1 UNIVER SITATEA „BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA FACULTATEA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI SOCIOLOGIE SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ SOCIALĂ ÎN SPAȚIUL JUSTIȚIEI…. [614743]

1 UNIVER SITATEA "BABEȘ -BOLYAI" CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI SOCIOLOGIE
SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ SOCIALĂ ÎN SPAȚIUL JUSTIȚIEI. PROBAȚIUNE ȘI MEDIERE

ATITUDINI ȘI PERCEPȚII ALE TINERILOR
ASUPRA REINTEGRĂRII SOCIALEA PERSOANELOR CARE COMIT INFRACȚINI

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]

2018

2 CUPRINS
Capitolul 1. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 4
Capitolul 2. REINTEGRAREA SOCIALĂ ȘI MEDIUL DIN PENITENCIAR …………………………. 10
Capitolul 3. RĂSPUNSUL SOCIETĂȚII PRIVIND REINTEGRAREA FOȘTILOR DEȚINUȚI
……………………………………………………………………………………………… ……………………………………….. 1 2
3.1. Principali actori sociali ai reintegrării …………………………………………………………………… …….. 1 2
3.1.1 Sistemul de proba țiune ………………………….. ………………………….. ……………………….. 12
3.1.2 Comunitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 13
3.1.3 Organizațiile neguvernamen tale ………………………….. ………………………….. ……………. 14
3.1.4 Voluntarii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 15
3.1.5 Adminis trația Națională a Peni tenciarelor (S tatul) prin in termediul S trategiei națională
de reintegrare socială a persoanelor private de libertate 2012 -2016…………………….1 6
3.2. Teorii privind rei ntegrarea foștilor deținuți ………………………….. ………………………….. . 18
3.2.1 Teoria anomiei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 19
3.2.2 Teoria comportamentismului ………………………….. ………………………….. ………………… 20
3.2.3 Teoria asocierilor diferențiale ………………………….. ………………………….. ………………. 20
3.2.4 Teoria dezorganizării sociale ………………………….. ………………………….. ………………… 20
3.2.5 Teoria controlului social ………………………….. ………………………….. ……………………… 21
3.2.6 Teoria subculturilor delincvente ………………………….. ………………………….. ……………. 21
3.2.7 Teoria etichet ării sociale ………………………….. ………………………….. ……………………… 22
3.3.Factorii sociali ai reintegrării foștilor deținuții ………………………….. ……………………… 22
Capitolul 4. ATITUDINEA FAȚĂ DE REINTEGRAREA FOȘTILOR DEȚINUȚI …………………. 24
4.1 Studii an terioare privind ati tudinile comuni tății față de ex -deținuți …………………………. 24
4.2 Măsuri și deficiențe privind limitarea marginalizării sociale a ex -deținuților …………….. 27
Capitolu l 5. CERCETAREA -Perce pțiile și atitudinile tiner ilor față de persoanele private
de libertate și reintegrarea socială a acestora. ………………………….. ………………………….. …………….. 29
5.1 Designul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 29
5.1.1 Motivația cerce tării ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 29
5.1.2 Scopul și obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ……………… 29
5.1.3 Ipotezele /întrebările de cercetare ………………………….. ………………………….. …………… 29
5.1.4 Locația și perioada derulării cercetării în teren ………………………….. ……………………… 31

3 5.1.5 Eșantionul/loturile de subiecți ………………………….. ………………………….. ……………………….. 31
5.1.6 Metode, tehnici și instrumente utilizate ………………………….. ………………………….. …………….. 32
5.2 Rezultatele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 33
5.3 Concluziile cercetării și recomandări ………………………….. ………………………….. ………………………. 58
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 58
Recomandări ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 59
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 60
ANEXĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 63

4 Capitolul 1. INTRODUCERE
Orice societate apreciază comportamentul membrilor săi din punct de vedere al conformării
acestora la normele morale și juridice. Nerespectarea acestor norme atrage după sine măsuri corective
sau punitive. Datorită acestui fapt fenomenul infracț ional capătă caracteristicile unei probleme sociale
de importanță majoră pentru întreaga societate iar consecințele și modurile de soluționare se resimt la toate
nivelurile ei.
După liberarea persoanelor care au comis infracț iuni (ex-deținuti ) se pune problema reintegrării
acestora în societate. Astfel, începând cu anul 2008, în România, sunt înregistrate eforturi pentru
crearea unor structuri de economie socială cu scopul de a crește șansele de incluziune pe piața muncii a
foștilor deținuți (Buzducea, 2013, p. 156).
O parte a acestor inițiative de economie socială s-au concentrat pe pregătirea deținutilor în
vederea ocupării, încă din timpul detenției . În acest sens amintim proiectul Economia social – o nouă
provocare în inserția pe piața muncii a deținuților , derulat de Centrul Român pentru Educație și
Dezvoltare Umană și cofinanțat prin Fondul social European. Prin proiect s-a urmărit formarea
profesională a unui număr de 356 de deținuți, în anul 2010 începând primul curs de formare
profesională în meseria de bucătar.
Un alt proiect care se adresează deținuților liberați la termen sau condiționat este Social-
Strategia de ocupare, calificare prin învăța re și activități pentru libertate, implementat de Federația
Filantropia în parteneriat cu Administrația Națio nală a Penitenciarelor cu finanțare POSD RU. Proiectul
prevede înființarea a două întreprinderi sociale, la Craiova și la Timișoara, cu obiect de activitate
panificația în care vor fi angajați simultan 20 de foști deținuți (Buzducea, 2013, p. 156).
Principalul risc al proiectelor finanțate din fonduri europene îl constituie sustenabilitatea
acestora. Cele mai multe stategii de sustenabilitate se bazează pe autofinanțare, dar după cum se poate
observa din experiența altor state, de cele mai multe ori veniturile obținute nu pot acoperi integral
costurile. Din acest motiv, în multe state europene, inițiativele de economie socială se bucură de
coparticiparea directă sau indirectă a statului (Buzducea, 2013, p. 157).
Schimbările legislative din sfera penalului și procedurii penale din februarie 2014 au adus
modificări în ceea ce privește modul în care sunt reintegrați în societate infractorii, în sensul că pe de o
parte, s-a schimbat valoarea unora dintre infracțiuni și încadrarea acestora, iar pe de altă parte, s-a
reconsiderat atitudinea față de infractori, punându -se mai mult accentul pe recuperarea și reintegrarea
acestora în societate (Botezatu, 2014).
Prin introducerea unor noi instituții în Noul Cod Penal, precum: renunțarea la aplicarea pedepsei,
amânarea aplicării pedepsei, dar și menținerea instituției suspendării executării pedepsei sub

5 supraveghere, se poate observ a intenția legiuitor ului de a pune accentu l pe resocia lizare a infract orului
în sfera comunității și doar a celor cu o periculozitat e cresc ută în mediu l carceral . Totuși, și în cazul
celor din urmă, prin instituția liberării condiționate și a prevederii unui terme n de supraveghere
se observă prioritatea dată tratării și reintegrării infractorului pe cât posibil în mediu deschis, cu largul
concurs al comunității.
În sensul celor de mai sus este și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 252/2013, privind organizarea ș i
funcționarea sistemului de probațiune, care prevede că „activitatea sistemului de probațiune se
desfășoa ră în interesul comunității, în scopul reabilitării sociale a infractorilor, al diminuării riscului de
săvârșire a unor noi infracțiuni și al creșterii gradului de siguranță în comunitate”, iar alin. (3) prevede
că „promovarea sancțiunilor și măsurilor comunitare urmărește reducerea costurilor sociale ale
executării sancțiunilor și măsurilor penale prin diminuarea populației din unitățile penitenciare,
valorificarea potențialului socio-economic al infractorilor și menținerea siguranței comunității”.
Preocuparea pentru diminuarea fenomenului infracționalității , regăsit în cele mai diverse forme,
reprezintă o actualitate a fiecărei societăți.

Fig.1. Evoluția infracționalității în perioada 2011 -2016
Sursa datelor : Institutul Național de Statistică
Măsurile luate pentru o reintegrare socială eficientă a foștilor deținuți , pot fi ilustrate printr-o
comparație între dinamica și structura efectivă a persoanelor private de liberate, între iunie 2016 și
ianuarie 2017, conform datelor publicate de Administrația Națională a Penitenciarelor.
În perioada 01 -30.06.2016, în un itățile din cadrul ANP, au fost aduse 1.163 de persoane, dintre
care 1.037 nou intrate, 125 revenite în urma cercetărilor desfă șurate de organele pol iției și 1 revenită în
urma întreruperii executării pedepsei. Tot în această perioadă, au ieșit din penitenciar 1. 238 de
2500
2000
1500 Numarul persoanelor
care au comis
infractiuni
1000

500 Numarul persoanelor
condamnate definitiv la
100.000 de locuitori (
rata criminalității)
0
2011 2012 2013 2014 2015 1016

6
2500
2000
1500
1000
500
0
Persoane Persoane
liberate ridicate
urmare a
cercetărilor Persoane
liberate prin
intreruperea
executării
pedepsei Persoane
decedate

01.01.2017 -31.01.2017
01.06.2016 -30.06.2016 persoane, dintre care 1.083 liberate, 143 ridicate în urma cercetărilor desfă șurate de organele pol iției, 8
decedate și 4 liberate prin întreruperea executării pedepsei.

