grade spre linia mediană.
Se poate măsura o adducție corectă doar dacă este combinată cu
o flexie și extensie a brațului. Goniometrul se poziționează la
fel ca la mișcarea anterioa ră. [Cioroiu, S., 2012, pag69 -74]
Flexia sau anteducția se realizează în plan sagittal pe
intervalul 0 -180 de grade. Poziția care ajută măsurarea cu
goniometrul este de culcat dorsal. Brațul fix al goniometrului
este fixată pe trunchi iar cel mobil pe lin ia mediană a feței
laterale a brațului până la 165 de grade după care se orientează
spre olecran. Flexia până la 90 de grade se face din articulația
scapulo-humerală, 60 de grade din articulația scapulo -toracică
și 30 de grade prin hiperlordozarea coloanei lombare.
Extensia este o mișcare destul de limitată ce se realizează
doar pe un interval de 60 de grade. Printr -o mișcare pasivă se
poate ajunge până la 90 de grade prin cifozare și basculare a
scapulei. Goniometrul se foloseste la fel ca la flexie.
Rotația internă este o mișcare cuprinsă între 0 și 90 de
grade. Se testează din culcat dorsal, la marginea unui mese cu
cotul flectat la 90 de grade. Brațul fix al goniometrului este
pus parallel cu solul iar cel mobil pe fața posterioară a
antebrațului.
Rotația externă este mișcarea inversă celei interne și se
măsoară pe acelasi interval 0 -90 de grade. Masurarea se face la
fel ca la cea anterioară. Pană la 65 de grade o realizează
articulația scapulo -humerală. Până la 20 -25 de grade este făcută
16
prin retropulsi a scapulo -toracică. [Cioroiu, S., 2012, pag69 –
74]
[http://www.medicalpromotion.ro/images/mari/WM15.jpgbig.j
pg]
Pentru a înțelege mai bine care sunt mușchii responsabili pentru
fiecare mișcare o sa prezint următorul rezumat :
a) Proiecție anterioară – este realizată de mușchiul deltoid,
pectoral mare și mușchiul biceps brahial.
b) Proiecție posterioară – este realizată de mușchi ul
deltoid, dorsal mare, rotund mare și de capul lung al
tricepsului;
c) Abducția – este asigurată de deltoid și supraspinos ajutați
de biceps;
d) Adducția – este făcută de pectoralul mare, dorsalul mare
și de cinci din cei șase mușchi ai umărului, mai puțin
supraspinos;
e) Rotația internă – este executată de suprascapular, pectoral
mare, rotund mare, biceps și dorsal mare.
f) Rotația externă – este realizată de infraspinos și rotund
mic. [Budescu, E., 2013, pag 76 -82]
17
I.1.4 Articulația umărului
Articulația umărului este cea care unește capul humeral cu
cavitatea glenoidă a scapulei. Are forma unei sfere.
Suprafața articulară a humerusului pentru această
articulație este capul humeral. Pe partea scapulei avem
cavitatea glenoidă care are o formă ovală și are în centrul ei
o formațiune numită tuberculul glenoidal.
Capsula articulară are forma unui manșon și are două
straturi, unul extern care este fibros și unul intern sinovial.
Stratul estern se inseră pe periferia cavității glenoide și pe
colul humeral. Inserția pe humerus se face în partea superioară
la limita cartilajului hialin lăsând în afară cei doi tuberculi.
[Papilian, V., 2006, pag. 110 -112]
Ligamentul coracohumeral este cel mai important ligament.
El se inseră pe bza și marginea extern ă a procesului coracoid
cu un capăt și cu celălalt pe tuberculul mare al humerusului.
Ligamentul glenohumeral se inseră pe cadrul glenoidian și
pe colul anatomic al humerusului. [Papilian, V., 2006, pag. 110 –
112]
I.2 PATOLOGIA TRAUMATICĂ A UMĂRULUI
Umărul posttraumatic are o incidență destul de accentuate
din cauza particularităților morfofuncționale ale articulației
scapulohumerale. După anumite intervenții chirurgicale se poate
ajunge la anumite sechele care cu greu se pot corecta, însă prin
kinetoterapie se pot corecta.
Printre principalele leziuni pe care le suferă umărul sunt
în urma:
– Contuziilor;
– Luxațiilor;
– Fracturi;
– Plăgi tăiate sau înțepate;
– Arsuri.
Entorsele nu prea se întâmplă în această articulație datorită
capsule articulare laxe. Sechelele articulare la această se
rezumă la durere și redoare articulară.
18
I.2.1 Periartrita scapulo -humerală
Se recuperează în proporție de 98% și poate recidiva. Apare
în urma unor traumatisme, afecțiuni reumatismale, afecțiun i
neurologice, afecțiuni ortopedico -chirurgicale.
Se clasifică în următoarele :
1. Umărul simplu dureros – are cauze tendinită, sinovită și
bursita umărului. Are trei faze acută, subacută și cronică.
Se imobilizează cu brațul în abducție în faza acută. În
faza subacută se începe cu exerciții izometrice.
2. Umăr hiperalgic – se datorează unei tendinite calcificate.
Se descoperă în urma unei radiografii. Umărul se ține
imobilizat în eșarfă 3 -7 zile.
3. Umăr mixt – are cauze tendinite sau bursite. Apare ca o
contract ură musculară a flexorilor și rotatorilor umărului
și o redoare articulară care nu dispare la tratament cu
antialgice. Umărul este imobilizat 3 -7 zile.
4. Umăr blocat – apare din cauza unei capsulite retractile.
5. Umăr pseudo -paralitic – apare în urma unei rupt uri a calotei
rotatorilor. Mai poate apărea și în urma îmbătrânirii
fibrelor musculare.
Etiopatogenia PSH – principalele cauze ale acestei afecțiuni
sunt traumtatismele repetate la nivelul articulațiilor umărului,
expunere la frig, afecțiuni ale sistemului nervos cum ar fi AVC,
Parkinson, traumatism cerebral, sindrom talamic etc. TBC
pulmonara apicala și intervențiile chirurgicale intratoracice.
Fizioterapeutii englezi clasifica PSH în următoarele șase
categorii:
o Sindromul de împingere are ca și cauză o af ecțiune a
tendonului mușchiului supraspinos. Se manifestă prin
dureri recidivante în mod special la sportivii tineri,
dubut insidios și crește treptat intensitatea durerii,
mobilitatea este afectată pentru mișcarea de flexie și
rotație internă. Durerea max imală este atinsă când
mișcarea de flexie atinge 90 de grade. Se poate testa
prin apăsarea marginii anterioare a acromionului
produce durere intensă, RMN, electromiografie și
ecografie mio -entezo-osteo-articulara.
19
o Tendinita degenarativă apare frecvent la b ărbații de
peste 50 de ani, tamplari, pictori sau sudori. Apar
leziuni degenerative la tendonul supraspinosului. Este
fără simptome multă vreme, primele apar abia după un
traumatism local. Durerea este imprecis localizată,
mobilitatea este afectată pe toat e mișcările dar
abducțiile sunt cel mai limitate până la 70 -100 de
grade. Se examinează prin palparea tuberozității, unde
poate să apară durerea sub acromion. Se mai examinează
prin aceleași metode ca la sindromul de împingere.
o Capsulita retractilă apare p redominant la femei și se
caracterizează prin inflamația cronică a capsulei
glenohumerale. Debutul și -l face cu dureri moderate
ale umărului și cu limitare progresivă a mișcărilor.
Pe parcursul problemei durerea dispare însă
mobilitatea este foarte afectat ă. Se descoperă prin
palpare, observând o limitare a mișcărilor active și
pasive, în mod special abducția și rotația externă. Se
mai poate descoperi prin RMN, radiografie și testul cu
xilină.
o Umărul pseudoparalitic mai este considerat și ca
stadiul tardiv al sindromului de împingere. Se produce
ruptura tendoanelor rotatorilor la tineri din cauza
traumatismelor iar la vârstinici degenerativ.
[http://dralinpopescu.ro/2010/periar trita-
scapulohumerala -psh.html ]
o Tendinită biciptală reprezintă inflamația tendonului
lung al bicepsului, cu alterarea calității fibrelor
acestuia. Modificare care poate duce la ruptură
degenerativă. Simptomele sunt durere la nivelul
umărului, pe fața ante rioară, accentuată la încercarea
de flexie a brațului, disconfort care se simte ca o
povară pe umăr. Luxarea poate să dea o senzație de
pocnitură. Mai apare și o tumefacție specifică
musculaturii rupte. Se descoperă prin RMN, raze x,
examenul clinic care e vidențiază semnul „Popeye”.
