Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L. [615079]

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ” DIN ARAD
FACULTATEA DE FARMACIE
SPECIALIZAREA : FARMACIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. UNIV. DR. OLAH NELI -KINGA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ” DIN ARAD
FACULTATEA DE FARMACIE
SPECIALIZAREA : FARMACIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

STUDIUL IMPACTULUI UNOR
PARAMETRII TEHNIOLOGI ASUPRA
CALITĂȚII TINCTURII OB ȚINUTE DIN
“CARDUUS MARIANUS L .”

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. UNIV. DR. OLAH NELI -KINGA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

2
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 3
CAPIT OLUL I
CARDUUS MARIANUS ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 5
1.1 Părți din plantă folosite în uzul terapeutic ………………………….. ………………………….. ….. 5
1.2 Compoziție chimică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 8
1.3 Indicații, mecanism de acțiune, reacții adverse , contraindicații, doze ……………………. 10
1.4 Produse de pe piața din România ………………………….. ………………………….. …………….. 15
CAPITOLUL II
PARAMETRII TEHNOLOGICI CU IMPACT ASUPRA CALITĂȚII EXTRACTELOR
DE PLANTE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 18
2.1 Etapele obținerii unui extract lichid ………………………….. ………………………….. …………. 22
2.2 Parametrii etapelor critice ………………………….. ………………………….. ………………………. 26
2.2.1 Starea materialului vegetal ………………………….. ………………………….. …………………. 28
2.2.2 Raportul de extracție ………………………….. ………………………….. ………………………….. 30
2.2.3 Timpul și temperatura de extracție ………………………….. ………………………….. ……….. 32
2.2.4 Finalizarea extracției – modalit ăți, parametrii ………………………….. …………………….. 33
CAPITOLUL III
STUDIUL UNOR PARAMETRII TEHNOLOGICI ASUPRA CALITĂȚII TINCTURII
DIN CARDUUS MARIANUS ………………………….. ………………………….. …………………….. 35
3.1 Parametrii studiați – starea materialului vegetal, gradul de mărunțire …………………….. 36
3.2 Modul de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 37
3.3 Rezultate și discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 40
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 46
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 48

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

3

INTRODUCERE

Armurariul -Silybium marianum sin. Carduus marianus L. este o plant ă erbacee care
crește și se dezvoltă sub formă de tufă. Pentru o dezvoltare armonioasă planta preferă solurile
mai pietroase. La maturitate planta poate atinge pâna la 2 metrii înalțime.
Armurariul face parte din Ordinul ASTERALES, din familia
ASTERACEAE /COMPOSITAE. Din acea și familie fac parte o serie de arbori, arbuști și plante
suculente. Familia ATERACEAE este una dintre cele mai mari familii de plante cu flori.
Cuprinde peste 1500 de genuri și circa 23000 de specii. Florile acestei specii pot fi ușor de
recunoscut după florile grupate în infloreșcență de tip capitul (calatiu). Printre speciile cuprinse
de familia ASTERACEAE se numără : anghinarea Cynara scolymus L., cicoarea Cichorium
intybus L., mușețelul Chamomilla recutita sin. Matricaria chamomilla L., gălbenelele
Calendula officinalis L. Caracteristicile specifice acestei familii de plante sunt capitulele
solitare, sau grupate în inflorescențe corimbiforme, mai puțin racemoase. În țara noastră este
cunoscut sub mai multe denumiri populare dintre ca re amintim : argințică de grădină, scai
pestiț, buruiana -armurării, ciulinul laptelui, scaiul Sfintei Marii, crăpușnie. În alte țări poartă
denumiri precum: E. milk thistle, G. mariendiestel, R. restoropsa și Fr. Chardon -Marie.

Carduus marianus este o pla ntă folosită în medicina tradiționalistă romana încă din
primul secol, de pe vremea lui Plinius cel Bătrân . Acest a a scris despre plantă, despre sucul și
benficiile sale asupra “purtării bilei”, care în acea perioadă seminifică o descriere generală a
orică rui fluid al corpului uman.

Doctorul armatei romane, Discorides a folosit semințele de armurariu ca antidot
împotriva mușcăturilor de șarpe și remediu pentru sugari. Armurariul a fost considerat ca cel
mai bun remediu împotriva melancoliei.
Faimosul leg ionar britanic Culpepper, a afirmat proprietățile miraculoase și a
recomandat armurariul pentru ameliorarea și tratarea tulburărilor care afectează ficatul, splina
și rinichii. Acesta ajută la spargerea și eliminarea pietrelor. De asemenea, armurariul repr ezintă
un ajutor pentru curățarea sângelui.
Carduus marianus L . a fost folosit în trecut ca aliment, consumat zi de zi. Acesta era
consumat în salate, supe și plăcinte. Florilele de armurariu au fost fierte și folosite în probleme
digestive și biliare, la fel ca anghinarea.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

4

Până în secolul al XIX -lea, ciulinul de lapte a fost folosit și recomandat de medicii
germani ca tratarea problemelor hepatice, sanguine și pentru o curățare a intestinelor. Această
plantă amară a devenit recunoscută ca una dintre cele mai bune remedii pentru bolile hepatice.
În semințele de armurariu a fost descoperit un principiu activ cu efect specific asupra ficatului.
La începutul secolului al XIX -lea medicul german Rademacher își trata pacienții care
sufereau de afecțiuni hepatice cu tinctură din semințe de armurariu. Acestă tinctură de succes
poartă denumirea de “Tinctura Cardui Mariae Rademacher” și este și în prezent amintită în
farmacopeea actuală.
În studiile mai recente elaborate de oamenii de știință germani, s -a observat că tinctura
de armurariu protejează ficatul de intoxicația cu tetraclorură de carbon, o substanță foarte
toxică. Ingredientul activ identificat din semințele de armurariu a fost izolat și s -a stabilit
constituția sa chimică. Acestă substanță este un flavanol , cunoscut anterior care poartă de
numirea de silimarină.
Armurariul este o plantă cunoscută și folosită pentru proprietățile sale atât în țara
noastră, cât și în alte țări. Studiile efectuate în Austria, Germania, Italia și Statele Unite
demonstrează fapt ul că armurariul este unul dintre cele mai puternice remedii total naturale
contra afecțiunilor hepatice. Proprietățile terapeutice ale armurariului sunt cunoscute de mai
bine de 2000 de ani. Este o plantă originară din zona mediteraneana, răspândită în to ată Europa
și până în Asia Centrală. În țara noastră nu se gășește în flora spontană. Este cultivat în zone
mai calde. În țara noastră se cultivă în sudul țării, în zona Dobrogei, Olteniei, sudul Moldovei
și în Subcarpații Sudici.
Armurariul a fost folosit în trecut în medicina tradițională de către locuitorii din zona
Vrancei, în Nereju. Astfel, s -a folosit sămânța „ ursită” (descântată ), pusă în rachiu, remediu
pentru “argint” (denumire pentru sifilis). Medicina tradiționala a folosit rădăcinile, frunzele și
fructele pentru bolile de ficat și splină. A fost folosit de către țărani ca leac pentru armurare
(boala care afectea ză vitele, manifestată prin umflarea picioarelor ).
Acestă lucrare are ca scop obținerea unei tincturi bogată în principii active și stud iul
parametrilor care influențează calitatea acestei tincturi.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

5

CAPITOLUL I
CARDUUS MARIANUS L.
1.1 PĂRȚI DIN PLANTĂ FOLOSITE ÎN UZUL TERAPEUTIC

Carduus marianus L . este încadrat în categoria produselor naturale care conțin
heterozide cu aglicon aromatic de tip C6 -C3. Este o plantă erbacee, care crește sub formă de
tufe. Prezintă o rădăcină fusiformă, o tulpină dreaptă, înaltă de până la 1.5 m, de obicei cu
ramificații. Frunzele sunt alungite sau ovate, alterne, de culoare verde cu aspect alb pătat, cu un
ghimpe central mai lung, înconjurat de alții mai scurți, sub formă de rozetă bazală. Florile sunt
tubuloase de culoare roșie, mai multe la un loc, prezentând foliolele involucrului terminate în
ghimpi. Fructele sunt niște achene netede, cu papus. Planta a re aspect țepos, de ghimpe, de
unde provin și unele denumiri populare. Tulpina și frunzele de armurariu prezintă numeroase
canale secretoare de latex, cauciuc si substanțe rășinoase.

Partea din plantă folosită în scop terapeutic este reprezentată de fruc tele mature de Carduus
marianus, denumite Cardui mariae fructus. Perioada de recoltare a fructelor de armurariu este
când acestea se află la deplină maturitate, în luna septembrie. Fructele de armurar nu au miros,
dar au un gust amărui.

Cardui mariae fruc tus prezintă o serie de caractere macroscopice și microscopice. Dintre
caracterele macroscopice fac parte: achene lungi cu o singură sămânță, cu un peduncul scurt,
aflat in partea inferioară, cu aspect drept sau ușor curbat. Achenele au dimensiuni variate între
6-8 mm. Sămânța ocupă cea mai mare parte din fruct. Are o culoare exterioară cafenie până la
brun-negricioasă, iar la interior este albicioasă. La început are un gust dulceag care devine
amar. Nu prezintă miros.

Din punct de vedere microscopic fruct ul este alcătuit din trei parți : epicarp, mezocarp și
endocarp.

Fructele de armurariu sunt folosite la prepararea tincturilor fie întregi, fie după ce au fost
sfărâmate în prealabil sau după o germinare scurtă în apă. Pulberea din fructe mature de
armurar iu are un aspect marmorat și gust amar. [1]

Locul de recoltare a semințelor de armurariu este deosebit de important pentru obținerea
unei tincturi calitative și bogată în principii active. Dacă semințele de armurariu sunt recoltate

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

6

din flora spontană, aceasta trebuie să fie departe de zonele circulate, la aproximativ 3 -5 km.
Dintr -o zonă lipsită de poluare, pesticide, sau metale grele. Plantele culese de la marginea
șoselelor pot conține metale grele provenite din gazele de eșapament ale mașinilor sau de la
praful de pe drumuri. Se verifică periodic solurile de unde se recoltează. Dacă există urme de
contaminare în sol atunci recoltarea se întrerupe. Recoltarea se face tot timpul ținând cont de
ecosistem și respectând anumite reguli, fără a -l afecta. De asemenea, recoltarea nu se face
haotică, astfel încât să afecte specia și să o conducă la dispariție.

Toate plantele recoltate din flora spontană trebuie să fie culese din zone nepoluate,
verificate periodic ca fiind zone nepoluate și din culturi ecolog ice. Calitatea materiei prime este
esențială.

La fel de importantă este și perioada când se recoltează semințele de armurariu, aceasta
determină calitatea produsului finit.

Plantele au un conținut maxim de principii active în anumite perioade ale anului. La fiecare
plantă perioada optimă de culegere este perioada când este recomandată recoltarea.

