ERIMIA Cristina -Elena [614799]

UNIVERSITATEA DIN BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR:

Prof. univ. dr . GHEBREA Georgeta

ABSOLVENT: [anonimizat], 2017

UNIVERSITATEA DIN BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

FACTORI EXPLICATIVI AI
NEPARTICIPĂRII LA VOT A
TINERILOR

COORDONATOR:

Prof. univ. dr . GHEBREA Georgeta

ABSOLVENT: [anonimizat], 2017

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. …………………. 1
CAPITOLUL I. Abordări conceptuale despre neparticiparea la vot ……… 5
1.1. Teorii despre neparticiparea la vot ………………………….. ……………… 5
1.2. Neparticiparea la vot în România ………………………….. ……………… 14
1.3. Neparticiparea la vot a studenților ………………………….. ……………. 17
CAPITOLUL 2. Studiu de caz: Factorii explicativi ai neparticip ării la vot
a tinerilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 21
2.1. Întrebări și ipotezele de cer cetare ………………………….. …………….. 21
2.2. Metodele de cercetare ………………………….. ………………………….. …. 22
2.3. Metode de eșantionare ………………………….. ………………………….. … 24
2.5. Prelucrarea datelor ………………………….. ………………………….. …….. 24
2.6. Testarea ipotezelor ………………………….. ………………………….. …….. 33
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ……………………… 34
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 37
ANEXA NR. 1. CHESTIONAR ………………………….. …………………….. 37
ANEXA NR. 2. CARACTERISTICI SOCIO -DEMOGRAFICI ……… 40
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………… 43

1
INTRODUCERE

În Romania, abstenționism ul cre ște de la an la an, tot mai puțină lume merge la vot, în
special tinerii. Astfel am ales să aflu în cadrul acestei cercetări care sunt motivele pentru care tinerii
din România nu merg la vot. Așadar, aria tematică a acestei lucrări de cerce tare va consta în
abstenționism ul la vot, ce anume îi determină pe tinerii din România să facă o astfel de alegere,
precum și ce părere au ei despre politica desfășurată în țara noastră .
Personal, din momentul în care am împlinit vârsta de 18 ani, am parti cipat la toate alegerile
care au avut loc. Este dreptul meu de a -mi exprima părerea, o fac din respect pentru generațiile din
trecut care s -au luptat ca noi să avem acest drept, pentru că îmi pasă, pentru că vreau un viitor mai
bun, pentru că îmi place dem ocrația iar una din caracteristicele unui țări democrate este votul și
consider că votul meu contează. În vederea acestor considerente, am ajuns la această temă, procesul
fiind unul empiric, bazat exclusiv pe experiența mea și a celorlalți tineri din Român ia de astăzi.
Motivul alegerii acestei teme de cercetare este să aflu de ce tinerii din ziua de astăzi nu
gândesc ca mine, de ce aceștia nu merg la vot, de ce preferă să facă alt ceva când țara are nevoie de
ei și mai ales, de ce nu se implică în toate aspe ctele care țin de viața politică .
Politic a românească are tot mai mare nevoie de susținerea tinerilor, de implicarea acestora,
de idelor lor, de dovada că aceștia vor să facă schimbări în bine pentru țară, pentru ei, pentru
viitoarele generații , acesta rep rezentând și contextul social, politic, cultural și de opinie publică.
Prin urmare,
Lucrarea de cercetare va oferi o nouă perspectivă a problematicii abstenționism ului la vot,
o perspectivă raportată la situațiile politice actuale din campaniile electoral e din România în anul
2017 fiind inovativă prin ceea ce urmărește să obțină. Așadar, rezultatele vor fi relevante pentru a
se urmări contextul social și de opinie publică în cadrul vieții politice astfel încât generațiile viitoare
de tineri să fie mult mai încurajați în procesele politice și în exercitarea propriului drept de a vota
pentru o viață mai bună.

2
Perspectiva teoretică abordată are la bază teoriile despre abținerea la vot ale următorilor
autori precum Grant M. Hayden1, Raymond Hernandez și Chris topher Drew2, Anthony Downs3,
Simona Bușoi4 dar și teoria alegerii sociale dezvoltată de Kenneth J. Arrow și Duncan Black5.
Aceste teorii vor constitui baza teoretică și vor contribui la construcția obiectului științific al lucrării
de față, și anume, abstenționism ul la vot.
Obiectivele cercetării vor fi formulate astfel : (1) în ce măsură participă tinerii la viața
politică și dacă fac parte dintr -un partid politic , (2) s unt tinerii la curent cu viața politică urmărind
emisiuni politice, site -uri politice, sau căutând informații despre politică , (3) î n cadrul social, tinerii
poartă discuții pe teme politice , (4) care este gradul de încredere a l tinerii în partidele politice din
România , (5) tin erii consideră că participarea la vot este o pierdere de timp , (6) care sunt alegerile
la care tinerii au participat până în prezent , (7) î n ce măsură consideră tinerii că votul lor contează
și de ce , (8) v or fi tinerii mai deschiși în actul de a vota dacă consideră că vor primi anumite
beneficii , (9) c um sunt evaluate promisiunile/programul de guvernare din perspectiva tinerilor , (10)
ce anume consideră tinerii atunci când vorbesc de v ot și ce putere atribuie votului, (11) c are sunt
motivele pentru ca tinerii să participe la vot și în ce constă interesul acestora pentr u viața politică
românească actuală .
Ipotezele cercetării au fost formulate având în vedere întrebările cercetării, acestea fiind
răspunsuri probabile, formulate ca legături dintre două sau mai multe fenomene și anume
variabilele dependente și independente . În cazul nostru, variabila dependentă este abstenționism ul
tinerilor, iar variabila independentă este alienarea și alegerea rațională. Astfel, ipotezele cercetării
vor fi formulate după cum urmează:
➢ Ipoteza nr . 1: Cu cât programele de guvernare nu sunt respec tate, cu atât tinerii își pierd
încrederea în cei aleși și decid să nu mai meargă la vot. (Tinerii nu vor merge la vot dacă
vor considera acest demers inutil, fără beneficiul punerii în practică a promisiunilor).

1 Grant M. Hayden, „Abstention: The Unexpected Power of Withholding Your Vote”, Connecticut Law Review vol.
43, 2010.
2 Raymond Hernandez & Christopher Drew, „It's Not Just 'Ayes' and 'Nays': Obama's Votes in Illinois Echo”, New
York Times , 20 decembrie 2007.
3 Anthony Downs, An economic theory of democracy , Harper & Row, Publishers, New York, 1957.
4 Simona Bușoi, Absenteismul electoral în România, un pericol pentru democrație , disponibil la
http://cogito.ucdc.ro/dec2011/ro/absenteismulelectoralinromaniaunpericolsimonabusoi_8.pdf
5 Kenneth J. Arrow, Duncan Black, Social choice and individual values , 2002, disponibil la
https://sites.duke.edu/niou/files/2014/06/Arrow -Social -Choice -And-Individual -Values.pdf

3
➢ Ipoteza nr . 2: Cu cât tinerii cred că votul lor nu poate fi decisiv la câștigarea alegerilor de
un partid anume, cu atât abstenționism ul crește. (Această neîncredere în forțele lor și ale
oamenilor obișnuiți de a schimba societatea în care trăiesc indică prezența alienării
psihosociale).
➢ Ipoteza nr . 3: Tinerii nu cred că un partid le poate rezolva problemele cu care se confrunta
și astfel decid că nu merită să voteze.
De asemenea, conceptul utilizat în demersul lucrării de cercetare este abținerea definită
astfel : „Abținerea este un termen în procedura d e alegere pentru cazul în care un alegător se abține
să voteze. Aceasta poate să apară în contextul unui vot public destinat să selecteze între candidați
pentru o funcție politică, sau să treacă judecata pe o propunere oficială. În astfel de cazuri, abține rea
descrie, de obicei, ceea ce se întâmplă atunci când un alegător nu merge la urne în ziua alegerilor ”6.
„Abținerea poate apărea și în contextul unui organism de luare a deciziilor mai mici, cum ar fi cel
legiuitor, instanța de judecată, facultatea de dr ept sau la școală. În aceste cazuri, abținerea este
adesea un act mai afirmativ, care descrie ceea ce se întâmplă atunci când un membru se prezintă ,
și, astfel, se implică în scopul realizării unui cvorum, dar apoi refuză să voteze sau, în conformitate
cu unele proceduri, votează „prezent ” sau „abținere ” (refuzul de a vota „da” sau „nu”)”7.
Metodele de cercetare utilizate în tratarea subiectului de analiză a abstenționism ului
electoral în România sunt sondajul și chestionarul. Ca metodă de cercetare, am co nsiderat că
sondajul este cel mai potrivit pentru a obține rezultate cât mai solide. Am ales sondajul de opinie
ca și metodă de cercetare pentru a intra direct în contact cu opinia publică, pentru că îmi doresc o
cantitate cât mai mare de informații și ace sta îmi poate oferi posibilitatea de a genera rezultatele cu
un grad crescut de probabilitate și mă ajută să îmi testez ipoteze le. Deși sondajul de opinie pe teme
politice a reușit să se impună în conștiința publicului larg, putem afirma că metoda aceasta
abordează o gamă mai largă de probleme sau aspecte prezente în spațiul social. Astfel, cercetarea
de față își găsește aplicabilitate de fiecare dată când urmărim „investigarea științifică a
preocupărilor intereselor, atitudinilor, comportamentelor, opiniil or, convingerilor intereselor
individuale de grup (colective) ”8. Sondajul de opinie publică are ca scop cunoașterea „complexului

6 Grant M. Hayden, „Abstention: The Unexpected Power of Withholding Your Vote”, Connecticut Law Review vol.
43, 2010, p. 588, Disponibil la: http://scholarlycommons.law.hofstra.edu/faculty_scholarship/560 .
7 Raymond Hernandez & Christopher Drew, „It's Not Just 'Ayes' and 'Nays': Obama's Votes in Illinois Echo”, New
York Times , 20 decembrie 2007, disponibil la http://www.nytimes.com/2007/12/20/us/politics/20obama.html
8 Traian Rotari u, Petru Ilut, Ancheta sociologică si sondajul de opinie. Teorie si practică (ediția a II -a, revăzută si
adăugită), Ed. Polirom, Iasi, 2006, p. 12 -21

4
preferințelor exprimate de un număr semnificativ de persoane referitoare la o problemă de
importanță generală iar acest tip de cercetare sociologică se fondează: pe modalitățile interogative
de culegere a informațiilor și pe tehnicile de eșantioane și are ca notă diferențială restrângerea ariei
de cunoaștere la opinia publică ”9.
Conform lui Septimiu Chelcea, c hestionarul este „instrumentul de culegere a datelor utilizat
în cadrul metodei, cu ajutorul acestuia sunt culese date si informații de la subiecții chestionați. În
esență chestionarul reprezintă un ansamblu de întrebări, ordonate logic, după conținut, după modul
de administ rare sau după forma întrebărilor administrat de către operatorii de anchetă ”10.
Chestionarul acestei cercetări este alcătuit din 17 întrebări închise, deschise și semideschise (în
funcție de formă), cu unul sau cu mai multe variante de răspuns dar, am folos it și întrebări cu scale
de evaluare. În funcție de întrebare, tinerii vor folosi răspunsuri exclusive( o singură variantă de
răspuns), răspunsuri multiple (mai multe variante de răspuns) și răspunsuri tip clasament( în funcție
de nivelul de preferință). C a și tipuri de întrebări pentru acest chestionar adresat tinerilor, am folosit
întrebări factuale, de opinie, întrebări socio -demografice pentru a afla câteva date personale despre
respondenți dar și o întrebare filtru care are rolul de a elimina din chest ionar persoanele care au
participat la ultimele alegeri din anul 2016.
Corpus -ul de referințe pus la contribuție în vederea tratării subiectului de abstenționism la
vot constă în reviste din domeniul științelor politice precum Journal of Youth Studies , Perspectives
on Political Science , Annual Review of Political Science , American Politics Science Revue ,
Connecticut Law Review , și altele regăsite pe paginile web a mai multor instituții de învățământ
precum Princeton, Hofstra School of Law, Duke University sau University of Pennsylvania . De
asemenea, cărțile autorilor menționați pentru baza teoretică au fost recuperate cu ajutorul Google
Books.

