Actul Creatiei In Viziunea Filozofica A Sf. Vasile Cel Mare [614893]

5 / 1 1 / 2 0 1 8 A C T UL C R E A T I E I . i n Vi z i u n e a S f Va s i l e C e l M a r e Lu c r a r e F i l o s o f i e O c x – s l i d e pd f . c o m
h t t p: / / s l i d e pd f . c o m / r e a d e r / f u l l / a c t u l – c r e a t i e i i n – v i z i u n e a – s f – v a s i l e – c e l – m a r e – l u c r a r e – f i l o s o f
1
ACTUL CREATIEI
IN VIZIUNEA FILOZOFICA
A SFANTULUI VASILE CEL MARE
Literatura patristica la Hexaimeron nu este doar o reflectie teologica asupra creatiei, ci ea este
spatiul unei intalniri fondatoare cu filosofia antica, stiinta acelei vremi care merge de la cosmologie la
stiintele naturii.
De retinut este atitudinea Sfantului Vasile cel Mare, filosof, om de stiinta si teolog, care in
veacul al IV-lea, a interpretat referatul biblic despre facerea lumii din perspectiva teoriilor cosmologice
ale timpului sau, utilizand sau numai referindu-se la fizica vremii, el a constatat diverse contradictii
care-l determinau sa nu se ataseze, de vreuna din teorii. Dar iata ce spune sfantul:“ Multe au grait
filosofii eleni despre natura, dar nici una din ideile lor n-a ramas neclintita si nerasturnata: totdeauna
ideile celui de-al doilea au surpat ideile celui dintai, asa ca nu mai e nevoie sa le vadesc eu
desertaciunea. E indestulatoare combaterea unora de catre altii”1.
In alt loc Sfantul Vasile cel Mare zice:” nu trebuie sa vorbesti de facerea cerului si a pamantului
ca de o intocmire facuta de la sine, asa cum si-au inchipui unii, ci ca de o lucrare ce-si are pricina de la
Dumnezeu”2.
Sfantul Vasile isi expune invatatura sa – despre crearea lumii si a omului – in principal în noua
omilii la Hexaimeron, explicand crearea lumii si toate fenomenele legate de actul creator. El accepta
incă din primele omilii, creatia simultana a elementelor materiei si oganizarea ei in decursul celor sase
zile cosmogonice. In interpretarea fiecareia din aceste sase zile, Sfantul Vasile rezuma toata stiinta din
vremea sa.
In concordanta cu ceilalti Sfinti, Parinti, Sfantul Vasile combate conceptiile elenice ale scolilor
ioniana si atomista, care puneau la inceputul lumii elemente irationale si urmeaza invataturii biblice
dupa care lumea e creata de Dumnezeu, stabilind, impotriva lui Platon si neoplatonicienilor, ca aceasta
lume a fost creata din nimic, aratand totodata imposibilitatea unei materii preexistente creatiei șicoeterne cu Dumnezeu. Lumea nu este din veci, ci a fost creata în timp, fiind în continuu sub ochiul
vigilent și proniator alIntelepciunii divine. In afara de universul vizibil, Dumnezeu a creat si lumea
spirituala a ingerilor, care traiesc în afara timpului.3 
In cele noua omilii la Hexaimeron, Sfantul Vasile isi propune sa prezinte o viziune crestină
1Omilii la Hexaemeron, 1,2 .
2Op. cit., 1, 1.
3Pr. Prof. I.G.Coman,Probleme de filosofie si literatura patristica, Bucuresti, 1944, p. 56-57

5 / 1 1 / 2 0 1 8 A C T UL C R E A T I E I . i n Vi z i u n e a S f Va s i l e C e l M a r e Lu c r a r e F i l o s o f i e O c x – s l i d e pd f . c o m
h t t p: / / s l i d e pd f . c o m / r e a d e r / f u l l / a c t u l – c r e a t i e i i n – v i z i u n e a – s f – v a s i l e – c e l – m a r e – l u c r a r e – f i l o s o f
2
despre lume si despre om, in contrast cu vechile notiuni pagane si maniheice si sa descrie puterea
creatoare a lui Dumnezeu. El zugraveste un tablou colorat al frumusetilor naturii si al minunilor din
lume, dovedind informatiile sale temeinice asupra cunostintelor si eruditiei din timpul sau.