Modul de recoltare a semințelor de armurariu este reglementat la nivel european și național
pentru plantele culese din flora spontană prin Ghidul de Bună Practi că Agricolă și de Colectare
(BPAC) . [2]

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

7

Figura 1. Carduus marianus L.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

8

1.2 COMPOZIȚIE CHIMICĂ

Armurariul este o plantă cunoscută și utilizată pentru proprietățile sale
hepatoprotectoare. Acțiunea hepatoprotectoare este dată de compuși chimici precum :
flavolignani, flavonoide, fitosteroli, ulei gras și proteine.

Dintre componentele amintite, flavonolignanii sunt cei mai importanți și răspunzători
de acțiunea intens hepatoprotectoare. Flavonolignanii sunt principalele componente bioactive
din armurariu. Flavonolignanii sunt exprimați în complexul de silimarină format din : silibin ă
(C25H22O10), silicristină, si limarină, silidionină și silandrină.

Figura 2. Structură chimică silibină

Flavonoidele prezente în armurariu sunt: flavanoli și flavonoli exprima ți în cvercetină.
Fitosterolii sunt reprezentați de sitosterol, cholesterol și campestrol. Semințele de armurariu
conține și ulei gras exprimat în gliceride ale acidului linoleic. Armurariul mai conține și
saponozide, fitomelane în ulei volatil dodeca 1,11-dien-3,5,7,9 -tetrain ă, derivați fenolici și acid
fumaric.
Flavonolignanii, mai ales silimarina este răs punzătoare de protejarea ficatului prin
inhibarea substanțelor dăunătoare care deteriorează celulele hepatice. Silimarina stimulează
regenerarea celulelor hepatice, ceea ce ajută regenerarea ficatului după agresiunea unor factori
externi. Ajută de asemenea , la prevenția epuizării nutrientului glutation, unul dintre cei mai
importanți nutrienți pentru detoxifierea ficatului. [1-3]

În anii ‘70 flavonolignanii rep rezentați în silimarină au fost considerați ca
„medicamente oficinale” cu substanțe cu proprietăți intens hepatoprotectoare.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

9

Din punct de vedere structural flavonolignanii sunt compuși dintr -o unitate de
flavonoizi exprimați în taxifolin și o unitate de fenilpropan exprimați în coniferil alcool, legate
între ele printr -un inel oxeran.

În urma mai multor studii efectuate în ultimii ani s -a demonstrat că flavonolignanii
dețin o serie de proprietăți benefice pentru sănătate. Având acțiune nu doar hepatoprotectoare,
ci și o acțiune tonică generală.

Flavonolignanii moduleză o serie de varietăți de celule, că i de semnalizare și inhibă
metabolismul acidului arahidonic, având ca rezultat reducerea formării mediatorilor pro –
inflamatorii. Cercetările efectuate în ultimii ani au demonstrat că ce l mai mare flavonolignan –
silibina este capabil de a inhiba doi factori de coagulare a sângelui: trombină și FXa.
Flavonoligna nii au fost studiați , de asemenea c a un potențial agenți anticancer.

Silimarina a fost folosită in mod tradițional ca un remediu natural pentru tratamentul
diferitelor boli, inclusiv tulburări neurologice și cerebrale precu m Alzheimer și boala
Parkinson , de peste 2000 de ani. Efectele neuroprotectoare ale silimarinei includ modularea
diferitelor mecanisme antioxidante și inhibarea răspunsului inflamator în timpul
neurodegenerării, efecte neurotrope, reglarea neurotransmițăto rilor și inhibarea apoptozei. [3]

Figura 3. Structură chimică taxifolin

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

10

1.3 INDICAȚII, MECANISM DE ACȚIUNE, REACȚII ADVERSE,
CONTRAINDICAȚII ȘI DOZE

Armurariul -Carduus marianus L . a fost folosit în tratarea unor boli încă din timpul vechilor
greci și romani. Aceștia foloseau armuraiul în tratarea bolilor hepatice și în cazul mușcăturilor
de șarpe.
În timpul Evului Mediu, armurariul a fost folosit în tratarea toxinelor din ficat.
În prezent practicanții homeopatiei moderne au folosit c ompușii din semințele din
armurariu pentru a trata o serie de boli și tulburări precum: calculi biliari, icter și peritonită.
Comisia Europeană Germană studiază eficacitatea și siguranța plantelor, recomandă
armurariul în leziunile hepatice, datorate toxin elor, în ciroza hepatică, dar și profilactic ca
terapie de susținere a ficatului.
Armurariul este o plantă indicată în mod special afecțiunilor hepatice cât și în cazul altor
boli sau afecțiuni, fiind folosit atât în scop curativ cât și în scop profilactic .
Indicațiile majore ale armurariului cuprind bolile hepatice: adjuvant în hepatitele acute,
cronice, virale, metabolice, ciroza hepatică, hepatita etanolică, insuficiența hepatică. Alte boli
în care este util, armurariul, sunt: hipercolesterolemie, tumori hepatice, tu mori mamare, tumori
ovariene, tumori uterine, tumori intestinale, tumori pulmonare, tumori ale vezicii urinare și ale
prostatei. Este, de asemenea, folosit în cazul intoxicațiilor cu ciuperci otrăvitoare. În scop
preventiv, este folosit în asociere cu alte medicamente care prezintă potențial hepatotoxic.
Câteva studii realizate în spitale din America, au demonstrat faptul că semințele de
armurariu sunt printre puținele remedii naturale care au eficiență în combaterea efectelor
devastatoare ale tratamentulu i cu citostatice.
Medicamentele care pot produce leziuni hepatice sunt de doua feluri:
-medicamente care au hepatotoxicitate intrinsecă, a căror acțiune este dependentă de doză prin
acțiune toxică constantă ;
-medicamente care au hepatotoxicitate imunoalerg ică sau imprevizibilă; reacțiile adverse nu
sunt depentente de doză și apar la un număr mai mic de pacienți.
Hepatotoxicitatea poate aparea la 4 -6 săptămâni de tratament sau mult mai târziu. De
obicei copii nu sunt afectați de hepatotoxicitate. Cele mai a fectate de hepatopatiile

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

11

medicamentoase sunt femeile de peste 40 de ani. Femeile sunt afectate în special datorită
consumului mare si regulat de anticoncepționale.
De asemenea, există o serie de factori care influențează hepatoxicitatea, dintre care
amintim: predispoziția genetică, abuzul de medicamente fără o protecție hepatică adecvată sau
chiar în lipsă unei protecții hepatice, alimentația, sexul, vârsta, și sarcina.
Printre medicamentele care produc leziuni hepatice se numără: anticoncepționale or ale,
acetaminofenul (paracetamol), antidiabeticele orale, antiinflamatoarel e nesteroidiene,
antifungicile, hipolipemiantele -statinele, antiepilepticele, preparatele hormonale,
antihipertensivele, ș.a.m.d. [4]
Ficatul este unul dintre cele mai sensibile org ane, esențial pentru a putea trăi. Este
denumit “uzina organismului” deoarece la nivel hepatic sunt metabolizate toate medicamentele
și alimentele ingerate. Pentru o bună funcționare a ficatului sunt esențiale câteva elemente.
Dintre care: evitarea excesul ui de medicamente, în special a medicamentelor intens
hepatotoxice, în cazul în care acest lucru nu este posibil este necesar folosirea de adjuvante și
preparate care susțin buna funcționare a ficatului, evitarea excesului de alcool și a mâncărurilor
grase .
Pentru prevenirea sau tratarea bolilor hepatice și nu numai este deosebit de util în
terapie armurariul, mai exact pulberea obținută din semințele acestei plante. Produsele obținute
din semințele de armurariu, în special tincturile au acțiuni foarte vari ate.
Carduus marianus L. prezintă acțiune antihepatotoxică, protectoare hepatică datorată
silimarinei, regeneratoare hepatică, hipocolesterolemiantă, este un foarte bun coleretic -colagog,
fiind un tonic amar stimulează secreția de bilă și ajută golirea bil ei, protejează ficatul împotriva
efectelor adverse ale chimioterapicelor. Mai are acțiune antitumorală, antiproliferativă,
neurotrofică, neuroprotectoare, antioxidantă. Este utilizat în intoxicații cu diverse substanțe
toxice (intoxicații cu plumb, tetracl orura de carbon, etanol ), adjuvant în alcoolism, digestive
deficitară, constipație, hipotensiune arterial, deficite immune, dar este folosit și extern în boli
de piele: vitiligo și psoriazis. [3-4]
Mecanism de acțiune
Armurariul -Sylibium marianus sin. Carduus marianus L . datorită complexului de
flavonolignani conținut, format din silimarină, silibină, silidionină și silicristină, este un
extraordinar hepatoprotector. Datorită acestui complex, armurariul are proprietăți intens
hepatoprotectoare, regenera toare, și de revitalizare. Armurariul a fost folosit încă din cele mai
vechi timpuri datorită proprietăților sale de tonic amar, care stimulează producerea și golirea
bilei, stimulator natural al digestiei și un foarte bun febrifug.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

12

În prezent armurariu l este folosit în continuare pentru beneficiile sale intens
hepatoprotectoare, dar și pentru acțiunea sa asupra întreg organismului.
Silimarina conținută de armurariu acționează ca antioxidant în lupta împotriva
radicalilor liberi, care pot afecta celulele expuse acțiunii unor diverse toxine. Mecanismul de
acțiune al silimarinei este unul destul de simplu. Astfel, silimarina crește nivelul glutationului
din ficat. Glutationul este un antioxidant, responsabil de detoxifierea unei multitudini de
hormoni, medi camente sau alte substanțe chimice. Glutationul (GSH) este o tripeptidă foarte
importantă în corpul plantelor, animalelor sau a bacteriilor. Din punct de vedere chimic este o
tripeptidă alcătuită din acid glutamic, cisteină și glicină. Glutationul protejea ză împotriva
stresului oxidativ, acesta reduce legăturile disulfurice formate în proteinele citoplasmatice la
cisteină, eliberând un electron. În urma acestui proces retultă glutationul în forma sa oxidată,
glutation -disulfura numit și L -glutation. După c e a fost oxidat, glutationul poate fi redus în
prezența glutation -reductazei, folosind NADPH -ul ca donor de electroni. Glutationul poate fi
sintetizat în organismul uman din cisteină, glicină și acid glutamic. Asfel, el nu este un nutrient
esențial pentru organism.
Silimarina sporește nivelul uneia dintre cele mai importante enzime cu activitate
antioxidantă, superoxid -dismutaza. Aceasta stimulează sinteza proteinelor în ficat, rezultând
celule hepatice noi care sa le înlocuiască pe cele vechi uzate. De as emenea, modulează o serie
de varietăți de celule, căi de semnalizare și inhibă acidul arahidonic responsabil de inflamație,
fiind un mediator pro -inflamator. [5]
Reacții adverse
Armurariul ca plantă întreagă este lipsit de reacții adverse, poate fi utilizat atât în timpul
sarcinii cât și în timpul alăptării. Foarte rar la doze mari pot aparea scaune diareice și
hipertensiune arterială.
Contraindicațiile tincturii de armurariu
În cazul tincturii de armurariu, acea sta este contraindicată femeilor însărcinate,
persoanelor cu hepatite virale toxice, metabolice, în steatoză hepatică și ciroză hepatică, în
sarcină și alăptare.
Tinctura de armurariu se va folosi cu precauție persoanelor care suferă de gastrită
hiperacidă , ulcer gastric și duodenal. In acest caz tinctura poate face mai mult rău decât bine,
datorită faptului că ea conține alcool, care poate crește aciditatea gastrică.
Doze
În funcție de forma farmaceutică și afecțiunile pentru care se utilizează armurariul,
dozele pot să varieze.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