9 Septimiu Chelcea, Tehnici de cercetare sociologică , Școala națională de studii politice și administrativ e, București,
2001, p. 60.
10 Septimiu Chelcea, Chestionarul în investigația sociologică , Ed. Stiințifică si Enciclopedică, Bucuresti, 1975, 37.

5
CAPITOLUL I. Abordări conceptuale despre neparticiparea la vot

1.1. Teorii despre neparticiparea la vot

Mai mult de o jumătate de secol , științe politice compo rtamentale a u modelat viziunea
dominantă a persoanelor care nu votează în privința deficitelor de implicare și de resurse. În timp
ce non -alegătorii, într -adevăr, mai puțin educați, mai săraci, și mai tineri , sunt mai puțin politic
implicați , alte cercetăr i sugerează că mulți dintre ei se abțin în mod activ din cauza lipsei de
încredere în sistemul politic.
Participarea cetățenească a captivat gânditorii politici înainte de dezvoltarea științei politice
comportamentale moderne, în a doua jumătate a secolul ui 20, și a fost cultivată mai ales la începutul
gândirii politice americane. De exemplu, Madison scrie în Federalist 57 că votul universal, având
alegătorii definiți ca un „corp mare al oamenilor din Statele Unite ale Americii”11, a fost esențial
pentru gu vernarea meritocratică și populară receptivă. Tocqueville susținea că implicarea politică
a americanilor a supra -aglomerat clivajele sociale și de clasă, prevenind genul de ciocniri violente
dintre facțiuni comune în Europa, în acea epocă : „În țările cu vo t universal, majoritatea nu este
niciodată pusă la îndoială, deoarece nici un partid nu se poate stabili singură, în mod rezonabil, ca
reprezentant al celor care nu au votat”12.
Dincolo de teorie normativă, cu toate acestea, mulți cercetători au observat m odele inegale
de participare, în special în rândul membrilor de partid minoritar, cei defavorizați , cu atât mai puțin
educați, care sunt cei mai izolați din grupurile dominante în societate. Această preocupare a
contribuit la mai mult de 50 de ani de studi i comportamentale. Înarmați cu o memorie în continuă
expansiune a datelor publice de votare și a metodologiei statistice sofisticate pentru analiză,
oamenii de științe politice comportamentale și -au propus să identifice diferențele individuale sau
barierel e instituționale care influențează prezența la vot.

11 Hamilton, Alexander, James Madison and John Jay, The Federalist Papers . Clinton Rossiter (ed.), New York: Sign et
Classic, 2003, p. 349.
12 Tocqueville, Democracy in America and Two Essays on America , New York: Penguin Books, 2003, p. 226.

6
Instituțiile democratice iau deciziile cele mai importante votându -se asupra lor. Publicul
alege reprezentanți la nivel federal, de stat și la nivel local, care, la rândul lor, utilizează procedurile
de vot pentru a adopta legi și ordonanțe.
Oamenii participă mai direct în procesul legislativ prin voturile cu inițiativă, la referendum,
sau re -votare. Instanțele superioare (și unele mai mici), cu mai mulți judecători, rezolvă de obicei
cazurile prin votur i. Nenumărate alte organizații urmează procedurile de vot pentru a lua decizii
mai importante.
Cele mai multe dintre aceste instituții democratice, cu toate acestea, permit de asemenea,
oamenilor să se abțină, să -și refuze votul lor. În unele cazuri, oame nii se abțin atunci când aceștia
sunt indiferenți la alegerile electorale, sau atunci când judecă beneficiile votului , fiind compensat
de costuri. În alte cazuri, atunci când, de exemplu, un potențial alegător are un conflict de interese,
o instituție poat e obliga unul dintre membrii săi să se abțină cu un fel de indiferență forțată. Ipoteza
de bază în ambele cazuri, este că abținerea, spre deosebire de vot, este neutră în ceea ce privește
rezultatul. Dar, în timp, contururile dreptului de vot au făcut obie ctul unei cantități imense de
cercetări în mai multe discipline, iar abținerea, în ciuda legăturii sale evidente cu dreptul de vot, a
fost aproape complet ignorată.
În schimb, cei mai mulți savanți și alegători realizează ipoteze de bază cu privire la natu ra
și efectul abținerii. În primul rând, ei presupun că o abținere afectează toate alternativele în egală
măsură. În cazul în care, de exemplu, o legislatură votează o propunere, se consideră că o abținere
are întotdeauna ca efect distribuirea puterii de v ot membrului prin abținere de 50% pentru și
împotriva trecerii. Acest lucru, desigur, este în concordanță cu ideea că, toate lucrurile fiind egale,
abținerile sunt neutre în ceea ce privește rezultatul. În al doilea rând, oamenii presupun că
alternativa pr eferată a alegătorului va fi mai puțin probabil să câștige în cazul în care alegătorul se
abține, deși, mai multe șanse de câștig su nt dacă acesta votează. Scoaterea sprijinului total a unui
potențial al unui vot și înlocuirea acestuia cu propunerea de 50% de abținere ar trebui să slăbească
șansele de alternativă preferată a alegătorului. Aceste două ipoteze ghidează gândirea pe abțineri
la toate nivelurile democratice de luare a deciziilor, și au fost încorporate în orice, de la procedurile
de vot la un co nflict de norme ale intereselor.
Teza acestui capitol este că aceste presupuneri fundamentale cu privire la abținere sunt
false. Prima parte a articolului definește abținerea și unele dintre definiții detaliază lucrările

7
academice pe ceea ce motivează deci zia de a se abține de la alegeri mari și organisme parlamentare
mai mici. Cea de a doua parte face uz de alegerea rațională și teoria puterii de vot pentru a
demonstra că ipotezele de bază despre abținere sunt greșite. Inițial, există mai multe situații
potențiale, care se încadrează în ceea ce este cunoscut sub numele de „Paradox ul Neprezentării”,
în cazul în care alegătorii ajută la alternativa lor favorizată prin reținere la vot. Mai important,
există multe situații în care abținerea nu exprimă indiferen ță 50-50 în ceea ce privește rezultatul.
În schimb, sub mai multe proceduri de vot într -o gamă largă de instituții democratice, abținerea
plasează un punct pe scară pentru (sau contra) una dintre alternative. Împreună, aceste constatări
vor fi considerate pentru ipotezele noastre de bază cu privire la abținere și justificarea pentru multe
dintre procedurile de vot în instituțiile noastre democratice cele mai semnificative.
Abținerea este un termen în procedura de alegere pentru cazul în care un alegător se abține
să voteze. Aceasta poate să apară în contextul unui vot public destinat să selecteze între candidați
pentru o funcție politică, sau să treacă judecata pe o propunere oficială. În astfel de cazuri, abținerea
descrie, de obicei, ceea ce se întâmplă at unci când un alegător nu merge la urne în ziua alegerilor13.
Abținerea poate apărea și în contextul unui organism de luare a deciziilor mai mici, cum ar
fi cel legiuitor, instanța de judecată, facultatea de drept sau la școală. În aceste cazuri, abținerea
este adesea un act mai afirmativ, care descrie ceea ce se întâmplă atunci când un membru se
prezintă , și, astfel, se implică în scopul realizării unui cvorum, dar apoi refuză să voteze sau, în
conformitate cu unele proceduri, votează „prezent ” sau „abținer e” (refuzul de a vota „da” sau
„nu”)14. Bineînțeles, abținerea poate să apară și în legislaturile în care un membru nu reușește să
apară, „eșuând să cotizeze în scopul unui cvorum”15. Dar, dacă votul este o alegere publică mare
sau un mic organism de luare a deciziilor, abținerea, pur și simplu, descrie eșecul de a vota pentru
una dintre alternative.
Așadar, este legitimă o întrebare : De ce alegătorii eligibili se abțin să voteze? Mai multe
dintre instrumentele teoretice primare pentru analiza sistemelor de v ot oferă foarte multă atenție
acestei nelămuriri. Teoria alegerii sociale, după cum a fost dezvoltată inițial de Kenneth Arrow și

13 Grant M. Hayden, „Abstention: The Unexpected Power of Withholding Your Vote”, Connecticut Law Review no.
585, 2010, p. 588, Di sponibil la: http://scholarlycommons.law.hofstra.edu/faculty_scholarship/560 .
14 Raymond Hernandez & Christopher Drew, „It's Not Just 'Ayes' and 'Nays': Obama's Votes in Illin ois Echo”, New
York Times , 20 decembrie 2007, disponibil la http://www.nytimes.com/2007/12/20/us/politics/20obama.html
15 Abdul G. Noury, Abstention in Daylight: Strategic Calculus of Voting in the European Parliament , 121 Publication
Choice, 200, 2004.

8
Duncan Black,16 acordă puțină atenție la decizia de a nu vota17. Cele mai multe dintre aspectele lor
teoretice funcționează sub presupunerea că profilurile individuale de preferință, care pot include
atât relațiile preferențiale și indiferența, sunt de fapt introduse într -o funcție de alegere socială
pentru a produce o alegere socială. Cu alte cuvinte, ei presupun că , de obicei , oamenii votează să –
și exprime preferințele. În mod similar, teoreticienii care s -au preocupat cu votul de putere, cu
câteva excepții recente, nu au acordat atenție abstenționism ului alegând în schimb să se concentreze
pe măsurarea puterii de vot după ce deci zia inițială s -a votat.
Cea mai mare parte a activității desfășurate în a răspunde la întrebarea de ce alegătorii se
abțin de la vot, provine din cadrul teoretic al teoriei alegerii raționale. Anthony Downs, în lucrarea
sa clasică, O teorie economică a dem ocrației , a stabilit teoria prin care descrie decizia individuală
de vot sau de abținere, în termeni de calculare a utilității așteptate18. Pentru Downs, formula de
bază arată așa: R = PB – C, unde R este utilitatea așteptată de la vot, P este probabilitate a că votul
unui individ va fi decisiv, iar B este beneficiul, fluxul de utilitate, care provine de la alegerea cu
succes a alternativei preferate sau a candidatului și C este costul de votare. Astfel, formula lui
Downs a promis să ofere oamenilor de științ e sociale un instrument util pentru a explica și prezice
comportamentul de vot. Această formulă, însă, a dat imediat naștere unei probleme în ceea ce
privește prezența la vot.
În cele mai multe aplicații ale formulei, în special în alegerile mari, probabi litatea de
distribuire a votului decisiv este infinit mai mică. Acest lucru scade valoarea lui PB spre zero, iar
acesta este astfel compensat de cel mai mic cost pentru vot. Formula de bază, atunci, prezice că cei
mai mulți oameni raționali își vor dedica rar, sau niciodată, timp pentru a vota. Aceasta este,
desigur, în contradicție cu faptul că milioane de oameni se arată cu regularitate la urne. Astfel,
problema participării la vot a fost faptul că mai mulți oameni votează decât se poate explica prin
form ula lui Downs. Acest lucru a condus la o mai mare consternare în domeniul alegerii raționale,

