Iulian Iulian Iulian Iulian Stănescu Stănescu Stănescu Stănescu Puterea politică în România Puterea politică în România Puterea politică în România… [614848]

Iulian Iulian Iulian Iulian Stănescu Stănescu Stănescu Stănescu
Puterea politică în România Puterea politică în România Puterea politică în România Puterea politică în România
De la comunism la noul capitalism De la comunism la noul capitalism De la comunism la noul capitalism De la comunism la noul capitalism
(1989 (1989 (1989 (1989- – –2014) 2014) 2014) 2014)

3
Iulian Iulian Iulian Iulian Stănescu Stănescu Stănescu Stănescu
Puterea politică în Puterea politică în Puterea politică în Puterea politică în România România România România
De la comunism la noul capitalism De la comunism la noul capitalism De la comunism la noul capitalism De la comunism la noul capitalism
(1989 (1989 (1989 (1989- – –2014) 2014) 2014) 2014)

4 Copyright © 2014, Editura Pro Universit aria

Toate drepturil e asupra prezentei ediții tipărite aparțin
Editurii Pro Universit aria

Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără aco rdul scris al
Editurii Pro Universit aria

Referenți științifici :
Prof.univ.dr. Cătălin Zamfir
Prof.univ.dr. Vladimir Pasti

Grafică realizată d e Mădălina Mircea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
STĂNESCU, IULIAN
Puterea politică în România : de la comunis m la
noul capitalism : (1989-2014) / Iulian Stănescu. – București :
Pro Universitaria, 2014
Bibliogr.
ISBN 978-606-26-0083-9

32.01(498)"1989/2014"

7
Pr Pr Pr PrefaŃă efaŃă efaŃă efaŃă
După cum arată și titlul, volumul de față propune o analiză privind
structura și funcționarea puterii politice în socie tatea românească de la începutul
celui de al doilea deceniu din secolul al XXI-lea. Analize privind puterea politică
din România din această perioadă de timp se regăses c în științe componente ale
sistemului științelor sociale, cum ar fi sociologia , politologia, științele juridice
sau științele istorice. Abordarea din această lucra re se înscrie în cadrul
sociologiei politice, una dintre ramurile sociologi ei.
Așa cum se prezintă cititorului, cartea este rezult atul unei acumulări pe o
perioadă de circa 10 ani de reflecție personală, st udiu și analiză. La acestea s-a
adăugat experiență deprinsă din șansa de a observa fenomenul politic de aproape
în perioadele de campanie electorală și prin discuț iile cu martori privilegiați ai
istoriei. În concepția mea, cercetarea socială nu s e poate realiza dintr-un turn de
fildeș, adesea transpus în zilele noastre printr-un empirism abstract. Rolul
specialistului în științe sociale nu este de a fi u n birocrat conformist încadrat
într-o instituție de cercetare, ci de a fi util soc ietății. Așa cum liturghia există
pentru om și nu omul pentru liturghie, știința soci ală există pentru societate și
nu invers.
Această carte nu este rodul unui efort individual. Pe această cale, doresc să
aduc un cuvânt de recunoștință tuturor acelor care mi-au fost de ajutor,
începând cu cei care au avut bunăvoința să citească manuscrisul și să îmi ofere
sugestii și critici folositoare: colegului meu Miha i Dumitru de la ICCV, lui Dan
Mircea Popescu, fostul meu profesor de la SNSPA, oa menilor de litere Dana și
Ananei Gagniuc.
Doresc să mulțumesc și profesorilor mei din perioad a de doctorat. În
primul rând, profesorului Cătălin Zamfir, fără de c are nu aș fi urmat o carieră
profesională în cercetarea socială. O bună parte di n consistentele noastre
schimburi de opinii pe tema tranziției se regăsesc între rândurile acestei cărți.
Lui Vladimir Pasti îi sunt recunoscător atât pentru cele învățate în timpul anilor
de facultate, cât și pentru observațiile pertinente . Pe unele sper să le pot urma

