Adrian Nuta Psihologia Relatiei De Cuplu Si A Familiei [614806]

UNIVERSITATEA BUCURE ȘTI

FACULTATEA  DE PSIHOLOGIE  ȘI 
ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI 
Secția Psihologie 
 DEPARTAMENTUL  DE ÎNVĂȚĂMÂNT  
LA DISTANȚĂ

Psihologia rela ției de cuplu ș i a familiei

Titular curs
Lect . univ. drd. Adrian Nu ță
Email: [anonimizat]

Universitatea din Bucure ști
Editura CREDIS
2009

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Acest material este destinat uzulului studen ților Universit ății
din București, forma de învăță mânt la distan ță.
Conținutul cursului este proprietatea intelectual ă a
autorului/autorilor; designul, machetarea și transpunerea în
format electronic apar țin Departamentului de Înv ățământ la
Distanță al Universităț ii din Bucure ști.

Universitatea din Bucure ști
Editura CREDIS
Bd. Mihail Kog ălniceanu, Nr. 36-46, Corp C, Etaj I, Sector 5
Tel: (021) 315 80 95; (021) 311 09 37, 031 405 79 40, 0723 27 33 47 Fax: (021) 315 80 96
Email : [anonimizat]
Http://www.credis.ro
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

11 MODUL 1

CAPITOLUL I
EXPERIEN ȚA ÎNDRĂGOSTIRII

1.1. Experien ța subiectiv ă a îndrăgostirii

Sentimentul c ă lumea se învârte în jurul unei singure persoane. Gol în stomac,
tremurături, înroșire bruscă, valuri de c ăldură, entuziasm suspect, senza ții corporale ciudate. De
asemenea, concentrare redus ă, motricitate comic ă, activitate perturbat ă, insomnie, dispari ția
poftei de mâncare, „aerian”, „pierdut ă în spațiu”. În alte cazuri, mai rare, cre ștere semnificativ ă a
performanțelor, bună dispoziție, amplificare a tonusu lui psihologic, toleran ță superioar ă,
comportament prosocial. Recuno ști acest tablou simp tomatologic? Se nume ște „a fi
îndrăgostit” și se întâmpl ă, prima oar ă, în adolescen ță. În anii urm ători sunt posibile alte
„vernisaje” și se cunosc cazuri și de „pictori” cu p ărul alb, talon de pensie și nepoț i auxiliari.
Numită și „emoț ie de îndrăgostire”, pentru a o deosebi de dragoste ca sentiment , este,
în esență, o obsesie romantic ă, care, în punctul ei culminant, se transformă într-o experien ță
euforică. Ad ormi gândindu-te la cel ălalt, te treze ști cu el în minte, î ți dorești să fii tot timpul cu el
și nu aț i sista sărutările și îmbrăț ișările dacă n-ar exista și alte activit ăți nesuferite, precum liceul,
facultatea sau serviciul.
Ești într-o lume nou ă, în care tot ceea ce ai sim țit până mai ieri este o umbr ă palidă a
ceea ce trăiești astăzi. O singur ă privire a celui iubit echivaleaz ă cu un dialog plin de semnifica ții.
Descoperi în tine o nou ă ființă și, pentru prima oar ă, realizezi c ă nu ești doar o persoan ă
agreabilă, ci și una foarte important ă pentru altcineva. În cuvinte mai dramatice, realizezi c ă,
pentru un altul, e ști rațiunea lui de a fi.
Din exterior sunt observabile modific ări clare la nivelul personalit ății, de la schimbarea
sistemelor de referin ță în comunicare și contact cu mediul pân ă la percep ții sau evalu ări
dist
orsionate ale stimulilor și blocaje comportamentale sau comportamente paradoxale. Brusc,
cel de care te-ai îndr ăgostit devine un standard de perfec țiune, înseși defectele și slă biciunile lui
fiind obiect al admira ției. Aceast ă minune, în cazul în care cineva î ți pune o întrebare evident
prostească, este posibil ă deoarece ele (defectele și slă biciunile) îi apar țin LUI. Opiniile și părerile
părinților sau ale prietenilor, dac ă nu sunt ridicole, sunt atinse de diferite forme de invidie, egoism
sau incapacitate de în țelegere. Uneori, re țeaua de rela ții interpersonale risc ă să fie compromis ă,
iar cariera profesional ă e pusă sub semnul întreb ării.
Cred că dacă i-aș descrie unui copil, doar în acest fel, experienț a îndrăgostirii, ar jura
solemn ca mai degrab ă, când va fi mare, s ă plătească taxe și impozite social-democrate decât
să se îndrăgostească. Cu toate acestea, în toate atelierele de lucru pe care le-am condus pe
această temă, participan ții au manifestat simpatie față de acest fenomen. Ca să fiu mai exact, cei
mai mulț i s-au raportat cu bun ăvoință și bucurie la propriile „experien țe de îndrăgostiți”. De ce?
Răspunsul pare simplu și ține de registrul aspira țiilor umane fundamentale. Este vorba
de nevoia general uman ă de transcendere a limitelor și fuziune sau contopire cu ceea ce
este dincolo de EU, de dep ășire a sentimentului de a fi o entitate separat ă și de unirea cu o alt ă
ființă , într-o stare de gra ție sau de plenitudine.
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

12 În realitate, lucrurile nu stau tocmai a șa. Iar pentru a în țelege cum stau cu adev ărat, e
necesară o descriere psihologic ă a ceea ce se întâmplă tare demult, mai precis în primele
noastre luni de viață .

1.2. Frontierele Eului

La începutul vieț ii, copilul tr ăiește într-o simbioză completă cu mediul înconjur ător, în
același fel în care tr ăia în pântecul mamei sale. Nu exist ă nici o diferen ță între copil și lumea lui,
în sensul c ă el și lumea lui sunt una. Copilul, sânul matern, p ărinții, scutecele, lumina din camer ă,
toate sunt unul și același lucru. Nu exist ă frontiere, ca atare nu exist ă „eu” și „tu”, deci nu exist ă
identitate.
Procesul de formare a con științei individuale este lent și îndelungat, fiind generat și
stimulat de frustr ări inevitabile precum întârzierea sânului sau a biberonului, întârzierea
mângâierilor și a cuvintelor tandre. Aceste mici fric țiuni cu mediul sunt asemenea unor scântei
care aprind via ța subiectiv ă în copil, făcându-l din ce în ce mai con știent de sine ca individualitate
separată. Conștiința de sine, a șadar, nu este creat ă de frustrări ci, mai degrab ă, este revelată
de acestea. Aceasta e totuna cu a spune despre frustr ări, fie ele mici sau mari, c ă sunt activatorii
naturali, în psihismul copi lului, ai poten țialului de a fi o fiin ță individuală.
Treptat, ca urmare a experien țelor sale de relaț ie, în special cu mama sau figura
maternă de substitut, copilul î și contureaz ă și își cristalizeaz ă Eul. El descoper ă că atunci când
plânge, el este cel care plânge și nu pă tuțul sau tavanul. Când se mi șcă, brațul lui este cel care
se mișcă și nu al mamei. Dup ă un an de via ță numeroase frontiere sunt deja trasate: piciorul lui,
ochii lui, vocea lui, plânsetele lui, bucuria lui. Î și privește chipul în oglind ă și se recunoa ște, deși
până atunci își lua imaginea specular ă drept un alt copil. Identifi carea din acest stadiu, numit
stadiu al oglinzii (Lacan, 1937), este jubilant ă, deoarece aduce copilului dovada unit ății sale
corporale și certifică depăș irea angoaselor primitive de fragmentare.
Din acest moment, Eul devine centrul câmpului con științei , referențial subiectiv al
copilului pentru sine însuș i. Frontierele fizice sunt stabilit e, frontierele psihologice continu ă să se
dez
volte, până la adolescen ță sau la vârsta adult ă, în cursul unui proces de o mare delicate țe și
sensibilitate, ce poate fi, din acest motiv, relativ u șor frânat sau pervertit. Terapeutul elve țian Carl
Gustav Jung a intuit și analizat cu fine țe acest proces dificil de elaborare a personalit ății, văzând
în sarcina de a deveni noi în șine o adev ărată datorie lăuntrică, a că rei ignorare sau minimalizare
are întotdeauna un pre ț scump. Astfel, maladiile fizice sau psihice sunt v ăzute de anali știi
jungieni ca expresii alarmante ale stop ării procesului natural de evoluț ie psihologic ă.
Spre 2-3 ani, copilul devine con știent și de limitele puterii lui, admite c ă nu e centrul
universului și începe s ă renunțe la nevoile de atotputernicie, confruntat cu limitele clare impuse
de realitate. Fascinaț ia omnipoten ței se va prelungi îns ă, prin eroii pove știlor și filmelor, până în
adolescență, când cei mai mul ți tineri accept ă că sunt constrân și de propriile limite fizice și
psihice. Înăuntrul acestor limite se afl ă nu doar sim țul i ndividualit ății, ci și sentimentul singur ătății.

1.3. Specificul experien ței îndră gostirii

În cazul experien ței îndrăgostirii, grani țele Eului sunt transgresate exploziv. Fuziunea
identităților, căderea brusc ă a frontierelor și anularea sentimentului singur ătății concură în
declanș area stărilor euforice caracteristice îndr ăgostirii. Numai c ă, în lumina a ceea ce scriam
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

13 mai sus, aceast ă stare este de natură regresivă . Mai ales pentru ideali ști, aceast ă afirmație ar
putea fi greu de digerat. Pe bun ă dreptate, întrucât e dificil de acceptat ca momentele sublime,
cu mare înc ărcătură emoțională, și fiorii unici ai îndr ăgostirii să nu fie decât o reîntoarcere la
ceea ce am tr ăit deja, adic ă să nu aducă nimic nou în planul cognitiv sau afectiv al personalit ății.
Totuși asta este realitatea. Experienț a îndrăgostirii reia, ca un ecou, ceea ce a fost
complet uitat, anume experiența unirii cu figura matern ă. Nu este întâmpl ătoare, în acest
context, revenirea st ării de omnipoten ță, atât de caracteristic ă primelor luni de via ță. Alături de
ființa iubită nu ne mai st ă nimic în cale, totul este posibil, obstacolele î și pierd relevanț a și
greutatea. Absorbi ți în relație până la excluderea definitiv ă a altora, problemele se evapor ă,
viitorul devine luminos, eventualii oponen ți se retrag cu coada între picioare. Analogia dintre
irealitatea acestor tr ăir i sau aștept ări și irealitatea sentimentelor unui copil de un an care se
crede, la propriu, st ăpânul absolut al lumii, este limpede și memorabil ă, sper, pentru cei al c ăror
romantism are r ădăcini infantile.
Mai mult decât atât, a șa cum fantasmele de atotputernicie ale copilului diminueaz ă în
contactul cu realitatea, la fel a șteptările fanteziste ale celui îndr ăgostit sunt infirmate într-o rela ție
reală, de zi cu zi. Sunt clipele de final ale „lunii de miere”, când F ăt-Frumos e altceva decât p ărea
să fie, iar Ileana Cosânzeana nu corespunde reclamei. O psiholog ă (așa am învățat că se spune
corect), Dorothy Tennov, a ca lculat chiar durata „lunii de miere”. Aceasta este de maxim doi ani ,
fiind ceva mai mare în cazul unei idile ascunse.
În cel mult doi ani toat ă lumea coboar ă cu picioarele pe p ământ. El nu mai este rezervat
și sigur pe el, ci este nesociabil ș i necomunicativ. Ea nu mai este exuberant ă și plină de viață.
Este ușuratică și lipsită de profunzime. Acum ochii v ăd, urechile ascult ă, iar informa țiile pe care
le oferim sunt ofensatoare pentru Eul nostru „îndr ăgostit”. Am ănunte neglijabile sau nostime la
vremea lor sunt acum defecte intolerabile. Este o lume nou ă, în care vasele nu se spal ă sin gure,
șosetelor le place s ă stea în mijlocul casei, hainele doresc s ă rămână pe scaun, iar c ărțile nu
suportă ordinea din bibliotec ă.
Ce s-a întâmplat cu experien ța îndrăgostirii, cu dragostea romantic ă și simbiotic ă? Din
fericire, nimic grav: grani țele Eului sunt instaurate, iar cei doi realizeaz ă că au identităț i proprii ,
adică cu preferin țe, așteptări, gusturi, dorin țe și chiar prejudec ăți personale. Acesta este punctul
în care ș ocurile electrice ale îndr ăgostirii se opresc, la o r ăscruce unde un drum înseamn ă
încetarea oric ărei legă turi, iar cel ălalt conduce la o iubire real ă, bazată , foarte curios, pentru unii,
pe travaliu.
Aici rezid ă una dintre caracteristicile experien ței îndrăgostirii, ce o face u șor
recognoscibil ă. Îndrăgostirea nu presupune efort, travaliu, munc ă. Frontierele Eului sunt
depăș ite spontan sau, într-o form ă ma i adecvat ă, se prăbușesc sub presiunea uria șelor forțe
emoționale de natur ă inconș tientă. Lărgirea limitelor este doar aparent ă. Liniile de demarcaț ie
psihologică își pierd continuitatea și permit experienț e fugitive, de tip extatic. În ălțimile sunt atinse
brusc, fără efort și apoi sunt pierdute. Aceasta este tragedia oric ărui îndrăgostit. Ca fapte
durabile, con știința Eului poate fi extins ă, iar limitele pot fi dep ășite doar prin efort. Absen ța
efortului închide experien ța îndrăgostirii, cum spuneam, în maxim doi ani.
Dar ceea ce cred c ă dă cea mai înalt ă specificitate experien ței îndrăgostirii este
caracterul ei dominant erotic . Te-ai întrebat de ce oamenii nu se îndr ăgostesc de copiii lor? Și
ai auzit de cineva care s ă fie îndrăgostit de câinele, papagalul sau broscu ța lui ț estoasă? Și la ce
te-ai gândi dac ă cineva ar afirma c ă este îndrăgostit de un pom sau o biciclet ă?
Experiența îndrăgostirii este energizată de un vector sexual foarte puternic, iar unii
cercetători ai fenomenului (Peck, 2001) sunt înclina ți să-l vadă chiar ca pe „un r ăspuns stereotip
al ființei umane la o configura ție de impulsuri interne și stimuli sexuali externi, servind la o
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

14 creștere a posibilit ății de împerechere și slujind astfel perpetuarea speciei”.
Mai pe șleau, Natura se prevaleaz ă de zăhărel în relația cu conștiința individuală . Punct
ochit, punct lovit! Fă ră acest truc, f ără această experiență de tip regresiv și amăgitor, îmbibat ă cu
sentimente de contopire ș i omnipoten ță, cum ar fi ară tat oare institu ția familiei și rata natalit ății?
Strâns legat ă de specificitatea sexual ă a experien ței îndrăgostirii, se g ăsește o altă
trăsătură, anume faptul c ă nu este un act de voin ță. Poți să meditezi zile în șir, să dai o tonă de
acatiste și să consulți toți terapeuț ii di n Divizia Na țională. Nu tu hotărăști dacă te îndrăgostești
sau nu. Invers, atunci când ți-ai dori cel mai pu țin, în cea mai nepotrivit ă perioadă a vieț ii tale se
poate întâmpla. (Am aflat, de exemplu, c ă unii se îndr ăgostesc dup ă ce au decis s ă se
căsătorească, iar altora li se întâmpl ă după . Cineva mi-a m ărturisit, vizavi de astfel de întâmpl ări,
credința că reprezintă dovezi de net ăgăduit ale urm ătorului principiu filosofic: Universul este
pervers!)
Mai există și alte variante: s ă te îndrăgostești de persoane nepotrivite, în timp ce acela
pe care îl admiri și îl prețuiești să nu te excite în nici un fel, s ă faci o pasiune pentru cineva care
va complica inevitabil via ța ta și a celor semnificativi social sau profesional și să nu te stârneasc ă
în
nici un fel persoana care ar corespunde cel mai bine planurilor tale de dezvoltare.
În sfârșit, ultima caracteristic ă a experien ței îndrăgostirii este dezinteresul total atât
pentru propria evoluț ie, cât și pentru evolu ția celuilalt. Explica ția acestei atitudini este și ea
simplă: pentru cel îndr ăgostit, evoluț ia s-a încheiat. Cel ălalt este oricum perfect, iar el a atins cel
mai înalt vârf, dincolo de care nu mai exist ă nimic. Ideile de evolu ție, progres sau dezvoltare
devin irelevante. În ceea ce prive ște eventualele imperfec țiuni sau sl ăbiciuni, ele nu sunt decât
„mici chestii dr ăguțe”, pete de culoare într-un ansamblu des ăvârșit. Când ești îndrăgostit nu mai
există nimic de schimbat. Fericirea este atât de intens ă încât tot ce-ț i dorești este ca timpul s ă se
oprească, iar lucrurile s ă rămână exact așa cum sunt.

1.4. Lancelot și regina Guinevere

Din ce adâncuri ale psihismului vine aceast ă vrajă irezistibilă? De unde aceast ă pasiune
incontrolabil ă și cum se face c ă ești atras ca un ac de g ămălie de un magnet uria ș? Cum se
naște senzualitatea la b ărbatul cel mai scrupulos și inhibat și cum trece cea mai meticuloas ă,
sobră și feciorelnic ă femeie sau adolescent ă în rolul opus al erotismului dezl ănțuit, imprevizibil și
lipsit de complexe?
Ce-l face pe un b ărbat să creadă că pentru el exist ă o singură femeie? Cum ajunge o
femeie să simtă că el este acela? De unde aceast ă tentaț ie, de a te l ăsa absorbit de altul, de a- ți
pierde orice rezerv ă fizică, emoțională sau morală ?
Cercetătorii au excelat în descrierea acestui fenomen și uneori s-au aventurat s ă-l
explice. Fiind vorba de „dragoste romantic ă” (Rubin, 1982), cu 4 elemente de baz ă (at așamentul
și nevoia de a-l iubi pe cel ălalt, predispozi ția de a-l ajuta pe cel iubit, absorb ția în relație și
tendința de idealizare – Kephart, 1988), mitul iubirii romantice ar putea suna ca o explica ție
destul de plauzibil ă. De când suntem mici auzim despre prin ți și prinț ese care, dup ă câteva
episoade mai zbuciumate, ajung s ă trăiască fericiți până la adânci b ătrânețe. Acest tip de
presiune cultural ă continuă și mai târziu, inclusiv în forme intensificate, prin cântecele pe care
dansăm și filmele la care plângem, fie ele cu pacien ți englezi, fie cu spumoase actri țe
sudamericane în magnifice crea ții artistice telenovel-izate.
Dincolo de mitul iubirii romantice întrev ăd ceva mai profund sau, ca s ă fiu onest, v ăd și
eu ceea ce misticii orientali au intuit din totdeauna, iar elve țianul care construia turnuri la
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

15 Bollingen a pus în cuvinte me șteșugite.
În esență este vorba de celălalt pol din noi în șine, de jumătatea noastr ă lăuntrică, de
o constelare de energii poten țiale din propriul nostru incon știent. Pentru c ă nu le cunoa ștem și
pentru că avem nevoie de ele pentru a ne sim ți întregi sau împlini ți, le căutăm în afara
noastră. Astfel se na ște marele joc al a șteptărilor și dorinț elor iluzorii, al fascina ției și
dezamăgirilor din rela ția de cuplu, în încercarea pasionat ă de a-l gă si pe celălalt care s ă
corespund ă modelului energetic pe care-l purt ăm în noi în șine.
Aceste modele energetice, numite în filosofia indian ă Shiva ș i Shakti, iar în psihologia
analitică ANIMUS ȘI ANIMA , ne creeaz ă sentimentul c ă ex istă un El sau o EA numai pentru noi și
ne împing în aventurile uneori dureroase sau tragice ale iubirii. Un El sau EA exist ă într-adevăr,
însă doar înlăuntrul nostru , iar partenerii de cuplu nu pot decât s ă se apropie sau s ă evoce, mai
mult sau mai pu țin, această imagine ideal ă. Suferința și eșecul relațiilor de iubire, atunci când
suntem deschi și, ne stimuleaz ă să acceptăm treptat acest adev ăr. Când aceast ă minune se
întâmplă, putem, în sfârș it, să ne accept ăm partenerii a șa cum sunt, renun țând la a-i mai
constrânge sau amenin ța să se schimbe, renun țând, adică, la preten ția nerealist ă de a întrupa
arhetipul pe care-l purt ăm în interiorul nostru.
Asemenea lui Tristan, eroul medieval îndră gostit de Isolda, so ția unchiului s ău, Lancelot
a devenit prototipul cavalerului îndr ăgostit și impulsiv. Amândoi au fost „blestema ți și
binecuvânta ți de destin cu aceea și pasi une interzis ă, amândoi vr ăjiți de dragostea pentru so ția
suveranului lor. Dar Sir Lancelot reprezenta ceva foarte diferit de idealurile eroice medievale ale
tovarășilor săi, ceva mult mai pu țin ocazional, mai profund omenesc și mai durabil. El nu este o
întrupare a idealului de b ărbăție care exist ă în lumea ac țiunii sociale masculine, ci în n ădejdile și
închipuirile imagina ției feminine” (Zimmer, 1994).
Conform legendei, copil ăria și adolescen ța lui Lancelot stau sub semnul fantasticului.
Fiul unui rege obscur, Ban din Benwick, Lancelot, înc ă de la o vârstă foarte fraged ă, este îngrijit
și crescut de misterioasa Doamn ă a lacului, într-o țară fabuloasă, populată de creaturi
neomenești, simboluri explicite ale energiilor vitale elementare. Doamna lacului, protectoarea lui, care îi dăruise regelui Arthur o spad ă fermecată, îi oferă lui Lancelot un inel magic, care îi va
permite să triumfe în luptele cu balaurii și alte făpturi supranaturale de acest gen. Având de
partea sa puterile secrete ale împ ărăției zânelor, ală turi de care crescuse, Lancelot va deveni cel
mai interesant și îndrăgit dintre cavalerii Mesei Rotunde, în ciuda nereu șitelor sale notorii: nu-i
poate rămâne loial regelui s ău și eșu
ează în că lătoria sa spiritual ă spre Sfântul Graal, ca urmare
a păcatului de adulter al c ărui rob este întreaga via ță.
Regina Guinevere, pe de alt ă parte, vrăjită de acest cavaler viteaz și galant și copleșită
de o criză de gelozie, îl alung ă de la curte pentru vina de nu fi dormit cu ea în nop țile când la
Camelot, curtea regelui Ar thur, poposise Elaine, fa ță de care, mai demult, Lancelot comisese
singura lui infidelitate.
Izgonit cu atâta duritate, Lancelot, aproape nebun și de nerecunoscut, r ătăcește vreme
de doi ani, înainte de a fi primit de aceeași Elaine, la curtea tat ălui său, regele Pelles. Aici va
rămâne Lancelot 15 ani, plângând în fiecare zi dup ă stăpâna sufletului s ău, înainte de a pleca
definitiv la aceasta, la primul semn de bun ăvoință.
Deși legenda nu uit ă să menționeze conflictele și certurile meschine din anii lor de
coabitare, ceea ce continu ă să impresioneze este caracterul magnetic al acestei pove ști de
iubire. Eurile con știente ale celor doi eroi sunt invadate și copleșite de for țe inconștiente, într-o
e
xperiență mai mult arhetipal ă decât personal ă. În limbaj analitic, individualit ățile lui Lancelot și
Guinevere sunt posedate de un cuplaj Animus-Anima indestructibil și transpersonal. Fiecare
își proiecteaz ă în celălalt zona necunoscut ă a propriului suflet, într-o leg ătură greu de strunit în
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

16 mod raț ional. În raport cu acest mister fascinant, conven țiile, normele și valorile sociale ale lumii
exterioare pierd din putere, retr ăgându-se parc ă din calea acestei uniuni fatale și atemporale.
Scrise în secolele XII și XIII, romanele Mesei Rotunde au delectat și inspirat, vreme de
sute de ani, imaginaț ia occidental ă. Ele s-au extras pl ăsmuite din comorile mitologice ale cel ților,
o lume legendar ă și fermecat ă ce se dovede ște, chiar și în zilele noastre, la fel de fertil ă și, prin
urmare, vie (vezi aventurile lui Harry Potter la școala Hogwarts de vr ăjitorii și epopeea cinstitului
hobbit Bilbo Boggins, posesorul temporar al unui inel bucluca ș).
Este ca ș i cum, undeva adânc în carnea și oasele noastre, s ălășluiesc acești stră moși.
Contactul cu întâmpl ări pe care ei le-au tr ăit sau pe care ei doar le personific ă, ne face s ă citim o
carte dintr-o singur ă suflare sau s ă rămânem trei ore cu ochii pironi ți în ecran. Când aceste Euri
ancestrale se trezesc, prin intermediul unor personaje de legend ă și al aventurilor simbolice se
deșteaptă, poate, și răs punsurile intuitive la enigmele de nep ătruns ale vie ții.

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

17 CAPITOLUL II
MITURILE IUBIRII

Miturile sunt credin țe despre dragostea romantic ă și iubire care ne împiedic ă să facem
alegeri de parteneriat inteligente. Ele apar țin unui etaj adolescentin al psihicului uman, preced
sau neagă experienț a reală și sunt alimentate de cinematografie, de televiziune și de romanele
mai mult sau mai pu țin siropoase. De asemenea, sunt expresia clar ă a faptului c ă nimeni nu ne
învață despre subtilit ățile unei rela ții profunde. Când viaț a însăși pare să le contrazică , un
drăcușor interior continuă să le susțină cu aplomb.

2.1. MITUL NR. 1
Iubirea adev ărată învinge totul

Este una dintre cele mai puternice credin țe. Adânc în inima noastr ă credem că iubirea
pe care i-o purt ăm celuilalt ne va ajuta s ă trecem peste orice obsta col. Nici o circumstan ță și nici
un conflict nu îi va rezista. Indiferent de natura problemelor pe care viitorul le va ridica, iubirea ne va face capabili s ă le rezolvăm. Impresionant, nu-i a șa?
Versiunile concrete ale mitului sunt propozi ții de genul:
DAC Ă ÎMI IUBESC CU ADEVĂ RAT PARTENERUL NU CONTEAZ Ă…
… că fumează excesiv.
…că e interesat numai de sport.
…că familia ei nu m ă place.
…că trăim la sute de kilometri distan ță.
…că e mult mai în vârst ă ca mine.
…că citește doar reviste de mod ă.
…că e alcoolic.
…că vrea mulți copii, iar eu vreau doar unul.
…că viața sexuală e un dezastru.
…că mă cicălește tot timpul.
…că nu și-a terminat studiile.
…că încă se mai vede cu vechiul ei prieten.
…că ave
m p ăreri diferite despre educa ția copiilor.
…că-i vine greu s ă-și exprime sentimentele.
…că cheltuie banii cu u șurință.
…că e foarte religioas ă, iar eu sunt ateu.
…că nu mă atrage sexual.
…că e mult mai sociabil ca mine.
…că îi fug ochii și după alte femei.
…că e șomeră de un an.
…că se consider ă mai important ca mine.
…că mă mângâie rar.
…că nu mă ascultă când îi vorbesc.
Dacă se întâmplă să crezi cu fanatism în acest mit, a șteaptă-te la următoarele tipuri de
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

18 consecințe:
Vei minimaliza amplitudinea problemelor din rela ția voastră sau vei evita s ă cauți soluț ii
reale, amăgindu-te permanent cu ideea c ă ele conteaz ă mult mai pu țin decât iubirea dintre voi. În
cele din urm ă, conflictele mocnite vor izbucni, cu o for ță care va contrabalansa afec țiunea și grija
pentru celălalt.
Vei rămâne într-o rela ție care „nu merge” (blocant ă), sperând c ă el se va schimba dac ă
tu îl vei iubi mai mult. Din p ăcate nu este suficient ca un om s ă fie iubit pentru a se schimba.
E nevoie, în plus, ca el S Ă DOREASC Ă SĂ SE SCHIMBE.
Deoarece capacitatea unei femei de a investi într-o rela ție este superioar ă, ea e mai
înclinată să rămână într-un parteneriat frustrant, a șteptând cu o r ăbdare demn ă de o cauz ă mai
bună marea schimbare.
Exemplu: El are o afacere pe care o administreaz ă foarte bine: o firm ă specializat ă în
expertiza contabil ă. De tânăr a visat la a șa ceva. S-a str ăduit și se strădu ie mult. Rezultatele sunt
vizibile și se reflect ă în nivelul de trai al familiei. EA are astfel o cas ă frumoasă, o mașină bună și
bani la discre ție. Cu toate acestea îi lipsește ceva: EL! Refuz ă să-i comunice aceast ă frustrare
intensă, de teama de a nu fi acuzat ă de lipsă de recuno ștință sau de preten ții exagerate („Nu e
suficient cât muncesc pentru tine? Ce mai vrei de la mine?”). Consider ă negarea acestei nevoi
un act de iubire și sper ă ca într-o bun ă zi EL să munceasc ă mai puțin și să-i dedice mai mult
timp.
Dar șansele ca aceast ă zi să vină sunt similare cu ș ansele cet ățenilor români de a
călători în SUA f ără vize. Pentru EL, a avea succes înseamn ă mult mai mult decât a tr ăi plenar o
relație. EL se define ște mai mult prin ceea ce FACE decât prin ceea ce SIMTE.
EL aleargă într-o curs ă î n c a r e n u e x i s t ă linie de sosire (competi ția din societatea
contemporan ă!) și cu cât alearg ă mai mult, cu atât se îndep ărtează de partenera lui. EA se va
simți tot mai singur ă până când… (vrei s ă te gândești tu la un final posibil?)
Te vei pedepsi dac ă relația nu s-a dezvoltat, acuzându-te c ă nu l-ai iubit suficient de
mult, astfel încât s ă fi găsit soluții la problemele lui.
Exemplu: EL depinde de alcool/drog sau este un juc ător învederat (de la Loto pân ă la
Cazino). În acest caz, EA are o rival ă de temut: substan ța. S-a format un triunghi al iubirii din
două ființe umane și un obiect inanimat.
Totuși EA așteaptă ca EL să renunțe. Îi vine greu s ă accepte c ă a iubi un om dependent
înseamnă a iubi un sclav. Iar un sclav nu poate fi o parte a unei rela ții sănătoase. Un sclav este
parte doar a unei rela ții nesănătoase, anume rela ția cu stăpânul său: alcoolul, drogul, jocul, dup ă
caz.
Te-ai putea întreba: Dar de ce EL nu renunță da că își dă seama că se distruge lent, dar
sigur? Pentru c ă, dacă ar recunoa ște că este dependent, ar admite, implicit, c ă este și lipsit de
putere. Și tocmai ÎMPOTRIVA ACESTEI NEPUTIN ȚE își poartă el tragicul r ăzboi. Cercul vicios
se închide în felul acesta: Îmi dau seama c ă sunt un b ărbat slab. Nu suport gândul acesta și îl
reprim. Cum? Beau! Dar bând, îmi dau seama c ă sunt dependent, adic ă nu am putere s ă renunț.
Mă simt neputincios și pentru c ă nu știu să fac față acestei trăiri, o reprim. Cum? Beau! ș.a.m.d.
Dar într-o bun ă zi EA renun ță să mai aștepte și pleacă. După un timp, începe s ă se
simtă vinovată. „L-am abandonat. Dac ă l-aș fi iubit mai mult a ș fi rămas lângă el și l-aș fi salvat.”
O atitudine miș cătoare, recunosc. De asemenea, o atitudine STUPID Ă. Dacă partenerul
tău este un dependent care refuz ă ajutorul, cel mai bun lucru pe care po ți să-l f ac i ES T E S Ă
PLECI. Dac ă rămâi, vei ajunge s ă-l urăști, în acela și fel în care l-ai urî dac ă te-ar înșela cu o alt ă
persoană. În plus, dependen ța îi diminueaz ă capacitatea de a sim ți și a gândi, adic ă îl face mai
puțin apt să-ți perceapă sau să-ți înțeleagă ajutorul.
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

19 Nu vreau s ă spun că un dependent nu merit ă să fie iubit. Vreau s ă spun că intimitatea
emoțională cu un dependent este imposibilă , iar dacă el nu accept ă să acționeze ÎN
FAVOAREA LUI, eforturile tale sunt inutile și afecțiunea pe care i-o por ți este toxic ă PENTRU
TINE. Cu alte cuvinte, a șa cum el depinde de alcool, tu depinzi de el și merită să-ți analizezi
acest set de comportamente ce te împiedic ă să fii o ființă liberă, în numele unei presupuse iubiri.
Prin urmare, iubirea nu învinge totul și nu este suficient ă pentru a face o relaț ie să
avanseze și să înflorească . E nevoie, în plus, de o anumit ă compatibilitate și de un angajament
responsabil.

2.2. MITUL NR. 2
Iubirea este recunoscut ă imediat la prima întâlnire

Cum ar veni, când îț i întâlnești partenerul de via ță pentru prima oar ă, marea iubire te
lovește ca un ciocan în moalele capului. Parc ă e ceva în felul cum te prive ște, cum îț i vorbește și
cum se poart ă ce îț i comunică un mesaj de tipul: „Acesta/aceasta e b ărbatul/femeia vie ții mele.”
Iluzia că vom ști instantaneu dac ă este vorba sau nu de „adev ărata” iubire e între ținută
de filmele romantice la care suntem expu și, de cântecele pe care le ascult ăm și de propriile
noastre reverii. Atrac ția irezistibil ă și încărcătura fascinatorie a acelor momente anuleaz ă
temporar orice judecat ă lucidă și declanș ează un program mental numit „dragoste la prima
vedere”.
Nu susțin, în nici un caz, c ă ar fi imposibil s ă-l recunoști, încă de la început, pe cel
alăt u r i d e c a r e v i a ța îți va deveni o experien ță plină de sens, bucurie și armonie, datorit ă
satisfacerii reciproce a proiec țiilor complementare de rol-sex. Afirm doar c ă e posibil s ă recunoști
ceva special în cel ălalt încă de la început, dar iubirea profund ă, reală, se dezvolt ă în timp.

Iubirea profund ă, reală, se dezvolt ă în timp.

Este ca ș i cum, aflat undeva într-o iarn ă geroasă, ai ocazia s ă faci focul fie din ziarele
pe care tocmai le-ai citit, fie din lemnele care sunt într-o magazie al ăturată. În primul caz, focul se
va aprinde imediat, va fi str ălucitor și intens. La fel de repede, se va stinge. În al doilea caz, focul
va porni greu ș i va arde încet. Dar c ăldura lui va dura și îți va permite s ă ai o seară și o noapte
liniștită. În același fel cred c ă se dezvolt ă o relație solidă și autentică.
Consecinț ele credinț ei simpliste în „dragostea la prima vedere” sunt previzibile:
Focalizarea exclusiv ă pe trăirea emoț ională și/s au sexual-senzitiv ă te împiedic ă să
descoperi și să examinezi celelalte laturi ale relaț iei voastre.
Exemplu: EL lucreaz ă într-o agen ție de publicitate. A întâlnit-o pe EA la o licita ție pe
care, de altfel, EA a câ știgat-o. Dar insuccesul lui profesional nu a mai însemnat nimic în raport
cu acea clip ă magică. A petrecut atunci cea mai romantic ă noapte din via ța lui și a fost convins
că se vor căsători.
S-au că sătorit și au divorț at repede. „De și vedeam clar c ă relația noastră nu
funcționează, continuam s ă sper, gândindu-m ă la acea prim ă întâlnire”, spune EL. „Dorin țele ei
erau tot mai greu de satisf ăcut și totuși mă stră duiam, pentru c ă nu puteam uita misterul
fermecător al primei noastre întâlniri. Credeam c ă acele momente poart ă un mesaj ascuns
despre noi doi și că eu nu fac suficient pentru femeia vie ții mele.”
Până să o pteze limpede pentru întreruperea acestei rela ții nesănătoase, EL a fost
victima inocent ă a mitului nr. 2, hr ănindu-și fanteziile despre o iubire ideal ă cu primele impresii
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

20 ale unei întâlniri deosebite. Aceasta nu i-a permis s ă analizeze aspectele puternic disconfortabile
ale relației în curs, pân ă î n c l i p a , l a f e l d e m a g i c ă, a diferen țierii cristaline între realitate și
fantasmă.
Hipersensibil la stimulii erotici din mediu, devii dependent de iubirile inflamate și
tranzitorii.
Este mai ales cazul celor cu o mare nevoie de afec țiune la vârsta adult ă (pentru că nu a
fost satisfăcută optim în copil ărie) sau cu nevoi mai sc ăzute de intimi tate, dar împin și de o
curiozitate erotic ă intensă.
În acest caz, „dragostea la prima vedere” devine „dorin ță erotică la prima vedere”. Te
gândești continuu la partener nu pentru c ă îl respecți, îl admiri sau vrei s ă-l susț ii necondiționat,
ci pentru că el te excit ă. Atracț ia fizică vie, dacă este dublat ă și de o imagine mental ă a
partenerului ideal ce pare a i se suprapune perfect, te face s ă confunzi iubirea cu o nevoie mult
mai biologic ă (deși nu mai pu țin respectabil ă), aceea de împerechere.
Devii incapabil s ă recunoști șansele sau premisele unei iubiri mature, constante, stabile.
E firesc, de altfel. Când e ști p reocupată total de persoana iubit ă, când o dore ști și o
aperi iraț ional, conștiența ta nu mai este suficient de deschis ă către cei din jur, unde poate exista
oricând cineva mai adecvat.
Exemplu: EA s-a desp ărțit de 3 luni de prietenul ei, dup ă o relaț ie furtunoas ă de 2 ani,
dar nu-și poate lua gândul de la el. Este, succesiv, furioasă , dezamăgită, tristă . Singurul ei suport
este un prieten vechi din copil ărie. Datorit ă lui, reușește să se mențină pe linia de plutire. Într-o
bună zi se surprinde îmbr ățișându-l mai puternic decât de obicei. Se s ărută. Brusc, devine
confuză. Întrebările o cople șesc: „Dac ă îl iubesc, de ce nu mi-am dat seama pân ă acum? Cum
pot să fiu atât de deschis ă cu el și să-i mărturisesc cele mai intime gânduri și trăiri dacă n-am
simțit, de la început, vibra ția aceea extraordinar ă? Și ce fel de rela ție va fi aceasta dac ă n-a
existat dragoste la prima vedere?”
Nu-i așa că n-ai vrea s ă fii în locul ei?
Există oameni pentru care iubirea NU POATE FI LINI ȘTITĂ . Iubirea este
spectaculoas ă, entuziast ă, dramatic ă sau nu este deloc. O conectare emo țională la universul
profund al unei alte ființ e umane nu este admis ă în conștiință dacă nu este înso țită de
„semnalmente” precum intensitatea tr ăirii, teama de abandon, variaț iile dispozi ției, adică tot
atâtea semne ale unei rela ții pe jumătate sau în totalitate nevrotice.
Chiar dacă ești o persoan ă foarte intuitiv ă, nu lă sa prima impresie s ă-ți decidă viața.
Ai nevoie și de a doua impresie. Și de a treia impresie. Și de a patra impresie. Adic ă ai nevoie de
timp pentru a descoperi universul l ăuntric al celuilalt, pentru a trece dincolo de periferia pe care o
reprezintă co rpul său, profesia sa, reputa ția sa. Să te îndrăgostești la prima vedere e lucrul cel
mai ușor. Dar pentru a construi o rela ție echilibrat ă și evolutivă este nevoie de munc ă.

