IOSUD – UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS DIN GALAȚI [615054]

IOSUD – UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

Școala doctorală de Științe Socio- Umane

TEZĂ DE DOCTORAT

DECONSTRUCȚIA EULUI
ÎNTRE REALITATE ȘI IREALITATE
ÎN OPER A LUI MAX BLECHER

Doctorand: [anonimizat],
Prof. univ. dr. EUGENIA- SIMONA ANTOFI

Seria U2: Filologie -Română Nr.20
Galați
2019

IOSUD – UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

Școala doctorală de Științe Socio- Umane

TEZĂ DE DOCTORAT

DECONSTRUCȚIA EULUI ÎNTRE REALITATE ȘI
IREALITATE ÎN OPERA LUI MAX BLECHER
Doctorand: [anonimizat], Prof. univ. dr. Nicoleta IFRIM
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați
Conducător de doctorat, Prof. univ. dr. Eugenia -Simona ANTOFI
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați
Referent oficial, Prof. univ. dr. Gheorghe MANOLACHE
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Referent oficial, Prof. univ. dr. Iulian BOLDEA
Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie
„George Emil Palade” din Târgu Mureș
Referent oficial, Prof. univ. dr. Doinița MILEA
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați
Seria U2: Filologie -Română NR.20
Galați
2019

Seriile tezelor de doctorat susț inute public în UDJG începând cu 1 octombrie
2013 sunt:
Domeniul fundamental ȘTIINȚE INGINEREȘTI
Seria I 1 : Biotehnolo gii
Seria I 2 : Calculatoare și tehnologia informației
Seria I 3 : Inginerie electrică
Seria I 4 : Inginerie industrială
Seria I 5: Ingineria materialelor
Seria I 6 : Inginerie mecanică
Seria I 7 : Ingineria produselor alimentare
Seria I 8: Ingineria sistemelor
Seria I 9 : Inginerie și management în agicultură și dezvoltare rurală
Domeniul fundamental ȘTIINȚE SOCIALE
Seria E 1: Economie
Seria E 2: Management
Seria SSEF: Știința sportului și educației fizice
Domeniul fundamental ȘTIINȚE UMANISTE ȘI ARTE
Seria U 1: Filologie – Engleză
Seria U 2: Filologie – Română
Seria U 3 : Istorie
Seria U 4: Filologie – Franceză
Domeniul fu ndamental MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Seria C: Chimie
Domeniul fundamental ȘTIINȚE BIOLOGICE ȘI BIOMEDICALE
Seria M: Medicină

CUPRINS

Argument……………………………………………………………………………… 5
Capitolul I Arta de a psihanaliza textul literar…………………………………………….. 13

1. Psihanaliză vs. literatură . Grile de lectură specifice orientării psihanalitice…………….. 13
2.Reconfigurarea psihicului uman, de la un demers cauzal și reductiv al psihanalizei lui Sigmund Fr eud la o viziune holistică și prospectivă, derivată din psihologia analitică a lui Carl
Gustav Jung …………………………………………………………………………….….. 29 3. Aplicații ale metodologiei psihanalitice propuse de Carl Gustav Jung în operele artistice. O posibilă estetică a psihanalizei …………………………………………………….…….. 43

Capitolul II Max Blecher – Biografie / Biografii posibile și tipuri de discurs cu miză implicit
sau explicit identitară……………………………………………………………………….. 50
Capitolul III Etape ale receptării critice a operei lui Max Blecher……………………….. 70
1. De la d ebutul artistic până la încadrarea în canonul literar și redescoperirea
postdecembristă…………………………………………………………………………….. 71 2. Receptarea critică recentă a lui Max Blecher…………………………………………….. 98

Capitolul IV Deconstrucția Eului printr -o dinamică regresivă a personei blecheriene în planul
realității primare / conștiinței ………………………………………………….………….. 108
1.Etapele unei metode de interpretare psihanalitică, din perspectiva lui Carl Gustav Jung, aplicate textului blecherian…………………………………………………….………….. 108 2.Arhetipul Personei în confruntarea cu Eul empiric : conjunc ție sau disjuncție identitare. 114
2.1.Dimensiunea fizică a Personei reprezentate de cele trei vârste ale ființei de hârtie,
copilărie, adolescenț ă, maturitate. Intruziunea temporară a Rătăcitorului blecherian în
irealitatea imediată printr- o formă de retragere habituală ………………….………….. 114
2.2.Dimensiunea psihică a Personei concretizate în tipologii umane antagonice, purtătoare ale
însemnelor complexuale. Simptomatologia nevroticului transpusă artistic în imaginea Vizionarului oniric blecherian ………………………………………………………….. 139

2.3.Dimensiunea culturală a Personei desemnate de mitolegemul Janus Bifrons , o identitate
bivalentă ca produs al dedublării sau al scindării simbolice …………………………….. 159

Capitolul V Revelația Sinelui în planul irealității imediate / inconștientului prin fragmentatea
autorului în imaginea unor arhetipuri …………………………………….……………….. 169

1. Variante arhetip ale ale Animei ca funcții ale sistemului ectopsihic (gândire, intuiție, simțire,
senzație) în irealitatea imediată blecheriană………………………………..…………….. 170 2. Întâlnirea Animei cu Bătrânul Înțelept într-un mundus archetypalis , la granița dintre
imaginal și imaginar . Reverie blecheriană bicromatică………………………………….. 178
3. Contiguitatea Animei cu Umbra în secvența narativă a visului funebru……………….. 187
4.Trickster- ipostază dia- bolică și sim -bolică a Umbrei …………………………….…….. 197
5. Hieros gamos dintre Umbră și Sine în episodul oniric al orașului specializat ………… 207
6.Puer A eternus -renașterea timidă a Sinelui …………………………………………..….. 220
7.Sinele , o voce armonioasă a naturii surprinse în grădina Berck- ului e denic ….……….. 224

Capitolul VI Explorarea inconștientului colectiv, într -un registru cultural, prin experiența
scrisului, un act asumat al individuației ………………………………………………….. 237 1. Experiențele ontice ale eroului (moartea, visul, boala, iubirea), receptate ca etape ale procesului alchimic în conceperea unei Magna opera blecheriene ………………..…….. 238 2.Incursiune în mitologia culturală și personală a scriiturii lui Max Blecher…………….. 252 3. Manifestări ale irealității imediate (hoinăreală, mortificare, visare ) coroborate cu procese
ale realității psihice (inflație, alienare,individuație ), construind axa Eu- Sine………….. 261

Capitolul VII Reconstrucția Eului purtător al conștiinței Sinelui prin valorificarea unui mit al
individuației , în descendența lui Charles Mauron, și încadrarea autorului într -o tipologie
psihologică ……………………………………………………………………………….. 268

Concluzii ………………………………………………………………………………….. 278

Bibliografie ……………………………………………………………………………….. 282

Lucrări științifice ………………………………………………………………………….. 299

5
DECONSTRUCȚIA EULUI ÎNTRE REALITATE ȘI IREALITATE
ÎN OPERA LUI MAX BLECHER
Rezumat
Cuvinte cheie : individua ție, alienare, inflație, arhetipuri, metanoia, sincronicitate,
enantiodromie.

Pornind de la problematic a identității, interesantă este cercetarea din punct de vedere
psihanalitic a operei literare și a personalității scriitorului în integritatea sa morală și
spirituală. Max Blecher este un autor a cărui proză, privită în dimensiunea sa estetică, își
camuflează substanța epică prin realizarea unei arhitecturi fragmentare a discursu lui romanesc
și face din experiența scrisului o adevărată artă a codificării simbolurilor, ceea ce permite o interpretare a operei în cheie psihanalitică și o investigare a inconștientului auctorial. Creator plurivalent, cu o tendință obsedantă de ipostazi ere, trădând complexul personei ce se
reinventează la nesfârșit, Blecher se zbate și în viața reală între extremele identitare, român și evreu, copil și adult, normalitate și maladie. Începând cu romanul familial care dezvăluie o
manie bizară a măștilor, p rin schimbarea frecventă a pseudonimelor, și finalizând cu romanul
propriu -zis al eliberării fantasmelor creatoare, unde este invocată sciziunea între personajul
abstract și persoana reală, identitatea se cere a fi receptată în registrul alterității, ipsei tății,
ileității. Această transgresare a ființei între planuri existențiale, alunecare sinuoasă între universurile posibile, refulare în supra/subdiviziunile cronotopice îl aduce pe Blecher în postura de înstrăinat, de outsider, de marginalizat al lumii ex terioare și al propriei vieți.
Elementul biografic este amalgamat cu ficționalul într -atât de mult, încât nu se știe niciodată
dacă omul Max Blecher sup raviețuiește bolii tuberculoase ca ființă empirică sau ca ființă
fantasmatică ce își construiește o pseu dobiografie. Doris Mironescu, un veritabil observator
afectiv al lui Blecher, vorbește despre „Narațiune biografică și scriitor fără biografie”1, în
contextul unei demistificări duale, om și estet al cuvântului.
În acest sens, titlul cercetării Deconstrucția eului între realitate și irealitate în proza
lui Max Blecher susține tema unei crize identitare, aflate la limita dintre lumile posibile create
de autor, o temă de factură existențialistă, care are la bază un conflict interior al forțelor

1Doris Mironescu, Viața lui M. Blecher. Împotriva biografiei , Editura Timpul, Iași, 2 011, p.163.