Ascultatorii carora li se adreseaza Sfantul Vasile in aceste omilii erau membrii intregii
comunitati din Cezareea, in care mestesugarii erau in mare numar, dar intre ei se gaseau si spirite mari
cultivate, dupa cum rezulta din unele consideratiuni mai elevate si mai savante indeosebi din primeleomilii. Avand, deci, in fata sa tineri culti și un auditoriu pretentios care absolvisera tot felul de scoli
clasice, Sfantul Vasile”s-a facut tuturor de toate”4, hotarandu-se sa vorbesca in limba si in stilul epocii,
adica sa exprime – nu sa discute – problema adevarului in structurile epocii respective.
In Hexaimeron Sfantul Vasile inalta o constructie uimitoare, in care invatatura ca“Dumnezeu a
creat lumea din nimic si ca toate a facut erau bune foarte”5, era lucrul cel mai impresionant, in timp ce
celelalte elemente ale constructiei provin din limbajul, din stilul si din conceptiile elinilor. Sfantul
Vasile si-a insusit astfel stilul si limbajul epocii folosind terminologia filosofica si cosmologica
respectiva, lasand la o parte, cand a cazut de cuviinta, continutul lor, atunci cand acesta venea in
contradictie cu adevarul revelat. Facand distinctie intre adevarul crestin si intelepciunea omeneasca pe
care o socoteste totusi folositoare, Sfantul Vasile vorbeste despre adevarul crestin in limbajul filozofiei
lui Platon, Aristotel, al stoicilor, si chiar al astrologiei și cosmologiei profane din veacul sau, el nu
dusmaneste nici o pozitie filozofica si acordă atentia cuvenita poetilor si tragedienilor greci, folosind
totul, dar numai ca schema, ca tipare, ca imagini, ca forme, care oricat ar fi de frumoase nu au totusi
nimic absolut din ele.
Daca in primele omilii Sfantul Vasile s-a inspirat mai ales din operele platonice si neoplatonice,
in ultimele împrumuta indeosebi de la Aristotel pentru solutionarea dificultătilor intampinate. Gandirea
lui Aristotel o regasim in special atunci cand e vorba de cosmologie, geografie sau istorie naturala.
Tratatele aristotelice folosite de Sfantul Vasile sunt: Istoria animalelor, Meteorologicele, Despre cer,
Despre nastere si pieire, Despre partile animalelor și Metafizica. 
De la Origen care patrunsese cu mult inainte de Sfantul Vasile in intelegerea textului biblic si
fața de care Sfantul Vasile avea o stima deosebita, a adoptat respectul fată de Sf anta Scriptura, inspirata
ca si dorinta de a pune în slujba intelegerii ei tot ce poate desprinde din filozofie.
Chiar primele cuvinte din Facere il fac să remarce dezacordurile dintre crestinism si filozofie,
oricata bunavointa ar fi avuti in a le apropia: filozofia greaca proclama eternitatea lumii si a materiei,
ipoteza respinsa de cosmologia lui Moise. Daca creatia are un inceput in timp, nu te indoi – zice Sfantul
Vasile – si de sfarsitul ei, deosebindu-se astfel de cei care sustin că cerul existăimpreună cu
Dumnezeu, din toti vecii, sau de cei care sustin ca cerul este Dumnezeu, fara inceput si fara sfarsit.6 
Sfantul Vasile cel Mare revine adesea la concluzia si la convingerea ca omul este centrul
universului si ca toate lucrurile din univers sunt destinate sa-i implineasca nevoile sale materiale si, mai
mult chiar, sa-l pregateasca si sa-l formeze pentru viata viitoare. Intrucat destinul omului consta in
asemanarea sa cu Dumnezeu, urmarind desavarsirea si edificarea sa, universul este un mijloc excelent
si un teren de exercitiu pentru acest scop.
