1 UNIV ERSITATEA “ PETRU MAIOR ” din TÎRGU -MUREȘ FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE Programul de studii: Finanțe și Bănci… [614917]

1 UNIV ERSITATEA “ PETRU MAIOR ” din TÎRGU -MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Programul de studii: Finanțe și Bănci

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Șimon Adrian
Absolvent ă:
László Eva Ilona

TÎRGU -MUREȘ
2018

2 UNIV ERSITATEA “ PETRU MAIOR ” din TÎRGU -MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Programul de studii: Finanțe și Bănci

STRUCTURA CAPITALULUI ȘI DEZVOLTAREA
ÎNTREPRINDERII

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Șimon Adrian
Absolvent ă:
László Eva Ilona

TÎRGU -MUREȘ
2018

3
UNIVERSITATEA „PETRU MAIOR” din TÎRGU MUREȘ LUCRARE DE LICENȚĂ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, Candidată László Eva Ilona
JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
Programul de studii : Finanțe și B ănci

Anul absolvirii : 2018

Coordonator științific : Viza facultății

Conf. univ. dr. Șimon Adrian

a) Tema lucrării de licență :

Structura capitalului și dezvoltarea întreprinderii

b) Problemele principale tratate :

Conceptul de capital

Structura capitalului

Sursele de finanțare ale întreprinderii

Studiu de caz la TOP SPORT CLOTHING SRL AIUD

Analiza echilibrului financiar

Analiza rentabilității, lichidității și a ratelor de structură

c) Bibliografia recomandată :

1. Adrian Șimon, Gestiunea financiară a întreprinderii, Universitatea Petru Maior, Târgu Mureș, 2009;
2. Cornel Crecană, Analiza afacerilor, Editura economică, București, 2002;
3. Horia Cristea, Ioan Talpoș și alți autori, Gestiunea financiară a societăților comerciale, Editura Mirton,
Timișoara, 2001;
4. Ioan Nistor, Finanțele întreprinderii, Editura Presa Universitară clujeană, Cluj-Napoca, 2002;
5. Mihai Adochiței, Finanțele întreprinderii, Editura Sylvi, București, 2000;
6. Mihai Toma, Felicia Alexandru, Finanțe și gestiune financiară de întreprindere , Editura Economică,
București, 1998.

d) Termene obligatorii de consultații :

Bilunar

e) Locul și durata practicii : SC TOP SPORT CLOTHING SRL AIUD ; februarie -iunie 2018

Primit tema la data de : Noiembrie 2017

Termen de predare : 06.07.2018

Semnătura Director Departament Semnătura coordonatorului

Semnătura candidat: [anonimizat]

4 Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 6

CAPITOLUL I. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 8
STRUCTURA CAPITALULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 8
1.1. Conceptul de capital ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 8
1.2. Formele capitalului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 9
1.2.1. Capitalul definit pe surse de proveniență ………………………….. ………………………….. …… 9
1.2.2. Capitalul definit pe modalități de folosință ………………………….. ………………………….. . 13
1.3. Echilibrul financiar al întreprinderii ………………………….. ………………………….. …………… 14
1.4. Ratele de structură financiară ………………………….. ………………………….. ……………………. 18
1.5. Rentabilitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 19
1.6. Lichiditatea și solvabilitatea ………………………….. ………………………….. ……………………… 20
1.7. Costul capitalului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 21

CAPITOLUL II. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 23
SURSELE DE FINANȚARE ALE ÎNTREPRINDERII ………………………….. ……………………. 23
2.1. Surse de finanțare proprii ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 23
2.1.1. Resursele proprii interne ………………………….. ………………………….. ……………………….. 23
2.1.2. Resursele proprii externe ………………………….. ………………………….. ……………………… 24
2.2. Surse de finanțare prin împrumut ………………………….. ………………………….. ………………….. 26
2.2.1. Capitalurile împrumutate pe termen lung ………………………….. ………………………….. …. 26
2.2.2. Capitalurile împrumutate pe termen mediu ………………………….. ………………………….. . 28
2.2.3. Capitalurile împrumutate pe termen scurt ………………………….. ………………………….. …. 29

5 CAPITOLUL III. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 31
STUDIU DE CAZ LA TOP SPORT CLOTHING AIUD ………………………….. ………………….. 31
3.1. Prezentarea generală a întrepinderii ………………………….. ………………………….. ………………. 31
3.2. Structura capitalurilor întreprinderii ………………………….. ………………………….. ………………. 35
3.3. Analiza stării de echilibru financiar ………………………….. ………………………….. ……………….. 42
3.4. Rezultatele exercițiilor financiare ………………………….. ………………………….. ………………….. 47
3.5. Analiza rentabilității societății ………………………….. ………………………….. ………………………. 49
3.6. Analiza lichidității societății ………………………….. ………………………….. …………………………. 52

CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 55
CONCLUZII ȘI PROPUNERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 55
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 57

6 Introducere

În cadrul acestei lucrări prezint atât elemente esențiale legate de capital, cât și sursele de
extindere a acestuia. Capitalul reprezintă cel mai important element din patrimoniul unei societăți,
care trebuie constituit obligatoriu la înființare, urmând să se modifice pe parcurs ul activității prin
diverse operațiuni, cum ar fi majorări prin aport de la acționari, autofinanțare sau majorări prin
surse împrumutate, dar și diminuări care pot apărea datorită pierderilor din exercițiile financiare.
Printre subiectele abor date în cadrul primului capitol am menț ionat atât conceptul de capital,
cât și formele acestuia, punând ac cent pe structurarea după sursele de proveniență. Delimitarea
capitalului după sursele de proveniență este un factor necesar și util, atât pentru manager, cât și
pentru ceilalți utilizatori ai informațiilor financiare din cadrul unei societăți. Managerul, dar mai
ales proprietarul trebuie să cunoască bine această structură , astfel încât luarea deciziilor să nu
prezinte dificultăți.
Pentru aflarea situației financiare a societății, dar și pentru un ajutor în luarea deciziilor,
managerii utilizează atât analiza ratelor de structură, cât și analiza ratelor de rentabilitate și
lichiditate. Prin calcularea acestor rate se află numeroase elemente, cum ar fi îndatorarea,
independența financiară, profitabilitatea sau lichiditatea, care sunt rezultatul unei bune, sau mai
puțin bune gestiuni. În urma rezultatelor, managerii pot opta pentru o gestiune mai eficientă, care
să îmbunătățească situația societății.
În al doilea capitol am prezentat sursele de finanțare ale întreprinderii. Cea mai eficientă și
recomandată sursă este autofinanțarea, în urma căreia societatea nu trebuie să apeleze la surse
externe de capital, astfel rămâne independentă financiar. Reinvestirea profitului este încurajată nu
numa i de către legislație, prin acordarea facilităților fiscale la impozitare, dar și de acționari,
deoarece în urma autofinanțării crește valoarea bursieră a întreprinderii , crește cursul acțiunilor
deținute de ei, astfel crește și avuția acestora.
În situația în care societatea nu reușește să se finanțeze din surse proprii, trebuie să apeleze
ori la acționari, ori la împrumuturi. Acționarii au posibilitatea susținerii activității societății prin
aporturi în numerar sau în natură, în urma cărora sunt avantajați atât acționarii, cât și societatea. În
cazul împrumuturilor, societatea este obligată prin contract la restiuirea sumei investite , împreună
cu dobânda și cheltuielile aferente. Creditele pot fi grupate în trei categorii din punct de vedere al
termenilor de acordare, anume împrumuturi pe termen scurt, mediu și lung. Cele pe termen scurt
sunt utilizate pentru finanțarea operațiunilor de exploatare, iar cele pe termen mediu și lung sunt
utilizate pentru finanțarea investițiilor pe termen mai mare de un an.

7 Al treilea capitol conține studiul de caz, efectuat în cadrul societății TOP SPORT
CLOTHING SRL AIUD, unde am analizat atât structura capitalului, cât și rentabilitatea și
lichiditatea societății.
În consecință, fiecare societate are ca scop maxi mizarea profitului, astfel se asigură
continuarea activității pe o perioadă mai îndelungată. Conducerea trebuie să utilizeze capitalul
existent cu eficiență, în sensul dezvoltării societății.

8 CAPITOLUL I.
STRUCTURA CAPITALULUI

1.1. Concept ul de capital

Definirea noțiunii de capital a cunoscut de -a lungul timpului numeroase abordări. Adam
Smith în “Avuția națiunilor ” face distincție între capitalul individual și capitalul național.
Din abordările noțiunii de capital realizate de Adam Smith se desprind următoarele
concluzii :
a) capitalul se constituie în urma procesului de economisire, anume se realizează o
repartizare a unei valori acumulate, dintr -o stare inactivă într -una activă, deoa rece A.
Smith consideră că doar valorile cu destinație productivă reprezintă capital ;
b) compoziția capitalului ne dezvăluie faptul că acesta conține atât mijloace bănești cât și
bunuri materiale, cum ar fi mașini -unelte, clădiri, pământuri ameliorate, materi i prime,
semifabricate, produse finite etc. Aceste mijloace arată formele concrete pe care valoarea
repartizată inițial s -a consumat, pentru crearea structurii productive a intreprinderii.
Cuprinderea în capital a mijloacelor materiale precum producția net erminată, produsele
finite scoate în evidență procesele de transformare care au loc în cadrul exploatării ;
c) distincția realizată de A. Smith dintre capitalul individual și capitalul național exprimă
obiectivele utilizării acestora. Cerința funcționării înt reprinderii în contextul industrial și
comercial în care acționează acesta, reflectă obiectivul economic, iar obținerea profitului
necesar remunerării celor implicați în activitatea întreprinderii este obiectivul financiar.1
Urmărind aceeași idee , Ioan Nistor definește capitalul ca o condiție esențială pentru
desfășurarea activităților unei întreprinderi , abordând acest fapt în două aspecte :
a) ca resurse bănești reprezintă un element principal al unei datorii în opoziție cu venitul
sperat, finanțând pe o p erioadă durabilă activul patrimonial.
b) ca mijloc sau factor de producție reprezintă totalitatea resurselor materiale asociate cu
ceilalți factori de producție participă la realizarea de bunuri și servicii în scopul obținerii
unui profit.
În literatura de specialitate, înțelesurile capitalului derivă din cele două sensuri fundamentate
de capital bănesc și de capital tehnic. Astfel, capitalul bănesc reprezintă suma de monedă adusă de
asociați sau acționari și cea generată de activitatea într eprinderii.2

1 Dumitru Bucătaru, Finanțele întreprinderii , Editura Junimea, Iași, 2006 , pagina 54.
2 Ioan Nistor , Finanțele întreprinderii, Editura Presa Universitară clujeană, Cluj-Napoca, 2002, p. 27,28.

9 Capitalurile sunt formate la înființarea întreprinderii, pe parcursul desfășurării activității
fiind modificate prin creșterea sau diminuarea lor, iar la încetarea existenței întreprinderii ele se
lichidează. Constituirea capitalului reprezintă prima fază de finanțare a unei întreprinderi.
Creșterea capitalului reprezintă o decizie financiară strategică care este luată de conducerea
entității, în cazul devoltării activității sau adoptării unor proiecte noi, care urmăresc multiplicarea
rentabilității. Creșterea de capital marchează faptul că societatea este una rentabilă și crește
încrederea terților. Reducerea capitalului poate fi determinată d e producerea anumitor pierderi ce
n-au putut fi recuperate din rezerve sau de distribuiri prea mari de dividende acționarilor. Această
hotărâre este luată de conducerea entității, care are obligația de a comunica acest fapt atât terților
cât și Registrului Comerțului. În cazul reducerii capitalului determinat de producerea unor pierderi
în patrimon iul societății, conducerea entității treb uie să ia decizia de recuperare a capitalului sau
de dizolvarea societății.3

1.2. Formele capitalului

1.2.1. Capitalul definit pe surse de proveniență

În conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, capitalurile deținute de agenții economici
sunt destinate a finanța în mod durabil valorile economice constituite ca active. Capitalurile
agenților economici reprezintă totalitatea surselor de finanțare ce se află la dispoziția unității
patrimoniale în ved erea realizării unui anumit obiectiv și pot fi clasificate după mai multe criterii,
cum sunt:4
1. Perioada pentru care sunt folosite, respectiv termen lung, mediu sau scurt;
2. Din punct de vedere al dreptului de proprietate (capital propriu și capital împrumut at);
3. Din punct de vedere al componenței materiale, capitalul firmei se structurează în capital
fix (active imobilizate) și capital circulant (active curente).

Capitalurile proprii sunt constituite atât prin aportul propri etarilor cât și prin auto finanțare
sau surse financiare proprii. Este definit ca dreptul acționarilor în activele întreprinderii după
deducerea tuturor datoriilor acestuia.5
Capitalul propriu se formează din capitalul social, prin aportul asociaților în numerar sau în
natură, din majorări ulterioare de capital, din diferențe pozitive din reevaluare, din rezultatele

3 Mihai Toma , Felicia Alexandru , Finanțe și gestiune financiară de întreprindere , Editura Economică, București,
1998, p. 123,133.
4Adrian Șimon, Gestiunea financiară a întreprinderii, Universitatea Petru Maior, Târgu Mureș, 20 09, p. 10.
5 Adrian Șimon , Gestiunea financiară a întreprinderii, Universitatea Petru Maior, Târgu Mureș, 2009, p. 11.