6
psihice menit e, fie să acționeze regresiv în sfera patologicului, fie să se impună prospectiv în
vederea realizării plenare a ființei.
Scopul acestui studiu vizează explorarea inconștientului auctorial reprezentat de cele
trei romane ale lui Max Blecher, marcând din perspectivă psihanalitică finalitatea procesului
de individuație , dar și încadrarea scriitorului într -o tipologie psihologică. Analiza minuțioasă
a prozei blecheriene va urmări dinamica inconștientului cu cele două straturi ale psihicului,
inconștient ul personal și inconștientul colectiv, ale căror manifestări vor marca stadiul
evolutiv al Eului ( inflație, alienare, individuație ). În funcție de construirea axei Eu -Sine și de
raportul dintre aceste două coordonate identitare, se va observa dacă opera li terară, ca produs
al inconștientului, poate să redea în mod artistic procesul individuației, o împlinire a omului și
a scriitorului Max Blecher ca ființă totală.
Originalitatea tezei este confirmată de o nouă grilă de lectură, care poate dezvălui
cititoru lui alte sensuri și semnificații ale operei, dar și corespondentul acestora în planul
biografic. În acest sens, o cercetare a romanelor blecheriene prin metoda psihologiei analitice a lui Carl Gustav Jung este o adevărată provocare interpretativă, o famili arizare și o însușire
temeinică a teoriilor și noțiunilor din acest domeniu, o asiduă investigare stilistică la nivelul discursului, o logică și o corelație corectă între activitatea fantasmatică a scriitorului și dinamica psihicului uman, o forță sintetiz atoare capabilă să intuiască interrelaționarea dintre
conștient și inconștient, Eu și Sine.
Obiectivele propuse în prezenta lucrare urmăresc investigarea inconștientului uman
corelat cu dimensiunea irealității blecheriene, identificarea și interpretarea simbolurilor prezente la nivelul scriiturii, recunoașterea fantasmelor auctoriale care prind contur pe măsura intuirii unor situații conflictuale, aplicarea amplificării (un principiu prin care se extinde sfera
interpretărilor, iar experiențele definitorii ale protagoniștilor sunt asociate cu simboluri
alchimice, mituri fondatoare sau procese psihice, menite să anticipeze individuația ), validarea
procesului de individuație care implică, pe rând, o predispoziție a forțelor contrare de a se
armoniza, o schimba re evolutivă, o sincronicitate operă – viață empirică și încadrarea
scriitorului într- o tipologie psihologică. Așadar, metoda aplicată are în vedere imaginea totală
a personalității lui Max Blecher, omul și scriitorul fiind puși în oglindă pentru a desemn a
individuația, un mit psihologic, un semn caracteristic ce unicizează ființa și o propulsează în universalitate.

7
Lucrarea este structurată în șapte capitole ale căror subpuncte urmăresc o parcurgere
sistematică și temeinică a teoriei metodologice și a ap licării corecte a acesteia, realizând un
studiu interpretativ inovativ, care se pretează exigențelor unei cercetări științifice. Astfel, un
capitol este alocat teoriilor psihanalitice, un capitol este destinat biografiei autorului, un alt capitol prezintă o trecere în revistă a receptării critice a operei blecheriene și patru capitole
sunt concepute riguros în vederea realizării cercetării științifice în cazul prozei lui Max
Blecher.
Primul capitol, Arta de a psihanaliza textul literar , este o prezentare generală a
domeniului psihanalitic, care manifestă afinități și subtilități cu sfera literaturii. Se face o
paralelă între cele două discipline, literatură și psihanaliză, menționându -se, pe de o parte,
deosebirile, pe de altă parte, asemănările, cele din ur mă dovedind transdiciplinaritatea acestor
domenii ale spiritului. Psihanaliza, înțeleasă ca o metodă de cercetare și nu ca o terapie medicală, constituie o modalitate interesantă de a interpreta simbolurile și personajele textului literar, prin raportare la psihicul uman. Este realizată o inventariere a metodelor de lucru, considerate adevărate hermeneutici ale psihanalizei (psihobiografia, psihologia analitică,
metoda linvgistico- structurală, psihocritica), menționându- se numele unor cercetători în
domeniu (Sigmund Freud, Carl Gustav Jung, Jaques Lacan, Charles Mauron). În contextul
acestei clasificări, se precizează punctele vulnerabile și punctele forte ale unei aplicabilități metodologice cu finalitate. Dintre metodele evocate anterior, este aleasă psiho logia analitică,
specifică lui Carl Gustav Jung, justificând alegerea făcută prin viziunea globală, integratoare, teleologică asupra fenomenului artistic. Studiile realizate de acest psihanalist elvețian, asupra unor opere literare, confirmă eficiența unui demers analitic ce dezvăluie conștiința artistului
prin raportare la activarea inconștientului. Aplicarea unei metode de lucru psihanalitice implică și o justificare a principiului estetic, așadar se aduc argumente plauzibile în susținerea alegerii unei a sfel de grile interpretative, capabile să nu știrbească valoarea operei literare și
nici să denigreze imaginea scriitorului. Psihanaliza interesează, deci, în măsura în care păstrează o funcție estetică, așa cum se întâmplă în cazul literaturii, aceasta co nstând în
descărcarea unor energii negative care sunt prezentate într -o formă artistică.
Capitolul al doilea, Max Blecher – Biografie / Biografii posibile și tipuri de discurs cu
miză implicit sau explicit identitară , propune o succintă prezentare biografic ă a scriitorului,
menționându- se ipostazele unui autor atipic, vizionar, problematic ce compun un portret în
avangardă. Postura de ființă empirică (om, bolnav, evreu, român) este completată de cea a artistului, cu multiplele sale fațete identitare (poet, p rozator, eseist, aforist, epistolier, pictor),

8
făcând din această figură proteică un mit postmortem, devenit personaj literar, dramatic și
cineast. Mania de a -și schimba permanent masca identității va constitui un suport pentru
analiza fantasmelor, care po pulează universul ficțional, și se va reține neîncetata căutare
identitară din planul realității empirice, având ulterior un ecou în sfera irealității imediate. Autodefinirea schizoidă, polimorfismul ființei, tăcerea în fața destinului nefast, toate vor prinde glas prin actul scrierii, concretizându -se, ulterior, în imaginea unor arhetipur i.
Capitolul al treilea, Etape ale receptării critice a operei lui Max Blecher, constituie o
sinteză a opiniilor avizate, punctând o problematică a crizei ontologice, a cr izei realului,
depersonalizarea eului, ambivalența topică, temporală și identitară, repere care vor sta la baza analizei psihanalitice, aplicate în capitolele următoare. Așadar, compromisul unei autobiografii, realizate prin experiența scrisului, va descr ie existența mundană ca o aventură a
individuației . Radiografia sumară a receptării critice a autorului în epocă și în afara ei,
reactualizată până în prezent, scoate la lumină abordări diverse, care ilustrează valențe inepuizabile ale operei blecheriene, determinând încadrarea definitivă a autorului în canonul literar românesc . Se pot repera abordări critice, monografice, tematice, narative, lingvistice,
transdisciplinare, hermeneutice, dar și timide încercări psihanalitice în direcție freudiană, însă un studiu aprofundat psihanalitic nu există și, pentru a epuiza toate resursele instrumentarului
analitic, este nevoie de o astfel de perspectivă. Monografia este domeniul predilect de cercetare a lui Radu G. Țeposu și Dorin Mironescu, lucrările de referință, Suferințele
tânărului Blecher (1996) și Viața lui M. Blecher. Împotriva biografiei (2011), propunând o
viziune holistică asupra vieții scriitorului, prin evidențierea elementelor biografice importante ce ajută la conturarea unui crochiu portretistic comple t. O lucrare atipică investigației literare
este cea a lui Iulian Băicuș, Micromonografie critică: Max Blecher- Un arlechin pe marginea
neantului (2004), în care perspectiva monografică devine pretext de contemplație și reflecție
asupra motivelor baroce, re liefând predilecția autorului către scriitura manieristă. În aceeași
direcție monografică se îndreaptă și cercetarea lui Gheorghe Glodeanu, Max Blecher și noua
estetică a romanului românesc interbelic (2005), în care se insistă asupra aventurilor
existenți ale ale protagonistului al căror fior dramatic enunță autenticismul definitoriu al
scriiturii blecheriene. În sfera lingvisticului, se poate aminti studiul Timpul discursului la Max
Blecher (2007), în care Rozalia Colciar analizează nuanțele verbale și tipurile de discurs,
contura te în jurul universului ficțional blecherian, relie fând o lume care se construiește
intratextual. Sergiu Ailenei dedică un studiu imaginarului blecherian, Introducere în opera lui
Max Blecher (2003), inventariind o serie de simbol uri revelatorii închiderii sau deschiderii,