20
[http://www.ortopedumar.ro/tendinita -bicipitala -si-
ruptura-de-biceps/ ]
o Tendinită calcificantă reprezintă o afecțiune ce se
manifestă prin d epunerea de hidroxiapatie în
tendoanele umărului. Aceasta determină durere, în mod
special cand este ridicat brațul, inflamație locală,
redoare articulară și uneori crepitații ale umărului.
La radiografie se observa depozitele calcice sub formă
de ceață. S e mai poate observa și prin artrograma cu
contrast opac sau printr -o tomografie cumputerizată
pentru o localizare mai exactă a depozitelor de
calciu. Afectează adulții între 30 și 50 de ani și cel
mai adesea este afectat tendonul mușchiului
supraspinos. Se tratează prin analgezice,
kinetoterapie, terapie cu unde șoc și prin chirurgie.[
http://www.romedic.ro/tendinita -calcificanta ]
În cazul periartritei scapulo -humerale se va indica
tratamentul medicamentos și cel kinetic. Kinetoterapia
reprezintă pilonul principal în cazul recuperării PSH. Aceasta
are ca obiective principale:
Ameliorarea fenomenelor dureroase și inflamatorii;
Corectarea pozițiilor vicioase;
Refacerea gradelor de mobilitate și în treținerea
mobilității normale;
Întreținerea tonusuli muscular normal;
Evitarea factorilor de stres mecanic;
Kinetoterapia va recâștiga amplitudinea articulară, adaptată
la stadiul bolii, utilizând:
Posturări;
Contracții izometrice;
Mișcări active și exerc iții fizice;
Mișcări pasive;
Mișcări pasiv -active.
21
I.2.2 Fracturile umărului
Vizează clavicular, omoplatul și extremitatea proximală a
humerusului. În cazuri mai rare există posibilitatea ca toate
cele trei oase să fie afectate
A. Fractura de claviculă est e cea mai frecventă în rândul celor
de la nivelul umărului. Se poate întâlni la toate vârstele.
Printre semnele care pot indica o fractură de claviculă sunt:
poziția vicioasă a umărului care este căzut, impotența
funcțională, durere insuportabilă, senzați e de frecare la
încercarea de a ridica brațul, deformarea regiunii la nivelul
claviculei și inflamarea zonei din jurul claviculei. Pentru a
identifica exact locul fracturii este necesară efectuarea unei
radiografii care să cuprindă tot umărul. În urma fra cturii de
claviculă suferă foarte mult mobilitatea lucru care dă unul din
principalele obiective ale kinetoterapiei.
Consolidarea osoasă durează 3 -4 săptămâni. Recuperarea
fracturii umărului poate începe devreme în a doua săptămână. Se
poate recupera chiru rgical plus kinetoterapie sau nechirurgical.
Tratamentul nechirurgical se face prin imobilizare cu un
bandaj Dessault sau bandajul „în formă de opt”. În perioada de
imobilizare mușchiul va începe să se atrofieze dar imediat după
ce începe consolidarea osoasă se poate începe kinetoterapie.
Kinetotera pia are ca obiectiv îndepărtarea redorii articulare
și se poate începe la două săptămâni cu mișcări active, cele
pasive fiind interzise. După 3 -4 săptămâni se poate începe
creșterea forței musculare cu exerciții ușoare la început dupa
care se poate crește nivelul de rezistență. Este foarte important
ca în timpul recuperării și după terminarea recuperării să se
acorde foarte multă atenție posturii capului și coloanei
vertebrale.
Tratamentul chirugical se recomanda doar dacă deplasarea
dintre capetele osoase este foarte mare. Intervenția
chirurgicală poate avea cateva riscuri cum ar fi: neconsolidarea
articulației, leziuni pulmonare, leziuni vasculo -nervoase,
infecția și deteriorarea dispozitivului de fixare.
[ http://www.doctorortoped.ro/umar -si-brat/afectiuni/umar –
si-brat/fractura -de-clavicula.html ]
22
B. Fractura humerusului este foarte întâlnită la femeile
vârstnice. Cele mai frecvente sechele rămân leziuni le
periarticulare care determină impotență funcțională și
dureri reziduale. Sunt cinci tipuri de fractură ale
humerusului:
Fractura trohiterului – prezintă leziuni ale
tendoanelor rotatorilor;
Fractura trohinului ;
Fractura colului anatomic – Semnele clin ice care
pot indica o astfel de fractură sunt durerea
spontană și foarte puternică care poate fi
însoțită de senzația auditivă de rupere a osului,
impotență funcțională parțială la fracturile fără
deplasare și totală la cele cu deplasare de
capete osoase. Incidența acestei fracturi este
mai mult fără deplasare de capete osoase. Se
poate pune diagnosticul pe baza anamnezei dar
pentru un diagnostic mai exact în care să se vada
exact locul în care a avut loc fractura este
necesară o radiografie. Recuperarea po ate începe
foarte repede pentru ca acest tip de fractură nu
afectează inserțiile mușchilor de aceea se poate
executa orice mișcare. Se foloseste tratament
medicamentos pentru durere, fizioterapie și
kinetoterapie. [ http://www.ortokinetic.ro/p76 –
Fractura+de+col+humeral ]
Fractura capului humeral – se recuperează la fel
de repede și ușor ca cea anterioară;
Fractura colului chirurgical este fără deplasare
sau cu deplasare minoră de capete oso ase. Cele cu
deplasare, care sunt foarte rare, ridică probleme
foarte dificile în recuperarea acestuia prin
kinetoterapie. [Sbenghe, T., 1981, pag. 165 – 191]
Tratamentul tipurilor de fracturi prezentate mai sus se
începe orthopedic, printr -o imobilizare în apparat de tip
Dujarrier care poate dura 3 -4 săptămâni.
23
Recuperarea trebuie începută din perioada imobilizării și
uneori se poate chiar renunța la imobilizare pentru a putea
începe recuperarea. Sunt contraindicate mișcările pasive,
tracțiunile și rotaț iile forțate. După ce se consolidează osos
se poate începe cu exerciții libere pentru recuperare articulară
și musculară. Hidrokinetoterapia este foarte utilă datorită
efectelor benefice ale apei.
C. Fractura omoplatului este foarte rară dar de cele mai mult e
ori vine cu alte părți afectate cum ar fi glena, colul,
acromionul etc. Sunt întâlnite des la tineri și sunt
asociate cu politraumatisme.
Mecanismul de producere poate fi direct, indirect urmat unei
căderi brațul în extensie și prin smulgere dată de con tracții
musculare violente. 25% din ele sunt însoțite de fracturi ale
claviculei, 37% sunt asociate cu leziuni pulmonare și contuzii
pulmonare iar 16% din fracturi sunt asociate cu alte cauze ce
pot determina decesul.
Se poate clasifica în fractură cu dep lasare de capete osoase
și fractură fără deplasare care se poate observa după semnele
clinice, foarte puține, cum ar fi durere, impotență funcțională,
atitudine de „umilință”.
La palpare se poate simți durere localizată la nivelul
articulației scapulohume rale. Se poate determina prin raze x și
computer tomograf.
Tratamentul este umbrit de cel pentru asigurarea funcțiilor
vitale care pot fi afectate de leziunile asociate. În cazurile
în care leziunile sunt extrem de grave fractura de scapulă nu
este o prior itate. Se poate trata prin intervenție chirurgicală,
imobilizare, mobilizare precoce etc.
După intervenția chirurgicală se poate interveni cu
crioterapie în prima zi, antialige și antiinflamatoare,
imobilizare cu bandaj Deseault timp de 3 -4 zile, abducție și
rotație externă pasivă timp de patru săptămâni. Dupa o lună se
face un control cu raze x și se începe mobilizarea activă. După
6 săptămâni se poate reveni la activitățile zilnice. După 2 luni
se mai face un control de raze x și se poate începe cu exerc iții
de forță.
24
Kinetoterapia folosește exerciții în decubit dorsal iar
kinetoterapeutul va susține brațul.
De obicei aceste probleme vin cu „moartea” deltoidului de
aceea kinetoterapeutul trebuie să -l învete pe pacient noi scheme
de mișcare pentru fiecar e exercițiu în care acesta să folosească
alți mușchi pentru aceleasi mișcări. Pacientul trebuie învățat
în ce ordine și ce mușchi trebuie să acționeze.
După 4 -6 săptămâni de kinetoterapie brațul redevine
functional. Daca pe parcursul recuperării deltoidul își revine,
nivelul recuperării poate să fie diminuat deoarece corpul nu
poate permite să existe două scheme de mișcare de același tip
executate în același timp.
[http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20
de%20Medicina/ORTOPEDIE%20 –
%20TRAUMATOLOGIE/ 07.FRACTURILE%20OMOPLATULUi.pdf ]
I.2.3 Luxația de umăr
Este cea mai des întâlnită și apare cel mai des în urma unui
traumatism, în 96% din cazuri.
