Capitolul 1:Introducere…………………………………………………….. ………… ….3 Capitolul 2:Date geo morfologice……………………………………………. .………… ..4 2.1:Relieful… [615056]

1
Cuprins
Capitolul 1:Introducere…………………………………………………….. ………… ….3
Capitolul 2:Date geo morfologice……………………………………………. .………… ..4
2.1:Relieful ……………………………………………………………………….4
2.2:Hidrografia si hidrogeologia regiunii …………………………………………4
2.2.1:Apele subterane ……………………………………………………………..4
2.2.2:Apele freatice ……………………………………………………………….4
2.2.3:Apele de suprafaț ǎ…………………………………………………………..5
2.3:Clima …………………………………………………………………………5
Capitolul 3:Istoricul cercet ǎri………………………………………………… … ……… ..6
Capitolul 4:Geologia si te ctonica regiunii……………………………………. … …………..7
4.1:Geologia regiunii………………………………………………… …………7
4.2:Tectonica r egiunii……………………………………………….. …………….10
Capitolul 5:Geologia si tectonica de d etaliu ……….………………………… …………11
5.1:Geologia de detaliu……………………………………………………………..11
5.2:Tectonica de detaliu………………………………………………………….19
Capitolul 6:Calculul capac itații portante……………………………………… ………….21
6.1:Gene ralitǎți…………………………………………………………………..21
6.2:Clasi ficare……………………………………………………………………21
6.3:Termi nologie………………………………………………………………….23
6.4:Simboluri…………………………………………………………… ……….26
6.5:Date privind aleg erea fundației………………………………………………27
6.5.1:Alegerea tipurilor de piloți …………………………………………………..28
6.5.2:Înc ǎrcǎri de prob ǎ pe piloți …………………………………………………..29
6.5.3:Înc ǎrcǎri statice de p robǎ……………………………………………………..29
6.5.4:Înc ǎrcǎri in condiți dinamice …………………………………………………..31
6.6:Piloți supuși la solicit ǎri axiale……………………………………… ……………32
6.6.1:Capacitatea portant ǎ la compresiune …………………………… ……………..32
6.6.2:Capacitatea portant ǎ ultim ǎ la compresiune stabilit ǎ pe baza incerc ǎrilor
asupra p ǎmântului ……………………………………………………………..33
6.6.3:Capacitatea portant ǎ ultim ǎ la compresiune stabilit ǎ prin met ode
prescriptive ……………………………………………………………………35
6.6.3.1: Piloți purt ǎtori de vârf ……………………………………………………….36
6.6.3.2:Piloți flotanți ………………………………………………………………….36

2

6.7:Natura terenului de fundare pentru turbine eoliene in zona
Vetrișoaia………………………………………………………… …………45
6.8: Calculul capacit ǎți portante pe ntru prima si a 2 locatie…………… …………46
Capitolul 7:Co ncluzii……………………………………………………………… ………..50
Bibliogra fie
Anexe grafice

3

CAPITOLUL 1:INTRODUCERE
În prezenta lucrare imi propun să detaliez geologia zonei în comuna Vetrișoaia pentru
amplasarea de piloni pentru centralele eoliene.
Comuna Vetrișoaia se află situată în zona de câmpie între lunca Prutului și dealurile
Fâlciului, pe treptele concentrice descendente ale reliefului. Este situată în partea de est a
podișului Moldovei, pe coordonatele 46 grade 45 minute latitudine nordică și 28 grade și 16
minute longitudine estică, la o distanță de 85 de kilometri față de Vas lui (reședința județului)
și 35 de kilometri față de Huș, cel mai apropiat munincipiu, centrul administrative de care a
aparținut în trecut Vetrișoaia. La Nord se învecineaza cu comunele Pădureni și Lunca
Banului, la Est cu Republica Moldova, pe hotarul tr asat de cursul râului Prut, la Sud cu
Berezeni și la Vest cu comuna Dimitrie Cantemir.
Căi de acces drumurile 24 A si 244 N.

Localizarea comnuei Vetrișoaia (google maps)

4

CAPIT OLUL 2:DATE GEOMORFOLOGICE
2.1 Relieful
Este format din platourile dealurilor Morii, Chițoc si Brodoc, fiind despărțite de văi largi
însoțite de terase bine dezvoltate și de versante cu intense procese geomorfologice în special,
alunecări. Terasele f ormate de alungul principalelor ape, formând 3 forme de terase:
superioară, medie și inferioară. Comuna Vetrișoaia se afl a în terasa medie.

2.2 Hidrografia si hidrogeologia regiunii
Apele subterane sau de suprafață reprezintă resursele de import anță economică deosebită.
Formarea pânzelor acvifere și scurgerea superficială, precum și regimul apelor sunt
influențate și de relief, vegetație și soluri.

2.2.1 Apele subterane
Sunt acumulate în depozitele de luncă și formațiunile de terasă , unde se află la adâncimi
mici sau în nisipurile poliocene, unde au fost interceptate în foraje, la adâncimi mari. Local,
apar pânze acvifere în conurile de dejecție ale afluenților, în coluviile de la baza versanților și
la baza deluviilor de alunecare. Apele subterane de mică adâncime sunt numite și ape freatice
și aparțin depozitelor cuaternare de origine fluviatilă sa u coluvio -deluvială.

2.2.2 Apele freatice
Sunt întâlnite în terasele luncii Bârladului și î n materialul de versant antrenat gravitațional
spre baza lui. Din foraje se observă că pânza freatică se gasește deseori foart e aproape de
suprafața solului. Straturile acvifere, formate din nisipuri și prundișuri, au o grosime variabilă.
Condiții asemănăto are pentru acumularea apelor freatice prezintă și afluenții Bârladului.
Întrucât aceste văi sunt înguste, iar transportul de pantă este mai activ și coluvionarea mai
intensă, adâncimile la care se găsesc apele freatice sunt mai mari. Alimentarea pânzei fre atice
se face atât din precipitații unde tavanul stratului acvifer lipsește, cât și din apa Bârladului.
Nivelul râului influențează în mod direct nivelul pânzei freatice.

5
Patul de acumulare și formarea stratului freatic este constituit din argile. Atunci c ând tavanul
nu lipsește, apele freatice au un ușor caracter ascensional, fapt observat pentru majoritatea
forajelor ex ecutate.

2.2.3 Apele de suprafaț ǎ
Râul Bârlad face parte din bazinul Siretului. Este singurul bazin mai dezvoltat de pe
stânga Siretului. Forma lui este mai tipic detritică, relevând și prin aceasta trăsătură reducerea
precipitațiilor în cursul superior sau inferior unde climatul este stepic.
Cu toate că suprafața bazinului este mare, iar afluenții sunt numeroși, cantitatea de apă
transportată este mică.
Interfluviile se prezintă sub forma unor culmi înguste orientate N -S cu un grad de
fragmentare avansată al versanților și cu eroziune lineară puternică. Acest caracter de tinerețe
al reliefului e manifestat prin predominarea proces elor de eroziune care favorizează formare a
de tăieturi verticale adânci.

2.3 Clima
Se încadrează în trăsăturile climei temperat continentale cu regiuni de antestepă. Regimul
termic măsurat pe o perioadă de 100 de ani pune în evidență următoare le:
– temperatura medie anuală 9.4 grade Celsius;
– trecerea de la anotimpul rece la cel cald se face brusc;
– există mari diferențe de temperatură între luna Martie si luna Mai;
– numărul de zile cu îngheț (120) si cel cu temperaturi superioare lui 30 (70 ).
Regimul eolian pune în evidență dominarea curenților din NV -SE. Aceasta are o influență
directă asupra precipitațiilor care sunt sărace în perioada lunilor noiembrie si martie, când
vânturile din E si NE au o frecvență mai mare și mai bogată în celelalt e luni ale anului când
frecvența vântului dinspre N și chiar SV crește. Cantitățile mari de precipitații cad în perioada
caldă a anului cu maxime înregistrate în lunile mai și iunie. Stratul de zăpa dă variază între
12,2 si 33 cm

6
CAPITOLUL 3:ISTORICUL CERCETÃRI

Într-o regiune în care depozitele sunt de o mare monotonie litologică puțin fosilifere, iar
aflorimentele sunt rare, primele informații geologice datând din perioada 1890 -1910 sunt cu
totul sporadice. Se semnalează de către Gr. Stefă nsescu Dinothreium, gigantus forma
miocenă la Mânzați și se recunoaște de către Sabba Ștefănescu că regiunea este alcătuită din
marne și nisipuri cu concentrații grezoase nefosilifere atribuite Sarmatianului acoperite de
loess cuaternar. T. Simionescu rec unoaște spre N prezența Volhinianului și a Besarabianului,
dar Kersonianul si Meotianul lipsesc. Spre S pe baza resturilor de Hiparion găsite în Zordeni
și fauna de apă dulce întâlnite sporadic consideră aceste depozite de vârstă pliocenă. Abia in
1909 vâ rsta pontiana a depozitelor este confirmată de cardiaceele găsite de I. Simionescu și
V. Teodorescu la Berești.
În 1911 P. Enculescu semnalează prezența cineritelor andezitice în marginea de NE a regiunii
și le consideră intercalate în depozite sarmatiene conform concepției de atunci asupra
vârstelor acestor depozite. Mai târziu R. Sevastos după cercetările efectuate în partea centrală
a Podișului Moldovenesc, recunoaște că cineritele andezitice sunt intercalate în depozite cu
Hipparion atribuite de el Meot ianului.
Începând din 1929 regiunile centrale și de S ale Moldovei au constituit o preocupare
permanentă pentru N. Macorovici, concretizată în numeroase lucrări. Depozitele miocen
superioare și pliocene sunt amănunțit caracterizate și s -au alcă tuit primele hărți geologice ale
regiunii.
Inițial depozitele pliocene cu cardiacee li se atribuie Dacianului, ulterior le recunoaște ca
pontiene.
În 1940, I. Anastasiu a detaliat problemele cele mai importante ale stratigrafiei acestei
regiuni. El a demonstrat că seria Sarmatianului este completa, dar că delimitarea
Sarmatianului superior de Meotian nu este încă posibilă. În urma semnalarii faunei de
moluște Kersoniene de către N. Macarovici și a cercetărilor lui P. Jeanreaud în partea de NE a
Podișu lui Moldovenesc, se constată că totuși în acestă perioadă cele 2 etaje pot fi separate.
Studii geologice recente care se referă la o mare suprafată cuprinsă pe foaia Bârlad, au fost
întreprinse de C. Ghenea și Ana Ghenea. Ele privesc orizonturi detaliate a le pliocenului
asupra prezenței Pontianului. Rezultatele au fost ca și cele ale lui V. Sficlea asupra
formațiunilor cuaternare și ale lui T. Banda rbur efectuate asupra teraselo r

7
Capitolul 4: Geologia și tectonica regiunii

4.1 Geologia regiunii
Cuvertura sedimentară conține în partea inferioară termeni cu importante discontinuități,
iar în partea ei superioară sunt dezvoltate seriile de vârstă Badenian Pliocen. Grosimea
depozitelor sedimentare crește de la E spre V, spre avanfosa carpatică. Fun damentul conține
roci paleozoice și mezozoice.
Formațiunile paleozoice au fost interceptate în foraje. Au fost identificate din punct de
vedere paleontologic depozite siluriene și spre S depozite de vârsta devonian inferior.
Depozitele siluriene au f ost întâlnite la vest, la valea Bârlad, în sectorul Vaslui – Huși, valea
Prutului, iar grosimea lor variază între 17 și 104 m. Conțin calcare cenușii – negricioase
microgranulare cu putine intercalate de argilite și calcare nisipoase cenusi. Sunt bogat
fosilifere.
Mergând spre S de sectorul Vaslui – Huși au fost întâlnite formațiuni de vârtsă devonian
inferior. În forajul de la Crazna au fost întâlnite gresii cuartiaose violacee și argilite, grosimea
lor însumând aproximativ 60 de metri.
Formaț iunile triasice și jurasice au fost întâlnite în fundamentul depresiunii Bârlad, iar cele
cretacice în cuvertura sedimentară a acestuia. Triasicul a fost întâlnit la E de valea Bârlad, pe
o grosime de 375 – 840 de metri și este reprezentat de argile brune rare, intercalate de gresii
calcaroase brune. În partea de V a văii, grosimea depozitelor triasice atinge valori de 415
metri, fiind alcătuite din dolomite, calcare fine, intercalații subțiri de gresii și argile.
Formațiunile de vârstă bajocian – batho nian sunt reprezentate de argile cenușiu –
negricioase, marne și marnocalcare.
Formațiunile caloviene conțin gresii calcaroase, parțial microconglomeratice, calcare
brecioase și marne cărămizii.
Formațiunile oxfordiene se află în continuitate de de punere cu cele caloviene și conțin
calcare de culoare alb – roz, argile nisipoase verzi, gresii cu diaclaze de calcit.
Kimerdgianul este reprezentat de calcare brecioase brune, calcare organogene cenușii cu
diaclaze de calcit.
Tithonicul este reprezent at de depozite detritice fiind alcătuit predominant din gresii
calcaroase cenușii, calcare gălbui sfărâmicioase și argile brun – roșcate. Faciesul tithonicului
este considerat a fi de tip lagunar.