9
care enunță, pe de o parte, degradarea materiei organice și, pe de altă parte, instituirea
personajului în coordonatele tropismului. Biografia receptării critice este abordată de Ada Brăvescu, în studiul Un caz de receptare problematic și spectaculos (2011), urmărind, pe o
perioadă de șapte decenii, parcursul interpretărilor și a opiniilor avizate cu privire la verdictul axiologic, tipologia romanelor și stilul operei blecheriene, constituind paradigma unui scriit or
ce capătă notorietate postmortem. Interpretarea hermeneutică a scriiturii blecheriene revine
Ancăi Chiorean, care, în lucrarea Patru dimensiuni reale în irealitatea imediată. Eseu despre
stratigrafia imaginarului blecherian (2015), creează o metodă orig inală de interpretare a
universului romanesc, reliefat de cele patru dimensiuni ce interferează: Lumea inteligibilă,
Theatrum mundi, Infernul și Purgatoriul . Cercetarea întreprinsă de Anamaria Ciobotaru,
Lumea și lumile lui Max Blecher. Studiu transdisciplinar (2016), face apel la mai multe
metode de investigație, metoda biografică, metoda simbolică și psihocritica, urmărind
delimitarea discursurilor, literar, filosofic și grafic, care ajung să se suprapună într -un discurs
narativ paratopic. Cel mai recent studiu dedicat lui Max Blecher aparține lui Dorin Ștefănescu, Reflecții în sepia. Arta imaginii la Anton Holban și Max Blecher (2017), care
propune o interpretare pictografică a scriiturii blecheriene, intuind stratifierea lumilor ficționale, în care locui rea devine o stare a plinului și a golului, stare resimțită de eul authartic.
Merită amintită apariția unui articol semnat de doctorul Justin Neuman, Revelația
literaturii lui M. Blecher (1937), care psihanalizează romanul Întâmplări în irealitatea
imedia tă din perspectiva lui Sigmund Freud, reducând însă valoarea textului la o psiho-
sexualitate infantilă tulburată și la o simbolistică falică, det erminate de complexul dionisiac.
Având ca punct de plecare această direcție de interpretare psihanalitică, am considerat că romanele lui Max Blecher trebuie să fie înțelese în totalitate, într- o cheie a vieții psihice a
autorului. Mult mai potrivită pentru cercetarea noastră este perspectiva psihologiei analitice a lui Carl Gustav Jung, având în vedere că scriitura lui Max Blecher abundă în simboluri și în
trimiteri sugestive către un imaginar abisal, corespondent al inconștientului din psihanaliză.
Următoarele patru capitol e ilustrează analiza propriu -zisă a romanelor lui Max
Blecher , demonstrând, pas cu pas, e ficiența unui astfel de exercițiu critic, chiar și în manieră
psihanalitică jungia nă. Prin aplicarea metodei de cercetare a lui Carl Gustav Jung, t ravaliul
interpretativ presupune o analiză în patru pași, care direcțion ează studiul nostru către o
echivalar e a textului literar cu procesul individuației și către un construct identitar încadrat
într-o tipologie psihologică, în funcție de activarea sferei inconștientului. Prima etapă
presupune o familiarizare cu textul, prin identificarea arhetipului social, al personei , din

10
perspectiva dimensiunii fizice, psihice și culturale. A doua fază a demersului analitic
urmăr ește căutarea unor arhetipuri, prototipuri anticipate de tipologia personajelor,
inventariate în categoria personei . În etapa a treia se aplică principiul amplificării enunțat de
Carl Gustav Jung, prin care simbolurile operei literare sunt corelate cu alte sfere culturale ,
extinzându- se orizontul cercetării . Ultima etapă are rolul de a valida rezultatul obținut în
etapele anterioare ale analizei ps ihanalitice , verificându -se prezența unor mecanisme psihice
care asigură armonizarea forțelor din sfera conștientului și a inconștientului .
În cazul scriitorului Max Blecher, metoda de cercetare psihanalitică a pus problema
unei deconstrucții a Eului în re alitatea contingentă, ceea ce a condus către o înțelegere a
acestei disfuncții psihice la nivelul inconștientului și a observării minuțioase a Sinelui, care
acționează prospectiv, cicatrizând această rană psihică și reconstruind un Eu integrator. Astfel, capitolul al patrulea, Deconstrucția Eului printr -o dinamică regresivă a personei
blecheriene în planul realității primare / conștiinței , reia parțial titlul cercetării, semnalând
direcția de investigare a psihicului auctorial. Acest capitol susține alegerea unui titlu potrivit
pentru cercetarea noastră, fiind interesant pentru demersul psihanalitic jungian, pentru că
analiza arhetipul Personei desemnează relația dintre Eu și societate, dar și posibilitățile de
adaptare a Eului în sfera realității empirice, în funcție de manifestările latente ale
inconștientului. Ca arhetip social, Persona desemnează decupajul psihicului colectiv ce va fi
analizat prin prisma celor trei dimensiuni , fizică, psihică și culturală, fiecare perspectivă
aducând în prim plan o mască identitară . Componenta fizică reliefează ipostazele personajului
/ protagonistului blecherian, copil, adolescent și adult, urmărindu- se particularitățile fiecărei
vârste, reflectate în discursul epic, similaritățile, dar și schimbările aferente fiecărei e tape
existențiale. Punctul comun al acestor identități marc hează predispoziția personajului
blecherian de a explora spațiile bine voitoare / blestemate, ceea ce favoriz ează conturarea unei
imagini a Călătorului prin lumile simultan e. Evadarea temporară în toposul cavernal
înseamnă, din perspectivă psihanalitică, o retragere habituală a individului către matricea
inconștientului, căci acesta nu se poate adapta realității fruste și anoste. Dimensiunea psihică a personei dezvăluie , în primul rând, tipologiile identitare încercate de protagonistul blecherian,
nebunul, sinucigașul, bolnavul, eroul, manechinul, clovnul , iar în al doilea rând, complexele
corespunzătoare acestora. Autonomia, dar mai ales polaritatea complexelor ( putere / falsa
putere, libertate vita lă / libertate thanatic ă, masca tragică / masca rizibilă ) conduc către tipul
nevroticului, argumentarea fiind consolidată prin exemple de simptome, specifice acestei tulburări psihice, simptome identificate în comportamentul protagonistului. Excluzând

11
direcția unei interpretări și analize către un caz patologic și consimțind profilul artistic al
scriitorului ce își construiește deliberat propriul discurs literar, am preferat corelația personei
cu imaginea Vizionarului oniric , care contribuie la deconstrucți a treptată a Eului empiric prin
derealizare și depersonalizare . Dimensiunea culturală vizează asocierea personei cu
mitologemul Janus Bifrons , alteritatea fiind remarcată, fie prin dedublare, fie prin sciziune.
Atât dedublarea, asociată cu motivul gemenilo r, al oglinzii, al tabloului, al fotografiei, al
umbrei , cât și sciziunea, redată de imaginea hibridă a omului ( om-obiect sau om-animal ), au
fost interpretate ca atitudini psihanalitice, de extraversie, respectiv introversie. Prima etapă de
analiză s- a ocu pat, în exclusivitate, de arhetipul Personei , evidențiind disocierea, evidentă,
dintre realitate și irealitate, dintre conștient și inconștient, prin înstrăinarea Eului empiric de
Eul lăuntric. S -a dovedit că masca identitară, adică Persona, nu coincide cu imaginea Eului
conștient, ceea ce conduce către o inadaptare socială a individului, care se cere a fi corijată într-un alt context. Conflictul psihic amplificat de criza realului si de criza identitară va fi,
însă, rezolvat la nivelul inconștientului pers onal / colectiv, care va reacț iona compensatoriu,
după cum se va demonstra în capitolele următoare.
Capitolul al cincilea, Revelația Sinelui în planul irealității imediate / inconștientului
prin fragmentatea autorului în imaginea unor arhetipuri , dezvă luie pulverizarea fantasmatică
a autorului în operă, realitatea vs. irealitatea blecheriană contribuind la apariția unor
prototipuri ale identității personale sau colective. La nivelul scriiturii lui Max Blecher se identifică și se interpretează arhetipurile inconștientului personal / colectiv (Anima, Bătrânul
Înțelept, Umbra, Trickster, Puer Aeternus, Sinele), apoi se stabilesc anumite conexiuni între acestea, menite să preîntâmpine apariția Sinelui , centrul aparatului psihic. Arhetipul Animei
este, întâi d e toate, corelat cu imaginea femeii în proza lui Max Blecher și, bineînțeles, cu
experiența erotică a protagonistului, ca posibilitate de refacere a ființei neîmplinite, accentuate și de imaginea sa hibridă. Văzută ca o personificare a funcției valoric inf erioare în planul
inconștientului, Anima se dovedește a fi , pe rând, o activare a senzației, a intuiției, a gândirii,
a simțirii, cu o perspectivă a mișcării către stânga, ceea ce confirm ă o posibilă reușită a
individuației , însă schimbarea brusc ă de manif estare către dreapta readu ce protagonistul în
situația de a -și asuma eșecul unui Eu ce nu poate cunoaște cu adevărat ființa alteră, Sinele . În
relație cu alte arhetipuri, Anima are privilegiul de a se infiltra mai adânc în sfera irealității,
traversând inc onștientul personal ce corespunde toposului imaginar și inconștientul colectiv
ce definește imaginalul , mundus imaginalis , redenumit de Carl Gustav Jung mundus
archetypalis. Această lume aparițională, construită prin imaginație activă, permite întâlnirea

