Autori: ANDREEA BĂDEU [615070]

Autori: ANDREEA BĂDEU
ARANTA POP
RĂSPUNDEREA PENALĂ A MINORILOR
POTRIVIT
CODULUI PENAL
INTRODUCERE
De-a lungul vieții, minorul parcurge diferite etape de dezvoltare, începând cu educația
primită acasă și continuând cu educația oferită de sistemul de învățământ. Nu de puține ori, minorul
comite fapte care cad sub incidența legii penale, fără a fi, însă, conștienți de consecințele lor.
Această lucrare are ca scop prezentarea modalităților prin care legea își propune să educe
minorul care a săvârșit infracțiuni. În acest sens, dispozțiile legale prevăd aplicarea unor măsuri
educative minorului, de regulă, neprivative de liberate, existând totuși și excepții care permit
aplicarea unor măsuri privative de libertate.
Măsurile educative sunt “ sancțiuni de drept penal speciale pentru minori, prevăzute de lege,
care se iau de către instanțele de judecată și sunt menite să asigure educarea și reeducarea
acestora prin instruire școlară și profesională, prin cultivarea în conștiința acestora a respectului
față de valorile sociale ”1. Ele se execută în comunitate, urmărindu-se întărirea și dezvoltarea
legăturilor minorului cu familia și comunitatea, implicarea minorului în programe care sa-i asigure
dezvoltarea liberă a personalității și a respectului pentru drepturile și libertățile celor din jur.
Având în vedere că măsurile educative neprivative de libertate au un caracter preponderent
educativ, si numai în subsidiar punitiv, lucrarea noastră se va rezuma la analiza acestora.
Potrivit art. 113 din Codul penal, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde
penal. Minorii răspund penal de la vârsta de 16 ani. Minorii care au împlinit 14 ani, dar nu au
împlinit vârsta de 16 ani la data săvârșirii infracțiunii “ răspund penal numai dacă se dovedește, prin
intermediul unei expertize medico-legale psihiatrice, că au săvârșit fapta cu discernământ
(prezumție relativă de incapacitate penală) ”2. În schimb, dacă data săvârșirii infracțiunii se situează
după împlinirea vârstei de 16 ani, minorul va răspunde penal, existând în acest sens o prezumție de
discernământ.
MĂSURILE EDUCATIVE
În scopul educării minorilor și a reintegrării acestora în societate, legea impune ca acestora
să le fie aplicate, ca regulă, măsuri educative neprivative de libertate. Ca excepție de la această
regulă, Codul penal prevede condițiile în care minorului i se pot aplica măsuri educative privative
de libertate. În acest sens, minorul care a executat deja sau se află în executarea unei măsuri
educative neprivative de libertate și care a săvârșit o nouă infracțiune este pasibil de a primi, direct,
o măsură privativă de libertate. De asemenea, minorului i se poate aplica o măsură educativă
privativă de libertate dacă infracțiunea pe care a săvârșit-o are ca limită maximală de pedeapsă 7 ani
sau detențiunea pe viață, fără a fi nevoie de împlinirea altor condiții.
După cum am menționat, ca regulă, minorilor li se aplică măsuri educative neprivative de
libertate. Acestea sunt: stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de
1A se vedea C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal. Partea generală , Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 418.
2A se vedea M. Udroiu, Drept penal. Partea generală. Sinteze și grile, ediția a 3-a , Ed. C.H. Beck, București, 2016, p. 453.

săptămână și asistarea zilnică.
1.Stagiul de formare civică
Acestă măsură este o noutate în dreptul penal român, ea nefiind prevăzută în vechiul
Cod penal, această reglmentare fiind preluată din dreptul francez. Însuși legiuitorul a statuat
în sensul că “obiectivul măsurii educative a stagiului de formare civică constă în sprijinirea
minorului în conștientizarea consecințelor legale și sociale la care se expune în cazul
săvârșirii de infracțiuni și responsabilizarea acestuia cu privire la comportamentul său ”3.
Fiind considerată cea mai ușoară măsură, ea constă în obligația minorului de a intra
într-un program, care se realizează sub coordonarea serviciului de probațiune pentru o
durată de cel mult 4 luni. Prin parcurgerea acestui program se urmărește reformarea
atitudinii minorului și încercarea de a-l conștientiza în ceea ce privește riscul la care se
expune atât din punct de vedere legal, cât și social, în cazul comiterii de infracțiuni. Acest
program vine să completeze educația primită în scoală, motiv pentru care este organizat în
așa măsură încât să nu afecteze programul școlar al minorului.
Acest program este conceput pentru a asigura minorului reintegrarea socială, fiind
format sub forma unor sesiuni continue sau periodice, adaptate vârstei și personalității
minorului. De asemenea, în alegerea activităților aferente programului, se ține cont și de
natura infracțiunii comise. Durata acestui program se va rezuma la 8 ore/lună4.
2.Supravegherea
Măsura supravegherii este mai aspră și este prevăzută pe o durată mai lungă de timp,
respectiv între 2 și 6 luni. Aceasta este, de asemenea, coordonată de către serviciul de
probațiune și constă în participarea minorului la cursuri școlare sau de formare profesională.
Măsura urmărește reintegrarea socială prin interzicerea minorului să desfășoare anumite
activități, precum și de a interacționa cu anumite persoane care ar putea interveni în procesul
său de reabilitare.
Deși coordonarea măsurii se realizează de către serviciul de probațiune, supravegherea
și îndrumarea minorului se realizează de către părinți, reprezentant legal sau o persoană
desemnată de către instanță. “ Supravegherea și îndrumarea minorului în cadrul
programului său zilnic presupun verificarea modului în care acesta își respectă obligațiile
care decurg din statutul său familial, școlar sau profesional ”5.
3.Consemnarea la sfârșit de săptămână
Măsura consemnării la sfârșit de săptămână constă în obligarea minorului de a nu
părăsi locuința în zilele de sâmbătă și duminică. Măsura menționată este “ restrictivă de
libertate și urmărește modificarea conduitei minorului, atât printr-o constrângere a
libertății de mișcare, cât și prin însușirea normelor și preceptelor morale ”6. Aceasta este
prevăzută pe o durată mai mare de timp care este cuprinsă între 4 și 12 săptămâni, cu
excepția cazului în care acesta este obligat să participe la anumite activități impuse de
instanta de judecată7.
Această măsură are ca obiectiv împiedicarea minorului de a lua legătura cu anumite
3A se vedea G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L. V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F. M. Vasile, Codul Penal.
Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 281.
4Ibidem.
5Idem, p. 283.
6Idem, p. 284.
7A se vedea M. Udroiu, op. cit., p. 465.