10 pozitive ale exercițiului curent și eventual din subvenții primite. Participă la finanțarea
întreprinderii, nefiind rambursabil și este supus riscului de rentabilitate, solvabili tate și lichiditate.6
Elementele componente ale capitalului propriu sunt:
 capitalul social;
 primele legate de capital;
 diferențele din reevaluare;
 rezervele întreprinderii;
 rezultatul reportat din exercițiile financiare anterioare;
 rezultatul exercițiului curent;
 subvenții pentru investiții;
 fondurile proprii;
 provizioanele reglementate.

Capitalul social reprezintă un element al patrimoniului întreprinderii și este totalitatea
sumelor puse la dispoziție de către proprietar sau de către asociați, aportul as ociaților fiind metoda
cea mai răspândită pentru majorarea acesteia.
Capitalul social al societăților comerciale este reprezentat de acțiuni, acestea fiind titluri de
participare, prin care se atestă dreptul de proprietate al posesorilor din capitalul soci al, oferind
deținătorului dreptul de asociat. 7
Conform legii 31/1990, plafonul minim de capital social în cazul societăților cu răspundere
limitată este de 200 RON.
Ca structură, capitalul social cuprinde următoarele forme :
 Capital ul subscris este capitalul menționat în contractul de societate și statut, pe care
proprietarii întreprinderii s -au angajat să îl depună fiind prezentat aportul pe care
proprietarii și l -au asumat din momentul înființării societății.
 Capitalul subscris nevăr sat reprezintă partea din capitalul subscris ce nu a fost încă
depus la dispoziția societății de către proprietari.
 Capitalul subscris vărsat este partea din capitalul subscris care a fost pusă la
dispoziția societății.8

6 Mihai Toma , Felicia Alexandru , Finanțe și gestiune financiară de întreprindere , Editura Economică, București,
1998, p. 39.
7 Ioan Nistor , Finanțele întreprinderii, Editura Presa Universitară clujeană, Cluj -Napoca, 2002, p. 33,34.
8 Adrian Șimon , Gestiunea financiară a întreprinderii, Universitatea Petru Maior, Târgu Mureș, 2009, p . 11.

11 Diferențele din reevaluare „reprezintă soldul diferențelor între valoarea actuală (mai mare)
și valoarea înregistrată în contabilitate a elementelor de activ (mai mică) supuse reevaluării în
condițiile legii. Cu ocazia reevalu ării, valoarea activelor materiale și financiare crește fa ță de
valoarea anterioară. ”9
Pentru a se constitui în surse ale capitalului plusvalorile rezultate din operația de reevaluare
a imobilizărilor materiale și financiare, trebuie să îndeplinească condițiile:
– creșterea de valoare să fie durabilă și certă;
– rentabilitatea agentului economic să suporte o creștere de valoare economică ca urmare
a reevaluării efectuate.
Conform legii, diferențele din reevaluare se transferă la capitalul social sau la rezerve. La
capitalul social se transferă, de regulă, plusval orile rezultate pentru imobilizări financiare care nu
fac obiectul amortizării. La rezerve se transferă plusvalorile înregistrate asupra imobilizărilor
corporale supuse amortizării. Aceasta nu exclude și posibilitatea majorării capitalului social.
Rezervel e întreprinderii reprezintă surse constituite din profitul unității patrimoniale și din
alte surse prevăzute de lege, în funcție de categoria din care fac parte (rezerve legale, statutare, alte
rezerve) și păstrate de societate o perioadă mai îndelungată, folosirea lor fiind de competența
adunării generale a asociaților. Rezervele se constituie de societate în mod obligatoriu (rezerve
legale, statutare) sau opțional (alte rezerve).
 Rezervele legale se constituie, conform Legii nr. 31/1990, anual, în propor ție de
maximum 5% din profitul anual, până acesta va atinge limita minimă de 20% din
capitalul social (minimum a cincea parte din capitalul social). Aceste rezerve se
constituie în scopul protejării capitalului social în situația în care exercițiul financi ar
s-ar încheia cu pierdere, acoperind pierderile posibile în exercițiile viitoare.
 Rezervele statutare se constituie în baza clauzelor existente în statutul societății sau
în contractul de societate pe seama profitului net obținut anual. Utilizarea acesto r
rezerve are ca scop fie acoperirea pierderilor din anii precedenți, fie creșterea
capitalului social.
 Alte rezerve, prevăzute de lege sau statut, pot fi constituite facultativ, fiind utilizate
pentru acoperirea pierderilor din răscumpărarea propriilor acțiuni sau finanțarea
unor investiții relansate.
Rezultatul reportat reprezintă valori din „ exercițiile financiare precedente sau curente a
căror repartizare a fost amânată de adunarea generală a asociaților, precum și beneficiile nete din

9 Adrian Șimon , Gestiunea financiară a întreprinderii, Universitatea Petru Maior, Târgu Mureș, 2009, p . 13.

12 exercițiul fin anciar încheiat sunt incluse în categoria capitalurilor proprii până în momentul
repartizării pe destinațiile legale sau prin statutul societății. ”10
Subvențiile pentru investiții sunt sume nerambursabile primite de la bugetul de stat sau de
la alte societă ți interesate în finanțarea unor echipamente provenite din import și crearea de noi
locuri de muncă. În această categorie de resurse se cuprinde și valoarea bunurilor de natura
imobilizărilor primite cu titlu gratuit sau constatate în plus cu ocazia inven tarierii.
Provizioanele reglementate reprezintă rezerve pentru activități viitoare permise a se
constitui pe seama cheltuielilor excepționale, chiar în absența profitului, pentru finanțarea
fluctuațiilor de curs valutar, creșterea prețurilor etc.
Provizio anele reglementate se constituie cu scopul de a respecta condițiile legale, fără a se
avea în vedere un element patrimonial. Sunt create prin aplicarea dispozițiilor legale și mai ales
fiscale, urmând a acoperi anumite riscuri previzibile prin fiscalitate sau inițierea unor măsuri
suplimentare de prudență.
Fondurile proprii ale firmei satisfac necesitățile de finanțare a investițiilor, de creștere a
surselor proprii de finanțare, de stimulare a personalului, ori a celor cu caracter special. Aceste
fonduri nu pot fi utilizate decât pe destinația pentru care au fost create, însă în intervalul de timp
de la constituirea lor și până la utilizare, reprezintă surse de finanțare a activității curente, fapt
pentru care în contabilitate au fost incluse în clasa cont urilor de capital.

Capitalurile împrumutate sunt constituite în cazul în care întreprinderea își epuizează
resursele proprii și decurge la îndatorare. Îndatorarea se poate realiza pe termen scurt, mediu sau
lung. Întreprinderile au nevoie atât de finanțare pe termen scurt, cât și de finanțare pe termen mediu
și lung. Împrumuturile pe termen scurt au o durată mai mică de un an și se utilizează pentru
finanțarea activității curente. Împrumuturile pe termen mediu sunt pentru active care au o durată
de folosire între 1 și 5 ani, iar capitalurile pe termen lung sunt utilizate pentru finanțarea
investițiilor mai mari de 5 ani. 11
Capitalul permanent se obține prin însumarea capitalurilor proprii cu împrumuturile pe
termen lung și mediu.
Societățile comerciale pot beneficia de împrumuturi acordate de la bănci, de la alte unități
patrimoniale sau de la persoane fizice. De regulă, pentru cazul când împrumutul este acordat de
bancă, în contabilitate se folosește noțiunea de credit, iar pentru cazul în care împrumutul este
acordat de alte unități, de persoane fizice ori de stat, se utilizează noțiunea de împrumut.

10 Adrian Șimon, Gestiunea financiară a întreprinderii, Universitatea Petru Maior, Târgu Mureș, 2009, p. 14.
11 Ioan Nistor, Finanțele întreprinderii, Editura Presa U niversitară clujeană, Cluj -Napoca, 2002, p. 29.

13 Împrumuturile și creditele sunt purtătoare de dobânzi, ce reprezintă costul împrumutului,
fiind înregistrate drept cheltuieli finan ciare pentru unitatea ce le angajează.

1.2.2. Capitalul definit pe modalități de folosință

“Activul bilanțier exprimă modul de folosință a capitalurilor procurate, mai exact durata de
plasare a lor, adică intervalul pentru care sunt imobilizate în elemente ale procesului economic
(teren, infrastructură industrială, participațiuni, stocuri, creanțe etc.) .”
Prima grupă este reprezentată de activele imobilizate, adică plasamente pe termen lung.
Elementele existente în această grupă au în comun doar dur ata îndelungată de imobilizare.
Grupa activelor imobilizate se poate împărți în două subdiviziuni:
– active imobilizate amortizabile;
– active imobilizate neamortizabile.
Activele imobilizate amortizabile cuprind clădirile, construcțiile speciale, utilajele și
instalațiile de lucru, mijloace de transport etc. , existente în patrimoniul societății și care servesc
direct și indirect la realizarea activității. În u rma utilizării activelor, acești a se uzează, își pierd
valoarea pe care o avea în momentul achiziției , astfel prin amortizare se recuperează treptat
valoarea acestora. Activele imobilizate neamortizabile se referă la terenuri, participațiuni.
A doua mare grupă a activelor o reprezintă activele circulante, adică plasamente pe durate
de timp mai mici de un an. Aceste active sunt rapid lichidabile, transformabile în lichidități bănești
apte de a fi folosite în diverse situații, cum ar fi plata obligațiilor pe termen scurt, efectuarea
plasamentelor etc.
Activele circulante se pot clasifica în funcție de natura și performanța lor în circuit, dar și
după rapiditatea lichidării, astfel:
 valori de exploatare;
 valori realizabile în termen scurt;
 disponibilități bănești.
Valorile de exploatare sunt alcătuite din trei tipuri de valori materiale determinate de
procesele de valorificare și anume:
– stocuri de materii și materiale pentru producție;
– stocuri de producție în curs de execuție;
– stocuri de produse finite.
Toate cele trei tipuri de stocuri, ca valori de exploatare, reprezintă partea stabilă, relativ
constantă a activelor circulante. Mărimea stocurilor și modul de finanțare este determinată de
factori în raport cu voința conducerii întreprinderii.

14 Valorile realizabile în termen scurt cuprind pe de o parte creanțele rezultate din creditul
comercial acordat clienților, iar pe de altă parte portofoliul de titluri de valoare. Portofoliul de
titluri de valoare constă din acțiunile și obligațiunile emise de alte societăți și cumpărate din
disponibi lități bănești temporare pe care le are întreprinderea. Astfel de titluri se achiziționează nu
pentru a fi păstrate timp îndelungat în scopul obținerii la fiecare sfârșit de an a dividen dului sau
dobânzii, ce pentru a fi păstrate timp scurt, în scopuri de speculație de bursă; se mizează pe variația
de curs și deci pe obținerea diferențelor. Plasamentul de titluri de valoare este nu numai rentabil ci
și deosebit de util gestiunii financiare ca urmare a rapidității lichidării lor.
Existența disponibilităților bănești în patrimoniul societății are la bază trei motivații:
– asigurarea tranzacțiilor curente;
– asigurarea efectuării plăților în eventualitatea scurt -circuitării încasării debitelor
scadente;
– asigurarea intervențiilor rapide la bursele de mărfuri în cazu l în care se preconizează o
creștere de preț la unele materiale.12

1.3. Echilibrul financiar al întreprinderii

În cadrul stării de echilibru financiar al întreprinderilor cel mai important rol îl are fondul de
rulment , însă pe lângă acesta mai amintim și necesarul de fond de rulment și trezoreria netă.
“Ca flux financiar, fondul de rulment constituie o marjă de securitate pentru societate ;
aceasta este partea din resursele pe termen lung care finanțează activele circulante. Valoare
fondului de rulment constituie rezultatul deciziilor de politică economică și financiară promovate
de manageri. Aceștia sunt obligați sa procedeze la ajustarea și prevenirea fluctuațiilor nedorite ale
fondului de rulment, prin acțiunile asupra fluxurilor financiare. ” 13
După opinia autorului Nistor Ioan, problema necesarului de fond de rulment și a fondului de
rulment au o importanță deosebită în următoarele cazuri:
 înființarea societății
 elaborarea programelor economice pe termen mediu și lung
 întocmirea programelor economice pe termen scurt
 modificarea poiticii în spectrul economic și cel comercial
 ajustarea echilibrului financiar14

12Cornel Crecană, Analiza afacerilor, Editura economică, București, 2002, p. 73.
13 Horia Cristea, Ioan Talpoș și alți autori, Gestiunea financiară a societăților comerciale, Editura Mirton,
Timișoara, 2001, p. 123.
14Ioan Nistor, Finanțele întreprinderii , Editura Presa Universitară clujeană, Cluj -Napoca, 2002, p. 137.