8
Formațiunile cenomaniene sunt dispuse transgresiv direct peste cele siluriene în partea de N
a depozitelor și peste ele cele neojurasice în partea de S. Sunt formațiuni formate din gresii
glauconitice, marne calcaroase fine, marne compacte cenușii și silexuri fine bogate în
foraminifere.
Formațiunile neozoic e intra în alcătuirea cuverturii sedimentare a depozitelor.
Eocenul este reprezentat de depozite ce conțin gresii calcaroase, glauconitice, marne verzui
compacte. Este dispus transgresiv peste neojurasic sau pe cenomanian și este acoperit de
depozitele badeniene sau sarmatiene.
Badenianul este transgresiv peste cretacic și eocen în partea de N și neo – jurasic în partea
de S a depozitelor. Este reprezentat de gresii calcaroase, marnocalcare, anhidrite.
În continuitate cu formațiunile badeniene se a flă cele volhiniene. Ele conțin calcare cu
intercalații mici de argile nisipoase și gresii calcaroase.
În partea de N -V a depozitelor, aflorează formațiunile kersoniene care constau în argile
marnoase, argile nisipoase cu intercalții de marne calcaroase fosilifere. Aceste depozite sunt
în facies salmastru.
În extremitatea de N – E a depresiunii s -au identificat depozite meotiene reprezentate de
argile și nisipuri fosilifere având la partea mijlocie nivele de nisipuri cineritice galben –
verzui, cu ho rnblenda și cu moluște de facies continental. Deasemenea pachetul de argile
cenușii cu pete ruginii nestratificate cu resturi de Hipparion sp. găsite în numeroase puncte ar
putea reprezenta meotianul.
Depozitele pontiene daciene apar pe culmile dealuri lor, între Bârlad și Prut. Grosimea
acestora este de aproximativ 150 m și prezintă o creștere spre S – E la 400 m. În aceste
depozite se pot separa 3 orizonturi. Primul orizont conține argile nisipoase și nisipuri (50 –
70m). Al doilea este format aproape nu mai din nisipri gălbui (40 -50m), iar al treilea orizont
este format din argile cenușii de culoare roșie. Pliocenul se încheie cu un orizont de nisipuri
fine și grosiere de culoare alb -gălbui. Ele apar în partea de sud a depresiunii. Depozitele sunt
bogate în fosile de mamifere. Cele mai vechi formațiuni cuaternare sunt reprezentate de
cele din pleistocen inferior. Depozitele de vârstă pleistocen superior conțin aluviuni de terasă
și sunt bine dezvoltate între valea Siretului și a Bârladului, nisipuri grosiere și argiloase.
Depozitele holocene conțin aluviuni de terase loess cu grosimi mici, intre 1 -2 m .

9

Coloana litologi ǎ a Depresiunii Bârladului (geospaț ial.ro foaia h ǎrți Bârlad)

10
4.2 Tectonica regiunii
Aceasta regiune de platformă, simplă la prima vedere, are o structură
foarte complicată .Partea centrală aparține sub aspect tectono -structural, Depresiunii
Bârladului, o chiuvetă enormă umplută cu depozite jurasice. Acum ularea acestor formațiuni a
avut loc pe fundament alcătuit din Ordovician, Silurian, Devonian și Triasic, scufundat în
partea centrală la adâncimi foarte mari.
Atât depozitele Jurasice, cat și cele mai vechi, sunt fracturate, faliile având o poziție aproap e
verticală. Uneori, rupturile de straturi afectează și formațiunile sarmatiene, demonstrând
intense mișcări verticale și în intervalul care a succedat formarea depresiunii. Aria de
extensiune a Depresiunii Bârladului se îngustează spre e, unde această uni tate se leagă cu
depresiunea predobrogeană.
Promotoriul dobrogean, care delimiteaz pe latura sudică depresiunea jurasică a Bârladului,
este de vârstă hercinic -chimerică veche și coboară în trepte spre N datorită facturilor orientate
pe direcțiile E -V și N-S care dau o structură în blocuri.
Promontoriul cristalin nord -dobrogene intră în contact cu platforma moldovenească
aproximativ pe aliniamentul Murgeni – Bârlad – Pogonești. Această din urmă unitate
tectonică este formată dintr -un fundament cutat metamorfic, granitic peste ca re se aștern
depozite necutate. Numeroase falii, orientate NV – SE, fragmentează fundamentul cristalin.
Platforma epiproterozoică moldovenească este o continuare a platformei Ruse, care se
afundă repede la V de Prut. Atât fu ndamentul dobrogean, cât și cel de platformă, au fost
interceptate în foraje, în afara perimetrului cuprins între paralele localităților Vaslui și Bârlad.
Depresiunea Bârladului, instalată între aceste unități geologice a înregistrat o subsidența
accentuat ă în Jurasicul mediu, după care treptat, mișcările negative se atenuează. Faza
cratonică ce a urmat a dus la depunerea unei cuverturi sedimentate subțiri formate din
depozite cenomaniene si eocene. Este dovada că și în acest interval se produc deplasări
verticale în sens contrar.
O subsidență accentuată începe în Badenian, continuând cu intensitate sporită, începând
din Bassarabian până în Cuaternar. Ca urmare se acumulează o stivă de depozite groasă de
3000 m.
Pe baza unor epicentre seismice, precum ș i a buclei pe care o descrie Valea Bârladului între
Vaslui și Bârlad, geologii presupun că subsidența din cadrul Dpresiunii Bârladului continuă și
în prezent. Subsidența este evidențiată de succesiunea termenilor stratigrafici, care apar fără
întrerupere, începând din Badenian până în Cuaternar. Depozitele mio -pliocene au o tectonică
simplă. Ele reprezintă o înclinare slabă spre S – E de aproximativ 7 -8 m\km

11

Geologia si tectonica de detaliu

5.1 Geologia de detaliu
Devonianul: litologic este alcă tuit din gresii silicoase cenușii, violacee și brune, ce
alternează cu argile nisipoase dure, brune si violacee. Ca resturi fosile, N. Grigoraș
menționează o impresiune de Dictyonema sp. iar N. Balteș semnalează în plus o asociație de
foraminifere și ostra code pe baza cărora s -au atribuit vârsta devonian inferior. Caracterele
litologice, asemănătoare cu formațiunea de „Old red”, indică vârsta devonian inferior
(Gedinian). Acestea au o grosime de până la 200 m.
Jurasicul superior: reprezentat prin Oxford ian, Kimmeridgian si Tithonian.
Oxfordian: discordanța dintre Calovian și Oxfordian, indică schimbarea radicală a
mediului de sedimentare , trecându -se de la cel anoxix c u roci mamă de hidrocarburi, la unul
pelagic, carbonatic și o dată cu acesta, axa depre siunii se deplasează spre N. Formațiunile
sunt carbonatitice -peltitice, depuse într -un mediu marin deschis,iar din punct de vedere
petrofacil se disting următoarele tipuri de calcare: marnomicritice și micritice, cu rare
accidente silicioase cu Ctenidonidi um ornatum, urmează calcare nodulare, brun -roșcate cu
Gonyaulacysta clad ophora, dar și alge calcaroase.
Kimmerdgian este reprezentat de calcare brecioase brune, uneori cu silexuri, calcare
organogene cenușii cu diaclaze de calcit cu Pecten sp si brahiop ode însumând 150 -380 m.
Vârsta kimmerdgian a fost atribuită prin corelare cu depozitele cu aceeași litologie, d ar
fosilifere de la E de Prut.
Tithonicul este depus în facies lagunar (de tip purbeckian), cu calcare recifale, coral algale
cu: Salpingopor ella pygmaea, ce alternează cu dolomite și anhidrite. Microfloristic este
caracterizat de abundența speciei, Sistematophora orbiferea. Depozitele sunt de tip detritice,
alcătuite din gresii calcaroase cenușii, calcare gălbui sfărâmiciose și argile brun roș cate cu
anhidrit însumând aproximativ 350m.
În zonă este prezent doar cretacicul inferior cu apatian și albian.
Apțian este alcătuit dintr -un pachet de gresii și calcare grezoase cu grosimea de peste 100
m, bogat fosilifere. Sunt citate următoarele mic rofosile: Glomospira gardialis,
Haplopragmoides aff. Gigas Cushm, Ammpbaculites reophacoides Bart. Taberina
suberetacca locova, Lagena globosa Mont, fragmente de briozoare, de lamelibranhiate, de

12
gasteropode, echinide. Această asociație fau nistică poate fi paralelizată cu cea întâlnită în
Crimeea și ce cea di n bazinul Germaniei de N -V.
Albianul este transgresiv peste apaț ian și este alcătuit dintr -o gresie grosieră cu o grosime
de circa 40 m, în care A. Saraiman a determinat următoarea asociație microfau nistică:
Thramina pappilata Brady, Gyrouidina infracretaceea Morozova, Globigerina infracretacea
Glaes, Hedbergella globigerinelloides, spicula de spongieri, oase de pește, coprolite, etc..
Badenian după o lungă perioadă de exondare, în care agenții ex terni au erodat o bună parte
din formațiunile preexistente, la sfârșitul Badenianului mediu, a urmat o transgresiune
marină, care a acoperit întreaga zonă a Moldovei și a depus un volum de sedimente în care
sunt separate 3 orizonturi:
– un orizont inferior format în partea de bazală din gresii cu silexuri, care trec gradat în
agiomerari de bile și fragmente de silex sau în nisip alb silicos;
– un orizont mediu, format la partea de vest din depozite lagunare (gipsuri), iar î n partea de
est din gresii calcaroase și calcare;
– un orizont superior format din marne, calcare cu Lithothanium, care trec în gresii vinete
cu Pecten.
Orizontul inferior este format din nisip alb, cu o puritate de circa 90% SiO 2 ; pe unele zone
granulare de cuarț sunt acoperite cu o peliculă de material argilos calcaros ori de hematit.
Prezența nisipului aluvionar este trădată de existența granulelor de disten, zircon și
hornblendă, precum și de unele fosile de apă dulce ca Macula ria lartretii Baissy. Toate
formele găsite aici sunt caracteristice Badenianului superior și indică o sedimentare într -un
mediu marin puțin adânc, cu un climat c ald și cu o salinitate normală. Prezența lui
Anchiterium în vecinătatea litoralului Mării Badenie ne, care acoperea Moldova, sugerează
existența unor lunci mlăștinoase, adică a uni mediu deltaic.
Orizontul mediu: apare deasupra depozitelor silicoase, reprezentate prin calcare cenușii
gălbui pe alocuri grezoase și cu rare fragmente de silexuri proven ite din orizontul inferior.
Prezintă o structură tipică, constând din sfărâmături de calcare, fragmente de silexuri și
granule de nisip înglobate într -un ciment calcaros microgranular. În procesul de pietrificare
au suferit o serie de dezvoltări locale cu formare d e zone spongioase cu stilolite. Din
descrierea orizontului mediu reiese că după punerea în loc a orizontului silicios, apele mării
au început să se retragă, lăsând un mediu lagunar,care era complet izolat de mediu marin.
Orizontul superior est e format din calcare grezoase cu Lithothamnium. Calcarele grezoase
sunt alcătuite din granule de cuarț prinse intr -o masă calcaroasă în care se observă fragmente
de thal de Lithotanthium, granule de glauconit, cristale de pirită și oxizi de fier proveniți din