16 Kenneth J. Arrow, Duncan Black, Social choice and individual values , 2002, disponibil la
https://sites.duke.edu/niou/files/2014/06/Arrow -Social -Choice -And-Individual -Values.pdf
17 Gerald Garvey, „The Theory of Party Equilibrium”, American Politics Science , no. 29, 29, 1966.
18 Anthony Downs, An economic theory of democracy , Harper & Row, Publishers, New York, 1957, p. 36, disponibil
la http://polisci2.ucsd.edu/foundation/documents/06Downs1957.pdf

9
ceea ce duce în cele din urmă la Bernard Grofman care pune întrebarea dacă prezența la vot a fost
„paradoxul care a schimbat teoria alegerii raționale”19.
Faptul că oamenii votează în număr mare a însemnat că mulți oameni acționau irațional sau
că era ceva în neregulă cu formula. Bănuind aceste lucruri, William Riker și Peter Ordeshook au
refăcut formula în forma sa actuală, prin adăugarea unui termen, D, destinat să capteze beneficiile
de a vota fără legătură de a fi decisiv pentru rezultat20.
Această formulare a teoriei alegerii raționale de bază se aplică în două corpuri ale literaturii
empirice care răspunde la întrebarea de ce oamenii votează, un corp pentru ale gerile publice mari,
și unul pentru organismele legislative mai mici. Cercetările cu privire la deciziile oamenilor la vot
(sau nu) în alegerile publice sunt destul de ample, cuprinzând examinări ale cauzelor participării la
vot în număr mare de alegeri21. Pentru electorate mari, abținerea este adesea privită ca o expresie
de indiferență. Indiferența ar avea, prin urmare, un rol în menținerea abținerilor, deoarece alegătorii
cu ușoare preferințe pentru un candidat ar fi mai puțin înclinați să voteze decât a legătorii cu mai
multe preferințe substanțiale. Una din cauzele de abținere, atunci, este indiferența alegătorilor.
Ceea ce Downs a denumit „indiferență egală” pentru alternativele electorale arată că una
dintre cele două cauze majore de abținere a alegăto rului este alienarea22. Pentru un alegător alienat ,
pot exista beneficii instrumentale pentru alegerea unui anumit candidat, și, prin urmare, un astfel
de alegător nu este neapărat indiferent. Dar, acest beneficiu este compensat în ecuația de valoarea
de pr otest împotriva unui sistem politic, care oferă astfel de alegeri proaste. Această valoare poate
fi descrisă în mod alternativ ca un beneficiu non -instrumental al abținerii (satisfacția de a înregistra
nemulțumirea) sau ca un cost al votării (pierderea din avantaj). Alegătorii înstrăinați se pot abține
în diferite moduri. În multe cazuri, aceștia nu se prezintă la urne în ziua alegerilor. În țările în care
votul este obligatoriu, neprezentarea la vot este, evident, o metodă mai puternică de înregistrare a
nemulțumirii, și, prin urmare, un astfel de protest prin abținere a fost observat și studiat în locuri
precum Brazilia și fosta URSS.

19 Bernard Grofman, „Is Turnout the Paradox That Ate Rational Choice Theory”, în Information, participation, and
choice: An economic theory of democracy in perspective , The University of Michigan Press, 1993, p. 95, disponibil la
http://www.s ocsci.uci.edu/~bgrofman/B58 -Turnout -Paradox.pdf
20 William H. Riker & Peter C. Ordeshook, „A Theory of the Calculus of Voting”, American Politics Science Revue ,
no. 25, 1968, pp. 25 -28, disponibil la http://www.uky.edu/~clthyn2/PS671/Riker_1968APSR.pdf
21 Richard L. Hasen, „Voting Without Law?”, University of Pennsylvania Law Review, vol. 144, 1996, p. 2137,
disponibil la http://scholarship.law.upenn.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=3529&context=penn_law_review
22 Anthony Downs, op. cit., p. 262.

10
Alegătorii alienați, își pot face, de asemenea, intențiile clare apărând la urne și prezentând
un vot de protest. În unele jurisdicții, chiar și în Statele Unite ale Americii, buletinul de vot oficial
conține o categorie cu opțiunea „Nici unul de mai sus”. În alte locuri, alegătorii pot anula în mod
intenționat votul cu un X la votare. Protestul poate fi acela al unui singur i ndivid sau a unei
campanii mai organizate. În orice caz, abținerea este o modalitate de a -și exprima nemulțumirea
față de candidați sau, în unele cazuri, față de întregul sistem politic.
Desigur, oamenii se pot abține din tot felul de alte motive, cele mai multe dintre aceste
motive au de a face cu costurile relative non -instrumentale și beneficiile pentru vot. Costurile
aferente votării, de exemplu, pot fi determinate de condiții de boală, condiții meteorologice
nefavorabile, sau cerințe dificile de înregi strare.
Acestea fiind spuse, nici una dintre teoriile abstenționism ului alegătorilor nu consideră că
o decizie de a se abține exprimă altceva decât indiferență față de alternativele de vot. În unele
cazuri, atunci când se spune că indiferența conduce deci zia, acest lucru este destul de evident. Dar,
chiar și atunci când abținerea este un produs de înstrăinare a alegătorilor sau o altă combinație de
costuri și beneficii, nu există nici o pretenție că abținerea este destinat ă să nu aibă nici un efect
asupra trecerii unei propuneri sau alegerii unui anumit candidat. Abținerea în alegeri mari publice
este considerată a fi neutră în ceea ce privește rezultatul.
Așadar, concepțiile larg răspândite despre abținere sunt greșite în două privințe. În primul
rând, exi stă circumstanțe în care alegătorii eligibili sunt mai susceptibili de a obține rezultatele
dorite prin abținere, mai degrabă decât prin vot. În al doilea rând, în multe proceduri de vot, o
abținere are ca efect un vot ponderat cu greutate variind de la pu țin mai mult de jumătate din vot la
un vot în deplină favoare sau împotriva unei anumite alternative.
Abținerea are un efect surprinzător asupra rezultatelor într -un fenomen numit „Paradoxul
neparticipării”. Peter Fishbum și Steven Brains au descris mai î ntâi paradoxul într -un articol în
Revista de Matematică23. În acel articol, autorii vorbesc despre un cuplu al cărei mașină s -a stricat
în drum spre vot, prevenind procesul de votare pentru candidatul lor preferat. Astfel, candidatul lor
preferat este elimi nat în primul stadiu al electoratului, dar cel de -al doilea candidat favorit câștigă
alegerile în cel de -al treilea stadiu. După alegeri, cuplul descoperă că dacă ar fi votat, candidatul

23 Peter C. Fishburn & Steven J. Brams, „Paradoxes of Preferential Voting: What Can Go Wrong with Sophisticated
Voting Systems Designed To Remedy Problems of Simpler Systems”, Mathematics Magazine , 1983, p. 207, disponibil
la https://www.ime.usp.br/~rbrito/docs/voting/2689808.p df

11
lor favorit ar fi câștigat primul stadiu, dar ar fi pierdut în fața c andidatului mai puțin favorit în final.
Cuplul, în alte cuvinte, a obținut un rezultat mai bun prin absența la vot față de ceea ce ar fi obținut
votând cu preferințele lor reale. Aceasta este o instanță denumită de către Fishburn și Brams ca fiin
paradoxul neparticipării.
Paradoxul neparticipării demonstrează că, în unele situații, oamenii pot obține rezultatele
dorite dacă se abțin de la vot. Cu toate acestea, există o a doua caracteristică a abstenționism ului,
mult mai puternică, și anume, abținerea este echivalentă cu un vo t în plus către candidatul
alternativ. Acest lucru apare dintr -o ramură de dezvoltare rapidă a teoriei alegerii sociale denumită
teoria puterii de vot. Teoria puterii de vot se conce ntrează pe sistemele de votare cu greutate în care
votanților li se oferă diferite modalități de influență în privința rezultatului unei alegeri. Acest tip
de sistem de vot este utilizat peste tot, de la Consiliul Uniunii Europene a Miniștrilor la ședințele
acționarilor (în cazul în care voturile sunt pondera te cu numărul de acțiuni), la Colegiul Electoral
din S.U.A. Puterea de vot este definită în mod obișnuit ca fiind capacitatea de a influența rezultatul.
Înțelegerea primară a teoriei puterii de vot este faptul că puterea de vot nu este același lucru ca și
sau chiar proporțional cu greutatea votului24.
Efectul abținerii depinde, în mod evident, de procedurile electorale în vigoare. O
caracteristică de procedură este deosebit de importantă: dacă alegerile utilizează o cotă absolută
sau relativă. O cotă este p ragul de decizie pentru alegeri. Alegerile utilizează în mod obișnuit
contingențe, cum ar fi cerințele regulii majorității. O propunere este trecută în cazul în care
greutatea totală a votului pentru aceasta este egală sau mai mare decât cota. În multe caz uri,
abținerile au un efect surprinzător asupra rezultatelor. Principiul de bază este că o abținere exprimă
indiferență fie prin lipsa de influență asupra rezultatului sau fiind echivalentul a răspândirii unei
puteri de vot în mod egal între alternative.
Implicațiile complete ale efectelor abținerii sunt dincolo de domeniul de aplicare al acestui
capitol. În general, cu toate acestea, decalajul dintre percepție și realitate în ceea ce privește
impactul abstenționism ului asupra rezultatelor poate fi acoperi t în câteva moduri diferite, prin
schimbarea percepției sau schimbarea realității. Schimbarea percepției ar implica educarea
alegătorilor și a altor factori de decizie cu privire la efectul potențial al nedivulgării voturilor.