Fig. 2. Situația persoanelor încarcerate
Sursa datelor: Institutul Național de Statistică

Fig. 3. Situația persoanelor care au ieșit din închisoare
Sursa datelor: Institutul Național de Statistică

La data de 30.06.2016, în unitățile penitenciare se regăseau 28.234 de persoane, dintre care
26.813 bărbați și 1.421 femei. Din acest total, 27.389 de persoane se regăseau în penitenciar, 532 în
centre de detenție și 313 în centre educative. Față de 3 1.05.2016, efectivul de deținuti și minori
existenți în unitățile penitenciare, scăzuse cu 75 de persoane.
Prin comparație, în perioada 01-31.01.2017, în unitățile din cadrul ANP, au fost aduse 998 de
persoane, dintre care 935 nou intrate, 55 revenite în urma cercetărilor desfășurate de organele poliției și
1200
1000
800
600
400
200
0 01.06.2016 -30.06.2016
01.01.2017 -31.01.2017
Nou
intrate Revenite
după
cercetare Recidiviști

7 8 persoane revenite în urma în treruperii executării pedepsei. În această perioadă, au ieșit din
penitenciar 1.117 de persoane, dintre care 1.036 liberate, 69 ridicate în urma cercetărilor desfășurate de
organele poliției, 7 decedate și 5 liberate prin întreruperea executării pedepsei.
La data de 31.01.2017, în unitățile penitenciare se regăseau 27.336 de persoane, dintre care
25.928 bărbați și 1.408 femei. Din acest total, 26.500 de persoane se regăseau în penitenciar, 490 în
centre de detenție și 341 în centre educative.

Fig.4. Numărul persoanelor private de libertate pe sexe

Față de 31 .12.2016, efectivul de d eținuți și minori existenți în unitățile penitenciare, scăzuse cu
119 persoane.
Potrivit Administrațieii Naționale a Penitenciarelor, în data de 19.12.2017, în România sunt private de libertate,
23.710 persoane ( http://anp.gov.ro/ , accesat în 19.12.2017 ).

Fig.5. Evoluția numărului de persoane private de libertate 2016 -2017

Situația, mai sus menționată , ne arată că într-o mică măsură, demersurile întreprinse pentru
reabilitarea persoanelor private de libertate, înregistrează un succes parțial. Așa cum se poate observa

30.06.2016 01.01.2017 19.12.2017 Numărul
persoanelor
încarcerate 29000
28000
27000
26000
25000
24000
23000
22000
21000 Numarul persoanelor încarcerate
30000
25000
20000
15000
10000
5000
0 Barbați
Femei
2016 2017

8 din Figura 5 numărul persoanelor private de libertate a scăzut în luna decembrie 2017 cu 4.524 față de
luna iunie 2016, ceea ce reprezintă un procent de aproximativ 16%. Prin urmare, oricare ar fi strategiile
sau programele utilizate pentru facilitarea reintegrării foștilor deținuți , este unanim acceptat că aceștia
au nevoie de ajutor pentru o integrarea reușită. Pentru a se descurca și a trăi în societate, aceștia trebuie să
fie implicați în activități sociale, într-un mediu constructiv și benefic, având nevoie de o comunicare
continuă cu familia, cu organizațiile implicate și, nu în ultimul rând, cu comunitatea.
Cu toate că se observă o scădere a numărului de persoane încarcerate, șansele celor eliberați din
detenție de a se reintegra în societate, de a-și găsi un loc de muncă, nu sunt foarte mari, fie datorită
reticenței publicului referitoare la acest subiect fie necunoașterii unei meserii sau a unei calificări ce nu
are căutare pe piață. În aceste condiții riscul de recidivă este unul crescut. Acest lucru se poate observa
și din datele cuprinse în bilanțul Administrației Naționale a Penitenciarelor din anul 2014 care arătă că
doar un număr de 3.390 deținuți au desfășurat activități lucrative remunerate pe bază de contracte de
prestări servicii. Tot în anul 2014 un număr de 2.310 deținuți au participat la cursuri de formare
profesională și 259 la cursuri de inițiere profesională organizate în penitenciare în anul 2014, pentru a
putea obține un certificat de calificare în diverse profesii.

Fig.6. Situația pregătirii profesionale și a celor care desfășoară activități remunerate, din rândul
persoanelor private de libertate

S-a demonstrat că activitățile educaționale și asistența psihosocială oferite în perioada de
detenție nu este suficientă pentru asigurarea unei reinserții sociale de succes, ea trebuind să fie susținută
și în perioada de p ost-detenție de către instituțiile și autoritățile publice, asociații și organizații
neguvernamentale și nu în ultimul rând de comunitate. Comunitatea are un rol foarte important în
reintegrarea acestor persoane, astfel că nu este suficient ca cei care au săvârșit infracțiuni i să-și dorească
să se întoarcă în societate, ci și setul de atitudini, receptarea socială a infracționalității trebuie să
0.92
8.18% %
12.01% Număr total de detinuti
Numărul celor ce desfașoară
activităti lucrative remunerate

Numărul de detinuti care urmează
cursuri de formare profesională

Numărul de detinuti care urmează
cursuri de initiere profesională

9 sprijine integrarea. Atitudinea pe care societatea o are față de aceste persoane este un factor de o
importanță majoră în reintegrarea de succes a lor sau în eșecul reintegrării și comiterea de noi
infrac țiuni.
Ne punem întrebarea dacă rolul societății, atitudinea acesteia față de cel ce comite o infracțiune
și reintegrarea acestuia în societate, nu este unul major în vederea scăderii ratei infracționalității .
Cercetarea de față își propune să studieze atitudinea comunității față de persoanele care au
săvârșit infracțiuni și reintegrarea lor în societate. Se lansează ideea cercetării variabilelor de ordin
socio-demografic (credință, experiență de victimizare, gen, mediu de reședință ) și relația acestora cu
atitudinea față de infractor i și reintegrarea acestora în societate.

10 Capitolul 2. REINTEGRAREA SOCIALĂ ȘI MEDIUL DIN PENITENCIAR
Potrivit definiției din DEX , a reintegra înseamnă "I. tr. a repune (pe cineva) în drepturi, într -un post etc.; a
restabili. II. tr., refl. a (se) include, a (se) reîntoarce în familie, în societate; a (se) omogeniza, a (se ) contopi
(https://dexonline.net/definitie -reintegrare, accesat în 17.12.2017 )".
Pornind de la această defin iție, reintegrarea socială a foștilo r deținuți presupune reîncadrarea lor în
societate, în vi ața lor intervenind necesitatea de a se si mți reaccept ați de societate și de a resocializa cu familia, cu
colectivele din care au provenit etc., anterior încarcerării .
Trăind într-o lume care se schimbă permanent, calitatea vieții depinde de capacitatea noastră de
a ne adapta acestor schimbări și de contribuția fiecăruia la viața comunității. Spațiul penitenciar este
prin definiție un spațiu închis, „determina t de tacticile de influența re ale cadrelor și de cele de
rezistență ale deținuților ” (Cerneavschi, 2014, p. 1). Adaptarea la acest mediu este dificilă datorită
lipsurilor la care este supus deținutul și a noilor reguli și comportamente. Traiul în acest mediu,
generează o serie de efecte asupra fiecărui individ în parte, efecte care sunt resimțite diferit, în funcție
de vârstă, structură psihologică, nivel de maturizare socială și cultură (Neamțu & Stan, 2005, p. 245).
Potrivit avocatului Chira Vasile Valentin (2011), experiența închisorii reprezintă un rit de
trecere, care are efecte variante în funcție de individ. Astfel, pentru unii închisoarea reprezintă o
perioadă benefică, care îi ajută să își schimbe viețile în bine. Pentru alții, această perioadă duce la
intensificarea sau dezvoltarea atitudinilor antisociale, putând culmina cu îmbrățișarea unei identități
criminale, iar în anumite situații, închisoarea îi poate dezumaniza pe deținuți , aceștia fiind incapabili să
își revină după executarea sentinței.
Indiferent de situație, problemele apar în momentul în care, după executarea sentinței, un
deținut este eliberat și acesta trebuie să se confrunte cu lumea din afara închisorii. Prin pronunțarea
sentinței de condamnare, scopul principal urmărit este de a pedepsi și înlătura din societate o persoană
găsită vinovată de comiterea unei infracțiuni și nu de a găsi o modalitate prin care să se asigure
programe, privind reeducarea și ulterior reintegrarea ei, programe care să faciliteze această tranziție.
Lipsurile din închisoare, devin factori care influențează puternic personalitatea deținuților , pe
mulți dintre ei găsindu-i nepregătiți sufletește, pesimiști, convinși că vor fi marginalizați și etichetați tot
restul vieții, în ciuda eforturilor pe care le vor face (Neamțu & Stan, 2005, p. 245).
Aceste probleme se amplifică pe fondul existenței unor relații proaste cu familia și comunitatea,
dar și datorită lipsei unui loc de muncă, prin intermediul căruia să își poată permite un trai decent.
Acest lucru, îi poate determina să reia cercul vicios al criminalității, pentru a se susține financiar,
datorită respingerii din partea societății, reticenței angajatorilor, etichetării și marginalizării de către
comunitate (Milicenco, 2005).