Se manifestă prin durere, tumefacție și impotență funcțională
totală a brațului. Ca și semne se poate obser va semnul epoletului
(depresiune la nivelul cavității glenoide a omoplatului). Brațul
este în abducție ireductibilă. Se poate descoperi prin examen
radiologic.
Procedeele prin care se poate „pune umărul la loc” sunt
următoarele:
– Procedeul Hipocrates este cea mai întâlnită și se face prin
tracțiunea medicului ortoped plasându -si piciorul în axila
pacientului după care trage în ax brațul pacientului;
– Procedeul Milch tracțiune ușoară în ax a brațului cu un
brațul ridicat;
– Procedeul Stimson pacientul este în decubint ventral și se
trage brațul în ax;
– Procedeul Von Artl se trage brațul în ax având axila
sprijinită pe spătarul unui scaun;
– Procedeul Kocher.
25
Perioada de imobilizare este de două săptămâni la prima
luxație iar la cele recidivate este de 3 -4 săptămân i.[
http://ortopediaonline.ro/content/view/49/51/ ]
Luxațiile umărului se clasifică în :
A. Luxație de cap humeral
Cel mai adesea acestea sunt anterioare(90%) dar mai există și
cele posterioare.
Diagnosticul pentru o luxație anterioară se pune dacă apar
următoarele semne clinice:
– Cotul este îndepărtat de trunchi și nu reușește să atingă
corpul;
– Capul humeral este poziționat în altă poziție decât cea
anatomică la palpare;
– În luxația subcoracoidă braț ul este blocat în abducție;
Pentru luxația posterioară se urmăresc următoarele semne
clinice:
– Sub spina scapulei se poate palpa capul humerusului;
– Coracoida este foarte pronunțată;
– Brațul este blocat în rotație internă și îi este imposibil
să execute rotație externă.
Luxația de cap humeral poate fi tratată chirurgical sau prin
imobilizare și kinetoterapie. Cel mai adesea întâlnite sechele
posttraumatice sunt :
Durerea și redoarea;
Capsulită retractilă;
Bursită calcară;
Necroza capului humeral;
Pareza.
Recuperarea se începe cu imobilizarea „Dujarrier” timp de trei
săptămâni. Mobilizările passive nu sunt permise dar dacă este un
kinetoterapeut foarte experimentat se poate încerca executarea
lor cu mare grijă. În primele 15 zile trebuie să se evite
mișcările de abducție, rotație externă și extensie a brațului.
În luxațiile possterioare sunt evitate rotațiile interne și
extensia brațului.
26
Exercițiile izometrice nu sunt interzise, ba chiar sunt
recomandate, însă cu brațul în poziție joasă.
După o lună se p ot relua mișcările din articulația umărului
dar la o amplitudine mai mica. Prima data se începe cu mișcări
simple și după consolidarea acestora se încep exercițiile cu
mișcări combinate.
B. Luxația acromioclaviculară
Poate apărea dacă se cade direct pe umăr sau printr -o
loviturp. Apare însoțită cu rupture ligamentelor
acromioclaviculare și coracoclaviculare. După o astfel de
luxație se poate instala o artroză dureroasă a articulației
acromioclaviculare.
Diagnosticul se pune urmărind aspectul umprului. Mușchiul
trapez ridică clavicular și deltoidul coboară acromionul.
Mobilitatea scapulohumerală este normală însă scapula rămâne
blocată și împiedică prin dureri ridicarea brațului înainte.
Tratamentul începe cu imobilizar ea în eșarfă pentru sustinere
a cotului. Sub axilă se pune o perniță care să susțină brațul
ușor depărtat. Recuperarea se face prin fizioterapie folosind :
Curenți diadinamici;
Ultrasunet;
Caldură.
Ca și recuperare fizică se poate face hidrokinetoterapie,
kinetoterapie articulară și scripetoterapie .
I.2.4 Contuziile
Reprezintă traumatisme de părți moi prin lovire sau strivire.
Poate afecta țesutul sau mușchii, se manifestă prin edem și/sau
tumefacție. Provoacă dureri și uneori și mica impotență
musculară.
Contuzia umărului se poate produce prin lovire la polul
superior al umărului, în zona capsulotendinoasă. Cel mai des
întâlnite se manifestă cu rupture manșonului rotatorilor și cu
rupere a tendonului lung al bicepsului.
A.Ruptura manșonului rotatorilor
Mai are și numele de umăr pseudoparalitic și mai poate fi inc lus
și în etiopatologia periartritei scapulohumerale. Această
ruptură poate fi totală sau parțială. Se poate observa semnul
27
„brațului care cade” în cazurile în care se produce ruptură
completă.
Kinetoterapia urmăreste :
-consolidarea mecanică și cobor ârea capului humeral ;
– menajarea musculaturii profunde prin evitarea
întinderilor musculare;
– evitarea ducerii mâinii la spate;
– evitarea flexiei în combinație cu adducția;
– evitarea rotației interne și celei externe;
– evitarea frecării ca pului humeral de arcul
acromiocoracoid;
– hidrokinetoterapie;
– folosirea mâinii sănătoase pentru a ajuta brațul
afectat.
B. Ruptura tendonului lung al bicepsului
Această formă de contuzie poate fi și ea asociată cu „umăr
pseudo paralitic”.
Recuperar ea după o astfel de ruptură necesită intervenție
chirurgicală. Kinetoterapie presupune aceleași principii ca
recuperarea după ruptura rotatorilor cu câteva exceptii:
– imobilizarea poate ajunge până la opt săptămâni;
– mobilizările active ale cotului ajută la recuperarea
extensiei antebrațului;
– la mobilizarea brațului din umăr nu participă tendonul
lung al bicepsului, însă datorită mișcării capului humeral,
teondunul urcă pasiv din această cauză se va executa cu atenție
mișcarea de retropulsie a brațului.
I.2.5 Paraliziile
Paralizia de nerv circumflex sau axilar are origine C4 -C5 și
inervează mușchii deltoizi și rotund mic.
28
[https://www.shoulderdoc.co.uk/content/assets/7055 -229.jpg]
Etiologic apare traumatic după fracturi ale extremității
distale a diafizei humerale, luxații la nivelul articulației
scapula-humerala, după o compresiune prelungită de la folosirea
cârjelor în tim p îndelungat și după probleme inflamatorii.
Atitudine particulară prezintă umărul este căzut cu brațul
atârnând pe lângă corp. Sindromul motor se manifestă prin
afectarea mișcărilor de abducție și extensie a brațului.
Sindromul senzitiv prezintă hipoanes tezie la nivelul umărului și
partea superioară a zonei laterale a brațului.
[http://documents.tips/documents/paralizia -nervului -axilar-
circumflex.html ]
Paralizia nerv ului suprascapular care are originea în C5 -C6.
Lezarea acestui nerv duce la adducție forțată a brațului și
luxație acromioclaviculară care deplasează omoplatul înainte.
Este afectat mușchiul supraspinos și provoacă durere și duce
la impotența funcțională a umărului.
Se poate trata cu infiltrații de hidrocortizon și xilină
repetate, imobilizare în poziție corectă a umărului și
kinetoterapie [Sbenghe, T., 1981, pag. 193].
I.3 RECUPERAREA UMĂRULUI ÎNGHEȚAT
Recuperarea umărului înghețat nu este un proces dificil și
irecuperabil însă unele complicații pot face ca asta să se
întâmple. În funcție de traumatism recuperarea poate să necesite
intervenție chirurgicală, medicamentoasă, fizioterapeutică,
kinetoterapeutică și masaj.
29
Intervenția c hirurgicală se face în cazul luxațiilor mai grave
și fracturilor cu deplasare de capete osoase. Imediat după
intervenția chirurgicală se poate imobiliza brațul pe o perioada
cuprinsă între 3 -4 zile până la 2 -3 săptămâni în funcție de
gravitatea și locația fracturii.
În perioada de imobilizare postchirurgicală se intervine cu
mobilizări pasive, pasiv -active și izometrie în funcție de
fiecare problemă.
I.3.1 Medicația
Este de cel mai multe ori necesară și aceasta poate cuprinde
antialgice, sedative, medicam ente antiinflamatorii, steriozi și
uneori infiltrații locare.
Intensitatea și stadiul în care se află articulațiile este
cel care influențează tratamentul medicamentos.
I.3.2 Masajul
Reprezintă „prelucrarea metodică a părților moi ale
corpului, prin acți uni manuale și mecanice, în scop fiziologic
sau curativo -profilactic.”[Ionescu, A., 1994 pag. 11]
„Masajul coloanei vertebrale trebuie considerat ca un
tratament de fond prin care se acționează atât împotriva
dezordinii posturale (aflată de foarte multe or i la baza
dezvoltării suferinței bolnavului), cât și împotriva
consecințelor induse de uzura morfologică a structurilor
musculo-ligamentare.” [Kiss,J.,2002,pag.83].