12
Animei cu arhetipul Marelui Înțelept , o aluzie la prototipul Sinelui prin cr omatica albului, dar
care este, ulterior, metamorfozat într- un arhetip al Personei prin contaminarea cu o coloristică
a sangvinului. Prin fuziunea cu arhetipurile întâlnite, Anima contribuie la finalizarea
individuației , restabilind ordinea psihi că, dar, la fel de bine, reneagă totalitatea ființei, pentru
că această Anima este perfidă, înșelătoare, pusă sub semnul incertitudinii.
După locul ocupat în realitatea scriiturii (personaj feminin), în toposul reveriei (Anima
ca ipostază propulsată în zona imaginalului ), arhetipul feminității este surprins și în cadrul
oniric. Visul este spațiul predilect al comunicării dintre Eu și Sine, așadar, în acest context,
Anima este o apariție spont ană a non- Eului, iar simbolistica se ambiguizează. Întâlnirea
Animei cu Umbra facilitează, de asemenea, detectarea unor simboluri a căror interpretare
detaliată confirm ă o evoluție către totalitate, prin acceptarea și asumarea laturilor ascun se ale
persona lității. Deci, se produce procesul individuației ca o consecință a vizualizării Sinelui
atotcuprinzător, instituit ca atmosferă prin simboluri integratoare specifice, plecând de la
prototipul mandalei.
Concurând cu Anima, arhetip al feminității latente, Umbra ocupă un loc important în
sfera inconștientului, fiind un arhetip cu un conținut complexual bogat, unde refulările și
frustrările sunt remediate. O variantă a Umbrei este Trickster -ul, un arhetip care respiră prin
toate paginile romanelor blecherien e, pentru că scriitorul este creatorul unei lumi prin
excelență carnavalești. Bufonul, clovnul, măscăriciul, saltimbancul sunt oameni -manechin
care construiesc arlechiniada blecheriană. A ceastă dominantă a scriiturii reliefează , în mod
paradoxal, o imagist ică a Sinelui , tocmai pentru că irealitatea pare să fie mai autentică decât
realitatea, așa cum afirmă însuși autorul. Trickster- ul permite dedublarea infinit încercată de
eroul blecherian, reușita temporară admițând existența unui inconștient guvernat de Sine. Cu
aspect contrastiv , acest arhetip dezvăluie fața angelică și demonică, în sensul în care
denumește , atât o slăbiciune a personalității, cât și o instinctualitate construc tivă. Însă, apariția
oximoronică a bufonului, accentuat ă de geometritarea crom atică, marchează un conflict
inerent la nivelul psihicului și, deci, individuația este amânată. Dacă această copie trunchiată
nu și -a atins scopul teleologic al personalizării ființei, atunci Umbra ca arhetip original face
posibilă, în planul visului blecherian, încheierea unui pact faustic cu Eul empiric, pentru a se
produce, în sfârșit, individuația. Umbra față în față cu Sinele dezvăluie parabola existenței
umane, tradusă în limbaj psihanalitic prin descifrarea simbolurilor cu deschidere către
individuaț ie. Eul oniric devine călătorul care explorează stranietat ea universului inconștient și
asistă la întâlnirea epocală dintre Umbră și Sine, cea din urmă fiind o instanță nelocalizată, dar

13
care este prezentă pretutindeni prin atmosfera cadrului, prin obiectu alul bizar și prin ființele
care tranzitează lumile posibile. Odată ce Sinele este intuit în această irealitate, se caută
varietăți ale prototipului, iar una dintre ele este Puer Aeternus. Arhetipul infans ilustrat, în
romanele lui Max Blecher, aduce cu si ne o lume utopică și, totuși, nostalgică, prin prisma
faptului că protagonistul, aflat în postura de adult, nu poate reînvia trecutul doar prin
exercițiul anamnezei sau nu poate să se plaseze în viitor fără să păcălească moartea. Așadar,
reveria este soluț ia salvatoare de a fuziona cu Sinele , arhetipul arhetipurilor, un centru al
psihicului uman, dar și al lumii blecheriene. Ca arhetip al totalității, acesta este o voce a
naturii care este percepută doar de cel care dorește să se inițieze cu adevărat în irealitatea
imediată. Secvența grădinii din vis constituie unus mundus , unde Sinele a putut fi perceput,
atât ca o revărsare a interiorității în afară, cât și ca o redimensionare a exteriorului înăuntrul
psihicului uman. Dacă până acum arhetipurile au anticip at un astfel de proces al integrării
ființei în totalitate, cea din urmă apariție a Sinelui , care se cristalizează în planul irealității
imediate, a îndeplinit până la capăt individuația.
Interralaționarea arhetipurilor anticipează integralitatea ființei într -o totalitate, prin
trasarea axei Eu -Sine, iar capitolul al șaselea, Explorarea inconștientului colectiv, într -un
registru cultural, prin experiența scrisului, un act asumat al individuației , vine să confirme
dinamica inconștientului la nivelul oper ei literare . Așadar, se aplică principiul amplificării,
formulat de Carl Gustav Jung, care constă în analiza materialului epic prin prisma unor
simboluri culturale cât mai vaste, având un corespondent la nivelul inconștient colectiv. Se vor face asocieri cu alchimia și mitologia, iar rezultatele obținute vor viza individuația, proces
al devenirii, care, în prealabil, este explicat și prin logica unei psihanalize. Aventurile
ontologice prin care trece eroul blecherian (experiența thanatică, a visului, a bol ii, a iubirii ),
în profilul cărora se răsfrâng simbolurile și totalitatea arhetipurilor, sunt corelate cu cele patru faze ale procesului alchimic ( înnegrirea, înălbirea, îngălbenirea, înroșirea) ce contribuie la
crearea Marii Opere, numită lapis philosophorum , prin experiența integratoare a scrisului. De
asemenea, actul scriiturii este susținut și de corelația literatură- mitologie, urmărindu- se o
identificare a miturilor culturale (Narcis, Pygmalion, Sisif, Minotaurul, Icar, Demiurgul) inserate în romanele lui Max Blecher, care, însumate, se vor constitui în mitul personal al
autorului, mitul individuației, în sens psihanalitic. Atât conexiunile cu alchimia, cât și cu
mitologia vor conduce către același proces al individuației . Psihanaliza analitică recurge,
așadar, la referințele culturale, iar trecerea de la inconștientul colectiv la cel personal se face
prin echivalarea celor trei laitmotive ale romanelor (hoinăreală, mortificare, reverie ) cu

14
procesele psihice ( inflația, alienarea, individuația). Fiecare p roces marchează legătura dintre
Eu și Sine, reliefând stadiul la care se află individul și în ce măsură se apropie de individuație ,
adică de complenitudinea ființei. Dacă Sinele se suprapune cu Eul, se instalează inflația , dacă
Eul reneagă Sinele, se produce alienarea, însă o recunoaștere și o acceptare a Sinelui din
partea Eului înseamnă individuația și totodată împlinirea ca totalitate. Această etapă a metodei
implică o observare atentă a dinamicii inconștientului și a realizării axei Eu- Sine, identificân d,
pe rând, un dezechilibru ( inflație, alienare ) și o armonizare a psihicului ( individuația ),
semnalând, de fapt, reconstrucția Eului.
Astfel, dacă arhetipul social (etapa I) și arhetipurile afective, morale, existențiale
(etapa II) au făcut trimitere la o posibilă individuație , aventurile ontologice ale eroului
blecherian, miturile și laitmotivele, analizate din perspectiva alchimiei, a mitologiei și a
psihologiei analitice (etapa III), au confirmat, în acest moment al demersului analitic,
realizarea acestui proces psihic la nivelul operei literare, prin experiența soteriologică a scrisului. S-a dovedit că m itul personal al autorului este unul de natură psihanalitică ce se lasă
descoperit prin analiza plurivalentă , făcând trimitere către o singur ă direcție : individuația .
Dacă Alexandru Protopopescu vorbește despre mitul esenței
2, acceptând o premisă
ontologică, Doris Mironescu enunță mitul literar3 al experienței maladive, deși însuși Blecher
își deconstruise cu bună știință acest mit: „Mi-ar plăcea să pot distruge mitul suferinței. Să
arăt că suferința e o escrocherie.”4, mitul personal, din perspectiva psihanalizei abisale a lui
Carl Gustav Jung, este individuația, care explică o conștientizare a Sinelui și, deci, o maturizare efectivă a ființei.
Ultimul capitol, Reconstrucția Eului purtăto r al conștiinței Sinelui prin v alorificarea
unui mit al individuației, în descendența lui Charles Mauron, și încadrarea autorului într -o
tipologie psihologică, este o etapă sintetizatoare a cercetării noastre, prin care este validat procesul individuației, revenind la o conștiință care a renăscut din inconștient. Enantiodromia
și metanoia sunt mecanisme ale psych é-ului care descriu evoluția psihologică a omului,
procese care vin în susținerea individuației . Enantiodromia este un transfer de energie prin
care conținuturile psihicului își pot schimba polii, urmărind să se restabilească un echilibru între conștient și inconștient. Metanoia reprezintă o mișcare evolutivă a psihicului în sensul în

2Alexandru Protopopescu, Volumul și esența , Editura Eminescu, București, 1972, p.78.
3Doris Mironescu, op. cit., p.82: „ Experiența de la Berck, codificată în Inimi cicatrizate și, parțial, în Vizuina
luminată , va deveni baza mitului literar al lui Max Blecher.”
4Mădălina Lascu, M. Blecher mai puțin cunoscut. Corespondență și receptare critică , Editura Hasefer,
București , p.321.

15
care ființa este dispusă să se m aturizeze prin acceptarea unor provocări și a unor schimbări
majore, constructive pentru definirea personalității desăvârșite. În aceeași măsură, fenomenul
sincronicității contribuie la consolidarea unei totalități a ființei, demostrându -se coincidențe
între viață și operă literară, tendința identității fractalice fiind un reper constitutiv al bolii,
după cum afirmă Daniela Luca, psihanalist român, recunoscând paradoxul intrinsec „nu
putem fugi de noi înșine – poate doar cu prețul unei maladii profunde”5. Încadrarea scriitorului
Max Blecher în tipul senzație introvertită și evidențierea unei ubicuități etnice conchid
argumentarea că romanele acestui autor problematic finalizează procesul de individuație , atât
în planul ficțiunii, al irealității imediate, al inconștientului, cât și în sfera realității, a
conștiinței care renaște în lumina Sinelui.
Această etapă a studiului nostru reprezintă o confirmare a faptului că produsul artistic,
de orice natură ar fi acesta, este echivalentul unui mit psihanalitic, individuația , doar prin
verificarea unei conștiințe care și -a recunoscut și asumat, în acest moment, originea de natură
inconștientă. Așadar, metoda noastră, prin grila psihanalizei lui Carl Gustav Jung, care poate
fi aplicată în cazul oricărui produs artistic , presupune patru etape importante : analiza
arhetipului social la nivelul conștiinței, identificarea arhetipurilor afective, morale și totale în sfera inconștientului, explorarea inconștientului colectiv în dimensiunea sa culturală, verificarea unei integr ități a ființei creatoare prin contiguitatea conștiinței cu inconștientul.
Traseul analizei textuale poate fi redus la patru intrări succesive în opera literară, care dezvăluie dimensiunea sferoidă a aparatului psihic: conș tient, inconștient personal și colectiv,
inconștient colectiv, conștient.
Literatura și psihanaliza au prezentat, așadar, două perspective diferite ale aceleiași
identități lăuntrice, pe de o parte un alter- ego, călător în dimensiunea imagistică a textului, o
figură alteră a cărei apariț ie e temporară și care urmează linia serpentină a unei existențe
fantasmatice, pe altă parte Sinele, adevărata esență a lumii și a ființei, arhetipul totalității, spre care tinde individul, înscriindu -se în memoria eternă și colectivă a umanității.
Așadar, Max Blecher rămâne în conștiința cititorilor inițiați un „scriitor (care) iese din
rol. El evocă acea parte din sine care nu e alienată nici de travaliul ficționalizant al literaturii, nici de mitologia insinuantă a bolii”
6.