13

Armurariul este o plantă cu principii active foarte sensibile, care în timp dacă nu este
depozitată și procesată corespunzator își poate pierde caracteristicile terapeutice. În cazul
tincturii de armurariu dacă este preparată cores punzător, aceasta are un termen de valabilitate
de 2 ani, fără a -și pierde în timp proprietățile terapeutice .
În funcție de forma de prezentare dozele pot varia astfel :
Ceaiul de armurariu – nu repre zintă cea mai bună formă de administrare datorită
conținutului mare de flavonoide din armurariu, care în contact cu apa caldă își pierd
proprietățile terapeutice.
Decoctul de armuraiu – se prepară din semințele de armurariu zdrobite, peste care se
adaugă apă clocotită și se lasă pe foc până dă un clocot, apoi se strecoară. Din acest decoct se
admistrează 2 căni pe zi.
Pulberea de armurariu -se ob ține din semințele de armuraiu sfărâmate în prealabil, cu
ajutorul unei râșnițe, urmată de o cernere a puberii printr -o sită. Pulberea se sfărâmă înaintea
administ rării pentru a -și păstra intacte principiile active. Se administreză o linguriță rasă de
pulbere de 4 ori pe zi, înainte de masă. Pulberea se ține sub limbă 10 -15 minute apoi se bea
apă.
Tinctura de armurariu -datorită termenului de valabilitate lung, de 2 ani, tinctura
reprezintă formă ideală de administrare. După preparare tinctura se va păstra în sticluțe de
culoare brună, închise etanș și se va administra o linguriță de 4 ori pe zi.
Capsulele fel de medicament sau supliment alimentar se administrează do za zilnică
recomandată este de 1 comprimat de 1 -2 ori pe zi. Pentru a se obține o protecție eficientă a
ficatului, tratamentul va dura cel puțin 3 luni. Dozele variază în funcție de concentrația de
silimarină prezentă în forma farmaceutică administrată. D acă doza necesară nu s -a administrat,
nu se vor administra 2 capsule sau comprimate o dată. Capsulele și comprimatele cu silimarină
pot fi administrate și în scop profilactic, doza recomandata este de 1 -2 comprimate pe zi.
Semin țele de armurariu au efecte benefice asupra mai multor boli , iar dozele zilnice
recomandate varia ză în funcție de acestea.
În cazul hepatitelor virale A, B, C, se administrează o infuzie combinată, astfel în prima
fază se administrează 1 litru și jumătate de infuzie de armurariu, timp de 3 săptămâni. Se face
pauză 15 zile, apoi se administrează pulbere de armurariu o linguriță de 4 ori pe zi.
În icter și insuficiență hepatică substanțele active din armurariu împiedică acumulare
toxinelor în ficat, stimulează eliminarea compușilor t oxici și susține regenerarea acestuia. Doza
zilnică recomandată este de jumătate de litru de infuzie de armurariu, în cure de 2 săptămâni,
cu o săptămână pauză.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

14

În ciroză hepatică doza zilnică este de o linguriță rasă de pulbere de 4 ori pe zi. În cure
de 21 de zile cu 15 zile pauză.
În diskinezie biliară și litiază biliară doza zilnică recomandată este de linguriță de 4 ori
pe zi de tinctură din semințe de armurariu în combinație cu tinctură de anghinare. Datorită
combinației celor două tincturi, se obți ne o stimulare intensă a producției de bilă și o eliminare
a acesteia. Se evită de asemenea acumularea de calculi biliari și este diminuată inflamația.
Tinctura de armurariu este folosită și în cazul unei otrăviri cu ciuperci toxice. În cazul
otrăvirii cu ciuperci se administreză timp de 10 zile minim un litru de tinctură de armurariu pe
zi. Astfel, funcția hepatică este susținută, iar substanțele toxice din ciuperci suntneutralizate.
Tinctura din semințe de armurariu este ultilizată și în cazul intoxicații lor cu metale
grele (plumb, mercur), metanol și tetraclorură de carbon. Se administrează un litru jumate pe zi
de tinctură de armurariu combinată, timp de o săptămână. Acest tratament reprezintă care ajută
și protejează organele interne și sistemul nervos.
Semințele de armurariu au fost folosite în combaterea efectelor adverse ale
tratamentului cu citostatice. Astfel, un litru de infuzie de armuraiu, consumată zilnic, timp de
20 de zile, susține buna funcționare a ficatului, ajută organismul să își mențină sistemul
imunitar și împiedică apariția tulburărilor neurologice, date de acest tip de medicație.
Pe lângă administrarea internă, tinctura de armurariu este utilizată și extern, ca adjuvant
în cancerul de piele. Se folosește o dată la două zile sub formă d e cataplasme cu pulbere de
armuraiu pe zona afectată. [6]

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

15

1.4 PRODUSE DE PE PIAȚA DIN ROMÂNIA

Pe piața din România există numeroase produse în a căror compoziție se găsește
armurariul sub diferite forme. Armurariul este prezent într -o gam ă largă de medicamente și
suplimente alimentare care ajută, susțin, fortifică și regenerează celula hepatică.

Ficatul este un organ esențial supraviețuirii. Are mai multe funcții extrem de importante,
printre care : purifică sângele, detoxifică organismul, ajută digestia, producția de hormoni,
producția de enzime, proteine sanguine, colesterol, factori care susțin imunitatea și factori care
susțin coagularea . O altă funcție importantă a ficatului este cea de prelucare. În ficat se
prelucrează tot ce un om in gerează, respiră sau absoarbe. În urma prelucrării toate substanțele
vor fi depozitate și vor fi folosite atunci când organismul are nevoie de ele. Ficatul este alcătuit
din celule hepatice cu numeroase substanțe esențiale: fier, minerale, vitamine, glicog en. Ficatul
este responsabilul de convertirea glicogenului în glucoză și producerea de energie necesară
organismului. În cazul deteriorării funcției hepatice, organismul este pus în pericol, indiferent
de gravitatea sa, orice boală reprezintă un semnal de alarmă. Ficatul sănătos este capabil sa
regenereze celulele deteriorate, dar o afectare repetată și avansată poate depășii capacitatea
acestuia de regenerare.
Factorii care afectează ficatul și care trebuie evitați sunt : consumul excesiv de alcool,
fumatul , medicamentele care prezintă hepatotoxicitate, curele de slabire, alimentele procesate,
consumul de alimente grase, consumul excesiv de cafeină, expunerea la diferite substanțe din
mediu, poluarea.
Pentru a preveni și pentru a ajuta ficatul să funcționeze în parametrii normali pe piața
din România există un medicament cu un conținut stanadrdizat de silimarină și o serie de
suplimente alimentare care protejează și susține buna funcționare a ficatului. Singurul
medicament cu extract standardizat de armurari u este Lagosa drajeuri 150 mg. [ 6-7]

Iar dintre suplimentele alimentare amintim: Silimarina 150 mg, Stoptoxin forte 60 mg
armurariu/capsulă, Hepatoprotect simplu , Hepatoprotect forte, Hepatoprotect complet,
Silithor, Silimarina forte, Milk thistle 100 0 mg, Milk thistle Nature’ s Bounty 1000 mg,
Armurariu Dacia Plant, Armuhelp Hofigal, Protector hepatic forte Dacia Plant, Hepastim Dacia
Plant, Armurariu Favisan, Ficat sănătos D58 Fares, Fructe de armurariu Larix, Armuhep
tinctură de armurariu Dacia Plant , Armurariu extract hidroalcoolic natural Dacia Plant,
Armuhep tinctură de armurariu Hofigal, tinctură de armurariu Hypericum impex, ulei de
armurariu presat la rece Solaris, ceai de armuariu Dacia Plant, ceai armurariu D45 Fares, ceai
fructe armurariu Far es, ceai armurariu Hypericum impex, ceai armurariu Pro Natura.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

16

Medicamentele, suplimentele alimentare, ceaiurile, tincturile, sau uleiul de armurariu au
ca scop comun protejarea ficatului împotriva toxicității datorat medicamentelor , elimină
toxinele deja acumulate la nivelul ficatului, regenerează și fortifică celulele hepatice. [8]

Figura 4. Lagosa, drajeuri 150 mg – medicament

Figura 5. Milk thistle 1000mg – supliment alimentar

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

17

Figura 6. Ceai de armurariu

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

18

CAPITOLUL II
PARAMETRII TEHNOLOGICI CU IMPACT ASUPRA CALITĂȚII
EXTRACTELOR DE PLANTE

Preparatele oficinale extractive se împart în :
➢ Extracte titrat e sau standardizate. Acestea se realizează prin adăugarea unei substanțe
inerte sau prin amestecarea mai multor loturi de extracte.
➢ Extracte cuantificate care sunt ajustate la o gamă definită de constituenți, prin
amestecarea unor loturi de extracte.
➢ Alte tipuri de extracte: definite de modul de obținere, procedeul folosit și starea
produsului vegetal sau animal.
În cadrul formelor farmaceutice extractive se găsesc:
• Soluții extractive apoase: preparate farmaceutice lichide (Solutiones extractivae
aquosae, cf. FR X), obținute prin mace rare, infuzare sau decocție a produsului vegetal
cu apă. În urma acestor procese se obțin: macerate, infuzii și decocturi.
În FR X supl. 2006 și în Ph. Europeana VI 2008 există două monografii de generalității
pentru:

▪ “Produse vegetale pentru ceaiuri”, descrise ca o singură plantă sau un amestec
de plante destinate obținerii unui preparat apos de uz oral, prin infuzare,
decocție și macerare. Aceste preparate se pregătesc înaintea utilizării. Mai
poartă denumirea de tiz ane, care provine din latinescul ptisana, -ae=fiertură,
tizană, ceai.
▪ “ Preparate din produse vegetale” (Plantae medicinales praeparatore). Aceste
preparate sunt obținute prin procedee ca: extracție, distilare, presare, purificare,
fracționare, concentrare sau fermentare. Sunt preparate care se administrează
oral, extempore.