11 Cele enunțate mai sus, ne arată că un rol esențial în procesul de reintegrate al foștilor deținuți ,
comunitatea și membrii societății trebuind să găsească un echilibru între neîncredere și oferirea unui
suport social pentru aceștia. În articolul " Reintegrarea socială a infractorilor ", avocatul Chira Vasile
Valentin (2011, apud Solomon, Johnson, Travis & McBride, 2004 ), susține că există trei faze necesare
pentru ca reintegrarea socială să aibă succes:
1. protejarea și pregatirea prin intermediul programelor instituționale,
2. controlu l și refacere a prin intermediu l programelo r de tranziție în comu nitate
3. susținerea și suportul printr-o combinație de programe ce vizează comunitatea pe un termen
lung (.paragr.6)
La rândul său, Jeremy Travis face referire la cinci principii esențiale, pentru ca reintegrarea să
aibă succes și anume: pregătirea pentru reintegrare, construirea unor legături între comunitate și
închisoare, momentul eliberării, întrucât ieșirea din închisoare nu reprezintă încheierea procesului,
formarea unui cerc de suport cu influențe pozitive și promovarea un ei reintegrări reușite (Visher &
Travis, 2004, p. 4). Acest lucru evidențiază faptul că, sistemul penitenciar trebuie să fie interesat de
soarta deținuților și să desfășoare diferite programe prin care să îi pregătească pe deținuți pentru viața
post-detenție.
Astfel, pentru ca acest proces de tranziție să poată fi mai ușor pentru foștii deținuți , este
important ca actorii comunității să poată trece peste prejudecățile privind persoanele care au săvârșit
infracțiuni , pentru a-i putea ajuta să se integreze, din nou într-un mediu în care a luat naștere intenția si
în care s-a pro dus comiterea infracțiu nii, respectiv comunitatea. Acest lucru este foarte important,
întrucât reintegrarea, pe termen lung, a foștilor deținuți depinde de o serie de factori, precum:
circumstanțele anterioare închisorii (mediul familial, calificarea și experiența profesională);
experiențele din închisoare (durata pedepsei, participarea la programe de suport și/sau tratam ent,
contactul cu prietenii și/sau familia, pregatirea anterioară eliberării); experiența imediată momentului
eliberării (suportul familia, nevoia unei locuințe, nevoia unui loc de muncă); experiențele int egrării în
comunitate (influența apropiaților, legătura cu familia, serviciul social de suport) (Visher & Travis,
2004, p. 4).

12 Capitolul 3. RĂSPUNSUL SOCIETĂȚII PRIVIND REINTEGRAREA FOȘTILOR DEȚINUȚI
3.1. Principali actori sociali ai reintegrării
3.1.1 Sistemul de probațiune
Direcția Națională de Probațiune este o structură cu personalitate juridică și funcționează în
cadrul Ministerului Justiției, având la bază Legea 252/2013, p rivind organizarea și funcționarea
sistemului de probațiune și Hotărârea 1079/201 3. Întreaga activitate a Direcției Naționale de Probațiune
este coordonată direct de către Ministrul Justiției .
Ca serviciu public de interes n ațional, sistemul de prob ațiune contribuie la: înfăptuirea actului
de just iție; desfășurarea activit ățiilor în scopul reabilitării sociale a infractorilor și diminuarea riscului
de săvâ șire a unor noi infra cțiuni; me nținerea sigura nței comunit ății; reducerea costurilor sociale, prin
diminuare a popul ației din unitățile penitenciar e și valorificare a potențialulu i socio -economi c al
infractorilor (http://www.just.ro/directia -nationala -de-probatiune/ , accesat în 20.12.2017) .
În România, există 42 de structuri teritoriale, denumite servicii de probațiune. Activitatea
desfășurată de serviciile de probațiune locale, se realizează prin intermediul consilierilor de probațiune,
care sunt coordonați de șeful serviciului.
Probațiunea poate fi definită ca o măsură de constrângere juridico-penală, dispusă printr-o
hotărâre a unui organ competent, care este aplicată anumitor categorii de infractori, constând în
executarea uneia sau mai multor obligații stabilite, în scopul reintegrării sociale a infractorului în
comunitate și a prevenirii comiterii de noi infracțiuni (Spoială, 2009, p. 16). Această măsură, se aplică
cu prioritate, în cazul infracțiunilor ușoare și al liberării condiționare, înainte de încheierea termenului
de executarea a pedepsei privative de libertate, prevăzută de instanță.
Totuși, măsurile aplicate prin intermediul serviciul de probațiune, nu sunt suficiente de unele
singure, fiind necesară o legătură strânsă între acesta și alte instituții sau organizațiii, ale căror metode
de lucru, scopuri și atitudini să se muleze cu conceptele necesare implementării, cu success a
probațiunii.
Cu toate acestea, cea mai importantă condiție, pentru ca serviciul de probațiune să înregistreze
un real succes, în ceea ce privește măsurile și obligațiile impuse, o reprezintă acordul făptuitorului de a
fi supus probațiunii, deoarece aceste tipuri de sancțiuni, necesită cooperarea făptuitorului (Institutul din
Manhattan, 2000 ). Acest fapt ne arată că, fără acordul persoanei, consilierii de probațiune nu vor
înregistra rezultate favorabile reintegrării în societate a făptuitorului, deoarece dacă acesta nu va dori
să-și execute obligațiile în cadrul comunității, consilierii de probațiune nu pot să îi impună să se

13 integreze într -un anumit mediul social; lipsa acordului făptuitorului făcând imposibilă regenerarea
legăturilor dintre acesta și societate.
Această regenerare presupune reînnoirea legăturilor cu familia; oferirea sup ortului pentru ca
inculpatul să își găsească un loc de muncă stabil și/sau să își definitiveze studiile; devoltarea idee d e
utilitateîn societate (Dean, 2008, p.682). Probațiunea presupune că infractorul trebuie să își schimbe
comportamentul, dar în același timp, recunoaște și faptul că în comunitate există anumite elemente, care
trebuiesc schimbate la rândul lor, deoarece încurajează comportamentul criminal al infractorului.
Implementarea sancțiunii de probațiune reprezintă avantaje multiple, aceasta fiind mai potrivită
pentru anumite tipuri de infracțiuni și infractori, în comparație cu executarea unei pedepse privative de
libertate. Datorită faptului că evită încarcerarea și privarea de libertate, fiind centrată pe reintegrare și
reabilitare, probațiune este mai umană. Așadar, aplicarea acestei instituți i va conduce la evitarea efectelor
colaterale datorate încarcerării, precum: reducerea șanselor, celor care au săvârșit pedepse p rivative de
libertate, de a-și găsi un loc de muncă ; afectare a sănătăți i fizice și mental e a foștilor deținuți ;
izolarea și marginalizarea venite din partea familiei; pericolul ca stilul de viață și valorile închisorii
să fie transpuse în comunitate (Spoială, 2009, p. 26).
3.1.2. Comunitatea
Aportul comunității în ceea ce privește procesul de reintegrare socială, a persoanelor aflate sub
supravegherea serviciului de probațiune, este foarte foarte important, întrucât, delicventul trăiește, în
aparență, într-o lume amenințătoare și lipsită de confort. Neavând un statut social de apărat, acesta n u este
motivat de teama de a-l pierde și, nu va căuta să facă eforturi în direcția conformării cu normele
sociale (Abraham, Nicolăescu & Iașnic, 2001, p. 223). Din acest motiv, rolul și scopul final al
probațiunii este de a asigura reintegrarea socială a persoanei aflate sub supraveghere. În vederea
atingerii acestui scop este necesară abordarea unei metodologii bune, care să vizeze atragerea
membrilor comu nității, estimarea riscului de recidivă sau posibilitatea prevenirii recidivei. Cu alte
cuvinte, reintegrarea socială presupune o restructurare a caracterului infractorului, astfel încât acesta să
poată activa în societate fără a comite noi infracțiuni pe viitor (Garner, 2001, p. 184 ).
Implicarea societății în procesul reintegrării sociale, nu este un proces atât de simplu. Volumul și
gradul de implicare al comunității, depinde de nivelul de aprobare al sancțiunii, venite din partea
societății. Alexandru Spoială (2009) susține că „… dacă societatea aprobă politica statului în domeniul
probațiunii, atunci ea va susține, direct și/sau indirect , executarea acestei sancțiuni. Acceptarea
sancțiunii din partea comunității este necesară…pentru realizarea scopului pedepsei…” (p. 188).
În prezent, populația autohtonă nu prezintă un interes sporit în a se implica activ în procesul de
reintegrare a foștilor deținuți, din considerente ce țin de diferite fenomene, precum faptul că foștii