13
alterarea glauconitului și a piritei. De remarcat că orizontul cu Lithothamnium are
continuitate în toată regiunea. Prezența silexurilor peste gipsuri indică existența unor curenți
marini în marea care acoperea N Moldovei la sfârșitul Badenianului.
Actualmente, depozitele de vârstă „Buglovian”, au fost atribuite Badenianului,
considerându -se a fi Badenian remaniat.
Fauna găsită deasupra rocilor cu Lithothantium este o continuare a celei mediteraneene,
sărăcită și degenerată în urma îndulcirii progr esive a apei , care indică prezența badenian ului
remaniat (fost buglovian).
Depozitele badeniene remaniate sunt formate din marne argiloase cenușii -albicioase cu
intercalații de gresii și nisipuri care spre V trec în nisipuri microconglomerate, nispuri și
argile nisipoase. Acestea prezintă rare intercalații stratiforme de tufuri și bentonite, precum și
mici cuiburi de sulfuri de fier. Intercalațiile de bentonită,cu grosimi cuprinse între 0,10m și
0,40m, au luat naștere prin hidratarea și alterarea tufuri lor vulcanice care s -au depus în marea
care acoperea regiunea. Cuiburile de sulfuri se datorează descompunerilor organice care s -au
produs într -un mediu lipsit de oxigen.
Badenianul remaniat, în general marnos -argilos, cu nivele de nisip argilos -grezos, prezintă
două nivele fosilifere:
– Nivelul de la bază este bogat în Ervilia podolica Eichw. Syndesmya sp., Abra reflexa
Eichw., Ervilia dissita Eichw și gasteropode mici.
– Nivelul următor situat la circa 30 -40 m mai sus, apare Cardium lithopodolicum Dub. ,
Cardium ruthenicum Hilb., asociate cu Serpulide și Cerithide, care pe unele zone
formează lumasele.
O serie de otolite, determniate de Natalia Paghida, sugerează trecerea de la mediul cu
salinitate normală la unul cu salinitate mai scăzută: Macrurus rotu ndus Otholitus ovalis
Weiler etc..
Otolitele găsite aparțin peștilor din supraordinul Teleosteni, ordinul Gadiformis, familia
Macrucidae și Gadidae, ordinul Perciformes, familia Gubidae și Serranidae și ordinul
Clupeiforme, familia Argentinidae și Myctophi dae.
După Bica Ionesi, depozitele badeniene remaniate, încep cu nisipuri fosilifere cu
intercalații grezoase care trec în sus în argile nisipoase și apoi în gresii calcaroase cu Serpula.
Nivelul cu Serpula prezintă continuitate și a fost denumit: „Ori zontul calcaros grezos cu
Serpula” si este considerat ca limită între Badenianul remaniat și Volhinian. Peste acest nivel
se găsesc în continuitate de sedimente argiloase -nisipoase, apoi nisipuri și gresii calcaroase.

14
Sedimentele nisipoase și cele cal caro-grezoase cu Serpula au fost atribuite Badenianului
remaniat pe baza existenței formelor stenohaline (Murex), în amestec cu forme eurihaline cât
și pe considerentul că aici s -au întâlnit specii caracteristice orizontului respectiv.
Analizând macrofauna și microfauna, B. Ionesi a separat 2 zone fosilifere: o zonă cu
Elphydium rubiginosum, iar deasupra o altă zonă cu Cibicides și Miliola în depozite argilo –
nisipoase. Frecvența genului Elphydium în sedimentele nisipoase sugerează un mediu marin
de mică a dâncime.
Fauna și microfauna determinate deasupra orizontului cu Serpula este foarte săracă, iar
indivizii au dimensiunile mici și cochiliile fragile, fapt ce explică existența unui prag care a
determinat schimbarea salinitații bazinului de sedimentare .
Badenianul remaniat (fost buglovian) are o grosime de aproape 100 m și este localizat
între marnele calcaroase cu Lithothantium și gresiile cu Serpula. În general este marno –
nisipos, cu mici intercalații de tufuri și bentonite. Bentonitele și tufuril e andezitice sugrează
o activitate vulcanică intensă în muntii Câlimani și Harghita, de unde o serie de explozii au
aruncat în atmosferă material c lastic.
Sarm atianul este complet dezvoltat.
Volhinianul: microfauna depozitelor este reprezentată pri n forme eurihaliene care au reușit
să se adapteze la scăderea salinității survenită la începutul Badenianului remaniat (fost
Buglovian).
Dintre formele tipice volhiniene sunt citate: Articulina tematica, Triloculina inflata d’Orb. În
prima parte a Volhinia nului se mai întâlnesc sporadicexemplare unice de forme stenohaliene
(Uvigerina Hispidocostata, Gyroidina nesoldanii).
În a doua parte a Volhinianului procesul de îndulcire se accentueză și formele stenohaline
nyu se mai întâlnesc; în schimb apar spec ii care continuă evoluția și în Basarabian.
Trecerea de la Volhinian la Basarabian se face deci progresiv și nu poate fi trasată
microfaunistic o limită între ele.
Bassarabian: depozitele basarabiene ocupă suprafețe destul de mari, aria de răspândire
fiind totuși mai mică decât a Volhinianului.
Pe criterii litologice și microfaunistice N. Macarovici și P. Jeanrenaud separă pentru
prima dată în cuprinsul Basarabianului trei orizonturi: inferior, mediu și superior.
Orizontul inferior cu o grosime de cca. 250 m, prezintă variații laterale de facies de la vest
la est. În partea vestică se întâlnește un facies deltaic cu nisipuri și pietrișuri care spre est
trece într -un facies litoral -neritic, reprezentat printr -o succesiune de nisipuri arg iloase, marne

15
gresii și calcare oolitice. În cadrul orizontului inferior e menționată o asociație cu Mactra
vitaliona d’orb, Tapes gregarius Partsch etc.
Orizontul mijlociu se caracterizează printr -un facies neritic cu depozite argili – nisipoase,
în care se găsesc în special Congerii, urmate de gresia oolitica cu Mactra podolica și
nisipurile cu Mectra fabrena.
N. Paghida Trelea luând în considerare orizontarea făcută de N. Macarovici și P.
Jeanrenaud, identifică la nivelul celor trei orizonturi, o serie de asociații microfaunistice.
Astfel, în orizontul inferior separă două asociații:
1. Asociația cu Elpphidium și Porosoniobn subgranosus, caracteristică pentru faciesul
litoral neritic în care ca specii mai frecvente se menționează: Porosononoi on subrgranosus,
Elphidium macellum etc.
2. Asociația cu Miloilidae și Articulinidae caracteristică pentru argilele cu Cryptmactra, în
care mai frecvente sunt speciile: Articuloma ateligera, Articulina problema.
În cadrul orizontului mediu, N. Paghid a Trelea separă două asociații microfaunistice:
inferioară, în care predomină streblus becarii și Ostracode și superioară cu Spirolina și
Dendritina.
În cadrul orizontului superior microfauna este foarte săracă. Se găsesc doar câteva s pecii
remaniate din orizonturile inferioare.
Limita inferioară a Basarabianului este greu de trasat, întrucât creșterea s -a făcut treptat. Se
remarcă totuși, dispariția la sfârșitul Volhinianului, a unor specii de moluște ca Ervila,
Cardium gracile etc.
La sfârșitul Basarabianului datorită procesului de îndulcire a apei, care a continuat în
Kersonian, vor dispărea toate genurile de moluște, cu excepția genului Mectra, care iși vor
continua evoluția prin forme de talie mică. Deci, limita superioară a Basarabianului poate fi
trasată odată cu dispariția moluștelor caracteristic pentru Basarabian și dezvoltarea mactrelor
mici.
Kersonian: în cuprinsul Kersonianului, P. Jeanrenaud separă două faciesuri:
Facies marin salmastru și Facies deltaic fluviat il. Grosimea depozite lor variază între 120 și
150 m.
1.Faciesul marin – salmastru este reprezentat prin nisipuri, nisipuri argiloase, argile în care
se găsesc mai rar pachete de gresii. Depozitele acestui facies sunt fosilifere, de unde și
denumirea de facies fosilifer, spre deosebire de cel de -al doilea care este nefosilifer. În
cuprinsul faciesului marin salmastru e citată o faună reprezentată prin speciile: Mactra
bulgarica, Mactra articulate etc.

16
Limita dintre Basarabian si Kerosian este trasată la nivelul depozitelor în care dispare
fauna ce ține de Basarabian și apare o faună caracteristică cu specii de mactre mici.
Limita dintre Kersonian și Meoțian este stabilită de același autor, la baza orizontului
cinretic care ar re prezenta începutul Meo țianului.
2.Faciesul deltaic fluvio – lacustric este reprezentat printr -o succesiune de depozite argilo –
nisipoase, cu intercalații de subordonate de gresii caracterizate printr -o structură încrucișată.
Caracteristic pentru depozitele faciesului deltaic al Kersonianului este lipsa faunei salmastre
cu mactre mici. Limita inferioară a Kersonianului, de tip deltaic, este greu de trasat din cauza
lipsei de faună caracteristică; de aceea ea este stabilită tot pe baza cineritelor andezitice de
Nutasca – Ruseni.
Pliocenul: peste depozitele kersoniene, în continuitate de sedimentare se dezvoltă o stică de
sedimente asemănătoare litologic cu precedentele, dar care s -au depus într -un mediu
dulcicol. Ca urmare a acestui fapt asociațiile faunistice, specifice sarma tianului, dispar, fiind
înlocuite de forme noi de apă dulce. Doar puține specii reușesc să se adapteze noilor condiții.
Pliocenul este reprezentat pr in: Meoțian, Pontian și Dacian.
Meoțianul: are o grosime de cca 150 -200 m și se dezvoltă pe aceeași arie ca și
Kersonianul. P. Jeanrenaud separă în Meoțian două orizonturi:
– un orizont bazal (cu o grosime de cca 50 -80 m), alcătuit din cinerite adnezitice cu
intercalații de marne și nisipuri argiloase;
– un orizont superior (cu o grosime de 100 -180 m), a lcătuit din argile, nisipuri și gresii în
straturi subțiri.
Vârsta acelor depozite a fost stabilită pe criterii faunistice; se citează specii de Limnium
subatovicum, Pongeria ponticopae, Hiparion gracile etc.

Pontianul și Dacianul: aceste entități sun t greu de separat, atât litologic, cât și faunistic. De
astfel mulți autori consideră că în timpul Pontianului, datorită unei puternice regresiuni
marine, cea mai mare parte a Platformei Moldovenești a devenit uscat.
Litologic în acest interval s -au depus formațiuni alcătuite din nisipuri, argile, marne și rare
intercalații de gresii. Încadrarea acestor depozite în intervalul Dacian -Pontian a fost făcută pe
baza asociațiilor faunistice cu specii de Prosodocna stur i, Prosodocna stenopelura etc..
Cuaternar ul: sedimentele cuaternare sunt constituite în cea mai mare parte din depozite
loessoide, puternic transformate, cu intercalații de pietrișuri, soluri fosile și aglomerări de
șiroire.
Prin foraje s -a stabilit următoarea coloană stratigrafică:

17
De la: – 0 la 1.5m =cernoziom
-2m la 10 m = loess pulverulent cu intercalații de nivele de șiroire;
– 10 m la 14 m = argile ;
– 14m la 016= pietrișuri
În luncile Prutului se gasesc depozite aluvionare de terasă în care uniformit atea
granulometrică, constanta carbonațtilor și a sărurilor solubile, precum și absența unor
acumulări evidente de humus, dovedesc că aceste aluviuni au fost depuse în condiții aproape
uniforme, în timpuri geologice relat iv scurte. Variațiile de grosime su gerează că în perioada
preglaciară a existat o eroziune puternică, de pe urma căreia a rezultat un relief neuniform,
care în timpul interglaciarului Mindel -Riss și Riss -Wurm a fost acoperit de depozite eoliene.
Loessul este o rocă de culoare galbenă, gă lbuie sau brun -roșcata, slab compactă și
neomogenă cu zone carbonatate, cu zone prăfoase și cu intercalații nisipoase.
Loessul brun roșcat, datorită plantelor care s -au dezvoltat din abundență, este mai bogat în
oxizi de fier și carbonați de calciu și a re o structură granulară care îl apropie de podzol.
Loessul cleios care se găsește în zonele mlăștinoase, este lipsit de carbonat de calciu și se
prezintă ca o argilă plastic gălbuie.
Pe malul Prutului N. Florov descrie următoarele nivele stratigrafice:
De la: – 0,00-0,65 m cernoziom;
– 0,65-1.00m loess cu vinișioare de carbonat de calciu;
– 1.00-1.20 m loess compact puțin roșcat;
– 1.20-2.45 m loess galben alburiu roșcat;
– 2.45-5.00 m loess;
– 5.00-5.75 m loess roșcat;
– 5.57-5.85 m loess alb gălbui;
– 5.85-6.50 m loess închis la culoare cu humus al solului fosil superior;
– 6.50-7.50 m loessînchis cu humus (orizontul cu humus al solului fosil inferior);
– 7.10-7.50 m loess galben brun cu Crotovine;
– 7.50-8.00 m loess cu frecvente concrețiuni calcaroa se (orizontul cu carbonați al solului
fosil inferior);
– 8-9 m loess galben -alburiu;
– 9-9.5 m argilă loessoidă compactă cu pete feruginoase cu concrețiuni de limonit și
concrețiuni calcaroase (orizontul cu humus al solului fosil mocirlos);
– 9.50-10 m un strat argilos -nisipos cu pete feruginoase;
– 10-15.50 m nisip stratificat;