• Soluții extractive alcoolice, hidroalcoolice și eteroalcoolice, preparate prin: macerarea
sau percolarea produsului vegetal cu solvent (cel mai folosit este alcoolul) sau amestec
de so lvenți (ap ă-alcool, alcool -eter), care poartă denumirea de tincturi (Tincturae,
FRX).
În Suplimentul din 2006 al FR X și în Suplimentul 6.1 al Ph. Esur. Din 2008, tincturile
sunt incluse în monografia de generalități Extracte (lat. Extracta)

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

19

Soluțiile extractive alcoolice sunt împărțite în :
-Alcoolaturi, soluții extractive alcoolice de consistență lichidă, obținute prin macerarea
sucului plantei proaspăt cu alcool concentrat. Acestea sunt asemanatoare cu tincturiile.
-Alcoo late, soluții extractive obțin ute din plante care conțin ulei volatil, fie în stare
proaspătă, fie în stare uscată. Obținute prin distilare, macerare cu alcool de 60%.
-Digestii, soluții extractive uleioase, care se obțin prin digestia produsului vegetal cu
ulei.
-Extracte vegetale, fl uide, moi sau solide, obținute prin extracția produselor vegetale cu
diverși solvenți.
-Abstracte,extracte uscate sub formă de pulbere, obținute în condiții de evaporare.
-Intracte, extracte solide obținute din plante proaspete care au aceleași caracterist ici ca
și planta proapătă.
-Dializate, extracte alcoolice obținute din plante proaspăte sau din sucuri de plante,
purificate printr -o operție numită dializă.
-Erate, granulate, obținute din soluții extractive, cu diverși solvenți.
-Fitoli, extracte hidrogl icolice, obținute printr -un procedeu special în care sunt păstrate
principiile active.
Formele farmaceutice tradiționale au fost clasificate după mai multe criterii, astfel:
• după metoda de obținere și natura solventului:
-dizolvare extractivă, având ca solvent :
-apa- macerate, infuzii, decocturi
-alcool -tincturi
-ulei de floarea soarelui -digestii
-dizolvare extractivă și evaporare:
-extracte fluide
-extracte moi, oleorezine
-extracte uscate
• după consistență:
-forme lichide: soluții extractive apoase, alcoolaturi, tincturi, extracte fluide
-forme semisolide : extracte moi
-forme solide: extracte uscate
• după forma farmaceutică:
-soluții extractive apoase: macerate, infuzii, decocți i

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

20

-soluții extractive uleioase: digestii
-soluț ii extractive alcoolice :tincturi și alcoolaturi
-soluții extractive : concentrate extracte fluide
-reziduuri ale soluțiilor extractive: extracte moi și uscate. [9]
Preparatele extractive sunt destinate administrării pe diferite căi: cel mai des se
administrează intern pe cale orală, cât și pe extern, cutanat sau pe mucoase.
Tincturile sunt cunoscute în FR X sub numele de TINCTURAE. Acestea pot fi definite
ca preparate farmaceutice lichide, sub forma de soluții alcoolice, hidroalcoolice sau
eteroalco olice, obținute prin extracția produselor vegetale cu diferiți solvenți .
Tincturile sunt preparate prin mai multe metode:
-macerare
-macerare repetata
-percolare
Tincturile se prepara prin dizolvarea extractelor uscate în solvent sau prin diluarea
extractelor fluide. Aceste procedee duc la o instabilitate a tincturii.
Solventul folosit la prepararea tincturilor este apa, și alcoolul etilic diluat, de diferite
concentrații. Cel mai folosit este alcoolul de 70 de grade, uneori se folosește alcool de 9 5 de
grade sau de alte concentrații. Se mai pot folosi uneori cosolvenți: apă -alcool -glicerol,
propilenglicol, ulei, glicerol.
Raportul între masa produsului vegetal și solventului de extracție este de 1:5 ( m/m), în
cazul semințelor de armuraiu, iar la pr epararea tincturilor cu substanțe puternic active, raportul
masa produs vegetal și solvent este de 1:10 (m/m). Foarte rar se folosește ca solvent
combinația alcool -eter etilic, acetona. În trecut se foloseau ca solvenți oțet și vin.
Tincturile sunt folosit e încă din cele mai vechi timpuri. Materiile prime din care se
obțineau tincturile au fost plantele. Acestea fiind primele medicamente pe care omul le avea la
îndemână. După ce omul a descoperit focul, a folosit căldura la prelucrarea plantelor și la
conce ntrarea soluțiilor extractive.
Din cele mai vechi timpuri formele farmaceutice au fost supuse procedeelor de
extracție din produse vegetale, obținându -se: macerate, infuzii, decocturi, oțeturi, vinuri, sucuri
sau digestii. [9]
Inventatorul mai multor prepar ate din plante a fost GALENUS.
Tincturile au fost introduse de PARACELSUS și au reprezentat o alternativă pentru
vinurile medicinale.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

21

Până în secolul al XVIII -lea, produsele vegetale se extrăgeau cu apă sau vin, fiind
folosite sub formă de sucuri sau concentrate de fructe.
În secolul al XIX -lea, a fost introdusă ca metodă de extracție percolarea. Francezul Real
a propus un tip de extractor, bazat pe presiunea hidrostatică, apoi francezii Bollay au propus
principiul deplasării solventului de extracție. Apoi, au fost propuse alte metode de extracție ca:
evacolare a, diacolarea, extracția pe pri ncipiul Soxhlet și percolarea la cald.
În funcție de natura solventului folosit la extracție întalnim: macerate, când solventul
folosit este apa și tincturi când sol ventul folosit este alcoolul.
Macerarea produselor vegetale constă în punerea în contact a produsului vegetal cu apa
la temperatura camerei, un anumit timp, agitând din când în când, iar la final maceratul obținut
fiind filtrat. Cele mai folosite produse v egetale sunt cele care conțin mucilagii : Altheae radix,
Altheae folium, Lini semen. [10]

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

22

2.1 ETAPELE OBȚINERII UNUI EXTRACT LICHID

Extractele lichide se obțin de obicei din produse vegetale uscate, dar se pot folosi și
plante proaspăte. Produsele vegetale conțin în țesuturile vegetale substanțe organice și
anorganice grupate astfel :
-principii active
-substanțe secundare
-substanțe inerte
-substan țe care alcătuiesc structura scheletică a produsului vegetal.
Scopul extracției este de a obț ine un preparat farmaceutic cu principii active dintr -un
produs vegetal cu diverse acțiuni terapeutice. Principiile active din produsul vegetal pot fi:
glucide, lipide, compuși aromatici (flavone, taninuri), uleiuri volatile, rășini, substanțe cu azot
în moleculă (alcaloizi), izoprenoide (steroli, glicozide cardiotonice).
Odată cu extracția substanțelor active din produsul vegetal se extrag și o serie de
substanțe fară acțiune terapeutică, care pot crea dificultăți în procesul de extracție. Aceste
substanț e inactive farmacologic sunt numite balast și sunt constituite din: săruri minerale,
clorofila, grăsimi, amidon, zaharuri, gume, albumine, proteine. Unele substanțe inactive
farmacologic pot produce unele degradări, având acțiune nefavorabilă asupra conse rvării și
calității extractului lichid. De asemenea, în urma extracției principiilor active rezultă și un
reziduu, reprezentat de produsul vegetal epuizat.
În funcție de ce fel de extract lichid se dorește a prepara se vor alege produsul vegetal și
solvent ul folosit la extracție. Produsul vegetal poate fi de origine vegetală sau animală. Materia
primă poate fi:
-produse vegetale uscate sau proaspete – medicamente extractive fitoterapice
-produse animale – preparate opoterapice (organopreparate), preparate ext ractive de alergene, la
care se adaugă solventul potrivit.
Etapele obținerii unui extract lichid sunt :
o recep ția produsului vegetal
o cântărirea produsului vegetal
o mărunțirea produsului vegetal

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

23

o omogenizarea
o extracția compușilor activi cu ajutorul solventului ales
o filtrarea soluției extractive lichide
o purificarea soluției extractive
o concentrarea soluției extractive.

1) Recepția produsului vegetal presupune recepționarea pe loturi, pe baza buletinului de
analiză în funcție de proveniență și calitate. La recepția calitativă se va ține cont de
anumiți parametrii : autenticitatea plantei, umiditatea, conținutul în corpuri străine și
conținutul în imputități.
2) Cântărirea produsului vegetal se realizează cu precizie la balanța analitică. Este o etapa
foarte i mportantă în cadrul preparării extractului lichid. Presupune cântărirea părților
de produs vegetal folosit: frunze, flori, semințe, fructe.
3) Mărunțirea produsului vegetal se realizează cu ajutorul morilor de măcinat sau cu
ajutorul unui tocător. Este de ase menea o operație importantă, deoarece cu cât produsul
vegetal este mai fin mărunțit cu atât crește suprafața de contact dintre produsul vegetal
și solvent, se micșorează timpul de extracție și crește randamentul extracției.
4) Omogenizarea produsului vegetal se realizează manual.
5) Extracția compușilor activi cu ajutorul solventului potrivit se poate realiza printr –
operație simplă cum este macerarea. Macerarea se poate face în vase de inox sau sticlă,
asigurând agitarea periodică a amestecului pentru intensifica rea extracției.
6) Filtratea soluției extractive lichide se realizează cu scopul eliminării impurităților
aflate în extract. În laborator la filtrare se folosește hârtia de filtru sau filtrarea la vid,
iar
în industrie se folosesc filtrele presă.
7) Purificarea soluției extractive constă în îndepărtarea substanțelor balast. Acest
procedeu este foarte important în obținerea unor extracte stabile. Cele mai folosite
metode sunt cromatografia, termoprecipitarea, precipitarea fracționată, microfiltrarea,
extracția lic hid-lichid.
8) Concentrarea soluției extractive cu scopul valorificării superioare a principiilor din
plante. Concentrarea se realizează prin evaporarea sub vid, înghețarea urmată de
îndepărtarea particulelor de gheață prin centrifugare sau prin ultrafilrare și osmoză
inversă.
Microfiltrarea și ultrafiltrarea sunt recomandate deoarece se prelucrează extractele la
temperature camerei ceea ce face posibilă păstrarea principiilor active nealterate. Microfiltrarea
este procesul de separare a particulelor de mici dimensiuni, intre 0, 1-10 μm. Pentru acest
proces se folosesc membrane cu pori care nu permit trecerea particulelor mai mari de 0,1μm.
Ultrafiltrarea reține particule cu masa moleculară între 500 și 500.000. Îndepărteză
bacterii , virusuri și substanțe coloidal e. [9]

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

24

Prepararea tincturilor se poate face prin mai multe procedee, precum: macerare, macerare
repetat ă și percolare.
Prepararea tincturilor prin macerare se face astfel : produsul vegetal se aduce la gradul de
marunțire corespunzător, peste se adaugă solventul de extracție și se lasă în repaus într -un
recipient închis un timp determinat, la temperatura camerei. Se agită periodic, iar reziduul
obținut se separă și dacă este cazul se presează. Agitarea se poate face manual sau mecanic.
Manual se agită de 3 -4 ori p e zi, timp de 10 zile. Agitarea mecanică presupune : agitarea cu
ajutorul unui agitator mecanic, magnetic, cu pale ți, prin presarerea repetată a produsului
vegetal, prin forțe centrifuge, vibrații magnetice ( vibroextrac ție), elice cu mare extracție
(turboex tracție), ultrasunete. După presare lichidul obținut i se adaugă lichidului obținut inițial.
Lichidele extractive obținute se omogenizează și se lasă să sedimenteze la 5 -10 grade timp de 5
zile și se filtrează.