14 infractori sunt priviți prin prisma manifestărilor lor, criminale, noțiunea de infractor fiind asociată cu
cea de hoț, tâlhar, criminal etc. Cu toate acestea, Spoială (2009) afirmă că „rolul comunității în
resocializarea persoanelor supuse probațiunii este imens, deoarece comunitatea este mediul în care
apare intenția de a săvârși infracțiunea, mediul în care se săvârșește infracțiunea, în care are loc
pedepsirea persoanei, în care se execută nemijlocit pedeapsa și în care persoana urmează să trăiască și
să activeze în continuare toți actorii actului infracțional” (p. 192). Pentru reabilitarea persoanei aflate în
procesul de reintegrare, comunitatea nu trebuie folosită ca un mecanism de supraveghere, ci ca un
instrument prin intermediul căruia se urmărește conformarea infractorului, cu normele morale existente
în cadrul comunității respective. Ideal ar fi, ca intervenția comunității, să îl determine, în cele din urmă,
pe infractor să își conștientizeze fapta greșită și să accepte cenzura existentă cu privire la unele fapte
antisociale, regretând, în același timp, faptele comise. În acest fel, persoana supusă probațiunii nu va fi
respinsă de membrii comunității, dispunând de șa nse mari pentru o reintegrare reușită.
3.1.3. Organizațiile neguvernamentale
Deși în urmă cu ceva timp, nu se acorda o importanță prea mare problemelor legate d e
reintegrarea în societate a foștilor deținuți , odată cu aderarea la Uniunea Europenă, a înmulțirii
numărului de deținuți din penitenciare și al interesului sporit al sociologilor, aceast aspect s-a
transformat într -o problemă socială majoră. Datorită statutului lor, societatea nu le acorda mare
importanță foștilor deținuți, aceștia fiind priviți cu retice nță. Prin intermed iului organiz ațiilor
neguvernamentale, care au manifestat interes în problema reintegrării sociale a foștilor deținuți și care
au încercat să creeze programe pentru aceștia, această problemă a fost adusă în atenția publicului.
Odată făcută publică această situație , s-au început demersuri pentru formare a unui s istem
educațional, privind reintegrarea în societate a p ersoanelor care au executat pedepse privative de
libertate.
Pe perioada de d etenție, datoria administrației penitenciarelor este de a -i ajuta pe d eținuți să se
adaptateze și să se integreze, dar și să îi facă să conștientizeze că penitenciarul are un caracter
socializant, având două funcții: una custodială și alta socio-educativă (Dindăreanu, 2013) . Prin umare,
este necesar să se asigure o tranziție eficientă, nu doar de la starea de dete nție la cea de liberare, c i și invers,
prin desfășurarea unor activități specifice: alfabetizarea deținuților , pregătirea pentru liberare, întreținerea
și dezvoltarea legăturilor acestora cu familia și comunitatea, diminuarea agresivității deținuților și nu în
ultimul rând programe pentru prevenirea recidivei.
Existența acestor programe în mediul penitenciar, ne arată că sistemul penitenciar sprijină
reintegrarea socială a deținuților, ținâ nd co nt de necesitățile lor socia le individuale, educaționale și

15 terapeutice. Odată ce deținutul, trece prin aceste activități de suport și ajutor, el înregistrează șanse mai
mari de reintegrare ușoară în societate la momentul liberării din detenție.
Toate aceste programe sunt susținute și de organizațiile neguvernamentale care oferă servicii de
mediere și consiliere pentru găsirea unui loc de muncă și organizează ateliere și cursuri de calificare î n
penitenciar.
În România, conform art.1 alin. (1) din Legea nr. 246/2005, organizaț iile neguvernamentale sunt
persoane juridice care desfășoară activități în interes general sau în interesul unor colectivități locale și
care lucrează independent de activitatea guvernului, cu toate că unele organizații neguvernamentale
sunt parțial sau integral finanțate de acesta.
Prin intervenția lor socială, organizațiile neguvernamentale, urmăresc o strategie generală de a
influența politicile publice, în ceea ce privește reintegrarea socială a foștilor deținuți .
Asociația Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului (GRADO), urmărește d ezvoltarea
unui program de reintegrare socială a deținuților, intitulat Rămâi liber! Prin intermediul acestui proiect,
derulat pe perioada februarie 2017 -ianuarie 2019, se urmărește dezvoltarea unui sistem de servicii care
să contribuie la creșterea șa nselor de re integrare socia lă a foșt ilor d eținuți , reducerea număru lui de
recid ive și creșterea sigura nței comunității ("Rămâi liber! –Reintegrarea socială a persoanelor private de libertate ",
http://grado.org.ro/ramii -liber-reintegrearea -sociala -a- persoanelor -private -de-libertate/ , accesat în 21.12.2017 ).
Obiect ivele principale ale acestui proiect sunt reprezentate de participarea deținuțilo r la
programe de reintegrare socială, dezvoltarea unei rețele de instituții, în număr cât mai mare, care să se
implice activ în asistarea post-detenție , dezvoltarea serviciilor pentru deținuți , în timpul detenției și
post-detenție, de către organizațiile neguvernamentale etc.
GRADO și-a propus ca un număr de 300 de deținuți și 700 de persoane, membrii ai familiilor
acestora, să benefizieze de pe urma proiectului, precum și dezvoltarea unei rețele de instituții publice ș i
private care să fie pregătite pentru a asista foștii deținuț i, în vederea deprinderilor de viață pro-sociale
(Ibidem) .
3.1.4. Voluntarii
Organizația Crucea Roșie Oslo lucrează cu și pentru foștii deținuți cu o echipă de 150 de
voluntari ( "O nouă abordare în reintegrarea foștilo r deținuți ", 20.05.2016, http://www .alternativesociale.ro/ru_RU/o-abordare-noua-in-
reintegrarea -fostilor -detinuti/ , accesat în 21.12.2017 ), pregătiți în cadrul unei sesiuni de formare de o zi și
monitorizați pe parcursul desfășurării lor de un responsabil din cadrul organizației.
Aproximativ 220 de ex -deținuți , participă anual la programele lor. Aceste programe se
desfășoară prin întâlniri periodice, între voluntarii organizației și deținuții care urmează a fi liberați.

16 Aceste întâlniri, continuă și după momentul liberării, având drept scop susținerea fostului
deținut în procesul de adaptare la viața în liberate. Această metodă de lucru, are la bază principiul
creerii unei relații de la egal la egal, fiind b azată pe d ezvoltarea unei rel ații de încredere reciprocă și
promovarea comportamentelor prosociale, ceea ce conduce la formarea unui grad de familiarizare între
voluntar și deținut.
Reprezentanți i Crucii Roșii Oslo , au menționat că în programele lor sunt incluș i deținuți care
arată un nivel crescut de motivație pentru schimbare, încă din timpul întâlnirilor care au loc în
penitenciar. „Pentru noi este important să lucrăm cu oameni care își doresc să colaboreze astfel încât să
nu se întoarcă în închisoare. Altfel, munca noastră ar fi în gol. De aceea evaluăm încă de la începutul
relație i cu deținutul nivelul său de motivați e pentru intrarea în programul nostru.” (Eileen Svendsen –
coordonator de program). Pe lângă aceste programe, organizația, în parteneriat cu penitenciarele din
Norvegia, desfășoară mai multe tipuri de activități în aer liber, precum plimbări cu barca (Ibidem) .
Cu acest tip de beneficiari lucrează și alte filiale, cum este Crucea Roșie din Irlanda, care
implementează un program de instruire pentru deținuți în domeniul sănătății populației și acordării
primului ajutor.
Scopul acestor programe ale Crucii Roșii este acela de a infirma o realitat e a acestei categorii
sociale ( foștii deținuți ) cum că O nouă pedeapsă începe în ziua în care au fost eliber ați.
Persoanele care au săvârși t o pedeapsă privativă de libertate, sunt vulnerabile în fața
problemelor sociale și economice din comunitate, fiind expuse pericolului de a nu se putea integra în
societate, ceea ce poate conduce la săvârșirea unor fapte nechibzuite, în mod repetat. Ex-deținuții sunt
considerați persoane defavorizate, aceștia avân d nevoie de ajutor din partea instituți ilor statale , centrale
sau locale (Pintica n & Hognogi, 2013, p. 3) care să faciliteze procesul de integrare al ex-deținuț ilor în
societate, în caz contrar, aceștia putând recurge la comiterea unor noi infracțiuni care îi va duce din nou
în detenție.
3.1.5. Administrația Națională a Penitenciarelor (Statul) prin intermediul Strategiei
națională de reintegrare socială a persoanelor private de libertate 2012 -2016
Sistemul administrației penitenciarelor, constituit din Administrația Națională a Penitenciarelor
și unitațile subordonate, reprezintă un serviciu public care contribuie la apărarea ordinii publice și a
siguranței naționale prin asigurarea pazei, escortării, supravegherii, aplicării sistemului de detenție și
organizării de activități educaționale și asistență psihosocială, destinate reinserției sociale a persoanelor
private de libertate. În acest sens, ANP evaluează permanent nevoile educaționale, de asistență
psihologică și socială ale persoanelor private de libertate, acest proces stând la baza strategiei de