Pentru a construi o rela ție echilibrat ă și evolutivă este nevoie de munc ă.

2.3. MITUL NR. 3
Există o singură persoană și numai una pentru tine

Unele tradi ții spirituale sprijin ă acest mit, vorbind despre sufletele gemene ca despre
două individualităț i care au tr ăit în armonie în timpuri imemoriale ( și în spaț ii paradisiace) și care
sunt perfect complementare. Dup ă evenimentul C ăderii, sufletele gemene s-au separat și trăiesc
în corpuri diferite, că utându-se unul pe cel ălalt.
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

21 Dar cunosc ătorii întru ale astrologiei mai știu ceva despre sufletele gemene: c ă, de
regulă, nu se întâlnesc în plan terestru. Sunt, cum s-ar spune, desincronizate: când unul e pe
Pământ, celălalt e într-unul din Ceruri. Exist ă și cazuri când sufletul geam ăn poate fi întâlnit pe
Pământ, în special când viaț a îți e presărată de numeroase încerc ări. Sufletul geam ăn este
atunci prezent, dar diferen ța de vârstă e foarte mare, fă când imposibil ă relaț ia erotică.
Și dacă tot sunt pe acest t ărâm, al lumilor invizibile, nu uit s ă amintesc despre „sufletele
surori” (alt concept utilizat în astrologie). Acestea sunt dou ă individualit ăți care s-au întâlnit și
iubit și în alte existenț e și care se pot reg ăsi, o dată în plus. Întâlnirile nu sunt neap ărat pozitive,
dar sunt caracterizate de o mare atrac ție reciproc ă. Iar dacă ți-am deschis gustul pentru acest
gen de specula ții, caută un astrolog bun pentru o sinastrie (compararea celor dou ă hărți ale
cerului, a ta și a partenerului).
Oricum ar fi credin țel e noastre despre suflete, vine un timp în orice rela ție când ne
întrebăm: „Este cu adev ărat cel mai potrivit pentru mine?”, „Este ea ACEEA?”. Singura problem ă
în această întrebare este asumarea unicit ății ca obligatorie. Vrem s ă fim siguri c ă partenerul
nostru este chiar „jum ătatea” noastr ă.
Angajați sau nu într-o rela ție, putem ajunge în situa ții cu totul caraghioase, formulând
judecăți de genul:
NU POATE FI EL/EA PENTRU C Ă…
…e prea mic ă de înălțime.
…nu-i place s ă danseze.
…nu urmărește Animal Planet.
…mă nâncă prea multă ciocolată.
…are un copil dintr-o c ăsătorie anterioar ă.
…nu câștigă cel puțin 200 USD/lună .
…merge la meciuri de fotbal.
…nu-i place s ă gătească.
…risipește banii pe haine.
…se gânde ște prea des la sex.
…nu știe să repare prizele.
…nu-i place ceaiul. …are preferin ță politică de
stânga.
…nu înțelege matematica.
…are burtă .

Iar consecin țele înrădăcinării ideii că există un partener și numai unul destinat sunt:
Pentru că îl compari tot timpul cu imaginea din capul t ău nu mai ai timp și energie
pentru a-i descoperi și aprecia unicitatea.
Exemplu: Deși relaț ia lor e mult mai lung ă, EL stă împreună cu EA de numai 6 luni.
Timp suficient pentru ca un mic diavol s ă-și facă apariția. „Nu sunt un tip demodat, totu și mă
aștept ca femeia s ă facă mâncare în cas ă. Eu pot, eventual, s ă spăl vasele, de și cred că e mai
nimerit să se ocupe tot ea de asta.” Doar atât n-ar fi mare lucru. Dar mai urmeaz ă:
„Și nu înțeleg de ce insist ă să stăm în casă, doar noi doi. Un cuplu modern are o via ță
socială bogată. Credeam c ă e f emeia visurilor mele, dar dorin ța asta exagerat ă a ei, de
intimitate, zice ea, îmi d ă de gândit. M ăcar de s-ar fi priceput la economie, să am și eu cu cine
discuta.”
Când te aștepți ca celălalt să fie perfect, pierzi din vedere ceea ce pe el îl face diferit,
special, unic. Comparat cu o imagine mental ă prefabricat ă, în mod natural, va pica examenul.
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

22 Dar nimeni altcineva nu-l va trece. Iar tu vei r ămâne singur sau singur ă, împreună cu exigen țele
tale stupide. (Te doare când cite ști asta?) Pe de alt ă parte, acceptându-l mai mult a șa cum
este, îți va fi mult mai uș or să-l iubești.
După ce relația în care credeai s-a terminat, nu mai e ști deschis c ătre alta.
Exemplu: EL a acceptat o ofert ă de muncă foarte avantajoas ă pe continentul nord-
american, promi țându-i că o va chema și pe EA în cel mai scurt timp posibil. Erau împreun ă de 5
ani. După ce EL a plecat, nu numai c ă n-a invitat-o acolo, dar email-urile s-au r ărit până când,
într-o zi, EL a informat-o c ă relația lor trebuie s ă înceteze, întrucât a g ăsit pe altcineva.
Cuvântul „depresie” nu acoperă suficient drama pe care EA a tr ăit-o. „Au fost ani foarte
frumoși, pe care nu-i voi uita niciodat ă. E dreptul lui s ă fie fericit cu altcineva. În ceea ce m ă
privește, sunt sigur ă că nimeni nu-l poate înlocui.” Dar de ce ar trebui s ă-l înlocuiasc ă cineva?
Există numeroși potenți ali parteneri, al ături de care te po ți dezvolta ca ființă umană,
experimentând iubirea în multiplele ei fa țete. Limitele puterii umane de a iubi nu sunt cunoscute.
În plus, cel mai important lucru pe care-l po ți face pentru ființa pe care o iube ști este să o
ajuți SĂ DEVINĂ LIBERĂ. Iar spontaneitatea și individualitatea unei persoane pot fi revelate în
multe feluri, de oameni diferi ți. Nimeni nu deț ine monopolul. Aceasta nu înseamn ă că nu
contează calitatea partenerului t ău. Dimpotriv ă, conferă greutate actului alegerii. Și chiar dac ă
este dificilă, alegerea este întotdeauna posibil ă.

Limitele puterii umane de a iubi nu sunt cunoscute.

2.4. MITUL NR. 4
Partenerul perfect î ți va satisface toate nevoile

Este o dorin ță secretă a oamenilor, ale c ărei rădăcini își extrag seva din amintirea
primelor luni de via ță, când copilul era o prelungire a sânului matern, și chiar mai departe, când,
în pântecul mamei sale fiind, toate nevoile fă tului erau împlinite gra ție simbiozei.
În relația de cuplu, aceste amintiri originare se traduc în expecta ții inconștiente dintre
cele mai diverse, dar cu acela și numitor comun:
„Chiar dac ă nu-ți comunic ce vreau, m ă aștept ca tu s ă știi ce vreau. M ă aștept ca tu s ă
ai facultăți paranormale și să-mi cunoști cele mai intime nevoi ș i aspiraț ii. De asemenea, m ă
aștept să le împlinești.”
Ți se pare c ă exagerez? Într-un fel sau în altul, noi toți avem m ăcar unele
AȘTEPTĂRI INCON ȘTIENTE , mai ales dacă ne displace exerci țiul nesuferit al auto-examin ării
obiective. Dac ă partenerul nu împline șt e una sau alta dintre aceste a șteptări, ceea ce sim țim, ca
trăiri reactive, sunt DEZAMĂ GIREA ȘI RESENTIMENTUL.
Însă în afară de mine nu este nimeni responsabil pentru dezam ăgirea sau ostilitatea
mea. Între propozi țiile „Sunt dezam ăgit de tine” și „Sunt dezam ăgit de mine” exist ă cam aceea și
asemănare ca între nivelul de trai din statul California, respectiv jude țul Botoșani. Ca să fiu
dezamăgit de tine trebuie, mai întâi, s ă-mi imaginez despre tine c ă ești sau acționezi într-un anumit
fel. Iar responsabil pentru ceea ce ÎMI IMAGINEZ de spre tine sunt, evident, eu. Tu ai dreptul s ă fii
oricum și nu ești vinovat pentru c ă nu ești așa cum eu îmi imaginez sau m ă aștept să fii. Prin
urmare, EU M Ă AMĂGESC PE MINE, imaginându-mi despre ti ne tot felul de lucruri. Când
realitatea îmi infirm ă fanteziile, devin dezam ăgit de mine. Nu te cunosc suficient, evalu ările mele au
fost eronate. Ș i pentru că nu-mi pot asuma gre șeala (am o anumit ă imaturitate), ți-o a tribui,
spunându- ți: „M-ai dezam ăgit!” Observi subtilitatea? Tu ai gre șit, tu ești responsabil, tu m-ai
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

23 dezamăgit. Eu sunt neprih ănit, imaculat. (Practici și tu acest joc?)

Responsabil pentru ceea ce ÎMI IMAGINEZ despre tine sunt eu.

Consecinț ele distructive ale aderen ței la mitul nr.4 sunt:
Nu înțelegi caracterul pozitiv al unei rela ții în care partenerul nu- ți împlinește nevoile
cărora eviț i să le faci față singur.
Exemplu: EL păstrează legătura cu mul ți prieteni vechi, ajungând s ă transmită urări de
sărbători unor oameni pe care nu i-a mai v ăzut de 10 ani. Repro șându-i uneori, EA îl nume ște
„colecționar de rela ții.” Dar așa este EL. Se supra-implic ă afectiv, investe ște foarte mult în
relațiile cu ceilal ți.
Realitatea sau simpla posibilitate ca prietenii lui s ă se întâlnească fără să-l invite îl
sperie. Atunci o roag ă pe EA să se intereseze, s ă afle ce s-a întâmplat sau ce urmeaz ă să se
întâmple. EA se conformează uneori, alteori îl refuz ă (ți-ai dat seama, e o fire mult mai
autonomă). Tensiunea apare, desigur, în a doua situa ție. Atunci EL o acuz ă, o critică, îi
reproș ează lipsa de sensibilitate.
De fapt, problema îi apar ține: este o personalitate de tip dependent, cu o team ă
permanent ă de a fi exclus, teamă pe care evit ă să o înfrunte singur ș i, eventual, s ă o elimine.
Așteptarea nerealist ă ca celălalt să facă totul pentru tine poate conduce la întreruperea
unei relaț ii altfel promiță toare. TU E ȘTI PRIMUL RESPONSABIL PENTRU TINE! Dacă
altcineva vine în întâmpinarea nevoilor tale, acesta e mai degrab ă un dar care ți se face.
Dar nimeni nu- ți va împlini toate nevoile. Cel mai bun partener va contribui la satisfacerea celor
mai multe, DAR NU A TUTUROR.
Dezvolț i resentimente fa ță de partenerul care nu- ți oferă ceea ce ar trebui s ă cauți în
altă parte.
Dincolo de nevoile fundamentale de afec țiune, grijă sau suport, exist ă nevoi particulare
pe care doar femeile, respectiv b ărbații, sunt mai apte sau mai ap ți să le îndeplineasc ă. Greu vei
găsi un bărbat să facă „window-shopping”, adic ă să cutreiere prin magazine, timp de 4-5 ore și
apoi să fie relaxat și fericit. La fel de rar ă este o femeie care s ă meargă pe stadion și să înjure
echipa advers ă, arbitrii sau chiar antrenorul echipei favorite.
Un bă rbat este mai echipat pentru ac țiune și el mai degrab ă pleacă la o luptă pe viață și
pe moarte cu crapii (pescuitul) sau cu ra țele sălbatice (vân ătoarea) decât s ă stea 3 ore la o cafea
sau un ceai cu cel mai bun prieten, discutând despre sentimentele și calitatea rela ției lor. În
același fel, o femeie este mai preocupat ă de legăturile cu alte fiin țe umane, de o comunicare
afectuoasă și sinceră decât de legă turile cu șurubelnița sau bujia.
O femeie î și va pune în fiecare zi alte haine, în func ție de dispozi ția pe care o are, pe
când un bărbat este capabil s ă poarte toat ă săptămâ na acela și costum și să fie liniștit. În zadar
va aștepta de la el o reac ție, tot așa cum el a șteaptă inutil un dialog despre noul model Renault.
Există, pur ș i simplu, nevoi pe care partenerul ți le poate împlini foarte greu, nu pentru
că nu vrea sau nu ți le cunoaște, ci pentru c ă, în mod obiectiv, nu poate. Pentru a- ți gestiona
aceste ALTE NEVOI (diferite de cele fundamentale) exist ă familia, prietenii, cuno ștințele, iar
provocarea pentru inteligen ța ta este clară : SĂ DISTINGI NEVOILE PRINCIPALE DE CELE
SECUNDARE.
Provocarea pentru inteligen ța ta este S Ă DISTINGI NEVOILE PRINCIPALE DE
CELE SECUNDARE.

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

24 2.5. MITUL NR. 5
Dacă există o mare atrac ție sexuală, atunci exist ă și o mare iubire

Separat de marea imaturitate mental ă ce confund ă dorințele fizice puternice cu iubirea
adevărată, un alt mecanism psihologic ce explic ă forța acestui mit este generat de normele
transmise în procesul socializ ării, norme potrivit c ărora „este gre șit/rău” să te bucuri de
sexualitate doar de dragul sexualit ății. Ce se întâmpl ă mai departe?
Mai întâi sim ți un vulcan ce clocote ște în măruntaiele tale, o for ță imperioas ă care te
posedă sau te chinuie. Aceasta este pofta. Apoi te la și în voia acestor impulsuri: un act pasional,
înflăcărat, o voluptate amestecat ă cu fericire și disperare, cu s ărutări și mușcături, în căutarea
unui absolut. Dup ă aceea trăiești un anumit disconfort sau chiar o stare de vinov ăție pentru actul
de a fi fost atât de intim cu o persoan ă de care nu e ști emoțional atașat. Singura ta scă pare,
pentru a legitima dorinț a nebuneasc ă pe care o sim ți născându-se iar, este s ă creezi o rela ție cu
ob
iectul pasiunii tale senzuale.
Care sunt consecin țele?
Te trezești implicat în rela ții cu persoane pu țin compatibile cu tine.
Exemplu: L-a cunoscut la mare, unde a tr ăit cele mai excitante partide de sex din
istoria ei (destul de bogat ă, de altfel). S-au v ăzut apoi la sfâr șit de să ptămână, conținutul
dominant al rela ției fiind, evident, sexual. Și pentru c ă aspectele erotice erau atât de
spectaculoase, a crezut c ă asta este iubirea.
Abia după ce s-au mutat împreun ă a realizat c ă nu aveau aproape nimic în comun. Se
certau aproape din orice și în mai pu țin de 2 luni s-au desp ărțit. În final, nici sexul nu mai era atât
de grozav.
Devii prizonierul unor rela ții toxice, de care te eliberezi foarte greu.
Exemplu: De mai bine de un an, EL încearc ă să se „extrag ă” dintr-o rela ție sinusoidal ă,
în care disputele verbale se transfer ă într-o partid ă de sex s ălbatic, mistuitor și abisal.
„Senzualitatea ei nu este demonstrativ ă, dar are un caracter p ătrunzător și contaminant. Decizia
mea de a ne desp ărți se topește sub mângâierea ei irezistibil ă și mă tr ezesc, pentru a nu știu
câta oară, încredințat unei noi aventuri, plin ă de promisiuni și excitare.”
O astfel de poveste nu este neobi șnuită. Uneori e nevoie de un timp considerabil și de
numeroase umilin țe pentru a în țelege că jocurile și trăirile amoroase de mare intensitate nu
înseamnă neapărat și o iubire de calitate.
Expansiunea erotic ă de tip sexual cu un partener nu este echivalent ă c u f a p t u l c ă-l
iubești, nu este un semn sigur c ă trebuie să fiți împreună și nu implic ă în mod necesar caracterul
sanogen al rela ției voastre. Tot ce comunic ă ea este gradul înalt de compatibilitate sexual ă dintre
voi și, eventual, faptul c ă unul dintre voi (poate amândoi) este un profesionist al ob ținerii
plăcerilor sexuale.
Desigur, gratificarea reciproc ă în plan sexual este o condi ție important ă a unei relaț ii
complete. Person al, cu excep ția cazurilor rarisime de iubiri put ernic spiritualizate, nici nu cred c ă
relațiile sănătoase și durabile sunt posibile între parteneri care nu sunt atra și erotic unul de
celălalt. În fond, comuniunea erotic ă este ceea ce distinge o rela ție intimă de o prietenie.
Și dacă se întâmpl ă să fii într-o rela ție cu cineva fa ță de care nu ai simț it și nu simți
atracție sexuală , îți ofer câteva teme de medita ție:
i) Te temi de intimitate și ai gă sit o modali tate inconștientă pentru a o evita. Intimitatea
amoroasă i-ar permite celuilalt s ă se apropie periculos de mult, s ă împărtășească cu tine ceva
important, s ă te cunoasc ă de aproape. Iar tu nu vrei asta. Astfel încât, într-o rela ție
desexualizat ă, ești protejat de asumarea propriei vulnerabilit ăți în fața celuilalt.
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

25 ii) Te îndr ăgostești de persoane care nu te atrag fizic tocmai pentru c ă, la nivel
inconștient, resp ingi relațiile sexuale. De ce? Poate ai fost victima unei forme de abuz, în
copilărie sau în adolescență , poate te-ai sim țit dominat sexual într-o rela ție anterioar ă sau ai fost
crescut într-un mediu fanatic religios, fiind programat împotriva exprim ării libere a sexualit ății.
iii) Ai o nevoie nevrotic ă de control. Când e ști atras erotic de cineva, acesta are deja o
putere asupra ta, iar intimitatea sexual ă presupune un anumit tip de d ăruire și abandon. Cum
presiunea anxiogen ă a unei astfel de situa ții este de nesuportat pentru tine, alegi incon știent
parteneri care nu te „stârnesc” sexual și în compania c ărora te sim ți „sigur”. Distan ța erotică îți
creează iluzia că deții controlul asupra rela ției, iar puterea iluzorie te men ține separat de suferin ța
abisală: sentimentul de a fi neputincios și neajutorat.

Medita ția este bun ă. Dar știi ceva? Și acțiunea este folositoare.

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

26 CAPITOLUL III
ERORI FATALE LA ÎNCEPUTUL UNEI RELA ȚII

Cum de nu mi-am dat seama de la început? De ce nu am discutat aproape nimic despre
trecutul lui? De ce am fost atât de imprudent? Cum de am putut fi atât de oarb ă? Întrebă ri
cunoscute?? Numeroase tr ăiri disconfortabile și hectolitri de lacrimi ar putea fi eliminate dac ă, din
start, nu am fi predispuși la câteva gre șeli fundamentale. Care sunt acestea? Nimeni nu vorbe ște
despre ele ÎNAINTE. DUP Ă… avem revela ția lor. De ce se întâmplă așa? Pentru c ă, atât timp cât
suntem puternic implica ți, ne este dificil s ă realizăm ce este în mod v ădit dizarmonic sau în
neregulă. Încheierea unei rela ții ne oferă acel spațiu psihologic liber în care putem reflecta și
analiza obiectiv ceea ce ni s-a întâmplat. Dac ă acest spa țiu ar exista înc ă de la început, o doz ă
considerabil ă de dezam ăgiri și conflicte inutile nu și-ar mai gă si locul în vie țile noastre. Altfel ele
vor umple exact spaț iile mentale neocupate de judecata lucid ă și atenția trează.

3.1. EROARE:
Ignorăm semnalele ce indic ă posibile probleme importante

Cum de reu șim aceast ă spectaculoas ă performan ță? Cum reuș im să ignorăm ceea ce
ne apare, totu și, cu o anumit ă claritate? Nu discut aici CEEA CE NICI M ĂCAR nu vedem, ci doar
ceea ce vedem, auzim sau în țelegem și, cu toate astea, ignor ăm. Iar mecanismele psihologice
sunt următoarele:

Minimalizarea binevo itoare a importan ței:
Exemple :
Nu bea chiar a șa de mult și, în fond, bea ceva de calitate (whisky).
Cincisprezece ani diferen ță de vârstă n-au cum s ă fie un pericol din moment ce ne
iubim.
Nu se uit ă tot timpul dup ă femei ca al ți bărbați și, când o face, m ăcar e atras de femei
frumoase.
Nu-i place s ă gătească pentru mine și, până la urmă, putem mânca și semipreparate.

Inventarea de scuze în favoarea celuilalt: Exemple :
Uit ă să mă sune atunci când întârzie, dar îl în țeleg perfect. Este ocupat pân ă peste cap.
Când ceva îl îngrijoreaz ă se închide în el. De ce m-a ș îngrijora? A șa s
unt toți bărbații.
A trecut un an de când a terminat facultatea și nu s-a angajat. Dar e normal. Nu se
poate angaja oriunde. Nu-i place nici unul dintre prietenii mei și, în fond, de ce i-ar pl ăcea? Sunt atât de
imprevizibili. E sever cu mine și are tot dreptul. Prea am fost ră sfățată până acum.
Îi vine greu s ă mă asculte, dar cum ar putea s ă o facă dacă nu l-a învățat nimeni?
Se întâlne ște și cu alți bărbați, dar nu e nici un pericol. E doar o fire foarte prietenoas ă.

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

27 Negarea vehement ă:
Exemple :
Nu pot s ă cred că și-a pă răsit fă ră explicații alte prietene. Cu siguran ță ceva nu e în
regulă.
Nu e adev ărat că e foarte preten țioasă. Preferă lucruri mai scumpe, dar de calitate, în
locul celor ieftine și proaste.
Nu înț eleg ce te face s ă spui că nu mă respectă. Cred că ești invidioasă pe relația
noastră.

Cu cât avem o disponibilitate mai înalt ă pentru a ne privi partenerul într-o lumin ă mai
frumoasă, idealizându-i imaginea, cu atât este mai mare probabilitatea de a sc ăpa din vedere
sau trata superficial acele comportamente, atitudini sau aspecte ale personalit ății care, în alte
circumstan țe, ne-ar da serios de gândit.
Exist ă desigur cazuri în care partenerul ascunde deliberat ceea ce n-ar dori s ă aflăm
despre el. Dincolo de ele îns ă funcționează o uimitoare capacitate uman ă de auto-în șelare. NU
VEDEM DECÂT CE VREM S Ă VEDEM, iar aceast ă pe rcepț ie selectivă, generată de mecanisme
inconștiente, ne conduce, în timp, spre impas sau dezastru rela țional.
Exemplu : EA îi spune c ă relația lor nu mai poate continua deoarece a realizat ca îl mai
iubește pe fostul ei prieten. „Cred c ă este un vis urât și abia aștept să mă trezesc. Este incredibil.
Ne potriveam atât de bine, ne hot ărâsem deja să ne căsătorim. Știam că se mai întâlnește cu
fostul ei prieten, chiar l-am cunoscut și eu ș i n-am remarcat nici un pericol, mai ales ca el avea o
altă relație și părea fericit.”
Asumpț ia mea e c ă nici o rela ți e n u s e t e r m i n ă brusc. Exist ă o multitudine de
avertismente, de indicii ale proastei func ționări. Asemenea pietrelor la rinichi, de care afl ăm
stupefiaț i într-o bun ă zi, într-o rela ție se acumuleaz ă treptat trăiri și gânduri negative, precum
bobițele de nisip, pân ă în ziua când devin o piatr ă suficient de mare ca s ă o ve dem în sfâr șit și
noi. Nici o rela ție nu se termin ă brusc.

Mai mult decât atât: cred c ă perioada de început a unei rela ții conține, codificate sau la
vedere, informa ții despre natura conflictelor viitoare, ca și despre bunul mers sau întreruperea
legăturii. Atenția, dublată de o inteligen ță pătrunzătoare sunt, din acest punct de vedere, ca și din
altele, de altfel, instrumente folositoare. Dac ă ele lipsesc merit ă să fie dezvoltate. Iar dac ă există
merită să fie exersate. Ca în exemplele urm ătoare:
1. Vorbește puțin despre familia lui. Este jenat de acest subiect și trece foarte repede
peste el. Nu î ți permite s ă o cunoști.
Interpretare posibil ă: Îi este rușine de familia lui sau nutre ște sentimente foarte puternice
față de ea. Copil fiind, nu a cunoscut intimitatea emo țională și poate nu va ști să fie intim nici cu
tine.
2. Are tot timpul probleme financiare: datorii de achitat, bani pe care nu îi prime ște la
timp, cheltuieli nea șteptate. Te solicit ă p
ermanent s ă o ajuți, pune totul pe seama ghinionului.
Interpretare posibil ă: Ea este o victimă , iar tu un salvator. Î ți explici problemele ei prin
neșansă, concursuri de împrejur ări, acțiuni ale altor persoane, în care ea, bineîn țeles, nu putea
să facă mai mult decât a f ăcut. S-ar putea s ă nu doreasc ă să depună vreun efort pentru a- și
ordona via ța, iar tu vei fi pentru ea nu un partener egal, ci un „t ătic”. Nu confunda simpatia pentru
cel neajutorat cu iubirea. Dac ă vei continua s ă o „salvezi”, într-o zi te vei s ătura și vei dori s ă
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

28 pleci. Dar s-ar putea s ă nu poț i, gândindu-te la cât va suferi ea. Dac ă vei pleca totu și, te vei
culpabiliza pentru acț iunile tale. Dup ă cum vezi, nu e prea distractiv nici dac ă stai, nici dac ă pleci.
3. Evită să vorbească despre trecutul lui, pe care îl consider ă consumat. Afirmă că doar
prezentul conteaz ă.
Interpretare posibil ă: Poartă cu el situa ții nefinalizate din trecut, de care se teme sau pe
care nu știe să le înfrunte. Într-un fel sau altul, ceva din rela ția voastră le va reactiva și atunci îți
va atribui gânduri și tr ăiri necaracteristice ție.
4. Menține legătura cu unul sau mai mul ți „foști”. Nu te include în prietenia lor sau evit ă
chiar să ți-l prezinte.
Interpretare posibil ă: Nu este disponibil ă pentru un angajament serios. Oscileaz ă. Se
îndoiește de ei, dar și de tine. Îi vine greu s ă facă o alegere responsabil ă. Dacă pare să fi ales
totuși, nu vei fi niciodat ă sin gurul bărbat din via ța ei.
5. Manifest ă o preocupare intens ă pentru bun ăstarea ta, te cople șește cu afec țiunea
lui, este foarte atent la gândurile și sentimentele tale și nu trec câteva ore f ără să-ți dea un
telefon ca semn de pre țuire.
Interpretare posibil ă: Se implic ă atât de puternic, încât nu î ți mai recunoa ște granițele
personale. Te iube ște într-un mod posesiv și este gelos. Vei avea pu țin spațiu de mișcare și vei fi
exasperată nu doar de aten ția lui, ci și de preten ția la un comportament similar.
6. E foarte ataș ată de familia și de rudele ei. Men ține o legătură strânsă, discută
despre orice, inclusiv despre tine. Pre țuiește sfaturile și recomand ările lor, urmându-le cu
fidelitate.
Interpretare posibil ă: Se identific ă cu arborele genealogic. Dac ă te vo r agresa sau
respinge, ea nu se va împotrivi. În cel mai bun caz vei fi un apendice la marea ei familie.
7. Este seduc ător cu alte femei. Are o mare nevoie de aten ție și reușește să o
stârnească ușor. Are corp atletic și maniere agreabile.
Interpretare posibil ă: Atenția celorlalți este pentru el hran ă. Atenția ta nu es te suficient ă.
Nu te vei simț i securizată în compania lui și, foarte probabil, te va în șela.
8. Este un b ărbat puternic. Știe ce vrea și obține ce își dorește. Are grij ă de tine. Al ături
de el te sim ți și tu puternic ă.
Interpretare posibil ă: Este îndr ăgostit de propria imagine de b ărbat adevărat. Vei plăti
aspru dacă descoperi vreo sl ăbiciune și, destul de repede, î ți va controla via ța. S-ar putea să
locuiești împreun ă cu un dictator, iar revolu țiile „de catifea” sunt rare.

Bine, bine, ai putea întreba, și după ce identifici sâmburii unor confrunt ări și
neînț elegeri, ce faci? Ei, asta e o parte care te prive ște pe tine exclusiv și are o mare leg ătură cu
autocunoa șterea. Pe baza a ceea ce știi despre tine va trebui s ă decizi DAC Ă POȚI FACE FA ȚĂ
SAU NU poten țialelor probleme pe care semnalele le anun ța. Acesta e un tip de angajament pe
care îl iei fa ță de tine însu ți/însăți și, deocamdat ă, nu îl oblig ă în nici un fel pe cel ălalt.
Exemplu : EA își dă seama că partenerul ei nu este doar foarte talentat, ci și foarte
ambiț ios. Ambiția e un lucru mobilizator și necesar uneori pentru o viață plină de satisfac ții. Dar
ambiț ia excesivă se traduce în eforturi gigantice de satisfacere a propriului Ego și neglijare a
nevoilor celuilalt. O carier ă strălucită înseamnă și un confort material superior pentru întreaga
familie, dar și mai puț in timp pentru a împ ărtăși s ensul profund al acestor realiz ări cu cei din jur.
EA opteaz ă pentru a r ămâne cu el, pentru a-l sus ține în marile lui încerc ări sociale,
pentru a-l admira și a fi încântat ă de succesele lui, care n-ar exista f ără contribuția ei nevă zută.
Simultan, ea opteaz ă pentru doze semnificative de frustrare, pe care decide s ă o tolereze f ără a-l
face vinovat pentru ti mpul suplimentar pe care el îl petrece cu c ărțile, aparatele sau dosarele lui.
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

29 Este aceasta cea mai bun ă alegere? EA nu știe în clipa în care o face și nici cei mai
mari psihologi (unde-or fi?) nu vor ști cu exactitate. Un singur lucru e sigur: asumarea
responsabil ă a acestei op țiuni îi împinge viaț a spre nivelul urm ător al evolu ției personale.
Nu am dat întâmpl ător acest exemplu. Nu vreau s ă sugerez în nici un fel c ă femeile ar
trebui să se sacrifice pentru b ărbați, ci vreau să consacru capacitatea ÎN MOD NATURAL
superioară a femeii de a construi, a investi emo țional o rela ție, a se d ărui și a avea grij ă de
cei din jur.
Revenind la subiectul semnalelor și al deciziei adiacente, subliniez îns ă un lucru pe care
TREBUIE s ă-l faci: să discuți cu partenerul t ău imaginea modelului comportamental intuit sau
prevăzut, pentru a afla dac ă este conștient de el și în ce mă sură este dispus s ă-l schimbe.
Personal, cred c ă într-un cuplu în care există suficientă iubire, inteligen ță și voință
obstacolele pot fi dep ășite. Este însă imposibil ca o rela ție să se dezvolte dacă un partener
detectează o problem ă, iar celălalt o neag ă.

3.2. EROARE:
Nu punem suficiente întreb ări

Sunt puț ini oameni care investesc sume considerabile de bani în obiecte materiale
(mașini, case, combine muzicale, calculatoare, telefoane mobile) f ără a se interesa, în prealabil,
de funcțiile, avantajele și dezavantajele acestora, f ără a le compara în prealabil cu alte modele și
a evalua raportul calitate-pre ț. ANGAJAREA ÎNTR-O RELA ȚIE merită un astfel de interes de
cunoaștere (fac distinc ție de interesul utilitar)? De și răspunsul îmi pare evident, cunosc oameni
care se gândesc trei zile dac ă să cumpere sau nu o pereche de pantofi, dar se arunc ă orbește
într-o relație. De ce nu punem mai multe întreb ări înainte de a începe o rela ție? Din trei motive:

1. Întreb ările nu sunt romantice.
Este adev ărat. Dar plimb ările lungi, complimentele, cadourile, mersul la un bar trendy
sau la restaurant, la teatru, petrecerile, dansul și orice alt ritual de curtare nu sunt suficiente
pentru a-l cunoa ște pe cel ălalt. Este nemaipomenit s ă fii îndrăgostit, dar la fel de
extraordinar e s ă fii INTELIGENT. Inteligen ța nu este romantic ă. Inteligența este util ă și te
ferește de numeroase suferin țe, dezamăgiri și drame proste ști.
Exemplu : EL și EA se cunosc de trei luni și se simt excelent împreun ă. Se distreaz ă
aproximativ în acela și fel, iar sexul este grozav. El este fericit și îi propune s ă se mute împreun ă,
pentru a ad ăuga o nou ă dimensiune rela ției lor. Stupoare! Ea îl refuză , mărturisindu-i c ă este
căsătorită și a profitat de absen ța din ț ară a soțului ei, plecat la specializare. EL este șocat și abia
acum înțelege de ce n-a fost niciodat ă invitat acas ă la EA. Regret ă că n-a întrebat-o la timpul
potrivit, pentru a nu distruge farmecul rela ției cu întreb ări pragmatice.
Dac ă ești la începutul unei rela ții nu uita să pui întrebări. Nu, nu trebuie s ă iei un interviu
sau să-l supui unui interogatoriu nemilos. Dar nici s ă lași relația în ceață de dragul misterului nu
este o idee prea bun ă. Iar în ce prive ște chestiunile sexuale întreb ările sunt absolut necesare.
Bolile cu transmitere sexual ă și sarc inile nedorite su nt suspectate de lips ă de romantism.

2. Nu punem întreb ări deoarece nu vrem s ă știm răspunsurile.
Este o strategie ce ne permite s ă dăm viață închipuirilor noastre, cu sprijinul
neprecupeț it al partenerului. De șteaptă strategie, nu-i a șa?
De ce s ă-ți pun întreb ări la care tu s ă-mi dai răspunsuri pe care eu nu vreau s ă le aud?
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

30 De ce să aflu că fumezi mai mult decât sunt eu dispus s ă accept, că ești de două ori divorțată
sau că prosperitatea ta material ă e rodul unor activit ăți ilegale?
Singur ătatea pe care am înfruntat-o mult timp, nevoia disperat ă de o relație sau teama
că nu vei corespunde idealului meu de partener mă împiedică să-mi doresc s ă te cunosc mai
bine.