4I Corinteni, 9,22
5Facerea, 1,31
6Omilia I la Hexaimeron, Arhid. Constantin Voicu, Sfantul Vasile cel Mare, Inchinare la 1600 de ani de la savarsirea sa,
ed.IBMBOR, Bucuresti, 1980, p. 78

5 / 1 1 / 2 0 1 8 A C T UL C R E A T I E I . i n Vi z i u n e a S f Va s i l e C e l M a r e Lu c r a r e F i l o s o f i e O c x – s l i d e pd f . c o m
h t t p: / / s l i d e pd f . c o m / r e a d e r / f u l l / a c t u l – c r e a t i e i i n – v i z i u n e a – s f – v a s i l e – c e l – m a r e – l u c r a r e – f i l o s o f
3
Relatarea facuta de Moise si cuvintele divine“sa-l facem pe om”, stabilesc clar ca nu numai
Tatal Insusi dar și celelalte Persoane divine si în special Cuvantul au colaborat la facerea omului.
Pentru a clarifica mai bine aceasta chestiune, Sfantul Vasile respinge apoi o interpretare iudaica la
Facere 1,26, după care Dumnezeu ar fi vorbit cuSine Insusi și argumenteaza ca o astfel de exprimare ar
fi o adevarata absurditate caci, după cum fierarul, tamplarul, cizmarul, n-ar vorbi niciodată cu sine
 însusi în fața sculelor meseriei sale: să facem cizme, sabie etc., ci isi va savarsi lucrarea în tacere, totasa și Dumnezeu nu va vorbi nicidecum cu Sine Insusi.
De aceea atunci cand a zis Dumnezeu: Sa-l facem pe om, El a vorbit Cuvântului prin Care a si
facut lumea si prin Care sustine toate lucrurile. Aceste cuvinte continua Sfantul Vasile, nu au fost
adresate ingerilor, cum invatau iudeii si gnosticii, tocmai pentru ca zicand Dumnezeu Sa-l facem pe om
adauga dupa chipul Nostru, si aceasta se adreseaza Fiului, Care este stralucirea slavei Sale si chipul
vadit al persoanei Sale. De aceea colaborarea celei de a doua Persoane din Treime la facerea omului
este mai presus de orice discutie.
Sfantul Vasile cel Mare nu s-a ocupat in mod sistematic de probleme legate de antropologie dar
in fiecare lucru, in fiecare cuvantare pe care a rostit-o, in particular sau de la amvon, omul ca si coroana
a creatiei divine e tot timpul in centrul preocuparilor sale, aceasta demonstrand-o si prin activitatea sa
pastoral- misionara. Omul a fost creat de Dumnezeu pentru o sfantă misiune. Lui i s-a dat o chemare
deosebita dar s-a intamplat ca el sa spunaun Nu hotărât iubirii infinite a lui Dumnezeu, ceea ce a dus la
o cadere degradanta pentru om, de la dragostea nemarginita pe care a avut-o mai intai la Dumnezeu.
S-a intamplat insa ca din cauza rautatii diavolului omul sa se indeparteze de Dumnezeu si astfel
omul nu va mai pastra acel chip ingeresc pe care trebuia sa-l cultive pe mai departe devenind un
potrivnic al lui Dumnezeu.
Sfantul Vasile cel Mare arata ca în paradis omul se bucură de o cunoastere deplina a lui
Dumnezeu, nefiindu-i necesara credinta pentru ca il vedea pe Dumnezeu fată catre fată: Prin urmare
faptul că Dumnezeu eintelept, e puternic, e bun si ca are toate celelalte insusiri il deducem usor din
comparatia cu lumea creaturilor, pentru ca asa il cunoastem si ca stapan al nostru al tuturora. Si intrucat
Dumnezeu e ziditorul intregii lumi, iar noi facem parte din lume, urmeaza caDumnezeu e și Creatorul
nostru. Acestei cunoasteri ii urmeaza apoi credinta, iar din aceastacredința izvoraste închinarea.
Omul este o fiintă unia si irepetabila. Dumnezeu a adus-o la existenta ca si pe celelalte creaturi
din nimic, dar a creat-o pentru a implini o porunca: aceea de a deveni asemenea lui Dumnezeu.