15
Din punctul de vedere al conținutului, semnificației și utilității, putem determina mai multe
tipuri de fond de rulment:
 Fondul de rulment perman ent
 Fondul de rulment total
 Fondul de rulment propriu
 Fondul de rulment străin

Fondul de rulment permanent (FRP) este cel mai des utilizat indicator în cadrul analizei
echilibrului financiar, cu cel mai relevan t grad informațional. Cunoscut și sub denumirea de fond
de rulment net sau fond de rulment lichid, oferă informații relevante în activitatea de analiză, dar
mai ales în activitatea decizională, reflectând sursa și destinația resurselor utilizate pentru
finanțarea activelor circulante.
În determinarea fondului de rulment net amintim două formule:
FRP = Capital permanent – Active imobilizate
FRP = Active circulante – Datorii pe termen scurt

Utilizând a doua metodă de calcul, reflectăm echilibrul pe termen scurt dintre utilizările și
resursele curente.
Fondul de rulment permanent poate înregistra pe parcursul activității entității valori pozitive,
negative sau neutre :
– Valoarea pozitivă a fond ului de rulment permanent (FRP >0) reflectă situația în care
valoarea capitalului permanent este superioară activelor imobilizate , exprimând
existența unui excedent potențial de lichidități pe termen scurt. În acest caz, societatea
dispune de lichidități suficiente pentru onorarea datoriilor pe termen scurt, astfel putem
vorbi de solvabilitate și echilibru financiar pe termen scurt.
– Valoarea negativă a fondului de rulment net (FRP <0) reflectă un excedent de datorii,
suma capitalurilor permanente fiind mai mică decât a activelor imobilizate.
– Valoarea neutră (FRP=0) este situația în care activele imobilizate ale sociatății sunt egale
cu capitalul permanent, solvabiliatea curentă fiind asigurată.15

Fondul de rulment total (FRT) este cunoscut și sub numele de fond de rulment economic
sau brut și reflectă totalitatea activelor circulante.

15 Horia Cristea, Ioan Talpoș și alți autori, Gestiunea financiară a societăților comerciale, Editura Mirton,
Timișoara, 2001, p. 12 9-130.

16 Formula de calcul utilizată:
FRT = Total active – Active imobilizate

“Reflectând valoarea activelor a căror lichiditate este sub un an, fondul de rulment total oferă
informații asupra fluxurilor de lichidități existente și potențiale. Acesta reflectă influența gestiunii
stocurilor și a creanțelor asupra lichidității societății comerciale. ”16

Fondul de rulment propriu (FRP) se determină ca diferența dintre capitalurile proprii ale
societății și activele imobilizate, reflectând gradul de autonomie financiară în materie de investiții.
Formula de calcul:
FRP = Capital propriu – Active Imobilizate

Fondul de rulment propriu poate avea atât valori pozitive, cât și negative:
– Pozitiv (FRP >0), în situația în care activele imobilizate sunt integral finanțate de
capitalurile proprii, ceea ce redă societății autonomie financiară
– negativ (FRP<0) , atunci când activele imobilizate nu sunt finanțate integral, doar parțial
de capitalurile proprii, societatea fiind nevoită să apeleze la surse externe de finanțare.

Fondul de rulment străin (FRS) prezintă suma datoriilor pe termen mediu și lung utilizate
pentru finanțarea societății.
Formula de calcul:
FRS = Capital permanent – Capital propriu

Indicatorul poate avea valori pozitive sau neutre astfel:
– valoarea pozitivă (FRS >0) este dată de existența împrumuturilor pe termen mediu și lung
în capitalul permanent
– valoarea neutră (FRS=0) reflectă inexistența datoriilor pe termen mediu și lung,
societatea finanțându -se doar din capitalul propriu.

Necesarul de fond de rulment (NFR) “semnifică nevoile financiare ale entității generate
de executarea unor operațiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă, al cărui total
trebuie acoperit cel puțin parțial de resurse stabile. ”17

16 Horia Cristea, Ioan Talpoș și alți autori, Gestiunea financiară a societăților comerciale, Editura Mirton,
Timișoara, 2001, p. 133.
17 Larissa -Margareta Bătrâncea , Andrei Moscviciov , Ioan Bătrâncea , Analiza financiară a întreprinderilor
românești, Editura R isoprint, Cluj -Napoca , 2012, p. 13 7.

17 Mărimea necesarului de fond de rulment reflectă efortul fi nanciar care trebuie depus de către
societate, fie prin aporturi noi la capitalul propriu, fie prin îndatorare.
Formula de calcul:
NFR = (Active Circulante – Disponibilități bănești) – Datorii pe termen scurt

Necesarul de fond de rulment poate fi:
– pozitiv , în situația în care activele circulante, mai puțin disponibilitățile bănești, au
valoare mai mare decât datoriile pe termen scurt. În această situație societatea se
confruntă cu încetinirea ritmului încasărilor și creșterea ritmului plăților , ceea ce
afectează capacitatea de plată într-un mod nefavorabil.
– negativ , atunci când activele circulante, în afară de diponibilitățile bănești, sunt mai
reduse decât datoriile pe termen scurt. Acest fapt se datorează creșterii vitezei de rotație
a activelor circulant e și existența unor termene de plată a datoriilor avantajoase pentru
întreprindere , fiind o situație favorabilă societății.

Trezoreria netă (TN)
Trezoreria netă reprezintă un excedent al fondului de rulment față de necesarul de fond de
rulment, respectiv a disponibilităților față de creditele pe termen scurt.
Se utilizează următoarea formulă:
TN = Fondul de rulment – Necesar de fond de rulment

Trezoreria netă poate fi interpretată prin fluctuația fondului de rulment și a necesarului de
fond de rulment, astfel putem avea următoarele situații:
– trezorerie pozitivă (TN >0), ceea ce reflectă faptul că fondul de rulment este superior
necesarului de fon d de rulment , așadar este asigurată finanțarea ciclului de exploatare,
iar pe lângă acest fapt avem și un excedent al trezoreriei;
– trezoreria negativă (TN <0), este situația inversă a trezoreriei pozitive, fondul de rulment
fiind inferior neces arului de fond de rulment. În această situație nu există disponibilități
suficiente acoperirii necesităților, astfel întreprinderea este nevoită să apeleze la surse
bănești de origine bancară;
– trezoreria egală cu 0, este situația în care fondul de rulment este egal cu necesarul de
fond de rulment.18

18 Mihai Toma, Felicia Alexandru, Finanțe și gestiune financiară de întreprindere , Editura Economică, București,
1998, p. 383.

18 1.4. Ratele de structură financiară

“Structura capitalului utilizat de întreprindere are o deosebită importanță în aprecierea
poziției financiare a acesteia. Totodată, gradul de risc al activității și al activelor necesare, p oziția
financiară, precum și flexibilitatea financiară a întreprinderii reprezintă factori decisivi în
constituirea structurii financiae. Aprecierea acesteia necesită calcularea ratelor de structură
financiară. ”19
Prin u tilizarea ratelor de structură în cadrul analizei financiare se apreciază efectele pozitie
sau negative ale îndatorării asupra gestiunii întreprinderii.
Putem aminti următoarele rate:20
 Rata autonomiei financiare globale (Rafg)
Rata prezintă gradul de independență financiară a întreprinderii.
Rafg = Capital propriu
Capital propriu +Total datorii x100
 Rata autonomiei financiare la termen (Raft)
O rată suplimentară în cadrul analizei ratei autonomiei financiare este rata autonomiei
financiare la termen, care prezintă ponderea în care datoriile pe termen lung asistă la constituirea
capitalului permanent.
Raft = Capitaluri proprii
Capitaluri permane nte x 100
 Rata stabilității financiare (Rsf)
Rsf = Capital permanent
Capital propriu +Total datorii x100
Rata stabilității financiare reflectă stabilitatea finanțărilor, respectiv maturitatea elementelor
de capital și datorii.
 Rata îndatorării
Măsoară ponderea în care societatea este îndatorată. Această pondere se poate determina atât
global, cât și la termen, astfel:
– Rata îndatorării globale (Rîg):
Rîg = Datorii totale
Capital propriu +Total datorii x100
– Rata îndarorării la termen (Rît):
Rît = Datorii pe termen lung
Capital permanent x100

19 Monica Petcu, Analiza economico -financiară a întreprinderii, Editura Economică, București, 2003, p. 425.
20 Ioan Nistor, Finanțele întreprinderii, Editura Presa Universitară clujeană, Cluj -Napoca, 2002, p. 292.

19 1.5. Rentabilitatea

„Rentabilitatea apare ca un instrument hotărâtor în mecanismul economiei de piață, în
vederea orientării producției în raport cu cerințele consumatorilor. Aceasta presupune ca veniturile
obținute în urma vinderii și încasării producției fabricate să fie mai mari decât cheltuielile
efectuate. Profitul, ca indicatoru absolut al rentabilității, constituie premisa și consecința unei
afaceri. ”21
Ratele de rentabilitate sunt indicatori ce măsoară profitabilitatea societății, fiind printre cei
mai relevanți indicatori prin care se apreciează eficiența generală a activității unei societăți.
Ratele care definesc rentabilitatea sunt:
 Rata rentabilității economice
RRE = Profit brut /net
Active totale x 100
Rata rentabilității economice se determină ca raport între profitul brut sau net obținut și
active, măsurând gradul de rentabilitate a întregului capital investit, materializat în activele
societății.
 Rata rentabilității financiare
RRF = Profit net
Capitaluri proprii x100
Rata rentabili tății financiare măsoară productivitatea capitalului, cu alte cuvinte se măsoară
eficiența investițiilor efectuate. Astfel, elementele de calcul sunt rezultatul net obținut si capitalul
propriu.
Caracteristici:22
– măsoară plasamentul financiar;
– măsoară majorarea avuției societății;
– este sub influența îndatorării înterprinderii;
– remunerează acționarii prin dividende.
 Rata rentabilității resurselor consumate
RRG = Profit net
Cheltuieli totale x100
Exprimă eficiența cheltuielilor, fiind deosebit de utilă în elaborarea bugetelor de venituri și
cheltuieli, având rol și în determinarea prețurilor de vânzare a produselor sau tarifelor de prestări
de servicii.

21 Costache Rusu, Diagnostic economico -financiar, Editura Economică, București, 2006, p. 241.
22 Costache Rusu, Diagnostic economico -financiar, Editura Economică, București, 2006, p. 267.

20 Evidențierea consumurilor de resurse se real izează în conturile de cheltuieli. Eficiența
acestor consumuri se poate aprecia în raport cu rezultatele obținute, pe baza ratei rentabilității
resurselor consumate.23

1.6. Lichiditatea și solvabilitatea

Conform cadrului general elaborat de Consiliul IASC, noțiunile de lichiditate și solvabilitate
sunt definite astfel:24
– lichiditatea reprezintă disponibilitatea de a utiliza numerarul în viitorul apropiat după
luarea în calcul a obligațiilor financiare aferente acestei perioade;
– solvabilitatea se referă la dis ponibilitatea de a utiliza numerarul pe o perioadă mai lungă
de timp, în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente.
Lichiditatea pe termen scurt a unei societăți reprezintă posibilitatea acesteia de a onora
obligațiile pe termen scurt, c u alte cuvinte abilitatea de a transforma bunurile în bani. Lipsa
lichidității poate duce la imposibilitatea unei companii de a profita de disconturile favorabile sau
de oportunitățile profitabile. Probleme mai mari în cazul lipsei lichidității pot apărea în situația în
care societatea nu își poate acoperii obligațiile curente, ceea ce duce la vânzarea bunurilor sau
investițiilor, iar în cel mai rău caz lipsa lichidității duce la insolvabilitate sau faliment.
În cazul acționarilor, lichiditatea scăzută rezultă profitabilitate mică și oportunități scăzute,
sau chiar pierdere. Lipsa lichidității poate provoca probleme și în relațiile cu furnizorii și clienții
prin imposibilitatea plății datoriilor față de aceștia , ceea ce duce la scăderea încrederii în societate.
Ratele utilizate în calculul lichidității sunt:
 Rata lichidității generale
RLG = Active circulante
Datorii pe termen scurt x100
“Rata lichidității generale exprimă gradul de solvabilitate pe termen scurt, respectiv
proporția în care obligațiile curente sunt acoperite prin conversia activelor curente în lichidități,
corespunzător termenelor de exigibiliate. ”25

23 Monica Petcu, Analiza economico -financiară a întreprinderii, Editura Economică, București, 2003, p. 384.
24 Larissa -Margareta Bătrâncea , Andrei Moscviciov , Ioan Bătrâncea , Analiza financiară a întreprinderilor
românești, Editura Ris oprint, Cluj -Napoca, 2012, p. 144.
25 Larissa -Margareta Bătrâncea , Andrei Moscviciov , Ioan Bătrâncea , Analiza financiară a întreprinderilor
românești, Editura Ris oprint, Cluj -Napoca, 2012, p. 153.