3. Nu punem întreb ări deoarece nu vrem s ă ni se pun ă întrebări.
Este principiul reciprocit ății în forma lui negativ ă. Dacă eu nu te întreb es te corect ca nici
tu să nu mă întrebi. Miza utiliz ării acestui principiu este mare, mai ales în situa țiile când respingi
aspecte diferite din ceea ce e ști sau ceea ce faci/ ai f ăcut.
De exemplu, î ți este rușine de ocupa ția ta actual ă și atunci nu îi ceri celuilalt am ănunte
despre activitatea lui profesional ă curentă. Sau: Ești nemulțumit de calitatea rela țiilor tale
anterioare și nu discuț i c u cel ălalt alegerile lui de parteneriat de cuplu. „La ce bun să răscolești
trecutul?”, vei r ăspunde eventualei lui provoc ări. Ori: Ai o viziune profund conservatoare asupra
creșterii copiilor și eviț i să examinezi acest subiect cu partenerul t ău, temându-te s ă nu fii
considerat închistat, rigid sau demodat.
Mai devreme sau mai târziu, în rela ția de cuplu, ceea ce nu vrei s ă știi TE VA R ĂNI. Cu
cât cunoști mai bine pe cineva, cu atât șansele de a ști dacă sunteți sau nu potrivi ți sunt mai
mari. Cu cât știi mai pu țin despre partenerul t ău, cu atât probabilitatea de a fi dezam ăgit,
suspicios sau cuprins de resentimente este mai înalt ă. ADEVĂRUL NU ESTE ÎNTOTDEAUNA
CONFORTABIL, DAR IGNORAN ȚA ESTE Ș I MAI REA.
Mai devreme sau mai târziu, în rela ția de cuplu, ceea ce nu vrei s ă știi TE VA
RĂNI.

Întrebările pe care merit ă să i le pui celuilalt, la începutul unei rela ții, aparțin câtorva
domeniii esen țiale:
• viziunea personal ă a
supra comunic ării și angajamentului reciproc în cuplu;
• valori și atitudini morale;
• calitatea rela țiilor de familie;
• eventualele rela ții anterioare și cauzele întreruperii lor;
• scopuri profesionale și financiare;
• orientarea spiritual ă.

3.3. EROARE:
Facem prea repede compromisuri

Ca și precedentele, este o gre șeală obișnuită în perioada de debut a unei rela ții.
Renunțăm sau reducem ponderea anumitor activit ăți și comportamente de dragul unei rela ții,
pentru a nu crea tensiune și a trăi frumoasa iluzie a armoniei.

Compromisurile, adic ă încercările de adaptare la cel ălalt, nu con țin nimic negativ
dacă sunt acceptabile, reciproce și negociabile în timp. Ele sunt distructive numai când au
un caracter unilateral și vizează crearea unei armonii false. Cele mai periculoase compromisuri
se referă la:

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

31 1. VALORI ȘI CREDINȚE PERSONALE

Dup ă ce ț i-am împărtășit valorile și convingerile mele profunde ( și le-am aflat pe ale
tale) mă găsesc în una din urm ătoarele dou ă situații: sau ele coincid într-o propor ție covârșitoare
(și asta ne face extrem de compatibili) sau ele difer ă mai mult sau mai pu țin, având astfel
potenț ial conflictogen.
Dac ă nu sunt suficient de norocos pentru a apar ține primei categorii de situaț ii am la
dispoziție două alegeri: sau r ămân devotat ideilor și credinț elor personale și îmi asum riscul unei
componente tensionale a rela ției noastre sau fac un compromis și îmi schimb sau îmi pun „între
paranteze” valorile, pentru a feri rela ția de confruntare și de crize.
Exemple de compromitere a convingerilor personale:
– renunți la regimul pe care îl respectai și începi să mănânci la întâmplare și fără
măsură;
– participi la activit ăți pe care în mod obi șnuit le eviți (fumezi, consum i droguri, mergi în
baruri dubioase);
– devii rezervat în subiectele controversate, renun țând la opiniile tale ferme (protec ția
mediului, homosexualitate, avorturi);
– îmbrățișezi o orientare politic ă puțin atrăgătoare și pui mai pu țin preț pe aspirațiile tale
spirituale;
– preferi să nu-ți exprimi o opinie ce contrasteaz ă violent cu cea a partenerului, chiar și
într-o problem ă minoră (impactul unei reclame, calitatea unei b ăuturi, semnifica ția unei culori);
– te angajezi într-o rela ție sexuală fără măsuri de precau ție si mimezi satisfacț ia erotică;
– oferi familiei informa ții eronate despre partenerul t ău;
– renunți la modul t ău de a te îmbr ăca (la stilul t ău vestimentar);
– justifici și chiar apreciezi conduitele antisociale rebele.

2. PREOCUP ĂRI ȘI INTERESE PERSONALE

Ce înseamn ă asta? Înseamn ă că îți doreșt i a t â t d e m u l t c a r e l a ția să meargă fără
poticneli, s ă curgă fără obstacole, încât te separi de activit ățile ce te reprezint ă, mai ales dac ă
partenerul t ău nu le apreciaz ă sau dacă exercitarea lor submineaz ă bunul mers al rela ției și/sau
te implici în activit ăți inutile și neprovocatoare, str ăine ție, numai pentru a fi al ături de partener și
a întări legă tura cu el.
Exemple :
EL este un „ șoarece de bibliotec ă”. Ei îi plac la nebunie discotecile și barurile.
Compromisul lui: devine o „pasă re de noapte”.
EA îndr ăgește muzica clasic ă și concertele la Ateneu. EL prefer ă trupele rock
„supărate”. Compromisul ei: merge la spectacole care o dezgustă .
EL merge pe munte la fiecare sfâr șit de săptămână indiferent de vreme. Uneori face și
alpinism. EA prefer ă orașul și vi ața lui cultural ă. Compromisul lui: în fiecare sâmb ătă alte piese
de teatru. EA merge la un psiholog o dat ă pe săptămână pentru a-și analiza și înț elege mai bine
acțiunile și trăirile emoț ionale. EL consider ă asta „o mare prostie” .Compromisul ei: renun ță la
psiholog. EL merge la tenis de dou ă ori pe săptămână pentru a se menț ine în form ă. EA
desconsider ă tenisul și orice alt sport care nu este în echipă . Compromisul lui: renun ță la tenis.
EA apreciaz ă ritualurile cre știne și când este posibil, particip ă bucuroasă la ele. EL are
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

32 o filosofie sceptic ă asupra vie ții. Compromisul ei: se îndep ărtează de tradițiile religioase.
EL este practicant TAI CHI. Se treze ște în fiecare diminea ță și execută conștiincios
mișcările. Ei îi place s ă leneveasc ă în pat. Compromisu l lui: se treze ște mai târziu ca de obicei și
își scurteaz ă programul.

3. FAMILIA ȘI PRIETENII

În ce const ă compromisul prematur? Pentru c ă partenerului t ău nu-i plac p ărinții și
prietenii tăi, te hotărăști să-i vezi mai rar împreun ă cu el, pentru a nu-l irita sau tensiona. Într-o
altă variantă, chiar dac ă ești dezamă git sau nu- ți spun nimic prietenii s ăi, petreci mai mult timp cu
ei, numai pentru a-i face pl ăcere celuilalt.
Faci aceste compromisuri „din iubire și consideraț ie pentru el”. Dar de ce familia ș i
prietenii tăi ar merita mai pu țină iubire și consideraț ie? Au devenit peste noapte ano ști, sâcâitori,
incapabili de afec țiune?
Nu, familia și prietenii t ăi sunt aceia și. La TINE s-a schimbat ceva. Mai exact ai început
să înstrăinezi sau să neglijezi p ărți ale personalit ății tale pentru a te potrivi mai bine cu EL/EA.
ESTE O EROARE! Po ți încerca să fii altcineva decât e ști, dar nu vei reu și mult timp. Pe
deasupra, vei pl ăti scump aceste simul ări.

Poți încerca s ă fii altcineva decât e ști, dar nu vei reuș i mult timp.

Dar oricine ar fi acel cineva, f ă-i cunoscute normele, valorile, aspiraț iile, interesele și
loialitățile tale. Cere-i același lucru și analizați împreună ce poate fi conciliat. Rezerv ă-ți timp și nu
te lansa brusc în compromisuri rapide. Când compromisurile sunt motivate de nevoia ta de a
evita conflictul și nu izvor ăsc dintr-o toleranță și înțelegere superioare, compromisurile sunt
BOMBE cu CEAS. Ascult ă atent: ticăie ceva în jur?

3.4. EROARE:
Ne iau ochii realit ățile materiale ș i sociale

Cum, nu este și cazul tău? Vrei să spui că ai ales să trăiești cu un b ărbat care te iube ște
necondiționat, îți este devotat și n u s e t e m e s ă-și exprime sentimentele, este creativ și stabil
emoțional și are o slujb ă sigură – hamal în port? Sau partenera ta este deschis ă și receptivă la
nevoile tale, î ți apreciază acțiunile, are o minte p ătrunzătoare și este dedicat ă relaț iei voastre,
fiind, în acela și timp, încântat ă de munca ei – femeie de serviciu?
Oricât ar fi de greu de recunoscut, exist ă aspecte exterioare individualit ății profunde a
partenerului la care societatea modern ă ne face sensibili Acestea sunt: banii, competen ța
profesional ă, prestigiul social, puterea de influen ță, stilul de via ță (mașini, case, c ălătorii).
Dacă afirmi că aceste expresii ale socialului nu au nici un fel de efect asupra ta, îmi permit s ă nu
te cred. Mai degrab ă cr ed că nu ești suficient de con știent pentru a identifica prezen ța acestei
formidabile presiuni culturale în via ța ta.
Privite din alt ă perspectiv ă, holistă, realizările materiale și sociale nu sunt, în sine, bune
sau rele. Ele sunt bune sau rele doar ÎN RELA ȚIE cu altceva. Banii, de exemplu, sunt buni atunci
când ne lărgesc posibilit ățile de a alege, ne asigur ă o viață confortabil ă, nouă și celor dragi, și ne
permit să ne dezvolt ăm nu pentru c ă îi acumul ăm nevrotic, ci pentru c ă îi cheltuim inteligent.
Mulți oameni nu vor în țelege niciodat ă că banii sunt doar SIMBOLURI ale bog ăției și nu bogăția
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

33 însăș i, până când nu vor consuma experien ța prosperit ății. Cred cu sinceritate c ă nimeni nu
poate evolua spiritual dac ă nu INTEGREAZ Ă această parte a realit ății în viața lui. De aceea, unul
din cele mai bune lucruri pe care le po ți face pentru oameni este s ă-i ajuți să iasă din starea de
sărăcie.
Pe de alt ă parte, banii sunt r ăi atunci când ne îngusteaz ă orizontul cunoa șterii și
înțelegerii și ne înrobesc, fă cându-ne s ă ne gândim doar la ei. Este situa ția în care banii ne
separă și ne înstrăinează de viaț a mai largă din jurul nostru, de uimirea și încântarea comuniunii
cu alte fa țete ale marelui Univers. Acelea și idei sunt valabile pentru reputaț ie, cariera
profesional ă sau putere social ă. Când seduc ția lor func ționează în relația de cuplu, gra ție
partenerului posibil sau actual, ea ne împiedic ă să-i descoperim sufletul, adică c eea ce, în cele
din urmă, ne va face sau nu ferici ți cu adevărat.
Exemplu: EL conduce un business înfloritor în domeniul calculatoarelor. C ălătorește
des în străinătate și are un stil de via ță strălucitor. EA îl întâlne ște la un party modern și se
îndrăgostește instantaneu de el. P ărinții sunt în culmea fericirii, iar prietenii o invidiaz ă pentru
această „partidă” grozavă. După șase luni de c ăsnicie EA înainteaz ă actele pentru divor ț.
Aceeași persoană dulce, amabil ă și puternic ă, care îi fă cea cadouri costisitoare, este acum un
bărbat insensibil și pretenț ios, căsătorit „cu afacerea lui”. EA renun ță la un nivel de trai mai înalt
și o viață emoț ională săracă pentru un nivel de trai nesigur și o sănătat e psihologic ă mai bună.
Contraexemplu (din New York Times, 8 noiembrie 1996): Robert Reich, consilier pe
probleme de munc ă al lui Clinton, î și dă demisia. „Trebuie s ă faci sacrificii ori pe plan material, ori
profesional, ori pe amândou ă. Nu reușești niciodat ă să faci destul în domeniul pe care îl
prețuiești cu adev ărat. Și să nu-mi spuneț i să-mi îmbună tățesc abilitățile de a-mi valorifica timpul.
Am un program foarte exact, științific planificat. Dar b ăieții adolescenț i nu au nevoie de tine
atunci când vrei tu s ă-i programezi, iar so ția nu poate fi apropiat ă de tine la comand ă.
Am exact slujba la care am visat. Nu cred c ă poate fi ceva mai bun și nu mă pot sătura
de ea. Dar în acela și timp, am cea mai bun ă familie pe care o voi avea vreodat ă și nu mă pot
sătura nici de ei. Să găsesc un echilibru mai bun? M ă amăgea m pe mine însumi crezând c ă
există unul. A trebuit s ă aleg.”

3.5. EROARE:
Suntem cople șiți de excita ția sexuală

Într-una din benzile sale desenate, Berkeley Breathed prezint ă câțiva bă rbați stând la o
bere și spunând bancuri cu femei proaste. „De unde știi c ă o femeie a lucrat la computer?”,
întreabă unul și tot el ră spunde: „P ăi, ecranul este alb!”. To ți izbucnesc în hohote de râs. O
femeie aflat ă în apropiere și care a auzit gluma le spune câteva cuvinte sarcastice: „Ce ipocri ți
sunteți. Vă bateți joc de jum ătatea din umanitate care face existen ța voastră depravată
suportabilă.” Apoi se îndep ărtează. În primul moment to ți bărbații sunt stupefiaț i. Apoi, la unison,
toți își controleaz ă pantalonii.
Întrucât am comentat deja aceast ă eroare la Mitul nr. 5 („Dac ă există o mare atrac ție
există și o mare iubire”), voi analiza în continuare, mai am ănunțit, situația celui care este mai
predispus c ătre ea: bărbatul. De ce? Din cauza biologiei, bat-o vina!
Majoritatea speciali știlor atribuie disponibilităț ii masculine pentru excita ție și c oit
coeficientul de procreere fabulos al b ărbatului. O femeie are nevoie de 9 luni pentru gesta ție, de
cel puțin un an de hr ănire la sân și grijă excepțională, de alți ani de emo ții și plânsete pân ă la
adolescență și, eventual, facultate. Pentru b ărbat lucrurile sunt mult mai simple. Singura lui
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

34 prioritate „biologic ă” este să-și localizeze sperma în cât mai multe utere posibil, pentru a cre ște
probabilitatea de transmitere a genelor la genera țiile următoare.
Ținta finală a biologiei masculine pare a fi fertilitatea genetic ă. Masculul este puternic,
agresiv, capabil din punct de vedere sexual. El î și folosește agresivitatea pentru a delimita
teritoriul (adic ă resursele) și a proteja cuibul, partenera, grupul. Femela, partenera lui biologic ă,
are nevoie de protec ție, companie și hrană pentru a-și crește puii. Aceast ă „construcție” biologic ă
a femeii o face mult mai pu țin deschisă pentru aventuri sexuale.
B ărbații, în schimb, „sunt înclina ți către aventuri ocazionale. Ei nu sunt atât de
pretenț ioși în legă tură cu partenerele de sex. Prostitu ția (sex cu cineva pe care nu-l cuno ști și nici
nu te mai intereseaz ă după consumarea actului) este un serviciu c ăutat în propor ție covârșitoare
de bărbați. Și aproape toat ă pornografia care se bazeaz ă pe stimulare vizual ă (ima gini cu
persoane anonime, carne f ără suflet) este folosit ă de bărbați. Natura femeilor este mult mai înalt
discriminatorie.” (Robert Wright, revista Time, 15 august 1994)
Aceste porniri sunt NATURALE în cel mai pur sens al cuvântului. Din fericire, nu suntem
doar ființe biologice (mascul/femel ă) pentru care instinctele sexuale și de conservare sunt
dominante, ci și ființ e umane (b ărbat/femeie) care aspiră și deseori reu șesc să depășească
aceste nevoi primare.
Nu suntem doar ființe biologice (mascul/femel ă).

Flexibilitatea uluitoare a min ții umane permite unui b ărbat să nu caute doar simpla
descărcare a spermei, ci și să mențină o relaț ie constant ă cu copilul la a c ărui apariție a
contribuit, s ă-și amâne satisfacerea imediat ă a tensiunilor sexuale, dezvoltându- și respectul de
sine („Sunt capabil s ă mă înfrânez!”) ș i consideraț ia pentru cei din jur, s ă înțeleagă că, dincolo de
fiorii plăcerilor sexuale,
trăirile profunde provin din dragostea și implicarea într-o relaț ie serioasă
și, dacă are soție și copii, să înlocuiasc ă momentele fugitive de extaz și pasiune cu satisfac ția
unui loc în care se simte iubit și apreciat pentru mult mai mult decât geometria variabil ă a
penisului.
Dac ă simți creșterea vertiginoas ă a excitației sexuale, nu uita de restul resurselor tale
mentale. Dac ă nu le cuno ști, o caricatur ă a lui Jennifer Bemb, de și simplificatoare și naivă, te va
ajuta. Se numește „Frecven ța gândirii pe diagrame” și compară femeile cu b ărbații. Iată cum
arată distribuția gândurilor la cele dou ă sexe pe aceeași unitate de timp:
Femeile: – 70% din timp: evocarea și analiza rela țiilor emoționale;
– 30% din timp: cum îi chinuie pe b ărbați, îmbătrânire, lucruri pe care nu ar fi
trebuit să le mănânce, nevoia de a merge la toalet ă, animale preferate, sex.
B ărb ații: – 30% din timp: cariera;
– 30% din timp: sportul;
– 30% din timp: sexul;
– 10% din timp: gânduri legate de îmb ătrânire, chelire și creșterea ciudat ă a
părului în nas și urechi.

.

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

35 Bibliografie:

• AIVANHOV, OMRAAM (2001), Gânduri pentru fiecare zi, Editura Prosveta
• BACH, GEORGE (1981), The Intimate Enemy, Avon, New York
• BACH, RICHARD (1984), The Bridge Across Forever, Dell Publishing, New York
• BAR-ON, REVINE (1988), The development of a concept of psychological well-being ,
unpublished doctoral dissertation, Rhodes University, South Africa
• BAWDEN, JENNIFER (2001), Ghidul femeii independente, Humanitas, Bucure ști
• BOWLBY, JOHN (1988), A Secure Base, Harper&Row, New York
• BRANDEN, NATHANIEL (1985), Honoring the Self, Bantam Books, New York
• BRANDEN, NATHANIEL (1988), How To Raise Your Self-Esteem, Bantam Books, New
York
• BRANDEN, NATHANIEL (1996), Cei șase stâlpi ai respectului de sine, Ed. Colosseum,
București
• CARTER-SCOTT, CHERIE (1999), If Love Is A Game, These Are The Rules,
Broadway Books, New York
• CHAPMAN,GARY (1992), The Five Love Languages, Northfield Publishing, Chicago
• COREY, GERALD (1991), Theory and Practice of Co unseling and Psychotherapy,
Brooks Cole, Pacific Grove
• CORNEAU, GUY (2000), Există iubiri fericite, Ed. Humanita s, București
• CORNELIUS, HELENA, FAIRE, SHOSHANA (1989), Everyone Can Win,
Simon&Shuster, New York
• DAFINOIU, ION (2001), Elemente de psihoterapie integrativă , Ed. Polirom
• DE ANGELIS, BARBARA (1987), How to Make Love All The Time, Dell Publishing,
New York
• DE ANGE
LIS, BARBARA (1991), Secrets About Men Every Woman Should Know , Dell
Publishing, New York
• DE ANGELIS, BARBARA (1993), Are You The One For Me, Dell Publishing, New York
• DE ANGELIS, BARBARA (1997), The Real Rules, Dell Publishing, New York
• FELDENKRAIS, MOSHE (1991), Awareness Through Movement , Harper, San Francisc
• FROMM, ERICH (1995), Arta de a iubi, Editura Anima
• GARDNER, HOWARD (1993), Multiple intelligences , Basic Books, New York
• GIBLIN, LES (2000), Arta dezvolt ării relațiilor interumane, Editura Curtea Veche,
București
• GLASSER, WILLIAM (1965), Reality Therapy, Harper&Row, New York
• GOLDSTEIN, JOSEPH, KORNFIELD, JACK (1995), The Path Of Insight Meditation,
Shambhala Publications
• GOLEMAN, DANIEL (1997), Emotional Intelligence, Bantam Books, New York
• GOLEMAN, DANIEL (2001), Inteligența emoț ională, Ed. Curtea Veche, Bucure ști
• GRAY, JOHN (1998), Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus , Ed. Vremea,
București
• GURDJIEFF, G. (1981), L i f e I s R e a l O n l y T h e n , W h e n " I A m " , Ed. Elsevier-Dutton
Publishing Company, New York
• HALPERN, HOWARD (1977), Cutting Loose, Simon&Shuster, New York
• HALPERN, HOWARD (1983), How To Break Your Addiction To a Person, Bantam
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

36 Books, New York
• HATCH, THOMAS (1989), Multiple Intelligences Go to School , în Educational
Researcher , 18, 8
• HEIN, STEVE (1996), EQ for Everybody: A Practical Gu ide to Emotional Intelligence
• HINDY, CARL, SCHWARZ, CONRAD (1990), If This is Love, Why Do I Feel So
Insecure, Fawcett Crest, New York
• HORNER, ALTHEA (1978), Being and Loving, Schocken Books
• JUNG, C.G. (1959), Collected Works , Routledge and Kegon, London
• KARPEL, MARK (1976), Individuation: From Fusion to Dialogue , în Family Process , vol.
15, p. 65
• KEPHART, W. (1988), The Family Society and the Individual , New York
• KOTLER, PH. (1997), Managementul marketingului , Editura Teora, Bucure ști
• LACAN, J. (1937), The looking-glass phase , în International Jour nal of Psychanalysis,
p. 78
• LAMBERT, M., BERGIN, A. (1994), The Effectiveness of Psychotherapy , în Bergin, A.,
Garfield, S., Handbook of Psychotherapy and Behavior Change , New York, Wile y and Sons, Inc.
• LAPLANCHE, JEAN, PONTALIS, J.-B. (1994), Vocabularul psihanalizei , Ed.
Humanitas, Bucure ști
• LELORD, FRANÇOIS, ANDRÉ, CHRISTOPHE (2003), Cum să ne exprimă m emoțiile și
sentimentele , Editura Trei, Bucure ști
• LEONELLI, ELISABETTA LESLIE (1997), Dragoste și sex, Editura Doina
• LEVINE, STEPHEN, LEVINE, ONDREA (1996), Embracing the Beloved: Relationship
as a Path of Awakening , Anchor Paperback Edition
• MILLER, TIMOTHY (1999), Bucură-te de ceea ce ai , Ed. Humanitas
• MITROFAN, IOLANDA, CIUPERC Ă, CRISTIAN (1997), Psihologia rela țiilor dintre sexe ,
Ed. Alternative, Bucure ști
• MITROFAN, IOLANDA, CIUPERC Ă, CRISTIAN (2002), Psihologia vie ții de cuplu,
Editura SPER, Bucure ști
• NUȚĂ, ADRIAN (1999), Interrealitatea. Psihoterapie și spectacol dramatic, Editura
SPER, Bucure ști
• NUȚĂ, ADRIAN (2001), Inocență și închipuire. Psihologia rela ției de cuplu, Editura
SPER, Bucure ști
• NUȚĂ, ADRIAN (2002), Psihologia comunic ării î n cuplu, Editura SPER, Bucure ști
• NUȚĂ, ADRIAN (2002), Suprafața și adâncimile cuplului, Editura SPER, Bucure ști
• OSHO (1994), Spiritualitatea Tantric ă, Ed. Ram, Bucure ști
• PAPADIMA, EUGEN (2002), Psihanaliză și psihoterapie psihanalitic ă, Ed. Jurnalul
Literar
• PEASE, ALLAN, PEASE, BARBARA (2001), De ce bărbații se uită la meci și femeile se
uită în oglindă, Editura Curtea Veche, Bucure ști
• PECK, SCOTT (2001), Drumul către tine însu ți, Editura Curtea Veche, Bucure ști
• POPESCU NEVEANU, PAUL, ZLATE, MIELU, CRE ȚU, TINCA (1996), Psihologie ,
manual pentru clasa a X-a, Ed. Didactic ă și Pedagogic ă, București
• RAJNEESH, BHAGWAN SHREE (1975), The Book of Secrets, Harper&Row, San
Francisco
• RAND, AYN (1964), The Virtue of Selfishness: A New Concept of Egoism , First Signet
Printing
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

37 • RECHTSCHAFFEN, S. (1996), Timeshifting , Doubleday
• ROBBINS, ANTHONY (2001), Putere nem ărginită, Editura Amaltea
• ROSE KINGMA, DAPHNE (1999), Cele 9 tipuri de parteneri în dragoste, Editura
Humanitas, Bucure ști
• RUBIN, Z. (1982), The love research , în Marriage and Family, Guilford
• SALOVEY, PETER, MEYER, JOHN (1990), Emotional intelligence , în Imagination,
Cognition and Personality , nr. 9, p. 185-211
• SATIR, VIRGINIA (1972), Peoplemaking, Palo Alto
• SCARF, MAGGIE (1980), Unfinished Business, Ballantine Book, New York
• SCHLESSINGER, LAURA ( 1999 ), Zece prostii prin care b ărbații își încurcă viața, Ed.
Image, Bucure ști
• STEKEL, WILHEM (1997), Psihologia eroticii feminine, Ed. Trei, Bucure ști
• STEKEL, WILHEM (1999), Psihologia eroticii masculine, Ed. Trei, Bucure ști
• TENNOV, DOROTHY (1979), Love and Limerance, Stein&Dry, New York
• TITCHENER, E. (1924), A textbook of psychology , Mcmillan, New York
• WALTER, MISCHEL (1990), în Developmental Psychology , 26, 6, pg. 978 – 986
• WATTS, ALAN (1980), Creative Meditations, Celestial Arts, Millbrae, California
• WATTS, ALAN (1985), Th e Way of Zen, Vintage Books, New York
• WHITMAN, WALT (1976), Cartea despre mine însumi , Editura Univers, Bucure ști
• WINNICOTT, D.W. (1953), în International Journal of Psychoanalysis
• YOGANANDA, PARAMAHANSA (2001), Divina iubire, Editura RAM
• ZIGLAR, ZIG (2001), Secretele c ăsniciei fericite, Editura Curtea Veche, Bucure ști
• ZIMMER, HEINRICH (1994), Regele și cadavrul, Editura Humanitas, Bucure ști

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

38

MODUL 2

CAPITOLUL VI
REGIMURI DE DETENȚ IE A IUBIRII

6.1. Eroarea judiciar ă

Atât în rela ția de cuplu, cât și în alte rela ții semnificative, natura uman ă, în mod esenț ial
creatoare, atunci când este negat ă conduce la o consecin ță curioasă: în loc să construim și să
creăm ceva pentru noi sau pentru un „altul semnificativ”, construim ceva împotriva noastr ă:
ZIDURI. Capacitatea de a iubi, al ături de alte aspecte profunde ale fiin ței noastre, r ămâne izolat ă
în această neobișnuită închisoare emo țională de construc ție proprie. Ascun și în spatele zidurilor,
trăim o dublă imposibilitate: nici nu manifest ăm iubirea de care suntem capabili, nici nu primi
afecțiunea pe care o dorim ș i la care vis ăm.
Ți-e neclar sau te îndoie ști că și tu deții expertiza în domeniul anti-construc țiilor? Iată
câteva repere:
• Pretinzi că totul este în regul ă atunci când ceva te irit ă sau te deranjeaz ă.
• Te judeci cu severitate și ești, de departe, cel mai neînduplecat critic al t ău.
• Ai senz
ația că nimeni nu te cunoa ște și nu te înțelege.
• Refuzi să ceri ajutorul atunci când, de și te-ai străduit, nu po ți rezolva o problem ă.
• Nu soliciți ceea ce dore ști sau ceea ce ai nevoie din teama de a fi refuzat (nu știi să-l
accepți pe „Nu”).
• Te afirmi și îți demonstrezi puterea în permanen ță.
• Îți place sau nutrești o mare afec țiune pentru cineva, dar nu exprimi aceste tr ăiri. Uneori
pretinzi că nici nu exist ă.
• Te retragi și nu mai comunici dac ă ești criticat sau dezaprobat.
• Consacri muncii și altor tipuri de activit ăți mult mai mult timp decât celor pe care îi
iubești.
• Îți sancționezi partenerul f ără a discuta cu el gre șeala comis ă.
• Îl sus pectezi pe cel care se poart ă cu tine cu mult ă grijă și considera ție, întrebându-te
ce vrea de fapt.
• Nu îț i găsești timp pentru a le scrie sau telefona celor dragi afla ți departe de tine.
• Te compor ți cu cei care te-au r ănit ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
• Nu îi mângâi și nu îi săruți pe cei pe care îi iubești.

Dacă nu te regăsești în nici unul din modelele comportamentale de mai sus, cred c ă îți
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

39 pierzi vremea citind aceast ă carte. (Dar te rog s ă mă contactezi, ca s ă te pot atinge și să urlu:
ESTE!)
Dacă iubirea este ceva atât de în ălțător, de fundamental și gratificator, de ce o trimitem
la închisoare? R ăspunsul este unul singur: TEAMA! Conștient sau incon știent, nu îi permit
iubirii să înfloreasc ă în viața mea deoarece m ă tem că într-o bun ă zi o voi pierde ș i atunci
voi fi RĂNIT/Ă. Asociez iubirea cu suferin ța și, pentru a m ă proteja de ultima, m ă protejez și de
prima. (De șteaptă mutare, nu-i a șa?)
De unde provine aceast ă frică de iubire sau, mai exact, de pierdere a iubirii? Cu
siguranță nu ne naștem cu ea. Un bebelu ș are o încredere total ă în iubire. O accept ă fără condiții
și se bucur ă de ea fără să se sature. Și at unci, cine sau ce ini țiază și întreț ine neîncrederea în
iubire? Evident, toate evenimentele vie ții noastre în care am oferit afec țiune și am fost critica ți,
pedepsiți sau respin și.
De câte ori am fost r ăniți și am asociat aceast ă trăire, într-un fel oarecare, cu iubirea
oferită, tendința și disponibilitatea de a iubi s-au diminuat înc ă puțin. Când dragostea este
însoțită de respingere, de valorizare, lupt ă, nerecunoa ștere, obliga ție sau sacrificiu, la ce bun s ă
mai iubești? Mai bine înt ărești zidurile dincolo de care iubirea este condamnat ă la detenție. Inima
este delicat ă și neștiutoare, iar misiunea minții este s ă o protejeze. Prin urmare, cu cât
mintea este mai puternic ă, cu atât detenț ia este mai prelungit ă și posibilitatea de gra țiere
exclusă. Mintea este asemenea unui gardian, cu atât mai aspru și greu de convins cu cât
deți nutul a săvârșit mai multe boac ăne.
Totul este îns ă o mare neîn țelegere. Paradoxal, de ținutul nu o comis nici o infrac țiune,
este PUR CA LACRIMA. (Stai u șor, nu te ambala!) Între actul de a iubi și suferințe nu există nici
o legătură. Repet: NICI O LEG ĂTURĂ! (Da, sunt con știent de ce scriu.)
Atunci când iube ști, nu te a ștepți să primești ceva în schimb, nu te a ștepți să vină
cineva să-ți spună „Mulțumesc!” sau s ă te premieze. Faptul de a iubi este o binecuvântare pentru
tine, chiar dac ă celălalt nu îți primește iubirea. Ceea ce te face s ă te simți fericit și extraordinar de
viu este curgerea iubirii, posibilitatea ca energia ta s ă se exprime, s ă se reverse în exterior, să se
dăruiască. Ești asemenea unei flori fericite de șansa ca parfumul ei s ă se răspândeasc ă în jur.
Dacă aerul sau vântul știu ceva despre asta, pentru ea conteaz ă mult mai pu țin.

Ceea ce te face s ă te simți fericit și extraordinar de viu este curgerea iubirii,
posibilitatea ca energia ta s ă se exprime, s ă se reverse în exterior, s ă se dăruiască.
PUR ȘI SIMPLU ESTE BINE ATUNCI CÂND IUBE ȘTI. Problemele apar atunci când pui
condiții, când te a ștepți ca celălalt să se comporte într-un fel sau altul. Dac ă nu îți împlinești
așteptările, iubirea ta se mic șorează sau dispare, iar tu te sim ți rănit/ă. Sesizezi leg ătura?
SUFERINȚA APARE NU ATUNCI CÂND IUBEȘ TI, CI ATUNCI CÂND NU MAI IUBEȘ TI.
Când iubești în mod autentic, ceea ce este important este s ă oferi, să împarți cu celălalt,
să dăruiești. Accentul cade nu pe ceea ce primești, ci pe ceea ce oferi. Atunci iubirea nu este o
relație, ci o stare interioar ă.
Exemplu : EA î
l iubește pe EL. Niciodat ă nu a fost mai fericit ă. Simte că EL este exact
ce îi trebuie. Adoarme gândindu-se la EL, tânje ște să fie împreun ă cu el și s-ar săruta la
nesfârșit, dacă n-ar trebui s ă meargă la slujbă sau la școală. Dar el începe s ă-i critice preferin țele
vestimentare: cutare bluz ă i se pare prea închis ă la culoare, cutare fust ă prea scurt ă, cutare
tricou, frivol. Ea se simte dezam ăgită, neapreciat ă și se întreab ă d e c e t r e b u i e s ă sufere din
iubire.
Ce se întâmpl ă, de fapt, la nivel psihologic? A șteptarea ei incon știentă este ca gusturile
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

40 lor să fie identice. Îi vine greu s ă accepte opț iunile lui diferite în materie de vestimenta ție și le
interpreateaz ă ca o critic ă. În felul acesta, o a doua a șteptare este frustrat ă: aceea ca bă rbatul
iubit să nu o critice. Dubla frustrare conduce la un BLOCAJ al iubirii și exact acest blocaj este
resimțit emoțional ca dureros.
Iubirea ne pune în contact cu cea mai profund ă forță din noi în șine (Sinele – centrul
nostru spiritual) și slăbirea sau întreruperea acestui contact este experimentat ă ca
suferință. Contactul cu Sinele ne deschide c ătre experien țe de o mare profunzime și intensitate
și este de a șteptat ca atenuarea sau blocarea acestui contact să fie fenomene dureroase.

6.2. Dispozitivele de alarmare

Cu cât iubirea este mai frecvent și mai crud osândit ă, cu atât pericolele ce pasc relaț ia
de cuplu sunt mai mari și mai numeroase, cel mai devastator fiind, desigur, distrugerea rela ției.
Din fericire, exist ă o serie de semnale ce anunță dificultăț ile relaț ionale necon știentizate.
Cunoscute și urmărite, ele ac ționează asemenea unor alarme ce atrag aten ția Eului con știent
asupra tensiunilor și conflictelor din cuplu. Iat ă câteva dintre ele:

1. Nu mai exist ă atracț ie sexuală. Eviți contactele sexuale sau transformi sexul într-o
experiență mecanică.
Este unul dintre cele mai puternice semnale. Via ța sexuală este o oglind ă a relației tale
emoționale, o oglind ă de mare fidelitate dintr-un mo tiv foarte simplu: CORPUL NU ȘTIE SĂ
MINTĂ. Dacă la începutul rela ției funcțiile tale sexuale erau s ănătoase și puternice, iar acum par
a fi slăbit (iar tu înc ă nu ai bă tut suta de ani), problemele sexuale sunt, aproape sigur, expresii
simbolice ale unor tensiuni, crize sau frustr ări din alte zone ale vie ții de cuplu. Neputin țele,
insuficiențele sau conflictele din alte teritorii ale rela ției se manifest ă în pat. Este ca și cum ceva
profund din tine te-ar trage de mânec ă, semnalându- ți că este ceva în neregul ă în viața ta.
De aceea, toate tehnicile recomandate de psihosexologi sau de profesioni ști ai amorului
sunt sublime și cu totul nefolositoare, dac ă nu sunt însoț ite de interven ții terapeutice. Excitaț ia
sexuală este un barometru minunat și de o mare precizie, indicând calitatea rela ției tale. Nu spun
că înaintarea în vârst ă nu este asociat ă cu o anumit ă diminuare a r ăspunsului sexual (dar nu cu
absenț a lui!). Natura are și ea drepturile ei. Vreau doar s ă te fac atent la acest excep țional (ș i
simplu!) instrument de cunoa ștere: excita ția sexuală ca metafor ă corporală a echilibrului
emoțional din cuplu.