8 într-o ediție viitoare. Profesorilor Ilie Bădescu ș i Ștefan Buzărnescu le sunt
îndatorat pentru sprijinul cordial pe care mi l-au acordat.
Experiența profesională acumulată este și rodul col aborării cu unii dintre
colegi. Lui Codrin Scutaru îi port recunoștință pen tru faptul că, într-o seară de
vară a anului 2005, a avut inspirația de a-mi vorbi despre programul de master al
profesorului Zamfir de la Facultatea de sociologie. Activitatea de consultanță
politică pe care am desfășurat-o împreună rămâne un etalon de relație
profesională și umană, precum și o sursă importantă de experiență profesională.
Colegului meu de la ICCV, Sorin Cace, vreau să-i mu lțumesc pentru
oportunitatea de a dobândi experiență profesională în proiecte de cercetare
socială, experiență transpusă și în această carte. Cel mai probabil, lucrarea de
față nu ar fi văzut lumina tiparului, la acest mome nt și în aceste condiții, fără
sprijinul amabil și constant al lui Alexandru Paul Radu, fostul meu coleg de
gimnaziu și de facultate. Nu în ultimul rând, țin s ă mulțumesc Editurii Pro
Universitaria, pentru profesionalism și suport.
Consider că scrierea unei cărți nu ar trebui să rep rezinte un scop în sine.
Totodată, un asemenea demers este invariabil subsum at unor valori, mai rar
asumate explicit, dar întotdeauna prezente implicit . Menirea acestei cărți este să
contribuie la punerea puterii în serviciul unei soc ietăți mai democratice, care să
își utilizeze capacitățile spre îmbunătățirea condi ției umane. Realizez că ideile
din această carte pot fi controversate, că lucrarea este criticabilă și perfectibilă.
Sunt singurul responsabil de conținutul paginilor u rmătoare.
București, august 2014
Iulian Stănescu

9Introducere Introducere Introducere Introducere
Pretutindeni, oamenii trăiesc în umbra unor relații de putere. Fie că vorbim de
relațiile de familie, cele interpersonale sau socia le, unii oameni acceptă
dominația, alții exercită dominația asupra semenilo r. Tema acestei cărți, puterea
politică, reprezintă una dintre fațetele puterii la nivel social.
La 25 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, so cietatea românească a
depășit perioada de tranziție, intrând într-o altă etapă istorică. Dezbaterea
privind un nou proiect de țară pentru România impli că și o mai bună înțelegere
a funcționării mecanismului puterii din societatea românească și (ne)împlinirile
procesului de democratizare din cei 25 de ani.
În structura cărții, primul capitol este dedicat analizei conceptului de putere,
fiind prezentate principalele teorii din sociologia politică privitoare la structura
puterii politice. Conceptul de putere s-a dovedit a fi dificil de definit. Cu toate
acestea, după cum a remarcat Bertrand Russel, puter ea este un concept
fundamental în științele sociale, după cum energia este un concept fundamental
în fizică. Deși puterea poate avea forme diferite – precum bogăția, autoritatea sau
influența asupra opiniilor -, niciuna dintre aceste a nu poate fi considerată drept
subordonată oricărei alteia și nu există o formă di n care toate celelalte să fi
derivat. În sociologia clasică, deși a fost analiza tă puterea la nivel social,
termenul în sine nu a fost folosit. Spre exemplu, l a Marx întâlnim dominația de
clasă (Klassenherschaft), iar la Weber dominația (H errschaft). Cea mai sintetică
dintre puținele definiții ale puterii îi aparține l ui Bertrand Russel: „abilitatea de
a produce efecte scontate”.
În sociologia politică se întâlnesc diferite opțiun i teoretice și metodologice
de studiu al structurii puterii politice. În aceast ă privință, se disting patru mari
grupuri de teorii: (1) cele ale dominației de clasă ; (2) teoria elitelor; (3)
pluralismul; (4) autonomia statului (sau instituțio nalismul istoric). Primele două
aparțin sociologiei clasice din a doua parte a seco lului al XIX-lea și începutul
secolului al XX-lea. Celelalte două provin de la mi jlocul și din a doua parte a
secolului al XX-lea, având ca spațiu de origine Sta tele Unite.
Partea de cercetare și analiză este construită pe t rei paliere: (1) procesul
electoral; (2) relația politic-economic; (3) cadrel e și partidele politice.