5Daniela Luca, Cuvinte în negativ. Eseuri de psihanaliză , Editura Tracus Arte, București, 2016, p.128.
6Doris Mirones cu, op. cit., p.10.

16
BIBLIOGRAFIE

I. Corpus literar

– Blecher, Max, Vizuina luminată, Corp transparent, Proze, Publicistică, Arhivă,
Corespondență, Editura Cartea Românească, București, 1971, Ediție întocmită
și cuvânt introductiv de Sașa Pană;
– Blecher, Max, Întâmplări în irealitatea imediată, Inimi cicatri zate, Vizuina
luminată, Corp transparent, Corespondență, Editura Aius / Vinea, București/ Craiova, 1999, Ediție îngrijită, tabel cronologic și referințe critice de Constantin M. Popa și Nicolae Țone, Prefață de Radu G. Țeposu ( În căutarea
identității pierd ute);
– Blecher, Max, Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate.Vizuina
luminată, Editura Aius, Craiova, 2014, Ediție îngrijită, prefață și tabel
cronologic de Constantin M. Popa, Referințe critice de Gabriel Nedelea, Ediția a 2-a revăzută și adăugită;
– Blecher, Max, Opere, Editura Muzeul Național al Literaturii Române, Colecția
Opere fundamentale , București, 2017, Ediție critică, studiu introductiv, note,
comentarii, variante și cronologie de Doris Mironescu, Postfață de Eugen
Simion.
II. Monografii

– Ailenei, Sergiu, Introducere în opera lui M. Blecher , Editura Alfa, Iași, 2003;
– Anamaria, Ciobotaru, Lumea și lumile lui M. Blecher. Studiu transdisciplinar ,
Editura Junimea, Iași, 2016;
– Băicuș, Iulian , Max Blecher – un arlechin pe marginea neantului , Edit ura
Universității, București, 2003;
– Brăvescu, Ada, Max Blecher – un caz de receptare problematic și spectaculos,
Editura Tracus Arte, 2011;
– Chiorean, Anca, Patru dimensiuni reale în irealitatea imediată. Eseu despre
stratigrafia imaginarului blecherian, Cl uj-Napoca, Editura Avalon, 2015;

17
– Colciar, Rozalia Timpul discursului la Max Blecher, Editura Casa Cărții de
Știință, Cluj -Napoca, 2007;
– Dorin, Ștefănescu, Reflecții în sepia. Arta imaginii la Anton Holban și M.
Blecher, Editura Tracus Arte, București, 2017 ;
– Glodeanu, Gheorghe, Max Blecher și noua estetică a romanului românesc
interbelic, Editura Limes, Cluj, 2005;
– Lascu, Mădălina, M. Blecher, mai puțin cunoscut. Corespondență și receptare
critică , Editura, Hasefer, București, 2000;
– Mironescu, Doris, Viața l ui M. Blecher. Împotriva biografiei , Editura Timpul,
Iași, 2012;
– Țeposu, Radu G., Suferințele tânărului Blecher , Editura Minerva, București
1996;

III. Studii în volume

– Ailenei, Sergiu, Stiluri în proza interbelică, Editura Timpul, Iași, 2000;
– Balotă, Nicolae, De la Ion la Ioanide , Editura Eminescu, București, 1974;
– Balotă, Nicolae, Lupta cu absurdul , Editura Univers, București, 1971;
– Balotă, Nicolae, Romanul românesc în secolul XX , Editura Viitorul românesc,
București, 1997;
– Baltazar, Camil, Evocări și dialoguri literare, Editura Minerva, București,
1974;
– Bădărau, George , Postmodernismul românesc , Editura Institutul European Iași,
2007;
– Băicuș, Iulian, Dublul Narcis , vol. I, Editura Universității, București, 2003;
– Biberi, Ion, Eros , Editura Albatros, București, 1974;
– Blanchot, Maurice, Spațiul literar , Editura Minerva, București, 2007;
– Buciu, Marian V., 10+10 prozatori exemplari nominalizați la Nobel , Editura
Aura Christi și Andrei Potlog, București, 2010;
– Bușe, Ionel, Filosofia și metodologia imaginarului , Edi tura Scrisul Românesc,
Craiova, 2005;
– Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent ,
Editura Minerva, București, 1981;

18
– Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc , Editura Humanitas, București,
1999;
– Ciocârlie, Corina, Femei în fața oglinzii , Editura Echinocțiu, Timișoara, 1998;
– Cernat, Paul, Modernismul retro în romanul interbelic românesc, Editura Art,
București, 2009;
– Constantinescu, Pompiliu, Scrieri , Editura Minerva, București, 1971;
– Corobca, Liliana, Personajul în romanul românesc interbelic, Editura
Universității, București, 2003;
– Craia, Sultana, Fețele orașului , Editura Eminescu, București, 1988;
– Craia, Sultana, Vis și reverie în literatura română , Editura Bibliotheca,
Târgoviște, 2003;
– Christi, Aura, Sculptorul , Editur a Fundației Culturale Ideea Europeană,
București, 2004;
– Crohmălniceanu, Ovid S., Literatura română între cele două războaie
mondiale , volumul I, Editura Minerva, București, 1972;
– Diaconu A., Mircea, Firul Ariadnei , Editura Eikon, Cluj -Napoca, 2014;
– Demetriade -Bălăcescu, Lucia, Destăinuiri anti -literare, Editura Litera,
București, 1979;
– Dominique, Maingueneau, Discursul literar. Paratopie și scenă de enunțare ,
Editura Institutul European, Iași, 2007;
– Duda , Virgil, Evreul ca simbol. Mihail Sebastian și alții , Editura Hasefer,
București, 2004;
– Fântâneru, Constantin, Interior , Editura Polirom, Iași, 2006;
– Florescu, Nicolae, Profitabila condiție , Editura Cartea Românească, București,
1983;
– Gasset, Ortega Y, Studii despre iubire , Editura Humanitas, București, 20 12;
– Ghiolu, Maria, Serenadă zadarnică. Pagini de jurnal , Editura Tracus Arte,
București, 2011;
– Glodeanu, Gheorghe, Poetica romanului românesc interbelic , Editura Libra,
București, 1998;
– Heinrich, Alfred, Peregrinările căutătorului de ideal , Editura Facla, Timișoara,
1984;
– Hergyan, Tibor, Confesiuni în romanul românesc interbelic , Editura Tracus
Arte, București, 2012;

19
– Horodinca, Georgeta, Structuri libere, Editura Eminescu, București, 1970;
– Indrieș, Alexandra, Polifonia persoanei , Editura Facla, Timișoara, 1986;
– Iosifescu, Silvian, Reverberații , Editura Eminescu, București, 1981;
– Irimia, Dumitru, Introducere în stilistică , Editura Polirom, Iași, 1999;
– Lăzărescu, Gheorghe, Romanul de analiză psihologic în literatura română
interbelică , Editura Minerva,Bucureș ti, 1983;
– Lefter, Ion Bogdan, Recapitularea modernității. Pentru o nouă istorie a
literaturii române , Editura Paralela 45, Pitești, 2001;
– Lefter, Ion Bogdan, Scurtă istorie a romanului românesc (cu 58 de aplicații),
Editura Paralela 45, Pitesti, 2001;
– Mano lescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc , Editura
100+1 Gramar, București, 2000;
– Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române , Editura Paralela 45,
Pitești, 2008;
– Manea, Norman, Plicuri și portrete , Editura Polirom, București, 2004;
– Manea, Norman, Despre clovni: dictatorul și artistul , Editura Biblioteca
Apostrof, Cluj, 1997;
– Micu, Dumitru, În căutarea autenticității , vol. II, Editura Minerva, București,
1994;
– Micu Dumitru, Istoria literaturii române de la creația populară la
postmodernism , Editura Saeculum, București, 2000;
– Moceanu, Ovidiu, Visul și literatura , Paralela 45, Pitești, 2002;
– Morar, Ovidiu, Scriitori evrei din România, Editura Europeană, București,
2006;
– Munteanu, Romul, Metamorfozele criticii literare moderne, Edi tura Univers,
București, 1975;
– Mușat, Carmen, Strategiile subversiunii. Incursiuni în proza postmodernă,
Editura Cartea Românească, 2008;
– Mușat, Carmen, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte
ficțiuni teoretice , Editura Paralela 45, Piteș ti, 1998;
– Negoițescu, Ion, Istoria literaturii române , Editura Minerva, București, 1991;
– Negoițescu, Ion, Engrame , Editura Albatros, București, 1975;
– Oișteanu, Andrei, Imaginea evreului în cultura română, Editura Polirom,
București, 2012;