2. Simți impulsul de a te delimita de partenerul t ău, acționând singur/ ă acolo unde alt ă
dată acționați împreună.
Este ca și cum ai c ăuta mai mult spa țiu, deoarece prezenț a lui a ajuns s ă te sufoce sau
să te incomodeze. De exemplu, dac ă altă dată ieșeați împreună pentru a lua masa în ora ș, acum
ieși cu altcineva sau nu mai ie și deloc. Dac ă altă dată îl consultai înainte de o investi ție, acum nu
o mai faci. Dac ă altă dată nu concepeai un sfâr șit de săptămână fără el, acum te bucuri când
lipsește. Iar dac ă vă uitați împreună la un film, comentându-l aprins dup ă aceea, acum ai deja
propriul tău televizor.

3. Observi c ă privești tot mai des sau chiar e ști atrasă de persoane de sex opus, pe
care le compari cu partenerul t ău.
Nu este nimic anormal s ă apreciezi profilul fizic, afectiv, intelectual sau spiritual al unei
alte persoane decât partenerul t ău, dar este alarmant s ă fii în căutarea acestor persoane. Ceva
trebuie să-ți lipsească, ești de acord? Situa ția devine mult mai u șoară dacă identifici ceea ce ai
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

41 nevoie și partenerul t ău nu (mai) î ți oferă. Și este onest, desigur, s ă-i comunici ceea ce ai început
să cauți la alții.

4. Realizezi c ă nu-l poț i ierta pentru anumite lucruri sau ac țiuni săvârșite și te întristezi/
te superi când î ți amintești de ele.
Când situa țiile emoționale din trecut sunt finalizate, ele se închid și nu mai reapar în
conștiință decât, eventual, pentru a te informa asupra trecutului (evenimente și stări), dar fără a
reactiva acele st ări. Imposibilitatea de a ierta, științific numită RESENTIMENT, arat ă, fără greș,
retragerea gradat ă a iubirii. În plus, când tolerezi frustr ările, dar sim ți și ranchiuna, furia se
interiorizeaz ă și declanșează o serie de complica ții: tulburări de somn sau de alimenta ție, dureri
de cap, afec țiuni ale pielii, impuls sexual sc ăzut, depresii nervoase.

5. Te gânde ști tot mai mult la trecut, amintindu- ți începutul fermec ător al relației sau
relații care au precedat-o pe cea actual ă.

6. Ai fantezii sexuale cu alte persoane.
Semnalul indic ă ALERTĂ MAXIMĂ dacă, în timp ce consumi rela ția sexuală cu
partenerul t ău, îți imaginezi c ă ești în pat cu altcineva.

7. Ai un prieten sau o prieten ă foarte bun ă, de care te sim ți atât de apropiat încât îi
împărtășești cele mai intime gânduri și trăiri ale tale. Te sim ți înțeles și sprijinit într-o manier ă de
care ești convins c ă partenerul t ău nu o poate atinge.

8. Critica la adresa partenerului t ău a devenit mai frecvent ă și mai tăioasă. Într-o altă
variantă, te critici și te culpabiliz ezi pe tine însu ți/însăți.

9. Petreci majoritatea timpului liber cu alț i prieteni sau în activit ăți care îl exclud pe
partenerul t ău.

10. Dezvolț i o formă oarecare de dependen ță (de alcool, de tutun, de jocuri de noroc, de
droguri, de dulciuri).

11. Nu te mai preocup ă felul cum ar ăți. Neglijezi igiena personal ă. Te îmbraci
neatrăgător și colecționezi cu pasiune kilograme de țesut adipos.

12. Nu îți mai mângâi partenerul cu afec țiune sau e ști inertă și apatică dacă el are
inițiativă. Uiți să-l mai îmbr ățișezi.

13. Nu îl mai lauzi ș i nu îi mai apreciezi pă rțile pozitive.

14. Eviți să comunici într-o manier ă deschisă. Nu îl mai faci p ărtaș la evantaiul emo țiilor,
gândurilor, dorinț elor sau atitudinilor tale.

15. Petreci tot mai mult timp la servici, înc ărcându-ți deliberat programul de munc ă.

16. Nu mai ai iniț iative de petrecere a timpului în tr-o manier ă romantică și respingi
propunerile lui, invoc ând diferite motive.

17. Nu îl/o ascul ți atunci când î ți vorbește sau simulezi interesul.

18. Refuzi s ă îi acorzi sprijinul atunci când te solicit ă, sub diferite pretexte, sau renun ți
să apelezi la el, anticipând refuzul.

19. Te plângi altora pentru rela ția voastră și îl prezinți într-o lumin ă negativă.

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

42
6.3. Lecțiile obligatorii ale temni ței emoționale

Nu e prea grozav s ă fii închis. Primul lucru pe care îl descoperi este c ă există ziduri ș i
gratii. Al doilea este un sim ț acut al separ ării de lumea exterioar ă.
Din punct de vedere afectiv, separarea este acea stare de blocare par țială sau
completă a curgerii experien ței emoționale către celălalt. Separarea presupune a anumit ă
distanță de lumea din jur și ceva care s ă bareze sau s ă împiedice libera circula ție a gândurilor și
trăirilor între tine și cei ce te înconjoar ă. Cei mai mul ți dintre noi suntem speciali ști de prestigiu în
separare, instrui ți cu devotament de p ărinți, școală, media și alte institu ții sociale antrenate în
procesul istoric de a face din separarea emo țională o dimensiune cronic ă a condiției umane.
Exemple : EL vine târziu acas ă și primele cuvinte pe care EA i le adreseaz ă sunt: „Cum
poți să vii aș a de târziu? Nici m ăcar nu te-ai obosit s ă- mi telefonezi.” El lucrase la un proiect
dificil și nu avusese nici un moment de respiro. Se simte criticat pe nedrept. Traduce mesajul ei
ca: „Ești un iresponsabil. Eu n-a ș întârzia niciodat ă atât fără să te anunț printr-un telefon. Sunt
mai bună decât tine.” Dintr-o dat ă, ea îi pare la kilometri distan ță. Devine tăcut și tot ce dore ște e
să se culce cât mai repede.
EA ar vrea s ă meargă în weekend undeva la munte, dar EL prefer ă să meargă singur la
părinții lui. La întoarcere, îi explic ă: „Aveam nevoie de pu țină singurătate. Una peste alta, n-au
fost decât dou ă zile. Ce mare lucru?” Ea se simte lezat ă și abandonat ă și i se pare c ă prea puț in
contează pentru el. Interpreteaz ă mesajul lui astfel: „E ști o femeie preten țioasă. Voi face
întotdeauna ce vreau. Nu-mi pas ă de sentimentele tale.” Ea pleac ă în bucă tărie și devoreaz ă în
viteză o c utie de ciocolat ă.
EL o invită la o petrecere când EA ar vrea s ă se odihneasc ă. Acceptă totuși. O dată
ajunsă, începe imediat s ă critice în sinea ei pe toat ă lumea: „Femeia aceea e indecent
îmbrăcată. Bărbatul acela face glume vulgare. Copiii gazdei sunt obraznici și răsfățați.” Este
dezamăgită de partenerul ei și prietenii lui și se simte tot mai trist ă. Deși ar putea s ă plece, alege
să rămână și să se simtă mizerabil.
Opusul separ ării este contactul sau conexiunea. A fi în contact cu celă lalt înseamn ă a-i
permite experienț ei subiective s ă curgă fără cenzuri sau distorsiuni spre universul celuilalt. A fi
conectat la cel ălalt este o leg ătură conștient perceput ă și acceptată, o atingere psihologic ă liber
consimțită între
miezurile a dou ă ființe umane. F ără contact, iubirea es te de neînchipuit.

Fără contact, iubirea este de neînchipuit.

Abilitatea de a stabili și a menț ine contactul nu poate fi st ăpânită cu ușurință, mai ales
dacă ai devenit un expert în separare. Ea se dezvolt ă prin exerci țiu și este intricat ă altor abilit ăți,
nici una dintre ele predate sau practicate la școală sau în alte institu ții presupuse ca generând o
cultură superioară.
Închisorile emo ționale au meritul, totu și (dacă nu e prea târziu), de a ne trezi gustul și
nevoia contactului. Ele ne administreaz ă lecții obligatorii, temporar dureroase, dar utile și
binefăcătoare pe termen lung.

6.4. Diferen ța dintre nevoie și dependen ță

O foarte apreciat ă și catastrofal ă filosofie în lumea zilelor noastre este cea potrivit c ăreia
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

43 este preferabil s ă nu ai nevoi psihologice. Într-o societate competitiv ă, autosuficien ța este
valorizată. A avea nevoie de afec țiune, de recunoa ștere, de iubire sau suport emo țional este mai
degrabă un dezavantaj. Este în regul ă să ai dorințe și să vrei ceva, dar e ceva fundamental greșit
în faptul de a avea nevoie de ceva. „Nevoia” este ceva murdar, care te transform ă într-o
persoană handicapat ă, slabă, dependent ă, predispus ă la angoasa neîmplinirii nevoii.
Împărtășești această filosofie? Dac ă răspunsul este pozitiv, am câteva noutăț i pentru
tine. A avea nevoi psihologice este totuna cu A FI UMAN. Când îți negi nevoile, te
autofalsifici, vrei s ă pari altceva decât e ști și te rupi de una dintre cele mai delicate și vulnerabile
părți ale tale. De câte ori spui „Eu nu am nevoie de nimeni. Eu de țin controlul.”, mai adaugi o
cărămidă la zidurile din jurul t ău, ziduri ce devin tot mai impenetrabile sau greu de d ărâmat.
Pe de altă parte, când recuno ști că ai nevoie de partenerul, p ărinții s au prietenii t ăi, le
oferi ocazia s ă se simtă recunoscuț i și apreciați. Invers, când cineva realizeaz ă că nu ai nevoie
de el și nu-i valorizezi prezen ța, se simte, ca s ă zic așa, într-o elegant ă limbă străină, „like shit”.
Cât de con știent ești de nevoile tale? Dac ă ai face o list ă cu toți oamenii importan ți
pentru tine, ai putea spune ce nevoi psihologice î ți satisfac? Mai departe, te-ai aventura s ă-ți
exprimi recuno ștința pentru prezen ța lor în via ța ta? (Ei, ce sim ți când cite ști aceste provoc ări?
Simți nevoia să închizi cartea?)
Este tragic, dar adesea în țelegem ce nevoie ne satisf ăcea o anumit ă persoană abia
când aceasta dispare din via ța noastră, plecând sau murind. Abia atunci recunoa ștem cât de
mare nevoie aveam de ea. Prin urmare, gr ăbește-te! Timpul de a le spune celor dragi c ă îi iubești
și
ai nevoie de ei este ACUM, când ei sunt înc ă vii, aproape și capabili s ă aprecieze ceea ce le
comunici.
Nevoile suprimate sau reprimate distrug capacitatea de a tr ăi o relaț ie pasionant ă. Altfel,
cum ai putea s ă trăiești entuziast împreun ă cu cineva de care sim ți că nu ai nevoie? Nevoile și
caracterul însufleț it și captivant al unei rela ții sunt intim legate. Rela ția devine o splendid ă
aventură punctată și de momente de insecuritate, dar și de împlinire și trăiri excepționale.
În grupurile de terapie, ca și în viața de zi cu zi, oamenii cu cele mai frustrate nevoi de a
iubi și a fi iubiți pot fi cu uș urință recunoscu ți după aparența lor de persoane insensibile, dure,
puternice. Ace ști oameni au o nevoie disperat ă de control și par să nu aibă nevoie de nimeni.
Când îți dau voie, po ți descoperi îngropat ă prin cine știe ce cotlon o inim ă vulnerabil ă, însetată
de afecțiune.
Ce diferen ță există totuși între nevoie și dependen ță? Dacă am nevoie de cineva, nu
înseamnă automat c ă depind de acel cineva? Pare logic s ă răspund „Da”, din moment ce, dac ă
acel cineva nu mai exist ă, nevoia mea r ămâne nesatisf ăcută.
E timpul s ă intrăm din nou în zona subtilit ăților psihologice. Am nevoie s ă fiu iubit și
partenera mea m ă iubește. (Ce bine!) Dependenț a pare clar ă. Eu depind de ea, deoarece ea îmi
satisface nevoia de a fi iubit. Ea m ă face să fiu fericit.
GREȘ IT! Eu am nevoie de ea, într-adev ăr, dar nu depind de ea pentru a crea fericire în
viața mea. DEPIND DOAR DE MINE ÎNSUMI. Eu sunt responsabil pentru satisfacerea nevoilor
mele. Depinde de mine s ă întrețin și să dezvolt o rela ție plină de iubire, în care nevoile mele
fundamentale s ă fie satisfăcute. Dacă partenera mea nu o poate face, eu sunt SINGURUL
responsabil pentru a g ăsi o persoan ă mai aptă.

Eu sunt re
sponsabil pentru satisfacerea nevoilor mele.
Este posibil astfel s ă am nevoie de cineva și să rămân o persoan ă independent ă, care
nu a renunț at la puterea personal ă în favoarea alteia. Dac ă persoana spre care m-am orientat
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

44 nu-mi satisface nevoile, inteligen ța îmi permite s ă mă orientez spre cineva mai potrivit. Și nimeni
altcineva în afar ă de mine nu este responsabil pentru procesul c ăutării și identificării ei.
Acesta este modul în care NEVOIA ȘI RESPONSABILITATEA SUNT LEGATE. A avea
nevoie de altcineva este OK. Nu este OK s ă abdici de la responsabilitatea ta pentru
satisfacerea acestei nevoi. Este ca și cum ai avea nevoie de ap ă minerală cu conțin ridicat de
magneziu. Vei fi satisf ăcut când vei putea s ă o bei, dar î ți revine responsabilitatea de a cerceta
mai multe izvoare pentru a o g ăsi. Dacă un izvor nu te mul țumește, este responsabilitatea ta S Ă
CAUȚI ALTUL. Aceasta înseamn ă SĂ AI NEVOIE DE AL ȚII, DAR S Ă DEPINZI DE TINE
ÎNSUȚI.
În concluzie, î ți păstrezi nealterat ă puterea personal ă nu pentru c ă nu mai ai nevoi, ci
pentru că:
• admiți că ai nevoi;
• te angajezi s ă acționezi pentru a le satisface;
• îți repr ezin ți și cauț i modalități de a le satisface.
În ce prive ște diferen ța dintre nevoie și dorință , ea este mult mai clar ă. Nevoia este un
motivator mult mai puternic. Nevoia te impulsioneaz ă, te împinge s ă acționezi ACUM, pe când
dorinț a îți lasă mai mult timp la dispozi ție. NEVOIA NU TOLEREAZ Ă TRECEREA TIMPULUI!
Exemplul cel mai ilustrativ apar ține desigur nevoilor asociate aparatului excretor.
Nevoile sunt vitale pentru organism. Gratificarea lor asigur ă supravie țuirea și
dezvoltarea organismului. Dorinț ele, în schimb, nu sunt vi tale. Ele pot fi amânate f ără ca
organismul ca întreg s ă sufere. Dac ă dorești o casă cu două niveluri și opt camere pentru a te
putea desf ășura, nu vei fi distrus dac ă vei locui toat ă viața într-un apartament cu trei camere. Dar
dacă ai nevoie de o cas ă pentru că e iarnă și nu poț i dormi sub cerul liber, te vei mul țumi cu cea
mai prăpădită coșme lie.
Când nevoia de a iubi și a fi iubit este reprimat ă sau nerecunoscut ă, nu-ți rămân decât
singurătatea și izolarea emo țională . Puterea de a iubi este captiv ă în spatele zidurilor ridicate din
teama de a fi respins. Nu știu dacă există un sacrificiu stupid mai mare. Autoîmpiedicându-te s ă
iubești, îți refuzi posibilitatea unei vieț i emoționale spontane, apte să -ți atragă atenț ia asupra
aspectelor problematice ale fiin ței tale.

NU POȚI VINDECA CEEA CE NU SIM ȚI!

Dimpotrivă, dacă alegi să iubești, nu ai nimic de pierdut. Demolând zidurile închisorii,
devii disponibil pentru contactul cu toate tr ăirile tale. Po ți fi cunoscut și iubit mai u șor de ceilal ți.
Și, nu în ultimul rând, spiritul t ău se poate revela pentru a-ș i exprima geniul și frumusețea.

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

45

CAPITOLUL VII
ISPITA ȘI PRIMEJDIILE DEPENDEN ȚEI

EA: „La început era romantic, dar acum pare complet dezinteresat. Când m ă plâng îmi
spune că așa este el și nu are cum s ă se schimbe. Parc ă înnebunesc încetul cu încetul. Ș i, cu
toate că mă simt îngrozitor, nu pot s ă-l părăsesc. Nici s ă mă gândesc serios la aceast ă
alternativă nu pot.”
EL: „Nu știu cum se întâmpl ă, dar ajungem s ă ne certăm din orice, chiar și din lucruri
mărunte. Rela ția noastră este o bătălie continu ă. Singurul lucru asupra c ăruia suntem de acord
este că ne-ar fi mult mai bine desp ărțiți. Totuși nu mă pot despărți de ea.”
EA: „Nu-l mai iubesc de mult. L-a ș părăsi chiar acum, dar avem atât de multe lucruri în
comun: copiii, casa, afacerea, amintirile. Dac ă într-o zi n-ar mai veni acas ă cred că m-aș bucura.
Pe de altă parte, o via ță fără el nu-mi pot imagina.”
EL: „Adevărul e că n-o iubesc suficient pentru a ne c ăsători, dar nici nu-mi vine s ă rup
legătura noastr ă. Nu știu dacă o altă femeie m-ar accepta și asta mă sperie al dracului de mult.
Ea cel puț in este acolo și îi pasă de mine. Știu că este cineva care-mi preg ătește micul dejun sau
care mă întreabă cum a fost la servici. E mai bine decât nimic.”

7.1. Dulce – otr ăvitor

Se numește DEPENDEN ȚĂ. Seamănă cu dependen ța de alcool, de droguri sau de
tutun. Nu știu care din ele este mai rea. Ceea ce știu sigur este c ă nu substan ța (alcoolul, drogul,
tutunul) sau persoana sunt vinovate pentru dependen ță. Responsabilitatea pentru dependen ță
îi revine în totalitate celui DEPENDENT.
A rămâne într-o rela ție toxică este o amenin țare la adresa s ănătății tale. Poate că ai
încercat să o ameliorezi, să o modifici, s ă o transformi. N-a mers. E ști demoralizat. Știi că
eforturile tale sunt inutile. Cu toate acestea, nu e ști capabil sau capabil ă să pleci. Nu po ți pune
punct, deși gândirea s ănătoasă (a ta, a prietenilor t ăi) te obligă să o faci. Este ca și cum relaț ia ar
fi o închisoare la care tu ai fost condamnat, f ără să ți se spună pentru cât timp.
Terapeutul î ți arată ușa d eschis ă, iar tu sus ții că este închis ă. Alteori admi ți că este
deschisă, faci un pas afar ă și apoi te întorci repejor înă untru. Alteori te opre ști pur ș i simplu în
prag și rămâi nemișcat acolo. Ceva din tine î ți spune că nu poți trăi în felul acesta și totuși
continui să trăiești astfel. Dac ă perspectiva u șii deschise î ți dă fiori, o închizi sau o zide ști, după
caz. Dacă ești o persoană mai original ă începi să decorezi închisoarea, o faci mai prietenoas ă.
Dar înăuntrul tău știi deja că vei muri într-un col ț al acestei celule.
Motivele invocate în sprijinul dependen ței se plaseaz ă într-un registru larg, de la cele
vădit iraționale sau proste ști până la cele mai raț ionale (în aparen ță). Trucurile la care noi,
oamenii, recurgem pentru a ne în șela pe noi în șine depăș esc orice închipuire.
Este foarte rece cu mine. Dar eu știu că în spatele acestei r ăceli este o mare
sensibilitate. Nu știe însă să o arate. Simt c ă eu îl pot ajuta.
Dacă o părăsesc nu voi mai întâlni pe nimeni niciodat ă.
Poate că dragostea nu este atât de important ă. Poate că așa li se întâmpl ă tuturor.
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

46 M-aș simți foarte vinovat ă dacă l-aș părăsi. A făcut atâtea pentru mine, nu merit ă una ca
asta.
Știu că pare sadic și insensibil. M ă gândesc îns ă că poate sunt eu prea sensibil ă și
aștept prea multe de la el.
Cine altcineva m-ar putea dori pe mine?
Toate conflictele și luptele noastre arat ă, de fapt, cât de mult ne iubim și cât de intens ă
e relaț ia noastră.
El îmi spune c ă nu mă mai iubește, dar eu nu-l cred. Dragostea nu poate disp ărea așa,
într-o bună zi. M-a iubit odat ă și sunt sigur ă că mă iubește și acum.
Uneori ne este atât de bine unul cu altul, încât nu cred c ă va fi atât de idiot încât s ă
rămână cu actuala lui so ție.
Mă tratează ca pe o cârp ă, ca pe un pre ș. Dar îl iubesc, ce să fac? Iubirea îmi d ă putere
să îndur. De fapt, cred c ă asta e adev ărata iubire.
Cunoști și tu replicile astea? Poate le-ai auzit undeva în jur, poate le-ai citit sau le-ai
văzut în filme (ei, nu neap ărat în telenovele) sau poate le rostești chiar tu. Dac ă le folosești, te-aș
întreba: CE VREI S Ă PROTEJEZI? DE CINE TE TEMI? Care sunt tr ăirile și credinț ele care
sfidează logica și judecata s ănătoasă într-o asemenea m ăsură încât nu mai știi ce este bine și ce
este rău pentru tine?

7.2. Cele patru caracteristici ale rela ției de dependență

Într-o relaț ie de dependen ță poate exista, paradoxal, mult ă dragoste, d ăruire și
angajament. Ceea ce o face nes ănătoasă este caracterul COMPULSIV al acestora. Cu alte
cuvinte, într-o rela ție de dependen ță, o persoan ă NU ALEGE LIBER o alt ă persoană , ci este
împinsă, fără a se putea împotrivi, spre o alt ă persoană. Această NEVOIE COMPULSIV Ă
limitează drastic libertatea de a alege și transform ă un om într-un sclav. Ca și alcoolicul sau
dependentul de drog, el este atras irezistibil de ceva, chiar dac ă știe că acel ceva îi face r ău. Un
imperativ necunoscut îi cere s ă rămână într-o astfel de rela ție, cu orice risc.

Într-o rela ție de dependen ță, o persoan ă NU ALEGE LIBER o alt ă persoană , ci este
împinsă, fără a se putea împotrivi, spre o alt ă persoană .
O altă caracteristic ă a relației de
dependen ță este PANICA . Dependen ții de drog
experimenteaz ă această teamă când proviziile sunt pe terminate, marii fumă tori când se afl ă într-un
loc în care fumatul e interzis, iar cei dependen ți de o persoan ă atunci când se gândesc la
terminarea rela ției. Dependentul ridic ă receptorul pentru a- și comunica hot ărârea și închide
fulgerător la primul apel. Preg ătește un discurs despre beneficiile separ ării, pe care îl uit ă
instantaneu în clipa întâlnirii. Afirm ă că vrea să discute despre ceva important și discută despre un
nou proiect comun.
Al treilea semn este AGONIA pe care o tr ăiește acela sau aceea care a încheiat o
relație de dependen ță. Durerea fizic ă (de stomac, de cap, de piept), perturb ările somnului (unii
nu mai pot adormi, al ții ar dormi toat ă ziua), plânsul prelungit, iritabilitatea excesiv ă și sentimentul
că totul s-a sfâr șit, pentru totdeauna, sunt printre indicii devast ării emoționale. Dorin ța e uneori
atât de puternic ă, încât dependentul (de rela ție, de alcool, de drog) revine la sursa dependen ței
sale.
Al patr
ulea semn și, de altfel, singurul pozitiv din aceast ă serie, este sentimentul de
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

47 UȘURARE sau chiar de TRIUMF ce urmează perioadei de suferin ță. Prin intensitatea lui, el
diferă sensibil de triste țea și acceptarea blând ă asociate cu pierderea unui partener într-o rela ție
de non-dependen ță.
Similaritatea esenț ială a tuturor dependen ților, indiferent de natura dependen ței
(substanță/ persoană), este sentimentul de a fi cumva pierdut, incomplet sau gol în absen ța
legăturii cu cineva sau ceva. Acest cineva sau ceva devine centrul existen ței persoanei
dependente și totul ar fi O.K. dac ă acest cineva sau ceva ar fi un factor generator de echilibru și
armonie în via ța individului.
Din păcate, este exact pe dos. Dependentul ajunge la disperare dac ă pierde contactul
cu acest cineva (în cazul rela ției) și este dispus chiar s ă-și lezeze integritatea (fizic ă sau psihic ă)
pentru a menț ine acest contact.

7.3. Examenul de capacitate

În orice rela ție există, într-un fel, un anumit tip de dependen ță. În sine, aceasta nu este
rea ci, dimpotriv ă, aduce for ță, intensitate ș i savoare rela ției. A stabili o leg ătură puternică,
solidă cu cineva este un semn de maturitate și sănătate mental ă. Nevroticul este cel care
eșuează constant în a stabili o astfel de leg ătură. Cel care se izoleaz ă sau nu poate tr ăi
împreună cu cineva, într-un cuplu, nu este nici pe de parte „perfect” sau auto-suficient. La marea
școală a vieț ii, el/ea escaladeaz ă încă treptele gimnaziului. (Dac ă te irită foarte tare aceast ă
ultimă afirmație, fii cu mare bă gare de seam ă! S-ar putea s ă fie chiar cazul tă u.)
O relație robustă cu cineva ne pune în contac t cu ceea ce este mai bun în ăuntrul nostru.
O relație toxică, pe de alt ă parte, antreneaz ă exact acele elemente care se opun unei libert ăți
superioare: libertatea de a- ți manifesta cele mai valoroase p ărți ale tale, libertatea de a te
dărui celuilalt f ără a te simți obligat s ă faci asta, libertatea de a alege s ă stai sau s ă pleci.
Toate aceste libert ăți sunt diminuate sau anulate de constrângerile dependen ței. Acesta este, în
fapt, unul din cele mai clare criterii pe baza c ăruia poț i identifica o dependen ță: DEPENDEN ȚA
CONSTRÂNGE!

DEPENDEN ȚA CONSTRÂNGE!

Poți înțelege mai u șor dacă te afli într-o rela ție generat ă de preferin țe sau de
dependență dacă ești atent la urm ătoarele semne:
• Cauți sau inventezi motive pentru a r ămâne și a contrabalansa aspectele profund
nesatisfăcătoare ale rela ției.
• Deși propria ta gândire obiectiv ă (sau a altora) î ți spune că relația nu evolueaz ă și nu te
poți aște pta la nimic bun, nu întreprinzi nimic concret pentru a o finaliza sau stopa.
• Te cuprinde frica și chiar teroarea când te gânde ști să pui punct rela ției.
• Când, în sfâr șit, te hotă răști să acționezi, ești cople șit de tot felul de simptome, care
dispar prin reluarea contactului.
• După ce relația s-a terminat cu adev ărat, te sim ți singur și aproape pierdut în lumea
aceasta mare și ostilă.
Dacă distingi aceste semne în propria ta rela ție, poți fi sigur c ă vulnerabilit ățile
personalității tale au dobândit o asemenea dimensiune, încât capacitatea de a te mi șca spontan
și liber prin viață s-a alterat sau distrus. Îns ă ireparabilul nu s-a produs. Po ți admite că ești un
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

48 dependent. Dac ă ai o pă rere foarte bun ă despre tine, asta o să te doară un pic. Dar f ără acest
prim și necesar pas, orice transformare sau vindecare e imposibil ă. Este ca și cum te-ai afla într-o
prăpastie și ai înceta s ă pretinzi că ești pe vârful muntelui. Noua atitudine î ți va permite s ă privești
de jos în sus ș i, eventual, s ă găsești o cale de salvare.

7.4. Rădăcinile îndep ărtate ale dependen ței

Dependen ța nu apare din senin, ca o ploaie de var ă. Dimpotriv ă, este o dezvoltare
logică și comprehensibil ă a biografiei umane. O astfel de în țelegere ne ajut ă să o privim cu mai
multă compasiune și să nu o condamnă m ca pe o sl ăbiciune umilitoare. Mai mult, în țelegând
despre ce este vorba avem șanse mai mari s ă o înfruntăm cu succes, asimilând lec ția ei amară
și devenind, de ce nu, pu țin mai înțelepț i.
Cele mai uș or observabile r ădăcini sunt considera țiile de ordin practic. Ce se va
întâmpla cu copiii no ștri? Cum vom împ ărți mobila? Dar pisica? Ce vor spune colegii? Ce vor
spune prietenii? Cine o s ă-mi gătească? Cine va repara robinetele? Este dificil s ă pui capă t unei
relații unde exist ă copii mici, dependen ță financiară sau o istorie lung ă și intricată de investi ții,
proiecte și acțiuni comune.
Ceva mai departe pe firul perfid al dependen ței se află credințele subiective despre
ceea ce este o rela ție și despre tine ca persoan ă. Aceste credin țe conțin „adevăruri sociale”
dintre cele mai diverse, idei proste ști și șabloane de gândire de genul: „C ăsătoria este
sfântă”, „Dragostea înseamn ă să te sacrifici”, „A întrerupe o rela ție este un e șec”, „Nu sunt
suficient de atr ăgătoare”, „Nu se va uita nimeni la mine”, „Ceea ce conteaz ă este securitatea
materială”, „Rău cu rău, dar mai r ău fără rău”, „Dragostea este etern ă”, „Sunt un nimeni dac ă nu
am bani”, „Singur ătatea este o boal ă”, „Nu mă pot descurca pe cont propriu”. Ș i mă opresc aici
cu enumerarea, întrucât deja simt că mă enervez.
Rădăcina cea mai puternic ă a dependen ței relaționale apar ține, însă, unui strat
psihologic care a ie șit d e mult din câmpul conștiin ței și care ne controleaz ă viața de undeva din
străfundurile incon știentului. În diferi te grade, el exist ă în noi toți, iar puterea sa emoț ională poate
face complet ridicole problemele generate de considera țiile practice și credinț ele subiective.
Acest strat traduce fidel modul cum nevoile noastre primare de ata șament au fost, dup ă
caz, frustrate, satisf ăcute optim sau suprasatisf ăcute. Fiecare din noi a p ășit în viață ca un copil
neajutorat. Nu ne puteam asigura singuri nici m ăcar cele mai rudimentare lucruri necesare
supraviețuirii, confortului sau dezvolt ării noastre. Atât realitatea extern ă, cu noutățile și cerințele
ei, cât și realitatea intern ă, cu amalgamul ei de tr ăiri, dorințe și nevoi, erau amenință ri
constante , cu atât mai mult cu cât veneau dintr-o lume perfect ă, în care nu exist ă decât
siguranță, căldură și plăcere.

Fiecare din noi a pășit în via ță ca un copil neajutorat.

Nașt erea este primul șoc, primul stimul care treze ște conștiința individual ă. Timp de mai
multe luni, copilul continu ă să aibă senzația că este una cu lumea din jur, ca și cum ar fi în
pântecul mamei sale. Cu toate acestea, micile sau marile frustr ări, cum ar fi întârzierea
biberonului sau a sânului matern, și lipsa de r ăspuns la plânsetele sale apocaliptice, îl fac s ă
devină tot mai con știent de individualitatea lui, diferit ă de a celorlalț i. Eul copilului începe s ă se
cristalizeze ca urmare a unor astfel de șocuri, care-l aduc spre sine însu și.
În cele mai multe cazuri, o figur ă maternă sau cvasi-matern ă răspunde nevoilor de
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

49 siguranță și ocrotire ale copilului. În diferite grade, îi ofer ă îngrijire elementar ă, îl protejeaz ă de
mediu și îi satisface nevoile psihologice de recunoa ștere, aten ție și iubire. COPILUL SE
ATAȘEAZĂ DE ACEAST Ă FIGURĂ MATERN Ă (este posibil ca figura matern ă să fie… un
bărbat, dar cel mai adesea es te, evident, o femeie), iar felul cum figura matern ă răspunde
nevoii de ata șament pe care copilul o manifest ă este crucial pentru abilitatea viitorului adult
de a forma relaț ii primare puternice sau de a le întrerupe atunci când este necesar sau inteligent
să o facă.
Nici cele mai extraordinare mame nu pot fi atât de prezente și atente încât s ă satisfacă
perfect nevoile copilului. Chiar și ele au și alte lucruri de f ăcut, cum ar fi s ă doarmă sau să se
hrănească. Pot fi uneori deprimate, iritate sau sup ărate. Copilul are o sensibilitate excep țională la
aceste variaț ii ale calității și cantității contactului cu figura matern ă și , în func ție de acești factori,
înregistreaz ă mai mult sau mai pu țin traumatizant gratificarea nevoii sale de ata șament.
Dar aceasta nu este totul. P ărinții nu se pot considera absolvi ți după primii doi-trei ani
de viață , adică intervalul de timp revelat de studii ca cel mai important pentru consolidarea
viitoarelor patternuri de ata șament. Nu doar gratificarea eronat ă (excesivă sau deficitar ă)
predispune copilul pentru rela ții regresive sau blocante, ci și greș elile, gafele sau incompeten țe
părinților, asociate celeilalte mari întreprinderi: LANSAREA copilului în lume. Pentru copil este
esențial să treacă de la sentimentul lui imaginar de autoputernicie la o percep ție mai exact ă a
realității, să iasă din simbioza cu mama sau figura matern ă și să înceapă să se orienteze
PE CONT PROPRIU prin lume. El are nevoie de cineva care s ă-i prezinte și faț a prietenoas ă a
lumii, să-l încurajeze s ă-și asume unele riscuri și să-l sprijine în aceste ac țiu ni, aparent minore
pentru un adult, dar de o importan ță fenomenal ă pentru el.
Descoperind și înfruntând limitele impuse de realitate, copilul î și dezvoltă încrederea în
puterea lui personal ă și un respect de sine s ănătos. Aici intr ă în joc FIGURA PATERN Ă: un
adult care s ă stimuleze și să sprijine dorin ța de autonomie a copilului , care să-l
familiarizeze gradat cu lumea cea mare și să-l învețe să facă față pericolelor sau provoc ărilor ei,
recompensându-l pentru eforturile și curajul separ ării de figura matern ă.
Ar putea suna ciudat, dar misiunea esen țială a tatălui este SĂ-I AJUTE PE MAMĂ ȘI
COPIL SĂ SE SEPARE UNUL DE ALTUL. Și fără a face parad ă de subtilitate, men ționez că în
misiunea tat ălui intră și sarcina de a sprijini și reconforta copilul din mam ă (în limbajul analizei
tranzacți onale, Eul Copil al mamei), în timpul presiunii anxiogene a separă rii.

Misiunea esen țială a tatălui este SĂ-I AJUTE PE MAM Ă ȘI COPIL S Ă SE SEPARE
UNUL DE ALTUL.

Nu știu câți tați se achită onorabil de aceast ă responsabilitate. Unii nici m ăcar nu o
recunosc și lasă toate problemele de cre ștere a copilului în slujba mamei. Unii b ărbați sunt prea
centrați pe ei în șiși (profesie, carier ă, prestigiu, preocup ări extra-familiale) sau prea pu țin
disponibili emo țional pentru a ajuta mama și copilul s ă se distan țeze, astfel încât copilul s ă
dobândeasc ă o identitate clar ă, stabilă, sănătoasă. Alți bărbați sunt prea preten țioși, agresivi sau
brutali, „alungând” copilul înapoi în bra țele mamei.
Referindu-se la importanț a delimitării teritoriilor psihologice ale mamei și copilului,
faimosul terapeut Winnicott vorbea despre func ția mamei în „spulberarea iluziilor copilului”
(„International Journal of Psychoanalysis”, 1953). Mama trebuie s ă-i distrugă iluzia fuziunii într-o
singură entitate, împingându-l astfel spre o identitate uman ă proprie. F ără desprinderea din
această „magmă originară” și diferenț ierea de mam ă, Eul copilului nu ar putea c ăpăta formă.
Dorinț a de a retr ăi această stare extatic ă nu ne părăsește niciodată . Când natura ei regresiv ă
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

50 este stăpânită, aceeași dorință devine unul din motoarele evolu ției spirituale.
De asemenea, nevoile reziduale de ata șament, ca și, în celălalt caz, nostalgia
supra-satisfacerii lor, persist ă și ele. Aceste fantezii, dorin țe sau tentative se exprim ă în
diferitele forme de DEPENDEN ȚĂ EMOȚIONALĂ. Iar formulele verbale de recunoaștere sunt de
genul:
Ea mă face să mă simt întreg. F ără ea sunt incomplet.
Eu simt că trăiesc doar într-o rela ție de iubire exclusiv ă.
Fără ea, viața mea nu are nici un sens. Nu pot fi fericit f ără ea.
Când mă îmbrățișează mă simt, în sfârșit, în siguran ță. Nu aș rezista fără el.