24 Dan S. Felesenthal & Moshe Machover, The measurement of voting power: Theory and practice, problems and
paradoxes , 1998, pp. 2 -3, disponibil la https://books.google.ro/ books?id=GfM_AAAAQBAJ&printsec=frontcover

12
Schimbarea realității a modu lui în care sunt luate în calcul abținerile este, de asemenea, o
posibilitate. Cel mai simplu mod de a face acest lucru ar fi prin adoptarea unor proceduri care va
contoriza abținerile în mod egal divizând greutatea unui vot potențial între alternative. Ac est lucru
ar asigura că o indiferență a unui potențial alegător a simulat în favoarea unei alte valori, sau a fost
forțată de un conflict de inter ese și este ponderată în mod corespunzător cu rezultatul.
În orice caz, ajustări ale percepției sau realitate a abstenționism ului trebuie să fie sensibilă
la situația de vot specială la îndemână. Cu puține excepții, alegerile mari utilizează cotele cu
majoritate simplă, și, prin urmare, nu sunt în mod normal obiectul acestei caracteristici special e de
abținere. In stituțiile democratice mai mici, cu toate acestea, sunt mult mai susceptibile să utilizeze
cerințe de vot minoritar. Și aceste instituții mai mici își pot implica alegătorii, cu o gamă largă de
experiență.
Punctul modern de vedere asupra abținerii este ca reprezintă o activitate negativă
comentând asupra problemelor din cadrul sistemului. Alegătorii care nu votează sunt în general
considerați ca fiind „fără drepturi”. Acest lucru poate însemna pierderea dreptului de vot,
eliminarea dreptului de vot sau mai multe dintre drepturile unui cetățean. Cu toate acestea, în sensul
de abținere, lipsa drepturilor sugerează o situație în care alegătorii consideră că acestea sunt
eliminate dintr -un proces politic în care nu se pot angaja sau care nu îi reprezintă. Lipse t a atribuit
acest lucru pentru grupurile dezavantajate social și economic în societate, lipsite de organizare
pentru a se face auzite, și, prin urmare, devenind fără drepturi25. Mai multe studii recente de
prezența scăzută la urne în SUA, s -au folosit, de asemenea, de acest argument26. În acest caz,
sistemul nu ia în considerare interesele lor: ei nu se simt parte a procesului politic. Cu toate acestea,
ei ar putea să evite în mod activ sistemul ca nedemocratic, corupt sau într -un fel ineficient și din
care aceștia doresc să rețină legitimizarea care reprezintă votul în sine, sau la extremă,
deligitimizarea prin faptul că nu votează27.
În legătură cu contextul economic, există două ipoteze principale pentru comportamentul
absent. Prima dintre ele se referă l a funcțiile mai înalte și mai bune de prosperitate economică a
unei țări (PIB, inflație, ocuparea forței de muncă, etc.), ceea ce înseamnă că indivizii (alegători),

25 Lipset, S. M., Political Man. The Social Bases of Voting, London: Heinemann, 1983, p. 227, disponibil la
https://archive.org/stream/politicalmansoci00inlips/politicalmansoci00inlips_djvu.txt
26 Rosenstone, S., J. Hansen, Mobilization, Participation, and Democracy in America , New York: Macmillan, 1993,
p. 176, disponibil la https://www.princeton.edu/csdp/events/Participation2000/goldstein.pdf
27 Jocelyn A.J. Evans, Voters and voting, An introduction , SAGE Publications, London Thousand Oaks, New Delhi,
2004, p. 151, disponibil la https://books.google.ro/books?id=5YJDDBd_HbcC&printsec=frontcover

13
vor fi implicați mai mult în procesul de votare : „Societatea stabilă (care ar putea include , cu
siguranță o afluență economică) i -ar face pe oameni mai dezinteresați în chestiuni politice, la rândul
său”28. Veniturile mai mari prezintă o probabilitate mică de a fi legată de participarea de vot, ceea
ce duce la creșterea deturnării abținerii de la vot.
Cu toate acestea, există ș i un punct de vedere opus celui de mai sus. În cazul în care nivelul
economic va scădea (PIB scade, crește șomajul, etc.), acesta poate afecta alegătorii în sensul de a
mări urnele în secțiile de votare. În conformitate cu a cest nou context, comportamentul alegătorilor
este de natură să se schimbe în direcția problemelor individuale/familiale de rezolvare, în
încercarea de a -și rezolva criza personală, la nivel micro. Există șanse mai mari ca alegătorii cu
situație financiară mai scăzută să fie incluși în procesul de votare pentru interese pragmatice. Astfel,
această ipoteză este diferită de punctul de vedere de mai sus, în care indivizii se angajează la
bunăstarea societății, deoarece, în acest caz, ei se concentrează numai p entru creșterea individuală.
Ipoteza aceasta s -ar putea să adere în ceea ce privește țările care nu au fost încă pe deplin dezvoltate
în mod democratic și din punct de vedere economic, cum ar fi Albania, sau cu un alt curs de
dezvoltare, spre deosebire de cele dezvoltate, care și -au mutat accentul de bunăstare a comunității
pe interesul personal. Pe de altă parte, există și o altă corelație potențială cu rate le scăzute ale
economiei. Alegătorii ar putea să nu fie deloc implicați în chestiuni politice. Confr untându -se cu
probleme economice, un potențial alegător își petrece energia încercând să supraviețuiască situația
dificilă, nu prin participarea politică29.
După cum s -a menționat mai sus, toate ipotezele rămân la nivelul ipotezei, dat fiind faptul
că comp ortamentul de vot ar trebui să fie studiat în toate dimensiunile sale, să prezinte un rezultat
mai complet și exact. Mai mult decât atât, există o altă problemă acceptată de către teoreticieni:
aspectul economic este doar unul dintre aspectele care influen țează comportamentul de vot. Blais
admite că „nu există o relație clară între aspectele economice și alegerile electorale”30.
Întrebarea teoretică care apare atunci când se studiază votul absenților ca antipod la
întrebarea de ce alegătorii vor merge la urn e este : de ce alegătorii nu merg la vot? Două perspective
teoretice majore care să explice comportamentul abstenționism ului sunt asociate cu teoria rațională
și ideologică de comportament. În cazul în care calculul analizei cost -beneficiu al alegătorilor

28 Ibidem, p. 160.
29 Rosenstone, S., J. Hansen, op. cit. , pp. 24 -25.
30 Blais, Andre, “What affects the voter Turnout?”, Annual Review of Political Science , no. 9, 2006, pp. 111 -125,
disponibil la https://www.princeton.edu/csdp/events/Achen031110/Achen031110.pdf

14
raționali se sprijină pe partea costurilor, prin urmare, aceștia pierd mai mult decât ar putea câștiga
din exercitarea dreptului de vot, iar alegătorii se vor abține. Alegătorii care își susțin partidul sau
liderul, în cazul în care sunt dezamăgiți de perfo rmanța acestuia în activitatea lor, ei vor alege,
probabil, dreptul de a nu vota31.
Mai există și alte situații în care nu își exercită dreptul de vot din cauza indiferenței,
oboselii, etc, reprezentative mai mult în ceea ce privește comportamentul alegăto rilor apatici;
plecarea în vacanță în ziua alegerilor, uitând să voteze, să nu se înregistreze pe listele electorale
etc. Cu toate acestea, acest tip de comportament nu poate fi complet evitat, deoarece derivă sau
este în general asociat cu alte tipuri de comportament, cum ar fi oboseala din activitatea actorilor
politici. Tipurile de comportament de vot sunt conectate între ele, nici nu pot fi analizate pe cont
propriu și nu se pot oferi predicții mai exacte pentru fiecare, ca un singur factor (subiectiv d e
percepție) integrat. Teoretic, aceste motivații sau factori de influență, care sunt împărțite în nivel
micro și macro, sunt cruciale pentru decizia de votare sau abținere a alegătorilor în ziua alegerilor.

1.2. Neparticiparea la vot în România

Privind în ansamblu fenomenul electoral românesc, reinventat si regăsit de români după
evenimentele din decembrie 1989, odată cu reinstaurarea democra ției în România, constatăm o
tendin ță de scădere în timp a interesului alegătorilor, tendin ță eviden țiată de prezența din ce în ce
mai scăzută la vot.
Această tendin ță se regăsește si în cazul alegerilor preziden țiale. În 2009, la primele alegeri
preziden țiale care s -au desfășurat separat de alegerile parlamentare, propor ția în care a scăzut
prezen ța la vot a fost ma i mică fa ță de alegerile parlamentare. În cazul alegerilor preziden țiale miza
este mai clară – este vorba despre a vota un singur om dintre mai mul ți candida ți pe care alegătorii
îi cunosc si fa ță de care au opinii si sentimente clar conturate. În cazul al egerilor preziden țiale
atenția cetă țenilor este mai puternic captat ă prin intermediul mass -media. Așadar, războiul mediatic
dintre păr țile implicate este mai spectaculos si are un impact emo țional mai puternic. Prezen ța mai
numeroasă la vot în cazul aleger ilor preziden țiale fa ță de cele parlamentare nu are legătură cu un
raționament cu privire la beneficiile posibile viitoare pentru societate si pentru individ, ci este o

31 Jocelyn A.J. Evan s, op. cit. , p. 163.

15
manifestare mai intensă a sentimentelor pe care alegătorii le au pentru unul sau altul dintre
candida ți.
Cu toate acestea, dacă în 1990 prezen ța la vot a fost un record greu de egalat, si pentru acest
tip de alegeri , abstenționism ul a crescut odată cu trecerea anilor. În ceea ce privește
referendumurile, prezen ța la vot a fost influen țată și de alegerile cu care referendumul a fost uneori
asociat. Astfel, în 2009, faptul că referendumul pentru parlament ul unicameral a fost asociat cu
alegerile preziden țiale a determinat o prezen ță mai mare la vot. Pe de altă parte, asocierea
referendumului pe ntru votul uninominal cu alegerile europarlamentare în 2007 nu a condus la
creșterea numărului de participan ți la vot.
Ce determină , așadar, acest fenomen? Din studiile realizate cu privire la acest aspect rezultă
că există o tendin ță la nivel mondial de c reștere a abstenționism ului. Explica țiile date de unii
cercetători se referă la o criză a valorilor democra ției, trăgând un semnal de alarmă cu privire la
implica țiile pe care le poate avea o asemenea criză. O implicație ar fi faptul că cu cât cetă țenii su nt
mai dezinteresa ți de politică ș i de procesul democratic în sine, cu cât internalizarea la nivelul
conștiin ței indivizilor a valorilor democra ției este mai slabă. De asemenea, cu atât aceasta va
funcționa mai prost ș i guvernarea va înceta să mai fie demo cratică, ea nu va mai avea în vedere
integrarea diferitelor interese sociale în condi țiile pluralismului politic, ci se va transforma într -o
simplă conducere a destinelor na țiunii într -o direc ție care nu are nicio legătură cu democra ția32.
Conform Simona Bu șoi33, s-au făcut mai multe analize în legătură cu factorii care d etermină
abstenționism ul electoral . Referitor la democra țiile vestice, unii cercetători au identificat
caracteristici individuale ale votan ților care pot genera acest tip de comportament (vâr stă, educa ție,
venit, stare civilă, interesul fa ță de politică), considerând că influen țele acestor caracteristici rămân
constante, nu variază cu mediul exteri or34. O altă viziune asupra fenomenului abstenționism ului
electoral ia în calcul contextele politi ce care pot genera refu zul alegătorilor de a mai vota. Printre
acestea se numără ș i factori care pot genera creșterea prezen ței la vot, cum ar fi obligativitatea

32 Rosa Virós, A Qualitative Approach to Electoral Abstention , Universitad Pompeu Fabra, Barcelona, 1994, disponibil
la http://new.icps.cat/archivos/WorkingPap ers/WP_I_98.pdf?noga=1
33 Simona Bușoi, Absenteismul electoral în România, un pericol pentru democrație , p. 3, disponibil la
http://cogito.ucdc.ro/dec 2011/ro/absenteismulelectoralinromaniaunpericolsimonabusoi_8.pdf
34 J. E. Lane, S. Ersson, „Macro and micro understanding in Political Science: What explains electoral participation?”,
European Journal of Political Research , Vol. 18, 1990, pp. 457 -465, su rsa
https://books.google.ro/books?id=_U196GHkto0C&printsec=frontcover