Pentru realizarea masajului asupra coloanei vertebrale
trebuie să se țină cont în primul râ nd de poziția de lucru și în
al doilea rând de particularitățile clinice dar și de experiența
maseurului. Tehnicile de lucru se descriu astfel:
Presiuni superficiale sau efleuraj, aplicate lent și
repetitiv de la periferia zonei dureroase spre
epicentru,astfel se obține o detentă a țesuturilor;
Presiuni statice care se mențin pe o zonă contractată pană
la dispariția contracturii;
Presiuni dinamice profunde pe mușchiul trapez, inserțiile
musculare occipitale, până la nivelul brațului;
Presiuni combinate cu întinderea țesuturilor;
30
Masaj transversal de tip fricțiune pe inserțiile mușchiului
unghiular pe omoplat, mușchiul trapez, deltoid și biceps;
Întinderea maselor musculare cu podul palmei sau cu
degetele.
Efectele masajului:
▪ Activează nutriția și este influențată funcția de
termoreglare;
▪ Stimulează SNC;
▪ Relaxarea bolnavului și ușurează executarea exercițiilor;
▪ Efecte locale: calmarea durer ilor (efect antialgic), hiperemie
locală, accelerarea circulației locale, îndepărtarea stazelor
locale, accelerarea proceselor de reasorbție, excitant și
stimulant pentru musculatura hipotonă;
▪ Efecte generale: stimularea funcțiilor aparatului circulator,
creșterea metabolismului bazal și îmbunătățirea stării psihice;
▪ Crește tonusul muscular;
▪ Are rol trofic. Acționează asupra circulației sanguine și va
mări aportul de oxigen și substanțe nutritive, favorizează
eliminarea reziduurilor metabolice din țes uturi, prevenindu -se
astfel apariția oboselii.
În urma acestor procedee se poate observa o reducere a
tensiunii musculare, se realizează o relaxare bună pentru a se
putea executa mobilizarea activă, pasiv -activă și pasivă a
articulațiilor umărului în flexi e-extensie, abducție -adducție,
rotații interne -externe, circumducții.
I.3.3 Electroterapia
Electroterapia poate fi folosită cu scop antalgic încă din
stadiul acut, cu condiția ca alegera formei de curent terapeutic
să fie făcută cunoscând foarte bine mecanismele fizio -patologice
de producere și transmitere a durerii.
Pentru un tratament simptomatic antalgic se folosesc
diferite forme de curenți de joasă frecvență: CDD, curenți
Traebert, curenți Leduc, Tens. [Kiss,J.,2002,pag.81].
Curenții diadinamici au o acțiune puternic analgezică și
vasomotorie, diminuând tensiunea musculară dar și durerea.
31
I.3.4 Hidrokinetoterapia
Hidroterapia este o metodă fiziokinetoterapeutică care
utilizează aplicarea sub diferite forme a apei pe piele, în
scopul creșterii rez istenței organismului, normalizării
funcțiilor sale alterate și combaterea anumitor manifestări
patologice.
Hidrokinetoterapia reprezintă kinetoterapia in apa,
respectiv baza recuperarii medicale, una din principalele forme
de refacere a functiilor diminua te in urma unor boli sau
traumatisme.
[https://i.ytimg.com/vi/Op8YL6ogchw/hqdefault.jpg ]
Hidrokinetoterapia se foloseste foa rte mult în recuperarea
umărului . Efectele terapeutice ale apei dar și faptul că în apă
toate exercițiile se pot executa mult mai bine constituie
principalele motive pentru care hidrokinetoterapia este o parte
importantă în re cuperarea umărului înghețat .
I.3.5 Kinetoterapia
Kinetoterapia este cea mai importantă parte î n recuperarea
capsulita adezivă. Dacă nu se intervine cu kinetoterapie,
sechele acestuia se pot agrava și duce la complicații mult mai
grave. Aceasta se poate folosi ca atare sau cu mici modificări
în funcție de fiecare particularitate a problemei.
Programul a fost împărțit în cinci faze după cum urmează:
32
Faza 1
Este perioada precoce după traumatism, după intervenția
chirurgicală, dacă a fost cazul. Faza începe imediat cu
imobilizarea centurii scapulare. Foarte important în această
perioadă este aspectu l că umărul nu trebuie solicitat foarte
tare.
Există trei tipuri de imobilizare care dau tipul de
recuperare:
1. Imobilizare cu cotul lipit de corp cu bandaj de tip
Dujarrier – menține antebrațul pe fața anterioară a
toracelui. La acest tip de imobilizare se intervine
cu mobilizarea pumnului, degetelor și coloanei
cervicale prin exerciții libere. Controlul staticii
gâtului, umerilor și toracelui este foarte
important să se facă în fața oglinzii. Executarea
de contracții izometrice ale mușchilor centurii
scapulare. Gimanistica respiratorie este foarte
importantă în această fază.
2. Imobilizare cu brațul în abducție este cea mai
neplăcută imobilizare pentru că noaptea poate
provoca disconfort. Această imobilizare ajută
deoarece menține brațul în poziția fiziologică , se
poate regla în funcție de ce afecțiune suferă
umărul, nu permite dezvoltarea capsulitelor
retractile și poate permite începerea precoce a
reuperării. Pe durata imobilizării se pot executa
mișcări pasive și pasiv -active evitând rotațiile și
coborârea b rațului mai jos de cat este imobilizat.
3. Imobilizarea în eșarfă este cea mai ușoară și uneori
este continuarea celorlalte două tipuri de
imobilizări. În acest tip de imobilizare se poate
trece foarte repede la faza a doua de recuperare.
Faza 2
Este faza c e continua imediat după ce s -a terminat perioada
de imobilizare. În această fază umărul nu trebuie
33
suprasolicitat, nefiind încă pregătit să lucreze la capacitate
maximă.
În această fază se foloseste masajul, kinetoterapia și
hidrokinetoterapia.
1. Masajul este foarte important deoarece are efecte antialgic
și decontracturant. Se execute în zona cervicodorsală(umăr
și brat). După masaj se poate intervene cu masaj cu gheată
pentru a combate inflamația. Masajul pregătește mușchii și
articulația pentru kinetoterapie.
2. Rearmonizarea mecanică a umărului reprezină partea în care
se insistă pe exerciții ușoare ce vizează creșterea
mobilității articulare și eliminarea redorilor articulare.
În această fază se insist pe exerciții care au ca scop
prevenirea dez axării capului humeral.
3. Exerciții pasive, pasive -active și active reprezină partea
în care se mobilizează activ articulațiile vecine umărului.
Umărul este mobilizat prin exerciții pasiv -active și pasive
în funcție de cât de mare este durerea.
4. Hidrokinetote rapia este foarte importantă și se face doar
dacă starea starea țesuturilor moi permite intrarea în apă.
Exercițiile în apă beneficiază de efectele relaxante și
decontracturante ale apei.
5. Exercițiile izometrice se încep cu partea distală a
humerusului. Ace ste exerciții pregătesc începerea
exercițiilor dinamice din fazele următoare.
Faza 3
Este faza în care se poate începe solicitarea umărului dar
nu direct la cel mai înalt nivel ci treptat având ca reper
nivelul durerii. În această fază se poate executa orice tip de
exercițiu, în mod special cele pentru creșterea forței musculare
și amplitu dinii mobilității articulare.
Faza 4
Este cea mai importantă fază a recuperării umărului
posttraumatic. În această fază se intervine cu masaj,
termoterapie și electroterapie antalgică care pregătesc
pacientul pentru kinetoterapie.
34
Manevrele de întindere capsuloligamentare reprezintă
exercițiile prin care se crește mobilitatea articulară și este
eliminată redoarea articulară.
După ce se începe cu exercițiile de mobilitate urmează
folosirea exercițiilor de facilitare proprioceptivă. În această
fază se folos esc diagonalele Kabat dar și alte tehnici cum ar fi
contracție -relaxare, relaxare opunere, rotație ritmică etc.
Exercițiile autopoasive la scripete se folosesc pentru
mobilizarea în diferite direcții a umărului lezat cu ajutorul
scripetului și brațului săn ătos. Aceste exerciții sunt foarte
apreciate de către pacient deoarce acesta poate controla
intesitatea mișcării.
Exercițiile active pentru cresterea mobilității și forței
musculare. Acestea sunt cele mai importante deoarece ele
demonstreaază ca recuperare a a ajuns la punctul în care și -a
materializat efectele.
Printre exercițiile active mai intră și exercițiile cu
rezistență care au ca scop creșterea forței musculare. Pentru a
spori mai repede eficacitatea acestora se folosesc exerciții cu
scripeți și con tragreutăți, benzi elastice și gantere de
diferite greutăți.