Omul este facut după chipul lui Dumnezeu, este o planta cereasca care priveste spre Dumnezeul
sau care l-a creat si cu care doreste sa ajunga în comuniune deplina. Este firesc sa fie asa deoarece
singurul motiv pentru care Dumnezeu l-a creat pe om este acela ca omul sa contemple slava lui
Dumnezeu intr-o bucurie si o desfatare cereasca neintrerupta.
Cu toate ca episcopul Capadociei nu se va ocupa intr-o alta omilie despre crearea omului si
despre misiunea sa în univers totusi, in doua cuvantari ale sale, în Cuvantarea I si in Cuvantarea a II-a,
desi contestate uneori de criticii moderni, Sfantul Vasile cel Mare s-a preocupat de destinul omului în
lume.
Omul este o sinteza a lumii spirituale si materiale, este singura fiinta creata dupa chipul si
asemanarea lui Dumnezeu7. Tocmai de aceea omul are menirea sa stea în comuniune cu creatorul sau
7Facerea, 1,26

5 / 1 1 / 2 0 1 8 A C T UL C R E A T I E I . i n Vi z i u n e a S f Va s i l e C e l M a r e Lu c r a r e F i l o s o f i e O c x – s l i d e pd f . c o m
h t t p: / / s l i d e pd f . c o m / r e a d e r / f u l l / a c t u l – c r e a t i e i i n – v i z i u n e a – s f – v a s i l e – c e l – m a r e – l u c r a r e – f i l o s o f
4
fiind persoana capabila si inzestrata cu ratiune, sentiment si vointa.
Omul este chipul care este asemenea chipului lui Dumnezeu: Iar noi toti, privind ca in oglinda,
cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava ca de la Duhul
Domnului8.Sfantul Vasile aminteste ca Dumnezeu l-a creat pe om trup si suflet, sufland in fata lui
suflare de viată. Persoana întreaga – trup si suflet – constituie templul Duhului Sfant:“Sau nu stiti că
trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nusunteti ai vostri? Caci ati fost cumparați cu pret. Slaviti dar pe Dumnezeu in trupul vostru si in Duhul
vostru, care sunt ale lui Dumnezeu9. Sfantul Vasile imparte sufletul in rational, sensibil si instinct,
rolul important avandu-l rationalul: „…bun lucru este mintea omului si tocmai prin ea suntem chip al
Creatorului”.
Sa mai spunem apoi ca si lucrarea mintii este un lucru tot atat de bun, dac ca, aflandu-se in
continua miscare, mintea adeseori plasmuieste si imagini fantastice despre lucruri inexistente ca si cum
ele ar exista, dupa cum adeseori mintea reuseste sa ajunga direct la adevar. In mintea omului sunt
prezente doua puteri, una rea si demonica, in stare sa ne atraga spre cadere, iar cealalta dumnezeiasca si
buna, in stare sa ne ridice spre asemanarea cu Dumnezeu. Cand, dar mintea ramane acasa la ea, atunci e
in stare sa sesizeze pana si lucrurile cele mai mici insusindu-si-le; in schimb daca se da pe mana
seducatorului atunci isi pierde puterea de judecata si se indeletniceste cu inchipuiri nelumesti. In astfel
de situație ea poate crede cA lemnul nu-i lemn ci e Dumnezeu, dupa cum poate spune ca aurul nu-i ban
ci putere divina. Daca, insa, ratiunea se indreapta spre lucruri dumnezeiesti si primeste in sine din
darurile Duhului, atunci ajunge sa inteleaga adevarurile dumnezeiesti pe masura in care ii ingaduie
acest lucru puterile firii.