Figura 7. Agitator mecanic

Prepararea tincturilor prin macerare repetată sau prin macerare dublă presupune
următoarele : produsul vegetal este adus la gradul de mărunțire corespunzătoreste apoi, se
adaugă succesiv părți egale din solvent și se menține la temperatura camerei într -un recipient
bine închis. Lichidul extractiv se separă, iar produsul vegetal se presează, apoi se adaugă
porțiunea următoare de solvent. În final lichidele extractive obținute se re unesc și se
omogenizează. Se lasă să sedimenteze la 5 -10 grade timp de 6 zile. După cele 6 zile, se
filtrează.
Prepararea tincturilor prin percolare se face cu ajutorul unui aparat special, numit
percolator. Percolarea presupune adăugarea solventului trept at, care sub acțiunea gravitației și a
presiunii coloanei de lichid străbat încet produsul vegetal mărunțit corespunzător. Acest
amestec este introdus într -un vas cilindric sau conic prevăzut cu orificii de scurgere și de

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

25

reglare a debitului, denumit per colator. Prin acest procedeu produsul vegetal supus extracției
este epuizat progresiv.
Prin acest procedeu de extracție a principiilor active se obțin cele mai bune randamente.
Este un procedeu folosit de obicei în industrie. Extracția principiilor active se face în recipiente
de formă cilndrică sau conică. Denumirea de “percolare” provine din limba latină, unde
„per” =prin, iar “colo, colare” =a curge pic ătură cu picătură.
Percolarea mai este cunoscută și sub denumirea de lixiviere, care provine tot din li mba
latină, de la cuvântul liscvius = leșie de cenușă, după metoda de obținere a cenușii din plante.
Această denumire datează încă din antichitate, iar metoda apare descrisă de către ARISTOTEL
(350 î. e. n.).
Prin operația de percolare se dorește epuizarea treptată a produsului vegetal cu solventul
ales, prin scurgere lentă, regulată și repetată. Acest procedeu este unul complex și total. Plantă
este epuizată de principiile active, care rămân concentrate în solvent. Lichidul obținut în urma
percolării poart ă denumirea de „percolat”.
Percolarea este metoda cea mai eficientă de extracție a principiilor active. În comparație cu
macerarea, în care se obține o epuizare incompletă a produsul vegetal, în cazul percolării are
loc o extracție cu noi porțiuni de solve nt, care se adaugă peste produsul vegetal.
Percolarea la scară mică folosește percolatore de formă cilindrică, conică, dar în special de
formă cilindro -conic ă. Percolatorele pot fi din sticlă, oțel inoxidabil și mai rar din porțelan.
Percolatorul clasic ar e o capacitate de 2 litri, în care pot fi percolați 500 g de produs
vegetal. Este format dintr -un corp cilindro -conic prevăzut cu un robinet de scurgere a lichidului
extras. Acest tip de percolator este folosit în laborator.
Percolatorul folosit în industr ie este mult mai mare. Are o capacitate maximă de 600 –
700 litri. Are formă cilindro -conică și este confecționat din oțel inoxidabil, prevăzut și acesta
cu un tub de scurgere a lichidului obținut. [11]

Figura 8. Percolator folosit în laborator

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

26

2.2 PARAMETRII ETAPELOR CRITICE

Parametrii etapelor de proces sau factorii care influențează extracția sunt reprezentați
de: produsul vegetal, gradul de mărunțire a produsului vegetal, umectarea produsului vegetal,
temperatura și timpul de extracție, agitarea, pH ul mediului de extracție.
Starea produsului vegetal influențează procesul de extracție. Produsul vegetal suspus
extracției poate fi folosit în stare proaspătă sau poate fi uscat, de asemenea poate fi întreg sau
mărunțit. În general la preparar ea tincturilor se folosește produsul vegetal uscat. Produsele
vegetale în stare proaspătă se folosesc de obicei la fabricarea de medicamente homeopate.
Produsele vegetale în stare proaspătă se pot supune operațiilor de macerare, se pot fierbe în
alcool sau pot fi uscate prin liofilizare, apoi pot fi condiționate sub forma pulberilor sau a
comprimatelor. Acestea servesc mai apoi la obținerea de forme farmaceutice extractive.
Gradul de mărunțire al produsului vegetal este un parametru important, deoarece cu c ât
gradul de mărunțire este mai avansat și mărimea particulei este mai mică cu atât și suprafața de
contact între produsul vegetal și lichid este mai mare. În aceste condiții și randamentul
extracției este mai mare, obținându -se un preparat extractiv bogat în principii active. În cazul în
care acestă mărunțire a produsului vegetal lipsește, procesul de difuziune -osmoz ă durează mai
mult. În timpul acestui proces pot apărea degradări și pierderi ale principiilor active.
Gradul de mărunțire al produsului veget al depinde de natura și compoziția chimică cât
și de metoda de extracție a acestuia.
FR X prevede grade de mărunțire pentru fiecare parte din plante, astfel :
-flori, frunze, rădăcina de altea și ierburi: sita I
-rădăcini, rizomi, scoarțe: sita II
-fructe, semințe: sitele III, IV
-produse vegetale care conțin alcaloizii și glicozide: sita V. [12]
Umectarea produsului vegetal este necesară pentru a ajuta dizolvarea și difuziunea
pricipiilor active. Produsul vegetal mărunțit corespunzător este uscat și umectat cu solventul
potrivit. Cel mai folosit solvent pentru umectare este apa, dar mai poate fi folosit și alcool sau
amestecul hidroalcool ic.
Umectarea produsului vegetal reprezintă îmbibarea cu o cantitate redusă de apă sau
alcool. Acestă etapă este benefică pentru produsul vegetal care prin umflarea pereților celulari

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

27

ajută solventul să pătrundă în aceștia. Favorizează osmoza și se obț ine o extracție mai eficientă
a principiilor active, cu ranadament mare.
În funcție de metoda de extracție folosită cantitatea de lichid extractiv și timpul de
extracție variază. Pentru extracția prin infuzare sau decocție pentru 1 g de produs vegetal
mărunțit este necesar 3 ml de apă. Există o excepție în cazul produselor vegetale cu uleiuri
volatile, care se umectează cu 0,5 ml de alcool diluat. Iar în cazul frunzelor de digitală care nu
se umectează.
Umectarea la nivel industrial se face la prepararea tincturilor prin operația de
percolare, astfel : la 1g de produs vegetal mărunțit corespunzător se umectează cu 0,5ml lichid
extractive, timp de 3 ore, la temperatura camerei, intr -un recipient bine închis .
Temperatura și timpul de extracție pentru obținerea unor preparate extractive calitative
variază. Temperatura la care are loc extracția variază în funcție de volumul de produs vegetal,
intensitatea căldurii și de materialul din care este confecționat recipientul de extracție. În cazul
folosirii apei ca solvent de extracție, s -a dovedit conform legilor difuziunii că temperatura
crescută grăbește timpul de extracție.
Timpul de extracție pentru tincturi și extracte este de 10 zile, la temperatura camerei.
Agitarea este folosită la prepararea tinct urilor prin macerare. Agitarea variază în funcție
de forma care trebuie să fie agitată. Pentru soluțiile extractive apoase, obținute prin macerare,
agitarea se face manual, de 5 6 ori în 30 de minute. Când se folosesc procedee de extracție la
cald, agitare a se face prin agitație termică. În cazul tincturilor obținute prin macerare, agitarea
se poate face manual de 3 -4 ori pe zi, timp de 10 zile. Agitarea mecanică presupune folosirea
unor agitatoare mecanice.
pH-ul mediului de extrac ție este de asemenea un parametru important pentru obținerea
unui extract bogat în principii active.
Pentru soluțiile extractive apoase se pot adăuga diferiți acizi care favorizează extracția.
Cei mai folosiți acizi pentru alcanizarea apei de extracție sunt : acidul citric, acidu l tartric,
acidul clorhidric, folosiți în părți egale.
Pentru tincturi acizii folosiți pentru alcalinizare sunt : acidul formic, acidul clorhidric și
acidul fosforic. [9]

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

28

2.2.1 STAREA MATERIALULUI VEGETAL

Formele farmaceutice extractive se ob țin prin extracția sau dizolvarea principiilor
active din produse vegetale fie în stare proaspătă, fie din produse vegetale uscate. Cele mai
folosite sunt cele uscate. Produsele vegetale proaspete trebuie stabilizate imediat după recoltare
și se folosesc mai rar. Plantele proaspăte sunt folosite în general în cazul obținerii produselor
homeopate.
Produsele vegetale aflate în stare proaspătă pot fi prelucrate prin macerare sau prin
fierbere cu alcool. Mai pot fi supuse uscării, prin liofilizare și prelucrate sub for mă de pulberi
sau comprimate. Ulterior pot fi folosite la obținerea unor forme extractive.
Produsele vegetale trebuie să corespundă unor standarde de mărunțire, astfel se
folosesc:
-produse vegetale întregi, acestea nu au fost mărunțite. Ele pot fi uscate sau proaspete
-produse vegetale fragmentate, mărunțite după recoltare pentru a facilita transportul, uscarea
sau ambalarea
-produse vegetale mărunțite, zdrobite, reprezintă un produs vegetal format din părți foarte
fragile din plante
-produse vegetale tăi ate, reprezintă un produs vegetal mărunțit altfel decât prin pulverizare.
Procedeu folosit în cazul ceaiurilor.
Materialul vegetal obținute din flora spontană sau cultivate trebuie sa corespundă unor
parametrii, astfel pentru a fi corespunzătoare trebuie s ă corespundă condițiilor de colectare,
cultivare, recoltare, uscare, fragmentare și depozitare. Materialul vegetal terbuie să fie lipsite
de impurități, să nu conțină urme de praf, pământ, insecte, ciuperci sau animale contaminate.
De asemene a, nu trebuie să fie putrezite sau râncezite. Produsele vegetale se pot identifica prin
caractere macroscopice și microscopice, dar și prin diferite teste. Testele de indentificare
includ: contaminare microbiană, corpuri străine, pesticide, metale grele, cenușă totală, cenușă
insolubilă în HCL, factor de îmbibare, indice de amăreală, contaminare radioactivă,
uniformitatea masei, dozarea cantitativă. Materialul vegetal se păstrează ferit de lumină și
umiditate.
La obținerea extractelor lichide materialul vegetal utilizat poate să fie:
-planta întreagă: in toto