În același timp se mai intervine cu exerciții de coordonare,
daca mișcările fine au fost afectate, prin diferite metode de
terapie ocupațională sau exerciții precise.
Pentru coordonare se pot fo losi ADLurile special concepute
pentru această capacitate a corpului dar și placa canadiană.
35
[http://www.help -devices.ro/gallery/Placa -canadiana -cod-07350-
-5834536319_0_huge.jpg ]
Această placă conține elemente ce se pot întâlni în
activități zilnice cum ar fi închiderea sau deschiderea unui
fermoar, folosirea unei clanțe, folosirea unor nasturi,
folosirea unei curele, tastatură etc.
Faza 5
Nu este obligatorie în toate cazurile deoarece majoritatea
pacienților sunt deja recuperați în mare parte încă din faza a
IV-a. În această fază se continuă cu exerciții ușoare și de
întreținere și ar trebui să ajute pacienții să prevină
recidivarea traumat ismelor umărului.
36
Exemplu de exerciții
1. Culcat dorsal. Se execută ridicarea brațelor înainte sus și
se revine în poziția inițială. 20×2 serii
2. Așezat pe scaun cu două gantere de 0.5 kg în fiecare mână.
Se execută ridicarea laterală după care se revine. 10×3
serii
3. Cu fața la perete se pășeste cu degetele în sus pe perete
având membrul superior exstins. 10×4 serii
4. La colțul camere în ortostatism cu o mână pe un perete și
cealală pe celălalt perete. Se execută flectări din cot cu
bascularea înainte a trunc hiului între brațe. 10×3 serii
5. Stând cu mâinile la ceafă. Se execută apropierea coatelor
și depărtarea acestora prin înainte. 10×3 repetări.
6. Așezat pe scaun. Se execută mișcarea de la înot spate. 20
de repetări pe fiecare braț x2 serii
7. Stând în fața unui s palier. Mâinile apucă o bară a
spalierului la nivelul pieptului. Se execută „flotări”.
20×3
8. Așezat cu un baston de capete apucat. Se execută ridicarea
brațelor înainte sus după care se coboară bastonul până la
nivelul cefei. 10×4
9. Circumducții la roata mari nărească din stând în diferite
poziții față de aceasta. 10×2 serii pe fiecare poziție.
10. Culcat dorsal cu o minge medicinală la nivelul
pieptului. Se execută ridicarea și coborârea mingii
medicinale. 10×3 serii.
Aceste exerciții se pot executa în faza a IV -a sau în faza V.
37
CAPITOLUL II -ORGANIZAREA CERCET ĂRII
II.1 DATA, LOCUL ȘI SUBIECȚII CERCETĂRII
Cercetarea a fost realizată pe o perioadă între 15 ianuarie
2018 – 12 aprilie 2019 , desfășurată la Centrul Socio -Medical
„Teofil Mija” din Brașov, județul Brașov. Evaluarea inițială a
avut loc din momentul începerii cercetării și cuprinde un lot de
4 pacienți diagnosticați cu capsulită adezivă cu vârste cuprinse
între 47 -60 de ani. Nu a fost necesar acordul acestora deoarece
lucrarea de față nu conține date concrete care să conducă la
identitatea acestora.
Toți pacienții au beneficiat de 10 ședințe de recuperare și
s-a urmărit evoluția lor prin evaluarea inițială, făcută în prima
zi, evaluarea intermediară care a fost efectuată în ședința a
șasea și evaluarea finală în ultima zi de recuperare. Pacienții
au venit cu recomandare de la doctorul de recuperare pentru a
începe cu faza a IV -a de recuperare. Deși pacienții au beneficiat
doar de 10 ședințe de kinetoterapia în intervalul prezentat mai
sus, în care s -a făcut cercetarea, am aplicat exerciții și
evaluări asemănătoare celor din lucrare pentru probleme care
interesează articulația umărului deși nu implică un traumatism
la nivelul acestu ia de exemplu AVC, fracturi la nivelul
antebrațului și mâinii, spondiloză cervicală.
II.2 APARATE, INSTALAȚII ȘI MATERIALE
Pentru realizarea cercetării am utilizat următoarele
aparate și materiale: goniometru pentru a măsura unghiul
mișcării de flexie -extensie, abducție -adducție; saltea, minge
medicinală, baston, bandă elastică. În ceea ce privește
aparatele și instalațiile am folosit: aparatele și mijloacele de
tratament, aspecte fizice, convorbiri cu subiecții implicați în
cercetare(anamneza, actualizată la începutul, pe parcursul și
sfârșitul tratamentului), care oferă informații utile în vederea
desfășurării corecte a trata mentului, în scopul evaluării și
pentru a observa aspectele psihice ale subiecților
38
II.3 METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE
Metodele și tehnicile de cercetare utilizate sunt următoarele:
Metoda studiului bibliografic – studiul bibliografic al
acestei cerceră ri cuprinde studierea literaturii de
specialitate în vederea obținerii unor informații legate de
sechele umărului posttraumatic dar și toate celelalte
informații relevante acestui subiect.. Documentarea
bibliografică a fost necesară pentru a face posibilă
fundamentarea teoretică a observației folosită ca metodă de
cercetare.
Metoda observației – datorită procesului de observație, a fost
posibilă derularea și înregistrarea acestei lucrări, notare
a celor văzute. Datorită faptului că observația este o metodă
de cunoaștere științifică a realității, datele obținute prin
observație au fost prelucrate rațional.
Metoda studiului de caz – este frecvent utilizat în clinica
medicală, psihologie, pedagogie, activități corporale și se
bazează mai mult pe analiza calitati vă a datelor, pe
descrierile verbale redate de subiecți decât pe analiza
cantitativă a datelor. Scopul acestei metode este de a
îndeplinii înțelegerea unor situații asemănătoare celor care
urmează a fi analizate.
Metoda testelor – „Testarea este o probă standardizată în ceea
ce privește administrarea ,interpretarea și cotarea ei și care
furnizează date asupra anumitor caracteristici
psihofiziologice sau psihice ale anumitor
sarcini”. [Neveanu,P.,1978,pag.58;Turcu,I.,2007,pag.135].
Evaluarea acestei însușiri se face prin raportarea ei
statistică la situația altor subiecți și astfel rezultă o
clasificare de tip cantitativ sau tipologic a subiectului.
Metoda statistică – Această metodă cu prinde procedee, tehnici
și principii folosite în realizarea observării subiecților,
prelucrarea datelor obținute prin observare și interpretarea
39
rezultatelor care conduce la finalizarea procesului
statistic.
II.4 PROCEDURA DE DESFĂȘURARE A CERCETĂRII
Înainte de începerea planului de recuperare, în prima
ședință am supus pacienții la diverse teste care să îmi dea
informații despre mobilitate, durere, diferite senzații
perceptoare, echilibru și starea de sănătate.
Diagnosticul de capsulită adezivă a fost pu s de către
medicul specializat pe medicină fizică. În cabinetul de
kinetoterapie pacientul a fost supus unor care să indice nivelul
mobilității articulare, forța musculară și nivelul durerii.
Testarea mobilității s -a realizat prin măsurători cu ajutorul
goniometrului și au fost notate gradele de mișcare pentru flexie,
extensie, abducție, adducție, rotație externă și rotație internă .
Testele au fost realizate din poziția așezat și anume:
Abducția se realizează în plan frontal pe intervalul 0 -180
de grade. A ceastă mișcare se testează în ortostatism sau șezând
folosind brațul fix al unui goniometru pe linia axilară
anterioară și cel mobil pe linia mediană a feței anterioare a
bratului spre olecran. Până la 90 de grade face articulația
scapulo-humerală, 60 de grade le face prin bascularea scapulei,
și 30 de grade prin înclinarea lateral a coloanei vertebrale
dorso-lombare. [Balint, 2007, pag.140]
Adducția reprezintă mișcarea opusă celei anterioare pe
intervalul de mai sus plus încă 45 de grade spre linia mediană.
Se poate măsura o adducție corectă doar dacă este combinată cu
o flexie și extensie a brațului. Goniometrul se poziționează la
fel ca la mișcarea anterioară. [Balint, 2007, pag.141]
40
Flexia sau anteducția se realizează în plan sagittal pe
intervalul 0 -180 de grade. Poziția care ajută măsurarea cu
goniometrul este de culcat dorsal. Brațul fix al goniometrului
este fixată pe trunchi iar cel m obil pe linia mediană a feței
laterale a brațului până la 165 de grade după care se orientează
spre olecran. Flexia până la 90 de grade se face din articulația
scapulo-humerală, 60 de grade din articulația scapulo -toracică
și 30 de grade prin hiperlordozar ea coloanei lombare. [Balint,
2007, pag.138]
Extensia este o mișcare destul de limitată ce se realizează
doar pe un interval de 60 de grade. Printr -o mișcare pasivă se
poate ajunge până la 90 de grade prin cifozare și basculare a
scapulei. Goniometrul se foloseste la fel ca la flexie. [Cioroiu,
S., 2012, pag69 -74]
Rotația internă este o mișcare cuprinsă între 0 și 90 de
grade. Se testează din culcat dorsal, la marginea unui mese cu
cotul flectat la 90 de grade. Brațul fix al goniometrului este
pus paralle l cu solul iar cel mobil pe fața posterioară a
antebrațului.