10 Cele trei paliere vizează trei aspecte concurente:
(1) cine și cum câștigă puterea , respectiv cum funcționează mecanismul
electoral prin care sunt ocupate pozițiile de deciz ie de la vârful statului român?
(2) în folosul cui s-a făcut uriașul transfer de patrimoniu al statul ui român în
perioada tranziției și cine – după 20 de ani – bene ficiază cel mai mult din distribuția
avuției create în economie?
(3) cine ne conduce , respectiv care este profilul social al celor care ocupă
poziții de decizie la vârful aparatului de stat la nivel central și local, precum și în
partidele politice?
Căutarea unui răspuns la fiecare dintre aceste trei întrebări presupune o
cercetare distinctă, cu un cadru teoretic și metodo logic propriu. Enunțul pe care
am intenția să-l susțin este următorul: în condițiile tranziției din România, o
parte a capitalului autohton, care a fost pus într- o poziție economic marginală față
de cel străin, a ales calea implicării directe în p olitică, preluând controlul asupra
partidelor politice din mâinile politicienilor de p rofesie și ale tehnocraților.
Controlul asupra aparatului de stat a oferit unor s egmente ale capitalului
autohton un acces necesar și suficient la resurse e conomice, astfel încât să
mențină o poziție de putere față de capitalul străi n și o poziție superioară de
status față de restul straturilor sociale.
Capitolul al doilea cuprinde evoluția procesului electoral de după 198 9. În
această privință, apare ca necesară o raportare cri tică față de principalele modele
teoretice privind comportamentul electoral, elabora te în științele sociale: social-
empiric, socio-psihologic, alegerea rațională și ec ologia politică. Pornind de la
teoria clivajelor sociale, este analizată relația d intre partide și alegeri, respectiv
aliniamentele politice sau blocurile electorale exi stente în societate. Opțiunea
metodologică este pentru analiza pe date agregate, datorită faptului că permite
analizarea comportamentului electoral al indivizilo r în contextul social. Nivelul
analizei este cel al circumscripției electorale, re spectiv județul, pentru a evita, pe
cât posibil, o analiză la nivel național, care anul ează diferențele de context social
local.
Fără analiza transformărilor profunde din economie este imposibilă
înțelegerea tranziției și a schimbărilor sociale, i nclusiv cele din plan electoral.
Capitolul al treilea urmărește rolul pe care l-a avut puterea politică în
transformările structurale prin care a trecut econo mia în perioada de tranziție.
Fiindcă în 1990 statul controla sau deținea în prop rietate economia, proiectul de
trecere la economia de piață nu putea fi realizat d ecât prin intermediul statului.
Primul pas al analizei va fi identificarea actorilo r relevanți în formularea
reformelor prevăzute în strategia tranziției către economia de piață și a

11 elementelor definitorii ale acesteia. Privatizarea a fost procesul-cheie în noua
structurare a economiei care, ca forme și rezultate , a variat în timp. Întrebarea
esențială este în folosul cui s-a făcut acest uriaș transfer de patrimoniu al statului
român. Răspunsul la această întrebare constă în ana liza procesului de privatizare
și identificarea raporturilor de proprietate dintre capitalul străin și capitalul
autohton și statul român la nivelul celor mai impor tante companii de pe piață,
la o distanță de 20 de ani de la debutul tranziției . După încheierea tranziției și
aderarea la Uniunea Europeană, este de văzut și car e este locul economiei
României în economia europeană. În ceea ce privește prezența capitalului străin
în România, este analizată organizarea acestuia în forme asociative, în vederea
susținerii și sprijinirii intereselor proprii față de oficialii statului român.
Metodologia utilizată este complexă, constând în an aliza documentelor sociale,
analiză macroeconomică, analiză biografică și anali za de rețea (network
analysis).
Capitolul al patrulea, de analiză a cadrelor și par tidelor politice, caută să
evidențieze compoziția socială a celor care ocupă p ozițiile de decizie în lumea
politică, de la vârful aparatului de stat central ș i local, precum și în conducerile
partidelor politice. Având în vedere rolul esențial al partidelor politice în
funcționarea democrației, este analizată și organiz area și funcționarea
principalelor partide politice, pentru a identifica tipul de partid existent în
România: de masă, de cadre sau cartel. Ca metodolog ie, am optat pentru analiza
biografiilor politice și sociale, pe baza datelor c ulese din surse deschise
(documente sociale) și analiza organizațională în c azul partidelor. Capitolul se
încheie cu studiu de caz privind o decizie cu impac t major pentru societatea
românească: încheierea acordului privind pachetul d e asistență financiară din
partea FMI, Băncii Mondiale și UE din 2009. Procesu l de luare a acestei decizii
oferă un bun cadru pentru înțelegerea mecanismului de funcționare a puterii
politice din România.

13 CC CCapitolul apitolul apitolul apitolul 11 11
Premise teoretice Premise teoretice Premise teoretice Premise teoretice în în în în studiul studiul studiul studiul
puterii puterii puterii puterii politice politice politice politice
Sociologia politică pune în centrul atenției „circu mstanțele sociale ale
politicii, adică felul în care politica este influe nțată și, la rândul ei, influențează
alte evenimente din societăți. În loc de a trata ar ena politică și actorii săi ca
independenți față de alte evenimente dintr-o societ ate, tratează arena ca intim
legată de toate instituțiile sociale”. 1 Seymour Martin Lipset, prin însuși subtilul
influentei sale cărți Political Man , punea în dezbatere „bazele sociale ale
politicii”. 2 Din punct de vedere al ponderii în cărțile și arti colele publicate,
sociologia politică reprezintă una dintre ramurile majore ale sociologiei. În
1999, spre exemplu, circa 17-20% dintre articolele din American Journal of
Sociology și American Sociological Review și aproape una din cinci cărți recenzate
în Contemporary Sociology , principalul jurnal științific american specializa t în
recenzarea noilor apariții editoriale, aparțineau s ociologiei politice.3 Într-o
lucrare de referință asupra tematicii sociologiei c ontemporane, Haralambos și
Holborn consideră că cei mai mulți sociologi ar fi de acord că sociologia politică
reprezintă studiul puterii, în cel mai larg sens al termenului, deoarece tematica de
studiu a sociologiei politice, începând cu cea trad ițională privind statul până la
diversitatea de relații politice din societate, are la bază raporturi de putere. 4