16
votului. O a treia abordare ia în considerare interac țiunea dintre cele două categorii de factori, ce i
individuali si cei sistemici.
Alți cercetători consideră că interac țiunile sociale, mai precis discu țiile interpersonale pe
teme politice, precum si inten țiile exprimate ale interlocutorilor cu privire la participarea la vot
influen țează comportam entul electoral al indivizilor . Astfel, are loc o demobilizare interpersonală.
Abstenționism ul este explicat prin faptul că oamenii nu trăiesc într-un mediu social cu caracteristici
mobilizatoare, nu există anumite condi ții care încurajează participarea electorală. Iar competi ția
politică creează un mediu conflictual, fapt ce are un efect negativ în acest sens.
Studiile electorale efectuate în România ultimilor ani au arătat că atât factorul emoțional,
mai precis simpatia, cât ș i încrederea fa ță de politici eni, reprezintă elemente mobilizatoare pentru
votan ți. De aceea, în sondajele ultimilor ani , partidele politice, politicienii, guvernul ș i parlamentul
au ob ținut cele mai slabe scoruri la capitolele încredere din partea popula ției. Mai mult decât atât,
încrederea a scăzut în mod constant. Chiar presupunând că cetă țenii ar încerca să voteze
retrospectiv, ra țional, să ia în considerare performan țele anterioare la guvernare, aici introducând
atât rezultate le economice, cât ș i gradul în care aceștia si -au respe ctat promisiunile din campaniile
electorale, încrederea scăzută în reprezentan ții clasei politice, indiferent de culoarea politică, îi
demobilizează atunci când este vorba de actul electoral. Dacă mesajele politicienilor ar fi suficient
de convingătoare, d acă speran țele indivizilor în legătură cu guvernarea unei anumite forma țiuni
politice ar fi în creștere, atunci și prezen ța la vot în România ar fi mai mare. Există atât o latură
rațională a deciziei de a nu mai vota, în economia interioară a individului e fortul de a se deplasa la
vot nu își mai găsește justificarea, cât ș i una emoțională deoarece el se simte înșelat si umilit35.
În foarte multe cazuri chiar votul nu mai constituie decât un gest prin care cetă țeanul
încearcă scoaterea din competi ție a acelui a care îi displace cel mai tare. Iar abstenționism ul
electoral constituie, în multe cazuri, un protest tacit fa ță de actuala situație din politică, un act de
semnalizare pe care politicienii ar trebui să îl ia în considerare. Dacă într -o democra ție în care
problemele sunt puține și alegătorii absentează de la vot pentru că au sent imentul că lucrurile merg
și fără interven ția lor , abstenționism ul poate însemna faptul că cetă țenii consideră că lucrurile vor
merge la fel de prost indiferent cum sau pe cine ar vota ei.

35 Simona Bușoi, op. cit. , p. 8.

17
O cale de a verifica într -o anumită măsură dacă absen ța de la vot constituie în mai mare
măsură un protest la adresa sis temului politic actual sau pur ș i simplu o decizie personală lipsită de
acest substrat, generată de al ți factori, ar fi explic area intensă prin intermediul mass -media a rolului
votului alb sau a abstenționism ul civic.

1.3. Neparticiparea la vot a studenților

Abstenționism ul tinerilor în alegeri europene e ste legat de două schimbări politice
semnificative în ultimele două decen ii. Prima este controversa cu privire la legitimitatea procesului
de integrare europeană. UE a dobândit competențe și influență mai repede decât ritmul în care
publicul a devenit implicat în luarea deciziilor sale. Abstenționism ul de către membrii generați ilor
mai tinere demonstrează că faptul că trăiesc într -o Europă mai integrată nu este un stimulent
suficient pentru a îi convinge să voteze36.
În al doilea rând, prezența la vot în scădere, în general, și în special în rândul tinerilor, este
direct legată de modificările formelor de soc ializare politică și activism. S ocializarea politică este
încă urmărit ă de instituțiile politice naționale formale și informale, ceea ce înseamnă că, în
abstenționism ul tinerilor este, de asemenea, înrădăcinată în politica na țională. Astfel, instituțiile
UE, guvernele naționale și toate nivelurile de jucători politici , trebuie să fie implicați în procesul
de aducere a tinerilor înapoi la urna de vot.
Partidele politice au fost principalele mijloace de participare politică și r eprezentare în
Europa pentru mai mult de un secol. Cu toate acestea, există un decalaj tot mai mare între partidele
politice și tineri, materializându -se declinul puternic în calitatea de membru de partid în ultimele
două decenii.
Puncte le de cercetare privesc neîncrederea în creștere a față de partide care trebuie să se facă
cu capacitatea de a articula part iciparea politică a tinerilor. C alitatea de membru de partid este acum

36 Luis Bouza, Addressing youth absenteeism in European elections, Inter national Institute for Democracy and
Electoral Assistance , 2014, Disponibil la adresa http://www.youthforum.org/assets/2014/02/YFJ –
LYV_StudyOnYouthAbsenteeism_W EB.pdf , p. 7.

18
atât de rar ă încât nu mai poate fi considerată ca un indicator al angajamentului politic al
oamenilor37.
Problema principală este dificultatea partidelor politice europene pe care o au în
coordonarea campaniilor europene. Toate părțile europene raportează că rolul lor este acela de a
coordona membrii acestora național i și de a stabili de comun acord obiective și strategii. Ei
recunosc în egală măsură că partidele văd adesea alegeri le într-o perspectivă națională, și că
manifestele europene nu le ghide ază în mod necesar și pe cele naționale.
O a doua problemă structurală este tensiunea d intre partidele mamă și ramurile lor de
tineret. Nu numai că sunt probleme de tineret și candidați tineri cu o prioritate mai mică decât
ramurile de tineret ar dori să fie, dar, de asemenea, accentul pe orizontală pe probleme de tineret în
cadrul partidelo r a fost dificilă . Oameni au sugerat ca majoritatea organizațiilor de tineri să apeleze
la lobby -ul din partidele -mamă, nu la mobilizarea tinerilor, deoarece funcția lor principală este de
a îi transforma în organizații flexibile pe care partidele le văd indispensabile pentru activismul
politic . Unii dintre tinerii din organizațiile de tineret nu au fost de acord cu gradul perceput de
abilitare a acestora și a u cerut un rol mai proe minent. Câteva dintre partidele -mamă38 au fost în
măsură să ofere detalii convingătoare de măsuri concrete luate pentru a face procesul de campanie
mai participativ .
A treia problemă a fost deziluzia tinerilor cu partidele politice. Cei mai mulți tineri au
susținut că, spre deosebire de generați ile mai în vârstă, care și -au stabilit preferințele de vot, tinerii
nu doresc să se angajeze în proiecte pe termen lung, dar doresc să se implice în cele specifice .
Abstenționism ul de tineret poate fi, de asemenea, ab ordat dintr -un punct de vedere
comparativ, arătând spre declinul participării tuturor alegătorilor. Acest lucru sugerează faptul că
modelele de vot nu sunt dobândite prin următoarele evenimente -cheie de viață, cum ar începutul
învățământului universitar, i ntrarea în muncă sau dezvoltarea unei familii, cum era de așteptat d in
partea teorii lor ciclului de viață . Distanț a tot mai mare a tinerilor din instituțiile politice este, prin
urmare, o expresie a unei transfor mări largi în modele sociale. Acest lucru tr ebuie considerat în
ceea ce privește schimbările în cultura politică și forme le de socializare politică în societățile

37 Van Biezen, Mair, Poguntke, “Going, going… gone? The decline of party membership in contemporary Europe”,
în European Journal of Political Research , 51, pp. 24 -56, disponibil la
https://www.tcd.ie/Political_Science/undergraduate/module -outlines/ss/political –
parties/PolP/VanBiezenMairPoguntkeEJPR12.pdf
38 Luis Bouza, op. cit. , p. 17.

19
europene39. Socializarea, în acest context, este procesul prin care oamenii pot dobândi cunoașterea
realității politice în contexte educaț ionale formale, cum ar fi familia, mass -media și școală, precum
și prin experiența practică, cum ar fi la locul de muncă sau prin apartenența tinerilor în organizațiile
politice și sindicale .
Unul dintre aspectele de înstrăinare a ti nerilor din politică es te legat de dificultatea de a
obține informații politice. Accesul la informații politice cu privire la alegerile europene, inclusiv
expunerea la informații despre campanie, ar trebui să pozitiv, și în mod semnificati v, să contribuie
la participare40. Euroba rometer ul41 prevede, de asemenea, date cu privire la expunerea tinerilor la
informații politice și atitudinea lor față de partide. Expunerea la informații despre campanie și
memoria acestor informații a avut un efect semnificativ asupra probabilității tiner ilor de a participa
la alegeri .
Tinerii sunt sub -reprezentați în politică. Pentru că mai puțini tineri vot ează, partidele
politice numesc puțini candidați tineri, ceea ce înseamnă că puțini tineri sunt de fapt aleși în
Parlament, și se presupune că institu țiile reprezentative produc rezultate părtinitoare,
concentrându -se mai puțin pe interesele tinerilor .
Tinerii dezvoltă o preferință pentru diferite forme de activism politic și de participare,
precum demonstrațiile , voluntariatul în asociații și socializa rea și exprimarea opiniilor politice prin
intermediul mass -media. Pentru că alte forme de acțiune politică colectivă nu sunt susceptibile de
a înlocui partidele politice în curând, este important ca partidele să rămână centrul participării
politice. Pentru propria supraviețuire a partidelor , acestea trebuie să ia în considerare preferința
tinerilor pentru forme alternative de activism politic. Mai multe forme legitime și eficiente de
agregare a preferințelor într -o democrație pe lângă alegeri nu au fost înc ă găsite, dar formele
alternative de participare ar putea deveni forme complementare de implicare politică, contribuind
la socializarea tinerilor în politică .

39 Flanagan, C., A. Finlay, L. Gallay, and T. Kim, “Political Incorporation and the Protracted Transition to Adulthood:
The Need for New Institutional Inventions”, în Parliamentary Affairs , 65:1, 2012, pp. 29 –46, sursa
https://books.google.ro/books?id=LGSoBAAAQBAJ&printsec=frontcover
40 Down, Ian și Wilson, Carole J., “A rising generation of Europeans? Life -cycle and cohort effects on support for
‘Europe’”, în European Journal of Political Resear ch, 52 (4), 2013, pp. 431 –456, disponibil la
https://www.researchgate.net/publication/261568279 _European_Identity_and_Support_for_European_Integration_A
_Matter_of_Perceived_Economic_Benefits
41 Luis Bouza, op. cit. , p. 24.

20
Sistemele de vot și reguli le variază foarte mult în rândul statelor membre. Unele au cerințe
de înregistrare a alegătorilor, în timp ce altele înregistre ază în mod automat alegătorii. Z ilele de vot
și timpul se schimbă de la vot ul din zilele lucrătoare sau week -end și poate avea loc pe o durată de
timp mai mare de o zi. Indiferent de participarea la v ot a sistemului, simplitatea și ușurința în
utilizare contribuie la creșterea participării la vot a tinerilor .
Participarea politică este în centrul democrațiilor liberale și alegerile rămân instrumentul
cheie pentru cetățeni care doresc să își facă auzită vocea în politică. O rată scăzută de participare
la vot ar putea submina legitimitatea democratică a unui guvern. Pericolul este că, sub ratele medii
de participare a tinerilor la vot, s -ar putea reduce motivația guvernelor de a include tineri i în
procesu l de luare de decizii sau de a reflecta cu adevărat la nevoile acestora. Această motivație , la
rândul ei, se poate interpreta prin faptul că oamen ii tineri sunt mai puțin dispuși și în măsură să
participe în politică . Cu toate acestea, în același timp , mai multe dovezi sugerează că participarea
politică a tinerilor s -a schimbat, prin găsirea unor noi modalități de participare și de canalizare a
preocupăril or și interesel or acestora .