Rotația externă este mișcarea inversă celei interne și se
măsoară pe acelasi interval 0 -90 de grade. Masurarea se face la
fel ca la cea anterioară. Pană la 65 de grade o realizează
articulația scapulo -humerală. Până la 20 -25 de grade este făcută
prin retropulsia scapulo -toracică. [Cioroiu, S., 2012, pag69 –
74]
Testarea forței a fost făcută conform bilanțului muscular
prezentat la capitolul I, unde avem:
41
Forța 0 care este considerată „zero” pentru că mușchiul nu
realizează nicio contracție.
Forța 1 unde pacientul realizează o mișcare schițată.
Forța 2 pacientul poate executa o mișcare cu greu contra
gravitației.
Forța 3 este considerată ca fiind acceptabilă.
Forța 4 pacientul poate executa exerciții contra gravitației
și contra unei greutăți medii.
Forța 5 este nivelul în care pacientul poate execută o mișcare
contra unei forțe foarte mari.
Nivelul durerii a fost examinat întrebând pacientul în timpul
executării evaluărilor pentru forță și mobilitate care este
nivelul durerii în care se situează acesta. Notele au fost
cuprinse între 0 și 5, unde 0 înseamnă lipsa durerii și 5 durere
insuportabilă.
II.5 COMUNICARE KINETOTERAPEUT -PACIENT
Comunicarea joacă un rol foarte important în meseria de
kinetoterapeut deoarece se stabilește o relație kinetoterapeut –
pacient și astfel se produce o bună colaborare finalizată cu un
rezultat corespunzător.
„La început este importa nta ca acesta să obțină
consimțământul pacientului pentru ca ședințele să se desfășoare
într-un ambient cât mai plăcut. Pentru toate acestea,
kinetoterapeutul trebuie să fie un bun psiholog, să fie capabil
să comunice cu pacientul său și să ii inspire încr edere de la
prima vedere pentru că de el depinde sănătatea pacientului.”
[Cioroiu,S.,2012,pag.273].
Foarte important ă este și comunicarea cu familia
pacientului, în cazurile în care pacientul nu conștientizează
gravitatea problemei, iar aceștia trebuie țin uți la curent cu
evoluția bolnavului, dar ei au obligația să contribuie la
însănătoșirea lui permanent prin continuarea programului de
recuperare la domiciliu.
Efortul paciențiilor este foarte important pentru recuperarea
umărului posttraumatic. Colaborar ea interdisciplinară medic –
kinetoterapeut -fizioterapeu -pacient are în vedere obținerea
42
rezultatului dorit. Pacientul trebuie să fie perseverent,
răbdător,disciplinat și conștient că rezultatele pot întârzia
uneori.
II.6 PLANUL DE RECUPERARE
Schema de tratament îmbină succesiunea metodică, toate
mijloacele și tehnicile descrise în această lucrare și sunt
adaptate fiecărui pacient în parte. Efectele exercițiilor au
fost: locale și generale, imediate și tardive, trecătoare și de
lungă durată, mo rfologice și funcționale, educative și
reeducative.
Pe baza evaluărilor a fost stabilită dozarea și intensitatea
exercițiilor.
Înainte de fiecare ședință de kinetoterapie pacienții
beneficiau de ședințe de electroterapie după cum a recomandat
medicul s pecialist.
II.6.1 Obiectivele recuperării
– Combaterea durerii din timpul executării unor exerciții
– Eliminarea redorilor articulare
– Creșterea mobilității articulare
– Creșterea forței musculare
II.6.2 Exercițiile de recuperare
1. Așezat pe scaun. Mobilizări al e gâtului în toate sensurile
de mișcare. 10 pe fiecare mișcare.
2. Așezat pe scaun. Ridicarea umerilor. 10×2 serii
3. Așezat pe scaun. Ducerea umerilor înapoi și înainte. 10×2
serii
4. Așezat pe scaun. Rotații ale umerilor înainte simultan.
10×2 serii
5. Așezat pe sca un. Rotații ale umerilor înapoi simultan. 10×2
serii
6. Cele două exerciții(4 și 5) doar că se mișcă alternativ
umerii. 10×2 serii pe fiecare mișcare
7. Stând cu un baston de capete apucat. Ridicarea bastonului
înainte sus și revenire. 10×2 serii
43
8. Stând cu un ba ston de capete apucat și brațele ridicate la
90 de grade. Se execută flectarea coatelor și extensia
acestora. 10×3 repetări
9. Stând cu un baston de capete apucat. Ridicarea bastonului
înainte sus după care se coboară până la nivelul cefei.
10×2 repetări
11. Așezat cu o bandă elastică sub bazin. Cu mâinile se
apucă de capete banda și se execută abducția brațului urmată
de revenire la poziția inițială. 10×2 repetări Culcat
dorsal. Se execută ridicarea brațelor înainte sus și se
revine în poziția inițială. 20×2 serii
12. Așezat pe scaun cu două gantere de 0.5 kg în fiecare
mână. Se execută ridicarea laterală după care se revine.
10×3 serii
13. Cu fața la perete se „pășeste cu degetele în sus pe
perete având membrul superior exstins. 10×4 serii
14. La colțul camere în ortost atism cu o mână pe un perete
și cealală pe celălalt perete. Se execută flectări din cot
cu bascularea înainte a trunchiului între brațe. 10×3 serii
15. Stând cu mâinile la ceafă. Se execută apropierea
coatelor și depărtarea acestora prin înainte. 10×3
repetări .
16. Așezat pe scaun. Se execută mișcarea de la înot spate.
20 de repetări pe fiecare braț x2 serii
17. Stând în fața unui spalier. Mâinile apucă o bară a
spalierului la nivelul pieptului. Se execută „flotări”.
20×3
18. Așezat cu un baston de capete apucat. Se execut ă
ridicarea brațelor înainte sus după care se coboară
bastonul până la nivelul cefei. 10×4
19. Circumducții la roata marinărească din stând în
diferite poziții față de aceasta. 10×2 serii pe fiecare
poziție.
20. Culcat dorsal cu o minge medicinală la nivelul
pieptului. Se execută ridicarea și coborârea mingii
medicinale. 10×3 serii.
44
21. Stând cu spatele la scara fixă și cu mâinile apucând
bara la nivelul bazinului. Se execută semigenuflexiuni
lăsând mai multă greutate pe brațe.
22. Stând la scara fixă cu bara apucată deasu pra capului.
Se execută tracțiuni ușoare până pacientul se ridică pe
vârfuri. 5×4 serii
23. Stând cu fața la perete și o minge între perete și
palmă. Se execută mișcări circulare sau drepte conducând
mingea pe perete cu mâna. 10×2 serii
24. Stând cu mâinile apucat e între ele la spate. Se execută
ridicarea ușoară a brațelor înapoi.5×3 serii
25. Așezat pe scaun. Se execută ridicarea brațelor lateral
sus cu inspirație și se revine pe expirație. 10 repetări
45
CAPITOLUL III – PREZENTAREA, PRELUCRAREA STATISTICĂ ȘI
INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII
Interpretarea rezultatelor obținute înainte și după ce a fost
realizat programul kinetoterapeutic se axează pe menținerea unei
stări optime de sănătate a subiecților, din punct de vedere
fizic, dar și psi hic.
Astfel în lucrarea de față au fost selectați pacienți cu
vârste cuprinse între 47 și 60 de ani cu diagnosticul de
capsulită adezivă dar și alte probleme la nivelul motor.
Nr.Crt Nume și
prenume Sexul Vârsta Afecțiunile
1 B.A F 56 Capsulită adezivă,
Spondilodiscartroză
cervicală,
Discopatie lombară,
Gonartroză
2 M.E M 47 Capsulită adezivă,
Discopatie lombară
3 C.I M 52 Capsulită adezivă,
Hernie de disc
operată
4 D.R F 60 Capsulită adezivă,
Spondiloză
cervicală
Hipertensiune
arterială
Tabel 1. Lotul de pacienți – date anamneză
După cum se observă majoritatea pacienților au ca și boli
asociate cele de la nivelul coloanei vertebrale, cauzate de uzura
întâmpinată la locul de muncă.
46
Graficul 1. Împărțirea pe sexe
Nr.