18
– 15.50 -17.50 m pietriș de Carpați.
Daca depunerea a avut loc în faza interglaciară, pietrișurile și nisipurile s -au depus
înaintea glaciațiunii sau în primul glaciar.
Pietrișurile sun formate din elemente carpatice peste care se găsesc nisipuri și un sol
mocirlos, care în partea superioară trece în depozite eoliene. Prima fază în care s -au depus
nisipurile și pietrișurile ar corespunde primului glaciar, după care a urma t o sedimentare
intensă a loessului. Sfârșitul primei glaciațiuni și începutul perioadei interglaciare sunt
sugerate de prezența solului mocirlos fosil. Florov, consideră această perioadă ca pe o
perioadă de sine stătătoare, de trecere de la un climat rece și umed la un climat cald.
Din studiul palinologic reiese că după glaciațiunea wurmaniana, clima a început să se
încălzească, purtând totuși amprentele climatului rece indicat de dezvoltarea mare a
pinaceelor.
Humusul, cel ce dă fertilitate solului, a luat naștere ca un proces invers de sinteză, prin
reuniunea în molecule complexe a compușilor rezultați din descompunerea materiilor
organice.
Carbonații se găsesc în cea mai mare parte ca săruri rămase din roca mamă; azotații apar
ca rezultat al trans formării amoniacului produs prin descompunerea resturilor organice, iar
fosfații se găsesc în solurile acide.
Pe malul apelor și în zonele inundabile ale luncilor se găsesc o serie de aluviuni crude cu o
vegetație săracă, formată din smocuri de iarbă și să lcii. Tot în lunci există acele lacoviste,
soluri de fitohidrogeneză, de cluloare închisă bogate în humus, formate pe terenuri cu exces
prelungit de apă.
Pe baza gasteropodelor și urmelor de plante găsite în pătura loessoidă se apreciază că timpul
scurs de la începutul Pleistocenului și până azi este de aproximativ 3 milioane de ani.
5.2 Tectonica de detaliu
Analiza depozitelor ce intră în alcătuirea regiunii arată că în intervalul precambrian –
cuaternar, aici au avut loc mișcări tectonice, transgr esiuni și regresiuni, însoțite de o
puternică eroziune continentală. Astfel, formațiunile paleozoice situate pe fundamentul
precambrian cutat al Platformei Moldovenești, au structura tabulară și au o poziție
discordantă, sunt afectate de falii și coboară m ult în adâncime. Rezultă că cea mai veche
unitate este Platforma Moldovenească, formată în cutările hercinice, uscat invadat de ape în
Silurian, când marea se extinde spre V.
Regiunea situată in sud funcționa î n Paleozoic ca arie de geosinclinal cu depozite cutate
în mișcările caledoniene, hercinice și chimerice vechi. Între cele două uscaturi se instalează,

19
în perioada ulterioară orogenezei hercinice, zona de sedimentare care a format Depresiunea
Predobrogeană. Această arie de sedimentare cuprinde un teritoriu care se extinde până spre
N, până aproape de Vaslui, iar la S până la Ghideni.
După cum consideră unii geologi, Depresiunea Bârladului a luat naștere în timpul
mișcărilor hercinice, ca o compensare a r idicărilor din unitățile limitrofe. Ea a continuat să
fie sedimentară, pe seama platformei emerse din N, probabil până în Tithonic.
În intervalul Tithonic – Cenomanian, datorită unor mișcări verticale, se trece de la un regim
subaerian de nivelare prin eroz iune fluviatilă și abraziune la țărmul mării. Acestă evoluție
întreruptă în Cenomanian, când se depun gresii, marne și calcare, continuă și în paleogen, cu
excepția Eocenului.
Episodul maritim eocenic este determinat de transgresiunea care a avut loc a tunci,
acoperind suprafețe extinse. Mărturie stau gresii calcaroase, marnele verzui și calcare gălbui,
ce acoperă atât Jurasicul, cât și Cenomanianul.
În Badenian marea a persistat până în Cuaternar. Variațiile de facies, care apar în seria
sedimentară ara tă,demonstrează că în acest interval s -au produs modificări ale linie de țărm
și în adâncimea bazinului în care au fost aduse cenușa vulcanică provenită din erupțiile
miocen -pliocene de rama vestică a Carpaților Orientali. Treptat continentalizarea mării
devine mai accentuată, dovadă este faptul că în Meoțian apar resturi fosilifere de tip
continental.
Începând din prima parte a pliocenului, marea manifesta o tendință continuă de regresiune
care face ca încă de la sfârșitul Devonianului, întregul areal să d evină uscat.
Marea s -a retras spre S și S -E, râul Bârlad și afluenții săi s -au adâncit sub nivelul suprafeței
primare, evoluția lor fiind facilitată mult de procesele gravitaționale și eroziunea de versant,
lăsând în urmă o câmpie joasă, străbătută d e râuri care veneau dinspre N.

20
CAPITOLUL 6:CALCULUL CAPACITÃ ȚI PORTANTE

6.1 Generalit ǎți
Piloții sunt elemente structurale de fundare în adâncime, caracterizate printr -un raport
mare (de obicei peste 15) între lungime și latura secțiunii transversale sau diametru.
Alcătuirea piloților ca elemente structurale se face în conformitate cu prescripțiile în
vigoare privitoare la materialul din care sunt alcătuiți piloții și preveder ile complementare din
SR EN 12699/2004 „Execuția lucrărilor geotehnice speciale. Piloți de îndesare ” și SR EN
1536/2004 „Execuția lucrărilor geotehnice speciale. Piloți forați ”
Fundația pe piloți se compune din piloții propriu -ziși și din radierul car e solidarizează
capetele acestora.

6.2 Clasificare
Piloții se clasifică în funcție de următoarele criterii:
— materialul din care sunt executați;
— efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra terenului
din jur;
— variația secțiunii transversale;
— modul de execuție;
— direcția solicitării față de axa longitudinală;
— modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren;
— poziția axei longitudinale.
a) După materialul din care sunt executați, piloții pot fi:
— din lemn;
— din metal;
— din beton simplu;
— din beton armat sau beton precomprimat;
— compuși.
b) După efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra terenului
din jur, piloții pot fi:
— de dislocuire;
— de îndesare.
c) După variaț ia secțiunii, piloții pot fi:

21
— cu secțiunea transversală constantă;
— cu secțiunea transversală variabilă:
• cu variație continuă a secțiunii transversale (piloți sub formă de trunchi de
con sau trunchi de piramidă);
• cu evazare la bază sau cu bulb;
• cu evazări multiple (atât la bază cât și în cuprinsul fișei).
d) După modul de execuție, piloții pot fi:
— prefabricați;
— executați pe loc.
e)Piloții prefabricați se instalează în teren prin:
— batere;
— vibrare;
— presare (vibropresare);
— înșurubare.
f) Piloții executați pe loc se realizează prin:
— forare;
— batere;
— vibrare;
— vibropresare.
g) După mărimea diametrului, piloții executați pe loc pot fi:
— cu diametrul mic (cu diametrul mai mic de 600 mm);
— cu diametrul mare (cu diametrul de 600 mm sau mai mare).
h) După modul de susținere a pereților găurilor, piloții executați pe loc prin forare
Pot fi:
— forați în uscat și netubați;
— forați sub noroi;
— forați cu tubaj recuperabil;
— forați cu tubaj nerecuperabil;
— forați cu burghiu continuu.
i) După modul de susținere a pereților găurilor, piloții executați pe loc prin batere
pot fi:
— netubați;
— cu tubaj recuperabil;
— cu tubaj nerecuperabil.

22
j) După direcția solicitării față de axa longitudinală, piloții pot fi:
— supuși la solicitări axial e de compresiune sau de smulgere;
— supuși la solicitări transversale;
— supuși simultan la solicitări axiale și transversale.
k) După modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren, piloții pot fi:
— purtători pe vârf;
— flotanți.
l) După poziția axe i longitudinale, piloții pot fi:
— verticali;
— înclinați
6.2.1 Clasificarea fundațiilor pe piloți
După poziția radierului față de suprafața terenului, fundațiile pe piloți pot fi:
— cu radier jos, în cazul în care piloții sunt înglobați complet în teren;
— cu radier înalt, în cazul în care piloții sunt liberi de la talpa radierului până la suprafața
terenului

6.3 Terminologie

tabelul 1 (din NP 123 / 2010)
Nr
.
Denumire sau expresie
Definiție
3.1 Pilot Piloț ii sunt elemente structurale de fundare în
adâncime, caracterizate printr -un raport
mare (de obicei peste 15) între lungime și latura
secțiunii transversale sau diametru
3.2 Pilot compus Pilot alcătuit din: lemn + beton simplu, lemn +beto n
armat, metal + beton simplu, etc, utilizat în
situații speciale.

23
3.3 Pilot de dislocuire Pilot forat la care gaura se realizează prin
dislocuirea și îndepărtarea unui volum de pământ
egal cu volumul pilotului, neafectându -se, în mod
normal, prin aceasta starea terenului de fundare din
jur.
3.4 Pilot de îndesare Pilot prefabricat instalat în pământ prin batere,
vibrare sau presare sau pilot executat pe loc la care
realizează fără evacuarea pământului.
3.5 Pilot executat pe loc Pilot la care corpul, în totalitate sau în cea mai mare
parte, se realizează prin turnarea betonului într -o
gaură efectuată chiar pe locul de execuție a
pilotului.
3.6 Pilot executat pe loc
prin batere Pilot de îndesare la care gaura se realizează prin
batere.
3.7 Pilot executat pe loc prin
forare. Sinonim: pilot Pilot de dislocuire la care gaura se realizează
prin forare.
3.8 Pilot executat pe loc
prin vibrare sau
vibropresare Pilot la care gaura se realizează prin înfigerea
în pământ prin vibrare sau vibropresare a unui
tubaj prevăzut cu un vârf care se deschide după ce
atinge cota prescrisă, sau cu un vârf pierdut,
betonarea corpului pilotului efectuîndu -se pe
măsura extragerii tubajul ui.
3.9 Pilot flotant Pilot la care, datorită deformabilității terenului de
la bază și deplasării relative dintre pilot și teren, pot
apare forțe de frecare pe suprafața laterală la
contactul între pilot și teren; în funcție de
mărimea solicitării, încărcarea axială se transmite
la teren atât prin frecarea pe suprafața laterală cât
și prin presiunile de la contactul bazei cu terenul.

24
3.10 Pilot purtător pe vârf Pilot care pătrunde cu baza într -un strat de
pămâ nt practic incompresibil și care transmite
încărcarea axială integral prin presiunea de la
contactul bazei cu terenul; pământurile practic
incompresibile sunt reprezentate prin roci
stâncoase sau semistâncoase (marne sau argile
marnoase) sau prin blocu ri, bolovănișuri sau
pietrișuri caracterizate printr -un modul de
deformație liniară, E, de cel puțin 100.000 kPa.
3.11 Pilot forat
Sinonim: pilot executat pe
loc prin forare Pilot de dislocuire la care gaura se realizează prin
forare .
3.12 Pilot forat cu burghiu
continuu
(CFA) Pilot forat la care săparea pământului se realizează
prin înșurubarea unui burghiu continuu, până la
atingerea cotei prescrise; la extragere burghiul
ridică la suprafață pământul în timp ce cavitatea
cilindrică rămasă liberă este umplută prin injectarea
unui beton fluid sau mortar prin tija centrală în jurul
căreia este dispus burghiul.
3.13 Pilot forat cu
tubaj
nerecuperabil Pilot forat la care săparea se face în uscat sau sub
apă, iar susținerea pereț ilor se face cu ajutorul unui
tub care nu se recuperează.
3.14 Pilot forat cu tubaj
recuperabil Pilot forat la care săparea se face în uscat sau sub
apă, iar susținerea pereților se face cu ajutorul
3.15 Pilot forat în uscat și netubat Pilot forat la care forarea se face în uscat, fără
susținerea pereților găurii.
3.16 Pilot forat sub noroi Pilot forat la care susținerea pereților în timpul
săpării este asigurată de un noroi de foraj.
3.17 Pilot netubat Pilot la care, datorită coeziunii pământului sau
datorită prezenței unui noroi de foraj, pereții găurii
se mențin nesusținuți până la betonarea corpului
pilotului.