21 O creștere mai rapidă a datoriilor curente față de activele curente duce la scăderea ratei
lichidit ății, astfel apar probleme de echilibru. Indicatorul evidențiază proporția în care datoriile pe
termen scurt pot fi acoperite într -o perioadă mai mică de un an.
Rata lichidității generale se bazează pe ipoteza că stocurile pot fi transformate imediat în
lichidități, iar creanțele comerciale recuperate într -un termen mai scurt decât cel în care trebuie
plătite datoriile.
 Rata lichidității intermediare
RLI = Active circulante −Stocuri
Datorii pe termen scurt x100
Rata lichidității intermediare scoate în evidență capacitatea activelor curente, altele decât
stocurile, de a finanța datoriile scadente. În cazul acestui indicator accentul cade pe casă și conturi
la bănci, investiții pe termen scurt și creanțe în relați e cu datoriile curente, astfel oferă o viziune
mai clară asupra lichidității. Factorii care pot duce la o rată a lichidității scăzută sunt datoriile
curente prea mari, folosirea fondurilor pentru finanțarea activelor fixe sau stocurile prea ridicate.
 Rata lichidității efective
RLE = Disponibilități bănești
Datorii pe termen scurt x100
Rata lichidității efective măsoară ponderea în care disponibilitățile bănești acoperă datoriile
curente. Această rată este cea mai restrictivă metodă de calcul a lichidității, deoarece se ia în calcul
doar numerarul efectiv și titlurile de plsament ușor convertibile în numerar.

1.7. Costul capitalului

“Într-o economie de piață folosirea unor resurse diferite de capital implică anumite costuri,
de regulă, proporționale cu valoarea (prețul lor). Ca urmare, din punct de vedere financiar sursele
de formare a capitalului trebuiesc structurate de așa manieră încât să ofere informațiile necesare
atragerii și folosirii capitalul ui, care presupun costurile cele mai reduse. ”26
Costul capitalului reprezintă un concept fundamental în determinarea valorii fianciare a
întrepinderii dar și în analiza investițională.
Costul capitalului propriu reprezintă rata de capitalizare pretinsă de acționari. Această rată
de capitalizare este de fapt rata de randament minimă, care determină acționarii să renunțe la
vânzarea acționiunilor, iar pe furnizoii de capital sa cumpere acțiuni. Un factor de influență a ratei
de randament îl constituie mărimea dividendului sperat, care la rândul lui este influențat de

26 Ioan Nistor , Finanțele întreprinderii, Editura Presa Universitară clujeană, Cluj -Napoca, 2002, p. 273.

22 mărimea profitului anual, cât și de hotărârea adunării generale a acționarilor cu privire la
repartizarea profitului net. În același timp, costul capitalului propriu reflectă valoarea de piață a
înterprinderii, ceea ce înseamnă că fluxurile nete de trezorerie degajate pe parcursul exercițiului
servesc la remunerarea investitorilor. În cadrul remunerării creditorii au prioritate, iar acționarii
sunt beneficiarii diferenței pozitive rămase dintre flu xurile nete de trezorerie și dobânzile plătite.
În cazul în care fluxurile de trezorerie sunt mai mici sau egale cu dobânzile care trebuie plătite,
atunci valoarea capitalurilor proprii este zero.
Costul capitalului împrumutat este rezultatul diferenței dintre sumele primite ca împrumut
și cheltuielile aferente capitalului împrumutat, cum ar fi plata dobânzilor, rambursările periodice
și alte cheltuieli financiare. Costul real al împrumutului reflectă prețul tuturor operațiunil or
necesare obținerii creditului, astfel în cazul unui credit clasic, fără comisioane diverse, fără primă
de emisiune sau rambursare, costul împrumutului este dat de dobânda nominală.27
Factori care înfluențează nivelul costului capitalului împrumutat:
– mărimea creditului;
– rata dobânzii;
– perioada de creditare.

27 Ioan Nistor , Finanțele întreprinderii, Editura Presa Universitară clujeană, Cluj -Napoca, 2002, p. 279.

23 CAPITOLUL II.
SURSELE DE FINANȚARE ALE ÎNTREPRINDERII

Din punct de vedere al aparenței fondurilor , remarcăm împărțirea acestora în două categorii :
 Finanțare din fonduri proprii, încadrându -se în acestă categorie autofinanțarea,
creșterile de capital prin noi aporturi din partea proprietarilor sau asociaților și
creșteri de numerar prin încorporarea rezervelor la capitalul social.
 Finanțare prin angajamente la termen, cum ar fi cre ditele bancare sau creditele
obligatare.
Întreprinderile în cadrul unui exercițiu financiar au nevoie atât de fonduri de lungă durată,
cum este în cazul activelor imobilizate, cât și de fonduri de scurtă durată, care sunt utilizate în
cadrul activelor circulante.

2.1. Surse de finanțare proprii

2.1.1. Resursele proprii interne

Autofinanțarea este cel mai răspândit principiu de finanțare și presupune că întreprinderea
își asigură dezvoltarea cu forțe proprii , folosind drept sursă de finanțare o parte a profitului obținut
din exercițiile financiare anterioare.
Politica de autofinanțare a unei societăți reprezintă sinteza căilor de producție, comerciale și
financiare, care orientează activitatea sa. Sursele au tofinanțării rezultă din performanțele
economice și financiare și sunt grupate după posibilitățile repartizării beneficiilor, amortizării și
după politica de îndatorare.
Autofinanțarea creează anumite avantaje atât pentru acționari, cât și pentru societat e ca
persoană juridică. Avantajul acționarilor constă în faptul că în urma autofinanțării crește valoarea
bursieră a întreprinderii, crește cursul acțiunilor deținute de ei, astfel crește și avuția acestora. Pe
lângă acest fapt, sunt acordate unele reducer i de impozitare , încurajând astfel reinvestirea
profitului. Întreprinderea, ca persoană juridică, este avantajată întrucât nu trebuie să apeleze nici
la acționari și nici la alte surse externe, cum ar fi piața financiară.
Pe lângă avantajele prezentate, au tofinanțarea poate avea și anumite dezavantaje (în cazul în
care se exagerează în această direcție), cum ar fi ruperea de piața financiară. Astfel, se poate scăpa
din vedre costul capitalului propriu comparativ cu costul capitalului împrumutat și se creeaz ă
aparența că primul ar fi oarecum gratuit.

24 Decizia de autofinanțare este sub influența unor factori externi, cum ar fi fiscalitatea, diverse
constrângeri privind accesul pe piața financiară sau diverse constrângeri juridice. Fiscalitatea are
rol important în luarea deciziei de autofinanțare, deoarece în cazul reinvestirii profitului,
întreprinderea beneficiează de facilități fiscale. Prin reinvestire se reduce baza impozabilă,
impozitul datorat statului se micșorează și totodată se majorează patrimoniul acționarilor prin
dezvoltarea întreprinderii , din acest motiv acționarii încurajează această modalitate de finanțare .
În cazul societăților necotate la bursă autofinanțarea reprezintă cea mai rapidă și necostisitoare
sursă de finanțare .28
Capacitatea de aut ofinanțare reprezintă un surplus monetar care este rezultatul
operațiunilor de încasări și plăți efectuate de întreprindere într -o perioadă de timp. Aceasta poate
fi determinată cu ajutorul unor variabile economice, cum ar fi previziunile de vânzări și de costuri,
dar și cu ajutorul unor variabile financiare, care au în vedere împrumuturile.29
În literatura de specialitate se face distincție între capacitatea de autofinanțare potențială și
reală. Capacitatea de autofinanțare potențială reprezintă totalitatea fondurilor degajate de
activitatea întreprinderii menite să remunereze capitalurile proprii și să finanțeze proiectele de
investiții ale firmei.
Capacitatea de autofinanțare reală are în vedere doar acea parte din fondurile proprii
destinate reinvestirii.
Capacitatea de autofinanțare potențială (CAFp) se calculează cu următoarea formulă :
CAFp = (Venituri totale – Cheltuieli totale – Cheltuieli fin anciare – Amortizare) (1 – Cota
de impozitare) + Amortizare
Capacitatea de autofinanțare reală (CAFr) se calculează conform următoarei formule :
CAFr = CAFp – Dividende acordate.

2.1.2. Resursele proprii externe

Resursele proprii externe constau în disponibilitățile în bani și în natură obținute de către
societate de la acționari sau asociați , la constituirea acesteia sau ulterior cu prilejul majorărilor de
capital.

28Mihai Toma, Felicia Alexandru, Finanțe și gestiune financiară de întreprindere , Editura Economică, București,
1998, p. 104 -106.
29 Mihai Toma, Felicia Alexandru, Finanțe și gestiune financiară de întreprindere , Editura Economică, București,
1998, p. 109.

25 a) Aporturile inițiale
Aportirile inițiale sunt reprezentate de capitalul social, care reprezintă premisa constituirii
societății comerciale. Din capitalul social se pot realiza primele cheltuieli ale societății și totodată
acesta constituie o garanție în cazul în care societatea dorește să recurgă la împrumuturi.30
b) Creșterea capitalului prin aport în numerar
“Creșterile de capital prin noi aporturi în numerar conduc la sporirea mijloacelor bănești ale
societății comeciale, la creșterea lichidității financiare, spre deosebire de celelalte creșteri de
capital – prin încorporarea rezervelor și conversiunea datoriilor – care nu fac altceva decât să
modifice structura juridică a capitalurilor proprii și a datoriilor. ”31
O modalitate aparte a majorării capitalului prin aport în lichidități îl reprezintă vânzările de
acțiuni. Prin achiziționarea acțiunilor, în schimbul disponibilităților, acționarii primesc acțiuni care
le conderă dreptul de dividend, dreptul de vot, dreptu l de coproprietari.
Creșterea capitalului prin aport în numerar prezintă atât avantaje pentru societate, cât și
pentru acționari. Societatea este avatajată prin faptul că se ating obiectivele legate de creșterea
economică, se utilizează resurse de finanța re sporite și nu în ultimul rând are loc consolidarea
capitalului propriu. Acționarii sunt avantajați prin obținerea unei rentabilități sperate în funcție de
politica de dividend promovată și prin creșterea valorii de piață a acțiunilor ca efect al îmbunăt ățirii
poziției pe piață a întreprinderii.
c) Creșterea capitalului prin aport în natură
Creșterea capitalului prin aport în natură reprezintă o modalitate indirectă de extindere a
activității, majorându -se capitalul propriu și poate apărea și prin intermediul operațiunilor de
fuziune sau absorbție. În acest caz, ca și aport, în loc de lichid ități se aduce un activ în natură.
d) Creșterea capitalului prin încorporarea rezervelor
Creșterea capitalului prin încorporarea rezervelor nu aduce resurse financiare noi pentru
societate, fiind o operațiune fără flux financiar, întrucât și până la încorporarea în capital acele
sume existau în patrimoniu. În urma încorporării, fiecare acționar este beneficiar de acțiuni noi
distribuite cu titlu gratuit, însă acest benefici u depinde de numărul acțiunilor deținute până în acel
moment.
Sub aspect tehnic, operațiunea de creștere a capitalului prin încorporarea rezervelor se poate
realiza în două variante:
– prin creșterea valorii nominale a vechilor acțiuni;
– prin emisiune de noi acțiuni cu aceeași valoare nominală cu cele existente anterior.

30 Horia Cristea, Ioan Talpoș și alți autori, Gestiunea financiară a societăților comerciale, Editura Mirton,
Timișoara, 2001, p. 29.
31Mihai Toma, Felicia Alexandru, Finanțe și gestiune financiară de întreprindere , Editura Economică, București,
1998, p. 135.

26 Indiferent de aspectul tehnic, această operațiune contribuie la întărirea încrederii partenerilor
de contract și a băncilor în întreprindere.
e) Creșterea capitalului prin conversiunea datoriilo r
Creșterea de capital prin convertirea datoriilor este operațiune u tilizată de marile societăți
comerciale pe acțiuni , care la un moment dat au efectuat împrumuturi obligatare,emițând
obligațiuni convertibile în acțiuni.
Convertirea obligațiunilor în acțiuni conduce la o majorare de capital fără flux financiar
pozitiv, sursele societății rămân aceleași, numai că împrumutul obligatar devine capital social.32

2.2. Surse de finanțare prin împrumut

Capitaluri le împrumutate pot fi grupate în trei categorii din punct de vedere al termenilor
de acordare sau utilizare . Acestea sunt împrumutuile pe termen scurt, împrumuturile pe termen
mediu și împrumuturile pe termen lung.
Împrumuturile se pot clasifica și după un alt criteriu, care scoate în evidență destina ția lor,
și anume împrumuturi ce au rol în finanțarea activelor fixe și împrumuturi ce au rol în finanțarea
activelor circulante.