Crt Nume
Prenume Flexie Extensie Abducție Rotație
internă Rotație
externă
1 B.A 170 de
grade 40 de
grade 160 de
grade 80 de
grade 80 de
grade
2 M.E 175 de
grade 47 de
grade 175 de
grade 85 de
grade 85 de
grade
3 C.I 140 de
grade 38 de
grade 165 de
grade 82 de
grade 85 de
grade
4 D.R 175 de
grade 55 de
grade 180 de
grade 90 de
grade 85 de
grade
Tabelul 2. Evaluarea inițială a mobilității articulare
În urma primei evaluări se vede că articulațiile sunt foarte
aproape de capacitatea maximă.
Împărțirea pe sexe
Masculin Feminin
47
Nr.C
rt Nume
Prenu
me Flex
ie Extens
ie Abducț
ie Adducț
ie Rotaț
ie
inter
nă Rotaț
ie
Exter
nă Nivel
ul
durer
ii
1 B.A Forț
a 4 Forța
3 Forța
3 Forța
3 Forța
3 Forța
3 3
2 M.E Forț
a 4 Forța
3 Forța
4 Forța
4 Forța
4 Forța
4 2
3 C.I Forț
a 2 Forța
2 Forța
3 Forța
3 Forța
3 Forța
4 4
4 D.R Forț
a 4 Forța
4 Forța
4 Forța
5 Forța
5 Forța
4 1
Tabelul 3. Evaluarea inițială a forței musculare și a durerii la
nivelul umărului
Din tabelul 3 putem observa că forța musculară este bună
aproape în majoritatea cazurilor extremitățile fiind C.I care
are cea mai mică forță musculară și D.R care are cea mai bună
forță musculară. Aceeași situație și la nivelul durerii. 170175
140175
4047
3855160175
165180
8085 8290
8085 85 85
020406080100120140160180200
B.A M.E C.I D.REvaluarea ini țială a mobilității articulare
Flexie Extensie Abducție Rotație internă Rotație externă
48
Graficul 3. Evaluarea inițială a forței musculare și durerii
la nivelul umărului
Acesta a fost nivelul la care s -au situat pacienții la prima
ședință. În funcție de nivelul fiecăruia a fost stabilit dozajul
și adecvat anumite exerciții.
Nr.
Crt Nume
Prenume Flexie Extensie Abducție Rotație
internă Rotație
externă
1 B.A 173 de
grade 45 de
grade 170 de
grade 83 de
grade 83 de
grade
2 M.E 177 de
grade 50 de
grade 180 de
grade 90 de
grade 90 de
grade
3 C.I 150 de
grade 40 de
grade 167 de
grade 85 de
grade 87 de
grade
4 D.R 180 de
grade 60 de
grade 180 de
grade 90 de
grade 85 de
grade
Tabelul 4. Evaluarea intermediară a mobilității articulare
Se poate observa că la D.R după 5 zile de recuperare
moblitate a atins amplitudinea maximă, mai puțin pentru rotația
externă. Ceilalți pacienți au avut și ei progrese în urma celor
5 ședințe de kinetoterapie unde s -a lucrat intens mai puțin cu
B.A unde s -a urmărit cu atenție tensiunea arterială înainte de
fiecare ședin ță de kinetoterapie.
00,511,522,533,544,55
B.A M.E C.I D.R4 4
24
3 3
24
34
34
34
35
34
35
34 4 4
3
24
1FORȚA MUSCULARĂ ȘI NIVELUL
DURERII
Flexie Extensie Abducție Adducție Rotație internă Rotație externă Nivelul durerii
49
Graficul 4. Evaluarea intermediară a mobilității articulare
Nr.C
rt Nume
Prenu
me Flex
ie Extens
ie Abducț
ie Adducț
ie Rotaț
ie
inter
nă Rotaț
ie
Exter
nă Nivel
ul
durer
ii
1 B.A Forț
a 4 Forța
3 Forța
3 Forța
4 Forța
4 Forța
4 2
2 M.E Forț
a 4 Forța
4 Forța
5 Forța
5 Forța
4 Forța
4 1
3 C.I Forț
a 3 Forța
3 Forța
3 Forța
3 Forța
4 Forța
4 2
4 D.R Forț
a 5 Forța
4 Forța
5 Forța
5 Forța
5 Forța
4 1
Tabelul 5. Evaluarea intermediară a forței musculare și a durerii
la nivelul umărului
În tabelul 5 putem observa că durerea a scăzut considerabil
la toate persoanele mai puțin pentru D.R unde durerea este la
nivelul minim, la fel cum a fost după prima evaluare. Forța
musculară a crescut la toți pe cate o arie de mișcare sau mai
multe.
FlexieExtensieAbducțieRoație internăRotație externă
050100150200
B.AM.EC.ID.R
B.A M.E C.I D.R
Flexie 173 177 150 180
Extensie 45 50 40 60
Abducție 170 180 167 180
Roație internă 83 90 85 90
Rotație externă 83 90 87 85
50
Graficul 5. Evaluarea intermediară a forței musculare și a
durerii
După 5 ședințe de kinetoterapie putem observa o imbunătățire
considerabilă a situației umărului pentru fiecare pacient.
Nr.
Crt Nume
Prenume Flexie Extensie Abducție Rotație
internă Rotație
externă
1 B.A 180 de
grade 55 de
grade 177 de
grade 90 de
grade 90 de
grade
2 M.E 180 de
grade 60 de
grade 180 de
grade 90 de
grade 90 de
grade
3 C.I 170 de
grade 55 de
grade 175 de
grade 90 de
grade 90 de
grade
4 D.R 180 de
grade 60 de
grade 180 de
grade 90 de
grade 90 de
grade
Tabelul 6. Evaluarea finală a bilantului articular la nivelul
umărului
În urma evaluării finale putem observa că la anumiți
pacienți nu s -a reușit recuperarea totală pe anumite segmente de
00,511,522,533,544,55
B.A M.E C.I D.R4 4
35
34
34
35
35
45
35
4 4 45
4 4 4 4
2
12
1Forța musculară și nivelul durerii
Flexie Extensie Abducție Adducție Rotație internă Rotație externă Nivelul durerii
51
mișcare însă la D.R s -a recuperat 100% pe toate segmentele ceea
ce demonstrează că kinetoterapia a atins obiectivul dorit.
Graficul 6. Evaluarea finală a bilanțului articular
Graficul 6. Evaluarea finală a bilanțului articular
În cazul rotațiilor externe și interne toți pacien ții au atins
amplitudinea maximă a mișcărilor.
Nr.C
rt Nume
Prenu
me Flex
ie Extens
ie Abducț
ie Adducț
ie Rotaț
ie
inter
nă Rotaț
ie
Exter
nă Nivel
ul
durer
ii
1 B.A Forț
a 4 Forța
3 Forța
4 Forța
5 Forța
5 Forța
5 1
2 M.E Forț
a 5 Forța
5 Forța
5 Forța
5 Forța
5 Forța
5 0
3 C.I Forț
a 4 Forța
4 Forța
4 Forța
4 Forța
5 Forța
5 2
4 D.R Forț
a 5 Forța
5 Forța
5 Forța
5 Forța
5 Forța
5 0
Tabelul 7. Evaluarea finală a forței musculare și a nivelului
dureros
FlexieExtensieAbducțieRoație internăRotație externă
050100150200
B.AM.EC.ID.R
B.A M.E C.I D.R
Flexie 180 180 170 180
Extensie 55 60 55 60
Abducție 177 180 175 180
Roație internă 90 90 90 90
Rotație externă 90 90 90 85
52
Din punctul de vedere al forței musculare și nivelului
dureros pacienții M.E și D.R au fost recuperați complet. Ceilalți
mai au încă probleme, poate și din cauza vârstei mai înaintate.
Graficul 7. Evaluarea finală a forței musculare și a
nivelului dureros
După 10 ședințe de recuperare putem trage concluzia că
efectele kinetoterapiei combinate cu ședințele de electroterapie
și-au atins obiectivul scontat.
00,511,522,533,544,55
B.A M.E C.I D.R45
45
35
45
45
45 5 5
45 5 5 5 5 5 5 5 5
1
02
0
Forța musculară și nivelul durerii
Flexie Extensie Abducție Adducție Rotație internă Rotație externă Nivelul durerii
53
Graficul 8. Evoluția bilanțului articular pentru B.A
În urma graficului se poate observa cum mobilitatea s -a
imbunătățit de la o evaluare la alt a pe parcursul celor 10 zile
Graficul 9. Evoluția mobilității articulare pentru M.E
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200FlexiaExtensiaAbducțiaRotația internăRotația externă
Evaluarea finală Evaluarea intermediară Evaluarea inițială
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200FlexiaExtensiaAbducțiaRotația internăRotația externă
Evaluarea finală Evaluarea intermediară Evaluarea inițială
54
Graficul 10. Evoluția mobilității articulare pentru C.I
Graficul 11. Evoluția mobilității articulare pentru D.R
În graficul 11 putem obsserva că D.R a avut cea mai bună
evoluția a mobilității articulare, acesta recuperându -se în
totalitate la finalul celor 10 ședințe.