20
– Pamfil, Alina, Po etica alveolarului. Spațialitate și temporalitate. Eseuri despre
romanul românesc interbelic, Editura Dacopress, Cluj -Napoca, 1993;
– Pană, Sașa, Prezentări , Editura Tracus Arte, București, 2012;
– Pană, Sașa, Născut în ’02, Editura Minerva, Bucure;ti, 1973;
– Papu, Edgar, Lumini perene , Editura Eminescu, București, 1989;
– Pavel Dan, Sergiu, Proza fantastică românească, Editura Minerva, București,
1975;
– Pavel, Laura, Aniti -lumea unui sceptic, Editura Paralele 45, Pitești, 2002;
– Perpessicius, Opere. Mențiuni critic e, vol. 7, Editura Minerva, 1975;
– Petraș, Irina, Despre locuri și locuire, Editura Ideea Europeană, București,
2005;
– Pillat, Dinu, Mozaic istorico -literar, Editura Albatros, București, 1998;
– Pleșu,Andrei, Despre îngeri , Editura Humanitas, București, 2003;
– Pop, Ion, Avangarda în literatura română, Editura Atlas, București, 2000;
– Pop, Mihaela, Imaginarul. Teorii și aplicații , Editura Universității, București,
2011;
– Popa, Marian, Comicologia, Editura Semne, București, 2010;
– Popescu, Simona, Autorul. Un perso naj, Editura Paralela 45, Pitești, 2015;
– Popescu, Simona, Salvarea speciei , Editura Fundației Culturale Românești,
București, 2000;
– Protopopescu, Alexandru, Romanul psihologic românesc , Editura Eminescu,
București, 1978;
– Protopopescu, Alexandru, Volumul și esența , Editura Eminescu, București,
1972;
– Raicu, Lucian, Critica -formă de viață, Editura Cartea Românească, București,
1976;
– Regman, Cornel, Colocvial , Editura Eminescu, București, 1976;
– Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române de la origini până în prezent , Editura
Dacoromână, București, 2006;
– Sebastian, Mihail, Jurnal (1935- 1944), Editura Humanitas, București, 1996;
– Săndulescu, Alexandru, Literatura epistolară , Editura Minerva, București,
1972;
– Sora, Simona, Regăsirea intimității, Editura Cartea ro mânească, București,
2008;

21
– Șerbu, Ioronim, Itinerarii critice , Editura Minerva, București, 1971;
– Șerbu, Ieronim, Vitrina cu amintiri , Editura Cartea Românească, București,
1973;
– Toma, Pavel, Gândirea romanului , Editura Humanitas, București, 2008;
– Tomuș, Mi rcea, Romanul romanului românesc. În căutarea personajului ,
Editura 100+1Gramar, București, 1999;
– Tudor Anton, Eugenia, Ipostaze ale prozei , Editura Cartea Românească,
București, 1977;
– Turconi, Diana, Geo Bogza în dialog cu Diana Turconi, Eu sunt ținta, Ed itura
du Style, București, 1996;
– Țeposu, Radu G., Viața și opiniile personajelor , Editura Cartea Românească,
1983;
– Ursa, Mihaela, Scriitopia sau ficționalitatea subiectului auctorial în discursul
teoretic , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 2005;
– Ursa, Mihaela, E roticon, Tratat despre ficțiunea amoroasă, editura Cartea
Românească, Bucuești, 2012;
– Vârgolici, Teodor, Caleidoscop literar , vol. I, Editura Domino, București,
2003;
– Zaciu, Mircea, Cu cărțile pe față, Editura Cartea Românească, București, 1981;
– Zamfir, Mi hai, Cealaltă față a prozei , București, Eminescu, 1988;

III Studii în periodice
– Anton, Ruxandra, Magia durerii, cronică teatrală, Cultura, Nr. 70, 03.05.2007;
– Bernic, Corina, M. Blecher, Bucureștiul cultural, Nr. 20- 21, 2006;
– Blecher, Dora Wechsler, M. Bl echer era un om delicat și superstițios, interviu
luat de Radu G. Țeposu, în Cuvântul, an IV (IX), Nr. 5, mai 1998;
– Brăvescu, Ada, Max Blecher în epoca sa , România literară, Nr. 36, 2008;
– Brăvescu, Ada, Întâmplări în irealitatea imediată sau modelul narati v al
identității, Tribuna, Nr. 146, 1- 15 octombrie, 2008;
– Cernat, Paul, M. Blecher, opere necicatrizate, Observator Cultural, Nr. 888,
08.09.2017;
– Chiriță, Georgeta, Tirania obiectelor , Observator Cultural, Nr. 492, septembrie
2009;

22
– Ciobotaru, Ana, Sentime ntul morții și conștiința sinelui în opera lui Max
Blecher, e -reporter, 2013;
– Ciobotea, Radu, Lumea răsturnată a lui M. Blecher , Orizont, Nr. 4, 2005;
– Cojocaru, Claudia , Inimi cicatrizate – printre epoci cutreieram , Cultura, Nr.
9/2016;
– Colciar, Rozalia Gr oza, Prezentul în discursul narativ al lui Max Blecher,
Dacoromania, serie nouă, V -VI, 200- 2001, Cluj -Napoca;
– Daniela Trif, Ioana, Max Blecher- o altă manifestare a alterității, Tânărul
scriitor, wordpress.com;
– Deciu, Andreea, Bolnavii lui M. Blecher sau de spre alungarea din sine ,
România literară, Nr. 23, 2000;
– Dinu, Maria, Stările transparenței în poezia lui M. Blecher , Cultura literară,
Nr. 500, 21 ianuarie 2015;
– Dobre, Ana, Realități stroboscopice. Poliptic de viață evreiască, Ex -Punto,
Nr.3, 2010;
– Gelep , Cristina, Max Blecher și tragicul alterat , Lecturi, Nr. 12, decembrie
2014;
– Gheorghe, Cezar, Mintea și corpul – o singură realitate , Observator Cultural,
Nr. 492, septembrie 2009;
– Ghițan, Zoica, Ipostaze ale omului la M. Blecher și Franz Kafka , Tineri cr itici,
Nr. 11- 12 (480- 481), noiembrie -decembrie 2005;
– Glodeanu, Gheorghe, Max Blecher și tentația visului , Caiete silvane, octombrie
2009;
– Goldiș, Alex, Note despre poetica lui Max Blecher, Cultura literară, Nr. 378,
iunie 2012;
– Goldiș, Alex, Pentru o poe tică fotografică, Cultura literară, Nr. 381, 5 iulie
2012;
– Iftene, Daniel, Țesuturi cicatrizate, Cultura, Nr. 9/2016;
– Ioanid, Doina, Cartea – cicatrice, Observator Cultural, Nr. 492, septembrie
2009;
– Iorgulescu, Mircea, M. Blecher, Vizuina luminată, în Ro mânia literară, an IV,
Nr. 43, octombrie 1971;
– Jicu, Adrian, Doris Mironescu și resurecția biografiei. Cazul lui Max Blecher ,
Convorbiri literare, Nr. 7 (199), iulie 2012;

23
– Majuru, Adrian Aurel, Eul chinuit din Irealitatea imediată, Ziarul Financiar, 3
iunie 2010;
– Mironescu, Doris, O inspecție a conceptului de monografie. Cazul M. Blecher ,
Bucureștiul Cultural, Nr. 102, noiembrie 2010;
– Mironescu, Doris, M. Blecher și orașul de provincie: fotograme dintr -o
realitate ideologică, Bucureștiul Cultural, Nr. 108, august 2011;
– Mironescu, Doris, Trei secvențe din irealitatea imediată , Observator Cultural,
Nr. 492, septembrie 2009;
– Mironescu, Doris, Cinematograf și panopticum: două incendii în irealitatea
imediată , Convorbiri literare, Nr. 3, 2012;
– Mironescu, Doris, O carte a memoriei – Vizuina luminată de M. Blecher ,
Limba Română, an XXI (2011), Nr. 9- 10;
– Mironescu, Doris, Kafka și Blecher: corvoada mărturisirii , Timpul, Nr. 11,
noiembrie 2005;
– Mironescu, Doris, Glose blecheriene , Timpul, martie 2009;
– Mironescu, Dori s, O carte hieroglifică, Timpul, noiembrie 2009;
– Mironescu, Doris, Întâmplări în irealitatea imediată. Structura romanului ,
Timpul, februarie 2010;
– Mironescu, Doris, De la criza identității la vizionarism , Timpul, martie 2010;
– Mironescu, Doris, Erotismul î ntre aberație și revelație, Timpul, iunie -iulie
2011;
– Mironescu, Doris, Cum poate fi citit Blecher astăzi?, Argeș, Nr. 4, aprilie
2010;
– Nițu, Maria, M. Blecher și marea flecăreală, Saeculum, Nr. 9 -10, 2006;
– Pătraș, Antonio, În lumea lui M. Blecher , România literară, Nr. 47, 2000;
– Pârvulescu, Ioana, Un sens de mult căutat , România literară, Nr. 39, 2001;
– Pop, Ion, Corespondență inedită: M. Blecher către Geo Bogza, România
literară, Nr. 6, 2009;
– Răsucescu, Andreea, Teatrul -muzeu Max Blecher , Observator Cultu ral, Nr.
492, septembrie 2009;
– Romila, G. Adrian, Max Blecher și jurnalul cavernei , Melidonium, 21 aprilie,
2012;
– Simuț, Ion, Un clasic discret: Straniul M. Blecher , Cuvântul, an 5, Nr. 9,
septembrie 1999;

