Moraru Cla udiu -Ionuț [614929]

SPĂLAREA BANILOR PRIN INTERMEDIUL TRANSFERURILOR
ELECTRONICE BANCARE
Moraru Cla udiu -Ionuț
Doctorand: [anonimizat], Universitatea din Craiova
Coordonator : Prof. univ. dr. Gheorghe Danisor

Abstract (rezumat) :

E-banking or banking services are services made available to a user, be it a natural
person or a legal person, via the Internet or via fixed or mobile telephony.
Certain crime s provided by criminal law have a number of peculiarities that improve
the ways in which they can be achieved by means of information systems (any device or
assembly of devices interconnected or in a functional relationship, one or more of which
ensures au tomatic data processing by means of a computer program1).
In the situation of money laundering through the use of information systems, the
modus operandi of the active subject of the offense is the result of data processing for the
commission of classical offenses and not the proper functioning of a computer system or the
information contained in it.

Key-words (cuvinte -cheie) :

e-banking, e lectronic bank transfers , virtual space , criminal law

TEHNOLOGIA ȘI SPAȚIUL VIRTUAL – TENDINȚE CONTEMPORANE ALE
SPĂLĂRII BANILOR

Serviciile bancare electronice se clasifică in două categorii: furnizarea de informații și
efectuarea transferurilor de fonduri și plăți.
Tran sferurile de fonduri din cont sunt fie intrabancare, fie interbancare. Plățile
ordonate se pot efectua către un cont intrabancar, către trezorerii sau către o bancă diferită, în
moneda țării sau în altă monedă. Există posibilitatea de a se ordona vânzarea sau cumpărarea
de valută. O companie poate ordona plata salar iilor către angajaț i, de la un cont de salarii al
companiei, către o lis tă prestabilită de conturi ale salariaților. Se pot face, de asemenea, plăți
de facturi și de reîncărcare a cartelelor telefonice.
Pot reprezenta modalități de spălare a banilor prin intermediul transfe rurilor electronice
bancare:
– Transferuri electronice multiple înspre companiile offshore și dinspre acestea;
– Depozitarea ori retragerea în repetate rânduri a unor sume mari de bani prin intermediul
transferurilor electronice către țările sau chiar din țări le cunoscute ca fiind surse de substanțe
narcotice sau care nu dețin o legislatie foarte riguroasă în ceea ce privește secretul bancar;
– Transmiterea și recepționarea de transferuri electronice (din paradisurile fiscale sau către
acestea), mai ales în cazul în care nu există un motiv aparent de afaceri pentru asemenea

1 Bochurberg, L. : Internet et commerce électronique , Paris : Dalloz; Delmas, 2001 , p. 349

transferuri sau acestea nu corespund cu activitățile desfășurate de către client sau cu trecutul
acestuia;
– Frecvente transferuri din contul unei personae juridice în contul unei persoane fizic e, fără vreo
referire la natura transferurilor;
– Transferarea de fonduri între conturi conexe;
– Depozitarea de către un client de fonduri în câteva conturi, de obicei în sume sub o anumită
limită, fondurile fiind apoi consolidate într -un cont colector și tra nsferate în străinatate;
– Activitatea bancară a clientului înregistrează o creștere bruscă a transferurilor electronice
interne sau internaționale, prin trasmiterea ori primirea unor sume considerabile de bani, astfel
de transferuri fiind în antiteză cu tre cutul clientului în cauză;
– Ȋntr-un cont sunt primite mai multe încasări de mică valoare prin transfer electronic sau se
realizează depozite prin intermediul ordinelor de plată sau cecurilor, și aproape imediat se
transferă soldul în alta țară sau în alt or aș, atunci când o asemenea activitate este în
contradicție cu activitatea desfasurată de client sau cu trecutul acestuia;
– Operațiunea de plată efectuată de către un client pentru transferuri electronice în sau din
străinătate a unor valori mari prin inter mediul instrumentelor monetare oferite de instituțiile
financiare;
– Primirea de transferuri electronice de către un client sau un nonclient, având ca obiect sume în
valută aflate imediat sub un anumit plafon, precum și folosirea a numeroase cecuri bancare s au
de calatorie;
– Primirea de transferuri electronice potrivit instrucțiunilor bancii de “a plăti numai după
identificarea clientului” ori de a preschimba fondurile în cecuri și a le transmite prin poștă
clientului sau nonclientului, atunci când este vorba despre o sumă foarte mare;
– Derularea unor activități intense de transferuri electronice, ceea ce contrazice activitatea
anterioară a acestuia;
– Instrucțiunile de transferuri de fonduri în străinătate fără motive întemeiate;
– Transferuri către anumite instituții de credit, fără a se specifica destinatarul, etc
Pentru prima oara în legislatia română, au fos t prevăzute infracțiunile săvârș ite pri n
intermediul calculatoarelor, în conț inutul Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea și sancționarea
spălării banilor. Conform art. 23 lit. a), constituie infracțiune a de spă lare a banilor:
“schimbarea sau transferul de valori cunoscând că acestea provin din săvârșirea unor
infracțiuni… infracțiunile săvărș ite pri n intermediul calculatoarelor …î n scopul ascunderii
sau disimulă rii origi nii ilicite a acestora, precum și în scop de tă inuire sau de favorizare a
persoanelor i mplicate în astfel de activități sau presupuse că s -ar sustrage consecinț elor
juridice ale faptelor lor ”. Această lege a fost abrogată odata cu intrarea î n vigoare a Legii nr.
656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum ș i pentru in stituirea unor
măsuri de prevenire și combatere a finanță rii actelor de ter orism.
Ca o măsură de prevenție împotriva fenome nului transnațional al criminalităț ii
informatice, Con siliul Europei a adoptat Convenț ia privind criminalitatea informatică .
Această convenț ie a reglementat problemati ca fraudei informatice, astfel î ncat statele
care au participat la încheierea Conven ției să incrimineze în legislaț iile proprii orice proces de
prelucrare a datelor cu scopul de a realiza un transfer ilegal de pro prietate de către persoanele
care nu deț in dreptul de a prelucra datele respective. Art. 8 al Convenț iei pr ivind criminalitatea
informatică prevede: “Fiecare parte va adopta măsurile legislative și alte mă suri care se
dovedesc necesare pentru a incrimina c a infracțiune, potrivit dreptului său intern, fapta
intenționată și fără drept de a cauza un prejudiciu patrimonial unei alte p ersoane: a) prin orice