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

29

-planta mărunțită: concisa.
În cazul produselor vegetale uscate sau proaspăte după recoltare pot să apară diverse
reacții care duc la scăderea concentrației în principii active. Principalii factori care pot să ducă
la alterarea pricipiilor active sunt: enzimele, umiditatea. Acestea intervin și favorizează reacții
de hidroliză.
Pentru a evita aceste reacții produsul vegetal se poate stabiliza prin intermediul unor
inhibitori enzimatici. Cei mai folositi sunt: metabisu lfit de sodiu, vapori de apă, alcool etilic
sub presiune și sulfat de amoniu. Timpul în care se face stabilizarea produselor vegetale trebuie
să fie cât mai scurt.
Produsul vegetal este supus operației de uscare. Uscarea produselor vegetale se
realizează l a temperatura camerei sau cu ajutorul căldurii. Uscarea natural ă este uscarea la
soare sau la umbră în aer liber sau în spații închise.
Metoda de uscare la soare este potrivită pentru produse vegetale stabile: rizomi,
rădăcini, scoarțe. Uscarea prin acest procedeu este rapidă, durează aproximativ 2 -3 zile.
Produsele vegetale se a șează pe suporturi sau pe plăci de metal, cu rame, cu un spațiu de 30 -40
cm între ele și puse în strat subțire pentru a facilita trecerea aerului printre ele. Aceste suporturi
sau plăci se amplasează în spații adăpostite, ferite de ploaie sau de curenții de vânt.
Uscarea cu ajutorul căldurii este mai rapidă, durează 2 -4 ore. Produsul vegetal este
uscat inițial la o temperatură de 70 -80o C, când se pierde o mare parte din umiditate, apoi
temperatur a este scăzută la 30 -60o C. Procesul de uscare al produselor vegetale nu trebuie să
dureze până când acestea se deshidratează complet. Uscarea produselor vegetale se întrerupe
când în produsele vegetale se ajunge la o umiditate de 15%, sau la gradul de umiditate prevazut
în monografia respectivă. Există câteva excepții. În cazul frunzelor de digital, umiditatea
reziduală este de 6%, iar pentru fructele de ienupăr este de 20%.
După ce procesul de uscare este terminat, produsele vegetele se am balează în cutii de
carton închise etanș, cutii de metal, butoaie de lemn, saci de hârtie sau material texil, saci din
polietilenă.
Produsele vegetale ambalate se depozitează în depozite prevăzute cu aer condiționat,
pentru aerisirea și păstrarea unui nive l de umiditate și temperatură corespunzător și pentru
evitarea degradării și alterării principiilor active. [9]

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

30

2.2.2. RAPORTUL DE EXTRAC ȚIE

Raportul de extracție reprezintă un parametru important pentru obținerea unuei tincturi
calitative. Acest para metru variază în funcție de forma farmaceutică, partea din plantă și tipul
de plantă utilizat. Astfel, în cazul soluțiilor apoase extractive masă de produs vegetal folosit în
comparație cu solventul este de 6% conform FR X. Există și câteva excepții:
-frunze de digitală : 0,50 %
-rădăcină de ipeca : 0,25%
-rădăcina de Valeriană, de ciuboțica cucului și flori de mușețel: 3%.
În cazul tincturilor cu substanțe puternic active raportul produs vegetal -solvent este de
10%, iar în cazul tincturilor cu substanțe obișnuite raportul este de 20%.
Randamentul extracției este influențat de suprafața de contact dintre produsul vegetal și
solventul folosit, de diferența de concentrație și de timpul de contact dintre produs și solvent.
Solventul folosit la extracție are r ol de dizolvare extractivă astfel, el dizolvă principiile
active dar nu și substanțele balast(amidon, pectine) sau substanțele inactive. Solventul ales are
capacitatea de a îmbiba produsul vegetal șide a dizolva principiile active.
Solvenții folosiți la ex tracția principiilor active trebuie să îndeplinească anumite
condiții :
-să fie inerți din punct de vedere chimic și să asigure stabilitate produsului vegetal
-să fie buni solvenți
-să fie economici
Cei mai folosiți solvenți sunt : apa, alcoolul etilic de d iferite concentra ții.
Apa folosită ca solvent de extracție trebuie să fie apă distilată sau demineralizată.
Aceasta are capacitate de dizolvare pentru: glucide, acizi, amine, fenoli, aldehide, alcooli,
săruri de alcaloizi, glicozide. Apei i se pot adăuga a genți tensioactivi sau agenși de corectare a
pH-ului.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

31

Alcoolul etilic este un solvent mai puțin polar decât apa. Acesta dizolvă grăsimi și
uleiuri. Nu are capacitate de dizolvare pentru: gume, mucilagii, glucide, s ăruri, glucide și
pectine. Este un bun solvent pentru substanțe organice, precum: aldehide, cetone, uleiuri
volatile, rășini, fenoli, acizi, coloranți, taninuri, glicozide.
Concentrația de alcool se alege în funcție de proprietățile fiecărui produs vegetal. Cel
mai folo sit este alcoolul de 70o, dar se mai poate folosii cel de 60o sau de 95o. Alcoolul ca
solvent asigură tincturiii obținute o stabilitate de 2 -3 ani. [11]

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

32

2.2.3. TIMPUL ȘI TEMPERATURA DE EXTRACȚIE

Timpul și temperatura de extracție variază în funcție de tipul soluțiilor. În cazul
soluțiilor apoase FR X prevede :
-pentru macerate: timpul de contact al produsului vegetal cu solventul ales este de 30 de
minute, la temperature camerei. Pe durata jum ătății de oră, recipientul cu soluția extractivă
apoasă se va agita de 5 -6 ori.
-pentru infuzii și decocturi nu se menționează agitarea. Timpul de extracție este de 30 de
minute la care se adaugă încă 5 minute, necesare umectării produsului vegetal. Timpul de
extracție este calculat î n funcție de randamentul de extracție dar și pentru a reduce pe cât
posibil o contaminare cu microorganisme.
Agitarea este o operație prevazută la prepararea tincturilor prin macerare.
Extracțiile cu alcool sau eter se realizează doar la temperatura camer ei sau la
temperaturi mai joase, deoarece la o temperatură mai crescută principiile active volatile se pot
pierde. Întreaga operație se complică și poate apărea chiar și pericolul de explozie.
Pentru ca extracția să decurgă bine, scăderea temperaturii se f ace progresiv, iar
recipientele folosite vor fi acoperite cu pereții groși confecționate din porțelan, sticlă sau inox.
O temeperatură ridicată de extracție se folosește în cazul produselor vegetale dure, cu o
structură tare : rizomi, rădăcini, scoar țe.
La prepararea tincturilor și a extractelor durata de contact dintre produsul vegetal și
solventul ales este de 10 zile, la temperatura camerei. [9]

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

33

2.2.4 FINALIZAREA EXTRACȚIEI -MODALIT ĂȚI, PARAMETRII

După ce procesul de macerare s -a încheiat, tinctura este supusă unui proces de separare
a soluției extractive obținute de produsul vegetal care în urma extracției este epuizat. În funcție
de metoda de lucru folosită la prepararea tincturii separarea are loc diferit. Astfel, pentru
tinctur ile obținute prin macerare atât simplă cât și repetată, lichidul extractiv obținut se
decantează, iar produsul vegetal rămas și reziduul se presează pentru epuizare de principii
active. Filtrarea este realizată cu ajutorul unui filtru -presă, care stoarce produsul vegetal.
Principiile active din tinctură sunt determinate pe o probă filtrată, iar dacă este nevoie, tinctura
se aduce la concentrația prevazută cu lichid extractiv. Înainte de filtrare este important ca
tinctura să stea în repaus, la rece timp de 6 zile.
Pentru tincturile obținute prin percolare , lichidul extractiv rezultă deja filtrat. La fel ca
și la tincturile obținute prin macerare, și în cazul tincturilor obținute prin percolare principiile
active sunt determinate pe o probă filtrată, iar da că este necesar sunt aduse la concentrația
prevăzută cu lichid de extracție.
Este foarte important ca la plantele oleaginoase să nu se folosească o presiune mare de
extracție, deoarece uleiul volatil se poate evapora, iar tinctura obținută nu corespunde
parametrilor tehnologici prevăzuți.
După încheierea proceselor de fabricație tinctura de armurariu este supusă la o stocare
intermediară, pentru determinarea diferiților parametrii caracteristici. Etapă a controlului în
timpul fabricației, după care tincturi le se vor condiționa corespunzător.
Tincturile obținute sunt condiționate atât în farmacie cât și în industrie în flacoane de
sticlă brună, cu diferite dimensiuni. La nivel industrial, tincturile pot fi condiționate în flacoane
cu o formă aplatizată. Acest ea se condiționează în flacoane cu o capacitate de 100 -1000 g.
Umplerea flacoanelor se reali zează cu ajutorul unor instalații automatizate, pe “principiul
seringii”, care este o metodă de dozare volumetrică, cu un randament foarte mare.
Pregătirea flacoane lor presupune aceeași metodă ca și în cazul soluțiilor. Flacoanele
sunt spălate, uscate și controlate. Flacoanele de sticlă se spală automat, în mașina de spălat
flacoane. Spălarea se realizează cu apă și detergent, la o temperatură de 35 -40o C. Apoi,
flacoanele se spală cu apă potabilă , după care se clătesc cu apă distilată. După spălare,
flacoanele se usucă la o mașină automată de uscare a flacoanelor, cu flux de aer cald, la o
temperatură de 70 -75o C . Capacele și subcapacele se spală în aceleași co ndiții ca flacoanele și
se uscă în tăvi la us cător, la o temperatură de 40 -50o C. După uscare flacoanele sunt umplute cu
tincturi și sunt închise cu ajutorul capacelor.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

34

După umplerea flacoanelor, acestea se etichetează. Eticheta cuprinde : marca
intreprin derii producătoare, denumirea tincturii, concentrația, modul de păstrare. Suplimentar
pe etichetă se va menționa : raportul dintre produsul vegetal și solventul de extracție, raportul
dintre materia primă și tinctura finală, pentru tincturile care nu sunt standardizate și
cuantificate. Pe lângă acestea se va menționa și conținutul în % V /V în etanol din tinctura
finală.
Flacoanele umplute cu tincturi se condiționează în cutii de carton, ambalându -se
grupate în pachete. [11-14]