Dacă nevoile de ata șament sunt atât de puternice încât î ți controleaz ă judecata și
acți
unile, ceva perturbator trebuie s ă se fi întâmplat în procesul complicat de separare din rela ția
simbiotică sau fuzional ă cu mama ta. Aici pot specula: poate mama a r ăspuns propriilor nevoi de
atașament, nesatisf ăcute când ea îns ăși era copil. F ără să vrea, ți-a menț inut astfel iluzia unit ății,
mult timp dup ă ce devenise și capabil să înfrunți mai bine realitatea.
Poate s-a opus incon știent nevoilor tale de diferen țiere și construire a identit ății,
deoarece se sim țea ameninț ată de noua ta independen ță. De exemplu, nu putea suporta ideea
că te poți deplasa singur (deci po ți ajunge în locuri periculoase) și atunci te consemna, ca pe un
posibil delincvent, în p ătuț (te condamna la „domiciliu for țat”).
Sau, dimpotriv ă, a întrerupt prematur leg ătura cu tine (sau nu a aprofundat-o suficient),
astfel încât nevoia ta de simbioz ă, absolut firească (întrucât nu erai preg ătit pentru contactul cu
lumea) a rămas negratificat ă. Fuziunea pe care o cauț i acum compulsiv, ca adult, este, de fapt, o
satisfacere tardiv ă a unei nevoi infantile. Efectul pervers al acestei pseudo-gratific ări este că îți
dezvoltă un nou ata șament,
față de mama de substitu ție (reprezentat ă de iubita sau iubitul
tău actual).
Recapitulând, ata șamentul excesiv sau nevrotic față de o persoan ă (fie bărbat, fie
femeie) este generat de doi factori: o situație nefinalizat ă din primii unu-doi ani de via ță
(nevoia nerezolvat ă optim de unitate cu mama) și/sau o situație nefinalizat ă din următorii ani
de viață (iubirea insuficient ă sau perturbatoare a figurilor parentale, tradus ă într-un suport
inadecvat al eforturilor copilului în direc ția separării și autonomiei). Dependen ța din prezent este
alimentată de credința primejdioas ă că mama sau tata de la care ai a șteptat să te facă să te simți
bine, protejat și puternic, exist ă în partenera sau partenerul t ău actual. Faptul c ă încerci acum,
printr-un comportament compulsiv, s ă obții de la o persoan ă percepută ca spec
ială (pentru că îți
evocă o persoan ă specială din copilărie: mama/tata) o satisfac ție pe care n-ai avut-o la timpul
potrivit, arat ă că ești dependent.
Iar eu am un chef nebun s ă-ți distrug aceast ă fantasmă: iubirea pe care pretinzi c ă o
experimentezi nu este o iubire real ă. Mai degrab ă decât un pas înainte, este un pas înapoi. Ideile
că viitorul alături de el/ea va fi perfect luminos și că toate lucrurile sunt posibile pentru voi sunt
iluzii. Trăirea pe care o ai este de aceea și natură cu trăirea unui copila ș de un an, care se crede
regele lumii. Ambele tipuri de omnipoten ță sunt ireale.
Trăirea de unitate cu o alt ă persoană este pozitiv ă și favorabil ă evoluției câtă vreme nu
ajunge SĂ CONTROLEZE RELA ȚIA, perturbând echilibrul emoț ional. Când ea deriv ă dintr-o
nevoie reziduală de atașament, rela ția devine mult mai greu de desf ăc ut, asemenea unor sfori
care sunt înnodate din nou și din nou, pân ă când devin atât de întrep ătrunse, încât singura
soluție este să iei un cuț it și să le tai cu luciditatea unui chirurg. A t ăia în carnea vie a
atașamentului distructiv e dureros pe moment, dar d ătător de speran țe pe termen lung. Iar
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

51 încrederea în sine și capacitatea de a alege con știent sunt printre cele mai probabile roade.

7.5. Nu pot s ă trăiesc fără tine

Ai simțit în raport cu cineva a șa ceva? Dac ă răspunsul tău este „Nu”, îmi permit să cred
fie că glumești, fie c ă nu prea ți-ai bătut capul cu psihologia. Când erai bebelu ș era unul dintre
cele mai prezente sentimente, iar faptul acesta s-a înscris adânc în neuronii și sinapsele tale.
Acum îți poți purta singur de grij ă, măcar în ceea ce prive ște nevoile fundamentale (adă post,
hrană, apă, curățenie, sexualitate). Din punct de vedere biologic, î ți ești auto-suficient. Felicit ări!
Dar din punct de vedere psihologic?
Într-o relație de dependen ță, continuarea sau întreruperea ei este experimentat ă ca o
chestiune de via ță și de moarte, exact ca în copil ărie. Fiecare nou-n ăscut caută, în mod natural,
stimuli pozitivi: s ă fie atins, s ă aibă lapte cald, s ă fie mângâiat cu delicate țe, să fie legă nat. Dacă
acești stimuli pozitivi lipsesc, el este dispus s ă accepte și stimuli negativi: contactul fizic, privirea,
sunetele pot fi și neplăcut e. Dac ă este lipsit de stimuli, nou-n ăscutul le pretinde urlând, plângând
sau încercând s ă se stimuleze singur: î și suge degetul mare, se leag ănă, se lovește.
Pentru el, contactul este o chestiune de viață și de moarte. Raporturile sale
profunde și globale cu figura matern ă sunt întemeiate pe contact. Plânsul unui nou-n ăscut îl
determină pe adultul s ănătos să-l mângâie, s ă-l ia în bra țe, să -l liniștească într-un fel anume.
Adesea, exact acest plâns este doar o cerere, adresat ă în singurul limbaj cunoscut de copil:
„Vreau să știu că ești aici și că ești aici pentru mine”. Copilul nu poate supravie țui dacă cineva nu
este acolo pentru el.
O relație de dependen ță activează astfel de tr ăiri primitive. Absen țele ocazionale ale
unui pă rinte (și mai ales mama, la înce put), fie fizice, fie emo ționale, pot fi înregistrate ca
traumatizante de copil. El devine mai vulnerabil la o tr ăire de tipul „Nu pot exista f ără tine”. Iar
marele paradox este c ă intensitatea extraordinar ă a fr icii nu se modific ă în nici un fel, oricare ar fi
rolul tău: ești cel care pleac ă sau ești cel părăsit.
În terapie, sarcina este s ă înveți să diferențiezi ceea ce se întâmpl ă acum, în realitate,
de ceea ce s-a întâmplat atunci, în copil ărie. Trăirile tale prezente sunt asemenea unui mesaj
„îmbuteliat” într-o sticl ă, aruncată în oceanul copil ăriei tale. Dup ă ce a plutit la întâmplare pe
valurile psihicului incon știent, a ajuns, în sfâr șit, la țărm, adică în spațiul conștient al fiin ței tale.
Mesajul este despre un copil, în ale c ărui circumstan țe de viață s-a ivit ceva nea șteptat: mama a
plecat pentru un timp/ pentru totdeauna sau a început s ă se ocupe și de altcineva, ap ărut nu se
știe cum (fratele/ sora ta). Poate tu ai fost bolnav ș i a fost necesar s ă fii spitalizat.

În terapie, sarcina este s ă înveți să diferențiezi ceea ce se întâmpl ă acum, în
realitate, de ceea ce s-a întâmplat atunci, în copil ărie.
Dar, indiferent de caracterul specific al circumstan țelor, s-a întâmplat ceva cu nevoia ta
de o altă persoană ca
re să te ajute s ă supraviețuiești. Ar fi interesant s ă-ți aduci aminte. Îi poț i
întreba pe cei apropia ți sau poți evoca o stare puternic ă de atunci. Cum spunea cineva: „Nu îmi
pot aminti nimic concret, dar mi-a r ămas sentimentul c ă mama era foarte nervoas ă și m-ar fi
putut lovi în orice clip ă. Mă îngrozea ideea c ă m-ar putea omorî în b ătaie”.
În terapie, când amintirile sunt mai clare, îl invit pe client s ă comunice cu copilul, din
noua lui pozi ție de adult. Rostul intervenț iei este să unifice cele dou ă părți ale personalit ății
într-un întreg, un întreg care s ă îmbine creator aspectele pozitive ale copilului
(sensibilitatea, receptivitatea, spontaneitatea) cu logica obiectiv ă și realistă a adultului.
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

52 Exemplu: El se teme c ă nu va putea supravie țui (în sens psihologic) f ără EA. Își
amintește cum, pe la doi ani, s-a trezit brusc într-o diminea ță, iar bunica lui nu era acolo (fusese
chemată urgent de o vecin ă). Deși bunica lipsise doar 15 minute, pentru copil aceasta a fost o
veșnicie. A avut sentimentul că bunica a plecat pentru totdeauna și el va muri. În jurul tr ăirilor
puternice din acele momente s-a țesut și întărit dependen ța de o figur ă maternă, tradusă cu
fidelitate în raporturile actuale cu so ția lui.
El îi vorbe ște copilului: „Nu te teme, amice. Nu mai e ști un puradel. Î ți poți purta singur
de grijă. Și dacă ea pleacă, mai scoți și tu nasul pe afar ă. Știi câte femei frumoase umbl ă libere
pe stradă?”

7.6. Un intermezzo cu John Bowlby

Există unii terapeu ți care descriu leg ăturile erotico-afective numai în termenii negativi ai
dependenței și pentru care dragostea este o mi șcare de regresie a ființ ei spre un stadiu infantil.
Astfel de teorii, de și conțin un anumit adev ăr, par a reduce iubirea la sexualitate sau la o form ă
specială de boală.
Spre opt-nou ă luni, când i se dezvolt ă capacitatea de a distinge persoanele care îl
înconjoară, copilul pune bazele primei lui iubiri, recunoscând în mam ă (sau o alt ă figură
semnificativ ă ce joacă rol de mam ă) sursa de siguran ță și mângâiere pe care o echivaleaz ă cu
viața. Din acest punct de vedere, vorba popular ă „prima dragoste nu se uit ă” este adevărată,
cu amendamentul c ă nu se refer ă la adolescen ță sau tinere țe, ci la copil ăria cea mai fraged ă.
După ce devine capabil s ă-i recunoasc ă pe cei dragi, copilul se angreneaz ă în activități
exploratoare. Dar mi șcarea lui nu este lipsit ă de căderi și prăbușiri terifiante, de alunec ări și
dez
orientare care îi m ăresc nevoia de mângâieri încurajatoare, de natur ă a-i confirma
individualitatea în formare. Îmbr ățișat și securizat de bra țele mamei, sim țindu-i sprijinul și
mângâierile, copilul dobânde ște, treptat, con știința de sine. Când se îndep ărtează prea mult,
când este obosit sau bolnav, când se love ște sau se sperie de ceva necunoscut, copilul inspir ă
oxigenul psihologic reprezentat de contactul reconfortant cu mama sa. Din dansul acestui contact
fizic și emoț ional se na ște ATAȘAREA.
Psihanalistul englez John Bowlby a definit acest tip de leg ătură drept „comportament de
atașare”. Formarea leg ăturii a fost descris ă ca îndrăgostire, consolidarea ei ca amor, iar sfâr șitul
ei ca doliu. Alte emo ții puternice asociate comportamentului de ata șare sunt îngrijorarea (când
legătura e ameninț ată de ceva, când planeaz ă posibilitatea pierderii) și durerea psihologic ă (când
legătura e rupt ă). Prelungirea leg ăturii fără perceperea unui pericol este resim țită c a un izvor
binefăcător și securizant, iar crearea unei leg ături noi ca un izvor de bucurie.
John Bowlby a observat cu aten ție copii pân ă la trei ani, despă rțiți de mame din cauza
bolii și internaț i pentru perioade variabile în spitale sau clinici de pediatrie.
Prima reac ție a copilului este PROTESTUL. El plânge, url ă, țipă, caută neobosit o
persoană anume (figura matern ă de care e ata șat) și respinge orice încercare de consolare
venită de la alte persoane. Mesajul transmis este: „Nu m ă intereseaz ă decât ea.”
Reacția următoare este DISPERAREA: o stare profund ă de tristețe pe un fond de pasivitate
comportamental ă. Noul mesaj al copilului se schimb ă în: „Nu mai vreau s ă trăiesc fără ea.”
Urmează o reacție de DETA ȘARE, tradus ă prin indiferen ță. Când mama reapare,
copilul o evit ă. Mesajul este acum: „Nu m ă interesezi și nu te cunosc.”
Din perspectiva speciei, ata șamentul este util. Funcția lui biologic ă es te să îi apere
pe pui, făcându-i să țipe pentru ca mama s ă se întoarcă și să aibă grijă de ei. El însumează mai
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

53 multe comportamente diferite (contact fizic, plâns, râs, miș care, contact vizual), toate focalizate
spre interac țiunea protectoare și reconfortant ă cu obiectul primar repr ezentat de fi gura matern ă.
Pentru ca alte patternuri comportamentale prev ăzute de specie s ă funcționeze optim
mai târziu, este nevoie ca individul s ă fi dezvoltat un bun sistem de ata șare. Astfel de patternuri
ulterioare și dependente de calitatea ata șării sunt explorarea, apartenen ța la un grup,
împerecherea, cooperarea. Un copil de un an, armonios dezvoltat, în prezen ța mamei este curios
și disponibil pentru contactul cu alte persoane. Mama este BAZA LUI DE SIGURAN ȚĂ. Cu
trecerea timpului și în absen ța unor incidente traumatizante, mama devine REFERIN ȚĂ
INTERNĂ. Cu alte cuvinte, mama se na ște și se dezvolt ă înăuntrul copilului, devenind
„mamă interioară.”
Aceasta este situa ția cea mai dezirabil ă. Atunci când figura matern ă nu există sau când
prezenț a ei este inconstant ă și imprevizibil ă, energia copilului se concentreaz ă asupra modului
cum poate stabili sau restabili leg ătura. Pe baza acestor prime interac țiuni copilul î și elaboreaz ă
inconștient modelele mentale asupra lui și asupra celor din jur. În termenii analizei tranzac ționale
(AT), el adopt ă o poziție de vi ață și își scrie „scenariul vie ții”, într-un limbaj pur emo țional. Chiar
dacă scenariul va fi modificat ma i târziu, urzeala lui de fond și deznodământul, liniștit sau
catastrofal, dup ă caz, rămân neschimbate.

Copilul își elaboreaz ă inconștient modelele mentale asupra lui ș i asupra celor din jur.

Un copil mic l ăsat singur mult timp, agresat sau frustrat violent în nevoile lui de
siguranță și confort, î și va transfera în rela țiile de parteneriat, peste ani, toate temerile și
insecuritățile lui infantile. Când primele leg ături sunt disfuncț ionale, se rup sau nu prezint ă
încredere, copilul atribuie aceste ca racteristici tuturor celorlalte leg ături cu lumea. Natura primelor
imprimări psihice are o IMPORTAN ȚĂ COLOSAL Ă, deoarece primele imprim ări sunt și cele mai
adânci. Dac ă ele codific ă experienț e negative, riscul este ca raporturile viitorului adult cu colegii,
prietenii sau persoanele iubite s ă fie, de asemenea, negative.
Influențați de la cel mai profund nivel al psihicului individual și, prin urmare, cu cea mai
mare forță, noi alegem, f ără să ne dăm s eama, persoane similare sau chiar identice
iubirilor noastre infantile: persoane pozitive, calde protectoare sau persoane reci, dure, ostile, persoane în care nu putem avea încredere și care ne confirm ă temerile de a fi în șelați,
dezamăgiți sau abandona ți. Ne angaj ăm exact în comportamentele pe care dorim să le evităm
sau avem a șteptări exagerate de la cel ălalt, chinui ți de teama de a fi tr ădați sau respin și.
Neliniștea și ostilitatea reprimate în trecut reapar în rela țiile de cuplu prezente. Iar când
despărțirea sau pierderea se produc, suntem invada ți de disperare, singur ătate sau vinov ăție.
Firele dragostei încep a fi țesute, prin urmare, foarte devreme. Natura investiț iei noastre
afective, modul de interac țiune și așteptările cu privire la partener depind, invariabil, de tiparul
primelor rela ții. Cu toate acestea, tiparele timpurii pot fi con știentizate și transformate, dac ă este
cazul. Ele pot fi înlocuite cu forme noi și funcționale, selectate cu sprijinul și sub
supravegherea abilit ăților intelectuale dezvoltate pân ă la vârsta adultă . În plus, con știenț a
mai lim
pede și mai pătrunzătoare a unui prieten sau specialist (consilier, terapeut) este mai u șor
accesibilă acum decât atunci când nu ne puteam îmbr ăca singuri.

7.7. Despre nonexisten ță

Când mama este acordat ă la nevoile copilului, când îi în țelege plânsul și îi întoarce
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

54 zâmbetul, când îi vorbe ște și se joacă bucuroasă cu el, copilul începe s ă se descopere ca o
entitate capabil ă să provoace r ăspunsuri în ceilal ți. Nu este necesar ă o gratificare impecabil ă și
permanent ă. Responsivitatea adecvat ă, ÎN CEA MAI MARE PARTE A TIMPULUI, este
suficientă copilului pentru a se separa, gradat, de figura matern ă.
Evident, mama nu epuizeaz ă factorii esen țiali procesului de separare. Prezen ța unui
tată empatic și implicat îl înva ță pe copil că mama nu este singurul izvor din care el î și extrage
simțul existenței și al identit ății. Alternativa patern ă este folositoare când mama este o figur ă
disponibilă și armonizatoare și capă tă o greutate considerabil ă în cazul contrar. În cel mai r ău
caz, când ambii p ărinți sunt prea centra ți pe ei înșiși, ostili, deprimaț i sau lipsiți de capacit ăți
empatice, copilul dezvolt ă o nesiguranță fundamental ă cu privire la existen ța sa. El nu se
percepe ca o entitate suficient de substan țială sau solidă pentru a avea impact asupra celorlal ți.
Ca urmare, este probabil ca întreaga via ță să caute să se atașeze de oameni care s ă
rectifice eroarea ini țială a părinților lui și să-i certifice, astfel, existen ța. Dacă acești oameni
eșuează sau nu-l satisfac suficient, îndoielile cu privire la sine însu și revin sau se amplific ă. Și
dacă această afirmație are cel mai înalt coeficient de adev ăr în relația de cuplu, ea se aplic ă și
altor interacț iuni, mai puț in importante. De pild ă, trăirea este declanșat ă de un fapt banal, cum ar
fi atenția redusă pe care ți-o acordă o vânzătoare sau un salut pe care colegul de munc ă uită să
ți-l adres
eze.
Când sentimentul t ău de a exista și de a avea o identitate depinde de o persoan ă
particulară, prețul emoț ional este uria ș, chiar și atunci când rela ția este pe o curbă ascendent ă și
pozitivă. Iar dacă relaț ia este tensionat ă și nefericit ă, trăirea cea mai acut ă este că viața îți este
în joc.
Exemplu: După ce a încheiat o rela ție de 5 ani, EA nu a mai petrecut aproape nici un
weekend f ără a fi în compania unui b ărbat sau a unor prieteni apropia ți. „Dacă nu văd și nu ating
pe cineva, sunt ca o frunz ă în vânt. R ătăcesc fără scop.” Pentru a nu experimenta golul și
nonexisten ța, se angajeaz ă în relații necorespunz ătoare și chiar distructive. „Mi-e team ă. Sunt
singură. Nimănu i nu-i pasă. Singură. Terifiată. Am nevoie de cineva, oricine ar fi. Vreau s ă mă
privească, să-mi dea atenț ie, să mă îmbrățișeze ca pe un copil. Da, asta sunt: un copil îngrozit.”
În timpul terapiei, acceptarea în con știință a acestor tră iri este crucial ă. ÎN CONȘTIINȚĂ
TRĂIRILE SUNT CONSUMATE , în inconștient se cheam ă unele pe altele, se întrep ătrund, se
solidifică. Mai devreme sau mai târziu, dac ă vrei să te miști mai departe, pe firul propriei tale vieț i,
este necesar s ă înfrunți frica intens ă a despărțirii sau pierderii, în țelegând ceea ce ea reflect ă
simbolic: teama de a nu exista. Suportul prietenilor sau al unui psihoterapeut este vital. Dac ă
primii sunt foarte intuitivi sau al doilea bine preg ătit, poți explora și descoperi leg ătura dintre
emoțiile tale actuale și relaț iile primare cu p ărinții tăi.

ÎN CONȘTIINȚĂ TRĂIRILE SUNT CONSUMATE .
În exemplul anterior, EA a identificat intensificarea dependen ței în momentul mor ții
tatălui, moarte ce a devastat-o pe mam ă, făcând-o practic incapabil ă să acorde sprijin și hrană
emoțională copilului de numai doi ani. Dându- și voie să re-experimenteze aceste tr ăiri și
înțelegându-le originea, acum, la mai mult de 30 de ani, EA a început s ă existe cu adev ărat, să
se aprecieze și să se iubeasc ă suficient de mult pentru a pune punct rela țiilor substitutive.

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

55

CAPITOLUL VIII
TIPURI DE DEPENDEN ȚĂ EMOȚIONALĂ

8.1. Dependen ța de tip „oglind ă”

În „Being and Loving” (1978), Althea Horner scrie: „Tot a șa cum unii oameni se folosesc
de alții ca de o oglindă care să-i asigure c ă există, alți oameni de folosesc de semenii lor ca de o
oglindă care să -i defineasc ă, să le spună cine sunt.” De aceea, îndep ărtarea sau dispari ția
persoanei-oglind ă, în fața căreia tu îț i construiești identitatea, este tr ăită ca o pierdere a Sinelui.
EL: „Când eram cu EA, totul era foarte simplu. Eram priete n cu mine însumi. M ă
cunoșteam. Acum nu mai știu cine sunt, ce vreau, cum trebuie s ă acționez. Merg la servici și mă
achit de toate îndatoririle, dar fac totul mecanic, ca și cum nu ar fi vorba de mine.”
Dobândirea unei identităț i personale , ca și sim țul existenței sau încrederea în for țele
proprii, este o aventur ă ce începe foarte devreme, în copil ărie. (Cam totul pare s ă înceapă în
copilărie, nu-i a șa?) Devin con știent de unicitatea mea în func ție de felul cum p ărinții se
raportează la mine: ca la o fiin ță particulară, ca la „un copil” sau ca la „copilul nostru”, adic ă o
extensie dr ăgălașă a lor. Eu exist într-un context de spa ții, de timpuri, de evenimente, întâmpl ări
și relaț ii. De asemenea, dezvolt un sim ț a ceea ce sunt descoperindu-mi corpul, cu limitele și
capacitățile lui. Sunt gras sau sub țirel, sunt brunet ă sau blond ă, am penis sau vagin.
Identitatea se na ște din confruntarea a ceea ce este cu ceea ce nu este, se modeleaz ă
în raport cu ceea ce este în afara mea, în contactul cu persoane sau lucruri. Identitatea rezult ă
din interac țiunea moștenirii mele biologice cu mediul extern. Prin mult iple întâlniri și confrunt ări,
identitatea mea se dezvolt ă și se negociaz ă. Dar ea depinde, în mod esen țial, de primele
răspunsuri pe care le-am primit de la oamenii apropia ți, răspunsuri de genul:

• Bună dimineața, ochi alba ștri!
• Haide, știu că ești supărat.
• Ce frumoas ă e fata mea ast ăzi!
• Brav
o, ce băiat puternic!
• Chiar că-ți place să dansezi.

Exist ă și alte răspunsuri parentale care tind s ă ne creioneze identitatea, cu diferenț a că
ele reprezint ă judecăți valorice și au legătură mai mult cu nevoile, dorin țele sau aspira țiile
părinților:
• Ești o fată dezordonat ă.
• Nu-ți tace gura nici un minut.
• Ești un băiat rău.
• Pe ce pui mâna, strici.
• Nu știi niciodat ă unde îț i lași lucrurile.
• Mă exasperezi.
• Cauți bătaia cu lumânarea.
• Cum poți să fii atât de lene ș?
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

56
Atunci când identitatea este instabil ă, precară sau ambigu ă, merită să investigăm
însușirile oglinzilor care au contribuit la edificarea ei. P ărinții investiț i mai mult în munca sau
prestigiul lor social, izola ți, triști sau nep ăsători sunt oglinzi neclare. Reflectându-se mai pu țin sau
chiar deloc în ele, copilul simte c ă nu este cineva anume, c ă nu are o personalitate distinct ă.
Pe de altă parte, pă rinții supraimplicaț i, sufocanți prin grija și dragostea lor, sunt oglinzi
la fel de distorsionante. Copilul are sentimentul c ă este doar o parte a altcuiva, c ă nu este
complet în el însu și. Mesajele refl ectate de oglind ă sunt de tipul:
• Tu vei fi întotdeauna feti ța MEA iubit ă.
• Nu te poți descurca f ără mine.
• Mie-mi place s ă zbor cu avionul și o s ă-ți placă și ție.
• Ți-e teamă de întuneric. E ști exact ca mine.
Aceste mesaje nu sunt nepotrivite în SINE, ci doar atunci când sunt transmise
EXCESIV, f ără a fi contrabalansate de altele, din care s ă rezulte clar, pentru copil, c ă nu este un
apendice sau o juc ărie a părinților lui. În caz contrar, copilul cre ște ca ș i cum ar fi o buc ățică
dintr-o entitate mai larg ă, figura parental ă sau cvasiparental ă. Dacă nu reușește să se desprind ă
din matricea mam ă-copil, sentimentul lui de completitudine, mai târziu, va depinde de unirea
permanent ă cu o altă persoană . Această altă persoană nu va mai fi mama, ci partenerul sau
partenera de cuplu. Iar cea mai popular ă sintagmă prin care este denominat ă această persoană
este, evident, „JUM ĂTATEA MEA”. (M ă aștept ca, în acest punct, cei mai romantici dintre cititorii
mei să închidă indignați cartea. O vor deschide peste un timp, când jum ătatea va fi devenit
număr întreg.)
În caz contrar, copilul cre ște ca și cum ar fi o buc ățică dintr-o entitate
mai largă,
figura parentală sau cvasiparental ă.

Mesajele parentale, la rândul lor, sunt influen țate de cultura familiei și a societății în care
sunt emise. Familia și societatea încurajeaz ă persoanele s ă-și asume comportamente care s ă
faciliteze atât dezvoltarea individual ă, cât ș i adaptarea gradat ă la grup. Rolurile sexuale reprezint ă
astfel de mijloace de definire a comportamentelor, iar modelele ș i idealurile promovate de ele devin
pentru mul ți veritabile ancore pentru identitatea psihologic ă. Idealurile de masculinitate și feminitate,
de aceea, vizeaz ă, mai mult sau mai pu țin conștient, atât asigurarea continuit ății sistemului social,
cât și integrarea non-conflictual ă a bărbaților și femeilor în comunitate.
Și toate ar fi bune și frumoase dac ă aceste idealuri, inconș tient asimilate de p ărinți, nu
ar asocia identitatea de gen sexual cu diferite genuri de condi ționare psihologic ă. Astfel, prin
participarea sau neparticiparea sa la st ările mentale ale copilului, p ărintele intervine în structurile
în fomare ale acestuia.
O fetiță de doi ani care se joac ă în parc entuziasmat ă cu macaraua unui b ăiețel o
obs
ervă pe mama sa privind-o contrariat ă. Fetița simte că sentimentul ei nu este împ ărtășit: „Tu,
cea mai important ă persoană pentru mine, nu apreciezi ceea ce fac. Pentru a primi mângâierea
ta, voi renun ța la ceea ce îmi place.” Nici nu mai este nevoie ca mama s ă-i propună alte jocuri,
„mai potrivite”.
Multe mesaje nu sunt exprimate verbal, ci prin semne aprobatoare sau dezaprobatoare,
surâsuri sau sprâncene încruntate. Când aceste semne sunt înso țite și de cuvinte, eficacitatea
este maxim ă: „Nu plânge ca o feti ță” (îi spune tat ăl băiatului său), „Potole ște-te, te tăvălești ca un
băiețoi” (îi spune mama fetei sale).
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

57 Nici tranzac țiile dintre p ărinți sau alți adulți, interceptate de copil, nu sunt mai inocente.
Ele nu se refer ă direct la copil, dar îl influen țează prin presupunerile implicite pe care le
vehiculeaz ă. „Cosmin nu este un b ărbat adevărat, nu sufl ă în fața nevesti-si”, iar b ăiețelul
înțelege că, dacă nu se va opune permanent, va fi obiect de batjocur ă. „Nu știu ce se va alege de
Smaranda. Pân ă la 14 ani s-a s ărutat cu toat ă clasa”, iar feti ța înțelege că, pentru a avea un
viitor, nu trebuie s ă se lase sărutată.
Formarea semnifica ției noastre de b ărbați sau femei, prin intermediul oglinzilor, mai este
influențată de calitățile și atributele asociate cu apartenen ța la un anumit sex. „Fata mea este
blândă și liniștită”, spune mama, iar fata în țelege că o femeie nu se înfurie niciodat ă (fără să ști e
că, pentru unii b ărbați, o femeie furioas ă este un spectacol ame țitor). „Ești un egoist și un
meschin, exact ca taic ă-tău”, spune bunica, iar b ăiatul înțelege că, dacă va fi vreodat ă mărinimos
sau darnic, nu va fi un b ărbat ca tată l lui.
Unde dai și unde crap ă, nu-i așa?
„Femeilor nu le mai tace gura, parc ă sunt toate ni ște mori stricate”, spune tata, iar
băiatul se jură să tacă și să nu-și exprime sentimentele, pentru a fi un b ărbat.
„În familia noastr ă femeile au fost întotdeauna mai ta ri”, spune mama, iar fata hot ărăște
să-și reprime lacrimile și sensibilitatea, pentru a face parte din familie.
„Ești încăpățânat ca unchiu-t ău”, spune m ătușa, iar băiatul asociaz ă ob stinația și
îndârjirea inutil ă cu masculinitatea.
„Ești capricioas ă ca maică -ta”, spune bunicul, iar fata decide s ă facă mofturi, pentru a fi
considerat ă femeie.
Toate aceste mesaje, reflectate de oglinzile din jurul nostru, ne definesc apartenen ța la
un sex și felul de a sim ți celă lalt sex, ne prezint ă felul cum e împ ărțită lumea și ne modeleaz ă
capacitatea de a intra într-o leg ătură, inclusiv de dragoste, cu o altă persoană .
În terapie, când un client simte c ă și-a pierdut identitatea dup ă ce relația de parteneriat
s-a rupt, de mare ajutor este exerci țiul complet ării de propoziț ii. El îl ajut ă să se perceap ă ca un
anume individ singular și complet în el însu și. Nu mai este r ău atunci când partenerul e sup ărat și
bun atunci când partenerul e fericit. Î și trasează propriile frontiere și se delimiteaz ă de celălalt.
Privește, ca să zic așa, în o glinda propriei lui con științe.

Exemplu : EA

Eu sunt – Alina
juristă
mignonă
sexy
baptistă
femeie
critică
pretenț ioasă
inteligentă

Eu am fost – Alinu ța
cea mai tare din parcare
adolescent ă
rebelă
grasă

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

58 Eu voi fi – judec ătoare la Curtea Suprem ă de Justiție
mamă
soție
bătrână

Ce-mi place cel mai mult la mine este c ă
spun adev ărul în față
am o minte sclipitoare
pot să țin regim

Dacă relația cu Sorin se va term ina definitiv
voi plânge o s ăptămână
voi veni la terapeut
mă voi redresa
voi gă si pe cineva mai potrivit

Pentru bărbați, identitatea începe cu p ărul ce le acoper ă fața și alte pă rți ale trupului. Ea
este întărită de eviden ța externă a sexului, de faptul c ă este pipăibil și că, din mic și moale, poate
deveni mare și drept. Din acest motiv, mul ți bărbați își operaționalizează identitatea în termeni
pur cantitativi: lungimea și grosimea penisului, durata erec ției, numărul de ejacul ări. În timp,
sexualitatea masculin ă s-a caracterizat ca spontan ă, directă, nesofisticat ă, în compara ție cu
subtilitatea, misterul și complexitatea sexualit ății feminine, diferit spațializată în zone precum
vaginul, s
ânii, clitorisul sau c ăutatul, în ultimul timp, punct G.
Miturile care s-au țesut în jurul identit ății masculine, plecând de la zeul penis, au
reprimat multe nevoie autentice ale b ărbatului și i-au blocat unele op țiuni comportamentale și
emoționale. Astfel, majoritatea b ărbaților nu reu șesc să-și identifice și să-și verbalizeze
problemele, exprimându-se indirect, uneori prin conduite neobi șnuite sau anormale, ca ș i cum nu
ar avea acces la un vocabular potrivit.
Desp ărțirea de mam ă, inițiată ritualic în multe culturi primitive, este, în lumea modern ă, un
act dureros, pe care b ăiatul trebuie s ă-l îndeplineasc ă în sinea lui, în limita mijloacelor emo ționale și
intelectuale de care dispune. El are de ales între dragostea pentru mama lui și propria afirmare
masculină. Filmele și romanele de tot felul propun er oi capabili de mari sacrificii și renunțări, care se
îndepă rtează de cei dragi pentru a r ăspunde unor nobile idealuri. Principiul acesta, al separ ării, al
îndepă rtării, al înstră inării, pare a înso ți atitudinea masculină întreaga via ță.
Nu
este de mirare, de aceea, c ă intimitatea este resim țită ca o amenin țare, iar
problemele de cuplu ale multor b ărbați se exprim ă în fraze precum:

• Mă distanțez pentru c ă simt că mă sufoc.
• Te iubesc, dar am nevoie și de puțină libertate.
• Nu pricep de ce vrei să stăm atât de mult împreun ă.
• Femeia se lipește de tine și nu mai scapi de ea.
• Te asigur c ă nu te înșel, dar vreau s ă mai ies și fără tine.