introducere, alterare, stergere sau suprimare a datelor informatice; b) prin orice formă care
aduce atingere u nui sistem informatic, cu intenția frauduloasă sau delictuală de a obtine fără
drept u n beneficiu economic pentru el însuși sau pentru altă persoană ”. Ȋn timp ce unele state,
ca părți ale Convenției, au implementat în legislația națională prevederile a cesteia, alte state,
deși au ratificat Convenția, nu au implementat în mod corespunză tor prevede rile articolului 8
din aceasta (fiind vorba despre Armenia, Croatia, Bulgaria, Macedonia, Lituania, Ucraina,
Ungaria, Estonia).
O reglementare corespunz ătoare celei r eferitoare la frauda informatică prevăzută de
Convenț ie este oferită de exemplul Austriei, al cărei Cod penal preve de faptul că este
infracț iune fapta persoanei care, cu intenția de a se îmbogați ilegal pe sine sau altă persoană,
cauzează un prejudiciu economic proprietăț ii unei alte persoane prin influențarea rezultatelor
procesă rii automatizate a datelor prin modifica rea programului, alterarea sau ș tergerea d atelor
ori prin alte interferențe în cursul procesă rii datelor.2
Ȋn România, noul Cod penal prevede în Titlul al II -lea – “Infracț iuni contra
patrimoniului”, Capitolul IV, categoria “fraudelor c omise prin sisteme informatice și mijloace
de plată electronice”. Astfel, art. 249 prevede: “ Introducerea, modificarea sau ștergerea de
date informatice, restricționarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a
funcționării unui sistem inform atic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau
pentru altul, dacă s -a cauzat o pagubă unei persoane, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7
ani.” Mai departe, articolul 250 prevede: “(1) Efectuarea unei operațiuni de retragere de
nume rar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de
fonduri, prin utilizarea, fără consimțământul titularului, a unui instrument de plată electronică
sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se ped epsește cu închisoarea de la
2 la 7 ani. (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează efectuarea uneia dintre operațiunile
prevăzute în alin. (1), prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin
utilizarea de date de identificare fictive. (3) Transmiterea neautorizată către altă persoană a
oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operațiunile prevăzute în alin.
(1), se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.” De asemenea, art. 251 prevede
urmatoarele aspecte: “(1) Acceptarea unei operațiuni de retragere de numerar, încărcare sau
descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, cunoscând că
este efectuată prin folosirea unui instrument de plată electronică falsificat sau utilizat f ără
consimțământul titularului său, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Cu aceeași
pedeapsă se sancționează acceptarea uneia dintre operațiunile prevăzute în alin. (1), cunoscând
că este efectuată prin utilizarea neautorizată a oricăror da te de identificare sau prin utilizarea
de date de identificare fictive.”
Introducerea acestei noi categorii de infracțiuni în Codul penal a fost criticată de
procurorii de la Parchetul de pe lângă Ȋ nalta Curte de Casație și Justiție, care au susținut
eliminarea incriminării din Codul penal ș i men ținerea prevederilor art. 49 din Legea nr.
161/2003, cu privire la anumite mă suri pentru asigurarea transparenței în exercitarea
demnităților publice, a funcț iilor publice și î n mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea
corupț iei. Ȋn ceea ce priveș te elimina rea art. 249, argumentele s -au îndreptat în direcț ia
caracterului special al fraudei informatice și al legăturii strânse dintre aceasta și definț iile
conceptelor de date informatice sau sau sistem informatic. De asemenea, s -a menționat
existența unui concurs între infracțiunea de fraudă informatică ș i cea de înșelă ciune – atunci
când datele informatice sunt transmise într-un spațiu caracteristic comerț ului online, cât și