Trei sunt starile sub care se prezinta viata omeneasca si tot atatea sunt si lucrarile mintii. Anume
fie ca sunt rele stradaniile noastre si atunci si miscarile mintii sunt rele, asa cum e cazul cu desfranarea,
furtul, inchinarea la idoli, ponegrirea, certurile, maniile, dezbinarile, zavistiile si altele de felul lor. Fie
apoi ca lucrarile sufletului se prezinta ca bune si atunci si miscarile mintii sunt bune; ori, apoi, cand
lucrarile sufletului raman cam la mijloc, intre cele doua, adica nu-s nici vrednice de a fi osandite dar
nici de lauda, asa cum e cazul cu desavarsirea unor actiuni profesionale pe care le socotim neutre
pentru motivul ca in sinea lor ele nu inclina nici spre virtute, nici spre pacat, in schimb, minte care se
contopeste cu dumnezeirea Duhului e in stare sa vada si sa patrunda in lucruri atat de mari si de
dumnezeiesti cum numai harul de sus si starea lor o pot ingadui.
Puterea de judecata a mintii tocmai de aceea ne-a fost data, ca sa cunoastem adevarul. Iar
adevarul intreg se cuprinde numai in Dumnezeu. De aici si datoria primordiala a mintii de a cauta sa
cunoastem pe Dumnezeu si anume o astfel de cunoastere cata este ingaduita unor marunte existente
pamantesti fata de maretia nesfarsita a dumnezeirii. Puterea de judecata a omului s-a dat ca un
privilegiu, cat si ca scop folositor de a cunoaste pe Dumnezeu si anume pina acolo sa mearga cat I s-a
ingaduit.
In privinta chipului si asemanarii omului cu Dumnezeu, Sfantul Vasile cel Mare urmeaza ideile
traditionale, acceptand chipul ca fiind primit deplin la creatia omului. El explica chipul in termenii
sufletului omului, ai abilitatii sale spirituale, ale dominatiei sale asupra lumii pamantesti, ai
ratiunii,libertatii vointei sale. In Omilia a V-a la Hexaimeron Sfantul Vasile cel Mare vorbeste despre
8II Corinteni, 3,18
9I Corinteni, 6, 19-20

5 / 1 1 / 2 0 1 8 A C T UL C R E A T I E I . i n Vi z i u n e a S f Va s i l e C e l M a r e Lu c r a r e F i l o s o f i e O c x – s l i d e pd f . c o m
h t t p: / / s l i d e pd f . c o m / r e a d e r / f u l l / a c t u l – c r e a t i e i i n – v i z i u n e a – s f – v a s i l e – c e l – m a r e – l u c r a r e – f i l o s o f
5
frumusetea plantelor, a florilor, a tot ceea ce pe noi ne inconhoara dar care este o frumusete trecatoare
pentru ca atat plantele cat si florile se ofilesc si trec, de aici omul sa inteleaga ca frumusetea exterioara
trece, ca totul in aceasta lume este lovit de desertaciune. Ceea ce ramane este sufletul si acesta trebuie
impodobit, precum Dumnezeu impodobeste creatia Sa cu fapte bune care-I vor aduce omului
nemurirea.
Diferite trasaturi, pe care le raporteaza la obiceiurile unor animale, ii dau ocazia sa faca nistecomparatii care nu sunt intotdeauna spre cinstea firii omenesti. Cand ajungem sa vedem cata grija
fireasca si spontana au fiintele irationale fata de viata lor proprie, atunci fie ca va trebui sa veghem
asupra noastra gandindu-nela mântuirea sufletelor noastre, fie că vom fi și mai de osândit, atunci când
se va vedea că suntem departe de a imita animalele lipsite de ratiune.
Chiar si plantele devin simboluri; de exemplu atunci cand descrie vita de vie, Sfantul Vasile
dezvolta o ampla instructiune morala: vita este imaginea sufletului ingradit de Domnul cu un gard,
adica cu pazirea poruncilor si cu veghea ingerilor. Prin pilda fericitilor bărbati de odinioara, El ne-a
inaltat gandurile, neangaduind ca ele sa zaca la pamant si sa fie calcate in picioare, ci doreste ca,
asemenea carceilor vitei, imbratisările caritati sa ne lege de aproapele si sa ne lasam ingropati asemenea
butucului. Sufletul se ingroapa atunci cand indeparteaza de la sine grijile lumesti, care sunt o povara
pentru inimile noastre; atunci va respira usurat de povara desarta a gandurilor pamantesti.