persoane sau de a se afla în locuri pasibile să intervină în reeducarea și îndreptarea acestuia.
Coordonarea acestei măsuri se face de către serviciul de probațiune, iar supravegherea
minorului se realizează de către persoana majoră cu care locuiește acesta sau de către o
persoană majoră desemnată de către instantă. De asemenea, serviciul de probațiune verifică
modul de aducere la îndeplinire a măsurii prin efectuarea unor vizite programate sau
inopinate la locuința minorului.
4.Asistarea zilnică
Măsura asistării zilnice este mai severă măsura educativă neprivativă de libertate, fiind
un element de noutate în dreptul penal român.
Asistarea zilnică este prevăzută pe o durată cuprinsă între 3 și 6 luni, fiind, de
asemenea, coordonată și supravegheată de către serviciul de probațiune.
De această dată, măsura constă în stabilirea unui program zilnic pe care minorul trebuie
să îl respecte întocmai, fiind conceput de către un consilier de probațiune împreună cu
părinții sau tutorele în grija căruia se află minorul. În măsura în care aceștia nu se pun de
acord cu privire la obligațiile impuse în cadrul programului, acestea se pot stabili de către un
judecător într-o procedură contradictorie.
Scopul acestui program este de a dezvolta personalitatea minorului, motiv pentru care
se urmărește implicarea acestuia în activități ce presupun relaționarea socială, precum și
evidențierea aptitudinilor sale8.
În măsura în care aceste măsuri, prin esență educative, nu își ating scopul, intrăm în sfera
punitivă a măsurilor educative privative de libertate. Așadar, dacă pe parcursul executării măsurilor
educative neprivative de libertate minorul săvârșește alte infracțiuni ori nu respectă obligațiile
impuse de către instanța de judecată, acestea se înlocuiesc cu o măsură neprivativă de libertate mai
severă ori cu o măsură privativă de libertate.

ASPECTE PROCEDURALE
Din punct de vedere procedural, minorii sunt protejați în diverse modalități. Astfel, în
momentul în care sunt chemați la oragnul de urmărire penală pentru a da declarații, minorul care nu
a împlinit 16 ani este citat alături de părinți sau, după caz, alături de persoana în supravegherea
căreia se află acesta, precum și de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului
din localitatea unde se desfășoară audierea. În cazul în care minorul a împlinit 16 ani, citarea acestor
persoane se face doar dacă organul de urmărire penală consideră necesar.
În cauzele cu inculpați minori, completul de judecată este special format pentru a aduce
atingeri minime dezvoltării personale a minorului, iar cauza se judecă în regim de urgență. De
asemenea, ședința de judecată este nepublică, iar daca instanța consideră că administrarea unor
probe ar putea afecta, în vreun fel, dezvoltarea psihologică a minorului, aceasta poate dispune
înlăturarea lui din sală, continuând judecata în prezența reprezentanților săi9.
CONCLUZII
De-a lungul timpului, înlăturarea caracterului infracțional al minorului a fost și continuă să
fie o prioritate în scopul formării unei societăți în care se urmărește respectarea legii și a bunei
credințe. Această încercare de înlăturarea a caracterului infracțional s-a dovedit a fi anevoioasă din
cauza “lipsei de experiență de viată a minorului, cu consecința neînțelegerii depline a semnificației
sociale a conduitei lui periculoase pentru valorile sociale, ca și a sancțiunilor care li s-ar aplica,
deficiențe în procesul educativ ce s-a desfășurat în familie, școală, influența negativă exercitată de
8 A se vedea G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L. V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F. M. Vasile, op. cit., p. 285.
9A se vedea I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea specială ., Ed. Universul Juridic, București, 2015, p.522.

unii majori care îi atrag pe minori pe calea infracțională ”10.
Cu toate acestea, odată cu introducerea în noul Cod penal a acestor instituții se dovedește că
legea continuă să lupte pentru educarea și îndreptarea minorilor, precum și pentru reintegrarea
acestora în societate. Aceste noi instituții care-l vizează pe minorul-infractor sunt binevenite,
aducând îmbunătățiri notabile în materie.
Autori: ANDREEA BĂDEU
ARANTA POP
10A se vedea, C. Mitrache, C. Mitrache, op. cit., p. 417.

BIBLIOGRAFIE
1.C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal. Partea generală , Ed. Universul Juridic, București,
2014.
2.M. Udroiu, Drept penal. Partea generală. Sinteze și grile, ediția a 3-a , Ed. C.H. Beck,
București, 2016.
3.A se vedea G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L. V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F.
M. Vasile, Codul Penal. Comentariu pe articole , Ed. C.H. Beck, București, 2014.
4.I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea specială ., Ed. Universul
Juridic, București, 2015.