2 Brenner, Susan : Cybercrime: Criminal Threats from Cyberspace , Santa Barbara : Praeger, 2010 , p. 221

concursul cu alte infracțiuni, precum cea de acces fără drept la un sistem informatic, prin
utilizarea fără drept a unor conturi create î n cadrul platformelor pentru comerț online. Ȋn ceea
ce priveș te eliminarea prevederilor art. 250 si 251 din noul Cod penal și menținerea
prevederilor în vigoare, respectiv art. 271 si art. 282 din Legea nr. 365/2002, republ icată î n
2006 privind comerț ul electronic, s -au adus argumente în sensul că existența infracțiunilor
specifice comerț ului electronic este strâns legată de definiția dată unor termeni, cum ar fi:
instrument de monedă electronică, instrument de plată cu acces la distanță sau instrument de
plată electronică .
Art. 2 7 al Legii nr. 365 reglementează efectuarea de operaț iuni financiare ( art. 1 pct. 11
se referă la operațiunile financiare specificate î n art. 27: tra nsferuri de fonduri, altele decât cele
ordonate și executate de instituț iile f inaciare; retrageri de numerar și încărcarea și descărcarea
unui instrument de monedă electronic) î n mo d fraudulos, prin: (1) uti lizarea unui instrument
de plată electronică , inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia fără
consimtămâ ntul titularului instrumentului respec tiv; (2) utilizarea neautorizată a orică ror date
de identificare sau prin utilizarea de date de autentificare fictiv e; (3) transmiterea neautorizată
către altă persoană a oricăror date de identificare în vederea efectuării vreuneia dintre
operațiunile financiare prevă zute la a rt. 1 pct. 11; varianta agravată a aces tor infracțiuni există
atunci când sunt săvârșite de o persoană, care, în virtutea atribuț iilor sale de serviciu: a)
realizează operaț ii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronice ori efectuă rii
tipurilor de operaț iuni financiare prevă zute d e art.1 pct. 11; b) are acces la mecan ismele de
securitate implicate î n emiterea sau ut ilizarea instrumentelor de plată electronică sau c) are
acces la datele de identificare sau la mecan ismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor
de operaț iuni prevă zute de art. 1 pct. 11.
Art. 28 prevede ca infracțiune acceptarea operațiunilor financiare efectuate în mod
fraudulos, cunoscând că este efectuată prin fo losirea unui instrument de plată electronică
falsificat sau utilizat fără consimtămâ ntul titularului său; cunoscând că este efectuată prin
utilizarea neautorizată a orică ror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare
fictive.
Legiuitorul român a introdus în noul Cod penal această categorie de infracțiuni î n
Titlul refer itor la infracț iunile contra patrimoniului, urmând exemplul altor ță ri europene.
Ȋn acest sens, un exempl u edificator este conferit de că tre legiuitorul italian, î n articolul
640 al Codului penal , care prevede ca infracț iune fapta unei perso ane de a altera, în orice mod,
funcț ionarea unui sistem informatic sau de telecomunicații sau care intervine, fără drept, prin
orice modalitate,asupra datelor, informațiilor sau programelor conținute î ntr-un sistem
informatic sau de telecomunicații ș i prin aceasta obține pentru sine sau pent ru altul, un profit
necuvenit, î n detrimentul altei persoane.
De asemenea, Codul penal german incriminează înșelă ciunea prin intermediul
computer ului. Astfel, constituie infracț iune fapta persoanei care, cu inte nția de a o bține un
beneficiu material pentru sin e sau pentru altul, prejudiciază bunurile altuia prin influențarea
rezultatelor unei operaț iuni de procesare a date lor, prin configurarea incorectă a unui program,
utilizarea unor date incorecte sau incomple te, utiliza rea neautorizată a datelor sau altă
influențare neautorizată a ordinii evenimentelor.

SISTEMELE DE PLATĂ ONLINE

Plățile electronice sunt plă tile propr iu-zise, rezultate din activităț i comerciale sau
transferuri de fonduri rezultate din activităț i comerciale sau necomerciale, care se efectuează

prin mijloace electronice, de la calculatoare (până ș i de la cele de tip personal PC) și până la
sistemele de servere complexe și telecomunicaț ii.
Conform Directivei Parlamentului ș i Consiliului Europea n nr. 2009/110/CE priv ind
accesul la activitate, desfăsurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor
emitente de monedă electronică , de modificare a Directi velor 2005/60/CE si 2006/48/CE ș i de
abrogare a Directivei 2000/46/CE: “monedă ele ctronică” inseamnă orice valoare monetară
stocată electroni c, inclusiv magnetic, reprezentând o creanță asupra emitentului, care este
emisă la primirea fondurilor, în scopul efectuării unor tranzacț ii de plat ă, astfel cum sunt
definite la articolul 4 punct ul 5 din Directiva 2007/64/CE, și care este acceptată de o persoană
fizică sau juridică, alta decât emitentul de monedă electronică.
Ȋn baza prevederilor Directivei, Romania a adoptat Legea privind acti vitatea de emitere
de monedă electronică, definind mon eda electronică precum acea valoare monetară stocată
electronic , inclusive magnetic, reprezentând o creanță asupra emitentului, emisă la primirea
fondurilor în scopul efectuării de operațiuni de plată și care este acceptată de o persoană, alta
decât emitentul de monedă electronică .
Ȋn comparație cu sistemele de plată tradiționale, și anume cele “offline”, plățile online
prezintă anumite avan taje, cum ar fi acela de a cumpăra bunuri sau servicii fără a folosi
numerar sau a completa cecuri.
Cele mai importante instrumente electronice de plată sunt: cardul, mo neda electronică
și portmoneul electronic.
Părțile implicate î n sist emul e -cash sunt: banca emitentă de monedă electronică ,
clientul (plătitorul) ș i comerciantul.
Cei care spală bani apelează la diverse tehnici în sistemele de plată electronice, cum ar
fi transferurile elect ronice (folosirea unei identități false, tranzacț ionarea banilor prin companii
offshore) , investirea banilor electronici î n produs e financiare (cecuri bancare, acțiuni și
obligațiuni) sau î n aur virtual. Rolul sistemelor electronice este bine conturat în materia
spălării banilor, în ceea ce priveș te transferurile prin SWIFT.
Mare parte dintre sistemele de plată onlin e (transferuri, sisteme de plată mobile) sunt
folosite de către cei care comit infracțiunea de spălare de bani în faza stratifică rii, atu nci câ nd
realizeaz ă tranzacții î ntre diferit e conturi, persoane sau chiar ță ri. Pentru faza de plasare a
banilor, infractorii utilizează cardurile preplă tite.

LICI TAȚIILE ELECTRONICE

Licitaț iile electronice constituie u n instrument eficient pentru spălătorii de bani și se
află în plină expansiune pe I nternet. Utilizatorul se poate î nregistra, apoi poate insera spre
vânzare sau pentru a cumpăra anumite produse.
Licitațiile online se desfăș oară pe site -urile comerciale în cadrul cărora se întâlnesc
cererea și oferta, cei care utilizează serviciul online fiind vânzătorul și cumpără torul.
Compensarea operaț iunilor derulate pe site -urile comerciale se face p rin siste mele de
remitere rapidă de fonduri (Western Union), prin folosirea de carduri sau de sisteme de plăți
găzduite de site -urile comerciale ( PayPal).
Unele dintre companiile de licitații oferă doar anumite servicii de bază pentru
persoanele care vând și cumpă ră de pe acest gen de site -uri, din motive de securitate.
Cumpărătorul trimite banii în contul companiei, iar vânzătorul îi remite produsul. Ȋn situația în
care produsul promis vânză rii este conform celui primit de către cumpărător, compania virează
banii vânză torului.