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

35

CAPITOLUL III
STUDIUL UNOR PARAMETRII TEHNOLOGICI ASUPRA CALITĂȚII
TINCTURII DE CARDUUS MARIANUS

Tincturile denumite de FR X ca Tincturae, sunt preparate farmaceutice lichide sub
formă de soluții alcoolice, hidroalcoolice sau eteroalcoolice, obținute prin extracția produsului
vegetal cu un solvent.
Conform FR X, tincturile sunt lichide limpezi, colorate, cu gustul și mirosul
caracteristic plantelor utilizate și a solventului ales pentru extracție. Acestea pot fi diluate cu
apă. În urma diluării cu apă îș i schimbă culoarea, devin opales cente sau mai tulburi. Se vor
conserva în recipiente de culoare brună, de capacitate mică, închise bine și ferite de lumină.
Dacă masa tincturilor depășește 250 g, acestea se vor condiționa în recipiente închise, l a o
tempera tură între 8 -15o C. Datorită alcoolului folosit ca solvent, tincturile au o durată de
conservare mare. Pot însă să apară unele neconformități prin modificarea titrului și depunerii
de sediment, principiile active pot fi descompuse de oxigen sau pot suferi degradări oxidative
sau modificări ale culorii în contact direct cu lumina.
Tincturile sunt supuse unor controale ce cuprind: limit e de fier, metale grele sau
reziduu prin evaporare alcoolică
Tincturile sunt forme farmaceutice lichide cu administrare atât internă, administrate pe
cale orală, cât și externă, administrate pe piele și mucoase.
Pentru obținerea unei tincturi este nevoie de materie primă, pr ecum: produse vegetale,
solventul extractiv și event ual unele substanțe auxiliare. Ca substanțe auxiliare se pot folosi:
conservanți, modificatori de pH, agenți tensioactivi. În cadrul procesului de extracție se va ține
cont de produsul vegetal, de natura și compoziția chimică, de proprietățile solvenților folosiți și
de metoda de extracție aleasă.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

36

3.1 PARAMETRII STUDIAȚI -STAREA MATERIALULUI VEGETAL -GRADUL DE
MĂRUNȚIRE

În vederea obținerii unei tincturi calitative, corespunzătoare și cu efectul terapeutic
dorit, la prepararea acesteia se ține cont de câțiva parametrii tehnologici. Parametrii tehnologici
sau factorii care influențează extracția sunt : produsul vegetal folosit și starea acestuia, gradul
de mărunțire, umiditatea, raport ul produs vegetal/solvent, temperatura, timpul de extracție, pH –
ul mediului de extracție, agitarea.
În cadrul acestei lucrări s -au preparat două tincturi din semințe de armurariu – Carduus
marianus L. O tinctură a fost preparată din semințe de armurariu întregi -„in toto”, iar cealaltă
tinctură a fost preparată din semințe de armurariu sfărâmate -„concisa”.
Semințele de armurariu s -au recoltat când fructele se aflau la maturitate, în luna
septembrie. Semințele mature folosite la prepararea tincturii cu semințe măcinate, s -au
sfărâmat cu ajutorul unei râșnițe. După mărunțire semințele au prezintat un aspect marmorat și
gust amar. Gustul amar al semințelor este cel responsabil de acțiunea coleretic -colagogă a
armurariului. Aceasta acțiune favorizează producerea de bilă și eliminarea ei în duoden.
Semințele de armurariu folosit e la preparar ea tincturii au fost la deplină maturitate.
Gradul de mărunțire al produselor vegetale este un parametru foarte important în obținerea unei
tincturi corespunzătoare. Astfel, mărunțirea semințelor de armurariu pentru tinctura cu semințe
măcina te s-a făcut în momentul prelucrării, pentru a oferi stabilitate principiilor active. Gradul
de mărunțire influențează procesul de extracție, de obicei cu cât gradul de mărunțire este mai
avansat și pulberea mai fină, cu atât suprafața de contact dintre p rodusul vegetal și solvent este
mai mare. În aceste condiții din produsul vegetal se extrage o cantitate mai mare de principii
active. Dacă se trece peste procesul de mărunțire, se ajunge ca procesul de difuziune -osmoză să
dureze mai mult. În acest caz se pot pierde cantități semificative de principii active.
Produsele vegetale lemnoase, dure cum sunt semințele de armurariu se mărunțesc mai
fin, iar cele friabile se pot îmbiba cu puțin solvent și se mărunțesc mai grosier. S -a evitat o
mărunțire avansată a produselor vegetale deoarece, se distrug o parte din celulele produsului și
o mare parte din conținutul celular, bogat în substanțe balast. Cele mai întâlnite substanțe
balast sunt: pectine, amidon, mucilagii. Care pot sedimenta și care influențează și pro cesul de
filtrare . Soluția extractivă mărindu -și vâscozitatea. Nu se mai desfășoară o extracție selectivă a
principiilor active datorită faptului că procesul de difuziune este încetinit. Aceste probleme pot
apărea în cazul extracției cu apă, când se folose ște alcoolul ca solvent aceste probleme dispar,
deoarece extracție se realizează prin procesul de osmoză.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

37

3.2 MODUL DE LUCRU

În cadrul acestei lucrării s -au preparat două tincturi pentru evidențierea compușilor
chimici din fiecare tinctură în parte. Determinarea conținutului în principii active s -a reali zat cu
ajutorul unui spectrofotometru UV -VIS 101 Cintra, verificat metrologic și calibrat anterior.
Prima tinctură este realizată din semințe de armurariu întregi, iar a doua din semințe de
armurariu m ărunțite.
Prima tinctură, cea din semințe de armurariu întregi are un mod de lucru mai special, iar
cea de -a doua, tinctură din semințe de armurariu întregi s -a preparat conform regulilor generale
de la capitolul Tincturae din FR X. Astfel, produsul vegeta l-semințele de armurariu au fost
recoltate la deplină maturitate, când au fost coapte în întregime. Recoltarea s -a făcut în luna
septembrie, din cultură ecologică , dintr -o zonă lipsită de poluare.
După recoltare, semințele de armurariu au fost supuse proce sului de sortare, astfel,
celelalte părți din plantă au fost eliminate. Produsul vegetal trebuie să fie lipsit de impurități
precum: pământ, praf, rămășițe de insecte sau ciuperci otrăvitoare. Se verifică, de asemenea ca
semințele de armurariu să nu fie m ucegăite sau putrezite.
Modul de cultivare, recoltare, sfărâmare și depozitare sunt extrem de importante în
obținerea unei tincturi calitative și bogate în principii active.
Prepararea tincturii de armurariu din semințe nemăcinate
S-au luat 300 de părți de semințe de armurariu nemăci nate la care s -au adăugă 250 de
părți apă purificată. Amestecul a fost lăsat 12 ore, în repaus, la o temperatură c are nu a depășit
20o C. Apoi s -au adugat 175 părți de etanol de 86% (m/m), s -a amestecat bine și s -a lăsat la
mace rat timp de 5 zile. După adăugarea suplimentară a 175 de părți de etanol 86% (m/m),
amestecul a fost lăsat încă 10 zile la macerat.
Tinctura obținută a fost presată cu o pre siune de cel mult 30 MPa și apoi s -a filtrat .
Prepararea tincturii din armurariu di n semințe măcinate
Produsul vegetal -semințele de armurariu au fost aduse la gradul de mărunțire dorit cu
ajutorul unei râșnițe. Într -un pahar Berzelius s -au pus 20 g de semințe măcinate peste care s -a
adăugat 100 ml de alcool etilic de 70% vol. Tinctura a fost ținută timp de 10 zile la
temperatura camerei, timp în care s -a agitat de 3 -4 ori pe zi. Lichidul extractiv s -a decantat , iar
produsul vegetal a fost presat. Lichidele obținute au fost reunite și omogenizate. Tinctura a fost

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

38

lăsată să sedimenteze, timp de 6 zile, la 5 -10o C. După ce a sedimentat, lichidul extractiv a fost
filtrat, evitându -se pierderile prin evaporare.
În urma acestor operații rezultă două tincturi limpezi, colorate în brun, cu gust amărui și
miros specific componentel or podusului vegetal și a solventului.
După ce s -au obținut cele două tincturi de armurariu, s -a realizat o cromatografie în
strat subțire cu ajutorul căreia se va analiza calitativ tinctura de armurariu. Prin cromatografie
sunt separați compușii unui ames tec de două faze nemișcibile: faza staționară și faza mobilă.
Termenul de cromatografie provine din limba greacă, unde: „chroma” =culoare și
“graphein”= a scrie. Cromatografia este cea mai frecventă tehnică folosită pentru analiza
medicamentului.
În cadrul acestei lucrări a fost folosită cromatografia în strat subțire ( CSS), meto dă de
analiză din FR X, European Pharmacopoeia ed. 6.0.
Mecanismele de acțiune ale unei cromatograme prevăd :
-adsorbția
-repartiția
-schimbul ionic.
Cromatografia în strat subțire este alcătuită din câteva etape :
-aplicarea probelor
-developarea
-uscarea
-revelarea
-interpretarea
-conservarea.
Cromatografia în strat subțire este o metodă de analiză simplă ca și aparatură. Aceasta
mai poartă denumirea de cromatografie plană .
În cadrul acestei lucrării s -a realizat o singură cromatografie, pe care au fost puse cele
două tincturi și proba etalon, reprezentată de silibină.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

39

Înaintea începerii cromatografiei propriu -zise s-a realizat un amestec de solvenți folosit
pentru develo parea probelor. Acest amestec de solvenți a reprezentat faza mobilă. Faza mobilă
este format ă din: diclormetan, aceton ă și acid formic în proporții volumetrice de 7,5 :16,5:8,5.
Acest solvent compus s -a pus în cuva de developare împreună cu hârtia de filtru tăiată
astfel încât să poată să fie introdusă în cuvă. Hârtia este lăsată timp de 30 de minute în cuva
acoperită cu capac pentru a păstra condițiile de saturare. Hârtia este așezată astfel să atingă
partea inferioară a cuvei și pereții. Ea trebuie s ă ajungă până la 1 cm sub partea de închidere a
cuvei. Cuva sau camera de developare este confecționată din sticlă și acoperită cu un capac tot
din sticlă. Cuva de developare are dimensiunile potrivite pentru a introduce proba
cromatografică.
Placa cromato grafică este confecționată dintr -o placă de sticlă acoperită cu un strat
subțire de silicagel. Placa cromatografică a fost manipulată cu grijă și s -a încercat să nu fie
atinsă cu mâna, deoarece aceasta putea fi distrusă. Cu ajutorul unui creion pe placa
cromatografică s -a trasat o linie pe întreaga lățime, la aproximativ 1 cm de la partea inferioară
a acesteia. A fost marcat locul unde au urmat să fie depuse probele de analizat și proba etalon.
Toate locurile unde urma să se depună probele, au fost la dist anțe egale între ele și față de
marginile laterale.
După ce placa cromatografică a fost pregătită, din fiecare tinctură și din proba etalon s –
a luat cu ajutorul unei pipete disp ensoare calibrată la microlitri . Din fiecare tinctură s -a lua t cu
ajutorul unei micropipete 10 ul (microlitrii) și au fost aplicate benzi su bțiri si drepte. Benzile s –
au aplicat la 1-2 cm de marginea inferioar ă a plăcii cromatografice, pe o linie imaginară,
denumită linia de start. La fel s -a procedat și cu etalonul.
Placa cromatogr afică pe care au fost depuse pro bele de analizat și etalonul s-au introdus
în cuva de developare, c are conținea amestecul de solvenți. Placa cromatografică a fost ținută
în cuva de developare până la migrarea pe o distanță de 10 cm. După ce faza mobilă a m igrat în
sus, placa cromatografică s -a vizual izat în UV -VIS la 254 nm. După această vizualizare, placa
cromatografică a fost pulve rizată cu difenilborat de aminoetanol și a fost lăsată să se usuce.
După ce placa s -a uscat în întregime a fost vizualizată în fluorescență la 365 nm.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