24
– Simuț, Ion, Atentat la canonul interbelic , România literară, Nr.44, 2005;
– Suhor, E. , M. Blecher – 50 de ani de la moarte , Revista cultului mozaic, An
XXXIII, Nr.648, 15 iunie, 1988 ;
– Trandafir, Constantin, Originalitate și convergențe, Steaua, nr.7, 1989;
– Trandafir, Constantin, Cogito- ul scriitorului, At eneu, nr. 6, 1990;
– Țepeneag, Dumitru, Spațiul precar al lui M. Blecher , Caiete critice, nr.1 -2 din
1997;
– Țeposu, Radu G., Experiment și analiză la Blecher, Amfiteatru, nr.7, iulie
1978;
– Vighi, Daniel, Contemplare în panopticum , România literară, Nr. 39, 27
septembrie 1990;
– Zamfir, Mihai, Éros sans érotisme, Cahiers roumains d’étude littéraire, 1988,
nr.3;

IV. Studii de psihanaliză, mitocritică și psihocritică

– Assoun, Paul -Laurent, Freud, filosofia și filosofii, Editura Trei, București,1996;
– Anne, Clancier, Ps ychanalyse et critique littéraire, Toulouse, Edouard Privat
Editeur, 1973;
– Assoun, Paul -Laurent, Littérature et psychanalyse : Freud et la création
littéraire, Ellipses, 1996;
– Bachelard, Gaston, Poetica spațiului, Editura Paralela 45, Pitești, 2005 ;
– Bachelard, Gaston, Aerul și visele , Editura Univers, București, 1997;
– Bachelard, Gaston, Apa și visele , Editura Univers, București, 1997;
– Bachelard, Gaston, Pământul și reveriile odihnei , Editura Univers, București,
1999;
– Bachelard, Gaston, Psihanaliza focului , Editura Univers, București, 2000;
– Bachelard, Gaston , Dreptul de a visa, Editura Univers, București, 2009;
– Bayard, Pierre, Peut-on appliquer la littérature à la psychanalyse? , Les
Éditions de Minuit, 2004;
– Barthes, Roland, Romanul scriiturii. Plăcerea textului, Editura Univers,
București, 1987;

25
– Barthes, Roland, Despre Racine , Editura Pentru Literatura Universală,
București, 1969;
– Baudouin, Charles, Études de psychanalyse , Ed. Delachaux&Niestlé ,
Neuchâtel -Paris, 1922 ;
– Baudouin, Charles , Introduction à l’analyse des rêves, Ed. l'Arche, 1950,
Genève ;
– Baudouin, Charles , L’œuvre de Jung et la psychologie complexe , Ed. Payot,
Paris, 1963;
– Baudouin, Charles , Psychanalyse de l’art , Ed.Alcan, Paris 1929;
– Baudrillard, Jean, L’autre par lui -même , Éditions Gallilée, Paris, 1987;
– Bellemin -Noël, Jean, Psychanalyse et littérature (1978), PUF, 2002;
– Bergez, Daniel; Barb éris, Pierre; De Biasi, Pierre -Marc; Marini, Marcelle;
Valency, Gisèle, Introduction aux met hodes critiques pour l’analyse littéraire ,
Dunod, Paris, 1999;
– Bernard, Merigot, Freud et la critique litteraire , în Europe, martie 1974 ;
– Bettelheim, Bruno, Freud and Man's Soul , Chatto &Windus, London, 1983 ;
– Bion, Wilfred, Elements of Psychoanalysis , în Bion, 1977 ;
– Bârlogeanu, Lavinia, Jung îndrăgostit de suflet , Editura Nemira Publishing,
București, 2013;
– Blanchot, Maurice, Spațiul literar , Editura Minerva, București, 2007 ;
– Borch -Jacobsen, Mi kkel, Lacan. Le maître absolu , Éditions Flammarion,
Paris,1995;
– Braga, Corin, De la arhetip la anarhetip, Editura Polirom, București, 2006;
– Braga, Corin, Psihobiografii , Editura Polirom, București, 2011;
– Braga, Corin, Concepte și metode în cercetarea imagi narului. Dezbaterile
Phantasma, Colecția Plural M, Editura Polirom, Iași, 2007;
– Braga, Mircea, Eseu despre izvoarele aventurii metodologice moderne , Editura
Imago, Sibiu, 2002;
– Brome, Vincent, Jung: Man and Myth, Macmillan, London, 1978;
– Caraion, Ion, Șfârșitul continuu, Editura Cartea Românească, București, 1977;
– Caillois, Roger, Abordări ale imaginarului, Editura Nemira, București, 2002;
– Caillois, Roger, Eseuri despre imaginație , Editura Univers, București, 1975;
– Cain, Jaques , Psihanaliză și psihosomati c , Editura Trei, București, 1998;

26
– Clancier, Anne, Psychanalyse et critique littéraire , Privat, 1973 ;
– Chevalier, Jean ; Gheerbrant, Alain, Dicționar de simboluri , vol. I, II, III,
Editura Artemis, București, 1993;
– De Scitivaux, Fr édéric, Lexic de psihanali ză, Institutul European, Iași, 1998;
– Diatkine, Gilbert, Jaques Lacan, Editura Fundației Generația, București, 2002;
– Dry, Avis , The Osychology of Jung: A Critical Interpretation, Methuen, London,
1961;
– Drob, Sanfort L., Ghid de lectură la Cartea Roșie de Carl Gustav Jung, Editura
Trei, București, 2016;
– Diatkine, Gilbert, Jacques Lacan, Colecția Mari psihanaliști, Editura
Generația, București, 2002;
– Durand, Gilbert, Figuri mitice și chipuri ale operei. De la mitocritică la
mitanaliză , Editura Nemira, Bucure ști 1998;
– Élisabeth, Roudinesco, Jacques Lacan, Éditions Fayard, Paris, 1993;
– Edinger, Edward, Ego și arhetip, Editura Nemira, București, 2014;
– Enăchescu, Constantin, Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine (de
la Socrate la Freud) , Editura Pai deia, București, 2006;
– Evans, Dylan, Dicționar introductiv de psihanaliză lacaniană , Editura Paralela
45, Pitești, 2005;
– Freud, Sigmund, Opere esențiale, vol. 1, Introducere în psihanaliză, Editura
Trei, București, 2009, trad. din lb. germană Ondine Dacăl ița, Roxana Melnicu,
Reiner Wilhelm, Notă asupra ediției Raluca Hurduc;
– Freud, Sigmund, Opere esențiale, vol. 2, Interpretarea viselor, Editura Trei,
București, 2009, trad. din lb. germană Roxana Melnicu, Notă asupra ediției
Raluca Hurduc;
– Freud, Sigmund, Opere esențiale, vol. 3, Psihologia inconștientului, Editura
Trei, București, 2009, trad. din lb. germană Gilbert Lepădatu, George Purdea, Vasile Dem. Zamfirescu, Notă asupra ediției Raluca Hurduc;
– Freud, Sigmund, Opere esențiale, vol. 4, Cuvântul de spir it și raportul său cu
inconștientul , Editura Trei, București, 2009, trad. din lb. germană Daniela
Ștefănescu, Vasile Dem. Zamfirescu, Note introductive și coordonare terminologică Vasile Dem. Zamfirescu, Notă asupra ediției Raluca Hurduc;

27
– Freud, Sigmund, Opere esențiale, vol. 5, Studii despre sexualitate , Editura
Trei, București, 2009, trad. din lb. germană, notă asupra ediției și note
introductive Rodica Matei, Revederea traducerii Vasile Dem. Zamfirescu;
– Freud, Sigmund, Opere esențiale, vol. 6, Inhibiție , simptom, angoasă, Editura
Trei, București, 2009, trad. din lb. germană Roxana Melnicu, Georgeta Mitrea, Notă asupra ediției și note introductive Roxana Melnicu, Revederea traducerii
Vasile Dem. Zamfirescu;
– Freud, Sigmund, Opere esențiale , vol. 7, Nevroză , psihoză, perversiune ,
Editura Trei, București, 2009, trad. din lb. germană Roxana Melnicu, Corneliu
Irimia, Reiner Wilhelm, Silviu Dragomir, Notă asupra ediției, note introductive și coordonare terminologică Roxana Melnicu, Revederea traducerii Vasile Dem. Zamfirescu;
– Freud, Sigmund, Opere esențiale , vol. 8, Nevroza la copil , Editura Trei,
București, 2009, trad. din lb. germană Rodica Matei, Ruxandra Hosu, Notă asupra ediției și note introductive Raluca Hurduc, Revederea traducerii Vasile Dem. Zamfirescu;
– Freud, Sigmund, Opere esențiale, vol. 9, Studii despre societate și religie ,
Editura Trei, București, 2009, trad. din lb. germană Raluca Hurduc, Roxana Melnicu, George Purdea, Daniela Ștefănescu, Vasile Dem. Zamfirescu, Notă asupra ediției și note introductive Roxana Melnicu;
– Freud, Sigmund,Opere esențiale, vol. 10, Eseuri de psihanaliză aplicată,
Editura Trei, București, 2009, trad. din lb. germană și note introductive Vasile Dem. Zamfirescu, Notă asupra ediției Raluca Hurduc;
– Freud, Sigmund,Opere esenția le, vol. 11, Tehnica Psihanalizei , Editura Trei,
București, 2009, trad. din lb. germană și note introductive Roxana Melnicu, Revederea traducerii Vasile Dem. Zamfirescu, Notă asupra ediției Raluca Hurduc;
– Fordham, Frieda, Introducere în psihologia lui Carl Gustav Jung, Editura IRI,
București, 1998;
– Fordham, Michael, Jung’s conception of transference, J. Analyt. Psychol,
1974;
– Gengembre, G érard, Marile curente ale criticii literare, Editura Institutul
European, Iași, 2000, nr. 29;