1 Anthony Orum, Introduction to Political Sociology: the Political Anatomy of the Body Politic , ed 4.
(Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall, 2000), p. 1.
2 Seymour Martin Lipset, Political man: the social bases of politics (Doubleday, New York: Anchor
Books, 1963), considerată a fi lucrarea de referin ță în dezvoltarea sociologiei politice în perioada de după al
doilea război mondial, cf. Thomas Janoski et al., ( coord). The handbook of political sociology: states, civil
societies, and globalization (Cambridge: Cambridge University Press, 2005), p. 1.
3 Thomas Janoski et al., (coord). The handbook of political sociology: states, civil societies, and
globalization (Cambridge: Cambridge University Press, 2005), p. 1.
4 Michael Haralambos, Mike Holborn și Robin Heald, Sociology: Themes and Perspectives , ed 7.
(Londra: Collins, 2008), p. 521; în privința ariei tematice a sociologiei politice, Janoski et. al pre zintă
următoarea clasificare: (1) bazele sau rădăcinile s ociale ale politicii în societatea civilă; (2) stat ul și politicile
publice; (3) politica mondială și globalizarea, cf. Thomas Janoski et al., (coord). The handbook of political
sociology: states, civil societies, and globalizati on (Cambridge: Cambridge University Press, 2005), pp. 21-30.

14 În acest capitol, vom explora cele mai importante c ontribuții în definirea
conceptului de putere și principalele teorii din so ciologia politică cu privire la
structura și funcționarea puterii politice.
Conceptul de putere
Prima definiție sociologică a puterii (1920) aparți ne lui Max Weber.
„Puterea ( Macht ) este probabilitatea ca un actor dintr-o relație s ocială să fie în
poziția de a-și realiza propria voință în pofida re zistenței [altora], indiferent de
baza pe care se sprijină această probabilitate”. 5 Pentru Weber, conceptul de
putere este amorf din punct de vedere sociologic. O rice calitate sau combinații
de circumstanțe pot aduce un om în poziția de a-și impune voința în anumite
situații. Dominația ( herrschaft ) este definită drept „probabilitatea ca o comandă
cu un anume conținut să fie ascultată de un grup da t de persoane”. 6 De aceea,
Weber consideră conceptul de dominație ca fiind mai precis, deoarece se referă
tocmai la probabilitatea îndeplinirii comenzii date . Sociologul german a urmărit
teoretizarea formelor de dominație, asupra cărora v om reveni ulterior.
R.H. Tawney a elaborat o definiție similară (1931) cu a lui Weber, dar în
care a introdus relația de reciprocitate. „Puterea poate fi definită drept
capacitatea unui individ sau grup de indivizi de a schimba conduita altor indivizi
sau grupuri în maniera dorită și de a preveni modif icarea propriei conduite într-o
manieră nedorită”. 7
Bertrand Russel consideră că puterea este un concep t fundamental în
științele sociale, așa cum energia este un concept fundamental în fizică. Precum
energia, puterea poate avea forme diferite – precum bogăția, autoritatea publică
sau influența asupra opiniilor -, dar niciuna dintr e acestea nu poate fi
considerată drept subordonată oricărei alteia și nu există o formă din care toate
celelalte sunt derivate. Încercarea de a aborda sep arat o formă de putere poate

5 Max Weber, Economy and Society , vol. 1 (Berkeley: University of California Press, 1978), p. 53;
după o definiție similară atribuită lui Weber, pute rea este „șansa unui om sau a unui număr de oameni de a
realiza propria voință într-o acțiune comună chiar și împotriva rezistenței altora care participă la a cțiune”,
cf. traducerii din Hans. H. Gerth și C. Wright Mill s, From Max Weber: Essays in Sociology (Milton Park:
Routledge, 2005), p. 180.
6 Max Weber, Economy and Society , vol. 1 (Berkeley: University of California Press, 1978), p. 53.
7 R.H. Tawney, Equality (London: Allen and Unwin, 1931), p. 229.