25
3.18 Pilot prefabricat Pilot din lemn, metal, beton armat sau beton
precomprimat care se confecționează în atelier
(fabrică) sau pe șantier și se înfige în pământ
prin batere, vibrare, vibropresare, înșurubare, cu
sau fără subspălare.
3.19 Pilot instrumentat Pilot echipat în cuprinsul lungimii cu instrumente de
măsură ale căror înregistrări permit să se obțină, pe
baza unei prelucrări corespunzătoare:
în cazul piloților supuși la solicitări axiale: cota parte
din portanță aferentă rezistenței pe baza pilotului și
cota parte d in portanță aferentă frecării pe suprafața
laterală a pilotului;
−în cazul piloților supuși la solicitări transversale:
3.20 Bareta Element structural de fundare în adâncime,
caracterizat printr -o secțiune transversală de forma
alungită (dreptunghiulară cu laturile mici curbe
sau drepte), care se execută pe loc prin săparea
pământului în uscat sau sub protecția noroiului de
foraj.

6.4 Simboluri (din NP 123/2010)

Simbol Semnificati
Litere LATINE
Ab suprafața bazei unui pilot
As;i suprafața laterală a pilotului în stratul i
cu coeziunea nedrenată
cu;d valoarea de calcul a coeziunii nedrenate
c′ coeziunea drenată
c′;d valoarea de calcul a coeziunii drenate
d diametrul sau latura maximă a secțiunii pilotului
Fc;d valoarea de calcul a încărcării axiale de compresiune asupra unui pilot sau a
unui grup de piloți
Fd valoarea de calcul a unei acțiuni
Ft;d valoarea de calcul a încărcării de smulgere axială asupra unui pilot sau a unui
grup de piloți supuși la smulgere

26
Ftr;d valoarea de calcul a încărcării transversale asupra unui pilot sau a unei fundații
piloți
qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază
qs;i;k valoarea caracteristică a rezistenței de frecare laterală în stratul i
Rb;cal rezistența la baza unui pilot, la starea limită ultimă, dedusă pe baza
rezultatelor încercărilor asupra pământului
Rb;d valoarea de calcul a rezistenței pe bază a pilotului
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului
Rc rezistența la compresiune a terenului în contact cu pilotul, la starea limită ultimă
Rc;cal valoarea calculată a lui Rc pe baza rezultatelor încercărilor asupra pământului
(Rc;cal)mvaloarea medie a lui Rc;cal
(Rc;cal)mvaloarea minimă a lui Rc;cal
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc
Rc;k valoarea caracteristică a lui Rc
Rc;m valoarea măsurată a lui Rc în una s au mai multe încărcări de probă pe piloți
(Rc;m)mevaloarea medie a lui Rc;m
(Rc;m)mivaloarea minimă a lui Rc;m
Rs;d valoarea de calcul a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a pilotului
Rs;cal valoarea ultimă a rezistenț ei de frecare pe suprafața laterală a pilotului,
calculată cu utilizarea parametrilor pământului stabiliți pe baza rezultatelor
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a unui pilot
Rt rezistența la tracț iune a unui pilot sau a unui grup de piloți
Rt;cal valoarea calculată a lui Rt pe baza rezultatelor încercărilor asupra pământului
(Rt;cal)mvaloarea medie a lui Rc;cal
(Rt;cal)mivaloarea minimă a lui Rc;cal
Rt;d valoarea de calcul a rezistenț ei la tracțiune a unui pilot sau a unui grup de piloți
Rt;k valoarea caracteristică a rezistenței la tracțiune a unui pilot sau a unui grup de
Rt;m valoarea măsurată a lui Rt în una sau mai multe încărcări de probă pe piloți
(Rt;m)me valoarea medie a lui Rt,m
(Rt;m)mi valoarea minimă a lui Rt,m
Rtr;d valoarea de calcul a rezistenței pilotului încărcat transversal
U perimetrul secțiunii transversale a pilotului
Litere GRECESTI
γb coeficient parțial pentru rezistența pe bază a unui pilot
γs coeficient parțial pentru rezistența prin frecare pe suprafața laterală a unui pilot
γt coeficient parțial pentru rezistența totală a unui pilot
ξ
coeficient de corelare în funcție de numărul de piloți încercaț i sau al coloanelor
de stratificație
ϕ' unghiul de frecare internă în termeni de eforturi efective
ϕ′d valoarea de calcul a lui ϕ'

6.5 Date privind alegerea fundației
Pentru întocmirea proiectului fundației pe piloți trebuie precizate urmă toarele date referitoare
la

27
condițiile amplasamentului:
— stratificația terenului de fundare cu parametrii geotehnici respectivi;
— gradul de seismicitate stabilit conform normativ P 100 -1/2006;
— nivelul apei de suprafață: etiaj, nivel maxim și minim (cân d este cazul);
— nivelul normal al apei subterane, precum și modificările eventual previzibile ale
acestuia pentru viitor;
— agresivitatea apelor subterane și de suprafață (la fundațiile cu radier înalt);
— prezența organismelor care atacă lemnul, în cazul fundațiilor de lemn;
— adâncimea probabilă de afuiere (când este cazul).

6.5.1 Alegerea tipurilor de piloți
Alegerea tipului de pilot, inclusiv calitatea materialului pilotului și metoda de punere în
operă,
trebuie să țină seama și de urmă toarele aspecte:
— încărcarea ce trebuie preluată de piloți;
— posibilitatea conservării și verificării integrității piloților care sunt puși în operă;
— tipul, alcătuirea și deformațiile admisibile ale construcției proiectate;
— condiț iile specifice amplasamentului: vecinătăți, instalații subterane etc.;
— lungimea necesară a piloților;
— nivelul apelor subterane și variația acestuia;
— utilaje de execuție avute la dispoziție;
— viteza de execuție;
— experiența locală în privința compor tării construcțiilor similare fundate pe piloți de un
anumit tip .
Fundarea piloților purtători pe vârf se adoptă în cazul în care terenul de fundare cuprinde
straturi practic incompresibile la o adâncime accesibilă tipului de pilot utilizat.
În cuprins ul zonei active, trebuie să se verifice dacă sub stratul în care se găsesc vârfurile
piloților, nu există un strat sau o lentilă compresibilă care ar putea produce tasarea întregii
fundații pe piloți. În cazul prezenței unui asemenea strat, piloții trebuie considerați flotanți.
OBSERVAȚIE – Dacă studiile geologice efectuate în zonă exclud posibilitatea apariției unei
intercalați i compresibile în stratul portant de la vârful piloților, lucrările de prospectare
trebuie să pătrundă în acest strat pe o adâncime de cel puțin 4 d; în cazul rocilor compacte se
depășește în mod obligatoriu orizontul alterat.
Se recomandă utilizarea piloților forați de diametru mare sau baretelor atunci când:

28
— fundația transmite terenului încărcări transversale mari;
— baza pilo ților sau baretelor pătrunde într -un strat practic incompresibil;
— pe amplasament se semnalează prezența unor obstacole subterane care împiedică ut ilizarea
piloților de indesare.
Nu se recomandă utilizarea piloților de îndesare (piloți prefabricați, piloți executați pe loc
prin batere, vibrare, vibropresare etc.) în cazul prezenței unor straturi argiloase saturate de
consistență ridicată, în care pot apare fenomene de ridicare a terenului la execuția piloților.
În cazul în care piloții se execută în incinta unei construcții existente, poziția acestora se
definitivează de comun acord cu beneficiarul.
Stabilirea tipului de pilot se face pe bază de analiză tehnico -economică a variantelor
posibile.

6.5.2 Înc ǎrcǎri de prob ǎ pe piloți
Încărcările de probă pe piloți se utilizează în faza finală de proiectare în vederea stabilirii
capacității portante a piloților, pentru toate categoriile de construcții.
În mod opțion al, la construcțiile obișnuite se admite ca în faza finală de proiectare să se
determine capacitatea portantă folosind metodele prescriptive de calcul, dacă sub nivelul
vârfuril or piloților se găsesc terenuri practic incompresibile și numai dacă numărul total de
piloți, pentru toate construcțiil e de pe același amplasament, est e mai mic de 100; de la aceste
prevederi fac excepție piloții forați de diametru mare.
Piloții de probă supuși încercărilor în teren trebuie executați cu aceeași tehnologie și cu
aceleași utilaje avute în vedere în proiectul de execuție al fundațiilo r pe piloți.

6.5.3 Înc ǎrcǎri statice de prob ǎ
Metoda de încărcare a piloților ce se încearcă static pe un amplasament se stabilește de
proiectantul de specialitate, co nform indicațiilor din SR EN 1997 -1/2006.
Încărcările statice de probă se efectuează în concordanță cu NP 045 -2000 “Normativ
privind încercarea în teren a piloților de probă și a piloților din fundații”.
Numărul piloților ce se încearcă static pe un amplasament se stabilește de proiectantul de
specialitate, co nform ind icațiilor din SR EN 1997 -1/2006.
În cazul în care nu se prevăd și alte tipuri de încercări în teren, numărul piloților
încercați static trebuie să fie cel puțin cel precizat în tabelul 2.

Tabelul 2 (din NP123/2010)

29
Numărul piloț ilor conform sub 100 100…500 501…1000 1001…2000
Numărul piloților de probă încercați 2 3 5 6

OBSERVAȚIE − În fundațiile cu peste 2000 piloți, în afara celor șase piloți indicați pentru
2000 piloți se mai
încearcă câ te un pilot pentru fiecare 1000 sau 2000 piloți în plus, în funcție de uniformitatea
stratificației din
amplasament.
În cazul piloților de diametru mare, numărul minim al piloților de probă, în funcție de
numărul total al piloților și de modul de soli citare, este precizat în tabelul 3.

Tabelul 3 (din NP123/2010)
Numarul de piloți
din lucrare sau zon ǎ Număr minim al piloților de probă în funcție de modul de
Solicitare ă
Compresiune Smulgere
1…20 1 1 1
21…100 2 2 2
101…200 3 2 2
≥201 3+ câte un pilot pentru fiecare
sută
2
2

În cazul piloților prefabricați introduși prin batere, când în paralel cu încercările statice
se execută pe amplasamentul respectiv și alte tipuri de încercă ri, ca de exemplu încercări
dinamice pe piloți de probă sau încercări de penetrare statică, care conduc la rezultate
comparabile cu cele obținute prin încărcări statice de probă, numărul piloților de probă poate
fi
redus în mod corespunzător, fără a fi îns ă mai mic de jumătate din numărul indicat în tabelul
2 și
nu mai mic decât doi piloți.
Numărul piloților încercați static poate fi redus până la jumătate din numărul indicat în
tabelul 2 (fără a fi mai mic de doi) pentru zone caracterizate prin strati ficație uniformă, în
cazul
în care pe amplasamente învecinate s -au executat un număr suficient de încărcări statice pe
piloți

30
similari cu cei de pe amplasamentul cercetat.
La lucrări cu un număr redus de piloți pe un amplasament, 20 sau mai mic, se ad mite ca
încercările statice să se realizeze pe piloți care să rămână în lucrare. În acest caz forța maximă
aplicată pilotului în timpul încercării trebuie să atingă valoarea efortului cel mai mare
provenit
din gruparea cea mai defavorabilă.
Încercare a piloților de probă trebuie să se facă înainte de începerea execuției piloților
definitivi din lucrare.
În cazuri justificate tehnico -economic, se pot efectua încercări chiar în timpul execuției
piloților
din lucrare, dar începerea execuției celorlalte el emente ale infrastructurilor (radiere, elevații
etc.)
nu se face decât după efectuarea încercărilor și interpretarea rezultatelor.
La construcțiile la care este necesară limitarea deformațiilor (tasări, translații
orizontale, rotiri etc.) încercări le pe piloții de probă se efectuează indiferent de numărul
piloților
din lucrare.
Numărul piloților de probă care rămân în lucrare se stabilește de proiectantul de
specialitate, conform indicațiilor de la 7.5.2.3 din SR EN 1997 -1/2006.