21
CAPITOLUL 2. Studiu de caz: Factorii explicativ i ai neparticipării
la vot a tinerilor

Acest capitol își propune să scoată în evidență care sunt c auzele abstenționismului la vot în
rândul tinerilor , ce anume îi determină să facă alegerea de a nu participa la procesul de votare și
percepția acestora asupra vieții politice în România.

2.1. Întrebări și ipotezele de cercetare

Întrebările acestei cer cetări au fost formulate astfel încât să explice și să evidențieze
ipotezele pe baza cărora vom alcătui studiul de caz. Așadar, întrebările principale ale acestei
cercetări sunt următoarele :
1. Care sunt factorii care determină sau influențează neparticiparea la vot a tinerilor din
România? Dintre aceștia, ce categorie e mai importantă? Cei socio -demografici, cei
psihosociali (de exemplu, sentimentul de alienare), motivația de tip rațional, percepția
negativă a veiții politice ? (întrebări derivate din cea pri ncipală)

Din aceste întrebări principale am derivat temele pe care le -am investigat in chestionarul
pe care l -am aplicat în sodajul meu de opinie.

Întrebările derivate din cea principală sunt următoarele :
1. Care sunt criteriile de vârstă, gen, localitate și condițiile financiare ale subiecților?
2. În ce măsură participă aceștia la viața politică și dacă fac parte dintr -un partid politic?
3. Sunt tinerii la curent cu viața politică urmărind emisiuni politice, site -uri politice, sau
căutând informații despre poli tică?
4. În cadrul social, tinerii poartă discuții pe teme politice?
5. Câtă încredere au tinerii în partidele politice din România?
6. Tinerii consideră că participarea la vot este o pierdere de timp?
7. Care sunt alegerile la care tinerii au participat până în preze nt?
8. În ce măsură consideră tinerii că votul lor contează și de ce?

22
9. Vor fi tinerii mai deschiși în actul de a vota dacă consideră că vor primi anumite beneficii?
10. Cum sunt evaluate promisiunile/programul de guvernare din perspectiva tinerilor?
11. Ce anume cons ideră tinerii atunci când vorbesc de vot și ce efect atribuie votului?
12. Care sunt motivele pentru ca tinerii să participe la vot și în ce constă interesul acestora
pentru viața politică românească actuală?

Ipotezele cercetării sunt inspirate din teoriile a legerii raționale și din cele alienaționiste ,
teorii prezentate pe larg în primul capitol. Consider că aceste teorii se încadrează cel mai bine în
ceea ce doresc să aflu în urma acestei cercetări .
Ipotezele sunt răspunsuri probabile la întrebările cercetăr ii, formulate ca legături dintre
două sau mai multe fenomene . Definirea acestor fenomene duce la construirea variabilelor
cercetării, și anume , variabilele dependente și independente. În cazul nostru, variabila dependentă
este abstenționism ul tinerilor, ia r variabil ele independent e sunt alienarea și alegerea rațională de a
nu merge la vot, pe baza comparării costurilor cu beneficiile . Astfel, ipotezele cercetării vor fi
formulate după cum urmează:
➢ Ipoteza nr . 1: Cu cât programele de guvernare nu sunt respec tate, cu atât tinerii își pierd
încrederea în cei aleși și decid să nu mai meargă la vot. (Tinerii nu vor merge la vot dacă
vor considera acest demers inutil, fără beneficiul punerii în practică a promisiunilor).
➢ Ipoteza nr . 2: Cu cât tinerii cred că votul lor nu poate fi decisiv la câștigarea alegerilor de
un partid anume, cu atât abstenționism ul crește. (Această neîncredere în forțele lor și ale
oamenilor obișnuiți de a schimba societatea în care trăiesc indică prezența alienării
psihosociale).
➢ Ipoteza nr . 3: Tinerii nu cred că un partid le poate rezolva problemele cu care se confrunta
și astfel decid că nu merită să voteze.

2.2. Metodele de cercetare

Ca metodă de cercetare, am considerat că sondajul este cel mai potrivit pentru a obține
rezultate cât m ai solide. Am ales sondajul de opinie ca metodă de cercetare pentru a intra direct în
contact cu opinia publică, pentru că îmi doresc o cantitate cât mai mare de informații și acesta îmi
poate oferi posibilitatea de a genera rezultatele cu un grad crescut de probabilitate. Sondajul de

23
opinie mă ajută să îmi testez ipoteze. Funcția acestui sondaj este una cognitivă, aceasta ne arată
cum anume gândește populația despre principalul subiect de interes public, iar în cazul nostru, ce
părere au tinerii despre pol itică și care sunt motivele pentru care aceștia nu participă la vot.
Deși sondajul de opinie pe teme politice a reușit să se impună în conștiința publicului larg,
putem afirma că metoda aceasta abordează o gamă mai largă de probleme sau aspecte prezente în
spațiul social. Astfel, cercetarea de față își găsește aplicabilitate de fiecare dată când urmărim
„investigarea științifică a preocupărilor intereselor, atitudinilor, comportamentelor, opiniilor,
convingerilor intereselor individuale de grup (colective) ”42.
Sondajul de opinie publică are ca scop cunoașterea „complexului preferințelor exprimate
de un număr semnificativ de persoane referitoare la o problemă de importanță generală iar acest tip
de cercetare sociologică se fondează: pe modalitățile interogativ e de culegere a informațiilor și pe
tehnicile de eșantioane și are ca notă diferențială restrângerea ariei de cunoaștere la opinia
publică ”43.
Conform lui Septimiu Chelcea, c hestionarul este „instrumentul de culegere a datelor utilizat
în cadrul metodei, cu ajutorul acestuia sunt culese date si informații de la subiecții chestionați . În
esență chestionarul reprezintă un ansamblu de întrebări, ordonate logic, după conținut , după modul
de administrare sau după forma întrebărilor administrat de către operator ii de anchetă ”44.
Chestionarul acestei cercetări (și care poate fi găsit la Anexa nr. 1, intitulată „Chestionar”)
este alcătuit din 18 întrebări închise, deschise și semideschise (în funcție de formă), cu unul sau cu
mai multe variante de răspuns dar, am folosit și întrebări cu sca le de evaluare. În funcție de
întrebare, tinerii vor folosi răspunsuri exclusive( o singură variantă de răspuns), răspunsuri multiple
(mai multe variante de răspuns) și răspunsuri tip clasament( în funcție de nivelul de preferință). Ca
și tipuri de întrebă ri pentru acest chestionar adresat tinerilor, am folosit întrebări factuale, de opinie,
întrebări socio -demografice pentru a afla câteva date personale despre respondenți dar și o întrebare
filtru care are rolul de a elimina din chestionar persoanele care au participat la ultimele alegeri din
anul 2016.

42 Traian Rotariu, Petru Ilut, Ancheta sociologică si sondajul de opinie. Teorie si practică (ediția a II -a, revăzută si
adăugit ă), Ed. Polirom, Iasi, 2006, p. 12 -21
43 Septimiu Chelcea, Tehnici de cercetare sociologică , Școala națională de studii politice și administrative,
București, 2001, p. 60.
44 Septimiu Chelcea, Chestionarul în investigația sociologică , Ed. Stiințifică si Enci clopedică, Bucuresti, 1975, 37.

24
2.3. Metode de eșantionare

Eșantionul meu este alcătuit din 54 de tineri care nu sunt selectați după metoda probabilist ă
ci este un eșantion bazat pe alegerea voluntar ă, benevol ă a participanților . Acest eș antion nu este
reprezentativ din punct de vedere statistic dar mi -a permis să explorez răspunsurile la întrebările
cercetării. Modul de aplicare este un sondaj on -line. Activitatea de teren s -a desfășurat in perioada
20 mai -1 iunie 2017 prin intermediul p latformei Google Docs .
2.5. Prelucr area datelor

Caracteristicile socio -demografice ale tinerilor inter vievați (a se vedea anexa nr. 2 ): Tinerii
au vârste între 18 și 25 de ani. Din punct de vedere al genului, majoritatea sunt fete (56%).
Localitățile de rezidență sunt, în general, orașe mari, bucureștenii reprezentând jumătate din
eșantion. Veniturile lor lun are sunt, în medie, 1800 de lei iar în general, tinerii respondenți, nu
trăiesc cu parinții (80%).
ÎNTREBĂRILE SOCIO -DEMOGRAFICE (care pot fi găsite la Anexa nr. 2, intitulată
„Caracteristici socio -demografic i”)
PARTICIPARE ELECTORALĂ
1. Ați participat la alegerile din 2016?

Da
0%
Nu
100%
Da
Nu

25
Această într ebare este o întrebare filtru, prin urmare , toți cei 54 de tineri care au completat
acest chestionar, au răspuns cu ”N u” la aceasta. Astfel, considerăm că subiecții au fost cei mai
reprezentativi pentru acest studiu deoarece aceștia fac parte din eșantionul țintă în vederea
răspunderii întrebărilor de cercetare și atingerea obiectivelor propuse.
PARTICIPARE SOCIALĂ ȘI POL ITICĂ

2. Faceți parte dintr -un partid politic?

Conform răspunsurilor, c u excepți a unui singur respondent , tinerii nu sunt membrii ai
vreunui partid politic. Așadar, putem observa că majoritatea tinerilor participanți la acest chestionar
nu sunt direct i mplicați în viața politică românească.

Da
2%
Nu
98%Da
Nu

26
INTERES PENTRU POLITICĂ

3. Urmăriți emisiuni politice, site -uri politice, căutați informații despre politică?

Această întrebare ne arată că un procentaj majoritar de tineri, și anume, 35% nu sunt la zi
cu even imentele petrecute în sfera politica și că cei mai mulți dintre ei, nu urmăresc parcursul
politicii. Deși există și tineri care sunt la curent cu informațiile despre politică, aceștia sunt
minoritari, în proporție de 13%, iar 24 % dintre ei se interesează rareori. Așadar, putem vorbi și
despre o lipsă de interes față de domeniul politic ceea ce justifică și abstenționism ul electoral. Acest
lucru confirmă dezinteresul și alienarea lor în legătură cu politica.

Da, sunt la zi cu
toate
informațiile
despre politică
13%
Da, rareori
24%
Nu prea
28%
Nu
35%

27
4. Purtați discuții pe teme politice?