Licitațiile electronice conferă operaț iunii un caracte r legitim, pornind de la reputația
companiei de licitații ș i a contului bancar. Licitaț iile electronice au ca obiect bunuri virtuale,
ce au corespondent în lumea reală .
Ȋn 2008, procurorii DIICOT au dispuns trimiterea în judecată a 51 de inculpați, pentru
săvârșirea unor infracț iuni precum : constituirea unui grup infracțional organizat, infracțiuni
informatice, înșelăciune cu consecinț e deosebit de grave și spălare de bani . Trimiterea în
judecată a avut ca obiect activitățile infracționale a trei grupuri infracționale care acționau pe
teritoriul Romaniei și care colaborau între ele, activitatea infracțională vizând comiterea unor
infracțiuni de licitaț ii frauduloase pe site -uri de comerț electronic. Inculpații ofereau spre
vânzare sau închiriere, la preț uri atracti ve, autoturisme de lux, ambarcațiuni uș oare sau alte
bunuri cu o valoare de piață deosebită, bunuri pe care în realitate nu le dețineau, apelâ nd la
crearea unor pa gini web sau conturi de po sta electronică similare unora aparținâ nd unor
compa nii specializate în astfel de tranzacț ii. Ȋn urma acestor operaț iuni, au fost prejudiciate
420 de persoane, valo area prejudiciului cauzat ridicâ ndu-se la 2 milioane USD, iar pentru
recuperarea prejudiciului cauzat asupra bunurilor mobile ș i imobile aparținând inculpaților, s –
au instituit măsuri asiguratorii pân la concurenț a sumei de 2.440.185 lei.
Considerații privind transpunerea măsurilor int ernaționale de prevenire a spălării
banilor î n legislația Româ niei
Spălarea banilor și finanțarea terorismului reprezintă fenomene globale care afectează
sistemele de apărare ale statelor, reputația și sectorul financiar. Ȋn acest sens, statele trebuie să
adopte măsuri corespunză toare pentru stan dardizare minimă în vederea implementă rii coerente
a legislatiei internaț ionale.
Este imperios necesar ca Româ nia să își adapteze legislația la realitățile Uniunii
Europene și la cerințele de integrare, atât prin ratificarea reglementă rilor europen e, cât ș i prin
punerea de acord a reglementă rilor interne cu prevederile convenț iilor ratificate.
Chiar înainte ca România să devină parte a Uniunii Europene ( ianuarie 2007),
legiuitorul român a realizat pasi importanți în vederea unei alinieri cu legislația comunitară .
Astfel, prin adoptarea Legii nr, 21/1999 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, se
înființează Oficiul National de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, care reprezintă
unitatea de info rmații financiare a Româ niei.
Româ nia a respectat prevederile Directivelor europene privind folosirea sist emelor
financiare în scopul spălării banilor și cele 49+9 Recomandă ri ale GAFI.
Țara noastră a adoptat anumite măsuri de diligență față de client, potrivit standardelor
europene și internaționale, conform cărora statele trebuie să adopte mă suri legisla tive sau de
orice altă natură , printre care putem enumera: stabilirea și verificarea identității clienților, iar
dacă este cazul, și a identităț ii benefi ciarilor reali ai acestora, precum și a comportamentului
clienților pe parcursul relaț iei de afaceri, a bordând abordarea pe bază de risc; raportarea
oricărei suspiciuni de spălare de bani; adoptarea unor mă suri secundare, cum ar fi crearea unei
baze de date privind identitatea clienților și tranzacț iilor, identitatea perso nalului, stabilirea
strategiei ș i procedurilor intern e potrivit dimensiunii activității desfăș urate.

ABORDAREA PE BAZĂ DE RISC ÎN CUNOAȘTEREA CLIENTULUI

Acest concept de abordare pe bază de risc în cunoaș terea clientului a fost introdus de
legiuitorul româ n prin art. I, pct. 12 din Ordonanta de urgență a Guvernului nr. 53 din 21
aprilie 2008 privind modificarea ș i completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și
sancțio narea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor mă suri de pr evenire și

combatere a finanță rii actelor de terorism. Ȋn consecință, entitățile raportoare sunt obligate să
adopte măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism și, în acest scop, pe
bază de risc, sunt aplicate anumite mă suri standard, simplif icate sau suplimentare de
cunoaștere a clientelei, care să le permită chiar ș i identif icarea beneficiarului real, dacă este
cazul.
Riscul de a se expune la spălarea banilor și d e a finanța terorismul reprezintă un cumul
de riscuri, de fapt, produs de factori inte rni (precum derularea neadecvată a unor activități
interne, existenț a unui personal sau a unor sisteme necorespunză toare) or i de factori externi
(lipsa de încredere a pub licului în integritatea entității în cauză, aplicarea defectuoasă a
dispoziț iilor le gale sau contractuale sau condiț iile economice).3 Punctul slab al expunerii
entităț ii raportoare la riscul privind spălarea banilor și finanț area terorismului este exprimat
prin 5 categorii de risc indicate prin steagul albastru – risc lim itat, verde – parțial limitat, galb en-
risc mediu, portocaliu – parțial înalt și roșu – înalt.
Instrumentele de prevenire a spălării banilor și finanță rii actelor de terorism sunt
indicat orii de risc, care sunt stabiliți în funcț ie de si tuațiile de risc supravegheate.
Ȋn 2010, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălă rii Banilor a preze ntat
anumiți indicatori de risc înregistrați în tranzacțiile financiare și operaț iunile comerciale care
au forma t obiectul cererilor de informații î n străinătate: încasări și plăț i prin viramente din
diverse state către România, fără a exista o justificare economică sau vreo motivare care să
pară a nu fi reală; achiziționarea de către cetățenii străini a unor proprietăți imobiliare la un
preț foarte ridic at și vânzarea acestora, după trecerea unor perioade scurte de timp, la preț uri
mult mai mic i; contract area unor servicii pe Internet î n strainatate, pe ntru a organiza ulterior
licitaț ii electronice fic tive, urma te de transformarea fondurilor în Româ nia; pl ăți neautorizate
către diverse site -uri, efectuate tot prin intermediul Internetului; suspiciu nile privind clauzele
cuprinse în anumite contracte de împrumut, de prestări servicii sau vânzare -cumpărare ;
înființarea unor societăți comerciale pe teritoriul țării noastre și derularea unor activități
frauduloase î n sistemul de leasing cu companii care sunt înregistrate în afara ță rii; înființarea
anumitor societăți în vederea efectuării unor operațiuni de t ip suveică; operaț iunile ilicite
transfrontaliere efect uate de către state, care tranzitează teritoriul României; operațiuni
clandestine de comerț în zonele libere, ș .a.m.d.