Ca o consecin ță a prezenț ei reduse a tat ălui, în aproape toate societ ățile, studiile și
cercetările psihologice au acordat o importan ță mult mai mare rolului matern. Acest lucru este, în
bună parte, adev ărat. Aproape peste tot copiii sunt înconjura ți de femei, fie acestea mame,
bunici, guvernante, înv ățăt oare sau baby-sitters.
Wilhelm Reich și Alexander Mitscherlich au fost printre primii care au analizat din punct
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

59 de vedere psihologic consecin țele absenței figurii paterne. Aceast ă absență nu are reverbera ții
doar la nivel personal, în istoria individual ă a fiecărei femei sau a fiec ărui bărbat, ci și la nivel
colectiv, deoarece activeaz ă în mase nevoia compensatoare a unui șef sau lider puternic,
adesea autoritar și nedemocratic.
Fiul care nu asist ă la activitatea tat ălui sau care este ignorat de un tat ă prea obosit
pentru a-și exercita paternitatea elaboreaz ă explicaț ii negative și se încredinț ează unor fantasme
de tipul: „Tata nu m ă iubește și de aceea nu st ă cu mine” sau „Tata este un om r ău, pentru c ă nu
are timp de mine”. Ideea unui tat ă rece, inaccesibil sau r ău se cupleaz ă cu ideea copilului c ă este
puțin important, nedemn de aten ție și de iubire. De și aceste idei și raționamente sunt uitate cu
timpul, ele tind s ă determine, de sub pragul con științei, modul b ărbatului de a concepe oamenii și
pe sine însu și.
Pentru un b ăiat, ca și p entru o fat ă, faptul că nu-l poate vedea pe tată , că nu se pot juca
împreună sau că aude vorbindu-se despre el negativ și stigmatizant este o ran ă la fel de mare ca
bătaia încasat ă fără motiv, reproș urile sau palmele nemeritate. Mai r ău, dacă cel blamat este
părintele de acela și sex, rana este cu atât mai profund ă și mai dureroas ă pentru mine, care sunt
un seamăn al lui. La aceasta se poate ad ăuga suferin ța de a nu fi condu și, familiarizaț i și primiți
cu respect în lumea masculin ă de un bărbat mai în vârst ă.
Tinerii delincven ți și infractori nu au cunoscut aproape niciodat ă bărbați responsabili. Ei
caută cu disperare în bande sau în grupuri de cartier persoane mai în vârst ă care să le inspire
curajul, onoarea, disciplina sau fermit atea care le-au lipsit în familie.
Descoperirea și formarea social-pozitiv ă a identității masculine sunt procese imposibile
fără contactul cu un model masculin, altfel spus cu modurile de a gândi, sim ți și acți ona ale unei
persoane de acela și sex. Un bă iat care cre ște fără a avea al ături un bărbat adult pe care s ă-l
imite sau de la care s ă învețe va intra complet nepreg ătit și plin de anxietate în lume. El își va
ascunde frica și nesiguran ța cu singurele m ăști disponibile: independen ța rebelă și forța primitivă.
În intimitatea cu o femeie se va afla cel mai aproape de a fi cunoscut cu adev ărat, iar asta îi va
spori îngrijorarea. De aceea, pentru a se ap ăra, va refuza aceast ă intimitate.
În absența unei referin țe masculine externe, singura alternativ ă a băiatului este să se
miște prin opoziție. Dacă în jurul lui nu sunt decât femei, singura lui alegere, ca b ărbat, este s ă
fie altfel decât ele. Dac ă femeile sunt sensibile, afectuoase, blânde, duioase, eu voi fi exact
invers. Este obligatoriu s ă fiu invers, pentru a fi diferit de mama sau de sora mea, pentru a nu
semăna cu femeile, deci, pentru a fi b ărbat. Voi încerca s ă demonstrez, atât mie cât și celor din
jur, că nu sunt pasiv, c ă nu depind de nimeni, c ă nu plâng, c ă nu mă sperii ușor, într-un cuvânt,
„că nu sunt ca femeile.”
Stimate cititoare, recunoa șteți personajul? Îl pute ți înțelege?
Deoarece masa muscular ă a femeii, din motive hormonale, este constant inferioar ă
celei a bărbaților, masculinitatea a fost asociat ă, în mod tradi țional, cu puterea și forța, pe când
slăbiciunea și fragilitatea, cu feminitatea, De ac eea, orice vulnerabilitate perceput ă a bărbatului,
fie fizică, fie afectiv ă, legată de întâlnirea cu un alt b ărbat, rival, sau cu o alt ă femeie,
seducătoare, legată de o boal ă sau înaintarea în vârst ă, este un factor de dezechilibru, de
cădere din identitatea lui masculină . El se simte neajutorat și slab, adic ă asemănător cu
femeile.
Diferențele de identitate pe axa masculin–feminin sunt clare și în relațiile erotice. Pentru
bărbat, trupul este mai mult reprezentat decât tr ăit. Bărbatul își resimte sexul ca pe un instrument
care își fa
ce treaba sau d ă rateuri, ale c ărui dimensiuni sunt m ăsurabile și a cărui durată de
prestație corespunde sau nu standardelor.
Pentru o femeie, trupul este mai mult tr ăit decât reprezentat. Ea se încredin țează fără
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

60 teamă senzațiilor, se deschide c ătre un joc de presiuni și interacțiuni de natur ă foarte local ă, la
nivelul zonelor erogene și nu numai.
Bărbatul, în schimb, este interesat de succes. „ Ți-a plăcut?”, întreab ă el la sfâr șitul
actului sexual, act care, pentru multe femei, este departe de a se fi sfâr șit. Pusă astfel, întrebarea
devine: „Îmi dai nota 10? Doar am pompat f ără să mă opresc.” Asaltaț i de nevoia de confirmare
și de exigen țele recunoa șterii, puțini bă rbați înțeleg că femeia percepe global contactul, ca pe un
raport sexual, dar și afectiv.
Astfel se poate traduce în via ța reală relația, dacă o putem numi a șa, dintre un b ăiat și
„oglinda” lui masculin ă. Ce se întâmplă însă cu fata și „oglinda” ei feminin ă?
Identitatea feminin ă începe cu forme rotunde și o piele delicat ă, cu un organ sexual
concav și, di n adolescen ță până la menopauz ă, cu periodicitatea menstruaț iei. Viața femeii este
marcată de evenimente ireversibile, speciale și definitorii: prima menstrua ție, pierderea
virginității, concepția, sarcina, al ăptarea, menopauza. Nici una dintre aceste experien țe nu îi
este accesibil ă bărbatului.
În devenirea ca fe meie, modelul este mama (sau substitutul ei), prima persoan ă care
oferă îngrijire feti ței. În rela ția cu mama înva ță să acorde sprijin celuilalt, s ă hrănească, să
recunoasc ă nevoile altora, s ă devină o parte a unei re țele de raporturi afective.
Modelându-se dup ă o atitudine matern ă pozitivă și încurajatoare, identitatea feminin ă
concentreaz ă disponibilit ățile empatice, tendin ța de a concilia și a atinge consensul, percep ția
globală și minimalizarea divergen țelor, grija și impulsul de a men ține sau dezvolta leg ăturile
exist
ente.
Nevoia de a ac ționa cu grij ă și de a avea grij ă de cei din jur, când e supradimensionat ă,
devine dependen ță de ceilalți și incapacitate de afirmare. Totu și, într-o perioad ă caracterizat ă de
conflicte, segreg ări și sciziuni, ea pare a fi mai degrab ă o resursă decât o limit ă.
Există însă și aspecte negative ale rela ției mamă-fiică. În unele cazuri , în triunghiul
familial mam ă-tată-fiică, atunci când tat ăl este absent sau î și neglijeaz ă copilul, fata ajunge s ă
întrețină o relaț ie ambiguă cu mama. Aceast ă relație este de genul: „Te iubesc pentru c ă numai
tu îmi acorzi aten ție, dar te ur ăsc pentru c ă îmi ceri atât de multe”. Ea îns ăși neglijată de soț,
mama prive ște în oglinda reprezentat ă de fiica sa, c ăutându-și dori nțele și aspirațiile neîmplinite.
Mama devine exigent ă în raport cu fiica ei, încercând inconș tient să se împlineasc ă pe sine
prin intermediul copilului. În chip firesc, fiica resimte agresiunea mamei sale și răspunde cu
ostilitate (la limit ă, ură).

În alte cazuri, dar pe aceeaș i linie, trăirile ambivalente ale fiicei sunt determinate de
tentativele mamei de a fi totul pentru fiic ă. Așteptările inconștiente ale mamei sunt ca fiica, la
rândul ei, s ă fie totul pentru mam ă. Încercând s ă fie cea mai bun ă mamă posibilă, mama devine
o prezență sufocantă . Fata se simte nerespectat ă pentru că intimitatea ei este sistematic
încălcată.
Un moment decisiv al rela ției mamă-fiică se produce în jurul vârstei de 13-14 ani. Pentru
fete, grupul devine mai important și multe mame nu știu să se retrag ă din viața fiicelor. Ele
experimenteaz ă respingere dup ă respingere, nereu șind să accepte că o parte a misiunii
materne s-a terminat și ratând, simultan, șan sa de a regă si femeia neglijat ă din ele însele.
Lansarea fiicei în lumea adolescen ței este și ocazia mamei de a- și regăsi individualitatea,
eliberându-se de sarcinile și responsabilit ățile materne. Refuzând s ă-i ofere libertatea și neavând
încredere în ceea ce i-a oferit deja, adolescen ța fetei rămâne pentru mam ă o problem ă greu de
rezolvat.
Relaț iile mamă-fiică se complic ă atunci când fata admir ă la tată exact ceea ce mama
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

61 detestă. Astfel, mama îl critic ă pentru că e un bărbat „moale” (blând, sensibil), pe când fata ador ă
asta la tatăl ei. Sau: mama nu suport ă anvergura intelectual ă a soțului ei, iar fiica aproape c ă-l
venerează pentru cuno ștințele și inteligen ța lui.
Când resursele, talentele sau abilit ățile tatălui sunt înțelese și/sau cultivate mai bine de
fiică decât de mam ă, între cele dou ă se țese un raport incon știent de rivalitate. La unele femei,
această competiție niciodat ă admisă devine vizibil ă la începutul vârstei adulte, când fata se
orientează erotic spre parteneri mult mai în vârst ă, parcă pentru a-i dovedi mamei c ă îi înțelege mai
bine pe b ărbați și că, în felul acesta, a câ știgat (îi este superioar ă). Modalitatea criptic ă de
exprimare a fiicei, mai ales în cazul unei rela ții reci între p ărinți sau a unui divor ț, este un fel de a-i
spune mamei c ă n-a ș tiut să-și păst reze bărbatul și să evite ruptura (emo țională și/sau legală). În
cel mai rău caz posibil, dac ă relația cu mama este proast ă, iar tatăl nu reprezint ă un sprijin, fata se
simte neglijat ă și părăsită. Înăuntrul ei se dezvolt ă sentimentul c ă nu are o identitate (deci nu
există), sentiment care, a șa cum am v ăzut, conduce ireversibil la o rela ție de dependen ță.

În cuplurile în care Ea vine f ără a fi fost confirmat ă de privirea unui b ărbat (un tat ă sau
un bunic), reac ția lui este de team ă. El se confrunt ă cu abisul interior al partenerei sale și nu știe
cum să-l umple. (Nu e foarte nostim s ă stai pe marginea unei pr ăpăstii.) Nevoia femeii de a- și
confirma existen ța, rod îndep ărtat al neglijen ței paterne în copil ărie, se traduce printr-o
posesivitate de tipul: „Nu te uita la altele! Prive ște-mă doar pe mine! Spune-mi c ă exist!”
Din fericire, exist ă și familii în care relația mamă -fiică se consum ă în armonie, încredere
și înțelegere. Dacă la caracterul acestei rela ții contribuie și un tată responsabil și echilibrat, cu atât
mai bine. Cu atât mai bine pentru ei, vreau s ă spun. Pentru c ă eu risc să rămân fără clienți.

8.2. Dependen ța de tip „scutec”

Apărătorul meu. Ancora mea. Portul meu pe timp de furtun ă. Punctul meu de sprijin.
Haina mea de vreme rea. Centura mea de siguran ță. Pe scurt: SCUTECUL MEU.
„Când Mama este prezent ă, eu sunt protejat. Nu m ă tem de nimic, deoarece ea m ă
apără. Lumea este sigur ă și prietenoas ă.” De aici înce pe totul. Dac ă ai pierdut-o pe Mama într-un
magazin, lumea se umple brusc cu str ăini ostili sau indiferenț i, cu oameni r ăi și înfricoșă tori.
Dacă Mama iese din camer ă și stinge lumina, camera se umple cu mon ștri și alte fiin țe
nemaivăzute și neprietenoase.
Același mecanism se activeaz ă când partenerul t ău, de care depinzi emo țional, pleac ă.
Dintr-o dat ă, lumea devine nesigur ă, iar tu devii b ăiețelul sau fetiț a tremurând de fric ă, țipând
după mama.
Nu susțin nici pe departe c ă într-o relaț ie echilibrat ă nu există o securitate emo țională
su
perioară, protecție autentic ă reciprocă și grijă altruistă. Dar aceste comportamente sunt
manifestate în mod liber, fă ră a fi implorate sau manipulate. În plus, exist ă o doză de risc ce
nu dispare niciodat ă, tocmai pentru c ă încrederea în tine însu ți îți permite s ă nu-l soliciț i pe
partener. De exemplu, dac ă a i d e s u s ținut un examen, una este s ă te conduc ă dimineaț a cu
mașina și cu totul altceva s ă-l obligi să se învoiasc ă de la servici pentru a sta cu tine în faț a ușii,
până când vei binevoi s ă intri.
În intervenț ia terapeutic ă de cuplu, identificarea unui astfel de pattern din copil ărie
constituie un important pas înainte în rezolvarea problemei. Anxietatea pe care o tr ăiești la
gândul că ai putea rămâne fără El/EA nu este, de fapt, decât vechea anxietate nerezolvat ă că ai
putea rămâne fără Ma ma. În bun ă logică, dependen ța de partener nu este decât o modalitate
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

62 ingenioasă de a păstra îngropat ă anxietatea de origine infantil ă.

Dependen ța de partener nu este decât o modalitate ingenioas ă de a păstra
îngropată anxietatea de origine infantil ă.
Când clientul are acces la acest mecanism psihologic și permite anxiet ății primare s ă
revină în conștiință , făcându-i fa ță cu sprijinul terapeutului, numeroase energii îi devin
disponibile , tocmai pentru c ă nu le mai risipe ște în speran țe deș arte sau încerc ări inutile de a
păstra un partener de tip medicament anxiolitic: „Eu sunt lini ștită când tu ești lângă mine.”
Dacă motivul pentru care stai într-o rela ție este teama ce te-ar putea cople și fără ea,
merită să te întrebi de unde vine aceast ă frică. Dacă ai citit cu aten ție până aici, răspunsul ar
putea fi deja plictisitor: are leg ătură c u c e e a c e t r ăiai în copil ărie, când te sim țea i prea mic și
neajutorat în fa ța cerințelor și pericolelor lumii. Nu exista nimic ira țional sau inadecvat în acea
trăire, mai ales dac ă părinții n-au excelat în asistarea ta competent ă. Dar aceast ă trăire este
NEREALIST Ă ACUM, când, dac ă îți dai silința, poț i observa c ă dispui de mijloacele de a-i face
față.
Punctul-cheie al în țelegerii este c ă nu-i poți face față dacă apelezi în continuare la „o
mamă de împrumut”, adic ă dacă vei continua s ă depinzi de cineva care, poate f ără să-și dea
seama, men ținând activ vechiul t ău pattern, î ți submineaz ă încrederea în sine și forța lăuntrică.

Cum te po ți lămuri în privin ța asta? Prin întreb ări de tipul:
• Ce similar ități prezintă partenerul t ău cu foștii tăi parteneri?
• Există ceva foarte atr ăgător și comun tuturor? Dar ceva foarte nepl ăcut sau stresant?
• Se repetă cumva unele modele de interac țiune?
• Cine deț ine controlul, cine pare mai implicat în rela ție, cine face mai multe planuri?
• Care sunt cele mai satisf ăcătoare nevoi ale tale și care sunt cele mai frustrate?
• Cum s-au întrerupt rela țiile anterioare? Cine le-a întrerupt? Din ce motive?
Dacă descoperi un pattern autodistructiv, în sensul ata șamentului excesiv, în rela țiile tale,
poți explora mai departe geneza lui, examinând natura interac țiunilor din familia ta:
• Cine era șeful, cine d ădea ordinele?
• Exista un p ărinte care s ă-l iubească mai mult pe cel ălalt?
• Te iubeau ambii p ărinți? Te iubea unul din ei mai mult?
• Îl iubeai mai mult pe unul din p ărinți?
• Alăt
uri de care dintre p ărinți te simț eai mai respectat, mai pre țuit?
• Cine te făcea să te simți rău sau fără valoare?
• Cum obțineai atenție și suport emoț ional? Cine reac ționa mai întâi?
• Cum își exprimau agresivitatea p ărinții tăi? Cine era mai agresiv?
• Cine îț i accepta mai uș or stă rile afective?

Dacă îți poți aminti, foarte bine. Dac ă părinții sau alte persoane apropiate î ți mai pot
răspunde, întreab ă-i. După ce ai aflat r ăspunsurile, observ ă dacă există vreo legătură între
natura relaț iilor din familia ta de origine și actuala sau fostele rela ții de cuplu. REPE ȚI CUMV A
UN MODEL DE INTERAC ȚIUNE?

Există oameni care aleg parteneri neimplica ți și încearcă să-i schimbe, deoarece în
copilărie au avut un p ărinte neimplicat (de obicei de acela și sex cu partenerul), pe care nu l-au
putut schimba. Alț ii aleg parteneri deprima ți și devitaliza ți și încearcă disperaț i să-i tonifice, a șa
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

63 cum n-au reu șit, mai demult, cu p ărintele lor descurajat și posomorât. De asemenea, unii aleg un
partener narcisic, izbitor de asem ănător cu părintele centrat pe munca sau activit ățile lui,
indisponibil pentru copil. Toate acele insecurit ăți infantile sunt acum încuiate temeinic și
acoperite de caracterul dependent al rela ției prezente.
Scopul ultim al muncii de explorare a originilor insecurit ății nu este de natur ă pur
cognitivă. Nu are nici un rost s ă fii mai informat sau mai „cunosc ător”, dacă nu inițiezi nici o
schimbare. Autoexplorarea te ajut ă SĂ AȘEZI TRECUTUL ÎN TRECUT ȘI PREZENTUL ÎN
PREZENT. Ordinea pe care o introduci în timpuri se va reflecta și în viaț a ta. O via ță fără
scutece, întrucât timpul lor a trecut.

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

64
Bibliografie:

• AIVANHOV, OMRAAM (2001), Gânduri pentru fiecare zi, Editura Prosveta
• BACH, GEORGE (1981), The Intimate Enemy, Avon, New York
• BACH, RICHARD (1984), The Bridge Across Forever, Dell Publishing, New York
• BAR-ON, REVINE (1988), The development of a concept of psychological well-being ,
unpublished doctoral dissertation, Rhodes University, South Africa
• BAWDEN, JENNIFER (2001), Ghidul femeii independente, Humanitas, Bucure ști
• BOWLBY, JOHN (1988), A Secure Base, Harper&Row, New York
• BRANDEN, NATHANIEL (1985), Honoring the Self, Bantam Books, New York
• BRANDEN, NATHANIEL (1988), How To Raise Your Self-Esteem, Bantam Books, New
York
• BRANDEN, NATHANIEL (1996), Cei șase stâlpi ai respectului de sine, Ed. Colosseum,
București
• CARTER-SCOTT, CHERIE (1999), If Love Is A Game, These Are The Rules,
Broadway Books, New York
• CHAPMAN,GARY (1992), The Five Love Languages, Northfield Publishing, Chicago
• COREY, GERALD (1991), Theory and Practice of Co unseling and Psychotherapy,
Brooks Cole, Pacific Grove
• CORNEAU, GUY (2000), Există iubiri fericite, Ed. Humanita s, București
• CORNELIUS, HELENA, FAIRE, SHOSHANA (1989), Everyone Can Win,
Simon&Shuster, New York
• DAFINOIU, ION (2001), Elemente de psihoterapie integrativă , Ed. Polirom
• DE ANGELIS, BARBARA (1987), How to Make Love All The Time, Dell Publishing,
New York
• DE ANGE
LIS, BARBARA (1991), Secrets About Men Every Woman Should Know , Dell
Publishing, New York
• DE ANGELIS, BARBARA (1993), Are You The One For Me, Dell Publishing, New York
• DE ANGELIS, BARBARA (1997), The Real Rules, Dell Publishing, New York
• FELDENKRAIS, MOSHE (1991), Awareness Through Movement , Harper, San Francisc
• FROMM, ERICH (1995), Arta de a iubi, Editura Anima
• GARDNER, HOWARD (1993), Multiple intelligences , Basic Books, New York
• GIBLIN, LES (2000), Arta dezvolt ării relațiilor interumane, Editura Curtea Veche,
București
• GLASSER, WILLIAM (1965), Reality Therapy, Harper&Row, New York
• GOLDSTEIN, JOSEPH, KORNFIELD, JACK (1995), The Path Of Insight Meditation,
Shambhala Publications
• GOLEMAN, DANIEL (1997), Emotional Intelligence, Bantam Books, New York
• GOLEMAN, DANIEL (2001), Inteligența emoț ională, Ed. Curtea Veche, Bucure ști
• GRAY, JOHN (1998), Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus , Ed. Vremea,
București
• GURDJIEFF, G. (1981), L i f e I s R e a l O n l y T h e n , W h e n " I A m " , Ed. Elsevier-Dutton
Publishing Company, New York
• HALPERN, HOWARD (1977), Cutting Loose, Simon&Shuster, New York
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

65 • HALPERN, HOWARD (1983), How To Break Your Addiction To a Person, Bantam
Books, New York
• HATCH, THOMAS (1989), Multiple Intelligences Go to School , în Educational
Researcher , 18, 8
• HEIN, STEVE (1996), EQ for Everybody: A Practical Gu ide to Emotional Intelligence
• HINDY, CARL, SCHWARZ, CONRAD (1990), If This is Love, Why Do I Feel So
Insecure, Fawcett Crest, New York
• HORNER, ALTHEA (1978), Being and Loving, Schocken Books
• JUNG, C.G. (1959), Collected Works , Routledge and Kegon, London
• KARPEL, MARK (1976), Individuation: From Fusion to Dialogue , în Family Process , vol.
15, p. 65
• KEPHART, W. (1988), The Family Society and the Individual , New York
• KOTLER, PH. (1997), Managementul marketingului , Editura Teora, Bucure ști
• LACAN, J. (1937), The looking-glass phase , în International Jour nal of Psychanalysis,
p. 78
• LAMBERT, M., BERGIN, A. (1994), The Effectiveness of Psychotherapy , în Bergin, A.,
Garfield, S., Handbook of Psychotherapy and Behavior Change , New York, Wile y and Sons, Inc.
• LAPLANCHE, JEAN, PONTALIS, J.-B. (1994), Vocabularul psihanalizei , Ed.
Humanitas, Bucure ști
• LELORD, FRANÇOIS, ANDRÉ, CHRISTOPHE (2003), Cum să ne exprimă m emoțiile și
sentimentele , Editura Trei, Bucure ști
• LEONELLI, ELISABETTA LESLIE (1997), Dragoste și sex, Editura Doina
• LEVINE, STEPHEN, LEVINE, ONDREA (1996), Embracing the Beloved: Relationship
as a Path of Awakening , Anchor Paperback Edition
• MILLER, TIMOTHY (1999), Bucură-te de ceea ce ai , Ed. Humanitas
• MITROFAN, IOLANDA, CIUPERC Ă, CRISTIAN (1997), Psihologia rela țiilor dintre sexe ,
Ed. Alternative, Bucure ști
• MITROFAN, IOLANDA, CIUPERC Ă, CRISTIAN (2002), Psihologia vie ții de cuplu,
Editura SPER, Bucure ști
• NUȚĂ, ADRIAN (1999), Interrealitatea. Psihoterapie și spectacol dramatic, Editura
SPER, Bucure ști
• NUȚĂ, ADRIAN (2001), Inocență și închipuire. Psihologia rela ției de cuplu, Editura
SPER, Bucure ști
• NUȚĂ, ADRIAN (2002), Psihologia comunic ării î n cuplu, Editura SPER, Bucure ști
• NUȚĂ, ADRIAN (2002), Suprafața și adâncimile cuplului, Editura SPER, Bucure ști
• OSHO (1994), Spiritualitatea Tantric ă, Ed. Ram, Bucure ști
• PAPADIMA, EUGEN (2002), Psihanaliză și psihoterapie psihanalitic ă, Ed. Jurnalul
Literar
• PEASE, ALLAN, PEASE, BARBARA (2001), De ce bărbații se uită la meci și femeile se
uită în oglindă, Editura Curtea Veche, Bucure ști
• PECK, SCOTT (2001), Drumul către tine însu ți, Editura Curtea Veche, Bucure ști
• POPESCU NEVEANU, PAUL, ZLATE, MIELU, CRE ȚU, TINCA (1996), Psihologie ,
manual pentru clasa a X-a, Ed. Didactic ă și Pedagogic ă, București
• RAJNEESH, BHAGWAN SHREE (1975), The Book of Secrets, Harper&Row, San
Francisco
• RAND, AYN (1964), The Virtue of Selfishness: A New Concept of Egoism , First Signet
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

66 Printing
• RECHTSCHAFFEN, S. (1996), Timeshifting , Doubleday
• ROBBINS, ANTHONY (2001), Putere nem ărginită, Editura Amaltea
• ROSE KINGMA, DAPHNE (1999), Cele 9 tipuri de parteneri în dragoste, Editura
Humanitas, Bucure ști
• RUBIN, Z. (1982), The love research , în Marriage and Family, Guilford
• SALOVEY, PETER, MEYER, JOHN (1990), Emotional intelligence , în Imagination,
Cognition and Personality , nr. 9, p. 185-211
• SATIR, VIRGINIA (1972), Peoplemaking, Palo Alto
• SCARF, MAGGIE (1980), Unfinished Business, Ballantine Book, New York
• SCHLESSINGER, LAURA ( 1999 ), Zece prostii prin care b ărbații își încurcă viața, Ed.
Image, Bucure ști
• STEKEL, WILHEM (1997), Psihologia eroticii feminine, Ed. Trei, Bucure ști
• STEKEL, WILHEM (1999), Psihologia eroticii masculine, Ed. Trei, Bucure ști
• TENNOV, DOROTHY (1979), Love and Limerance, Stein&Dry, New York
• TITCHENER, E. (1924), A textbook of psychology , Mcmillan, New York
• WALTER, MISCHEL (1990), în Developmental Psychology , 26, 6, pg. 978 – 986
• WATTS, ALAN (1980), Creative Meditations, Celestial Arts, Millbrae, California
• WATTS, ALAN (1985), Th e Way of Zen, Vintage Books, New York
• WHITMAN, WALT (1976), Cartea despre mine însumi , Editura Univers, Bucure ști
• WINNICOTT, D.W. (1953), în International Journal of Psychoanalysis
• YOGANANDA, PARAMAHANSA (2001), Divina iubire, Editura RAM
• ZIGLAR, ZIG (2001), Secretele c ăsniciei fericite, Editura Curtea Veche, Bucure ști
• ZIMMER, HEINRICH (1994), Regele și cadavrul, Editura Humanitas, Bucure ști
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

67

MODUL 3

CAPITOLUL IX
GELOZIA

9.1. Defini ție. Rădăcini vechi și noi

Mai întâi, defini ția. Numesc gelozie un ansamblu de tr ăiri emoț ionale, gânduri și acțiuni
care apar și se dezvolt ă atunci când o relaț ie semnificativ ă este perceput ă ca fiind ameninț ată de
un rival.
Pentru a fi gelos trebuie s ă ai ceva (pe cineva), în sensul de a avea sentimentul c ă acel
ceva/cineva î ți aparține. O altă persoană amenință să te priveze (s ă te deposedeze) de acel
ceva/cineva. Aceasta este gelozia. Ea este în mod net diferit ă de invidie, care se refer ă la ceea
ce un altul are, iar tu nu.
Exemplu : tu beneficiezi de aten ția părinților. E minunat. Apoi se na ște fratele t ău, care
deturnează o parte din aceast ă atenție (ți-o fură, te deposedeaz ă de ea). Tr ăirea pe care o ai fa ță
de fratele t ău (rivalul) este gelozie.
La fel de bine po ți fi invidios pe fratele t ău din următorul motiv: el are acele caracteristici
care-i permit s ă atragă atenț ia părințil or. Deci el are calit ăți (caracteristici) pe care tu nu le ai, dar
ți le dorești, întrucât se pare c ă te-ar ajuta s ă primești atenția părinților.
Acesta este un caz în care gelozia și invidia se suprapun. Gelozia presupune adesea
invidie, nu îns ă și invers. Po ți fi invidios f ără a fi gelos.
Rădăcinile geloziei sunt de două feluri:
1. rădăcini vechi (mo ștenirea noastr ă istorică);
2. rădăcini noi (istoria personal ă de viață).
Psihologia evolu ționistă are un punct de vedere foarte interesant asupra geloziei. Ea
spune că dacă există acum, înseamn ă că a jucat un rol important în reproducerea speciei. Altfel
spus, a fi gelos a reprezentat un atribut valoros pentru specie, atribut care a fost conservat și
reprodus de-a lungul genera țiilor. Cei care nu au fost gelo și au avut mai pu țini descenden ți, cei
care au fost gelo și au avut șanse mai mari de a ajunge pân ă în prezent.

Iată și arg umentele:
Suntem în zorii umanit ății cunoscute, în mijlocul unor populaț ii de vânători–culegă tori,
care trebuie s ă supravieț uiască în condiții de o duritate inimaginabil ă astăzi. Aceștia sunt p ărinții
noștri îndep ărtați (de acum milioane de ani). Gelozia pe care oamenii acestor timpuri o resimt
este pusă în serviciul succesului genetic, în felul urm ător:
Bărbatul este gelos deoarece nu vrea s ă hrănească alți copii decât ai lui. Dac ă nu ar fi
gelos, dac ă i-ar permite femeii sale s ă fie fecundat ă de alți bărbați (deci să nască alți copii),
șansele de supravie țuire ale copiilor s ăi vor scădea. De ce? Deoarece hrana pe care le-o aduce
se va împărți la mai mul ți copii (copiii lui plus copiii altor b ărbați, crescuți de femeia lui și hrăniți
de
el). Copiii lui vor beneficia de mai pu țină hrană , ceea ce le diminueaz ă șansele de
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

68 supraviețuire.
Femeia este și ea geloas ă. Ea nu dore ște ca bărbatul ei s ă fecundeze o altă femeie,
deci să aibă și alți copii, cărora să le ofere o parte din hran ă. Pericolul pe care gelozia femeii îl
evită este dispersarea resurselor. Dac ă bărbatul ei ofer ă hrană/ grijă și altor copii, copiii ei vor
primi mai puț in, deci șansa ei de a- și transmite genele va fi mai mic ă.
În acele timpuri, nu era deloc un lucru simplu. Adesea b ărbatul își risca viaț a, cheltuia
importante resurse fizice și energetice. C ărui bărbat i-ar fi convenit s ă-și pună viața în pericol
pentru a aduce hran ă unor copii care nu sunt ai lui, adic ă pentru a facilita transmiterea genelor
altui bărbat? Ce femeie s-ar fi bucurat pentru bă rbatul ei, care î și consumă energia pentru a oferi
o parte din vânat altor copii, privându-i astfel pe ai ei de o hran ă îndestulătoare?
Controlul pe care gelozia l-a instituit a permis succesul reproducerii. Genele s-au
transmis din genera ție în genera ție și ac esta e motivul pentru care, la un nivel arhaic al
psihismului, și tu, dragul meu cititor, e ști gelos.
În plus, nevoia de succes genetic explic ă și de ce bărbații sunt instinctiv atra și de femei
tinere și frumoase, pe când femeile prefer ă bărbați puternici, realizaț i social.
Cine sunt cele mai fecunde și sănătoase femei? Femeile tinere. Ce se întâmpl ă cu
frumusețea pe măsură ce timpul trece? Se pierde. Prin urmare, frumuse țe = tinere țe =
fecunditate. De ce e a șa de important ă fecunditatea? Pentru a avea garanț ia transmiterii genelor.
Ce au făcut și fac femeile observând înclina ția naturală a bărbaților? Caută să fie
atrăgătoare, cochete, tinere, frumoase, dezirabile. O industrie uria șă prosperă pe aceast ă bază.
De ce prefer ă femeile bă rbați cu statut superior (fie actual, fie semnalând clar c ă îl vor
obține în viitor)? Deoarece un statut înalt garanteaz ă resurse abundente pentru ele și copiii l or.
Iarăși, șanse mari de succes genetic.
Ce au făcut și ce fac b ărbații sesizând aceast ă preferință? Depun efort, muncesc din
greu, luptă pentru a ajunge cât mai sus. Ei sunt anima ți de nevoi de performan ță, pe când
femeile sunt animate de nevoi estetice. În bun ă logică, bărbații intră în competiț ie și sunt geloș i
pe bă rbați cu personalitate puternic ă, afirmativi ș i siguri de ei, pe când femeile au ca rivale
femeile puternice și frumoase. Cine se afl ă, însă, în spatele acestor lupte, competi ții și rivalități,
mai mult sau mai pu țin conștiente? Specia!
Tot psihologia evolu ționistă (Lelord și André, 2003) explic ă disponibilitatea superioar ă a
femeii de a ierta o rela ție strict sexual ă a bărbatului ei cu o alt ă femeie. Ea nu se teme în acest
caz de dispersia resurselor. Aceast ă ameninț are se ive ște doar atunci când b ărbatul ei are nu
doar o leg ătură se xual ă cu o altă femeie, ci și una emoț ională. Angajându-se afectiv, acordând
valoare unei alte femei, b ărbatul va fi înclinat s ă-i ofere o parte din resurse. Acesta este tipul de
relație pe care partenera sa „oficial ă” îl detestă, de care se teme și pe care îl va ierta mai greu.
La bărbat lucrurile stau diferit. El tolereaz ă mai greu îns ăși implicarea sexual ă a
partenerei sale, întrucât aceasta duce la fecundare. Cum am men ționat deja, nu are nici un
interes să ofere resurse unor copii care nu sunt ai lui.
Aceasta ar fi r ădăcina istoric ă pe care to ți o conținem, prin simplul fapt de a fi vii și de a
ne situa pe o linie transgenera țională cu origini ce se pierd în negura timpurilor (sau a pe șterilor).
Rădăcina mai nou ă (chiar extrem de nouă , în raport cu prima) prive ște istoria personal ă
de viață, adică tipul de familie în care am crescut (fra ți/ surori), modelele parentale, condi ționarea
culturală și religioasă, primele experien țe amoroase etc.
Gelozia fratern ă nerezolvat ă este o surs ă puternică a geloziei de mai târziu, din via ța
adultă. Este imposibil ca p ărinții să-și iubească în același fel copiii. Raț iunile sunt simple din
punct de vedere psihologic. Copiii se nasc în contexte diferite, adic ă sunt înconjura ți, încredinț ați
sau investi ți cu misiuni, dorinț e, așteptări diferite. Iubirea parental ă nu are cum s ă fie dreapt ă
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

69 (oricât vor nega p ărinții!), iar copiii sunt primii care simt asta.
Copilul va face fa ță geloziei ș i o va elabora dac ă, în loc de a i se spune „trebuie s ă-l
iubești pe fratele t ău!” (emoț ional îi este imposibil, cel mult poate pretinde asta), sentimentele de
gelozie îi vor fi confirmate și acceptate („în țeleg că ești gelos pe fratele t ău, că te simți iubit mai
puțin de când s-a n ăscut”).
În notă psihanalitic ă, alte surse ale geloziei sunt retragerea sânului și iubirea pe care
mama o are pentru tata (copilul se simte tr ădat, observ ă că există un rival, cineva pe care mama
îl preferă, uneori).
Acestea sunt r ăni niciodat ă vindecate, doar închise superficial și care se redeschid, de
pildă, în relația de cuplu, atunci când cineva îl revendic ă sau amenin ță să-l ia pe cel care are
grijă de tine. Cu cât suferin ța în copilărie a fost mai intens ă, cu atât e posibil ca rela ția de gelozie,
la distanță, să fie mai greu de înț eles.
Bărbatul mai tân ăr care danseaz ă c u partenera ta nu este tot una cu fratele t ău mai mic,
care a acaparat-o pe mama, la un moment dat. Lucrurile nu sunt la fel de limpezi, îns ă, în
inconștient, care opereaz ă cu identific ări iraționale, absurde.
Trauma unei infidelit ăți anterioare reprezint ă o altă sursă a geloziei. Îl transferi pe
partenerul care te-a în șelat în noul t ău partener, manifestând, pe aceast ă bază, o suspiciune pe
care el nu o poate în țelege (și nici tu, dac ă nu ești conștientă).
Alte surse sunt infidelitatea observat ă a unui părinte (sau deconspirat ă și sancționată de
celălalt pă rinte) și nivelul redus al stimei de sine. Cu alte cuvinte, dac ă nu ai încredere în tine,
dacă ți se pare c ă partenerul t ău este „peste nivelul t ău”, îți va fi team ă să nu te părăsească,
găsind pe cineva mai bun ca tine. Gelozia traduce, în acest caz, o credin ță de tipul „Nu sunt
suficient de interesant( ă) pentru a r ămâne cu mine o perioad ă mai mare de timp” .
Marii geloși sunt combinaț ii letale de suspiciune ș i dependen ță emoț ională. Insuficient
de maturi pentru a- și asuma riscul de a fi p ărăsiți (risc absolut obiectiv, întrucât nimeni nu este
perfect) și cu un nivel de suspiciune peste ceea ce este considerat normal în grupul social de
care aparțin, viața lor este chinuitoare cel pu țin, dacă nu cumva tragic ă.
În sfârșit, părerea proast ă despre fidelitatea sexului opus alimentează și ea gelozia.
Așteptarea ca cel ălalt să te înșele (nu pentru c ă are anumite caracteristici, ci pentru c ă aparține
unui anumit sex) submineaz ă relația, o face dificil ă și angoasant ă.

9.2. Esența geloziei este frica

În relația de cuplu, pentru a fi gelos trebuie s ă te aștepți sau să te simț i îndreptățit la
loialitate sexual ă din partea partenerului t ău. Folosesc sintagma „loialitate sexual ă” deoarece ea
simbolizeaz ă cel mai bine leg ătura material ă/ obiectivă dintre dou ă persoane și este strâns
legată de plăcere într-o rela ție presupus ă ca având un grad înalt de intimitate, anume rela ția de
cuplu.
Gelozia este trezit ă de credința că partenerul violeaz ă, nu respectă , abandoneaz ă sau
disprețuiește angajamentul vostru fundamental (explicit/ implicit), anume de a v ă încredința
intimitatea fizic ă și psihică unul altuia.
Tu poți avea așteptări pe linia loialit ății sexuale f ără a fi conștient de ele. Partenerul t ău,
idem. Mai mult decât atât, el poate s ă-ți împărtășească s au nu fidelitatea pe care o reclami (sau
la care te a ștepți în secret). Atunci când nu o face sau când o face (o împ ărtășește), dar tu îl
suspectezi de contrar, judecata ta este focalizat ă pe lipsa de reciprocitate, pe injusti ție și trădare,
fundalul emo țional al trăirilor de gelozie.
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

70 La o analiz ă mai atentă, însă, gelozia se naș te din ceva mai adânc decât a șteptarea ca
partenerul s ă-ți fie fidel. Altfel spus, aceast ă așteptare este expresia unor mecanisme mai
profunde, pe care le voi prezenta în continuare.
Pentru început, men ționez care este esen ța geloziei.

ESENȚA GELOZIEI ESTE FRICA.
Ce fel de fric ă? Frica de a pierde ceea ce ai din cauza unui rival. Ș i cam ce ai putea
pierde? Po ți pierde:
• o persoană;
• o imagine.