40

3.3 REZULTATE ȘI DISCUȚII

În urma vizualizării cromatografiei, d in punct de vedere cromatografic nu se observă o
diferență semnificativă între tinctura din semințe de armurariu întregi și tinctura din semințe de
armurariu măcinate.
La analiza probelor în fluorescență se observă prezența silibinei atât în tinctura din
semințe de armurariu întregi, cât și în tinctura din semințe măcinate. Prezența silibinei este
evidențiată de o culoarea verde -gălbuie.
Se observă de asemenea, prezența flavonoidelor exprimate în taxifolin de o colorație
portocalie și a altor compuși polif enolici evidențiați printr -o colora ție albastră.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

41

Figura 8. Cromatografia celor două tincturi de Carduus marianus L . vizualizată în UV la 254
nm

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

42

Figura 9. Cromatografia celor două tincturi de Carduus marianus L. vizualizată în fluorescență
la 365 nm

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

43

În cadrul acestei lucrări după realizarea cromatografiei, au fost analizate cele două
tincturi din punct de vedere al densităților acestora.
Densita tea celor două tincturi a fost măsurată cu ajutorul unui aparat special, denumit
densimetru. Cu ajutorul densi metrului s -a luat o probă din tinctura de semin țe de armurariu
nemăcinate, s-a citit și s-a notat valoarea înregistrată. La fel s -a procedat și cu a doua tinctură
din semințe măcina te. După fiecare măsurare densi metrul a fost spălat cu alcool de 70 % vol .
Pentru fiecare tinctură s -au realizat 3 m ăsurători.
Astfel, s -au ob ținut pentru fiecare tinctură câte 3 densități și s -a făcut media aritmetică a
acestora.

Tabel 1. Densitatea tincturilor de Carduus marianus L.
Densitate Media
C. marianuus
sem.
nemărunțite 0,924
0,924 0,924
0,924
C. marianuus
sem.
mărunțite 0,925
0,925 0,925
0,925

După cum se observă densitățile celor trei măsurători sunt aceleași , iar media celor
două tincturi este foarte apropiată datorită faptului că la prepararea tincturilor s -a folosit acela și
tip de solvent și o prelucrare asemănătoare.
Cele două tincturi din semințe nemărunțite și mărunțite au fost analizate și din punct de
vedere al proprietăților organoleptice la care s -a adăugat și reziduul la evaporare.
Din fiecare tinctură s -a luat aproximativ 1 ml și s -a pus într -o eprubet ă. Eprubetele cu
cele două tinct uri au fost comparate pe o suprafață albă pentru a se putea observa diferențele de
culoare. Astfel, în prima epubetă este tinctura din semințe de armurariu nemăcinate, care are o
culoare galben -roșcată spre brun, este mai închisă decât cea din semințe de a rmurariu măcinate
și a prezentat un miros rânced. În a doua eprubetă este tinctura din semințe de armurariu
măcinate care are o culoare galbenă și este lipsită de mirosul rânced.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

44

Figura 10. Compararea din punct de vedere organoleptic a celor două tin cturi de
armurariu

Reziduul la evaporare este procesul de eliminare prin procese termice a apei și a
compușilor volatili.
În cadrul acestei lucrări reziduul la evaporare s-a efectuat la etuv ă. Din fiecare tinctură
s-au m ăsurat aproximativ 3 g la balanța analitică. S -au folosit 4 pahare Berzelius de 50 ml.
Pentru tinctura de armurariu din semințe nemăcinate au fost măsurate 3 g și puse în 2 pahare.
La fel s -a procedat și cu tinctura de armurariu din semințe măcinate. Paharele au fost notate
pentru a nu fi confundate cu celelalte probe din etuvă . După ce probele au fost cântărite și puse
în pahare, acestea au fost lăsate în etuvă timp de 2 ore, la o temperatură de 105o C. După cele 2
ore de așteptare fiecare pahar este scos cu grijă, lăsat aproximativ 15 minunte să se răcească în
exicator și este cântărit reziduul. Datele obținute au fost înregistrate și notate.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

45

Tabel 2. Valorile de reziduu obținute după scoaterea probelor din etuvă

Indicativ pahar Valoare
C. marianuus
semințe
nemăcinate I2 32,677
I10 37,838
C. marianuus
semințe
măcinate I5
37,765
I16 40,057

Celor 4 pahare Berzelius cu tincturi li s -a dat fiec ăruia câte un indicativ pentru a nu fi
confundate în etuvă, cu celelalte pahare cu probe de analizat.

Tabel 3. Proprietățile organoleptice ale tincturilor și reziduul la evaporare
Culoare Miros Reziduu la evaporare %
C. marianuus
semin țe
nemăcinate Brun -roșcat
Rânced
2,9

C. marianuus
semințe
măcinate Galben Specific
armurariului 4,07

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

46

CONCLUZII

Armurariul – Carduus marianus L . este o plantă deosebit de importantă în protejarea,
regenerarea și tratarea problemelor hepatice de diferite etiologii. Responsabile de acțiunea
intens hepatoprotectoare sunt semințele mature de armurariu. Această acțiune este datorată
compoziției chimice reprezentate în special de complexul de flavonolignani format din :
silimarin ă, silibină, silicristină, silidionină.
Silimarina prezentă în semințe este un puternic antioxidant, care luptă împotriva
radicalilor liberi. Numeroase studii au demonstrat faptul că, silimarină are un efect antioxidant
de 10 ori mai mare decât vitamina E.
Silimarina nu este cunoscută doar pentru beneficiile sale asupra celulei hepatice, ea are
o acțiune de tonic general asupra organismului uman. Printre multitudinea de acțiuni se
numără : acțiune hipocolesterolemiantă, antitumorală, antiproliferativă, neurotrofică. Silimarina
este un bun coleretic -colagog, un tonic amar care face bine organismului. Este utilizată pentru
intoxicații cu diverse substanțe chimice : etanol, tetraclorur ă de carbon. Este un adjuvant al
digestiei, constipației, utilă chiar și în alcoolism. Pe lângă aceste acțiuni interne, silimarina,
poate fi utilizată și extern, în boli precum psoriazisul și vitiligo.
Pe piața din țara noastră există în prezent o gamă varia tă de produse care conțin
armurariu. Armurariul se găsește sub diferite forme farmaceutice : pulberi , ceaiuri, capsule,
comprimate, tincturi.
În cadrul acestei lucrări, accentul a fost pus pe obținerea tincturii de armurariu și
parametrii tehnologici folosiți la obținerea acesteia. Tincturile ca forme farmaceutice lichide
pot fi : soluții alcoolice, hidroalcoolice sau eteroalcoolice, obținute prin extracția produsului
vegetal cu un solvent ales. Tincturilor pot fi administrate atât intern, cât și extern .
Pentru studierea parametrilor tehnologici, în cadrul acestei lucrări au fost realizate două
tincturi din semințe de armurariu. Apoi, cele două tincturi au fost supuse unei analize
cromatografice. La prepararea celor două tincturi au fost respectați param etrii tehnologici care
asigură obținerea unei tincturii calitative și bogate în principii active.
Cu ajutorul identificării principiilor active, prin cromatografia în strat subțire (CSS), au
fost pu și în evidență compuși precum : flavonolignani , silimarina, taxifolin și alți compuși
polifenolici.
În urma crom atografiei nu s -a observat o diferen ță semnifiativă între tinctura de
armurariu din semințe nemăcinate și tinctura de armurariu din semințe măcinate.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

47

Se observă o cantitate de substanțe mai mare în tinctura de armurariu din semințe
măcinate, dar intensitatea benzilor de compuși bioactivi nu este mai mare ca la extractul din
semințe întregi. Ca urmare putem spune că extractul din semințe întregi este mai pur, iar
mirosul rânced se datorează concentrației mai mari de compuși bioactivi extrași din totalul
substanțelor extrase.
Prin urmare putem conclude că este mai util să se folosească semințe întregi la
extracție.

Studiul impactului unor parametrii tehnologici asupra calit ății tincturii obținute din Carduus marianus L.

48

BIBLIOGRAFIE

1. Ardelean Aurel , Mohan Gheorghe, Flora medicinală a României, Editura ALL,
București , 2008.
2. Olah Neli Kinga, Curs de uz intern, Industria medicamentului și biotehnologii
farmaceutice, 2012
3. Nădășan Valentin, Inscursiune în Fitoterapie, Editura “Viață și sănătate”, București,
2003.
4. Vasilachi Georgeta, Tratamentul cu plante, colecția „ Secretele sănătății ”, Editura
ARC, București, 2011.
5. Gladstar Rosemary, Herbs for Long Lasting Health, How to make and use Herbal
Remedies for Lifelong Vitality, Editura Storey publishing, LLC, 2014
6. Jacobs BP, Dennely C., Ramirez G., Sapp J., Laurence VA. Milk thistle for the
treatment of liver diseases: a systemati c review and meta -analysis, The American
Journal of Medicine, 2002.
7. www.anm.ro
8. Dobrescu Dumitru, Memomed, Ediția 21, Editura Universitară, 2015.
9. Popovici Iuliana, Lupuleasa Dumitru, Tehnologie farmaceutică, vol. 1,Ediția a IV-a,
Editura Polirom, Iași, 2016.
10. John T. Mc.Corrie, The benefits of the use of milk thistle in herbal preparations –
History of Milk Thistle, 30 Nov., 2010.
11. Leucuța S. E., Prepararea medicamentelor: îndrumător pentru studenții Facultății de
Farmacie , Editura Medicală Universitară “Iuliu Ha țieganu ”, Cluj -Napoca, 2000
12. Farmacopeea Română, Ediția a X -a, Editura Medicală, București, 2015.
13. Pereira C., Barros L., Jose Alves M., Santos Buelga C., Ferreira IC., Food function,
13 Jul. 2016.
14. Post White J., Ladas ES., Kelly KM., Advances in the use of milk thistle (Silybium
marianum), Integrative Cancer therapies, Jun. 2017.