Intreaga lume este o creatie a lui Dumnezeu cu care si omul se afla în legatura stransa, si tot ce
exista in aceasta lume este consecinta acestei legaturi. Orice element si orice clipa din viata omului ne
vorbesc despre aceasta legatura, care, daca se strica sau se deregleaza se pierde si lumea intreaga. In
felul acesta Sfantul Vasile a zugravit tabloul unei creatii, care nu este o revelatie, dar nici nu este
contrara acesteia.
Sfintii Părinti si in special Sfantul Vasile el Mare au scos in evidența bunatatea lui Dumnezeu
ca motiv al creatiei pentru a o opune ideii ca Dumnezeu a creat lumea dintr-o necesitate interna.
In Omilia a III-a de la Hexaimeron a Sfantului Vasile cel Mare se evidentiaza dezbaterea pe
care o are cu filozofia si stiintele vremii. Atitudinea lui este una ambivalenta, in sensul ca pe de o parte
exprima neincrederea in seria de opinii contradictorii ale filozofilor, pe care le denumeste cu ironie
vorbarie geometrica. Pe de alta parte recurge la elemente constructii stiintifice ale vremii pentru a-i
servi la elaborarea viziunii sale despre creatie. Aceasta ambivalenta nu constituie originalitatea operei
Sfantului Vasile cel Mare, ci modul in care el se deosebeste de alti parinti in folosirea argumentelor
oferite de filozofie si stiinta.
In exegeza sa, Sfantul Vasile nu metaforizeaza excesiv, ci se plaseaza in orizontul unei
interpretari literarle. Se observa renuntarea la metafizica si recurgerea la fizica antica, prezentand
dinamica creatiei ca rezultat din relatiile celor patru elementa: apa, aer, foc, pamant.
Omilia a-III-a isi ia un risc, al curajului de a nu prelua si integra principii neoplatonice. De
exempu raul ca primordial si bun, ci de a construi o teologie a creatiei cu elemente ale stiintei pe care
nu o crediteaza pana la capat. Exact in punctul in care pare ca se leaga iremediabil de istorie, adica de
cosmologia antica, el se desprinde metodologic prin precautii si deschideri fecunde pentru raporturi
ulterioare dintre filozofie si teologie. Sfantul Vasile cel Mare face o distinctie clara intre invatatura
Scipturilor si ceea ce numeste curiozitatile celor care au filozofat despre cer10. Certitudinilor relatiei ii
10Omilii la Hexaimeron ,Sfantul Vasile cel Mare, PSB vol. 17, 3,3, p. 99-100

5 / 1 1 / 2 0 1 8 A C T UL C R E A T I E I . i n Vi z i u n e a S f Va s i l e C e l M a r e Lu c r a r e F i l o s o f i e O c x – s l i d e pd f . c o m
h t t p: / / s l i d e pd f . c o m / r e a d e r / f u l l / a c t u l – c r e a t i e i i n – v i z i u n e a – s f – v a s i l e – c e l – m a r e – l u c r a r e – f i l o s o f6
opune de multe ori incertitudinile stiintei. Cunoasterea certa provine de la Dumnezeu, pe cand stiintei
umane, exercitiului ratiunii ii revine o cunoastere.Sfantul Vasile cel Mare nu a cautata sa trateze
subiectul creatiei ca un simplu orator ci s-a preocupat mai ales sa ofere ascultatorilor sai o hrana pentru
instruirea lor, pentru a le inspira mandria credintei lor, pentru a le darui dragostea creatorului si pentru
a-i lega de indatoririlor lor, pentru a ilustra prin exemple pitoresti sarcinile viett crestine, pentru a lucra,
intr-un cuvant, la edificarea credinciosilor pastoriti de el si la mantuirea lor. A vrut sa arate in chippalpabil ca intreaga lume este o creatie a lui Dumnezeu, cu care si omul se afla in legatura stransa si ca
tot ce exista in aceasta lume este consecinta acestei legaturi. Orice element si orice clipa din viata lumii
ne vorbesc despre aceasta legatura, care, daca se strica sau se deregleaza, se pierde si lumea inreaga. In
felul acesta Sfantul Vasile cel Mare a zugravit tabloul unei creatii care nu este o revelatie, dar nici nu
este contrara acesteia.