Să le luăm pe rând.
Teama de a pierde o persoan ă este activat ă de două nevoi diferite , care pot ac ționa
simultan sau separat. Aceste dou ă nevoi sunt:
• nevoia de control (de a poseda o alt ă ființă);
• nevoia de a fi cu cineva (corelat ă cu teama de singur ătate).
Mecanismele sunt simple. Gelozia pe care o resim ți traduce teama c ă, în absen ța
partenerului, nu mai ai pe cine s ă controlezi. Voin ța ta de a poseda și domina o alt ă persoană nu
mai are asupra cui s ă se exercite. Aceast ă situație este, bineînț eles, angoasant ă și este
experimentat ă la nivelul Eului con știent ca gelozie.
Este foarte posibil, îns ă, să nu ai o asemenea nevoie de control (adic ă, în limbaj
psihanalitic, s ă nu ai o fixa ție anală). Cu toate acestea, s ă fii gelos. De ce? Deoarece te temi de
singurătate, nu știi sau nu crezi c ă îi poț i face față. Gelozia, în acest caz, este o ap ărare în raport
cu teama de abandon. Plecarea partenerului este perceput ă dramatic. Dac ă el/ea pleac ă (te
părăsește), tu
vei rămâne singur( ă) și nu crezi c ă te vei descurca. Suplimentar, la teama de
singurătate se poate ad ăuga teama de schimbare. R ămas singur, va fi necesar s ă te adaptezi
noii situaț ii, adică să schimbi ceva în stilul de via ță cu care te obi șnuiseși. Dacă nu ai aceast ă
disponibilitate, gelozia va încorpora și teama de schimbare.

Teama de a pierde o imagine se referă, desigur, la imaginea de sine. Gelozia de acest
tip are o calitate extraordinar ă, deoarece î ți semnaleaz ă faptul că operezi cu o imagine de sine
deformată, nerealistă.
Îți imaginai c ă răspunzi excelent nevoilor partenerului, mai bine decât oricine altcineva.
Acesta nu este decât orgoliu, iar realitatea te pune fa ță în față cu aceast ă minciună. Este
imposibil s ă te acordezi perfect la partenerul t ău, astfel încât s ă nu mai aibă nevoie de nimeni.
Întotdeauna vor exista frustr ări, pur și simplu pentru c ă realitatea este, prin natura ei,
satisfăcătoare și frustrant ă. Nu poți avea exclusivitate decât în mintea ta. Nimic nu este perfect în
realitate. Peste tot exist ă nepotriviri, incompatibilit ăți, fricțiuni, disonan țe, frustrări, inadecv ări,
eșecuri. Ceea ce conteaz ă este intensitatea lor și capacitatea de a le suporta. A pretinde c ă nu
există, a crede c ă răspunzi în totalitate nevoilor și dorinț elor partenerului nu este decât o
amăgire, expresia nevoilor infantile de omnipoten ță. Descoperirea limitelor personale este
dureroasă. Faptul că pa rtenerul este atras și de altcineva te doare, deoarece î ți revelează că nu
ești cine credeai că ești. Dar aceast ă durere este bun ă! Ea te poate ajuta s ă crești din punct de
vedere psihologic. În țelegi că poți fi important în via ța cuiva, fără ca importanț a ta să fie absolut ă
(cum îți place să crezi). Nu e ști buricul pă mântului, nu e ști Dumnezeu pentru nimeni. Poate ai
aptitudini și calități extraordinare, dar ai și limite personale. Aceast ă înțelegere poate fi salvatoare
pentru evolu ția ta, deoarece î ți restituie un sens al modestiei și smereniei f ără de care nu po ți
avansa.
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

71

9.3. Cine este responsabil pentru gelozia mea?

Cei care, în copil ărie, au fost trataț i necorespunz ător (nedrept) sau au crescut cu o
percepție acută a lipsei de loialitate a oamenilor sunt mai înclina ți să dezvolte, în rela ția de cuplu,
trăiri de gelozie f ără nici un fundament în comportamentul partenerului. Ca adul ți, ei se așteaptă
să fie trădați, înșelați sau tratați inechitabil, ca atunci când erau copii. Aceste a șteptări nu se mai
află sub pragul conștiin ței, adesea fiind adânc îngropate (datorit ă caracterului lor dureros).
Totuși, un flirt nevinovat al partenerului sau o îmbr ățișare amical ă pot declan șa furie intens ă, un
torent de acuza ții, culpabiliz ări și interpret ări.
Persoanele lipsite de încredere în resursele și capacitățile personale, critice cu ele
însele, având complexe de inferioritate pe linia masculinit ății sau feminit ății, în fața unui presupus
rival vor fi mai predispuse s ă creadă că partenerul îl prefer ă pe acesta.
Geloși i incapabili s ă se investeasc ă în parteneriat uzeaz ă de tră irea lor într-o manier ă
manipulativ ă, nu pentru a elimina amenin țările, ci pentru a se asigura de afec țiunea, prezen ța
sau sprijinul partenerului. Ra ționamentul incon știent pe care acest tip de comportament se
clădește este: „Eu nu m ă pot dărui și nu sunt sigur de d ăruirea ta. Trebuie s ă fac ceva pentru a
mă asigura de dragostea ta”. Un alt gând, „Eu nu m ă pot dărui și cred că nici tu nu te po ți dărui”,
când e urm ărit cu perseveren ță (vezi rigiditatea paranoidului), îl determin ă pe partener s ă
cedeze, epuizat: „M-am s ăturat să îți tot dovedesc dragostea mea”. Moment în care gelosul
exclamă: „Am știut de la început!”.
Partenerii gelo și, fie că acționează din orgoliu și teamă de abandon, fie din nevoia de a
poseda și controla, sfâr șesc prin a-l face pe cel ălalt să se simtă prins în capcan ă, ag resat, asaltat,
devalorizat sau nerespectat. Aten ția constant ă și constrângerile autoimpuse, pentru a nu genera
suspiciuni, conduc nu doar la pierderea independen ței, ci și a simțului integrit ății personale. Pe de
altă parte, acuza țiile repetate și nefondate de infidelitate pot conduce într-adev ăr la trădare sau la
repolarizarea sentimentelor, înlocuind iubirea cu ura.
Un partener echilibrat și stabil emo țional, capabil de a se orienta și în alte direcț ii, nu va
tolera mult ti mp comportamentele celui gelos și, în cele din urm ă, îl va respinge.
Cine este, totu și, responsabil pentru gelozia pe care o resim ți? Tu! Dac ă partenerul t ău
este atras de altcineva, dac ă îi oferă acelei persoane o parte din timpul, energia, resursele sale,
gelozia pe care tu o experimentezi î ți aparț ine. Tu ești singurul responsabil pentru ea. Partenerul
tău doar apas ă pe un buton pe care scrie: „Când partenerul meu este atras de altcineva, el m ă
înșeală”. Însă butonul este al t ău. Mesajul, de asemenea. Puteai s ă nu ai acest buton sau s ă
inscripționezi pe el un alt mesaj. De pildă : „Când partenerul meu este atras de altcineva, el este
un om deschis c ătre lume”.
Nimeni, niciodat ă nu ne poate face gelo și. Cauza tr ăirilor de gelozie nu se afl ă în
com
portamentul partenerilor no ștri, ci în structura noastr ă de personalitate, în gradul de
dezvoltare emo țională și în felul în ca re noi interpret ăm comportamentul lor.
Când interpretarea este corect ă (celălalt a încălcat un angajament explicit de loialitate),
trăirea afectiv ă nu este gelozia, ci triste țea/ furia: „M ă simt înșelat și asta mă doare/ mă înfurie.
Însă tu nu ești vinovat pentru ceea ce simt eu. Triste țea/ furia este a mea”. În acest caz,
partenerul nu este responsabil pentru tr ăirea mea, ci pentru comportamentul lui. El se poate sim ți
incapabil s ă respecte un angajament sau, dac ă este un sadic, se poate bucura pentru suferin ța
la a cărei apariție a participat. Oricare ar fi acestea (regret, devalorizare, pl ăcere sadic ă), el este
responsabil pentru tră irile lui.
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

72 Trăirile noastre, oricât de negative sau per turbatoare, sunt expresia problemelor
noastre. Ceilal ți sunt doar stimuli, condi ții, fundal. Dac ă eu sunt gelos aceasta este problema
mea! Tu doar creezi o situa ție în care eu devin con știent de aceast ă problemă. Sigur că nu-mi
place (cui îi place s ă aibă probleme?), îns ă este problema mea și trebuie să o rezolv.
A-l face pe cel ălalt responsabil sau vinovat este ca și cum am învinui cerul pentru c ă
plouă. Ploaia vine, într-adev ăr, de sus, dar nu este responsabilitatea cerului s ă ne ofere o
umbrelă sau să ne spună unde să ne adăpostim.
Cerul acționează în acord cu natura lui. Tot a șa acționează și partenerul (în acord cu
natura lui). Dac ă natura lui î ți crează ție dificultăți, aceasta nu e problema lui, ci a ta.
Nonasumarea responsabilit ății este ușor de detectat în constrângerea sau manipularea
celuilalt astfel încât el/ea s ă acționeze și nu tu. Pentru ca tu s ă nu mai fii gelos, cel ălalt trebuie s ă
facă ce va: să se conformeze, s ă pună nevoile tale mai presus de ale lui, s ă te asculte, s ă nu
întârzie, să nu fie afectuos sau cald cu altcineva. De șteaptă chestie, nu-i a șa? Tu ai o problem ă
și îl pui pe cel ălalt să ți-o rezolve. Aceasta este o atitudine de tip infantil. Felul cum î ți gestionezi
gelozia arat ă cât de mult ai crescut. Știu că în acest moment î ți sunt nesuferit și îmi asum asta,
dintr-un motiv ciudat și pentru mine: îmi pas ă de evoluția ta.
Nonasumarea responsabilit ății saboteaz ă o relație ce s-ar fi putut dovedi roditoare.
Persoanele geloase, oricât de mare ar avea IQ-ul, par a fi oarbe. Ele se comport ă astfel încât să -i
îndepă rteze chiar pe cei dup ă a căror dragoste tânjesc. Sunt asemenea unor copii care scâncesc,
plâng, țipă, dau din picioare sau, într-un limbaj mai frust, fac ca to ți dracii pentru a avea ceea ce î și
doresc. În felul acesta devin o povar ă pentru parteneri, c ărora le vine greu s ă-i aprecieze pentru
aceste conduite egocentrice și meschine.

9.4. Situații declanșatoare

Iată câteva situa ții tip, de natură a declanșa gelozia.
1. Un fost partener sau un partener pe care îl dore ști este în mod clar interesat de
altcineva.
Fosta ta prieten ă și-a gă sit deja pe altcineva.
Bărbatul pe care îl placi o curteaz ă pe prietena ta cea mai bun ă.
Afli că fata pe care o dore ști merge la film/ teatru cu altcineva.
Băiatul de care e ști îndrăgostită nu are ochi pentru tine, ci pentru sora ta.
2. Te sim ți neglijat(ă) de partenerul actual, dar nu ai nici o dovad ă că interesele lui erotice/
afective sunt altele.
Lucrează foarte mult și vine atât de obosit, încât nu mai pute ți ieși nicăieri.
Se întâlnește periodic cu prietenele ei.
Lipsește tot mai mult de acas ă datorită călătoriilor în interes de serviciu.
3. O alt ă persoană este interesat ă sau chiar flirteaz ă cu partenerul t ău, care nu pare la fel
de interesat.
Observi cum toat ă seara a privit-o.
Toată ziua e la el în birou, indiferent dac ă are treabă sau nu.
O invită săptămânal î n ora ș.
4. Suspectezi sau chiar știi despre partenerul t ău că a fost într-o situa ție compromi țătoare,
care sugereaz ă posibilitatea infidelit ății.
Știi că cinează frecvent cu cea mai atr ăgătoare colegă de serviciu.
Comunică frecvent pe chat cu un alt b ărbat.
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

73 Vorbește aproape zilnic la telefon cu o bun ă prietenă/ un bun prieten.
5. Știi sau bănuiești despre partener c ă a manifestat un interes v ădit pentru altcineva.
Au stat mult de vorb ă la petrecere și s-au simțit excelent.
Ai auzit că o admiră foarte mult și chiar regret ă că este căsătorită.
Povestește cu însufle țire despre el și realizările lui.
6. Ai dovezi despre lipsa de loialitate a partenerului.
Tu sau altcineva de încredere i-a v ăzut sărutându-se.
Lipsește nopțile.
Afli că se tratează pentru o boal ă cu transmitere sexual ă.
În workshop–urile pe care le conduc, centrate pe rela ția de cuplu, am introdus câteva
întrebări puternice, de natur ă a declanș a trăiri de gelozie. Rezultatele au fost, întotdeauna,
surprinzătoare pentru participan ți (în sensul c ă le-au oferit suporturi promi țătoare pentru analize
personale). Întreb ările sună așa:
Cum crezi c ă te-ai simți (și ce ai face) dac ă…
• part
enerul tău ți-ar spune c ă dorește să petreacă 2-3 ore cu o persoan ă de sex opus, la
un ceai/ o cafea
• (după ce evenimentul 1 s-a consumat) partenerul ți-ar spune c ă simte o anumit ă atracție
și ar vrea s ă vorbească mai mult cu persoana respectiv ă, pentru a se clarifica
• partenerul ți-ar spune că a dat curs atrac ției și s-au să rutat (nimic altceva!)
• partenerul ți-ar spune că dorește să aibă o relaț ie sexuală cu persoana respectiv ă.
După cum vezi, am exclus situa țiile în care toate aceste lucruri s-ar întâmpla pe ascuns.
Am presupus c ă există suficientă încredere între cei doi parteneri și pentru a- și asuma dorinț ele
și nevoile. Rela ția în care aceste tr ăiri și dorințe sun t ținute secrete este deja tensionat ă și merită
o discuț ie aparte.

9.5. Textura geloziei – idei și credințe iraț ionale

Iată câteva idei infantile care stau la baza amalgamului de afecte și emoții trăite
frustrant, din sfera geloziei:
i) Nu reprezint nimic dac ă nu mă iubești.
Și de ce fel de iubire are nevoie gelosul? De iubire exclusiv ă. Din acest motiv este atent
și reacționează la cea mai mic ă ofertă emoțională a partenerului, ofert ă orientată spre altcineva.
Pentru că dacă altcineva prime ște înseamn ă că el este privat. Ș i de ce i se refuz ă iubirea?
Pentru că nu o merit ă, pentru că nu are nici o valoare. Aceast ă trăire este atât de dureroas ă,
încât trebuie evitat ă neapărat. Supravegherea anxioas ă și controlul sunt mijloace puse în slujba
acestei evit ări.
ii) Am drepturi asupra ta. Îmi apar ții.
Analizez aceast ă idee într-un capitol separat. Men ționez însă că e una dintre cele mai
periculoase credinț e iraț ionale. Când este contrazis ă de un comportament mai autonom al
partenerului, poate transforma o persoan ă agreabilă și c ivilizat ă într-un monstru preistoric.
De aceea, merit ă să ne amintim cât mai des c ă o relaț ie de cuplu este un acord liber
între doi oameni, prin care ei se angajeaz ă să-și satisfac ă cele mai importante nevoi și dorinț e,
exact atât timp cât fiecare este disponibil și dorește aceasta. Acest acord nu e valabil o perioad ă
nelimitată. Mai degrab ă, într-o rela ție foarte vie ș i creatoare, el este reînnoit zilnic. Asta înseamn ă
că, la un moment dat, unul din parteneri poate deveni indisponibil sau incapabil s ă vină în
întâmpinarea nevoilor de dezvoltare ale celuilalt. Nimic (cu excep ția convențiilor sociale) nu-l
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

74 poate obliga s ă rămână în relație. Și dacă va rămâne (fă ră să simtă asta), acea rela ție va fi, din
acel moment, falsificat ă.
iii) Dacă te pierd nu voi mai avea, niciodat ă, pe nimeni.
De ce să nu gândești, îns ă, din altă perspectiv ă? De pildă: dacă tu pleci, am șansa de a
întâlni pe cineva mai potrivit pentru mine. Această perspectivă nu poate apar ține decât celui care
s-a eliberat de teama de abandon. Iar teama de abandon are r ădăcini foarte adânci. Nu are
aproape nici o leg ătură cu relaț iile anterioare, ci cu relaț ia primară cu mama. Ca terapeut, cred c ă
vindecarea de aceast ă traumă se face printr-un contact îndelungat cu o figur ă parentală (o
femeie-terapeut). Abia dup ă ce aceast ă rană s-a vindecat, gelozia ca traduc ător al fricii de
abandon va disp ărea.

Separat de aceste idei ira ționale și indiferent de apari ția unui rival, tendinț a de a fi gelos
depinde de urm ătorii 3 factori:
1. Angajarea emo țională în relație
Se referă la gradul în care îl investe ști pe celălalt și, o dată cu el/ea, rela ția. Dacă planurile
tale sunt mari, dac ă ți-ai proiectat deja viitorul și speri ca ceea ce î ți dorești să se împlineasc ă,
tendința de a fi gelos va fi mai mare. De ce s ă fii gelos când nu-ț i pasă prea tare de viitor, când nu
te vezi construind ceva cu cel ălalt și nu-l valorizezi suficient pentru a-l integra într-un proiect de
viață comun?
2. Insecuritatea personal ă
Se referă la gradul în care te sim ți investit de cel ălalt. Altfel spus, cât de angajat îț i pare
celălalt în relație? Este stabil emo țional în raport cu tine? Te dore ște, te sprijin ă în nevoile tale?
Dacă nu o face (sau nu o face suficient), insecuritatea pe care o resim ți te face să răspunzi cu
mai multă gelozie.
3. Sen
sibilitatea emo țională
Se referă, pur și simplu, la intensitatea cu care resim ți emoț iile în general. Cineva cu o
rezonanță afectivă mai redus ă (nu neapă rat cu o vulnerabilitate de tip schizoid sau schizotipal)
va resimți gelozia mai puț in intens decât o persoan ă cu un registru emo țional mai fin diferenț iat.
La limită, un indiferent afectiv nu va avea nici o reac ție, pe când un histrionic va genera un
spectacol la care va asista toată strada.

9.6. Infidelitatea

Mi-e foarte greu s ă definesc infidelitatea altfel decât di n perspectiva unui contract social
(acela de la ofi țerul stării civile). Nici nu știu, din punct de vedere psihologic, dac ă acest termen
este opera țional.
De exemplu, dac ă îi poveste ști unui al treilea ( și nu partenerului) câte ceva despre
angoasele și secretele tale, se cheam ă că ești o persoan ă infidelă? Dacă ar fi aș a,
psihoterapeu ții ar trebui condamna ți in corpore pentru înaintare la infidelitate. Pe de alt ă parte,
când ești mai infidel: când î ți oferi corpul (intimitate fizic ă) unui al treilea (f ără să-i dezvălui ceva
din lumea ta interioar ă) sau atunci când î ți oferi sufletul (intimitatea psihologic ă) unui al treilea, în
absenț a oricărui contact fizic?
Poți fi infidel (deci culpabilizat) la nivelul inten ției? Dacă doar îți imaginezi c ă faci
dragoste cu o femeie care arat ă trăsnet, ți-ai înșelat soția? Dacă visezi să fii mângâiat ă și
sărut
ată pe sâni de un b ărbat chipeș, ți-ai înșelat partenerul?
Unde se trage linia? Credin ța mea este că linia se trage arbitrar. Altfel spus, nu exist ă
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

75 criterii imuabile (solide/ rigide) dup ă care comportamentele și atitudinile s ă fie net delimitate. Cum
ne învață vechiul simbol chinezesc yin-yang, în orice mare de yin exist ă un punct de yang și
invers. Aceasta este baza de pe care sunt înclinat s ă fiu permisiv (deci liberal). Mai mult decât
atât, cred cu putere c ă singurii îndrept ățiți și apți să se pronun țe asupra subiectului sunt cei doi
parteneri. Oricine altcineva, oricât de apropiat, care intervine pentru a emite o judecat ă de un tip
sau altul („Tu ai gre șit!”) îmi seam ănă cu acei oameni de pe vremea Noului Testament, foarte
doritori să ridice piatra și să arunce cu ea.
Atribuirea responsabilit ății celor doi parteneri nu e întâmpl ătoare. Cred c ă este datoria
lor să-și împărtășească, să-și clarifice și să-și negocieze (dac ă este cazul) viziunea asupra
fidelității în cuplu. Nimeni altcineva nu are ce c ăuta în aceast ă relație deoarece, pe scurt, nu e
treaba lui! Cu toate acestea, în rela ția dintre doi oameni pot fi (adesea sunt) prezen ți zeci de
oameni: figuri parentale, autorit ăți religioase, purt ători ai normelor sociale, prieteni apropia ți etc.
Dacă este și cazul tău, îți propun să examinezi pe rând op țiunile acestora, astfe l încât, în cele din
urmă, poziția pe care te situezi s ă fie a ta, în sensul de a reflecta gândirea ta individual ă, liberă.
Partenerii care nu și-au asumat viziunea asupra fidelit ății, adică nu au comunicat-o
explicit, clar, limpede nu au nici un drept în a o sanc ționa, atunci când li se pare c ă celălalt este
infidel. Este ca și cum ar intra într-un joc cu reguli știute doar de ei, pe care le-ar dezv ălui la un
moment dat. Aceast ă atitudine (pervers ă!) nu e decât o modalitate ingenioas ă de a desc ărca
agresivitatea f ără a se simți culpabili.
Din punct de vedere psihologic, infidelitatea este mai pu țin ceva ce i se întâmpl ă cuiva
și mai mult un proces, adic ă ceva ce se întâmpl ă între doi oameni. Acest proces este unul de
echilibrare a nevoilor sau dorin țelor, ajunse la un anumit grad de tensiune. Iar pentru tensiunea
existentă în relație nu este responsabil unul singur! Altfel, e ca și cum ai spune c ă ai trecut cu
mașina pe podul de la Cernavod ă, dar podul are un singur cap ăt!
Într-un exemplu ce poate p ărea trivial ( și care sper s ă fie cu atât mai sugestiv), ea
(soția) are o aventur ă de o noapte cu un alt b ărbat, pentru c ă nu mai putea suporta monotonia
din relația sexuală cu partenerul ei de cuplu. Pulsiunea ei sexual ă se tensionase la un grad de
care soțul ei nu era deloc str ăin! Dacă i-ar spune (e un exemplu concret, din practica mea
profesional ă), se așteaptă să nu fie în țeleasă (adică soțul să nu-și recunoasc ă propria
contribuție), să fie blamat ă și pedepsită.
Și acesta nu e decât un exemplu banal, în sensul c ă operează cu o singur ă variabilă
(sexul). Să ne gândim numai la mul țimea nevoilor ce pot fi tensionate (nesatisf ăcute) într-o
relație: de apreciere, confirmare, recunoa ștere, respect, valorizare, acceptare, sprijin, încurajare,
consolare, stimulare, autonomie, apropiere, comunicare tactil–kinestezic ă etc. ș i la felul în care
acestea pot fi intricate pentru a avea o imagine înc ă de suprafață a dinamicilor complexe care
stau la baza a ceea ce ne-am obișnuit s ă numim, atât de u șor, „infidelitate”.
Sunt conștient că , în special pentru cei mai conservatori, felul cum prezint aceast ă
problematic ă pare riscant sau intolerabil, îns ă nu pot fi altfel. Tot ce am în țeles, până în această
clipă, despre complexitatea sufletului uman, m ă obligă aproape s ă fiu permisiv și binevoitor. În
termenii filosofiei budiste, acesta e un fel de a practica „karuna”, compasiunea. Cum altfel te po ți
raporta la cineva care lupt ă, uneori incon știent, pentru nevoile lui, care încearc ă să facă față
tensiunii, anxiet ății, dezamăgirii, triste ții sau disper ării cu mijloacele limitate care îi stau la
dispoziție, fără să înțeleagă întotdeauna ceea ce face? La ce i-ar servi s ă îl judeci, s ă îl
condamni, s ă îl respingi? În plus, e ști sigur că stăpânești toate variabilele situa ției, astfel încât s ă
realizezi o evaluare corect ă? Practica analitic ă m-a învățat că noi facem a șa de mult parte unii
din alții încât, cu adev ărat, nimeni nu este o insul ă și toți suntem doar p ărți al e unui vast
continent.
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

76 Și atunci, cine pe cine înș eală? Cine pe cine judecă ? Suferința cui este mai mare? Cine
merită mai mult s ă fie pedepsit?
Inteligența genială a celui care a fost numit Buddha („Cel Trezit”) a produs o solu ție care
se poate dovedi salvatoare și pentru spinoasa problem ă a infidelității în cuplu. Buddha spune c ă
există doar suferin ță, nu însă și un agent al suferin ței (generator/ receptor). Asta nu înseamn ă că
nu există oameni care produc suferin ță cum, din pă cate, s-a în țeles atât de gre șit. Ci că oamenii
care produc suferință sunt, în egal ă măsură, oameni care se confruntă cu suferin ța.
Aplicată în relația de cuplu, aceast ă idee se traduce a șa: infidelitatea ca orientare c ătre
un alt partener (în plan sexual/ emo țional/ intelectual/ spiritual) este indicele unei rela ții aflate în
suferință. Aceasta înseamn ă că ambii parteneri sufer ă, cu diferen ța că suferința unuia poate fi
reprimată, nemanifestat ă, inconștientă. Cel care ac ționează este frecvent cel care nu o mai poate
suporta, deoarece este mai vulnerabil. Într-un mod ne știut și paradoxal, el îi ofer ă și celuilalt
șansa de a deveni con știent de propria lui suferin ță. Pe termen lung, acesta nu poate fi decât un
lucru bun, chiar dac ă pe termen scurt este ceva dureros sau tulbur ător.

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

77

CAPITOLUL X
REZONAN ȚE SUBTILE ÎN RELA ȚIA DE CUPLU

10.1. Scurtă incursiune în abisurile psihismului

Cele mai p ătrunzătoare analize ale distribu ției forțelor inconștiente în rela ția de cuplu
aparțin psihologiei abisale, ini țiată de Jung și dezvoltat ă de discipolii s ăi. Alegerea partenerului
este, desigur, un proces de decizie în care sunt implica ți factori obiectivabili: ras ă, vârstă, religie,
clasă socială, credințe și interese comune, valori personale etc. Similarit ăți de ordin fizic și
intelectual, asem ănări socio-culturale sau socio-economice explic ă alegerile de cuplu marital sau
consensual. Concordanț a nivelului de instruc ție, a profesiunii și apartenen ța la un mediu valorizat
sunt, acum, criterii recunoscute.
Dar dincolo de toate acestea, o influen ță subtilă și adesea mult mai puternic ă o exercită
constelările de energii de pe nivelurile profunde ale psihicului, complexele parentale și nivelul de
satisfacere a nevoii de a fi noi în șine. Procesul de împlinire a acestei nevoi, în care Eul intr ă în
relație cu Sinele, manifestându- și originalitatea f ără a se rupe de mediul exterior, ba dimpotriv ă,
fiind în comuniune cu tot ce există , a fost numit de genialul Jung „proces de individuaț ie”.
Complexele parentale, pe de alt ă part e, reprezint ă internalizări ale dinamicilor pe care
le-am trăit în copilărie cu cei din jur, figuri semnificative parentale sau cvasi-parentale. Ele s-au
format în raport cu evenimente încă rcate emoțional și, pentru c ă au apărut la o vârst ă când în
psihic nu exista aproape nimic, au prins r ădăcini extrem de puternice. Complexele închid reac țiile
noastre mentale și emoț ionale în anumite scheme de baz ă. Ele acționează ca un magnet pentru
întâmplări, fantasme sau gânduri cu acela și conținut afectiv. Aceste elemente se lipesc,
fuzionează sau se amestec ă unele cu altele în regiuni ale psihicului la care con știința nu are
acces, dând na ștere unor sui-generis lan țuri asociative. În țelegerea acestui model de organizare
i-a permis lui Freud s ă afirme că, pornind de la orice reprezentare mental ă, putem ajunge la
nucleul de baz ă care a generat-o. În esență , toată metodologia psihanalitic ă se bazeaz ă pe
aceste metod ă de investigare a incon știentului, metod ă numită „asociație liberă”.
Dacă e să mă con centrez acum asupra unui cuvânt oarecare, de exemplu „lapte”, și să-l
las să reverbereze înl ăuntrul meu, voi vedea urcând la suprafa ța conștiinței, puțin câte pu țin,
experiențe și trăiri din copil ărie asociate cu acest cuvânt. Îmi apare în minte casa de la țară, unde
am crescut, și figura, înconjurat ă de dragoste, a bunicii mele. Îmi r ăsună în cap cuvintele ei mai
recente, care m ă asigurau c ă, până în jur de 5-6 ani, am fost un mare consumator de lapte, în
sensul că nu-și amintește s ă fi existat m ăcar o zi în care s ă nu fi băut. Această mărturisire mă
face și acum să rămân stupefiat (asta da fidelitate!). Mai îmi vine în minte culoarea laptelui și
prima asociere pe care o fac este cu puritatea. Asta m ă duce cu gândul la idei precum
transcenderea, eliberarea de orice condi ționare, iluminare, pace des ăvârșită, spirit pur, f ără nici o
determinare. În același fel ne putem juca, respectând regula de a nu cenzura fluxul incon știent,
cu or
ice alt cuvânt. Putem descoperi, astfel, c ă anumite cuvinte sunt mai „înc ărcate” decât altele.
Ele provoac ă mai multe tr ăiri afective, evoc ă experiențe la care nu ne place sau am prefera s ă nu
ne gândim. Aceast ă tensiune, numit ă „rezistență” în practica de speciali tate, este indicatorul cel
mai sigur al apropierii de o zonă vulnerabil ă a personalit ății noastre, zon ă în care au fost izgonite
și încătușate fantasme, gânduri și trăiri emoționale perturbatoare, fie prin excesul lor negativ
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

78 (foarte nepl ăcute, greu de suportat) fie, paradoxal, prin excesul lor pozitiv (prea plă cute). În
ambele cazuri, prezen ța lor în câmpul conștiin ței face să baleieze echilibrul emo țional, eveniment
resimțit ca disconfortabil și, de aceea, nedorit de Eu.
Pe de altă parte, num ărul și profunzimea acestor zone de vulnerabilitate, de la un
anumit punct, reprezint ă o ameninț are serioas ă la adresa stabilit ății Eului. O persoan ă care, în
terapie, „rezist ă” frecvent explor ării și analizei, continuând s ă creadă despre ea c ă este puternic ă
și echilibrat ă, este angajat ă într-un proces perfid de auto-sabotare. Mai devreme sau mai târziu,
una sau mai multe vulnerabilit ăți își vor „face loc” spre suprafa ța conștiinței, iar fenomenul, dac ă
nu va îmbr ăca haina vizibil ă a unor tulbur ări de tip emo țional, va fi implicit în lipsa de bog ăție,
sens sau creativitate a vie ții individuale.
În ce prive ște complexele, țin să subliniez c ă nu sunt în mod necesar negative.
Complexele pozitive NICI M ĂCAR NU LE REMARC ĂM. Ele contribuie în mod esen ția l la
armonia general ă a vieții noastre și constituie o interfa ță „prietenoas ă” între interiorul și exteriorul
nostru. Dar, pozitive sau ne gative, comple xele matern și patern reprezint ă, alături de complexul
Eului, cele mai puternice complexe ale vie ții noastre psihice. Ele au o tonalitate afectiv ă
specifică, după cum relația cu mama și tata a fost resim țită de noi ca mai mult, mai pu țin sau
deloc pozitiv ă și acceptabil ă. Complexele parentale, deș i condenseaz ă experiențele noastre cu
părinții, ne aparțin în exclusivitate. Aceasta înseamn ă că NU SPUN NIMIC OBIECTIV DESPRE
PĂRINȚII NOȘTRI.

Complexele parentale, de și condenseaz ă experien țele noastre cu p ărinții, ne
aparțin în exclusivitate.
Mai mult decât atât, ele rezum ă nu doar rela țiile cu părinții biologici, ci și cu figurile
materne și pat
erne. Complexul matern con ține experien țe emoț ionale și cognitive tr ăite în raport
cu figuri feminine semnificative în via ța noastră, cum ar fi, al ături de mam ă, o bunică, o soră mai
mică, o mătușă, o educatoare sau o guvernant ă. În mod similar, comple xul patern sintetizeaz ă
ansamblul experien țelor noastre cu figuri masculine semnificative: tat ăl, unchiul, fratele mai
mare, bunicul.
O copilărie fără evenimente traumatice și incidente majore, în care copilului i-au fost
satisfăcute nevoile emo ționale de baz ă, este izvorul unor complexe parentale pozitive și
armonice. Ele sprijin ă construcția unui Eu coerent și flexibil, furnizând copilului încrederea
necesară pentru a-și asuma imprevizibilul și necunoscutul vie ții. Experien țele negative cu figurile
parentale primare pot fi compensate sau par țial remediate de contactul pozitiv cu figuri cvasi-
parentale ulterioare. Astfel de figuri pot fi un profesor sau o profesoar ă, partenerul de cuplu,
terapeutul. Evident, terapia are cel mai mare succes atunci când terapeutul este de acela și sex
cu părintele în relaț ia cu care s-a cristalizat un complex negativ. De exemplu, o femeie care a
avut o rela ție foarte proast ă cu tatăl ei va avea șanse net superioare s ă-și li chideze acest
complex negativ într-o rela ție cu un terapeut b ărbat. Într-o altă variantă, un partener capabil s ă-i
suporte proiec țiile negative va juca, de asemenea, un rol terapeutic.

10.2. Mecanismul incon știent al proiec ției

În cuplu, con ținuturile incon știente ale complexelor sunt în mod fatal proiectate asupra
partenerului. Este o modalitate natural ă a Eului de a se ap ăra de acele gânduri și trăiri
indezirabile din incon știent, atunci când ele amenință să apară pe scena con știentului. Eul le
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

79 permite totu și să apară în lume, dar într-o manier ă ingenioas ă: LE ATRIBUIE CELUILALT! Iar
criteriul de o mare simplitate pe care ne putem baza pentru a ne recunoa ște proiecțiile negative
este următorul: ne cuprinde iritarea sau enervarea atunci când le întâlnim, proiectate, la cel ălalt.
Este ca și cum am dispune de un mecanism de semnalizare pentru a în țelege unde ne afl ăm pe
traseul evolu ției noastre. A evolua înseamn ă a ne asuma noi și noi conținuturi incon știente, a le
cunoaște și transforma pe etajul con știent al min ții noastre. Când aceste con ținuturi sunt
înstră inate și atribuite, aparent, celuilalt, evolu ția este oprit ă. (Și atunci, zi și tu, nu este normal s ă
te enervezi?)