La aces tă întrebarea, tinerii au răspuns într -o poporție de 68% „Da”, ceea ce ne arată că
aceștia vorbesc frecvent despre politică.
RAPORTUL COST/BENEFICIU AL TINERILOR ÎN PROCESUL DE VOTARE

5. Considerați că pierdeți timpul dacă mergeți la vot?

Da
68%
Nu
32%
Da, cred că
pierd timpul
74%Nu
26%

28
O categorie maj oritară de respondenți, și anume, 72% consideră că mersul la vot reprezintă
o pierdere de timp. Astfel, se observă un decalaj destul de mare, deoarece 26% consideră că nu
pierd timpul dacă se prezintă la urnele de votare. Tabelul ne arată că, deși există u n număr mare de
subiecți care consideră că votul este necesar pentru schimbarea situației în România, acesta este
reprezentativ în minoritate, neavând nici o șansă pentru a influența rezultatele electorale.
PARTICIPARE ELECTORALĂ LA NIVEL EUROPEAN ȘI LOCAL

6. La care din alegerile de mai jos ați participat?

Alegerile pentru Parlamentul European 2014 10%
Alegerile prezidențiale 2014 36%
Alegerile locale 2016 0%
Alegerile parlamentare 2016 0%
Nu am participat la nici una 54%

Mai mult de jumătate din tine ri care au răspuns la întrebările din acest chestionar nu au
participat la ultimele alegeri care au avut loc în România. Se mai observă și că ultima dată când
generația tânără a participat la alegeri a fost la cele prezidențiale din anul 2014. Acest lucru
demonstrează și decăderea interesului pentru partidele politice deoarece chiar și la alegerile din
2014 au participat un număr scăzut de tineri, și anume, 36%. De asemenea, mai putem observa și
lipsa de interes față de alegerile pentru Parlamentul European , procentajul respondenților situându –
se la 10%. Astfel, abținerea electorală nu ține doar la nivelul României, ci se manifestă și la nivelul
european.

29
NIVELUL DE ÎNCREDERE ÎN VOT ȘI SEMNIFICAȚIA ACESTUIA

7. Pe o scară de la 1 la 5, credeți că votul dumneav oastră contează?

La ace astă întrebare, destul de importantă, deși predomină prima scală care reprezintă faptul
că ”nu contează deloc”, totuși 2 tineri au ales ca răspuns și ultima scală care reprezintă faptul că
votul ”contează foarte mult”. Putem obs erva iarăși un decalaj enorm între aceste două scale de pe
urma căruia putem concluziona că , deși un număr majoritar de tineri consideră că votul nu contează
deloc, există și un număr mai mic care atribuie valoarea acțiunii de a vota însă considerăm că
această minoritate nu reprezintă o forță suficientă pentru ca votul să aibă o anumită influență.

8. Credeți că prin vot puteți schimba ce este rău în țară?

Da 7%
Nu 93%
1234557%
30%
7%
2% 4%

30

Tinerii sunt de părere că problemele cu care ei se întâmpină în România nu se pot rezol va
doar prin vot. Aceste răspunsuri întărește mai tare ipoteza conform căreia dreptul de vot nu are o
valoare și nici o putere decisivă în cadrul alegerilor electorale pentru ca rezultatele acestora să aibă
o influență pozitivă asupra situației din România .

9. Ce v-ar motiva să participați la vot?

Ca politicienii să își respecte promisiunile 25%
Dacă m -ar satisface platforma de program a unui partid 15%
Dacă aș crede că un candidat se dedică țării și nu propriului interes 58%
Altele 2%

După cum ne arată rezultatele din tabel, dacă un candidat ar demonstra că se dedică țării,
respondenții ar fi dispuși să iasă la vot , aceștia considerând că un candidat luptă pentru propriul
interes. Astfel, 58% dintre tineri ar prefera să aibă opțiunea unui candidat care servește interesele
populației și care să intervină și să ajute cetățenii în funcție de probleme sociale cu care aceștia se
confruntă zilnic. Se mai poate observa, de asemenea, că 25% dintre tineri consideră că o motivație
pentru a -și manifesta dreptul de vot ar fi ca politicienii să își respecte promisiunile făcute în
campaniile electorale. Mai mult, 15% dintre tineri consideră că nu sunt satisfăcuți în ceea ce
privește agendele partidelor politice desfășurate în cadrul campaniilor electorale, răspunzând c ă ar
merge la vot dacă ar fi satisfăcuți de platforma de program a unui partid. Așadar, motivele pentru
care tinerii s -ar prezenta la urnele de votare se încadrează doar în contextul partidelor politice, cu
precădere pe comportamentul și obiectele politici enilor.

31
NIVELUL DE ÎNCREDERE ÎN PARTIDELE POLITICE

10. Câtă încredere aveți în partidele politice din România pe o scară de la 1 la 5 ?

Scalele Rezultate
1 56%
2 37%
3 7%
4 0%
5 0%

Încrederea tinerilor în partidele politice din România este foarte mică, așa cum putem vedea
în rezultate, nu avem niciun vot pentru scalele 4 și 5, acestea arătând încrederea cea mai mare.
Putem observa că, deși tinerii nu sunt interesați de sfera politică, aceștia nici nu arată o încredere
foarte mare în partidele poli tice, foarte puțini dintre respondenți situându -se pe scala 3.

11. Dacă partidul dumneavoastră preferat câștigă alegerile, credeți că va lua măsuri în
favoarea oamenilor ca dumneavoastră? Puteți avea vreun beneficiu în acest sens?

Da
2%
Nu
98%

32
Tinerii nu cred că parti dul preferat le poate aduce personal vreun beneficiu. Astfel,
observând că majoritatea tinerilor care au participat la acest sondaj nu consideră că partidul politic
preferat poate aduce o îmbunătățire la nivel personal, se poate explica și abținerea electo rală și
motivele pentru care nu există interes, încredere și nici valoare pentru dreptul de a vota. Cu toate
acestea, singurul respondent care a răspuns în favoarea partidelor politice și dreptului de a vota
reprezintă o minoritate.

12. Considerați că partide le la putere și -au îndeplinit promisiunile/ programul de
guvernare?

Toate promisiunile au fost îndeplinite 0%
Majoritatea promisiunilor au fost îndeplinite 0%
Nu prea și -au respectat promisiunile 44%
Nu o să -și respecte niciodată promisiunile 56%

Așa cum putem observa în tabel, tinerii sunt de părere că partidele la putere nu prea și -au
respectat promisiunile și că n -o să le respecte niciodată, renunțând total la celelalte două variante.
Prin urmare, înstrăinarea votanților față de procesul de votare ș i față de partidele politice se poate
observa cel mai proeminent în cadrul acestei întrebări din chestionar. Având în vedere că există o
lipsă de interes față de partidele politice și o lipsă de încredere în acestea, respondenții consideră
că promisiunile nu prea au fost respectate și nici nu vor fi vreodată.

13. Fiind la început de drum, cu ce probleme vă confruntați?

Corupție 38%
Lipsa locurilor de muncă 10%
Educația necorespunzătoare 13%
Infrastructura rutieră 13%
Sănătate 13%
Sprijinirea tinerii fam ilii 13%
Altele 0%

33
Conform tabelului și procentajelor obținute, putem observa că cea mai mare problemă a
tinerilor respondenți în cadrul sondajul o reprezintă corupția, iar problema care îi deranjează cel
mai puțin este lipsa locurilor de muncă. Deși ti nerii se confruntă, la un nivel minoritar în procente,
cu probleme sociale precum educația, sănătatea, sprijinirea familiilor tinere, infrastructura rutieră,
acestea nu reprez intă probleme de interes major, corupția fiind criteriul principal pentru care
considerăm că are loc înstrăinarea votanților și abstenționism ul electoral.

2.6. Testarea ipotezelor

Prima ipoteză pe care am formulat -o este „Cu cât programele de guvernare nu sunt
respectate, cu atât tinerii își pierd încrederea în cei aleși și decid să nu mai meargă la vot ”. Astfel,
în urma studiului realizat, am observat că ipoteza se afirmă în totalitate . Din răspunsuri reiese că
56% dintre participanți au răspuns că nu au încredere în partidele politice din România și că
partidele de la putere nu își vor respecta niciodată promisiunile făcute în campaniile electorale. De
asemenea, 44% dintre participanți au mărturisit că încrederea în partidele politice se situează pe o
scară de mijloc (între 2 -3 din scara de la 1 la 5), ceea ce demonstrează totuși o i ncertitudine destul
de mare deoarece aceștia și -au motivat alegerea prin faptul că partidele politice nu prea își păstrează
promisiunile făcute în campaniile electorale.
Cea de -a doua ipoteză pe care am formulat -o este „Cu cât tinerii cred că votul lor nu poate
fi decisiv la câștigarea alegerilor de un partid anume, cu atât abstenționism ul crește ” care, de
asemenea, se verifică deoarece 94% dintre participanți au considerat că nu se poate schimba nimic
prin vot , manifestându -și concepția că votul acestora n ici nu contează, dintre care 74% sunt
convinși că pierd timpul mergând la vot.
A treia ipoteză este „ Tinerii nu cred că un partid le poate rezolva problemele cu care se
confrunta și astfel decid că nu merită să voteze ”. În cadrul formulării acestei ipoteze , am observat
din studiul de caz că 93% dintre participanți sunt convinși că problemele cu care se confruntă
România la ora actuală nu pot fi rezolvate de către partidele politice și nici prin vot. Alegerea
acestora de a nu merge la vot este motivată prin faptul că tinerii ar fi dispuși să iasă la vot doar dacă
ar exista un candidat care ar demonstra că se dedică intereselor țării și nu celor proprii.

34
CONCLUZII

În concluzie, având în vedere rezultatele studiului nostru de caz care privește cauzele
absten ționism ului la vot în rândul tinerilor, ce anume îi determină să facă alegerea de a nu participa
la procesul de votare și percepția acestora asupra vieții politice în România, putem urmări în ce
măsură ipotezele care au definit subiectul au fost confirmate.
Așadar, ipoteza nr. 1: Cu cât programele de guvernare nu sunt respectate, cu atât tinerii
își pierd încrederea în cei aleși și decid să nu mai meargă la vot . (Tinerii nu vor merge la vot dacă
vor considera acest demers inutil, fără beneficiul punerii în practică a promisiunilor), se confirmă,
56% dintre respondenți afirmând că nu au încredere în partidele politice din România și că
programele de guvernare ale acestora nu sunt respectate iar promisiunile partidelor de la putere
sunt mereu încălcate.
În ceea ce privește ipoteza nr. 2: Cu cât tinerii cred că votul lor nu poate fi decisiv la
câștigarea alegerilor de un partid anume, cu atât abstenționism ul crește . (Această neîncredere în
forțele lor și ale oamenilor obișnuiț i de a schimba societatea în care trăiesc indică prezența alienării
psihosociale), de asemenea, se confirmă datorită dezinteresului și alienării tinerilor în legătură cu
politica. Mai mult decât atât, neîncrederea tinerilor în partidele politice provine și din faptul că
aceștia consideră corupția ca fiind criteriul principal cu care se confruntă (conform 38% dintre
respondenți), motiv pentru care că are loc înstrăinarea votanților și abstenționism ul electoral.
În cazul ipotezei nr. 3: Tinerii nu cred că un partid le poate rezolva problemele cu care se
confrunta și astfel decid că nu merită să voteze , putem considera că și aceasta se confirmă în
totalitate. Tinerii sunt de părere că problemele cu care ei se confruntă în România nu se pot rezolva
doar prin vot , conform 93% dintre respondenți. Aceste răspunsuri întărește mai tare concluzia
conform căreia pentru respondenți dreptul de vot nu are o valoare și nici o putere decisivă în cadrul
alegerilor electorale pentru ca rezultatele acestora să aibă o influență pozitivă asupra situației din
România.
Pentru toți cei care cred că democrația este cel mai eficient sistem politic pentru binele
comun și pentru realizarea unui echilibru între autoritatea necesară în toate societățile umane și
libertatea poporului, fenom enul participării scăzute sau limitate a cetățenilor la alegeri, în special
în rândul tinerilor, observată în România astăzi, nu poate fi decât o problemă de îngrijorare.