2.2.1. Capitalurile împrumutate pe termen lung

Împrumuturile pe termen lung sunt foarte variate în ceea ce privește natura ș i obiectul lor.
Întreprinderile pot apela la economiile publice prin diverse tipuri de împrumuturi pe bază de titluri ,
precum și la bănci sau la stat. Capitalurile împrumutate pe termen lung su nt împrumuturile care
depășesc o perioadă de 5 ani, finanțând investiții care depășesc această perioadă. În cadrul
împrumuturilor pe termen lung putem aminti împrumuturile obligatare, împrumuturile de la stat,
dar și împrumuturile d e la bănci.
Împrumuturile obligatare reprezintă o formă a creditului pe termen lung, c aracterizându –
se prin emisia în public a obligațiunilor. Emisiunea obligațiunilor asigură fonduri împrumutate,
generând cheltuieli cu plata dobânzilor și restituirea creditului. Nevoile financiare ale unei societăți
comerciale pot fi satisfăcute atât prin emisiunea de obligațiuni cât și prin emisiunea de acțiuni.
În cazul împrumuturilor obligatare, întreprinderea remite împrumutătorilor un număr de
titluri în schimbul fondurilor acordate. Deținătorii titlurilor au un venit anual cu dobândă fixă sub

32 Mihai Toma, Felicia Alexandru, Finanțe ș i gestiune financiară de întreprindere , Editura Economică, București,
1998, p. 138.

27 forma c upoanelor, dar nu beneficiează de nici un drept de decizie în cadrul întreprinderii și nici de
dreptul la dividende.
Obligațiunile se caracterizează prin :
 valoarea nominală, care servește drept bază de calcul a dobânzii ;
 rata dobânzii, care aplicată la valoarea nominală rezultă suma cuponului ;
 prețul de emisie ;
 prețul de rambursare.33
În funcție de anumite trăsături specifice obligațiunilor, se poate face următoarea clasificare :
 Obligațiuni simple sau clasice ;
 Obligațiuni cu dobânzi variabile;
 Obligațiuni convertibile în acțiuni;
 Obligațiuni cu bonuri de subscripție la acțiuni;
 Obligațiuni cu cupon zero;
 Obligațiuni perpetue;
 Euro -obligațiuni. 34

Împrumuturile de la stat reprezintă intervenții financiare ale statului, în scopul dezvoltării
economiei, acordate întreprinderilor care prezintă dificultăți în procurarea capitalului necesar de
pe piața financiară.
Împrumutu l de la b ancă pe termen lung reprezintă un împrumut obținut de la o bancă
comercială, care trebuie rambursat într -o perioadă mai mare de 5 ani și care sunt negociate între
bancă și societate.
Împrumutul bancar este cea mai folosită formă de finanțare a unei societăți. Costul unui
credit bancar este reprezentat de dobândă, anumite comisioane, dar și alți parametri importanți ,
cum ar fi durata creditului, dobânda fixă sau variabilă și costurile rambursării în avans. Banca
comercială a probă sau respinge cererea întreprinde rii în funcție de rezultatele analizei situațiilor
financiare împreună cu o serie de documente și dovezi legate de activitatea trecută și previziuni
pentru activitatea viitoare, și în funcție de capacitatea întreprinderii de a utiliza sumele primite
într-un mod eficient, astfel încât să ramburseze creditul în condițiile stabilite.
Creditul pe termen lung oferă unele avantaje față de creditul obligatar , cum ar fi :
– rapiditatea în acordare, ceea ce rezultă din negocierea părților și documentelor minime
necesa re, așadar decizia de acordare se ia în cel mai scurt tim p posibil ;

33Mihai Adochiței, Finanțele întreprinderii, Editura Sylvi, București, 2000, p. 65 -67.
34 Ioan Nistor, Finanțele întreprinderii, Editura Presa Universitară clujeană, Cluj-Napoca, 2002, p . 47-48.

28 – flexibilitatea viitoare, constă în posibilitatea modificării condițiilor contractuale, în cazul
schimbării condițiilor economice avute la data acordării creditului bancar ;
– costurile reduse , sunt influențate de perioada acordării creditului și de rata dobânzii, care
poate să fie fixă sau variabilă. Indiferent de form a dobânzii creditului bancar , aceasta
este mai mic decât în cazul creditului obligatar.

2.2.2. Capitalurile împrumutate pe termen mediu

Creditele pe termen mediu au rolul de a acoperi nevoile financiare determinate de achiziția
imobilizărilor care au o durată între 1 și 5 ani.
În acordarea creditelor pe termen lung și mediu în economia de piață s -au impus anumite
reguli financiare care au în vedere următoarele :
 fondurile împrumutate nu pot depăși fondurile proprii ;
 durata minimă a împrumuturilor nu trebuie să fie mai mică decât durata de folosință a
investițiilor ;
 rambursarea acestor credite este garantată în special pe seama rentabilității viitoare a
societății.
În cadrul creditelor pe termen mediu se poate face distincție între creditul pe termen mediu
propriu -zis și creditul pe termen scurt -prelungit , ambele fiind acordate de regulă de bănci.
Creditul pe termen scu rt-prelungit se acordă pentru nevoile întreprinderii, cum ar fi
necesitățile de exploatare, vânzări în export sau în rate precum și pentru achiziții de materii prime.
Împrumuturile pe termen scurt au o durată până la 1 an, în schimb creditul prelungit poate av ea o
durată până la 2 sau 3 ani, fiind finanțate cicluri de fabricație și de comercializare mai mari ca
durată.35
Creditul leasing presupune un mod de finanțare prin care o bancă, o instituție financiară
achiziționează , la cererea unei întreprinderi, bunuri pentru a le închiria acesteia, în schimbul unei
redevențe periodice. Astfel, întreprinderea care folosește bunurile închiriate nu este și proprietarul
lor, ea are doar dreptul de folosință pe o perioadă stabilită.
În ca drul acestui credit se închiei un contract între instituția financiară specializată și
societate, în care este precizat posibilitatea beneficiarului de a achiziționa bunul la sfârșitul
perioadei la un preț avantajos. Leasingul oferă posibilitatea dezvoltăr ii, modernizării atât
societăților mari, cât și celor de dimensiuni mai reduse, fiind un mijloc suplimentar de finanțare în
scopul realizării programului de investiții.
Caracteristici:

35 Mihai Adochiței, Finanțele întreprinderii, Editura Sylvi, București, 2000, p. 73.

29 – se încheie pe o perioadă determinată, în general, până la amortizarea b unului;
– la expirarea contractului există posibilitatea înapoierii bunului sau achiziționării acestuia
la o valoare reziduală.
Creditul leasing, ca și celelalte forme de împrumut prezintă anumite avantaje și
dezavantaje.36 Printre avantaje putem aminti următ oarele:
 posibilitatea împrumuturilor bancare, capitalul propriu fiind neangajat;
 facilități fiscale, micșorându -se baza impozabilă;
 participă la majorarea diponibilităților de finanțare a întrepinderii;
 permite accelerarea dezvoltării, fără afectarea autonomiei financiare.
Dezavantajele finanțării prin leasing sunt:
 redevențe și comisioane relativ ridicate;
 impune necesitatea obținerii unei rentabilități cel puțin acoperitoare;
 afectează autofinanțarea ca urmare a obligațiilor periodice de plată.

2.2.3. Capitalurile împrumutate pe termen scurt

Capitalurile pe termen scurt se acordă pe o perioadă mai mică de un an, în scopul finanțării
operațiunilor de exploatare, adică finanțarea activelor circulante. Avantajul acestor surse îl
reprezintă faptul c ă sunt mai ieftine decât cele pe termen lung.
Principalele surse specifice de finanțare pe termen scurt sunt: 37
– creditul comercial (creditul furnizor);
– resursele generte din activitatea de exploatare;
– creditul de trezorerie;
Creditul comercial este creditul consimțit de furnizori, care constă din cumpărarea de
bunuri cu plata la termen (de la câteva zile până la câteva luni). Acest credit este ieftin și ușor de
obținut.
Resursele generate de activitatea de exploatare pot proveni din modul de plată a salariilor
și a contribuțiilor aferente, a contribuțiilor și impozitelor către bugetul de stat, din modul de
decontare cu anumiți furnizori de utilități.
Creditul de trezorerie este un credit bancar pe termen scurt destinat să asigure echilibrul
de trezor erie curent al societății. Acesta, în funcție de fiecare bancă îmbracă diferite forme:

36 Mihai Toma , Felicia Alexandru , Finanțe și gestiune financiară de întreprindere , Editura Ec onomică, București,
1998, p. 185.
37 Ph. Avare și al ți autori, Gestiune și analiză financiară, Editura Economică, București, 2002, p. 156.

30 – Creditul prin cont curent reprezintă o înțelegere cu banca în urma căreia în limita unui
plafon stabilit firma poate să facă plăți din contul curent chiar dacă în acel moment nu
are bani în sold.
– Factoringul este operațiunea prin care în mod practic are loc vânzarea facturilor
societății către o bancă. Costul factoringului este considerat un cost mare, datorită
procentului încasat din facturi, diferite comisioane și dob ânzi, care depind de calitatea
debitorilor, sumele facturate etc.
– Linia de credit reprezintă o sumă pusă zilnic la dispoziție de bancă în baza unui contract
de credit pe termen de șase luni până la un an. Costurile acestui credit sunt relativ scăzute
și constă în dobânda pentru suma utilizată și comisionul de neutilizare a sumei care nu a
fost utilizată. Acest tip de credit este des folosit din cauza costurilor scăzute în raport cu
valoarea sa.

31 CAPITOLUL III.
STUDIU DE CAZ LA TOP SPORT CLOTHING AIUD

3.1. Prezentarea generală a întrepinderii

SC TOP SPORT CLOTHING SRL din Aiud a fost înființat ă în anul 2013 de către patru
asociați străini, fiecare contribuind cu 25% la capitalul social, aportul acestora fiind de 200 RON,
divizat în 20 de părți sociale cu o valoare nominală de 10 RON. În anul 201 5 asociații societății
contribuie la dezvoltarea societății printr -un aport în sumă de 55.000 RON, având în prezent
fiecare asociat 1.380 de părți sociale .

Graficul 3.1.1. Structura acționariatului

SC TOP SPORT CLOTHING SRL este o societate cu răspundere limitată, conform art. 2,
punctul e din legea nr. 31/1990 (legea privind societățile comerciale), care își desfășoară activitatea
conform statutului său și a legislației în vigoare, în minicipiul Aiud, județul Alba, str. Tribun
Tudoran, nr. 7 , cod poștal 515200 . A fost înregistrat la Registrul Comerțului Județului Alba sub
numarul J01/197/2013 și la Administrația Finanțelor Publice cu codul de înregistrare fiscală RO
31416020. Societatea este înregistrată ca și plătitoare de TVA (la facturare).
Obiectivul de activitate c onform Codului CAEN (Clasificarea Activităților din Economia
Română) este 1419 “Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte și accesorii ”.

25%
25%
25%
25%Acționar1
Acționar2
Acționar3
Acționar4

32 Obiectivul de activitate constă în :
a) Producție
Producția constă în fabricarea articolelor de îmbrăcăminte și accesorii de sport cum ar fi
tricouri, salopete, cotiere, pantaloni speciali pentru cicliști , hanorace , costume de schi, costume de
baie etc . Fabricarea produselor se realizează în halele societății care sunt împarțite în mai multe
secții :
 Patru secții de producție dotate cu mașini de cusut, mașini de surfilat, mașini de
întins elastic și mașini de ornament cu 2,3 sau 4 ace . În aceste secții se realizează
prelucrarea articolelor , adăugându -se materialele auxiliare cum ar fi ața, fermoare,
etc.
 Departamentul de imprimare, unde are loc transferul culorilor direct pe țesătură și
realizarea imprimeurilor.
 Departamentul de transfer termic , unde se realizează lipirea la cald a etichetelor cu
informațiile obligatorii pe produse.
 Departamentul de fin isat – ambalat , unde se abalează produsele finite în pungi și
cutii de carton, fiind astfel pregătite pentru transport.

b) Prestări servicii :
Societatea prestează servicii pentru societăți din UE cu care are încheiat contract, prețul
prestației pe fiecare articol fiind stabilit în euro și înregistrat în contabilitate la cursul de referință
al zilei în care se facturează. Contractele sunt negocia te de cele două părți și sunt menționate
condițiile , modalitățile de plată, termenele etc.
Relațiile firmă – clienți sunt în general de bună înțelegere ceea ce înseamnă corectitudine
din partea societății în privința livrărilor și respectarea termenelor de plată din partea clienților.
Etapele prestării serviciilor :
 Primirea diferitelor piese/articole de îmbrăcăminte sport din import pe bază de aviz ;
 Transferul culorilor și realizarea imprimeurilor ;
 Transferul termic al etichetelor cu informații pe produse ;
 Prelucrarea articolelor la mașini de cusut ;
 Finisarea și ambalarea articolelor ;
 Livrarea articolelor la clienții de la care au fost primite, însoțite de aviz ș i factura de
prestări servicii;
 Încasarea facturilor de prestații de la clienți prin bancă .