A evolua înseamn ă a ne asuma noi și noi conținuturi incon știente, a le cunoa ște
și transforma pe etajul con știent al minții noastre.
Mecanismul proiec ției funcționează din plin în rela ția de cuplu, fiind stimulat de fric țiunile
inevitabile din via ța de zi cu zi. Partea extraordinar ă a acestei situaț ii este posibilitatea cuplului de
a deveni un laborator privilegiat de autocunoa șt
ere, maturizare și evoluț ie personal ă, din clipa în
care admitem c ă tot ceea ce ne irit ă (proiecții negative) sau admir ăm (proiecții pozitive) la cel ălalt
poate fi o parte, înc ă inaccesibil ă, din noi în șine. Individua ția de care aminteam mai sus, adic ă
procesul complex de acceptare și integrare a incon știentului, necesit ă acest efort continuu de
conștientizare a for țelor active din abisurile fiin ței noastre
Tot ceea ce ne irit ă (proiecții negative) sau admir ăm (proiecții pozitive) la cel ălalt
poate fi o parte, înc ă inaccesibil ă, din noi înș ine.
„Conștientul și inconștientul nu formeaz ă un tot atunci când unul din ele este suprimat
sau prejudiciat de cel ălalt. Dacă trebuie să rivalizeze, s ă fie măcar o luptă cinstită, cu drepturi
egale de ambele p ărți. Amândouă sunt aspecte ale vie ții. Conștiința și-
ar apăra cauza ș i s-ar
proteja pe sine, iar haosului din incon știent i s-ar permite s ă se exprime, pe cât posibil. Ceea ce
înseamnă conflict deschis și în același timp colaborare liber ă. Este calea pe care ar trebui s-o
urmeze via ța umană. Este vechiul joc al ciocanului și nicovalei: între ele fierul–pacient este f ăurit
într-un indestructibil tot, un « indivi d ». Este ceea ce, în linii mari, în țeleg prin procesul de
individuație.” (Jung, 1959).
Referindu-se la acela și proces, clinicianul Mark Karpel (1976) afirm ă: „Acest proces
acoperă o multitudine de schimb ări intrapsihice și interpersonale, toate desf ășurate în aceea și
direcție. În diferite contexte rela ționale, schimbă rile specifice pot fi diferite. Ele implic ă, de
exemplu, realizarea gradat ă a unui copil c ă sursa gratifica țiilor sale este un obiect, un corp care
este separat de al s ău și care devine « mama »; hot ărârea ferm ă a unui adolescent de a viola o
regulă nescrisă a familiei, anume c ă mama alege îmbr ăcămintea copiilor; încercarea viguroas ă a
unui soț de a supravie țui fără relaț ia dureroas ă cu soția lui; recunoa șterea, de c ătre mamă, că
anxietatea, dependen ța sau timiditatea percepute la fata ei nu sunt reale.
Individuația implică acele schimbă ri fenomenologice subtile, dar cruciale, în urma c ărora
o persoan ă reușește să se vadă ca separat ă și distinctă de relația în care fusese fixat ă sau
imobilizată. Este o definiț ie mai bun ă a unui « Eu » în raport cu un « Noi » fuzional.”
Gradul în care fiecare partener este avansat pe drumul individua ției, fiind mai mult sau
mai puțin „prins” în programele emo ționale con ținute de complexele parentale, este, simultan, și
o măsură a felului în care rela ția de cuplu va fi experimentat ă ca flexibil ă, confortabil ă și
gratificatoare.
Cu cât o persoan ă este mai „individuat ă”, adică mai DIFEREN ȚIATĂ PSIHOLOGIC, cu
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

80 atât ea se va implica mai pu țin în relați i î n c a r e s ă renunțe la sine sau s ă preia, incon știent,
aspecte nedorite ale personalit ății celuilalt. Persoanele mai pu țin diferențiate, pe de alt ă parte, se
vor orienta EXACT spre acel tip de partener apt s ă preia, FĂRĂ SĂ DISTINGĂ , conținuturile
emoționale respinse sau negate.
De pildă, o femeie care î și reprimă agresivitatea va fi orientat ă de radarul intern spre un
partener care să preia acest aspect negat al personalităț ii și să-l exprime ÎN LOCUL EI. În felul
acesta ea î și va exprima agresivitatea, dar în exterior! Un partener poten țial cu un nivel superior
de diferen țiere, capabil, adic ă, să distingă între furia lui ș i furia ei, nu va accepta aceste tr ăiri
afective proiectate. El nu le va prelua, nu le va percepe ca ale lui și, evident, nu va acț iona în
sensul lor. Dac ă s-ar comporta a șa nu ar fi decât un obiect manipulat psihologic de partenera lui.
Ori între nivelul de diferen țiere intern ă și vulnerabilitatea la manipulare exist ă o relație invers
proporțională: cu cât diferen țierea este mai înalt ă, c u atât vulnerabilitatea la manipulare este mai
scăzută.
Principiul pe care vreau s ă-l evidențiez este urm ătorul: ÎNTR-O RELA ȚIE DE CUPLU,
PARTENERII AU NIVELURI SIMILARE DE DIFEREN ȚIERE PSIHOLOGIC Ă. Desigur, acest
principiu se aplic ă la cupluri liber constituite, nu la că sătoriile „aranjate” din ra țiuni sociale sau
utilitare.

10.3. Marele principiu al oglinzii

Un partener nu poate fi mai dominator într-un cuplu, dac ă celălalt nu este de acord, la
nivel inconștient, s ă preia rolul de dominat. Un partener nu poate s ă pretindă mai mult, dac ă
celălalt nu accept ă să fie mai responsiv. Un partener nu poate s ă învinovățească mai mult, f ără
decizia incon știentă a celuilalt de a se sim ți culpabil mai des. Rela ția seamănă cu un contract sau
acord comercial, cu singurul amendament c ă transferul de autonomie se produce, cel mai
adesea, spontan, pe baza rezonan ței inconștiente dintre cei doi.
Când partenerii se confrunt ă cu acelea și dileme de dezvoltare, ei pot „semna” contracte
și mai spectaculoase. Astfel, ea poate accepta, ca și cum ar fi ale ei, tr ăiri repudiate sau respinse
de el în schimbul accept ării, de către el, a propriilor ei aspecte devalorizate sau negate ale lumii
interne, aspecte al c ăror acces în con știința ei este interzis.
De exemplu, EA se autopercepe ca o persoan ă sănătoasă, rezonabil ă și foarte
adaptată. În inconștient însă, la nivelul complexului patern, con ține un sâmbure de nebunie și
anarhism, ca urmare a identific ăr ii cu un tat ă irațional și inadaptat. El nu- și poate manifesta
conștient furia. Iar târgul încheiat este urm ătorul: el se comport ă bizar sau nebune ște (așa cum
nu se poate comporta ea), iar ea se înfurie atunci când asist ă la aceste comportamente (a șa cum
nu se poate înfuria el). Înț elegerea secret ă este ca acest model rela țional să nu fie schimbat,
datorită beneficiilor sale. La nivel con știent, ea îi poate solicita s ă se schimbe, chiar îl poate duce
la terapie, dar dorin țele lor incon știente, mult mai puternice, sunt ca situa ția să se perpetueze.
Într-o altă ipostază, un membru al cuplului apare ca mult mai echilibrat, adaptat sau
sănătos mental decât cel ălalt: partenerul abstinent al unui alcoolic instabil; partenerul optimist al
unui depresiv; partenerul extrovert ș i sociofil al unui sociofob – toate acestea sunt exemple a
ceea ce pot p ărea drept niveluri net diferite de maturizare a partenerilor de cuplu.
Dar aparenț ele înșeală. Patologiile sau disfunc țiile „vizibile” ale unui partener trimit la
perturbările „invizibile” ale celuilalt. Aici ac ționează c e e a c e a ș numi MARELE PRINCIPIU AL
OGLINZII. Când ne privim în oglind ă, ceea ce este în stânga apare în dreapta și invers. În
același fel, când privim în „oglinda” vie ții de cuplu, ceea ce este con ținut inconș tient la un
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

81 partener apare drept comportament observabil la cel ălalt.
Astfel, func ționarea echilibrat ă și robustă a unui partener (A) depinde de preluarea de
către celălalt (B) a tendin țelor nevrotice negate de (A). So ția permanent deprimat ă a managerului
foarte competent și eficient îi duce în spinare tr ăirile respinse de inadecvare, vulnerabilitate și
frustrare. Acesta este motivul pentru care, la fel ca în cazul vaselor comunicante, ameliorarea
sau integrarea psihologic ă a unui partener conduce la apari ția sau accentuarea unor simptome în
celălalt și, la limită, la întreruperea rela ției.
Mă aștept ca, în acest punct, s ă fii bulversat, stupefiat sau șocat de caracterul
neașteptat al acestor idei. Dac ă ți se par incredibile și le respingi cu putere, aceasta este dovada
ultimă că ți se aplică. Pentru c ă, dacă nu ar atinge propriile constel ări de energii psihice
inconștiente și amenințătoare, ce rost ar mai avea s ă te opui? Le-ai putea procesa relaxat, lini știt
sau amuzat, f ără nici o trăire emoțională de genul respingerii sau împotrivirii intense.

10.4. Autonomie și intimitate în rela ția de cuplu

Și dacă accepți, te voi familiariza, mai departe, cu 5 tipuri diferite de rela ții de cuplu,
corelate cu reu șitele fiecărui partener în procesul anevoios și îndelungat de diferen țiere a
personalității de contextul familial în care s-a dezvoltat. Cele cinci tipuri sunt, dup ă Stuart
Johnson (apud. Scarf, 1980), asistent social și terapeut de familie, cinci feluri diferite de a stabili
contactul în rela ția de cuplu, toate înalt dependente de nivelul separ ării și dezvoltării lăuntrice
dobândit de fiecare partener.

NIVELUL 5: PARADOXUL Este cel mai slab nivel de diferen țiere. Atât de slab, încât cele dou ă nevoi umane
majore, de a avea individualitate separat ă și de a fi emo țional conectat cu alte fiin țe umane, nu
pot fi satisf ăcute simultan. Iar paradoxul const ă în faptul real că a fi aproape de cineva, la fel ca a
fi departe de cineva, sunt perspective la fel de greu de suportat.
Pentru persoane cu un nivel de diferen țiere atât de sc ăzut, intimitatea cu un partener
este echivalent ă cu negarea propriei identit ăți. Apropierea emo țională de un „alter” este tr ăită ca
o experiență de absorb ție, astfel încât Eul distinct dispare în amalgamul rela ției. Intimitatea este
experimentat ă ca o fuziune cu cel ălalt, act ce implic ă, în consecin țele lui ultime, pierderea
propriei personalit ăți separate. Fiecare pas c ătre partener este înso țit de accese de o teribil ă
a
nxietate, întrucât este un pas mai aproape de auto-anihilare.
Reacția biologic ă în fața unei astfel de amenin țări este retragerea, adic ă un fel
psihologic de „a- ți lua picioarele la spinare”. Întrucât apropierea conduce la aneantizarea Eului,
instaurarea unei distanț e în raport cu partenerul devine un act necesar. Aceast ă reacție automat ă
conduce, totu și, la o nou ă dificultate: a fi departe de partener, situa ție experimentat ă drept
singurătate, vid interior, sentimentul nonexisten ței sau al abandonului.
Autonomia, prin urmare, este tră ită în latura ei negativ ă: imposibilitatea de a- ți fi validată
și confirmat ă propria existen ță. Paradoxal, mi șcarea ce a vizat o separare mai net ă a produs
aceleași rezultate ca mi șcarea ce viza o apropiere mai profund ă: pericolul auto-anihil ării. În acest
punct al ciclului impulsul de orientare spre partener revine, iar ciclul se reia.
Persoanele aflate în acest registru al diferenț ierii lă untrice se confrunt ă cu cele mai
vicioase patternuri relaț ionale. A te apropia de un partener e periculos, întrucât po ți fi înghițit de
relație, a fi autonom e de asemenea periculos, întrucât te dizolvi într-un univers indiferent. Orice
ai face, încerc ările de contact emo țional cu alt ă ființă umană, ca și tentativele de a avea o
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

82 identitate distinct ă, sunt la fel de lipsite de speran ță.
Pentru lumea individului, intimitatea este un atac la adresa autonomiei, în timp ce
autonomia este o negare a apropierii. Dilema pare a fi nerezolvabil ă și produce, uneori,
schizofrenii sau personalit ăți de tip borderline. Relaț iile de cuplu ale acestor persoane sunt
dificile, instabile, tranzitorii.

NIVELUL 4: IDENTIFICAREA PROIECTIV Ă
Aceasta este urm ătoarea zon ă pe scala diferenț ierii, o zon ă ce acoper ă numeroase
cupluri ale c ăror uniuni maritale dureaz ă lungi perioade de timp sau chiar o via ță întreagă.
Contrastul fa ță de nivelul anterior este marcant: dilema separare – intimitate a fost rezolvat ă
parțial. Dar aceast ă rezolvare nu sprijin ă evoluția individual ă!
Oamenii cu aceste niveluri de diferen țiere interioar ă sunt capabili s ă-și asume unul din
cei doi poli ai rela ției autonomie – apropiere. Ei sunt fie intimi, fie autonomi ș i experimenteaz ă
intimitatea și autonomia ca mutual exclusive. Într-o rela ție de cuplu, cu alte cuvinte, î ți afirmi și te
străduiești să îți satisfaci fie nevoile de c ăldură, deschidere și contact emo țional, fie nevoile de
solitudine și spaț i u personal, dar niciodat ă ambele. Deoarece ambii parteneri se confrunt ă cu
același tip de conflict (SEPARARE vs. INTIMITATE), ei reu șesc să-l rezolve par țial printr-un lan ț
format din 3 mecanisme de ap ărare: îl fragmenteaz ă, reprimă un fragment (fie separarea, fie
intimitatea) sub pragul con științei și de acolo îl proiecteaz ă, inconștient, asupra partenerului. De
pildă, partenerul care a optat pentru gratificarea nevoilor sale de intimitate îl percepe pe cel ălalt
ca excesiv de controlat, egocentric sau distant. Invers, cel care lupt ă să-și satisfacă nevoile de
autonomie î și recepț ionează partenerul ca deosebit de emo țional, acaparator sau intruziv.
Dacă la nivelul 5 nici unul din cele dou ă seturi fundamentale de nevoi (a fi emo țional
atașat, respectiv a- ți menț ine propria individualitate) nu poate fi gratificat, la nivelul 4 partenerii
sunt capabili s ă-și exprime și să acționeze cu succes pentru a- și împlini unul din ele. Contactul
cu celălalt set, reprimat, este realizat indirect, prin intermediul comportamentelor, emo țiilor și
gândurilor partenerului. Astfel, un b ărbat foarte con știent de nevoile sale de autonomie, dar care
își neagă nevoile de intimitate emo țională, este predispus la a se îndr ăgosti de o femeie mai
degrabă dependent ă, sensibilă și foarte afectiv ă, ce nu își asumă propriile disponibilit ăți de a
funcționa ca o persoan ă auto-suficient ă. (Interesant ă chestie, nu-i a șa?) Invers, o femeie
centrată pe sine, datorită unei relații intense cu un tat ă foarte competent ( și care s-a delimitat în
felul acesta, de latura ei mai submisiv ă, delicată și caldă) se va orienta spre un b ărbat mai
afectuos decât media (adic ă un bă rbat infantilizat de excesul de hran ă emoț ională al mamei
sale). Pozi țiile emoționale în cuplu sunt, dup ă cum se vede, COMPLEMENTARE. El este foarte
atras de eficien ța și autonomia ei, fiind mulț umit de găsirea unei mame de substitut, adic ă o
femeie care s ă aibă grijă de ea și de el. Ea, pe de alt ă parte, are ocazia s ă primească, în
com
pensație față de copilărie, că ldura unui b ărbat. În aceast ă pereche, ea va prelua și
manifesta, în contul ei, nevoia lui de individualizare, pe când el va prelua și exprima, în contul lui,
nevoia ei de contact emo țional profund. Frustrarea, pentru amândoi, va fi tolerabil ă, atâta timp
cât căutătorul de intimitate nu se va apropia prea mult, iar amatoarea de autonomie nu se va
îndepărta prea mult.
Blocajul de dezvoltare pentru aceste cupluri st ă în incapacitatea partenerilor de a- și
asuma ambele laturi ale polarit ății AUTONOMIE – INTIMITATE. Le este dificil s ă fie entități
distincte și, în acela și timp, să mențină un contact emo țional profund. Iar ceea ce mi se pare
aproape fascinant (deh, am ș i eu gusturile mele!) este num ărul practic foarte mare al polariz ărilor
analoge în rela ția de cuplu: putere/ sl ăbiciune, competen ță/ incompeten ță, succes/ e șec, stăpân/
sclav, persecutor/ victim ă, salvator/ victim ă, logică/ sensibilitate, furie/ calm, irascibilitate/ control
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

83 emoțional, demon/ înger, optimism/ pe simism, flexibilitate/ rigiditate ș.a.m.d (cum, am uitat chiar
cazul tău?)
În termeni mai simpli, CEEA CE LA SUPRAFA ȚA RELAȚIEI UN PARTENER ESTE,
CELĂLALT NU ESTE. În profunzime îns ă cei doi sunt inexplicabil lega ți de o țesătură psihică pe
care timpul o înt ărește, fă când din evolu ția individuală un obiectiv tot mai îndep ărtat. Iar aceasta
nu este deloc un fapt de mirare, cât ă vreme pentru cei doi parteneri PROIEC ȚIA ESTE
PRINCIPALUL MIJLOC DE CONTACT. Și, până când proiec țiile nu vor fi retrase, nici unul dintre
parteneri nu va ști unde se termin ă el și unde începe cel ălalt.

NIVELUL 3: SEPARAREA CON ȘTIENTĂ
Acest nivel este un fel de pod între dou ă constelări energetice psihoindividuale foarte
diferite (nivelurile patru, respectiv doi). În situa ții stresante (conflicte de cuplu) partenerii se
comportă și uneori simt ca și cum ar apar ține nivelului anterior. Dup ă ce calmul se instaleaz ă, ei
devin conștienț i de propriile ambivalenț e interne.
Ceea ce face diferenț a, prin urmare, nu este num ărul și ca litatea proiec țiilor (gânduri și
trăiri neacceptate), ci faptul c ă, după ce se risipe ște „ceața psihologic ă” (scade amplitudinea
conflictului), fiecare partener are disponibilitatea emo țională și mentală de a-și retrage o parte din
proiecții. Aceste insight-uri par țiale „mută” cuplul de pe nivelul patru pe cel imediat urm ător.
Cuplurile de pe nivelul patru nu pot distinge între dorin țele suprimate de apropiere și
contact, respectiv de autonomie și detașare. Ele nu pot recunoa ște ciocnirea acestor nevoi
înăuntrul lor, pe când cuplurile de pe nivelul trei au o con știență superioar ă a acestui conflict
intern. Fiecare partener este mai con știent de dilema pe care o tr ăiește și de modul cum cel ălalt
este implicat.
Analogic vorbind, nivelul trei seamă nă cu un aeroport, pe care tot timpul aterizeaz ă sau
decolează avioane. Numeroase cupluri sunt, cum s-ar spune, între dou ă avioane. Unii au aterizat
venind dinspre nivelul patru și se preg ătesc să decoleze înapoi, deoarece nu dispun de Euri
suficient de permeabile și mature care s ă înfrunte con ținuturile incon știente devalorizate. Al ții,
dim
potrivă, vin tot dinspre nivelul patru și se înalță spre nivelul doi, fiind mai capabili s ă-și
negocieze dorinț ele de separare și apropiere. În sfâr șit, cei care aterizeaz ă venind de pe nivelul
doi sunt cupluri ce traverseaz ă situații de viață dificile. Dac ă problemele nu sunt soluț ionate, o
astfel de pereche poate continua mersul regresiv, decolând cu destina ția „nivel patru”.

NIVELUL 2: AMBIVALEN ȚA TOLERATĂ
Numesc acest nivel „ambivalent”, deoarece fiecare partener poate acum s ă tolereze
nevoile aflate în competi ție. Nevoile de intimitate, respectiv de a fi o persoan ă distinctă nu mai
sunt suprasimplificate și puse într-o opozi ție netă, astfel încât în timp ce unul se lupt ă pentru mai
multă intimitate, cel ălalt să se războiască pentru mai mult ă autonomie.
Lupta continu ă, dar ea este transferat ă ÎN INTERIOR. Cu alte cuvinte, fiecare partener
este mai apt S Ă SUPORTE TENSIUNEA pe care aceast ă luptă lăuntrică o genereaz ă.
Probabilitatea de externalizare a conflictului (proiec ția unei nevoi asupra celuilalt) este mai mic ă.
Fiecare este mult mai capabil s ă stea pe picioarele lui, pe de o parte, și să se le ge emo țional de
celălalt, pe de alt ă parte. Există un sentiment mai înalt de completitudine.
Cuplurile de pe acest nivel î și recunosc mult mai u șor frontierele și își asumă
responsabilitatea pentru nevoile, tr ăirile sau gândurile lor ambivalente. Aceast ă asumare îi face
mult mai capabili pentru negocierea mai relaxat ă, fără a fi simpl ă, a dilemei pe care fiecare o
trăiește.
Un astfel de nivel al auto-diferen țierii presupune ca, în cuplu, EA și EL nu numai s ă-și
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

84 recunoasc ă onest propriile ambivalen țe, ci și să acționeze, ÎMPREUN Ă, pentru g ăsirea unei
soluții reciproc acceptabile.
Exemplu : Este duminic ă după -amiaza. EA îi propune o plimbare prin Gr ădina Botanic ă.
Este început de prim ăvară și primii vestitori sunt deja la datorie. El î și propusese pentru aceast ă
parte a zilei s ă termine o lucrare științifică începută mai de mult. Intuie ști conflictul? Dac ă EL
rămâne acas ă, răspunde nevoii de autonomie. Dac ă nu și-ar recunoa ște, însă, și propria nevoie
de intimitate („Vreau s ă ne plimbă m împreun ă!”), ar proiecta-o asupra ei, s-ar sim ți exploatat și
presat („Merg cu tine doar pentru c ă insiști atât!”). Con știent fiind de ambele, se consult ă cu
partenera lui și negociaz ă o soluț ie reciproc avantajoas ă.
Prin contrast, cuplurile cu un nivel de diferen ție re mai sc ăzut sunt mai pu țin apte să
recunoasc ă ciocnirea INTERN Ă a nevoilor. Soluț ia facilă, dar blocant ă pentru evolu ție, este să
fragmenteze conflictul, s ă reprime una din pă rți și să o proiecteze, inconștient, asupra celuilalt. În
exemplul anterior, el se simte presat și se înfurie dac ă își reprimă propria nevoie de intimitate și o
atribuie ei: „Tot timpul vrei s ă fim împreun ă! Nu pot să-mi văd și eu de treburile mele!”. Dac ă ar fi
ceva mai conș tient, și-ar putea asuma propria dorin ță de apropiere și contact emo țional (posibil
de îndeplinit, de pild ă, printr-o plimbare romantic ă prin grădina Botanic ă). Asumând-o, nu mai
rămâne loc pentru acuza ții, judecăți devalorizante sau resentimente.
Partenerii mai înalt individualiza ți traverseaz ă mai puțin frecvent astfel de crize,
deoarece grani țele personale le sunt mai clare și bine definite. Tranzac țiile în cuplu au o not ă de
obiectivitate mai mare și nu sunt înc ărcate cu emoț ii negative. A fi persoane apropiate și
distincte, într-o lume de nivel doi, nu mai sunt percepute ca nevoi mutual exclusive. Mai degrab ă
experiența internă este aceea a unui continuum, cu nevoia de autonomia de autonomie la un
capăt și nevoia de intimitate la cel ălalt.
A te apropia de partener, a te mi șca în direc ția lui (ascultându-i problemele, mergând
undeva împreun ă) înseamnă a renunța la o parte din autonomia ta (în acel timp ai fi putut merge
cu o prieten ă prin magazine sau ai fi putut asculta concertul preferat). Fiecare centimetru SPRE
partener este un centimetru DINSPRE autonomia ta. Cu toate acestea, lipse ște acea separare
netă (și tensiune interioar ă!) de pe nivelurile patru și trei, când singurele tale op țiuni erau „50 de
centimetri sau nimic!”.
Partenerii de cuplu din lumea de nivel doi î și recunosc nevoile ambivalente și alunecă
foarte greu în patternuri de comunicare rigide, simpliste și puternic polarizate. Ei pot, la acest
nivel mult mai sincron și funcțional, să-și afirme puterea și să-și recunoasc ă slăbiciunile; s ă se
simtă competen ți și depăș iți de probleme; s ă se enerveze și să se c almeze; s ă ofere suport
emoțional și să primeasc ă atenție și grijă. Într-un cuvânt, s ă admită în conștiință și SĂ
TOLEREZE gânduri, tr ăiri și nevoi contrare.

NIVELUL 1: INTEGRAREA
Cum o mai fi și treaba asta? Ei, ca orice pozi ție de limită, este mai degrab ă un ideal
decât o realitate interpersonal ă. Pentru cuplurile de pe acest nivel, nevoile de independen ță și
contact emo țional nu mai reprezint ă forțe conflictuale. Ele sunt experimentate ca aspecte
integrate atât ale celor doi parteneri, cât ș i ale relației dintre ei.
Este un fel de nivel cinci întors pe dos: dac ă acolo intimitatea și autonomia erau tr ăite la
fel de amenin țător, aici sunt resim țite ca egal de binef ăcătoare. Ambele sunt ACCEPTABILE ȘI
GRATIFICATOARE, în fiecare moment, și nu conduc la nici o criz ă sau conflict emo țional.
Singurul obiect al negocierii, înrucât mai exist ă o negociere, nu este c ărei nevoi
conflictuale s ă i se răspundă ( tolerând frustrarea celeilalte), ci în ce ACTIVITATE s ă se angajeze
cuplul. Vrei un exemplu, nu-i a șa?
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

85 Exemplu : EL urmărește o emisiune foarte interesant ă pe Discovery Channel (despre
psihologia cuplului), iar EA are chef de pu țină dragoste. El îi poate comunica dorin ța de a vedea
până la capăt emisiunea (e ceva cu 5 niveluri și tocmai au ajuns la ultimul). Sau o poate ruga s ă
amâne pu țin, până va deveni mai excitat. Dar indiferent de ce se negociaz ă, nici unul nu
experimenteaz ă nevoia celuilalt ca amenin țătoare sau egoist ă.
Altfel spus, dac ă au negociat s ă urmărească emisiunea pân ă la final, ceea ce ea
trăiește nu este frustrarea sexual ă, ci o stare de bucurie, ca urmare a rezonan ței cu satisfac ția
intelectuală experimentat ă de el. Iar asta se întâmpl ă chiar dac ă ea nu dă prea mulți bani pe
poveștile astea spuse de psihologi b ătrâni și cu barbă . (Bineînțeles, după aceea urmeaz ă și
sexul!)
Ceea ce vreau s ă spun este c ă partenerii din lumea unu percep autonomia și intimitatea
ca stări ale ființei și nu c a pe pozi ții pe un continuum spa țial. Dacă sunt undeva departe de
partenera mea, apropierea emo țională continuă să existe în mine. O percep, adic ă, deși ea este
la sute de kilometri distan ță. Intimitatea a devenit o stare internalizat ă a ființ ei. O simt indiferent
de locul în care m ă aflu și de activitatea în care sunt angrenat.
Dar cel mai paradoxal aspect asociat cu acest nivel al integr ării este capacitatea
partenerilor de A TR ĂI CONFORTABIL cu diferen țele lor, chiar dac ă aceste diferenț e se referă la
credințe și valori profunde. De exemplu, ei pot avea atitudini religioase diferite (ortodox versus
catolic, evreu versus protestant), f ără ca relația să sufere. Aceasta presupune ca fiecare s ă-l
recunoasc ă pe celălalt ca o PERSOAN Ă DIFERITĂ, liberă să se manifeste în felul ei. Dar
recunoașterea nu este suficient ă. Acceptarea celuilalt, AȘ A CUM ESTE EL, este la fel de
importantă.
Iar acceptarea celuilalt este precedat ă, desigur, de propria acceptare. Persoanele cu
niveluri înalte de diferen țiere și integrare psihologic ă sunt persoane, de asemenea, cu niveluri
înalte de AUTO-ACCEPTARE. A mă accepta nu înseamn ă a da curs celor mai nebune ști gânduri
(aceasta nu este decât impulsivitate!), ci a permite tuturor conț inuturilor mele mentale s ă ajungă
în conștiență. Odată ajunse pe acest etaj al fiin ței mele, gândurile, nevoile și trăirile emoționale
pot fi diferen țiate. Mai departe, Eul con știent poate decide un anumit curs al ac țiunii.
Altfel, este imposibil s ă accept la partenera mea ceea ce resping la mine însumi. Cum
aș putea să-i accept ignoran ța, dacă nu sunt con știent de propria mea ignoranță ? Cum aș putea
să-i accept gre șelile, dacă nu mi le recunosc pe ale mele? Și cum aș putea s ă-i accept dorin țele
așa-zis inferioare, dac ă sunt rupt de propriile mele dorin țe?
Persoanele integrate nu se completeaz ă una pe alta, în sensul c ă nu sunt una
jumătatea celeilalte. ELE SUNT, FIECARE, CÂTE UN ÎNTREG. Ele seam ănă cu coloanele unui
templu: sus țin același acoperiș, dar stau la o anumit ă distanță . Dacă cele două coloane s-ar
apropia foarte mult, templul s-ar pr ăbuși. IUBIREA E STE TEMPLUL! Cam a șa sunt doi oameni
bine diferen țiați care se iubesc: ei sunt individualiza ți, independen ți și totuși sus țin ceva
împreună.
La niveluri înalte de individualizare, rela ția de cuplu este tot mai mult un dialog și tot mai
puțin o fuziune. Cei doi „Eu” stau fa ță în față, fără ca aceasta s ă fie o confruntare sau o lupt ă.
Spre deosebire de fuziune, unde diferen ța este negată , în dialog diferen ța este afirmat ă și
acceptată. Fiecare partener îi r ăspunde celuilalt ca unei persoane întregi și nu ca unei p ărți a
experienței lui. Autonomia și intimitatea devin, în ac est caz, mutual suportive și stimulatoare.

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

86
Bibliografie:

• AIVANHOV, OMRAAM (2001), Gânduri pentru fiecare zi, Editura Prosveta
• BACH, GEORGE (1981), The Intimate Enemy, Avon, New York
• BACH, RICHARD (1984), The Bridge Across Forever, Dell Publishing, New York
• BAR-ON, REVINE (1988), The development of a concept of psychological well-being ,
unpublished doctoral dissertation, Rhodes University, South Africa
• BAWDEN, JENNIFER (2001), Ghidul femeii independente, Humanitas, Bucure ști
• BOWLBY, JOHN (1988), A Secure Base, Harper&Row, New York
• BRANDEN, NATHANIEL (1985), Honoring the Self, Bantam Books, New York
• BRANDEN, NATHANIEL (1988), How To Raise Your Self-Esteem, Bantam Books, New
York
• BRANDEN, NATHANIEL (1996), Cei șase stâlpi ai respectului de sine, Ed. Colosseum,
București
• CARTER-SCOTT, CHERIE (1999), If Love Is A Game, These Are The Rules,
Broadway Books, New York
• CHAPMAN,GARY (1992), The Five Love Languages, Northfield Publishing, Chicago
• COREY, GERALD (1991), Theory and Practice of Co unseling and Psychotherapy,
Brooks Cole, Pacific Grove
• CORNEAU, GUY (2000), Există iubiri fericite, Ed. Humanita s, București
• CORNELIUS, HELENA, FAIRE, SHOSHANA (1989), Everyone Can Win,
Simon&Shuster, New York
• DAFINOIU, ION (2001), Elemente de psihoterapie integrativă , Ed. Polirom
• DE ANGELIS, BARBARA (1987), How to Make Love All The Time, Dell Publishing,
New York
• DE ANGE
LIS, BARBARA (1991), Secrets About Men Every Woman Should Know , Dell
Publishing, New York
• DE ANGELIS, BARBARA (1993), Are You The One For Me, Dell Publishing, New York
• DE ANGELIS, BARBARA (1997), The Real Rules, Dell Publishing, New York
• FELDENKRAIS, MOSHE (1991), Awareness Through Movement , Harper, San Francisc
• FROMM, ERICH (1995), Arta de a iubi, Editura Anima
• GARDNER, HOWARD (1993), Multiple intelligences , Basic Books, New York
• GIBLIN, LES (2000), Arta dezvolt ării relațiilor interumane, Editura Curtea Veche,
București
• GLASSER, WILLIAM (1965), Reality Therapy, Harper&Row, New York
• GOLDSTEIN, JOSEPH, KORNFIELD, JACK (1995), The Path Of Insight Meditation,
Shambhala Publications
• GOLEMAN, DANIEL (1997), Emotional Intelligence, Bantam Books, New York
• GOLEMAN, DANIEL (2001), Inteligența emoț ională, Ed. Curtea Veche, Bucure ști
• GRAY, JOHN (1998), Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus , Ed. Vremea,
București
• GURDJIEFF, G. (1981), L i f e I s R e a l O n l y T h e n , W h e n " I A m " , Ed. Elsevier-Dutton
Publishing Company, New York
• HALPERN, HOWARD (1977), Cutting Loose, Simon&Shuster, New York
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

87 • HALPERN, HOWARD (1983), How To Break Your Addiction To a Person, Bantam
Books, New York
• HATCH, THOMAS (1989), Multiple Intelligences Go to School , în Educational
Researcher , 18, 8
• HEIN, STEVE (1996), EQ for Everybody: A Practical Gu ide to Emotional Intelligence
• HINDY, CARL, SCHWARZ, CONRAD (1990), If This is Love, Why Do I Feel So
Insecure, Fawcett Crest, New York
• HORNER, ALTHEA (1978), Being and Loving, Schocken Books
• JUNG, C.G. (1959), Collected Works , Routledge and Kegon, London
• KARPEL, MARK (1976), Individuation: From Fusion to Dialogue , în Family Process , vol.
15, p. 65
• KEPHART, W. (1988), The Family Society and the Individual , New York
• KOTLER, PH. (1997), Managementul marketingului , Editura Teora, Bucure ști
• LACAN, J. (1937), The looking-glass phase , în International Jour nal of Psychanalysis,
p. 78
• LAMBERT, M., BERGIN, A. (1994), The Effectiveness of Psychotherapy , în Bergin, A.,
Garfield, S., Handbook of Psychotherapy and Behavior Change , New York, Wile y and Sons, Inc.
• LAPLANCHE, JEAN, PONTALIS, J.-B. (1994), Vocabularul psihanalizei , Ed.
Humanitas, Bucure ști
• LELORD, FRANÇOIS, ANDRÉ, CHRISTOPHE (2003), Cum să ne exprimă m emoțiile și
sentimentele , Editura Trei, Bucure ști
• LEONELLI, ELISABETTA LESLIE (1997), Dragoste și sex, Editura Doina
• LEVINE, STEPHEN, LEVINE, ONDREA (1996), Embracing the Beloved: Relationship
as a Path of Awakening , Anchor Paperback Edition
• MILLER, TIMOTHY (1999), Bucură-te de ceea ce ai , Ed. Humanitas
• MITROFAN, IOLANDA, CIUPERC Ă, CRISTIAN (1997), Psihologia rela țiilor dintre sexe ,
Ed. Alternative, Bucure ști
• MITROFAN, IOLANDA, CIUPERC Ă, CRISTIAN (2002), Psihologia vie ții de cuplu,
Editura SPER, Bucure ști
• NUȚĂ, ADRIAN (1999), Interrealitatea. Psihoterapie și spectacol dramatic, Editura
SPER, Bucure ști
• NUȚĂ, ADRIAN (2001), Inocență și închipuire. Psihologia rela ției de cuplu, Editura
SPER, Bucure ști
• NUȚĂ, ADRIAN (2002), Psihologia comunic ării î n cuplu, Editura SPER, Bucure ști
• NUȚĂ, ADRIAN (2002), Suprafața și adâncimile cuplului, Editura SPER, Bucure ști
• OSHO (1994), Spiritualitatea Tantric ă, Ed. Ram, Bucure ști
• PAPADIMA, EUGEN (2002), Psihanaliză și psihoterapie psihanalitic ă, Ed. Jurnalul
Literar
• PEASE, ALLAN, PEASE, BARBARA (2001), De ce bărbații se uită la meci și femeile se
uită în oglindă, Editura Curtea Veche, Bucure ști
• PECK, SCOTT (2001), Drumul către tine însu ți, Editura Curtea Veche, Bucure ști
• POPESCU NEVEANU, PAUL, ZLATE, MIELU, CRE ȚU, TINCA (1996), Psihologie ,
manual pentru clasa a X-a, Ed. Didactic ă și Pedagogic ă, București
• RAJNEESH, BHAGWAN SHREE (1975), The Book of Secrets, Harper&Row, San
Francisco
• RAND, AYN (1964), The Virtue of Selfishness: A New Concept of Egoism , First Signet
Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

88 Printing
• RECHTSCHAFFEN, S. (1996), Timeshifting , Doubleday
• ROBBINS, ANTHONY (2001), Putere nem ărginită, Editura Amaltea
• ROSE KINGMA, DAPHNE (1999), Cele 9 tipuri de parteneri în dragoste, Editura
Humanitas, Bucure ști
• RUBIN, Z. (1982), The love research , în Marriage and Family, Guilford
• SALOVEY, PETER, MEYER, JOHN (1990), Emotional intelligence , în Imagination,
Cognition and Personality , nr. 9, p. 185-211
• SATIR, VIRGINIA (1972), Peoplemaking, Palo Alto
• SCARF, MAGGIE (1980), Unfinished Business, Ballantine Book, New York
• SCHLESSINGER, LAURA ( 1999 ), Zece prostii prin care b ărbații își încurcă viața, Ed.
Image, Bucure ști
• STEKEL, WILHEM (1997), Psihologia eroticii feminine, Ed. Trei, Bucure ști
• STEKEL, WILHEM (1999), Psihologia eroticii masculine, Ed. Trei, Bucure ști
• TENNOV, DOROTHY (1979), Love and Limerance, Stein&Dry, New York
• TITCHENER, E. (1924), A textbook of psychology , Mcmillan, New York
• WALTER, MISCHEL (1990), în Developmental Psychology , 26, 6, pg. 978 – 986
• WATTS, ALAN (1980), Creative Meditations, Celestial Arts, Millbrae, California
• WATTS, ALAN (1985), Th e Way of Zen, Vintage Books, New York
• WHITMAN, WALT (1976), Cartea despre mine însumi , Editura Univers, Bucure ști
• WINNICOTT, D.W. (1953), în International Journal of Psychoanalysis
• YOGANANDA, PARAMAHANSA (2001), Divina iubire, Editura RAM
• ZIGLAR, ZIG (2001), Secretele c ăsniciei fericite, Editura Curtea Veche, Bucure ști
• ZIMMER, HEINRICH (1994), Regele și cadavrul, Editura Humanitas, Bucure ști

Adrian NUȚĂ
Psihologia relației de cuplu și a familiei
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009