17 reintegrare socială a acestora. Activitățile de instruire școlară și de formare profesională, coordonarea
și planificarea programelor educaționale și asistența psihologică, constituie activități desfășurate la
nivelul tuturor unităților penitenciare ("Strategia națională de reintegrare socială a persoanelor private de libertate", p. 1,
http://anp.gov.ro/blog/strategia-nationala-de- reintegrare -sociala -persoanelor -private -de-libertate/ , accesat în 21.12.2017 ).
Însă, activit ățile și asiste nța oferită în peri oada de dete nție, deși o c ondiție necesară,
nu este s uficientă pentru asigurarea unei reinse rții sociale de succes. Astfel, devine necesară o
colaborare între personalul implicat în programele de reintegrare și alte sectoare de activitate, în
ciclul primi re-formare – liberare, pentru a crește șansele de reintegrare a persoanei private de
libertate în societate, cu riscuri diminuate de reci divă. Demersurile educ aționale și de asiste nță
psihosocială demarate în peri oada de detenție, trebuie să fie suținute de către instituții, autorități
publice, as ociații și organiz ații neguvernamentale și în perioada de post-detenție.
Legislația în d omeni ul exe uțional-penal, prevede resp onsabilitatea instituției penitenciare de
a organiza și desfășura activit ăți educaționale, c ulturale, terapeutice, de c onsiliere psihol ogică și
asiste nță socială, instruire școlară și f ormare profesională, pe perioada detenției, cu scopul de
a facilita reintegrarea socială a persoanei custodiate. Așadar, pregătirea pentru liberare și reinserție
socială începe imediat după primirea în locul de detenție, prin stabilirea unui regim de executare a
pedepsei, implicând întocmirea unui Plan de evaluare și interve nție educativă și terapeutică,
pentru fiecare condamnat în parte (Ibidem, p. 2) .
Activitatea recuperativă, presupune crearea unui cadru de suport comunitar, prin care să se
faciliteze reinserția socială, cu ajutorul stabilirii de parteneriate cu sectorul public și privat .
Prin menținerea legăturii persoanelor private de libertate cu mediul de suport și cu comunitatea, se
urmărește diminuarea efectelor negative care apar în perioada de detenție și implicarea societății în
procesul de reintegrare socială. Pentru asigurarea vizibilității și continuității demersuril or der ulate la
nivel ul unităților penitenciare, est e necesară o permanentă me diatizare și promovare a activităților
realizate cu sprijinul partenerilor sociali.
Ținând cont de faptul că persoa nele private de libertate apa rțin comunit ății, instituția de detenție
oferă un serviciu esențial pentru societate. ANP consideră prioritară colaborarea cu instituți ile,
autoritățile publice și organizațiile neguvernamentale , cu atribuții în derularea procesului de liberare și
cu posibil rol în asistența post-detenție.
Prin intermediul Strate giei naționale de reintegrare socială a persoanelor private de libertate,
ANP își propune crearea unui sistem coerent, cu implicarea instituțiilor și a suportului comunitar, care să
răspundă nevoilor de reintegrare socială a persoanelor private de libertate.

18 Actual, principalele aspecte problematice privind reintegrarea socială, vizează:
 Includerea p ersoanelor private de libertate, într -un număr insuficient de demersuri
recuperative și eficiența redusă a activităților educaționale și a asistenței psihosociale;
 Insuficiența soluții or privind diminuarea fenomenului infracționalității;
 Numărul redus al măsurilor și sancțiunilor neprivative de libertate;
 Cooperarea deficitară, la nivel interinstituțional.
Reglementările actuale nu fac referire, într -o manieră suficient de sistematică, la aspectele
privind cooperarea în asigurarea asistenței acordate persoanelor private de libertate, de către personalul
unitaților penitenciare, alături de consilierii de probațiune sau de reprezentanții altor instituții publice,
asociații sau organizații, cu rol în asistența post-detenție. Deși activitățile unității penitenciare se
intersectează cu cele ale serviciului de probațiune, nevoile reale ale populației carcerale, reclamă
existența unui cadru normativ și a unui sistem interinstituțional, care să asigure un plus de
interactivitate și fun cționalit ate, în acest sens fiind necesară crearea unui cadru de colaborare și
complementaritate, între instituțiile publice, asociații și org anizații neguvernamental e, cu rol în
asistența post-detenție (Ibidem, p. 5) .
Potrivit ANP, implementarea Strategiei Naționale de reintegrare socială a p ersoanelor private de
libertate, trebuie fundamentată pe modele de bune practici, existente în domeniul reintegrării sociale,
având la bază următorele principii generale (Ibidem, p. 7) :
 Derularea activităților în sensul resocializării și reintegrării sociale a foștilor deținuți ;
 Respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, potrivit legii;
 Promovarea colaborării interinstituționale, a transparenței proceselor decizionale și de
implementare, în vederea garantării eficienței acestora;
 Colaborarea eficientă între factorii instituționali, cu rol în reintegrarea socială;
 Promovarea egalității de șanse și a accesului individual la măsurile promovate;
 Realizarea activităților în condiții de imparțialitate și responsabilitate.

3.2. Teorii privind reintegrarea foșilor deținuți
Viața și activitatea oamenilor sunt guvernate de un ansamblu de norme sau reguli scrise sau
nescrise, care arată ce este drept sau nedrept, moral sau imoral, licit sau ilicit, legal sau ilegal, corect
sau incorect. Aceste norme stabilesc limitele permisive ale acțiunii și comportamentului indivizilor.
Abaterea comportamentului de la normele de viață și de la valorile sociale, morale și culturale ale unui
grup particular sau ale unei societăți poartă numele de devianță. Dacă, devianța se referă la încălcarea

19 normelor sociale în general, delincvența se referă la încălcarea normelor legale, a legilor scrise, și are o
dimensiune statistică, juridică, sociologică, psihologică, economică, prospectivă și culturală. În opinia
lui Sutherland (1969, p.2 -3) comportamentul delicvent are următoarele caracteristici:
-prejudiciază interesele întregii societăți având o serie de car acteristici sociale negative;
-face obiectul unor intedicții sau constrângeri formulate de legea penală;
-prezintă o intenție antisocială delibera tă, urmând un scop distructiv;
-cuprinde fuzionarea intenției cu acțiunea culpabilă;
-fapta este probată jurid ic și sancționată ca atare .
Pentru analiza delicvenței și a cauzelor apariției acesteia, de a lungul timpului, au fost elaborate
numeroase teorii sociologice, care fie s-au completat între ele fie s-au exclus unele pe altele, dintre care
cele mai reprezentative sunt:
3.2.1. Teoria anomiei are la baza ei conceptul de „anomie” creat de Durkheim și preluat mai târziu
de către Merton (1938, p. 676). Potrivit acestei teorii atât conformitatea cât și neconformitatea socială
reprezint ă răspunsu rile oamenilor către societatea din care fac parte, societate care, deși, le oferă idealuri
identice membrilor ei, de cele mai multe ori, nu le asigură mijloacele necesare, în mod egal, pentru
atingerea acestor idealuri. Diferența între idealuri și mijloac ele de realizare poate să conducă la încălcări
ale normelor sociale. Termenul de anomie descrie dezordinea normativă dintr -o societate, ținând cont de
cele două variabile: scopurile (idealurile) pentru care oamenii apreciază că merită să acționeze și
mijlo acele folosite pentru atingerea scopurilor. În acțiunile lor oamenii se pot adapta normelor existente
în societate prin 5 tipuri de modalități: conformarea, inovarea, ritualismul, retragerea și rebeliunea Merton
consideră că actul deviant este determinat d e anomie deoarece ea conduce la încălcarea normelor admise
și la perpetuarea conduitelor ilegale în anumite structuri și organizări sociale care nu asigură membrilor
săi mijloacele legitime de a ajunge la scopurile societății.
In lucrarea “ Diviziunea munci i sociale”, E. Durkheim (2008, p.392) afirmă că o societate
funcționează normal când îndepline ște trei condi ții:
-între elementele care constituie ansamblul social există un ansamblu de relații solidare;
– conștientizarea acestei solidarități de către elementele în cauză;
-existența unei forme de reglementare a funcționării ansamblului social care pregătește modul în
care elementele întregului trebuie să conveargă între ele.
În concepția sa studiul unei societăți trebuie să înceapă cu studiul soli darității sociale, deci
a legăturilor sociale. Orice societate (unitate de indivizi) este compusa din populații (un anumit număr
de membrii) și din legăturile sociale dintre membrii unei populații. Solidaritatea socială se realizează
prin diviziunea munc ii.