28
– Glover, Edward, Freud or Ju ng, Allen& Unwin, London, 1950 ;
– Goldengerg, Naomi, Archetypal theory after Jung , Spring, 1975;
– Hall, James A., Interpretarea jungiană a viselor , Editura Herald, București,
2013;
– Hamm, Jean -Jacques, Psychanalyse et littérature. Essai de bibliographie ,
Fascicule pédagogique n°3, APFUCC, 1981;
– Helmut, Thoma, Kachele Horst, Tratat de psihanaliză contemporană, vol.1,
Editura Trei, București, 2009;
– Jackson, Leonard, Literature, Psychoanalysis and the New Sciences of the
Mind , Pearson Education, 2000;
– Jacobi, Jol ande, Complex, arhetip, simbol , Editura Trei, Bucure;ti, 2015;
– Jean-Louis, Baudry, Freud et la création littéraire, în Théorie d’ensemble,
Éditions Du Seuil du Seuil, Paris, 1968;
– Jean-Michel, Palmier , Lacan, Éditions Universitaire, Paris,1970;
– Jung, Car l Gustav, Amintiri, vise, reflecții consemnate și editate de Aniela
Jaffé, Editura Humanitas, București, 2015, Ediție revăzută, Traducere și Notă
de Daniela Ștefănescu;
– Jung, Carl Gustav, Cartea Roșie. Liber Novus , Editura Trei, București, 2012,
Editată d e Sonu Shamdasani, Introducere de Sonu Shamdasani, Prefață de
Ulrich Hoerni, trad din lb germană Viorica Nișcov, trad din lb engl. Simona
Reghintovschi;
– Jung, Carl Gustav, Psihologie și alchimie. Simboluri onirice ale procesului de
individuație. Reprezentă ri ale mântuirii în alchimie , Editura Teora, București,
1998 ;
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol. 1, Psihologia fenomenelor oculte ,
Editura Trei, București, 2015, trad. din lb. germană Dana Verescu;
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol. 3, Psihogeneza bolilor spiritului ,
Editura Trei, București, 2005, trad. din lb. germană Dana Verescu;
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol. 4, Freud și psihanaliza, Editura Trei,
București, 2008, trad. din lb. germană Daniela Ștefănescu, cuvânt înainte Vasile Dem. Zamfirescu;

29
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol.5, Simboluri ale transformării, Editura
Trei, București, 2016, trad. din lb. germană Daniela Ștefănescu, cuvânt înainte
Vasile Dem. Zamfirescu;
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol.6, Tipuri psihologice , Editura Trei,
București, 2004, trad. din lb. germană Viorica Nișcov;
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol.7, Două scrieri despre psihologia
analitică, Editura Trei, București, 2007, trad. din lb. germană Vioroca Nișcov;
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol. 8, Două scrieri despre psihologia
analitică, Editura Trei, București, 2007, trad. din lb. germană Viorica Nișcov, cuvânt înainte Vasile Dem. Zamfirescu;
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol.9/1, Arhetipurile și inconștientul
colectiv , Editura Trei , București, 2014, trad. din lb. germană Daniela
Ștefănescu, Vasile Dem. Zamfirescu;
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol.9/2, Aion. Contribuții la simbolistica
Sinelui , Editura Trei, București, 2005, trad. din lb. germană Daniela
Ștefănescu;
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol.10, Civilizația în tranziție , Editura
Trei, București, 2011, trad. din lb. germană Adela Motoc, Cristina Ștefănescu;
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol.11, Psihologia religiei vestice și
estice, Editura Trei, București, 2010, trad. din lb. germană Viorica Nișcov;
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol.12, Psihologie și alchimie , Editura
Trei, București, 2016, trad. din lb. germană Viorica Nișcov;
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol.14/2, Mysterium Coniunctionis.
Cercet ări asupra separării și unirii contrastelor sufletești în alchimie , Editura
Trei, București, 2006, trad. din lb. germană Daniela Ștefănescu;
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol.14/3, Mysterium Coniunctionis.
Cercetări asupra separării și unirii contrast elor sufletești în alchimie . Volum
suplimentar Aurora Consurgens, Editura Trei, București, 2006, trad. din lb. germană Dana Verescu;
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol. 15, Despre fenomenul spiritului în
artă și știință , Editura Trei, București, 2007, trad. din lb. germană Gabriela
Danțiș;

30
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol. 16, Practica psihoterapiei. Contribuții
la problema psihoterapiei și la psihologia transferului , Editura Trei, București,
2013, trad. din lb. germană Daniela Ștefănescu;
– Jung, C arl Gustav, Opere complete, vol. 17, Dezvoltarea personalității , Editura
Trei, București, 2006, trad. din lb. germană Viorica Nișcov;
– Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol. 18/1, Viața simbolică , Editura Trei,
București, 2014, trad. din lb. germană Adela Motoc;
– Kandel, Eric, Psihiatrie, psihanaliză și noua biologie a minții, Editura Trei,
București 2013;
– Lacan, Jaques, Écrits , Paris, Éditions Du Seuil, 1966 ;
– Lacan, Jaques, Le séminaire, Les quatre concepts fondamentaux de la
psychanalyse, Livre XI , Pari s, Éditions Du Seuil, 1973;
– Lacan, Jaques, Funcția și câmpul vorbirii și limbajului în psihanaliză, Editura
Univers, București, 2000;
– Rocheterie, Jacques, Simbologia viselor , vol.1, 2, Editura Artemis, București,
2006;
– Madelénat, Daniel, L’intimisme , Édit ions PUF, Paris, 1989 ;
– Mauron, Charles, De la metaforele obsedante la mitul personal , Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2001;
– Marcel, Mauss, Les Techniques du corps , Jounal de Psychologie, nr. 3- 4/ 1936 ;
– Milner, Max, Freud et l'interprétation de la littérature, SEDES (1ère édition),
1997;
– Minulescu, Mihaela, Introducere în analiza jungiană, Editura Trei, Bucuresti,
2001;
– Minulescu, Mihaela, Complexele. Creativitate sau distructivitate, Editura Trei,
Bucure;ti, 2015;
– Morel, Corinne, ABC -ul psihologiei și psihanalizei , Editura Corint, București,
2003;
– Moss, Robert, Visul activ , Editura Nemira, București, 2014;
– Munteanu, Romul, Metamorfozele criticii europene moderne, Editura Univers,
București, 1975;
– Paul-Laurent, Assoun, Littérature et psychanalyse: Freud et l a création
littéraire , Éditions Ellipses,Paris, 1996;

31
– Philippe, Gilles, Romanul. De la teorii la analize , Editura Institutul European,
Iași, 2002;
– Poirier, Jacques, Littérature et psychanalyse , Editions universitaires de Dijon,
1998;
– Pontalis, Jean -Bertran d, După Freud, Editura Trei, București, 1997;
– Pop, Alexandru, Dicționar de alchimie ilustrat , Editura Paralelă 45, Pitești,
2006;
– Popescu I. L., Doctrina lui Freud, Editura Semne, București, 2007;
– Protopopescu, Valentin, Cioran în oglindă. Încercare de ps ihanaliză, Editura
Trei, București, 2003;
– Quindoz, Jean- Michel, Citindu -l pe Freud, Editura Fundației Generația,
București, 2005;
– Radmila Moacanin, Esența psihologiei lui Jung și budismul tibetan. Căi
occidentale și orientale către esență , Editura Atman, B ucurești, 2015;
– Rank, Otto, Mitul nașterii eroului. O interpretare psihologică a mitologiei ,
Editura Herald, București, 2012;
– Richard, Evans, Entretiens avec Carl Gustav Jung , Avec des commentaires de
Ernest Jones, Éditions Payot, Paris,1970;
– Roudinesco, Élisabeth, De la Sigmund Freud la Jacques Lacan, Editura
Humanitas, București, 1995;
– Roudinesco, Élisabeth, Schița unei vieți, istoria unui sistem de gândire , Editura
Trei, București, 1998;
– Sarah, Kofman, L'enfance de l'art: Une interprétation de l'esthéti que
freudienne , Éditions Payot, Paris,1970;
– Samuels, Andrew, Jung și post -jungienii , Editura Herald, București, 2013;
– Samuels, Andrew; Shorter, Bani; Plaut, Fred, Dicționar critic al psihologiei
analitice jungiene , Editura Herald, București, 2014;
– Stevens, Anthony, Jung, Editura Humanitas, București, 1996;
– Tucan, Dumitru, Introducere în studiile literare, Editura Institutul European,
Iași, 2007 ;
– Uță, Mihai, Metapsihologia freudiană , Editura Aius Printed, Craiova, 2011;
– Von Franz, Marie -Louise, Carl Gustav J ung: His Myth in Our Time , Hodder &
Stoughton, London; Putnam, New York, 1975;

32
– Von Franz, Marie -Louise, Problema Puer Aeternus, Editura Nemira,
București, 2016;
– Von Franz, Marie -Louise, Visele și moartea , Editura Nemira, București, 2015;
– Yorke, C, Freud rediscovered , The Listener, London, 1982;
– Zamfirescu, V. Dem, Filosofia Inconștientului, vol. V, Editura Trei, București,
1998;
– Zamfirescu, V. Dem , Introducere în psihanaliza freudiană și postfreudiană,
Editura Trei, București, 2012, Ediția a III -a;
– Zoila, F ernandez Adolfo, Freud și psihanalizele , Editura Humanitas, București,
1996;

V. Surse online

http://institutulblecher.blogspot.ro/
http://www.maxblecher.ro/prezentare.php