33 Organigrama entității :

Numărul mediu al angajaților cu contract de muncă a crescut considerabil de la înființarea
societății până în prezent. În anul înființării societății a fost înregistrat un număr mediu de angajați
de 48 de persoane, acesta ajungând sa se dubleze un an mai târziu, fiind 86 de persoane , iar î n anul
2015 crește la 98 de persoane . În anul 2016 numărul mediu de persoane crește la 126 de persoane ,
din care 7 persoane sunt indirect productivi (director ge neral, asistent secretar, contabil, agent pază
și 3 mecanici), iar restul de 119 de persoane sunt direct productivi (personal calificat și necalificat).

Graficul 3.1. 2. Numărul mediu de angajați în perioada 2013 -2016

050100150
2013 2014 2015 2016488698126Administrație
Director general
Șef departament transfer termic
Șef departament finisat -ambalat Asistent secretar director Șef secția I
Contabil Șef secția II
Agent pază Șef secția III
Mecanic Șef secția IV
Șef departamentu imprimare

34 Societatea este condusa de consiliul de administrație, format din cei 4 asociați și director
general, care pe baza informațiilor primite de la compartimente iau decizii în vederea obținerii
unor rezultate cât mai performante . Compartimentele transmit informații către conducere pe bază
de doc umente, cum ar fi raportul de producție, documente financiar – contabile sau facturi în raport
cu activitatea desfășurată într -o anumită perioadă de timp. Domeniul gestiunii financiare este o
problemă de mare responsabilitate, incluzând utilizarea cu efici ență a activelor fixe și circulante,
colectarea capitalurilor și deciziilor de utilizare a acestora. Deciziile financiare, strategice și tactice
trebuie să conducă la menținerea echilibrului fluxurilor financiare și a nivelului așteptat de
rentabilitate. D in acest motiv există necesitatea realizării unei evaluări a capitalurilor de care
dispune societatea și de care are nevoie pentru a desfășura activitatea în vederea dezvoltării.
În următoarele tabele sunt prezentate bilanțurile prescurtate ale societății comerciale TOP
SPORT CLOTHING SRL din perioa da 2013 -2016.

Tabelul 3.1.1. Bilanț prescurtat la 31.12.2013.
ACTIVE RON DATORII ȘI CAPITALURI RON
Active imobilizate 342.938 Total datorii 390.639
Active circulante 74.031 – Datorii pe termen scurt 390.639
– Stocuri 0 – Datorii pe termen lung 0
– Creanțe
– 58.797 Provizioane 0
– Casa și conturi la bănci 15.234 Venituri în avans 0
Cheltuieli în avans 0 Total capital propriu 26.330
– Capital subscris vărsat
– 200
– Patrimoniul regiei 0
Rezultatul exercițiului financiar 26.130
Total active 416.969 Total datorii și capitaluri 416.969

Tabelul 3.1. 2. Bilanț prescurtat la 31.12.2014.
ACTIVE RON DATORII ȘI CAPITALURI RON
Active imobilizate 342.938 Total datorii 512.766
Active circulante 74.031 – Datorii pe termen scurt 512.766
– Stocuri 0 – Datorii pe termen lung 0
– Creanțe
– 355.098 Provizioane 0
– Casa și conturi la bănci 63.231 Venituri în avans 0
Cheltuieli în avans 0 Total capital propriu 401.780
– Capital subscris vărsat
– 200
– Patrimoniul regiei 0
Rezultatul exercițiului financiar 401.580
Total active 914.546 Total datorii și capitaluri 914.546

35 Tabelul 3.1. 3. Bilanț prescurtat la 31.12.2015.
ACTIVE RON DATORII ȘI CAPITALURI RON
Active imobilizate 614.745 Total datorii 852.854
Active circulante 575.118 – Datorii pe termen scurt 852.854
– Stocuri 0 – Datorii pe termen lung 0
– Creanțe
– 301.400 Provizioane 0
– Casa și conturi la bănci 273.718 Venituri în avans 0
Cheltuieli în avans 0 Total capital propriu 337.009
– Capital subscris vărsat
– 55.200
– Patrimoniul regiei 0
Profitul exercițiului financiar 114.513
Total active 1.189.863 Total datorii și capitaluri 1.189.863

Tabelul 3.1. 4. Bilanț prescurtat la 31.12.2016.
ACTIVE RON DATORII ȘI CAPITALURI RON
Active imobilizate 913.696 Total datorii 894.935
Active circulante 1.023.947 – Datorii pe termen scurt 769.935
– Stocuri 0 – Datorii pe termen lung 125.000
– Creanțe
– 752.815 Provizioane 0
– Casa și conturi la bănci 271.132 Venituri în avans 0
Cheltuieli în avans 0 Total capital propriu 1.042.708
– Capital subscris vărsat
– 55.200
– Patrimoniul regiei 0
Profitul exercițiului financiar 845.171
Total active 1.937.643 Total datorii și capitaluri 1.937.643

3.2. Structura capitalurilor întreprinderii

O societate comercială poate finanța activitatea de exploatare și activitatea investițională
prin intermediul capitalurilor proprii, profitului obținut și al datoriilor, fo losind o combinație dintre
acestea.
În cadrul analizei structurii capitalului se pune accent pe modul de structurare a resurselor
financiare, în funcție de proveniență și de gradul de exigibilitate a acestora. Cu ajutorul ratelor de
îndatorare se poate identifica existența unei structuri financiare adecvate pentru întreprindere.
Ratele de structura ale capitalului reflectă trei principale aspecte legate de finanțarea
întreprinderii:
– autonomia financiară
– gradul de îndatorare
– stabilitatea financiară

36 Structura capitalurilor unei întreprinderi poate fi analizată calculând următoarele rate de
îndatorare :
a. Rata autonomiei financiare globale (Rafg)
Acest indicator reflectă ponderea capitalurilor proprii în totalul surselor de finanțare, având
rol important în cazul în care întreprinderea solicită un împrumut.
Evaluarea indicatorului se f ace astfel:
– Rafg > 66% reflect ă faptul că autonomia financiară globală este ridicată, iar întreprinderea
este independentă financiar
– Rafg = 30-50% semnifică o independență financiară mai scazută
– Rafg < 30% reflectă instabilitate financiară
Formula de calcul folosită:
Rafg = Capital propriu
Capital propriu +Total datorii x100

Tabelul 3.2.1. Rata autonomiei financiare globale
Nr.
Ctr. Indicator U.M. Perioada analizată
2013 2014 2015 2016
1. Capital propriu RON 26.330 401.780 337.009 1.042.708
2. Datorii pe termen lung RON 0 0 0 125.000
3. Datorii pe termen scurt RON 390.639 512.766 852.854 769.935
4. Capital propriu + Total
datorii RON 416.969 914.546 1.189.863 1.937.643
5. Rata autonomiei
financiare globale % 6,31 43,93 28,32 53,81

Graficul 3.2. 1. Rata autonomiei financiare globale
263304017803370091042708
41696991454611898631937643
05000001000000150000020000002500000
2013 2014 2015 2016
Capital propriu Capital propriu + Total datorii

37
În cazul societății comerciale TOP SPORT CLOTHING SRL rata autonomiei financiare
globale nu depășește în nici un an procentul de 66%. În anul 2013 (6,31%) și 2015 (28,32%) se
înregisrează valori sub procentul de 30%, semnificând faptul că, capitalurile proprii ale societății
au o pondere mult mai mică decât datoriile în total capitaluri și datorii. Astfel putem deduce faptul
că majoritatea surselor financiare au fost constituite în acea perioadă din datorii .
În anul 2014 indicatorul înregistrează ponderea de 43,93%, ceea ce semnifică o majorare, o
îmbunătățire a capitalului propriu față de anul precedent și următor.
În anul 2016 datorită aportului asociaților și profitului înregistrat se majorează co nsiderabil
capitalurile proprii față de anii precedenți, iar acest fapt duce la majorarea ratei autonomiei
financiare globale, ajungând la procentul de 53,81%.

b. Rata autonomiei financiare la termen (Raft)
Prezintă mă sura în care datoriile pe termen lung asistă la constituirea capitalului permanent.
O entitate prezintă situație favorabilă în cazul în care tendința de creștere a indicatorului se
datorează creșterii capitalurilor proprii și reducerii datoriilor pe termen lung. Reducerea ratei este
normală în perioada contractării împrumuturilor pe termen mediu și lung.
Rata autonomiei financiare la termen se calculează cu următoare formulă:
Raft = Capitaluri proprii
Capitaluri permanente x 100

Tabelul 3.2.2. Rata autonimiei financiare la termen
Nr.
Ctr. Indicator U.M. Perioada analizată
2013 2014 2015 2016
1. Capital propriu RON 26.330 401.780 337.009 1.042.708
2. Datorii pe termen lung RON 0 0 0 125.000
3. Capital permanent RON 26.330 401.780 337.009 1.167.708
4. Rata autonomiei
financiare la termen % 100 100 100 89,29

38
Graficul 3.2. 2. Rata autonomiei financiare la termen

Din punctul de vedere al ratei autonomiei financiare la termen, societatea analizată prezintă
o pondere a capitalurilor proprii în capitalul permanent între 89,29% – 100%. O pondere scăzută a
datoriilor pe termen lung în capitalurile permanente ale societă ții demonstrează independența
societății.

c. Rata de îndatorare globală (Rîg)
Cu ajutorul acestui indicator se măsoară ponderea datoriilor totale în total capital și datorii.
Valoarea maximă admisă acestui indicator este de 66%, așadar cu cât indicatorul înregistrează o
sumă mai mică, cu atât societatea este mai independentă financiar. O diminuare a acestui indicator
se poate realiza prin rambursarea împrumuturilor pe termen lung și mediu.
Se calculează cu formula:
Rîg = Datorii totale
Capital propriu +Total datorii x100

Tabelul 3.2.3. Rata de îndatorare globală
Nr.
Ctr. Indicator U.M. Perioada analizată
2013 2014 2015 2016
1. Datorii totale RON 390.639 512.766 852.863 894.935
2. Capital propriu RON 26.330 401.780 337.009 1.042.708
3. Capital propriu +
Total datorii RON 416.969 914.546 1.189.863 1.937.643
4. Rata de îndatorare
globală % 93,68 56,06 71,67 46,18

263304017803370091042708
263304017803370091167708
0200000400000600000800000100000012000001400000
2013 2014 2015 2016
Capital propriu Capital permanent

39
Graficul 3.2.3. Rata de îndatorare globală

În urma analizelor realizate constatăm faptul că societatea analizată are o rată de îndatorare
globală în general ridicată, depășind limita maximă admisă în anul 2013 și în anul 2015,
înregistrând valori de 93,68% respectiv 71,67%.
În anul 2014 și 2016 in dicatorul înregistrază valori mai mici față de 2013 și 2015, anume
56,06 respectiv 46,18. Această scă dere a valorii indicatorului se datorează majorării capitalului
propriu, mai ales în ultimul an, când are loc aportul asociaților.

d. Rata îndatorării la ter men (Rît)
Reprezintă măsura în care datoriile pe termen lung participă la constituirea capitalului
permanent. Valoarea maxim ă admisă este 50 %, iar cu cât valoarea este mai mică cu atât
întreprinderea este mai independentă financiar.
Indicatorul se calculează astfel:
Rît = Datorii pe termen lung
Capital permanent x100

Tabelul 3.2.4. Rata îndatorării la termen
Nr.
Ctr. Indicator U.M. Perioada analizată
2013 2014 2015 2016
1. Capital propriu RON 26.330 401.780 377.009 1.042.708
2. Datorii pe termen lung RON 0 0 0 125.000
3. Capital permanent RON 26.330 401.780 337.009 1.167.708
4. Rata îndatorării la
termen % 0 0 0 10,7

390639512766852863 894935
41696991454611898631937643
05000001000000150000020000002500000
2013 2014 2015 2016
Datorii totale Capital propriu + Total datorii

40
Graficul 3.2. 4. Rata îndatorării la termen

În cadrul societății analizate datoriile pe termen lung sau mediu nu au o influență majoră în
structura capitalului permanent. În primii trei ani societatea nu are datorii pe termen lung sau
mediu, astfel indicatorul are valoarea de 0%, iar în ultimul an valoare de 10,7%, datorită creditului
pe termen mediu contra ctat în acel an.
Valoarea ratei îndatorării la termen nu depășește în nici un an limita maximă admisă de 50%.

e. Rata stabilității financiare (Rsf)
Indicatorul reflectă ponderea capitalurilor permanente în totalul surselor de finanțare. Cu
ajutorul acestei rate aflăm în ce măsură dispune societatea de resurse financiare cu caracter
permanent în totalitatea resurselor. Valoarea minima acceptată pentru acest indicator este de 60%.
Formula de calcul:
Rsf = Capital permanent
Capital propriu +Total datorii x100

0 0 0125000
263304017803370091167708
0200000400000600000800000100000012000001400000
2013 2014 2015 2016
Datorii pe termen lung Capital permanent

41 Tabelul 3.2.5. Rata stabilității financiare
Nr.
Ctr. Indicator U.M. Perioada analizată
2013 2014 2015 2016
1. Capital propriu RON 26.330 401.780 337.009 1.042.708
2. Datorii pe termen lung RON 0 0 0 125.000
3. Capital permanent RON 26.330 401.780 337.009 1.167.708
4. Datorii pe termen scurt RON 390.639 512.766 852.854 769.935
5. Capital Propri u +
Total datorii RON 416.969 914.546 1.189.863 1.937.643
6. Rata stabilității
financiare % 6,31 43,93 28,32 60,26

Graficul 3.2.5. Rata stabilității financiare

Conform rezultatelor ana lizei, din punct de vedere al stabilității financiare, societatea
comercială analizată are o situație favorabilă doar în anul 2016, valoarea indicatorului fiind de
60,26%. În primii trei ani valoarea indicatorului este mai mică decât limita minimă admisă de 60%,
astfel putem spune ca în acești trei ani societatea nu are o situație financiară stabilă. Această
instabilitate se datorează pe de o parte nivelului scăzut al surselor permanente, iar pe de altă parte
ponderii mari a datoriilor pe termen scurt în totalul capitalurilor și datoriilor.