20 Solidaritate socială în funcție de tipul de sancțiuni se împarte în: solidaritate socială mecanică
căreia îi corespunde sancțiunile represive (dreptul represiv) și solidaritate socială organică căreia
îi corespunde sancțiunile restitutive (dreptul restitutiv).
3.2.2. Teoria comportamentismului arată că diversele forme ale învățării sunt esența
comportamentului uman (Goodwin, 1999). Această teorie consideră că mediul este principalul element
care contribuie la for marea și dezvoltarea caracterului infracțional, deci cauzele actelor antisociale sunt
provocate de societate. Potrivit lui Goodwin caracteristicile personale ale unui om se bazează pe
experiențele de viață, din trecut și prezent, ca urmare a socializării c are are loc în interiorul mediului său
în care trăiește. În accepțiunea acestei teorii, închisorile sunt utilizate ca instrumente de control a
criminalității.
3.2.3. Teoria asocierilor diferențiale. Reprezentantul teoriei asoci erilor diferenț iale, sociologul
și criminologul american Edwin Shuterland (1947) , susține că înțelegerea și explicarea comportamentului
criminal se poate realiza ținând cont de procesul de comunicare care are loc în interiorul grupurilor
sociale . În lucrarea Principles of Criminology (1966, p.85 -108) Shuterland a demonstrat că oamenii se
confruntă în viața socială cu modele de comportament de conduită pozitivă respectiv negativă. Aceste
tipuri de comportamente nu se transmit pe cale ereditară, nu se imită, ci se învață în cadrul proceselor de
comunicare și relaționare socială între oameni și grupuri sociale. Astfel, comportamentul delincvent nu se
dobândește prin simpla comunicare sau imitare, ci prin învățarea și folosirea tehnicilor și procedeelor de
comitere a delictelor . Deoarece personalitatea unui individ depinde de tipul de cultură din care provine, se
afirma că șansele ca un individ să devină infractor cresc semnificativ dacă intră în contact cu mai mulți
infractori decât noninfractori. Practic, comportamentul delinc vent se învață prin comunicarea verbală și
nonverbală din cadrul contactelor care au loc între individ și grupurile de infractori. Astfel, a cei oameni
care se alătură grupurilor care respectă normele legale se vor adapta mai ușor în societatea bazată pe
consens, comparativ cu cei care sunt în contact cu modelele delincvente .
3.2.4. Teoria dezorganizării sociale , aparține școlii de la Chicago, care a încearca t să explice
impactul negativ asupra relațiilor interumane a proceselor de schimbare și dezvoltare socio -economice și
culturale î n unele zone di n societate a americană , pe fondul exploziei criminalității în societate. Creatorii
și adepții teoriei, C.R Shaw și H.D Mckei au constatat utilizând metode statistice că în zonele puternic
industrializate și urbanizate rata delincvenței asupra persoanei, proprietății și moravurilor este mult mai
ridicată. Teoria dezorganizării sociale arată că sursa delincvenței provine chiar din interiorul comunității în care
funcțiile de socializare și con trol social s unt foarte reduse. Î n acest context social delincvența

21 este consecința derivată a proceselor de urbanizare, industrializare și dezvoltare economic ă.
Astfel, oamenii crescuți și educați în zonele defavorizate social comi t delicate mai multe decât cei
trăiesc în zone rezidențiale selecte. Așa cum condițiile de rezidență și locuire sunt apreciate ca bune sau
rele, tot așa și comportamentul oamenilor este evaluat ca fiind bun sau rău în raport cu aceste condiții.
3.2.5. Teoria controlului social explică comportamentul infracțional ca fiind rezultatul lipsei
controlului intern al individului și a unor mecanisme eficiente de control social extern. Punctul de plecare
al acestei teorii a fost cartea Causes of d elinquency a lui de Travis Hirschi (1969, p.58 -59) a cărei temă
centrală este legătura dintre individ și societate cu cele patru componente: atașamentul față de ceilalți
membri ai societății sub forma legăturilor afective; angajamentul față de direcțiile o bișnuite de acțiune
care presupune investiții de timp și energie pentru a trăi în societate; implicarea în activități ca urmare a
angajamentului; credința în normele juridice și morale. Actele deviante apar atractive pentru indivizi, dar
legăturile sociale sunt cele care îi opresc pe majoritatea să le comită .
3.2.6. Teoria subculturilor delincvente , alături de cultura dominantă a unei societăți există și
anumite subculturi de natură delincventă care au apărut ca o formă de protest la norme le și valorile
grupului dominant. Fiecare grup dominant urmărește prin pârghiile pe care le deține să instituie reguli,
bariere și interdicții pentru anumite grupuri sociale, fapt care generează în rândul membrilor aparținând
diferitelor subculturi, sentim ente de anxietate, frustrare și nemulțumire. Devianța este analizată prin
prisma raportării indivizilor la cultura de proveninență care e marginalizată de către cultura dominantă și
care își consolidează puterea prin transformarea normelor culturale în nor me juridice. Exponentul
curentului teoretic culturalist este A. Cohen (1955) care a arătat că delincvența reprezintă o formă de
protest a grupurilor și culturilor sociale marginalizate de către grupul dominant iar reacția acestor ia
forma unor activități i legale care apar și se perpetuează în procesele de socializare ale membrilor
grupurilor respective (p.26).
În lucrarea (Delinqent Boys, Glencoe, The Free Press, 1953) Cohen a identificat grupurile
neprivilegiate a căror norme și valori sunt incompatibile c u cele ale societății dominante.
Oamenii din aceste grupuri au o situație periferică și marginală în societate . Acest statut social
periferic și marginal generează sentimente de izolare și frustrare, de insatisfacție socială și individuală.
La rândul lor, aceste sentimente generează opinii și atitudini de respingere a normelor și valorilor
socie tății prin care se construiesc modele și norme proprii de comportament și conduită. Acestea vor
orienta comportamentul grupului pentru satisfacerea necesităților pr in acțiuni delincvente.

22 3.2.7. Teoria etichetă rii sociale . Aceast ă teorie are o mare relevanță î n domeniul
probațiu nii, cu atât mai mult cu cât evidențiaz ă reacți a societăți i civile asupra actel e delincvente.
Reprezentanț ii teoriilo r reacție i social e se centreaz ă pe rolul pe care îl are reacți a de răspuns în apariția
delincvenței . Delincvența este o etichetă care reprezintă reacțiile unor oameni sau instituții sociale față
de comportamentele altor oameni, deoarece ea nu poate să fie prezentă doar în anumite tipuri de
comportament și absentă în altele . Aceast ă teorie susține că analiza delincvențe i trebui e făcută într-un
anumi t cadru social , cultural și normativ .
În teoria etichetarii sociale se consideră că delincvența implică întotdeauna un proces de
interacțiune între cel puțin două categorii de indivizi, cei care comit actul delincvent și r estul societății.
Etichetarea este înțeleasă ca fiind o „interacțiune umană”, un mod de „construire social a
discriminărilor și diferențelor, într -un un mod peiorativ” (Gochman, 1982, p. 169).
Delincvența nu este o stare, care să fie prezentă în anumite tipuri de co mportament și absentă în
altele, ci este o etichetă ce reprezintă reacțiile unor oameni sau instituții sociale față de comportamentele
altor oameni. Într-o societate există anumite categorii și grupuri de oameni care stabilesc norme și
reguli pe care le aplica comportamentului celorlalți, iar in cazul nerespectării sau încalcării
acestora, oamenii aceea sunt scoși în afara legii, devenind “outsideri” așa cum a evidențiat . H.S.
Becker (1963) Outsider: Studies in Sociology of deviance. New York: Free Press . Oamenii care se abat
de la standardele sociale sunt sancționați de societate și izolați față de ceilalți indivizi. Această
stigmatizare din partea societății va influența în mod considerabil cariera lui de viitor delincvent,
deoarece din acest moment individul se va comporta în conformitate cu eticheta aplicată de comunitate
căutând compania unor indivizi care sunt etichetați în același fel cu el. Pentru acești oameni revenirea
la o un mod de viață obișnuită este mult îngreunată.
3.3. Factorii s ociali ai reintegrării foștilor deținuții
Relațiile sociale constituie o totalitate de raporturi, care contribuie la maturizarea individului.
Astfel, maturizarea socială are loc în cadrul relațiilor interpersonale, individul dezvoltându -se datorită
capacității sale de interacțiune socială (Rusu & Slisarenco, 2012, p. 52).
Pornin d de la acestă premisă, putem susține faptul că im pactul încarcerării și mai apoi cel al
liberării, are un efect puternic asupra individului, întrucât controlul strict din penitenciar, impunerea
unui regim sever, limitarea fluxului comunicațional cu exteriorul, generează stări tensionale accelerate,
pentru persoanele private de libertate (P intican & Hognogi, 2013, p. 3). Acest lucru ilustrează faptul că
în perioada imediat următoare momentului liberării, aceste persoane sunt vulnerabile, ele putând să se
confrunte cu o serie de probleme, precum: adaptarea la viața din comunitate, dificultăți în găsirea unei
locuințe și a unui loc de muncă, stigmatizarea din partea celor din jur, difi cultăți de integrare în familie