OBLIGAȚIA DE CUNOAȘTERE A CLIENTULUI

Măsurile prevăzute î n Legea nr. 656/2002 , la articolul 13, republicată, se aplică de
către entitățile raportoare atât pentru clienții noi, cât și pentru cei deja existenț i.
Pentru persoanele fizice, d atele de identificare trebuie să cuprindă toate datele de stare
civilă cuprinse î n docume ntele de identitate prevă zute de lege, iar pentru persoanele juridice,
datele menționate în documentele de înmatriculare prevăzute de lege, precum și dovada că
persoana fizica ce conduce tranzacț ia est e reprezentatul legal al entităț ii respective.
Instituț iile de credit și cele financiare nu vor deschide conturi anonime, respectiv
conturi pentru care identitatea beneficiarului sau cea a titularului nu este cunoscută sau
evidențiată î n mod aferent. Aceeași obligaț ie rev ine și sucursalelor instituț iilor de credit străine
de pe teritoriul Româ niei. Astfel se conturează interdicția privind deschiderea ș i opera rea
conturilor anonime, precum și de a iniția sau continua o relație de afaceri cu o bancă fictivă .

3 Diffo Tchunkam, J: Droit des activités économiques et du commerce électronique , Paris : L'Harmattan, 2011, p.
102

Ȋn cazul persoanelor juridice stră ine, atu nci câ nd sunt desc hise conturi bancare, sunt
solicitate acele documente din care rezultă identitatea fir mei, tipul de societate, locul
înmatriculării, împuternicirea specială a reprezentatulu i acesteia pe parcursul tranzacției,
precum și o traducere î n lim ba româ na a tuturo r acestor documente, autentificate de un notar
public.
Măsurile -standard de cunoaștere a clienților sunt aplicabile în următoarele situaț ii:
– La stabilirea unei relaț ii de afaceri;
– Atunci când există suspiciuni că operatiunea î n cauz ă are ca scop sp ălarea banilor sau
finanț area actelor de terorism, chiar daca existau alte prevederi derogatorii de la Legea nr.
656/200 2, indiferent de valoarea operaț iunii;
– Dacă există î ndoieli privind veridicitatea sau favorabilitatea datelor deja deținute despre
client;
– La cumpărarea sau schimbarea în cazinouri de jetoane a căror valoarea minimă reprezintă
echivalentul î n lei a 2000 de euro ;
– La efectuarea tranzacțiilor ocazionale în valoare de cel puț in 15.000 euro ori echivalent,
indiferent dacă tranzacția se rea lizează printr -o singură operațiune sau mai multe
operațiuni ce par a avea o legătura între ele. Când nu este cunoscută suma în momentul
acceptă rii tranzacț iei, persoana f izica sau juridică obligată să stabilească identitatea
clienț ilor va proceda la ident ificarea acestora, de îndată ce este informată despre valoarea
tranzacției și când a stabilit că a fost atinsă limita minimă de 15.000 euro sau echivalent (
Art. 2 lit. i) din L egea nr. 656/2002. , prin operațiuni ce par a avea o legătură între ele se
înțeleg operaț iunile aferente unei singure tranzacții decurgâ nd dintr -un contract comercial
sau întelegere de orice natură între aceleași părți și a că ror valoare este fragmen tată în
tranș e mai mici de 1 5.000 de euro ori echivalentul în lei atunci când acestea sunt efectuate
în cursul aceleiași zile bancare, î n scop ul evitării cerinț elor legale).
Instituț iile de cr edit, de asemenea, pot aplica măsuri simplificate de cunoaș tere a clientele i
în următoarele situaț ii:
– Pentru moneda electronică definită potrivit le gii, în situațiile și în condițiile prevăzute
normative î n acest sens;
– Ȋn cazul în care clientul este o instituție de credit sau financiară, î n contextul art.10, dintr –
un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaț iului Economic European ori, după caz, o
instituție de credit ori financiară dintr -un stat terț, care impune cerințe similare cu cele
menționate in Legea nr. 656/2002 și supraveghează la respectarea acestora.
– Ȋn cazul actelor de aderare la fondurile de pensii;
– Ȋn orice a lte cazuri referitoare la clienți, produse sau operațiuni care prezintă risc scăzut în
privința spălării banilor și a finanță rii actelor de terorism.
La modificarea Legii nr. 656/2002, a fos t avută î n vedere recomandarea GAFI cu
privire la acordarea unei atenții sporite de către i nstituț iile financiare nonba ncare pentru
evaluarea activităț ilor clienților existenț i.
Potrivit ar t. 10 din Legea 656/2002: “Intră sub incidentă prezentei l egi urmă toarele
persoane fizice sau juridice: a) instituțiile de credit și sucursalele din România ale instituț iilor
de credit străine; b) instituțiile financiare, precum și sucursalele din Româ nia ale institu țiilor
financiare stră ine; c) administratorii d e fonduri de pensii private, în nume propriu ș i pentru
fondurile de pensii private pe care le administrează, agenții de marketing autorizați/avizați î n
sistemul pensiilor private; d) cazinourile; e) auditorii , persoanele fizice și juridice care acordă
consultanță fiscală sau contabilă; f) notarii publici, avocații și alte persoane care exercită

profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistență în î ntocmirea sau perfectarea de
operațiuni pentru clienții lor privind cumpărarea ori vâ nzarea de bunu ri imobile, acțiuni sau
părți sociale ori elemente ale fondului de comerț , administrarea instr umentelor financia re sau a
altor bunuri ale clienț ilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori
de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturi lor necesare
constituirii, funcționării sau administrării u nei societăț i comerciale, constituirea, admin istrarea
ori conducerea societăț ilor comerciale, orga nismelor de plasament colectiv î n valori mobiliare
sau a altor s tructuri similare ori desfăș urarea, p otrivit legii, a altor activități fiduciare, precum
și în cazul în care îș i reprezint ă clienții în orice operaț iune cu caracter financiar ori vizâ nd
bunuri imobile; g) furnizo rii de servicii privind societăț i comerciale sau alte entități, alții decât
cei prevăzuți la lit. e) sau f), așa cum sunt definiț i la art. 2 lit. k); h) persoanele cu atribuții î n
procesul de privatizare; i) agenții imobiliari; j) asociațiile și fundaț iile; k) alte persoane fizice
sau juridice care comercializează bunuri și/sau servicii, numai în măsura în care acestea au la
bază operațiuni cu sume în numerar, în lei sau valută, a căror limită minimă reprezintă
echivalentul î n lei a 15.00 0 euro, indiferent daca tranzacția se execută printr -o singură
operațiune sau prin mai multe operațiuni ce par a avea o legatură î ntre ele.
Potrivit art. 18 , persoanelor p revazute la art. 10 li se aplică anumite măsuri
suplimentare de cunoaștere a clientelei, în anumite situaț ii, care, prin chiar natura lor, prez intă
un grad sporit de spălare a banilor sau de finanț are a actelor de terorism. Aceste măsuri
suplimentare se aplică n urmă toarele cazuri:
a) Atunci câ nd persoanele nu sunt pre zente fizic la efectuarea operaț iunilor;
b) Ȋn cazul relaț iilor de correspondent cu instituț ii de credit din state care nu fac parte din
Uniunea Europeană sau care nu aparțin Spaț iului Economic European;
c) In cazul tranzacțiiilor sau relaț iilor de afaceri cu persoane care sunt expuse din punc t
de vedere politic, rezidente î ntr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al
Spațiului Economic European ori într -un stat terț .
Entitațile raportoare, menț ionate mai sus, la art. 10 din Lege a nr. 665/2002, sunt
obligate să aplice următoarele mă suri:
– dispunerea unor proceduri d e bază de ris c care să le permită identificarea clienților care se
încadrează în această categorie;
– obținerea apr obării conducerii executive inainte de stabilirea unei relaț ii de afaceri cu un
client care face parte din această categorie;
– adoptarea unor mă suri coresp unzătoare î n vederea stabilirii veniturilor și sursei fondurilor
implicate în relația de afaceri sau în tranzacția ocazională ;
– realizarea unei supravegh eri sporite, permanente, a relaț iei de afaceri.
Potrivit Principiilor WOLFSBERG, la stabilirea persoanelor calificate ca fiind expuse
politic trebuie să fie luați î n considerare factor ii sociali ai statului, precum și mediul social ș i
politic. Comitetul BASEL recomandă băncilor să aibă î n vedere doar potentaț ii (potentates) la
stabilirea sferei persoanelor expuse politic. Întrucâ t standardele politice nu specifică o anumită
listă a persoanelor expuse politic , fiecare stat urmează a stabili, conform realităților politice ș i
sociale proprii, c e persoane fac parte din această categorie.
Elveț ia este un exemplu de stat care a adoptat măsuri sporite de diligență față de
clienț ii care sunt persoa ne expuse politic nerezidente. În legislaț ia acesteia, riscurile unei
persoane expuse politic se referă doar la “cele care de țin sau au de ținut o fu ncție publică
importantă în stră inatate”.
În Statele Unite ale Americ ii , riscurile acestea se referă la “persoanele care dețin sau
au deținut funcț ii publice importante în afara țării”, iar î n Italia, acestea sunt reprezentate de