35
După cum s -a subliniat, democrația este singura formă organizațională a societății um ane
care propune demnitatea ființei umane ca bază a ordinii politice, deoarece într -o democrație,
autoritatea se întemeiază pe sprijinul celor guvernați, adică pe voința celor constrânși de ea. Într -o
democrație, conducătorii își dedică puterea prin aleger i de către concetățenii lor. Cetățenii sunt
invitați periodic să reînnoiască încrederea în conducătorii lor sau să le refuze și să -și încredințeze
încrederea în ceilalți pentru a îi înlocui pe cei aflați la putere.
În acest caz, este clar că autoritatea un ui guvern democratic – atât politic cât și moral –
depinde de gradul de încredere sau de sprijin pe care îl are între concetățenii săi. Deși majoritatea
voturilor este suficientă pentru a obține putere, autoritatea și puterea consecventă a guvernului de
a-și îndeplini sarcinile în mod corespunzător nu este aceeași dacă un guvern este ales de o
majoritate a alegătorilor reprezentând un procent limitat din numărul total de cetățeni sau este ales
cu sprijinul și încrederea majorității concetățenilor săi.
Este evident că puterea unui guvern și capacitatea sau puterea acestuia ulterioare de a -și
îndeplini funcțiile și de a face tot ceea ce este necesar pentru a realiza binele comun se bazează în
mare parte pe gradul de sprijin pe care îl are în rândul populației din întreaga țară. Tocmai acest
sprijin este exprimat prin procesele electorale democratice.
Din acest motiv, fenomenul abținerii electorale, care pare a fi în creștere în România de
astăzi, trezește îngrijorarea justificată și merită să fie examinată pent ru a descoperi cauzele și a găsi
modalități de remediere a acesteia. Este și mai important atunci când această neparticipare la alegeri
apare în special în rândul tinerilor, așa cum este cazul în lucrarea de cercetare de față.
Această cercetare a analizat problema participării scăzute a alegătorilor tineri, implicațiile
și modalitățile de depășire a acestora, cu scopul de a promova participarea electorală în rândul
tinerilor în întreaga lume democratică.
Pentru a reuși să îndemnăm ca noile generații să își asume participarea lor ca cetățeni este
o provocare vitală pentru toate democrațiile și necesită un angajament din partea guvernelor și a
partidelor politice, a candidaților, a organizațiilor neguvernamentale și a tuturor persoanelor și
grupurilor cu spiri t democratic. Nu există o rețetă universală pentru acest lucru, contextele sociale,
culturale și politice variază, după cum arată studiul de caz prezentat în lucrarea de față.

36
Personal, am tendința să cred că rădăcina problemei constă în individualismul pr edominant
în această zi și în vârstă, determinând tinerii să piardă interes pentru binele comun și, prin urmare,
pentru activitatea politică. Amploarea angajamentului fiecărei persoane față de societate, din care
fac parte, dispare sau se diminuează, având în vedere măsura în care persoana crede că destinul lor
personal depinde numai de sine. Numai prin deschiderea ochilor tinerilor la sentimentul comun al
existenței umane va fi posibil să se trezească și să se consolideze angajamentul lor civil.

37
ANEXE
ANEXA NR. 1. CHESTIONAR

Motivele neparticip ării tinerilor la vot
1. Ce vârstă aveți?
o 18
o 19
o 20
o 21
o 22
o 23
o 24
o 25

2. Genul?
o Masculin
o Feminin

3. În ce localitate trăiți?
………………………………………………..

4. Locuiți cu părinții?
o Da
o Nu

5. Ce venituri lunare aveți?
…………………………………………………

6. Ați participat la alegerile din 2016?
o Da
o Nu

38

7. Faceți parte dintr -un partid politic?
o Da
o Nu

8. Urmăriți emisiuni politice, site -uri politice, cautați informații despre politică?
o Da, sunt la zi cu toate informațiile despre politică
o Da, rareori
o Nu prea
o Nu

9. Purtați discuții pe teme politice?
o Da
o Nu

10. Câtă încredere aveți în partidele politice din România pe o scară de la 1 la 5?

Nu am deloc 1 2 3 4 5 Am foarte
încredere ° ° ° ° ° mare încredere

11. Credeți că pierdeți timpul dacă mergeți la vot?
o Da, cred că pierd timpul
o Nu, cred că acest lucru îmi poate aduce beneficii

12. La care din alegerile de mai jos ați participat? (mai multe răspunsuri posibile)
o Alegerile pentru Parlamentul European 2014
o Alegerile prezidențiale 2014
o Alegerile locale 2016
o Alegerile parlamentare 2016
o Nu am participat la nici una

13. Pe o scară de la 1 la 5, credeți că votul dumneavoastră contează?

39

Nu contează 1 2 3 4 5 Contează
deloc ° ° ° ° ° foarte mult

14. Dacă partidul dumneavoastră preferat câștigă alegerile, credeți că va lua măsuri în
favoarea oamenilor ca dumneavoastră? Puteți avea vreun beneficiu în acest sens?
o Da
o Nu

15. Considerați că partidele la putere și -au îndeplinit promisiunile/ programul de guvernare?
o Toate promisiunile au fost îndeplinite
o Majoritatea promisiunilor au fost îndeplinite
o Nu prea și -au respectat promisiunile
o Nu o să -și respecte niciodată promisiunile

16. Fiind la început de drum, cu ce probleme vă confruntați? (mai multe răspunsuri posibile)
o Corupție
o Lipsa locurilor de muncă
o Educație necorespunzătoare
o Infrastructură rutieră
o Sănătate
o Sprijinirea tinerii familii
o Altele ……………………………………………

17. Credeți că prin vot puteți schimba ce este rău în țară?
o Da
o Nu

18. Ce v-ar motiva să participați la vot? (mai multe răspunsuri posibile)
o Ca politicienii să își respecte promisiunile
o Dacă m -ar satisface platforma de program a unui partid
o Dacă aș crede că un candidat se dedică țării și nu propriului interes
o Altele…………………………………………………. .

40
ANEXA NR. 2. CARACTERISTICI SOCIO-DEMOGRAFICI

1. Ce vârstă aveți?

2. Genul?

Masculin
44%
Feminin
56%
18
2%19
11%
20
6%
21
13%
22
15%23
20%24
26%25
7%

41
3. În ce localitate trăiți?

4. Locuiți cu părinții?

325
213
3 34
1
051015202530
Da
20%
Nu
80%Da
Nu

42
5. Ce venituri lunare aveți?

11517
15
5
1
024681012141618
850 1000-1400 1500-1900 2000-2500 3000-3600 4000
2%
28%31%26%
2%9%
2% 13%
850
1000-1400
1500-1900
2000-2500
2600-2900
3000-3600
4000

43
BIBLIOGRA FIE

• Arrow, Kenneth J., Black, Duncan, Social choice and individual values , 2002;
• Biezen, Van, Mair, Poguntke, “Going, going… gone? The decline of party membership in
contemporary Europe”, în European Journal of Political Research , 51, 2012;
• Blais, Andre, “What affects the voter Turnout?”, Annual Review of Political Science , no. 9,
2006;
• Bouza, Luis, Addressing youth absenteeism in European elections , International Institute
for Democracy and Electoral Assistance, 2014;
• Bușoi, Simona, Absenteismul electo ral în România, un pericol pentru democrație ,
disponibil la
http://cogito.ucdc.ro/dec2011/ro/absenteismulelectoralinromaniaunpericolsimonabusoi_8.
pdf
• Chelcea, Septimiu, Tehnici de cercetare sociologică , Școala națională de studii politice și
administrative , București, 2001;
• Chelcea, Septimiu, Chestionarul în investigația sociologică , Ed. Stiințifică si
Enciclopedică, Bucuresti, 1975;
• Down, Ian și Wilson, Carole J., “A rising generation of Europeans? Life -cycle and cohort
effects on support for ‘Europe’”, în European Journal of Political Research , 52 (4), 2013;
• Downs, Anthony, An economic theory of democracy , Harper & Row, Publishers, New
York, 1957;
• Evans, Jocelyn A.J., Voters and voting, An introduction , SAGE Publications, London
Thousand Oaks, New Delhi, 2 004;
• Felesenthal, Dan S. & Moshe Machover, The measurement of voting power: Theory and
practice , problems and paradoxes , 1998;

44
• Fishburn, Peter C. & Steven J. Brams, „Paradoxes of Preferential Voting: What Can Go
Wrong with Sophisticated Voting Systems Desi gned To Remedy Problems of Simpler
Systems”, Mathematics Magazine , 1983;
• Flanagan, C., A. Finlay, L. Gallay, and T. Kim, “Political Incorporation and the Protracted
Transition to Adulthood: The Need for New Institutional Inventions”, în Parliamentary
Affai rs, 65:1, 2012;
• Garvey, Gerald, „The Theory of Party Equilibrium”, American Politics Science , no. 29, 29,
1966;
• Grofman, Bernard, „Is Turnout the Paradox That Ate Rational Choice Theory”, în
Information, participation, and choice: An economic theory of dem ocracy in perspective,
The University of Michigan Press, 1993;
• Hamilton, Alexander, James Madison and John Jay, The Federalist Papers . Clinton
Rossiter (ed.), New York: Signet Classic, 2003;
• Hasen, Richard L., „Voting Without Law?”, University of Pennsylva nia Law Review, vol.
144, 1996;
• Hayden, Grant M., „Abstention: The Unexpected Power of Withholding Your Vote”,
Connecticut Law Review no. 585, 2010;
• Hernandez Raymond & Christopher Drew, „It's Not Just 'Ayes' and 'Nays': Obama's Votes
in Illinois Echo”, New York Times , 20 decembrie 2007;
• Lane, J. E., S. Ersson, „Macro and micro understanding in Political Science: What explains
electoral participation?”, European Journal of Political Research , Vol. 18, 1990;
• Lipset, S. M., Political Man. The Social Bases of Voting , London: Heinemann, 1983;
• Noury, Abdul G., Abstention in Daylight: Strategic Calculus of Voting in the European
Parliament , 121 Publication Choice, 200, 2004;
• Riker William H. & Peter C. Ordeshook, „A Theory of the Calculus of Voting”, American
Politics Science Revue , no. 25, 1968;

45
• Rosenstone, S., J. Hansen, Mobilization, Participation, and Democracy in America , New
York: Macmillan, 1993;
• Rotariu, Traian, Ilut, Petru, Ancheta sociologică si sondajul de opinie. Teorie si practică
(ediția a II -a, revăz ută si adăugită), Ed. Polirom, Iasi, 2006;
• Tocqueville, Democracy in America and Two Essays on America , New York: Penguin
Books, 2003;
• Virós, Rosa, A Qualitative Approach to Electoral Abstention , Universitad Pompeu Fabra,
Barcelona, 1994.

Surse online
• Archive.org: https://archive.org/
• Duke Education: https://sites.duke.edu/
• Google Books: https://books.google.ro
• New York Times: http://www.nytimes.com
• Scholarly Common Law: http://scholarlycommons.law.hofstra.edu
• School of Social Sciences: http://www.socsc i.uci.edu
• Princeton University: https://www.princeton.edu/
• Research Gate: https://www.researchgate.net
• University of California, Department of Political Science: http://polisci2.ucsd.edu/
• University of Kentucky: http://www.uky.edu
• University of Pennsylvania Law School: http://scholarship.law .upenn.edu