Încerc ările efectuate asupra piloților care rămân în lucrare pot servi nu numai la
determinarea capacității portante a pilotului, ci și la controlul calității piloților puși în operă.
Alegerea piloților de probă dintre piloții care rămân în lucrare poate f i prescrisă prin
documentele contractuale. Aceasta poate fi corelată cu rezultatele constatărilor făcute la
instalarea piloților.

6.5.4 Înc ǎrcǎri in condiți dinamice
Rezultatele încercărilor în condiții dinamice pot fi utilizate î n proiectare in concordanta cu
indicațiile de la 7.5.3 din SR EN 1997 -1/2006.
Raportul asupra încărcării de probă
Unitatea care realizează încercările pe piloți are obligația de a întocmi un raport asupra
ansamblului încărcărilor de probă, în con formitate cu NP 045 -2000 “Normativ privind
încercarea în teren a piloților de probă și a piloților din fundații”.

31
După caz, acest raport trebuie să includă informațiile specificate la 7.5.4 din SR EN
1997 -1/2006

6.6 Piloți supuși la solicit ǎri axiale
6.6.1 Capacitatea portant ǎ la compresiune
Generalități
Relația generală de verificare este:
Fc;d ≤≤Rc;d (1)
unde:
Fc;d valoarea de calcul a încărcării axiale de compresiune asupra unui pilot corespunzătoare
stării limită ultime
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc
Capacitatea portantă ultimă la compresiune stabilită pe baza încărcărilor statice de probă
pe piloți

Relatia generală de calcul pentru valoarea caracteristică a capacițătii portante ultime la
compresiune este:
Rc;k = Min {( Rc;m)med / ζ ξ1 ; (Rc;m)min / ζ ξ2 } (2)
unde:
Rc;k valoarea caracteristică a lui Rc
Rc;m valoarea măsurată a lui Rc în una sau mai multe încărcări de probă pe piloți
(Rc;m)med valoarea medie a lui Rc,m
(Rc;m)min valoarea minimă a lui Rc,m
ζcoeficient de corelare dat in tab ele
ζ coeficient de corelare dat in ta bele
Capacitatea portantă de calcul la compresiune se calculează cu relația
Rc;d = ( Rc;k) / γ
unde:
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc
Rc;k valoarea caracteristică a lui Rc
γ coefici ent parțial pentru rezistența totală a unui pilot dat in tabele sau
Rc;d = ( Rb;k) /γ b + (Rs;k) / γs
unde:
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc

32
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenț ei de frecare pe suprafața laterală a unui pilot
γb coeficient parțial pentru rezistența p e bază a unui pilot dat în tabele
γs coeficient parțial pentru rezistența prin frecare pe suprafața laterală a unui pilot dat in
tabele
6.6.2 Capacitatea port antǎ ultim ǎ la compresiune stabilit ǎ pe baza incerc ǎrilor
asupra p ǎmântului
Condițiile generale de determinare a capacițătii portante ultime la compresiune pe baza
rezultatelor încercărilor asupra pământurilor sunt date la 7.6.2.3 din SR EN 1997 -1/200 6.
Relatia generală de calcul pentru valoarea caracteristică a capacițătii portante ultime la
compresiune:
Rc;k = ( Rb;k + Rs;k) = Min {( Rc;cal)med / ζξ3 ; (Rc;cal)min / ξζ4 } (5)
unde:
Rc;k valoarea caracteristică a lui Rc
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a unui pilot
Rc;cal valoarea calculată a lui Rc pe baza rezultatelor încercărilor asupra pământului
(Rc;cal)med valoarea medie a lui Rc;cal
(Rc;cal)min valoarea minimă a lui Rc;cal
ζ3 coeficient de corelare dat în tabele
ζ4 coeficient de corelare dat în tabele
Capacitatea portantă de calcul se determină cu relația (3) sau (4).
În cazul utilizării relației (4), valorile caracteristice se pot obține [7.9 SR EN
Capacitatea portantă de calcul se determină cu relația (3) sau (4).
În cazul utilizării relației (4), valorile caracteristice se pot obține [7.9 SR EN 1997 –
1/2006] cu:
Rb;k = Ab qb;k (6)
unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului
Ab suprafața bazei pilotului
qb;k valoarea car acteristică a presiunii pe bază
Rs;k = Σ As;i qs;i;k (6’)
unde:
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a unui pilot

33
As;i suprafața laterală a pilotului în stratul i
qs;i;k valoarea caracteristică a rezistenței de frecare laterală în stratul I se poate stabili, pe
baza datelor din încercarea de penetrare statică (CPT), cu:
Rc,d=(Ab*qb,k/2γb3)+(F1/γ s3)*(U/u 3)
Unde:
qb,k = valoarea caracteristică a presiunii pe vârful penetrometrului
qb,k =(q b,k3+qb,k2)/2
unde:
qb,k1 media valorilor înregistrate în straturile situate de la nivelul vârfului
penetrometrului până la o adâncime egală cu 4 d sub
acest nivel
qb,k 2 media valorilor î nregistrate de la nivelul vârfului penetrometrului până la o
înălțime egală cu βd deasupra acestui nivel
unde:
d diametrul sau dimensiunea maximă a secțiunii dreptunghiulare a
pilotului (cm)
β coeficient care se ia în funcție de stratul în care se execută penetrarea:
β = 3 pământuri coezive, nisipuri cu ID ≤ 0,35
β = 8 nisipuri cu ID = 0,36 ÷ 0,65
β = 15 nisipuri și nisipuri cu pietriș cu ID ≥ 0.66
Ab aria secțiunii transversale a pilotului
Fl forța de frecare pe suprafața laterală a penetrometrului introdu s la nivelul
vârfului pilotului
U perimetrul secțiunii transversale a pilotului
up perimetrul secțiunii coloanei penetrometrului
γb3 , γs3 coeficienți parțiali: γb3=γb2
OBSERVAȚII:
1. Relația (7) se aplică în cazul utilizării unui penetrometru static care realizează o viteză de
penetrare constantă
pe întreaga adâncime de încercare și are următoarele caracteristici tehnologice:
− diametrul bazei conului dc = 3.6 cm;
− viteza de penetrare v≤ 3.3 cm/s.
2. În cazul folosirii unor penetrometre cu caracteristici diferite de cele indicate la obs. 1,
calculul valorii q b,k se

34
poate face numai pe baza unor formule verificate printr -un număr suficient de încercări
paralele pe piloți de probă.
6.6.3 Capacitatea portant ǎ ultim ǎ la compresiune stabilit ǎ prin metode prescriptive
6.6.3. 1 Piloți purt ǎtori de vârf
Valoarea de calcul a capacității portante ultime la compresiune a piloțilo r purtători pe
vârf se exprimă prin relația:
Rc;d = Rb;d = Rb;k / γb (8)
unde:
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc
Rb;d valoarea de calcul a rezistenței pe bază a pilotului
Rb;d = Rb;k / γγ b

unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotulu i
γb coeficient par țial pentru rezistența pe bază a pilotului: γb = 1,4
Valoarea caracteristică a rezistenței pe bază se obține cu relația:
Rb;k = Ab qb;k (9)
unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului
Ab suprafața bazei pilotu lui:
– pentru piloții executați pe loc cu secțiunea circulară constantă, cu diametrul d:
Ab =(Π*d2)/4
– pentru piloții forați cu baza lărgită, când se poate controla diametrul bazei db:
Ab = 0,9(Π*d b2)/4
– pentru piloții tubulari, Ab se ia egală cu aria totală a secțiunii circulare cu diametrul
exterior d numai dacă golul a fost umplut cu beton pe o înălțime de cel puțin 3 d de la
nivelul vârfului; în caz contrar Ab se consideră aria netă a secțiunii inelare de beton.
qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază :
– pentru piloții de îndesare care reazemă cu vârful pe rocă stâncoasă sau semistâncoasă,
sau pe straturi necoezive macrogranulare (blocuri, bolovăniș) qb,k = 20 000 kPa;
– pentru piloții de îndesare care reazemă cu vârful în straturi d e pietriș, conform
tabelului 5;
– pentru piloții de dislocuire care reazemă cu baza pe rocă stâncoasă sau semistâncoasă:
qb,k=σcs=(t/d+1,5)

35
unde:
σcs rezistența medie la compresiune a rocii, determinată pe epruvete în stare
saturată
t adâncimea de î ncastrare în stâncă a bazei pilotului
d diametrul pilotului în planul bazei
OBSERVAȚII
1. În cazul existenței în stratul portant, sub vârful pilotului, a unor orizonturi stâncoase
puternic fisurate, sau a
unor intercalații nestâncoase, este obligatorie − în toate situațiile − verificarea capacității
portante prin încercări
statice pe piloți de probă.
2. În cazurile menționate la observațiile 3 și 4 de la tabelul 6, valoarea Rb,d se reduce cu
valoarea Rs,d corespunzătoare rezistenței negative pe suprafața la terală a pilotului.
6.6.3.2 Piloți flotanți
Valoarea de calcul a capacității portante ultime la compresiune a piloților flotanți se
exprimă prin relația:
Rc;d = Rb;d + Rs;d = Rb;k / γb + Rs;k / γs (10);
unde:
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc
Rb;d valoarea de calcul a rezistenței pe bază a pilotului
Rb;d = Rb;k /γb
unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului
γb coeficient parțial pentru rezistența pe bază a pilotului
Rs;d valoarea de calcul a rezistenței de frecare pe su prafața laterală a pilotului
Rs;d = Rs;k /γ s
unde:
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a pilotului
γs coeficient parțial pentru rezistența prin frecare pe suprafața laterală a pilotului
Valoarea caracteristică a rezistenței pe bază se obține cu relația:
Rb;k = Ab qb;k (11)
unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului
Ab suprafața bazei pilotului

36
qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază
Valoarea caracteristică a rezistenței d e frecare pe suprafața laterală a unui pilot se obține
cu relația:
Rs;k =Σ As;i qs;i;k = U Σ qs;i;k li (12)
unde:
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a unui pilot
As;i suprafața laterală a pilotului în stratul i
U perimetrul secțiunii transversale a pilotului
li lungimea pilotului în contact cu stratul i
qs;i;k valoarea caracteristică a rezistenței de frecare laterală în stratul i
Valoarea de calcul a capacității portante ultime la compresiune a piloților flot anți
prefabricați se exprimă prin relația
Rc,d = Rb,d + Rs,d= 1:(R b,q/γbq)+(R s,k/γs1)=(A bqb,k/γb2)+(U*Σ qs;i;k l)/γ s1
(13)
unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a pilotului
γb;1 coeficient parțial de siguranță dat în tabelul 4
γs;1 coeficient parțial de siguranță dat în tabelul 4
Ab suprafața bazei pilotului
U perimetrul secțiunii transversale a pilotului
li lungimea pilotului în contact cu stratul i
qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază dată în tabelul 5
qs;i;k valoarea caracteristică a rezistenței de frecare laterală î n stratul i dată în tabelul 6

37
Tabel4 (din NP123/2010)
Modul de introducere a pilotului prefabricat in teren γbi γ si
Piloți introduși prin batere 1 0 1.0
Piloți introduș i prin batere cu subspălare în pământuri nisipoase, cu
condiția baterii pe ultimul metru fără subspălare 1.0 1.6
Piloți introduși prin vibrare în pământuri:

Nisipuri saturate cu îndesare medie
mijlocii si mari 0,8 1,0
fine 0,9 1,0
prăfoase 1,0 1,0

Argiloase cu indicele de consitenț ǎ
0,5<I c<1 prafuri nisipoase 1,1 1,1
prgile nisipoase sau prăfoase 1,2 1,1
argile 1,4 1,1
argiloase cu indicele de consistență Ic> 1 1,0 1,0

Tabel 5 (din NP123/2010)