23 Pe lângă acestea, persoanele liberate din închisoare se confruntă și cu percepția societății,
discriminare și etichetare; lipsa școlarizării și a locului de muncă; lipsa unui sistem instituționalizat de suport
social ("Reintegrarea socială a persoanelor condamnate penal " în Pachet informativ – Reintegrarea socială a persoanelor condamnate penal
și care aparțin unor grupui vulnerabile, p. 5, http://penalreform.ro/fileadmin/pri/media/Reintegrarea_fostilor_infractori_-_resurse.pdf, accesat
în 19.12.2017 ).
„Prin urmare, reușita adaptării sociale a persoanelor liberate, în mare parte, va depinde de anturajul
social în care ele vor ajunge după liberare, adică de acele microgrupuri în care vor trebui să -și îndeplinească
rolurile și funcțiile sociale” (Rusu & S lisarenco, anul2012, p. 52 ).
Pierderea identității civile și sociale face din condamnați n iște necunoscuți. S ingura lor
identitate soc ială este aceea de deț inut, ide ntitate pe care o au toți cei închiși, fără a fi un e lement de
distincție. De aceea, pe ntru a comun ica și trăi în acest un ivers, deț inuții tre buie să știe c ine este celălalt și deci
trebuie să -și atribuie singuri o identitate.
Deținutul, fiind ob ligat să trăiască a lături de indivizi de vârste, orig ini etn ice, culturale și socia le
multiple și d iferite, dar mai a les cu co ndamnați pe ntru cr ime și delicte d iverse, cu trecut uri carcerale diverse,
fără posibilitatea de a -i cunoaște decât prin intermediul crimelor și condamnărilor, acesta tre buie să se
difere nțieze, să se d istanțeze, dacă vrea să f ie el însuși, acordâ ndu-și o identi tate perso nală.Alături de
diferențele datorate izolării, ex istă și dor ința de a se opu ne, a se d iferenția, a fi el însuși ( Levi -Strauss, 1997,
p.17).
Identitățile nu su nt numai categor ii, sunt proprietăți, valori produse de judecăți. Deținutul
devine ceea ce s -a presupus a fi făcut și ce poate să facă ( Dubar, 1997, p.135 -141).
Pe perioada dete nției, deținuții își pot crea o imagine distorsio nată asupra rea lității, ajungând la
concluzia c ă datoriă eșecurilor din viața lor, încarcerarea și atitudinea brutală și înjositoare a personalului din
penitenciar, este un lucru îndreptățit. Aceste stări sunt amplificate, în momentul liberăr ii, de atitud inea
cetățenilor care co nsideră just ificată atit udinea se veră față de ex -deținuți și nu admit necesitatea manifestării
față de aceste persoane a unor acte de caritate (Rusu & Slisarenco, 2012, p.53).
Neîncrederea manifestată de oa menii din cadrul societăț ii, co nduce la etichetarea și
stigmatizarea acestor persoa ne, primii căutâ nd să evite orice fel de relații cu cei d in urmă. Acest
răspuns d in partea, societăț ii, poate să co ntribuie, într-o mare măsură, la pers istența fostului condamnat în
activitatea infracțio nală, el deven ind în mod inevitabil, marginalizat. Această reacție de re spingere, deter mină
o contrareacție d in partea ex -deținutului, care se manifestă pr intr-o puternică opoziț ie față de norme le lega le,
de unde rezultă d ificultatea, pe ntru cel d in urmă, de a se smulge din cercul infracțio nal și de a se integra în
societate (Stănoiu, 1989, p. 171).

23 Pentru ca foștii co ndamnați să poată face progrese, în ceea ce pr ivește re integrarea în societate ,
aceștia au nevoie, pe lâ ngă programe de re integrare desfășurate pe perioada dete nției, de sprijinul
familiei și al mediului social.
Menținerea și îmbunătățirea relațiilor de familie, acolo u nde este necesar, tre buie să reprezinte un
obiectiv prioritar, prin care să se faciliteze re inserția soc ială a persoa nelor care au e xecutat o
pedeapsă privativă de libertate. În acest sens, familia joacă un rol foarte important, în procesul de reintegrare,
sprijinul acesteia obligandu -i moral, pe ex -deținuți să își asume responsabilitatea de a deveni păr inți sau tați
mai buni, de exe mplu. Î nțelegerea, dragostea și suportul oferit d in partea membrilor familiei, joacă un
rol importanta pentru starea psihică a fostului condamnat, acesta s imțind că aparț ine unui mediu care are
efecte pozitive asupra comportame ntului său, ceea ce reduce riscul de recidivă ( Pintican& Hognogi, 2013,
p.11).
În facilitarea procesului de reintegrare socială, un rol important îl joacă și găsirea unui loc de
muncă. Acest lucru este esențial , deoarece prin găsirea unui loc de muncă, fostul deținut descoperă
respectul de sine și ia contact cu persoane noi, de la care poate învăța, dezvoltându -se ca om. Dar,
pentru ca munca să fie eficientă în reintegrarea socială a persoanelor condamnate, trebuie ca și acestea
să fie cu adevărat interesate în munca respectivă și nu să caute a câștiga doar reducerea pedepsei cu
închisoarea sau executarea unei sentințe în comunitate prin muncă în folosul comunită ții (Ibidem, p. 6) .
Angajatori i cer seriozitat e din partea angajaților săi, ori de cele multe ori persoanel e care
au executat pedepse privative de libertate nu sunt motivate să lucreze, în multe cazuri ele preferă să
lucreze pe piața neagră și să beneficieze de venitul minim pe economie, ceea ce le asigură acces și la
alte drepturi, precum asigurări sociale sau o masă caldă la cantinele sociale (Ibidem, p. 6 -7).
Alături de reacceptarea în cadrul familiei și găsirea unui loc de muncă stabil, un rol impotant în
procesul de reintegrare socială a fostului condamnat îl au și activitățile de educație și de asistență
psihosocială, precum: cultivarea încrederii în sine, descoperirea și încurajarea intereselor prosociale
(munca , alfabetizarea , educația etc.), influența pozitiv ă a prietenilor și coleg ilor de muncă
Sistemul penitenciar sprijină reintegrarea socială a tuturor persoanelor private de libertate,
pornind de la necesitățile individuale sociale, educaționale și terapeutice ale fiecărei persoane private
de libertate și, mai ales, nu sancționează persoanele care după liberare nu au fost acceptate de
comunitate și au recidivate (Ibidem, p. 7).

24 Capitolul 4. ATITUDINEA FAȚĂ DE REINTEGRAREA FOȘTILOR DEȚINUȚI

4.1. Stud ii anterioare pr ivind atitudin ile comunității față de ex -deținuți.
În cadrul lucrării se va studia atitudinea comu nității, în particula r a unui eșantio n de
175 de studenți față de persoanel e care au comis i nfracțiu ni, ca elemen t esenția l în preluarea foștilo r
deținuț i de către societate, pentru tratarea și reintegrarea socio -profesională și descoperirea unor factori
demografici și psihologici care se află în legătură cu această atitudine.
Easton (2011) evidențiaz ă faptul că în prezent , în societate , există încă o lipsă consi derabilă de
simpatie pentru infractori și sunt unele indic ii care atestă faptul că atitudinile societăți i sunt mai ostile
acum comparativ cu 20 de ani în urmă, tocmai de aceea ne propunem să redăm principalele cercetări
realizat e asupra atitudinii față de infrac tori, surprinzând și factori i considerați a fi în legătură cu această
atitudine.
Unul dintr e cele mai vechi studii vizând atitudinea față de persoanel e care comi t
infracțiuni, realizat de Glaser D. în 1969 (cit. in Melvin, Gramling, Gardner1985), sublinia importanța
atitudinii față de infractor i a ofițer ilor corecționali , ca facto r al reinte grării de succes al
acestora . Mai târziu, Melvin, Gram ling și Gardener (1985) au evidenția t în urma studiilor că deținuț ii și
persoa nele angajate în reabilitare și în reform a pentru deținuț i sunt cei mai suportivi față de
infractori , comparativ cu st udenții, membr ii comu nității, ofițer ii corecționa li, care manifestă un grad
mai scăzut de acceptare față de această categorie de persoane. O atitudine negativă au înregistrat ofițerii
care aplică legea.
Park (2009), a studiat atitudinea față de deținuț i și reinte grarea lor în societate , precum
și identificare a factorilor asociaț i cu aceast ă atitudine, grupați în: factor i demografici (gen, rasă,
nivel academic, mărimea orașului), preferințe personale (specializare, religie, valoarea religioasă a
iertării, partid politic ) și ex periențe personal e cu infracțiu ni și infractori (experiența victimizării și
cunoașterea unor deținuți) . Rezultatel e studiului au relevat faptul că persoanel e de culoare , respondenții
din zonele urbane , respondenții care sunt la un nivel academic mai înalt, democrați i și non-
crești nii sunt mai suportivi față de infractori și de reintegrarea foștilor deținuților
(Muraru, 2013) într-o cercetare realizată pe 120 subiecț i – adolescen t și adulți , a obținut
un nivel mediu al atitudi nii faț ă de infractori (media= 73,73) prin aplicarea chestionarului ATP (Melvin,
Gramling și Gardner, 1985). În ceea ce privește genul și vârsta nu au fost remarcate diferențe
semnificativ e statistic , ci doar o tendință a feme ilor și a adolescenț ilor de a fi mai suportivi față
de infrac tori, însă s-au remarca t diferențe semnificativ e la nivelul moralităț ii și empatiei. Rezulta tele
aceste i cercetăr i au indica t o relați e semn ificativă , slabă și negativă între moralitat e și atitudinea față de
infrac tori și o relați e semnificativă , medi e și pozitiv ă între empatie și atitudinea față de infractori.