263304017803370091167708
41696991454611898631937643
05000001000000150000020000002500000
2013 2014 2015 2016
Capital permanent Capitaluri proprii + Total datorii

42 3.3. Analiza stării de echilibru financiar

Fondul de rulment constituie un indicator al stării societății comerciale , care reflectă
echilibrul pe termen scurt și poate fi definit ca surplus al activelor curente față de capitaluri și
datorii curente. În situația deficitului de fond de rulment datori ile curente depășesc activele
curente, iar acest fapt produce un dezechilibru pe termen scurt.
Cel mai des sunt folosite următoarele noțiuni:
 Fondul de rulment total (brut)
 Fondul de rulment propriu
 Fondul de rulment străin
 Fondul de rulment permanent (net)

1) Fondul de rulment total (FRT)
Fondul de rulment total se obține ca diferență între activele totale și activele imobilizate și
prezintă suma activelor circulante.
Se determină astfel:
FRT = Total Active – Active Imobilizate

FRT 2013 = 416.969 – 342.938 = 74.031
FRT 2014 = 914.546 – 496.217 = 418.329
FRT 2015 = 1.189.863 – 614.745 = 575.118
FRT 2016 = 1.937.643 – 913.696 = 1.023.947

Tabelul 3. 3.1. Fondul de rulment total

74,031418,329575,1181,023,947
0200,000400,000600,000800,0001,000,0001,200,000
2013 2014 2015 2016
Fondul de rulment total

43 Conform graficului și calculelor obținute fondul de rulment total are valori pozitive pe toată
perioada analizată, majorându -se considerabil în fiecare an. Valorile pozitive și majorarea acestora
semnifică majorarea activelor circulante, care pot fi transformate în bani într -o perioadă mai mică
de un an.

2) Fondul de rulment propriu (FRP)
Fondul de rulment propriu reflectă gradul de autonomie financiară și se determină ca
diferența di ntre capitalurile proprii ale societății și activele imobilizate.
Formula de calcul :
FRP = Capital Propri u – Active Imobilizate

FRP 2013 = 26.330 – 342.938 = -316.608
FRP 2014 = 401.780 – 496.217 = -94.437
FRP 2015 = 337.009 – 614.745 = -277.736
FRP 2016 = 1.042.708 – 913.696 = 129.012

Gaficul 3.3.2. Fondul de rulment propriu

În urma analizei fondului de rulment propriu constatăm faptul că societatea prezintă un nivel
al autonomiei în finanțarea investițiilor foarte scăzut în primii trei ani, înregistrând valori negative,
societatea fiind nevoită să recurgă la împrumuturi sau alte tipuri de finanțări. În cazul ultimului an
se observă îmbunătățiri în cadrul acestui indicator, majorându -se nivelul capitalurilor proprii astfel
încât este posibilă finanțarea integrală a activelor imobiliz ate.

-316,608-94,437
-277,736129,012
-350,000-300,000-250,000-200,000-150,000-100,000-50,000050,000100,000150,000200,000
2013 2014 2015 2016
Fondul de rulment propriu

44 3) Fondul de rulment străin (FRS)
Fondul de rulment străin se determină ca diferența dintre capitalul permanent și capitalul
propriu, reflectând suma datoriilor pe ter men mediu și lung utilizate pentru finanțarea societății.
Formula de calcul:
FRS = Capital permanent – Capital propri u

FRS 2013 = 26.330 – 26.330 = 0
FRS 2014 = 401.780 – 401.780 = 0
FRS 2015 = 337.009 – 337.009 = 0
FRS 2016 = 1.167.708 – 1.042.708 = 125.000

Graficul 3.3.3. Fondul de rulment străin

Fondul de rulment străin prezintă valori doar în ultimul an din perioada analizată, deoarece
până în acel an nu au existat în cadrul societății împrumuturi pe termen lung.

4) Fondul de rulment permanent (FRP)
Fondul de rulment permanent este indicatorul cu cel mai relevant grad informațional.
Permite analizarea structurii resurselor permanente de finanțare asupra activelor imobilizate și se
determină cu ajutorul următoarei formule:
FRP = Capital permanent – Active imobilizate

FRP 2013 = 26.330 – 342.938 = -316.608
FRP 2014 = 401.780 – 496.217 = -94.437
FRP 2015 = 337.009 – 614.745 = -277.736
0 0 0125,000
020,00040,00060,00080,000100,000120,000140,000
2013 2014 2015 2016
Fondul de rulment străin

45 FRP 2016 = 1.167.708 – 913.696 = 254.012

Tabelul 3. 3.4. Fondul de rulment permanent

Din punctul de vedere al fondului de rulment permanent, în cazul primilor trei ani, putem
deduce insuficiența fondurilor necesare finanțării activelor circulante , existând un excedent de
datorii , indicatorul având valori negative . În ultimul an indicatorul prezintă valori pozitive, ceea
ce duce la existența unui e xcedent de lichidități pe termen scurt.

Necesarul de fond de rulment (NFR)
Necesarul de fond de rulment reprezintă efortul financiar care trebuie depus de către
societate în vederea majorării resuselor și este rezultatul dintre activele circulante ale societății,
mai puțin disponibilitățile bănești, și datoriile pe termen scurt,astfel:
NFR = (Active circulante – Disponibilități bănești) – Datorii pe termen scurt

NFR 2013 = 74.031 – 15.234 – 390.639 = -331.842
NFR 2014 = 418.329 – 63.231 – 512.766 = -157.668
NFR 2015 = 575.118 – 273.718 – 852.854 = -551.454
NFR 2016 = 1.023.947 – 271.132 – 769.935 = -17.120

-316,608-94,437
-277,736254,012
-400,000-300,000-200,000-100,0000100,000200,000300,000
2013 2014 2015 2016
Fondul de rulment permanent

46
Graficul 3.3.5. Necesarul fond de rulment

Datorită faptului că datoriile curente sunt mai mari decât activele curente putem constata
faptul că indicatorul înregistrează valori negative în fiecare an , ca rezultat a creșterii vitezei de
rotație a activelor circulante și existenței datoriilor cu termene reduse, acestea fiind avantajoase
pentru societate.

Trezoreria netă (TN)
Trezoreria netă reprezintă un excedent al fondului de rulment față de necesarul de fond de
rulment, respectiv a disponibilităților față de creditele pe termen scurt.
Formula de calcul:
TN = FR P – NFR

TN 2013 = -316.608 – (-331.842) = 15.234
TN 2014 = -94.437 – (-157.688) = 63.251
TN 2015 = -277.736 – (-551.454) = 273.718
TN 2016 = 254.012 – (-17.120) = 271.132

-331,842-157,668
-551,454-17,120
-600,000-500,000-400,000-300,000-200,000-100,0000
2013 2014 2015 2016
Necesarul de fond de rulment

47
Graficul 3.3.6. Trezoreria netă

Conform calculelor, impactul necesarului de fond de rulment asupra trezoreriei nete este
unul favorabil, întrucât poate fi identificat un excedent al surselor curente de finanțare asupra
nevoilor de finanțare, excedent, care poate contribui la stabilitatea financiară a societății.

3.4. Rezultatele exercițiilor financiare

Societ ățile comerciale din orice domeniu de activitate trebuie să obțină un excedent al
exercițiului financiar. Acest excedent obținut este în favoarea societății comerciale, reușind astfel
să se autofinanțeze. În cazul în care societatea înregistrează pierdere, aceas ta este nevoită să
apeleze la surse externe de finanțare, cum ar fi aportul asociaților, împrumuturile bancare pe
termen scurt, mediu sau lung, împrumuturile obligatare sau alte surse de finanțare.38
Rezultatul brut al societății se obține ca diferență între veniturile totale și chetuielile totale
obținute într-un exercițiu financiar și exprimă performanța activității întreprinderii.
Formula de calcul:
Rezultat brut = Venituri totale – Cheltuieli totale

Rezultatul net al exercițiului se obține ca diferența dintre rezultatul brut obținut și impozitul
pe profit, ceea ce se aplică în procent de 16% asupra profitului brut.
Formula de calcul:
Rezultat net = Rezultat brut – Impozitul pe profit

38Horia Cristea , Nicolae Ștefănescu , Finanțele întreprinderii, Editura CECCAR, București, 2003, p. 161.
15,23463,251273,718 271,132
050,000100,000150,000200,000250,000300,000
2013 2014 2015 2016
Trezoreria netă

48 Tabelul 3.4.1. Rezultatul exercițiilor financiare din perioada 2013 -2016

Societatea comercială TOP SPORT CLOTHING SRL în perioada analizată este purtătoare
de profit. Acest profit, așa cum se vede și în următorul grafic, în general are tendință de creștere .
În anul înființării societatea prezintă un profit net modest de 26.130 RON, urmând să se majoreze
în următorii ani . În 2014 are loc o creștere față de primul an, urmând o scădere semnificativă a
indicatorului în 2015. O creștere relevant ă se observă în anul 2016 în comparație cu anii precedenți,
an în care profitul net are va loarea de 845.171 RON. Aceste fluctuații ale indicatorului depind atât
de deciziile luate de departamentul de administrație și profitabilitatea contractelor încheiate cu
terții, cât și de producția obținută într -o anumită perioadă și de costurile aferente acesteia.

Graficul 3.4.1. Rezultatul exercițiilor din perioada 2013 -2016

31,107482,897
143,2201,010,855
26,130401,580
114,513845,171
0200,000400,000600,000800,0001,000,0001,200,000
2013 2014 2015 2016
Profit brut Profit netNr.
Ctr. Indica tor U.M. Perioada analizată
2013 2014 2015 2016
1. Venituri totale RON 937.040 3.089.179 3.093.924 5.481.663
2. Cheltuieli totale RON 905.933 2.606.282 2.950.704 4.470.808
3. Profit brut RON 31.107 482.897 143.220 1.010.855
4. Impozit pe profit RON 4.977 81.317 28.707 165.684
5. Profit net RON 26.130 401.580 114.513 845.171

49 3.5. Analiza rentabilității societății

Ratele de rentabilitate au rolul de prezenta situația profitabilității sau capacitatea societății
de a produce profit.
Se pot calcula următoarele rate:
 Rata rentabilității economice
 Rata rentabilității activelor
 Rata rentabilității financiare
 Rata rentabilității resurselor consumate

1. Rata rentabilității economice
Acest indicator reflectă eficiența cu care sunt utilizate activele întrepr inderii, respectiv
contribuția acestora la obținerea rezultatelor. Se calculează ca raport între profitul brut și activele
totale astfel:
RRE = Profit brut
Active totale x 100

Tabelul 3.5.1. Rata rentabilității economice
Nr.
Ctr. Indicator U.M. Perioada analizată
2013 2014 2015 2016
1. Profit brut RON 31.107 482.897 143.220 1.010.855
2. Active totale RON 416.969 914.546 1.189.863 1.937.643
3. Rata rentabilității
economice % 7,46 52,80 12,03 52,16

Valoarea redusă a indicatorului în anii 2013 și 2015 , anume 7,46% și 12,03%, duce la o
majorare a efortului ce trebuie depus în scopul creșterii eficienței activelor societății. Această
valoare redusă rezultă din valoarea scăzută a profitului brut. În anii 2014 respectiv 2016, procentele
indicatorului d epășesc 50 %, fiind o situație mai favorabilă pentru societate.