Pǎmânturi coezive Pǎmânturi necoezive

Pietriș Nisipuri

Nisip
prǎ-
fos Ic

mari

medii

fine

≥ 1,0

0,9

0,8

0,7

0,6

0,5

0,4
(m) qb;k
3 7500 6500 2900 1800 1200 7000 4000 3000 2000 1200 1000 600
4 8300 6600 3000 1900 1250 8300 5100 3800 2500 1600 1200 700
5 8800 6700 3100 2000 1300 8800 6200 4000 2800 2000 1300 800
7 9700 6900 3300 2200 1400 9700 6900 4300 3300 2200 1400 850
10 10500 7300 3500 2400 1500 10500 7300 5000 3500 2400 1500 900
15 11700 7500 4000 2800 1600 11700 7500 5600 4000 2800 1600 1000
20 12600 8200 4500 3100 1700 12600 8200 6200 4500 3100 1700 1100
25 13400 8800 5000 3400 1800 13400 8800 6800 5000 3400 1800 1200
30 14200 9400 5500 3700 1900 14200 9400 7400 5500 3700 1900 1300
35 15000 10000 6000 4000 2000 15000 10000 8000 6000 4000 2000 1400

38
1. Adâncimea de înfigere a pilotului se măsoară de la nivelul terenului natural până la nivelul
bazei pilotului, când umpluturile
sau decapările prevăzute nu depășesc 3m. Când umpluturile sau decapările prevăzute
depăș esc 3m, adâncimea de înfigere se
măsoară de la un nivel superior, respectiv inferior, cu 3m față de nivelul terenului natural.
2. Valorile qb;k din tabel pot fi folosite cu condiția ca pilotul să pătrundă în terenul stabil
(care nu este susceptibil de afui ere
sau alunecare) cel puțin 4m în cazul infrastructurii podurilor sau construcțiilor hidrotehnice și
cel puțin 3m în cazul celorlalte
construcții.
3. Valorile qb;k din tabel sunt valabile pentru pământuri cu ID ≥ 0,35
4. Pentru nisipuri mari și pietrișuri , valorile qb;k din tabel se pot folosi numai în cazul în care
încastrarea relativă a vârfului
pilotului în strat este t/d≥15. Pentru valori t/d<15 rezistența de proiectare corectată se
calculează cu:
qb;k cor = qb;k (0,7 + 0,02 t/d) [kPa]
unde:
t adâncime a de încastrare în stratul de nisip mare sau pietriș a vârfului pilotului, în metri;
d diametrul pilotului în planul bazei, în metri.
5. Pentru pământuri nisipoase (cu excepția nisipurilor mari prevăzute la observația 4) și
pământuri coezive, valorile din tabel
se pot folosi cu condiția pătrunderii vărfului pilotului pe o adâncime t/d ≥4.
Pentru valori t/d < 4 se calculează rezistența normată corectată cu relația: qb;k cor = qb;k (0,5
+ 0,125 t/d)
6. Pentru valori intermediare ale adâncimilor sau consistenț ei, valorile qb,k se obțin prin
interpolare liniară

39

Tabelul 6 (din NP123/2010)
Pământuri necoezive Pământuri coezive
Ic

mari
si medii

fine

prăfoase

≥ 0,8

0,7

0,6

0,5

0,4

0,3
(m) qs;k
1 35 23 15 35 23 15 12 5 2
2 42 30 20 42 30 20 17 7 3
3 48 35 25 48 35 25 20 8 4
4 53 38 27 53 38 27 22 9 5
5 56 40 29 56 40 29 24 10 6
7 60 43 32 60 43 32 25 11 7
10 65 46 34 65 46 34 26 12 8
15 72 51 38 72 51 38 28 14 10
20 79 56 41 79 56 41 30 16 12
25 86 61 44 86 61 44 32 18 –
30 93 66 47 93 66 47 34 20 –
35 100 70 50 100 71 50 36 22 –

OBSERVAȚII
1.Valorile qs;k se adoptă pentru adâncimile medii, corespunzătoare distanței de la mijlocul
stratului i până la suprafața terenului
ținând seama de obs. 2 de la tabelul 5.
In cazul unor straturi cu grosimi mai mari de 2m, determinarea valorilor se face prin
impărțirea in orizonturi de max. 2m.
2. Pentru valori intermediare ale adâncimilor sau consistenței valorile qs;k se obțin prin
interpolare lineară.
3. Dac ă în limitele lungimii pilotului există o intercalație de pământ puternic compresibil, de
consistență redusă (turbă, mâl

40
nămol etc.) de cel puțin 30 cm grosime, iar suprafața terenului urmează a fi încărcată (în urma
sistematizării sau din alte
cauze), val orile qs;k pentru stratul puternic compresibil și pentru cele de deasupra lui se
determină astfel:
− când supraîncărcarea este până la 30 kPa, pentru toate straturile situate până la limita
inferioară a stratului puternic
compresibil (inclusiv umpluturile) se ia qs;k =0;
− când supraîncărcarea este cuprinsă între 30 și 80 kPa , pentru straturile situate deasupra
stratului foarte compresibil (inclusiv
umpluturile) se ia qs;k din tabel multiplicat cu 0,4 și cu semn negativ, i ar pentru stratul
puternic compresibil qs;k = −5 kPa;
− când supraîncărcarea este mai mare de 80 kPa, pentru straturile situate deasupra stratului
foarte compresibil se ia qs;k din
tabel cu semn negativ, iar pentru stratul puternic compresibil se ia qs;k = −5 kPa.
4. Dacă pilotul străbate umpluturi recente, straturi argiloase în curs de consolidare sau straturi
macroporice sensibile la
umezire, cu grosimi mai mari de 5 m, valorile qs;k se iau din tabel cu semn negativ.
7.2.4.2.5 Valoarea de calcul a capacit ății portante ultime la compresiune a piloților flotanți
executați pe loc se exprimă prin:
Rc,d = Rb,d + Rs,d=( Rb,k/γb 2)+(Rs.k/γs 2)=(Aqb,k/γb 2)+(U*Σqs.ki*li)/γs 2
(14)
unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului
Rs;k valoarea cara cteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a pilotului
γb;2 coeficient parțial de siguranță dat în tabelul 7
γs;2 coeficient parțial de siguranță dat în tabelul 8
Ab suprafața bazei pilotului
U perimetrul secțiunii transversale a pilotului
li lungimea pilotului în contact cu stratul i
qs;i;k valoarea caracteristică a rezistenței de frecare laterală în stratul i dată în tabelul 6
qb;k
valoarea caracteristică a presiunii pe bază
Valoarea caracteristică a presiunii pe bază, qb;k, se determină, d upă caz, astfel:

41
i) Pentru piloții de îndesare executați prin batere sau vibropresare, valorile sunt date în tabelul
5
ii) Pentru piloții de dislocuire care reazemă cu baza pe pământuri coezive, cu condiția
asigurării pătrunderii bazei pilotului în stratul respectiv pe o adâncime egală cu cel puțin
puțin diametrul
sau al bulbului:
qb.k=Nc*Cu,d+γd 1D
unde:
Nc factor de capacitate portantă, Nc = 9
cu;d valoarea de calcul a coeziunii nedrenate
γd;1 media ponderată , prin grosimile straturilor, a valorilor de calcul ale
greutăților volumice ale straturilor străbătute de pilot
D fișa reală a pilotului (adâncimea la care se găsește baza pilotului, măsurată
de la nivelul terenului natural, sau, pentru infrastructurile p odurilor, de la nivelul
fundului albiei, ținînd seama de adâncimea de afuiere)
iii) În lipsa datelor privind rezistența la forfecare a stratului de la baza pilotului, se admite,
pentru pământuri coezive, utilizarea valorilor din tabelul 9
iv) Pentru piloți i de dislocuire care reazemă cu baza pe straturi necoezive

qb,k=α(γ d*db*Nγ+γd 1+D c*Nq)
unde:
α coeficient determinat în funcție de gradul de îndesare ID al pământului de la baza
pilotului, dat în tabelul 10
γd valoarea de calcul a greut ății volumice a pămâ ntului de sub baza pilotului
γd;1 media ponderat ă, prin grosimile straturilor, a valorilor de calcul ale
greutăților volumice ale straturilor străbătute de pilot
db diametrul pilotului la nivelul bazei
Nγ, Nq factori de capacitate portantă determinați în f uncție de valoarea de calcul a unghiului
de frecare interioară, φ’d, al stratului de la baza pilotului, dați în tabelul 11
Dc fișa de calcul a pilotului:
Dc = β db dacă D ≥ β db
Dc = D dacă D < β db
unde:
β coeficient în funcție de gradul de îndesare ID al pământului de la baza

42
pilotului, dat in tabelul 10
OBSERVAȚIE
Când deasupra stratului de pământ necoeziv în care pătrunde baza pilotului se află un strat de
umplutură recentă,
necompactată sau de pământ coeziv plastic moale sau plastic curgător, sau u n strat de turbă,
fișa D se consideră
doar adâncimea pe care pătrunde pilotul în stratul portant, iar la expresia qb,k definită prin
relația (15) se adaugă
termenul γd;2 h unde γd;2 este valoarea de calcul a greut ății volumice a stratului slab si h este
grosimea acestuia

Tabel 7 (din NP123/2010)
Tehnologia de betonare a
pilotului Tipul pãmântului de la baza pilotului
Coeziv (γb 2) necoeziv (γb 2)
Betonare in uscat 1.2 1.2
Betonare sub apã
Cu injecție la baz ã 1.3 1.2
Fãrã injec ție la baz ã 1.45 1.3
Betonare sub noroi
Cu injecție la baz ã 1.45 1.3
Fãrã injec ție la baz ã 1.9 1.5

Tabelul 8 (din Np123/2010)

Modul de execuție al
pilonului Tipul pãmântului din jurul pilotului
Coeziv (γs 2) necoeziv(γs 2)
Pilot cu mantaua introdusă
prin
batere și betonul compactat
prin batere 1.2 1.2
Pilot cu mantaua introdusă 1.7 1.2

43
prin
vibrare și betonul compactat
prin vibrare ( la extragerea
coloanei)
Pilot forat în uscat și netubat 1.9 1.7
Pilot forat sub noroi 2.4 1.9
Pilot forat cu tubaj recuperabil 1.9 1.7
Pilot forat cu tubaj
nerecuperabil 1.9
1.5

Tabel 9 (din Np123/2010)

Tabel 10 (din NP123/2010)

Adânci mea
bazei
pilotului (m) IC
≥1 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4
qb ,k ( kPa)
3 700 600 500 400 300 250 200
5 800 700 600 500 400 300 300
7 900 800 700 600 500 400 350
10 1100 950 850 750 650 550 500
12 1250 1100 1000 900 750 650 550
15 1450 1300 1200 1050 900 800 650
18 1700 1500 1350 1200 1050 900 750
20 1850 1700 1500 1300 1150 1000 850
30 2650 2400 2100 1850 1600 – –
40 3600 3200 2800 2400 2000 – –
Id α β
0,00…0,35 0,5 10
0,36…0,65 0,4 15
0,66…1,00 0,3 20

44

Tabel 11(din NP123/2010)
φd
Nγ 9.5 12.6 17.3 24.4 34.6 48.6 108.5
Nq 18.6 18.6 32.8 45,5 64.0 87.6 185.0

6.7 Natura terenului de fundare pentru turbine eoliene in zona Vetrișoaia
Zona plana apartinând colinelor Falciului,
Geologia:Pleistocen mediu si pleistocen superior.
Pleistocenul mediu:este alc ǎtuit din depozitele terasei medi si depozite leossoidale
apartinând câmpului inlat.Depozitele terasei medii sunt constiuite din bolov ǎnișuri,pietriș si
nisip cu grosime de 5 -20 m.Depozitele leossoidale ale câmpului inlat prezint ǎ grosimi de 5 –
20 .Ele sun t alcatuite in general din nisipuri pr ǎfoase nisip g ǎlbui cu conținut ridicat de CaCo 3
si sunt lipsite de fosile.
Pleistocen superior: este reprezentat prin aluviniunile de teras ǎ foarte bine reprezentate de –
alungul Siretului si Prutului.In alc ǎtuirea de pozitelor intr ǎ nisip,pietriș grosiere si
argile.Fosilele sunt destul de rare fiind intâlnite mai des in terasa înalt ǎ a Bârladului,unde sunt
întalnite mamifere si moluște.
Litologia pentru prima locație
0-0.20: sol vegetal;
0.20-0.60: orizo nt de tranziție
0.60-2.50: praf argilos brun -gǎlbui cu pete negre și plasticitate mare,vâ rtos;
2.50-5.00: praf nisipos argilos g ǎlbui-brun, plasticitate medie ,vâ rtos,
compresibilitate medie (166,66 cp 2=3,2) rez istenț ǎ la
5.00-7.20: nisip argilos galben -brun plasticitate medie vârtos;
7.20-9.00: parf nisipos -argilos galben -brun plasticitate medie vârtos compresibilitate medie
(125.00 cp 2=2.9);
9.00-11.60: argil ǎ prǎfoasǎ galben -brunǎ pasticitatate mare vârtoas ǎ:

45
11.60 -13.00: argil ǎ galben -brunǎ plasticitate foarte mare compresibiliatate medie
(100.00 cp 2=3.9);
13.00 -15.00 argil ǎ galben -brunǎ plasticitate foarte mare vârtoas ǎ;
Litologia pentru a 2 locatie
0.60-3.40: argil ǎ prǎfoasǎ marnoas ǎ galben cenușie cu intercalații galben
cafenii,concrețiuni;
3,60-4.80: argil ǎ marnoas ǎ galben cafenie roșcat ǎ cu intercalații cenuși,concrețiuni;
4.80-6.40: argil ǎ marnoas ǎ galben cafenie roșcata cu intercalații cenuș ii,concrețiuni;
6.40-8.10: argil ǎ marnoas ǎ cenușie,concrețiuni;
8.10-10.30: nisip fin galben cafeniu;
10.30 -12.00 nisip fin galben cafeniu;
12-13,50 : argil ǎ marnoas ǎ cenușie cu intercalații roșcate,concrețiuni;
13.50 -15.00 argil ǎ marnoas ǎ cenușie,conc rețiuni;
6.8 Calculul capacit ǎți portante pentru prima locație
Litologie Nr
strat Limita
inferioarã Limita
superioarã Adâncimea
medie Tip
pãmânt Ic qsk 1/γs Li Σ
Praf
argilos 1 2.50 1.5 2 C 1 42 1 1 42
Praf
argilos
marnos 2 5 2,5 3.75 C 1 49 1 2.5 -151
Nisip
argilos 3 7.20 5 6.10 C 1 58 1 2.20 127.6
Praf
nisipos
argilos 4 9 7.20 8.10 C 1 62 1 1.80 111.6
Argilã
prãfoasã 5 11.6 9 10.3 C 1 65 1 2.6 169
Argilã 6 13 11.6 12.3 C 1 66 1 1,4 92.4
Argilã 7 15 13 13 C 1 67 1 2 134
525,6

46
Rs,k=U*Σq s,k*li
Rs.k=561.6*1.6
Rs,k=898.56 kPa
Rb.k=qb.k*Ab
qb.k=11700 (din tabelul 5)
Rb.k=11700*0.16
Rb.k=1872 kPa
Rc,d=Rb,k+R s,k
Rc,d=1872+898.56
Rc,d=2770.56 kPa

47
Calculul capacitaț i portante pentru a 2 locație
Litologie Nr
strat Limita
inferioarã Limita
superioarã Adâncimea
medie Tip
pãmânt Ic qsk 1/γs Li Σ
Argilã
prãfoasã
marnoasã 1 3 1.5 2.25 C 1 45 1 1.5 67.5
Argilã
marnoasã 2 4.8 3 3.9 C 0.97 51 1 1.8 91.8
Argilã
marnoasã
galben
cafenie 3 6.4 4.8 5.6 C 1 57 1 1.6 91.2
Argilã
marnoasã
cenușie 4 8.10 6.4 7.25 C 1 62 1 1.7 105.4
Nisip
galben
cenușiu 5 10.50 8.10 9.3 N – 43 1 2.4 103.2
Nisp
galben
cenușiu 6 12 10.50 11.25 N – 47 1 1.5 70.51
Argilã
marnoasã
galben
cenușie 7 13.5 12 12.25 C 1 65 1 1.5 97.5
Argilã
marnoasã
cenușie 8 15 13.5 14.25 C 1 68 1 1.5 102.4
729,5

48
Rs,k=U*Σq s,k*li
Rs,k=1.6*729.51
Rs.k=1167.21 kPa
qb,k=11700 (din tabelul 5) kPa
Rb,k=qb,k*Ab
Rb,k=1872 kPa
Rc,d=Rb,k+R s,k
Rc,d=3039.2 kPa

49
Capitolul 7 : Concluzi
Comuna Vetrișoaia se află situată în zona de câmpie între lunca Prutului și dealurile
Fâlciului, pe treptele concentrice descendente ale reliefului. Este situată în partea de est a
podiș ului Moldovei, pe coordonatele 46 grade 45 minute latitudine nordică și 28 grade și 16
minute longitudine estică, la o distanță de 85 de kilometri față de Vaslui (reședința județului)
și 35 de kilometri față de Huș, cel mai apropiat munincipiu, centrul adm inistrative de care a
aparținut în trecut Vetrișoaia. La Nord se învecineaza cu comunele Pădureni și Lunca
Banului, la Est cu Republica Moldova, pe hotarul trasat de cursul râului Prut, la Sud cu
Berezeni și la Vest cu comuna Dimitrie Cantemir.
Geolgoia regiuni
Cuvertura sedimentară conține în partea inferioară termeni cu importante discontinuități,
iar în partea ei superioară sunt dezvoltate seriile de vârstă Badenian Pliocen. Grosimea
depozitelor sedimentare creș te de la E spre V, spre avanfosa carpatică. Fundamentul conține
roci paleozoice și mezozoice.
Formațiunile paleozoice au fost interceptate în foraje. Au fost identificate din punct de
vedere paleontologic depozite siluriene și spre S depozite de vârst a devonian inferior. .
Depozitele siluriene au fost întâlnite la vest, la valea Bârlad, în sectorul Vaslui – Huși, valea
Prutului, iar grosimea lor variază între 17 și 104 m.
Conțin calcare cenușii – negricioase microgranulare cu putine intercalate de argil ite și calcare
nisipoase cenusi. Sunt bogat fosilifere.
Formațiunile de vârstă bajocian – bathonian sunt reprezentate de argile cenușiu –
negricioase, marne și marnocalcare.
Formațiunile caloviene conțin gresii calcaroase, parțial microconglomerati ce, calcare
brecioase și marne cărămizii.
Formațiunile oxfordiene se află în continuitate de depunere cu cele caloviene și conțin
calcare de culoare alb – roz, argile nisipoase verzi, gresii cu diaclaze de calcit.
Kimerdgianul este reprezentat de c alcare brecioase brune, calcare organogene cenușii cu
diaclaze de calcit.
Tithonicul este reprezentat de depozite detritice fiind alcătuit predominant din gresii
calcaroase cenușii, calcare gălbui sfărâmicioase și argile brun – roșcate.
Formațiunil e cenomaniene sunt dispuse transgresiv direct peste cele siluriene în partea de
N a depozitelor și peste ele cele neojurasice în partea de S. Sunt formațiuni formate din gresii
glauconitice, marne calcaroase fine, marne compacte cenușii și silexuri fine bo gate în
foraminifere.

50
Formațiunile neozoice intra în alcătuirea cuverturii sedimentare a depozitelor.
Geologia de det aliu
Devonianul: litologic este alcătuit din gresii silicoase cenușii, violacee și brune, ce alternează
cu argile nisipoas e dure, brune si violacee.
Oxfordian: din punct de vedere petrofacil se disting următoarele tipuri de calcare:
marnomicritice și micritice, cu rare accidente silicioase cu Ctenidonidium ornatum, urmează
calcare nodulare, brun -roșcate cu Gonyaulacysta clad ophora, dar și alge calcaroase.
Kimmerdgian: este reprezentat de calcare brecioase brune, uneori cu silexuri, calcare
organogene cenușii cu diaclaze de calcit cu Pecten sp si brahiopode însumând 150 -380 m.
Tithonicul: este depus în facies lagunar (de tip purbeckian), cu calcare recifale, coral algale
cu: Salpingoporella pygmaea, ce alternează cu dolomite și anhidrite.
Apatian: este alcătuit dintr -un pachet de gresii și calcare grezoase cu grosimea de peste 100
m, bogat fosilifere.
Albianul: este transgresiv peste apatian și este alcătuit dintr -o gresie grosieră cu o grosime de
circa 40 m
Badenian: după o lungă perioadă de exondare, în care agenții externi au erodat o bună parte
din formațiunile preexistente, la sfârșitul Badenianulu i mediu, a urmat o transgresiune
marină, care a acoperit întreaga zonă a Moldovei și a depus un volum de sedimente.
Volhinianul: microfauna depozitelor este reprezentată prin forme eurihaliene care au reușit
să se adapteze la scăderea salinității survenită la începutul Badenianului remaniat (fost
Buglovian).
Bassarabian: depozitele basarabiene ocupă suprafețe destul de mari, aria de răspândire fiind
totuși mai mică decât a Volhinianului.
Kersonian: în cuprinsul Kersonianului, P. Jeanrenaud separă două fac iesuri:
Facies marin salmastru și Facies deltaic fluviatil. Grosimea depozitelor variază între 120 și
150 m.
Pontianul și Dacianul: aceste entități sunt greu de separat, atât litologic, cât și faunistic. De
astfel mulți autori consideră că în timpul Pontia nului, datorită unei puternice regresiuni
marine, cea mai mare parte a Platformei Moldovenești a devenit uscat.
Cuaternarul: sedimentele cuaternare sunt constituite în cea mai mare parte din depozite
loessoide, puternic transformate, cu intercalații de pie trișuri, soluri fosile și aglomerări de
șiroire.
Valorile pentru calculul capacit ǎți portante sunt urmatoarele:
Pentru prima locație:

51

Rs,k=U*Σq s,k*li
Rs.k=561.6*1.6
Rs,k=898.56 kPa
Rb.k=qb.k*Ab
qb.k=11700 (din tabelul 5)
Rb.k=11700*0.16
Rb.k=1872 kPa
Rc,d=Rb,k+R s,k
Rc,d=1872+898.56
Rc,d=2770.56
\

Pentru a doua locație:
Rs,k=U*Σq s,k*li
Rs,k=1.6*729.51
Rs.k=1167.21 kPa
qb,k=11700 (din tabelul 5)
Rb,k=qb,k*Ab
Rb,k=1872 kPa
Rc,d=Rb,k+R s,k
Rc,d=3039.2 kPa
Intrucat caracteristicle fizico -mecanice ale terenului de fundare sunt slabe recomand ǎm
fundare pe piloți batuți cu l=0.4 m
Piloți de îndesare prin natura lor vor schimba actuala structur ǎ a terenului care este de tip
leoss.
În acest mod sensibilitatea le umezire se reduce substanțial sau chiar dispare,
În același timp capacitatea portant ǎ a terenului de fundare crește semnificativ conducând si la
reducerea substanțiala a grosimi radierului general.
Considerând c ǎ soluția piloților b ǎtuți este deosebi t de eficient ǎ conducând la reducerea
lungimii piloților de dislocuire.

52
Un calcul arat ǎ cǎ aceștia ar fi trebuit sa aive lungimi de 45 -45n pentru asigurarea aceleași
valori de capacitate portanta pe pilot.
Paralel cu forajele efectuate pentru investigar ea litologiei au fost efectuate si penetr ǎri
dinamice cu con(cpt) pentru determinarea caracteristicelor terenului de fundare.
Asa cum se poate observa din graficul penetr ǎrilor se poate observa ca din coloe de
adâncimea de 10 respectiv 12 metri terenul devine foarte bun astfel încât încastrarea se face
într-un teren cu consistenț ǎ ridicat ǎ (valori mari pentru componenta de calcul a capacit ǎții
portante pe vârf).

53
BIBLIOGRAFIE

1.Botezatu R., Modele geofizice ale alc ǎtuirii geologice a României Editura Academiei R.S
România,București.
2.Cirimpei Studiul litostratigrafic al depozitelor de vârsta Jurasic si Cretacic din Depresiunea
Bârlad.
2 .Gh. Bagu,Al Mocanu – Geologia Mold ovei.
4 .Geospatial Harta României scara 1:200000.
5 .Ioan Panzaru Caracterizarea geotectonica a unitaților tectonica din România .
6. Mutihac V Geologia României Editura Tehnica București .
7. Mircea S ǎndulescu Geotehtonica României .
8.Nicoleta Radulescu No rmativ privind proiectarea geotehnica a fundațiilor pe piloț
9.Sc Geologic Don Srl Analize geotehnic e pentru Vetrișoaia judet Vaslui

54