“persoanele fizice rezidente ale unui alt stat comunitar sau ale unu i stat extracomunitar care
ocupă sau a ocupat o funcție publică importantă, precum și membrii familiilor acestora și
apropiaț ii lor”.
În legislația Franței, persoana expusă politic reprezintă un concept r eglementat în
Codul monetar ș i financiar, prin care sunt impuse măsuri suplimentare de diligență în situația
în car e clientul “este rezident al unui alt stat membru al Uniunii Eu ropene sau al unui alt stat
terț ș i este expus unor riscuri speciale motivate de funcț iile politice , jurisdicț ionale sau
administrativ e pe care le -a exercitat sau a încetat să le exercite de ce l puțin un an, precum și in
cazul în care asemenea funcț ii sunt sau au fost exercitate de un membru direct al familiei sau
de asoci ații apro piați ai acestuia ”.4 .
În Marea Britanie, persoana expusă politic este reprezentată de “persoana însărcinată
cu o funcție publică proeminent ă, în orice moment în cursul anului precedent, î ntr-un alt stat
decât Marea Britanie, într -o instituț ie comunitar ă sau într -o organizaț ie internaț ional ă, sau un
membru direct al familiei unei asemenea persoane ori un cunoscut asociat sau aproapiat al
acesteia.”
În Spania, cu privire la personele expuse politic se f oloseș te sintagma de “persoane cu
responsabilităț i publ ice care nu sunt rezidente , față de care se aplică măsurile sporite de
diligență . În legislația acestei țări, se are în vedere și potențialul risc de spălare a banilor sau
finanțare a terorismului î n tranzacțiile sau relațiile de afaceri care implică persoane cu
responsabilități pu blice naționale”, situație în care devin aplicabile măsurile standard de
diligență . Potrivit prevederilor Legii nr. 10 /2010 privitoare la prevenirea și combaterea spălă rii
banilo r și finanță rii actelor de terorism, calitatea de persoană expusă politic este menț inută
pentru o durată de 2 ani de la sfârșitul anului la care a î ncetat respectiv a funcț ie.
În cazul Belgiei, au fos t transpuse prevederile internaționale în legislația națională, prin
instituirea unor măsuri de diligență sporită în cazul tranzacțiil or sau relaț iilor de afaceri cu
persoane expuse politic d in stră inătate, dar pentru situaț ia în ca re beneficiarul real al
tranzacției este o persoana expusă politic. Calitat ea de persoană expusă politic subzistă o
perioadă de 1 an de la data la care a încetat funcția publică respectivă .
În legislația Româ niei, prin O.U.G. nr. 53/2008 privind modificarea sau completarea
Legii nr. 656/2002 ș i prin H.G. nr. 594/2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a
prevederilor Legii nr. 656/2002, a transpus integral normele Directivei 2005/60/CE a Comi siei
Europene, a Parlamentului ș i a Consiliului European privind folosirea sistemului financiar în
scopul spălă rii bani lor și al finanțării terorismului, de asemenea ș i ale Directivei nr. 2 006/70 a
Comisiei Europene, privind stabilirea mă surilor de implementare a Directivei nr. 2005/60 a
Comisi ei Europene, prin introducerea ș i conceptualiza rea “persoanei expuse politic”. A ceastă
din urmă directiv ă a fost abrogată în anii urmă tori, prin inter mediul Regulamentului (UE) nr.
648/2012 al Parlamentului European ș i al Consiliului, modificat prin Directiva(UE)
nr.849 /2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar î n scopul spălării banilor sau
finanță rii terorismului.
Conform Directivei UE nr. 849/2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar
în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului , sintagma de “persoan ă expusă

4 Art. L. 561 -10 si R. 561 -18 din Codul monetar și financiar al Franței, Comission Bancaire, “Lignes directrices
de la Comission bancaire relatives aux personnes politiquement exposees et aux notions de pays tiers equivalent
et de gestion de fortune en matiere de lutte contre le blanchiment des capitaux et le financement du terrorisme”,
2009, pg.6 -7

politic” înseamnă o persoană fizică căreia i se încredințează sau i s -au încredințat funcții
publice importante și include:
(a) șefi de stat, șefi de guvern, miniștri și miniștri adjuncți sau secretari de stat;
(b) membri ai parlamentului sau ai unor organe legislative similare;
(c) membri ai organelor de conducere ale partidelor politice;
(d) membri ai curților supreme, ai curților constituționale sau ai altor instanțe judecătorești
de nivel înalt ale căror hotărâri nu fac obiectul altor căi de atac decât în circumstanțe
excepționale;
(e) membri ai curților de conturi sau ai consiliilor băncilor centrale;
(f) ambasadori, însărcinați cu afaceri și ofițeri superiori în forțele armate;
(g) membri ai organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale
întreprinderilor publice;
(h) directori, directori adjuncți și membri ai consiliului de administrație sau membri cu
funcții echivalente în cadrul unei organizații internaționale.
Nicio funcție publică menționată la literele (a) -(h) nu include persoane care ocupă
funcți i de rang mijlociu sau inferior.
Entitățile prevă zute la art. 10 vor pă stra o copie de pe document ca dovadă de identitate
sau referinț e de identitate pentru o perioadă de 5 ani, termen care începe să curgă de la data
încheierii relaț iei cu clientul. De asemenea, vor fi păstrate evidenț ele secundare sau operative
și înregistrările tuturor operaț iunilor financiare care fac o biectul legii, pentru o perioadă de 5
ani de la data efectuării fiecărei operațiuni, pentru a putea fi folosi te ulterior ca mijloace de
probă în justiț ie.
Înfiin țat în anul 1999, Ofi ciul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor
reprezintă unitea de informații financiare a Româ niei care are calitatea de centru naț ional
pentru primir ea sau solicitarea, analizarea ș i diseminarea rapoartelor de tranzacții susp ecte,
precum ș i a altor informații privind potențiale cazuri de spălare a banilor sau finanț are a
terorismului.
Obiectul de activitate al Oficiului este reprezentat de prevenirea și combaterea spălării
banilor ș i a finanțării actelor de terorism și este co nectat la Reț eaua de Comunicații
Interbancare a Băncii Naționale a României, ceea ce permite instituțiilor de credit să raporteze
online tranzacțiile î n numerar mai mari de 15.000 de euro, precum ș i transferurile externe mai
mari de 15.000 de euro.
O.N.C. S.B. elabor ează și actualizează periodi c instrumente tehnico -juridice î n armonie
cu standardele europene și internaț ionale . Ac esta a instituit de asemenea, măsuri pentru
prevenirea și combaterea finanță rii actelo r de terorism, cum ar fi obligaț ia Oficiului de a
organ iza cel putin o dată pe an seminarii de instruire în domeniul prevenirii spălării banilor și
finanță rii actelor de terorism. Reprezentanții Oficiului se implică activ în cadrul inițiativelor
desfăș urate de organisme de profil, cum ar fi: Comitet ul de Preve nire a Spălării Banilor și
Finanțării Terorismului ș i Platforma UE a FIU -urilor din cadrul Comisie i Europene; Comitetul
MONEYVAL și Conferința Părț ilor privind implementarea Convenț iei de la Varsovia din
cadrul Cons iliului Europei, Grupul Egmont și Platfor ma FIU.NET, Romania dobândind
dreptul de a decide î n cadrul Consiliului Partenerilor FIU.NET. De asemenea, Oficiul a
consolidat cooperarea cu asociațiile profesionale ale entităț ilor raportoare, precum Uniunea
Național ă a Notarilor Publici din R omania, Comisia de Supraveghere a Siste mului de Pensii