2. Rata rentabilității activelor
Rata rentabilității activelor prezintă eficien ța utilizării activelor și se determină ca raport
între profitul net și activele totale ale societății, astfel:
RRA = Profit net
Active totale x100

50 Tabelul 3.5.2. Rata rentabilității activelor
Nr.
Ctr. Indicator U.M. Perioada analizată
2013 2014 2015 2016
1. Profit net RON 26.130 401.580 114.513 845.171
2. Active totale RON 416.969 914.546 1.189.863 1.937.643
3. Rata rentabilității
activelor % 6,26 43,91 9,62 43,61

În cazul acestui indicator se observă diferențe de la an la an, necesitând totuși îmbunătățiri.
În anii 2013 și 2015 rata rentabilității activelor prezintă procente reduse, datorită nivelului scăzut
al profitului net. În ceilalți doi ani analizați situația se imbunătățește, ratele ajungând la 43%.

3. Rata rentabilității financiare
Reflectă eficiența utilizării capitalului propriu investit, fiind rezultatul raportului dintre
profitul net obținut ș i capitalurile proprii ale societății. Această rată este importantă atât pentru
întreprindere, cât și pentru acționarii acestuia , așadar cu cât nivelul ratei este mai mare cu atât
poate atrage capitaluri noi pentru investiții.
Formula de calcul:
RRF = Profit net
Capitaluri proprii x100

Tabelul 3.5.3. Rata rentabilității financiare
Nr.
Ctr. Indicator U.M. Perioada analizată
2013 2014 2015 2016
1. Profit net RON 26.130 401.580 114.513 845.171
2. Capitaluri proprii RON 26.330 401.780 337.009 1.042.708
3. Rata rentabilității
financiare % 99,24 99,95 33,97 81,05

Rata rentabilității financiare prezintă în general valori mari, societatea având o situație
favorabilă. În primii doi ani analizați se observă o eficiență mare a utilizării capitalurilor proprii în
vederea obținerii profitului, indicatorul ajungând la proc entul de 99%. În 2015 are loc o diminuare
a valorii indicatorului, fiind 33,97%, acest fapt datorându -se majorării capitalului social prin
aportul asociaților, dar și datorită diminuării profitului net. În ultimul an analizat sesizăm o
majorare a indicator ului, ajungând la procentul de 81%, majorându -se eficiența societății.

51 4. Rata rentabilității resurselor consumate
Rata rentabilității resurselor consumate ne prezintă măsura în care activitatea entității este
influențată de consumul total de resurse. Se det ermină ca raport între profitul net și cheltuielile
totale ale societății, astfel:
RRG = Profit net
Cheltuieli totale x100

Tabelul 3.5 .4. Rata rentabilității resurselor consumate
Nr.
Ctr. Indicator U.M. Perioada analizată
2013 2014 2015 2016
1. Profit net RON 26.130 401.580 114.513 845.171
2. Cheltuieli totale RON 905.933 2.606.282 2.950.704 4.470.808
3. Rata rentabilității
resurselor consumate % 2,88 15,40 3,88 18,90

Datorită valorii cheltuielilor totale foarte mari în comparație cu valoarea profitului net,
rezultatele ratei rentabilității generale sunt nefavorabile pentru societate. Indicatorul are o
fluctuație vizibilă, majorându -si și diminuându -se considerabil de l a an la an. Conform tabelului
de mai sus, această fluctuație are loc în intervalul [2% – 19%].

Rentabilitatea societății TOP SPORT CLOTHING SRL din perioada 2013 -2016 ilustrat
grafic:

Graficul 3.5.1. Rentabilitatea societății din perioada 2013 -2016
0102030405060708090100
2013 2014 2015 20167.4652.8
12.0352.16
6.2643.91
9.6243.6199.24 99.95
33.9781.05
2.8815.4
3.8818.9
Rata rentabilității economice Rata rentabilității activelor
Rata rentabilității financiare Rata rentabilității resurselor consumate

52 3.6. Analiza l ichidit ății societății

Ratele lichidității reprezintă capacitatea societății de a face față angajamentelor pe termen
scurt .
Se pot calcula următoarele rate:
 Rata lichidității generale
 Rata lichiditățtii i ntermediare
 Rata lichidității efective

1. Rata lichidității generale
Această rată se determină ca raport între activele curente și datorii pe termen scurt și măsoară
abilitatea întreprinderii de a -și plăti datoriile pe termen scurt.
Modalități de interpretare a indicatorului:
 RLG > 100% – acoper ire excedentară a datoriilor pe termen scurt
 RLG = 100% – acoperire integrală a datoriilor pe termen scurt
 RLG < 100% – acoperire parțială a datoriilor pe teremn scurt
Se utilizează următoarea formulă de calcul:
RLG = Active circulante
Datorii pe termen scurt x100

Tabelul 3.6.1. Rata lichidității generale
Nr.
Ctr. Indicator U.M. Perioada analizată
2013 2014 2015 2016
1. Active circulante RON 74.031 418.329 575.118 1.023.947
2. Datorii pe termen scurt RON 390.639 512.766 852.854 769.935
3. Rata lichid ității
generale % 18,95 81,58 67,43 132,99

Conform rezultatelor obținute , constatăm faptul că societatea în primii trei ani de activitate
își acoperă datoriile pe termen scurt doar parțial din activele deținute, ratele fiind sub 100%. În
2016 are loc o majorare considerabilă a elementelor de activ e circulante , astfel se majorează și rata
lichidității generale, ajungând la 132,99%, ceea ce semnifică o acoperire excedentară a datoriilor
pe termen scurt.

53 2. Rata lichidității i nterme diare
Lichiditatea intermediară reprezintă capacitatea activelor curente, altele decât stocurile, de a
participa la finanțarea datoriilor curente. Nivelul minim admis acestui indicator este 50%.
Formula de calcul utilizată:
RLI = Active circulante −Stocuri
Datorii pe termen scurt x100

Tabelul 3.6.2. Rata lichidității intermediare
Nr.
Ctr. Indicator U.M. Perioada analizată
2013 2014 2015 2016
1. Active circulante RON 74.031 418.329 575.118 1.023.947
2. Stocuri RON 0 0 0 0
3. Datorii pe termen scurt RON 390.639 512.766 852.854 769.935
4. Rata lichid ității
intermediare % 18,95 81,58 67,43 132,99

Societatea analizată nu prezintă valori în cadrul stocurilor, acestea neinfluențând indicatorul.
Rezultatele obținute în ultimii trei ani depășesc nivelul minim de 50%, ceea ce reflectă capacitatea
activelor circulante (exclusiv stocurile) de a onora datoriile pe termen scurt. În 2013 indicatorul
nu depășește nivelul minim, având valoarea de 18,95%, a șadar în acel an societatea era mai
instabilă din punctul de vedere al lichidității .

3. Rata lichidității efective
Lichiditatea efectivă măsoară gradul în care disponibilitățile bănești ale societății acoperă
plățile scadente , valoarea minimă admisă fiind 50%. Se calculează ca r aport între disponibilitățile
bănești și datoriile pe termen scurt:
RLE = Disponibilități bănești
Datorii pe termen scurt x100

Tabelul 3.6.3. Rata lichidității efective
Nr.
Ctr. Indicator U.M. Perioada analizată
2013 2014 2015 2016
1. Disponibilități bănești RON 15.234 63.231 273.718 271.132
2. Datorii pe termen scurt RON 390.639 512.766 852.854 769.935
3. Rata lichid ității
efective % 3,89 12,33 32,09 35,21

54 În cazul societății, rata lichidității efective nu depășește nivelul minim admis de 50%, ceea
ce semnifică posibile dificultăți în onorarea datoriilor pe termen scurt cu ajutorul disponibilităților
bănești.
Lichiditatea societății TOP SPORT CLOTHING SRL din perioada 2013 -2016 ilustrat
grafic:

Graficul 3.6.1. Lichi ditatea societății din perioada 2013 -2016

020406080100120140
2013 2014 2015 201618.9581.58
67.43132.99
18.9581.58
67.43132.99
3.8912.3332.0935.21
Rata lichidității generale Rata lichidității imediate Rata lichidității efective

55 CAPITOLUL IV
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Analizând structura capitalurilor la SC. TOP SPORT CLOTHING SRL, se pot trage
următoarele concluzii :
 Societatea a avut parte de o dezvoltare continuă în perioada analizată (2013 -2016),
dezvoltare vizibilă atât în cazul capitalurilor proprii, cât și în cazul cifrei de afaceri și a
activelor.
 În perioada analizată societatea a fost purtătoare de profit, ratele de rentabilitate
înregistrând valori relativ mari. Compar ând și generalizând cei patru ani, cele mai mari rate
de rentabilitate s -au înregistrat în anul 2014.
 În ceea ce privește autonomia financiară, se poate spune că întreprinderea are o autonomie
financiară globală și la termen, datorită faptului că în primii trei ani societatea nu prezintă
datorii pe termen lung, iar în ultimul an analizat au o pondere redusă în totalul datoriilor.
 Din punct de vedere al gradului de îndatorare globală nu avem situație favorabilă în fiecare
an analizat. În primul și al treilea an indicatorul are valori peste valoarea maximă admisă,
iar în ceilalți doi ani sub valoarea maximă admisă, ceea ce prezintă o situație favorabilă.
 În cazul gradului de îndatorare la termen societatea are o situație favorabilă, situație
datorată lipsei de credite pe termen lung, în cazul primilor trei ani, și a ponderii scăzute în
cazul ultimului an analizat.
 Societatea nu prezin tă stabilitate financiară în primii trei ani analizați, datorită nivelului
scăzut al resurselor permanente, dar și a ponderii mari a datoriilor pe termen scurt. În 2016
se observă îmbunătățiri pe acest plan, indicatorul depâșind limita minimă admisă.
 Fondu l de rulment permanent înregistrează valori negative în primii trei ani, astfel putem
deduce insuficiența fondurilor necesare finanțării activelor.
 Nevoia de fond de rulment cu valori negative denotă faptul că datoriile pe termen scurt au
o pondere mai mar e ca activele circulante, mai puțin disponibilitățile bănești.
 În ceea ce privește lichiditatea, constatăm faptul că societatea își acoperă doar parțial
datoriile curente cu ajutorul activelor circulante. Există însă excepție în anul 2016, când
societatea reușește să -și acopere integral da toriile pe termen scurt.

56 Având în vedere analiza financiară făcută la TOP SPORT CLOTHING SRL pot fi făcute
următoarele propuneri :
 Continuarea liniei ascendente în dezvoltarea societății p rin creșterea veniturilor asigurâ nd
servicii de calitate în activitatea de producție. Aceasta însemnând creșterea numărului de
clienți, disciplinarea acestora în sensul respectării termenelor de plată și a corectitudinii în
efectuarea comenzilor prin introducerea unor penalizări de întârz iere corespunzătoare sau
prin înlocuirea acestora cu alți clienți.
 Majorarea capitalului propriu prin reinvestirea profitului sau prin aportul asociaților în
vederea finanțării activității de exploatare. O pondere mare a capitalurilor proprii duce la
independență în plan financiar și renunțarea societății la surse împrumutate.
 Achiziționarea unor utilaje cât mai performante în vederea maximizării capacității d e
producție, utilaje de calitate superioară în cazul cărora să fie un risc scăzut de defecțiune,
prin acest fapt se evită stagnarea activității de producție.
 Monitorizarea permanentă a pieței în vederea achiziționării la prețuri cât mai scăzute, dar
la ace eași calitate, a materialelor necesare confecționării articolelor.
 Acordarea unei atenții deosebite forței de muncă prin angajarea de personal calificat, prin
intermediul căreia se majorează capacitatea de producție și se îmbunătățește calitatea
produselor. Un număr ridicat de personal calificat din total personal în cadrul societății
duce la realizarea comenzilor într -un timp mai scurt aducând beneficii societăț ii.

57 BIBLIOGRAFIE

1. Adrian Șimon, Gestiunea financiară a întreprinderii, Universitatea Petru Maior, Târgu
Mureș, 2009 ;
2. Cornel Crecană, Analiza afacerilor, Editura economică, București, 2002 ;
3. Costache Rusu, Diagnostic economico -financiar, Editur a Economică, București, 2006;
4. Dumitru Bucătaru, Finanțele întreprinderii , Editura Junimea, Iași, 2006 ;
5. Horia Cristea, Ioan Talpoș și alți autori, Gestiunea financiară a societăților comerciale,
Editura Mirton, Timișoara, 2001 ;
6. Horia Cristea, Nicolae Ștefănescu, Finanțele întreprinderii, Editura CECCAR , București,
2003;
7. Ioan Nistor, Finanțele întreprinderii, Editura Presa Universitară clujeană, Cluj -Napoca,
2002 ;
8. Mihai Adochiței, Finanțele întreprinderii, Editura Sylvi, București, 2000;
9. Mihai Toma, Felicia Alexandru, Finanțe și gestiune financiară de întreprindere , Editura
Economică, București, 1998 ;
10. Monica Petcu, Analiza economico -financiară a întreprinderii, Editura Economică,
București, 2003 ;
11. Larissa -Margareta Bătrâncean , Andrei Moscviciov ,Ioan Bătrâncea , Analiza financiară a
întreprinderilor românești, Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2012 ;
12. Ph. Avare și alți autori, Gestiune și analiză financiară, Editura Economică, București,
2002 .