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200FlexiaExtensiaAbducțiaRotația internăRotația externă
Evaluarea finală Evaluarea intermediară Evaluarea inițială
175551809085
180601809085
180601809090
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200FLEXIAEXTENSIAABDUCȚIAROTAȚIA INTERNĂROTAȚIA EXTERNĂ
Evaluarea finală Evaluarea intermediară Evaluarea inițială
55
Graficul 12. Evoluția forței musculare și a durerii pentru B.A
Graficul 12. Evoluția forței musculare și nivelului dureros
pentru M.E
4333333
4334442
4345551
0 1 2 3 4 5 6FLEXIAEXTENSIAABDUCȚIAADDUCȚIEROTAȚIE INTERNĂROTAȚIE EXTERNĂDURERE
Evaluarea finală Evaluarea intermediară Evaluarea inițială
4344442
4455441
5555550
0 1 2 3 4 5 6FlexiaExtensiaAbducțiaAdducțieRotație internăRotație externăDurere
Evaluarea finală Evaluarea intermediară Evaluarea inițială
56
Graficul 13. Evoluția forței musculare și nivelului dureros
pentru C.I
Graficul 14. Evoluția forței musculare și nivelului durerii
pentru D.R
După 10 ședințe de recuperare pacienții au fost recuperați în
proporție de 80 -90% iar doi dintre ei 100%.
2233344
3333442
4444552
0 1 2 3 4 5 6FlexiaExtensiaAbducțiaAdducțieRotație internăRotație externăDurere
Evaluarea finală Evaluarea intermediară Evaluarea inițială
4445541
5455541
5555550
0 1 2 3 4 5 6FlexiaExtensiaAbducțiaAdducțieRotație internăRotație externăDurere
Evaluarea finală Evaluarea intermediară Evaluarea inițială
57
CONCLUZII
1. Din graficele în care este prezentată evoluția mobilității
putem observa că exercițiile destinate mobilității
articulare au ajutat la creșterea acesteia pe parcursul
celor 10 ședințe de kinetoterapie.
2. După prima evaluare putem observa că nivelul durerii era
destul de mare la prima ședință pentru toți dar pe parcursul
ședințelor aceasta s -a diminuat și chiar a dispărut în
anumite cazuri.
3. Forța musculară a beneficiat și ea de modificări pe
parcursul celor 10 ședințe pornind de la chiar forța 2 și
ajungând până la forța 4 -5. Pentru doi din pacienți aceasta
s-a recuperat în totalitate.
4. După cum se observă în capitolul III, kinetoterapia și -a
atins obiectivele prezentate în lucrare.
RECOMAND ĂRI
1. Se recomandă continuarea exercițiilor învățate pe
parcursul ședințelor de recuperare. În mod special cele
ce vizează mobilitate articulară dar și cele pentru
forță.
2. Evitarea suprasolicitărilor mecanice din viața de zi cu
zi sau de la locurile de muncă ale pacienților.
3. Reluarea controalelor la șase luni, u n an sau atunci când
revine durerea la nivelul umărului.
4. Kinetoterapie profilactică pentru toată viața pentru a
eveta recidivarea sechelelor sau apariția altor
probleme.
5. Gimnastică medicală care să vizeze coloana vertebrală
care să oprească sau să prevină apariția deficiențelor
fizice specifice coloanei vertebrale.
58
BIBLIOGRAFIE
1. Albu, C., Gherguț, A., „Dicționar de
kinetoterapie”,Ed.Polirom, București, 2007;
2. Baciu,C., „Anatomia funcțională a aparatului locomotor”,
Ed.Stadion, București , 1972;
3. Baciu, C ., „Aparatul locomotor”,Ed.Medicală, București,
1981;
4. Balint,T., „Evaluarea aparatului locomotor”,
Ed.Tehnopress, Iași 2007;
5. Cioroiu,S., „Esențial în anatomie și biomecanică”
,Ed.Universității Transilvania din Brașov, 2006;
6. Cioroiu,S.,„ Kinetoterapie de la teorie la practică”,
Ed.Universității Transilvania din Brașov, 2012;
7. Cioroiu,S., „Masaj”, Ed.Universității Transilvania din
Brașov, 2010;
8. Kiss,J., „Fizio -kinetoterapia și recuperarea medicală în
afecțiunile aparatului locomotor”, Ed.Medicală, București,
2002;
9. Ion Turcu, „Metodologia cercetarii in educatie fizica si
sport”, Ed.Universitatii Transilvania din Brașov,2007;
10. Papilian,V., „Anatomia omului,Vol.1.Aparatul
locomotor”, Ed.All, București, 2003;
11. Sbenghe,T., „Kinesiologie Știința mișcării”, Ed
Medicală, București, 2008;
12. Sbenghe,T., „Kinetologie profilactică,terapeutică și
de recuperare”, Ed.Medicală, București, 1987;
13. Sbenghe, T., „Recuperarea medical a sechelelor
posttraumatice ale membrelor”, Ed. medicală, București,
1981;
14. Ionescu,A., „Masajul”, Ed.All, București, 1994;
15. Gabriel Ștefănescu https://drstefanescu.ro/umarul –
inghetat/ [07.01.2019, 11:56]
16. Ion Bogdan Codreanu
https://dr.codorean.ro/afectiuni/afectiuni –
umar/capsulita -adeziva-umarul-inghetat/ [07.01.2019,
12:30]
59
17. Bain, G., Itoi, E., Di Giacomo, G., Sugaya, H., „Normal
and Pathological Anatomy of the Shoulder”, Ed. Springer,
New York, 2015;
18. Niculescu, C., Cârmaciu, R., Sălvăstru, C., Ciornei,
C, Nită, C., Voiculescu, B., „Anatomia și fiologia omului”,
Ed. Corint, București, 2009
19. https://ro.wikipedia.org/wiki/Os_%28anatomie%29
[05.01.2019, 11:45]
20. http://previews.123rf.com/images/guniita/guniita1304/
guniita130400014/19354642 -Humerus-upper-arm-bone-
Detailed -medical-illustration -from-front-and-behind-
Latin-medical-terms-Isola-Stock-Vector.jpg [05.01.2019,
12:50]
21. https://corewalking.com/wp –
content/uploads/2012/03/scapula.jpg [03.04.2019, 13:45]
22. http://img -aws.ehowcdn.com/default/asset -cache-
net4/xc/ 153499103 -male-back-muscular -system-anatomy-
isolated.jpg?v=1&c=IWSAsset&k=2&d=B53F616F4B95E553AD99B24
E170CE8A971B7EB3C6E0E5F7CE9436A249DB8ADB3&b=QQ==?l=270&u=
0&r=631&lo=270 [01.02.2019, 17;50]
23. http://www.medicalpromotion.ro/images/mari/WM15.jpgbi
g.jpg [01.02.2019, 15:43]
24. http://dralinpopescu.ro/2010/periartrita –
scapulohumerala -psh.html [01.02.2019, 16: 00]
25. http://www.ortopedumar.ro/tendinita -bicipitala -si-
ruptura-de-biceps/[05.05.2019 , 13:00]
26. http://www.romedic.ro/tendinita -calcificanta
[04.05.2019, 14:43]
27. http://www.doctorortoped.ro/umar -si-
brat/afectiuni/umar -si-brat/fractura -de-clavicula.html ;
[02.03.2019, 15:00]
28. http://www.ortokinetic.ro/p76 –
Fractura+de+col+humeral ; [02.03.2019, 12:00]
29. http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facul
tatea%20de%20Medicina/ORTOPEDIE%20 –
%20TRAUMATOLOG IE/07.FRACTURILE%20OMOPLATULUi.pdf
[01.02.2019, 14:15]
60
30. http://ortopediaonline.ro/content/view/49/51/
[01.02.2019, 16:17]
31. https://www.shoulderdoc.co.uk/content/assets/7055 –
229.jpg [15.01.2019, 17:00]
32. http://documents.tips/documents/paralizia -nervului –
axilar-circumflex.html [15.01.2019, 18:19]
33. https://i.ytimg.com/vi/Op8YL6ogchw/hqdefault.jpg
[12.05.2019, 11:00]
34. http://www.help -devices.ro/gallery/Placa -canadiana –
cod-07350–5834536319_0_huge.jpg [18.02.2019, 22:00]
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Profesor Dr. Cioroiu Silviu Gabriel Absolvent:Ferencz Barbara BRAȘOV 2019 1 Recuperarea pacienților cu capsulită adezivă Conducător științific:… [615087] (ID: 615087)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.