Private, Asociația Româna a Bă ncilor, Comisia de autorizare a jocu rilor de noroc care
functionează la nivelul Ministerului Economiei și Finanț elor.
Entitățile prevăzute la art. 10 au obligaț ia de a raporta O ficiului operaț iunilor de
depunere sau retragere în numerar care depășesc echivalentul a 15.000 euro ș i a transferurilor
externe mai mari dec ât acest echivalent.
În momentul î n care salariatul unei persoane juridice sau una dintre persoanele fizic e
prevăzute la ar t. 10 are suspiciuni ca o operațiune care urmează să fie desfășurată are drept
scop spălarea banilor sau finanț area actelor de terorism, va informa persoana desemnat ă
potrivit art. 20 alin. (1), care va sesiza Oficiul National de Prevenire ș i Combatere a Spălă rii
Banilor. Potrivit articolului menționat, această persoană va avea stabilite natura și limitele
responsabilităților încredințate și vor stabili politici și proceduri adecvate în materie de
cunoaș tere a clientelei, de raportare, de gestionare a riscurilor , managementul de conformitate
și comunicare, pentru a preven i și împiedica operațiunile suspecte de spălare a banilor sau
finanț area terorismului.
Entităț ile raportoare ori persoanele desemnate conform art. 20 vor raport a Oficiului
efectuarea de operațiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a că ror limit ă minimă
reprezintă echivalentul î n lei a 15.000 de euro, indiferent dacă tranzacția se realizează prin una
sau mai multe operațiuni ce par a avea o legătură î ntre ele.
Cu privire la prevederile a cestui articol, Curtea Constituțională s -a pronunțat î n sensul
că “obligația prevăzută de acesta vizează transparența operațiunilor cu sume în numerar ș i
facilitarea controlului statului în scopul optimiză rii prevenirii și sancționării spălă rii banilor”.
Oficiul, după ce analizează ș i prelucreaz ă informaț iile, în cazul în care constată
existenț a unor indicii elocvente de sp ălare a banilor sau de finanțare a terorismului, sesizează
Parchetul de pe lângă Înal ta Curte de Casație și Justiție. În situația în care se constată
finanț area unor acte de terorism, se va sesiza imediat Serviciul Român de Informații cu privire
la aceste operaț iuni suspecte.
Legiuitorul român prevede pentru avocați, notari și alte persoa ne care exercită profesii
juridice liberale obligația de a raporta, în situația în care acordă asistența în î ntocmirea sau
perfectarea de operațiuni pentru clienții lor, cu privire la cumpărarea ori vânzarea de bunuri
imobile, părți sociale, acț iuni sau elemente ale fondului de comerț , administrarea
instrumentelor financiare s au a altor bunuri ale cli enților, constituirea sau administrarea de
conturi bancare, de economii, ori de instrumente financiare, organizarea procesului de
subscriere a aporturilor n ecesare constituirii, administrării ori funcționării unei societă ti
comerciale, constituirea, admini strarea ori conducerea societă tilor comerciale, orga nismelor de
plasament colectiv î n valori mobil iare sau a altor structuri asemănătoare sau desfăș urarea,
potrivit legii, a altor activităț i fiduciare, precum și în situația în care își reprezintă clienț ii în
operaț iuni cu car acter financiar ori care vizează bunuri imobile.
Sunt exceptate de la obligația de raportare persoanele prevăzute î n Directiva 656/2002 ,
art.10 lit. e) si f) : “Nu au obligația de a raporta către Oficiu informațiile pe care le dețin
despre unul dintre clienți în cursul determinării situaț iei juridice a acestuia ori al apărării sau
reprezentării acestuia î n cadrul pr ocedurilor judiciare, c hiar dacă informațiile acestea ar fi fost
obținute dupa î ncheierea procedurilor.”

ACCESUL ȘI SUPRAVEGHEREA SISTEMELOR DE TELECOMUNICAȚII SAU
INFORMATICE

Potrivit noului Cod de procedură penală, supravegherea tehnică presupune utilizarea
uneia dintre urmă toarele metode: intercepta rea convorbirilor sau a comunică rilor; accesul la
un sistem informatic; supravegherea video, audio sau prin fo tografiere; localizarea sau
urmărirea prin mijloace tehnice și solicitarea și obț inerea, potrivit legii, a datelor referitoare la
tranzacțiile financiare ș i a datelor financiare ale unei persoane.
Supravegherea tehnică se dispune, conform art. 139 NCPP, atunci când sunt î ntrunite
cumulativ urm ătoarele condiț ii:
1) Să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la pre gătirea sau săvârșirea uneia dintre
următoarele infracț iuni: în cazul infracțiunilor contra securității naționale prevăzute de
Codul penal și de legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, de
trafic de arme, de trafic de persoane , acte de terorism, de spălare a banilor, de
falsificare de monede ori alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică,
contra patrimoniului, de șantaj, de viol, de lipsire de libertate, de evaziune fiscală, în
cazul infracțiunilor de corup ție și al infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție,
infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracțiunilor
care se săvârșesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicații electronice ori
în cazul altor inf racțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai
mare.
2) măsura să fie proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale,
date fiind particularitățile cauzei, importanța informațiilor ori a probelor ce urmează a
fi obținute sau gravitatea infracțiunii;
3) probele nu ar putea fi obținute în alt mod sau obținerea lor ar presupune dificultăți
deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranța persoanelor sau
a unor bunuri de valoare.
Conform art. 140 NCPP, s upravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi
penale, pe o durată de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi și
libertăți de la instanța căreia i -ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la
instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din
care face parte procurorul care a formulat cererea.

Lista bibliografica

1. Bochurberg, L : Internet et commerce électronique – Paris : Dalloz; Delmas, 2001
2. Brenner, S . Cybercrime : Criminal Threats from Cyberspace, Santa Barbara : Praeger, 2010
3. Diffo Tchunkam, J : Droit des activités économiques et du commerce électronique , Paris :
L'Harmattan, 2011