25 Alte cercetări au relevat chiar o legătură între moralitate și empatie. Astfel, Martin Hoffman
susține că rădăcinile moralități i se află în empatie , întrucât aceast a ne determi nă să ne pese de
potențialel e victim e și să le împărtăși m suferința, să le ajutăm (Goleman , 2008 ), empatia fiind legată de
principi ile moral e și reprezintân d baza preocupării mai mari pentru ceilalț i și pentru justiție (Eisenberg
& Morris, 2001). Moralitatea este definită ca „abilitatea de a distinge binele de rău, de a acționa în
conformitate cu aceast ă distincți e și de a experiment a mândria atunci când se acționeaz ă așa cum este
corec t și vinovăți a sau rușinea în cazul în care se acțio nează greșit” (Sigelman și Rider , 2009, p. 381;
Sigelman și Rider, 2012, p. 423).
Empati a se re găseșt e deseor i ca trăsătur ă esențial ă în munca cu anumite categorii de persoane
cum sunt și cele care au săvârși t infracțiu ni (consi lieri de probațiune , personalu l din cadrul
penitenciarelor, polițișt i etc.). Aceast ă trăsăt ură este nelipsită chiar în tehnicile de lucru cu acest e
persoan e pentru ca ele să dea rezultate (de exempl u interviul motivaționa l utilizat de consi lierii de
probațiune) .
În studiul privind Atitudinile și percepțiile publicului față de pedeapsa cu închisoarea (Banciu și
colabora torii, 2016, p.10-12) se evidențiaz ă faptul că statul este principalu l responsabil și decident care
trebui e să se implic e în reinte grarea social ă a deținuților, în specia l în asigurarea unei locuințe . În ceea
priveșt e factorii care ar ajuta deținuț ii să se reinte greze cu succes în societat e un rol importan t îl
au calificarea într -o meserie, asigurarea unui loc de muncă după liberare, prestarea unei munci pe
timpul detenției, școlarizarea și într -o mai mică măsură educația religioasă, o mai bună înțelegere din
partea o piniei publice și legătura dintre penitencia r și familii. Subiecții studiulu i au recunosc ut faptul că
unul din motivele pentru care foștii deținuți nu reușesc să se reintegreze pe piața muncii îl reprezintă
stigmatizarea socială și atribuirea etichetei de „fost pușcăriaș”. Cercetările întreprinse de criminologii și
sociologii străini au arătat, în acest sens, că atât angajatorii, cât și membrii comunităților în care revin
persoanele care se liberea ză din penitenciare, etichetează deținuții ca fiind periculoși, iresponsabili,
necinstiți și au tendința să îi excludă de la activitățile sociale și economice convenționale.
Procesul de incluziune prin angajarea în muncă a foștilor deținuț i recidiviști, în spațiul românesc,
a fost analizată și evaluată în cadrul unui studiu bazat pe metoda focus -grup care a investigat 4 grupuri sociale:
deținuți recidiviști care urmează să fie puși în libertate în cel mult 30 de zile; foști deținuți care a u reușit să se
integreze pe piața muncii; specialiști implicați în procesul de reinserție pe piața muncii a persoanelor care au
suferit condamnări penale și angajatori dispuși să angajeze persoan e din această categorie (Chipea și
colaboratorii, 2012). Re zultatele studiului arată faptul că procesul de reintegrare socială a deținuților se
desfășoară cu dificultate și că cei care au șanse de succes sunt cei care beneficiază de sprijinul altor persoane bine
intenționate din mediul social de proximitate. Cele două grupuri investigate se aseamană între ele prin experiență

26 comună pe care au avut -o. Ele au trăit aceleași sentimente de stigmatizare, de respingere, atât din partea celor
din interiorul instituției, cât și din partea celor din afară. În general, foșt ii deținuți obțin greu un loc de muncă
în țară datorită existenței cazierului, care devine un stigmat greu de ascuns; muncesc, în cele mai multe cazuri,
fără forme legale, în meserii slab calificate și slab remunerate; încearcă să ascundă adevărul cu privire la
istoricul lor infracțional; apel ează la locuri de muncă în străinătate ori afaceri proprii pentru a evita situațiile
de respingere și excluziune cu care s -ar putea confrunta.
Un studiu privind nivelul de adaptare pe piața muncii a grupurilor vulnerabile în regiunea Centru, a
analizat problematica integrării pe piața muncii pentru deținuții din penitenciarele Aiud, Codlea,
Miercurea -Ciuc și Târgu -Mureș (Gorski și Corman, 2011).S -a constatat că șansele de integrare pe piața
muncii ale unui fost deținut, după liberare, cresc dac ă: are o calificare, vrea să se schimbe, are capacitatea
de autocontrol, are o vârstă medie, este sănătos fizic și mental, este perseverent, păstrează legătura cu
familia, are experienț ă anterioar ă în muncă, nu este recidivist , a lucrat pe timpul detenț iei, are un
domiciliu stabil după eliberarea din penitenciar, participă la cursuri de formare profesională.
Enumerân d câtev a din cele mai relevant e cercetăr i asupra atitudinii comunităț ii față de
infractori, în continuare se dorește o aprofundare a legăturii dintre atitudinea față de infractori respectiv
reintegrarea acestora în societate după eliberare și factorii demografici precum genul, experiența de
victimizare , și credința , pe care ne propunem să îi investigă m în prezent ul studiu.
În literatura de specialitate se menționează că elementele specifice excluziunii sociale se
numără, de cele mai multe ori, printre factorii delincvenței și implicit ai recidivei,. Excluziunea este „o
falie structurală care se deplasează printr -o societate în care ea este expusă ca fiind ilegitimă” (Murphy,
1985, p.234) ceea ce poate conduce la un conflict care să zguduie temeliile societății. Astfel, falia
structurală a excluziunii este o sursă a unei bătălii morale și ideologice care poate avea un rezultat
ascuns ori transparent, legitim sau ilegitim.
Forma de excluziune cel mai des întâlnită în cazul foștilor deținuți este cea de pe piața muncii.
Mulț i dintr e ei afirm ă că există o legăt ură foart e strâns ă între existența unu i loc de munc ă și comiterea
de infracțiu ni: atunci când indiviz ii au un loc de muncă , este puțin probabil ca ei să comit ă infracțiuni.
Este prin urmare importan t să se depună toate efort urile posibile pentru a promov a inserți a profesio nală
a deținuțilo r la momentu l în care acești a părăses c penitenciaru l (Mellow și colabora torii, 2008 ).
O altă formă de excluziune a foștilor deținuți este cea de la locuire. Ea a fost evidențiată în Marea Britanie
în cadrul unui raport al National Association for the Care and Resettlement of Offen ders (NACRO, 2000), care
prezintă o serie de studii ce evidențiază severitatea problemei lipsei de locuință și a delincvenței asociate acesteia.
Deși nu s -a demonstrat în concret că absența unei locuințe, sau locuințele improprii, ar conduce în mod direct la
săvârșirea de noi infracțiuni, totuși se poate afirma că o astfel de experiență poate cauza o recidivă. În cadrul

27 raportului NACRO 2000 a fost prezentat un studiu în care s -au evaluat 600 de persoane după momentul liberării
din închisoare iar rezultatul a ar ătat faptul că doar 30% dintre deținuții care aveau o locuință la care să se întoarcă,
au fost condamnați din nou comparativ cu cei 69% dintre deținuții fără locuință .
Se poate constat a că în reinte grarea infractor ului în societat e este important ă atât
intervenția instituți ilor statului cât și sprijinul familiei, mediul social . Așadar , reinte grarea infractorilo r
în societate ar trebui făcută la toate niveluri care vizează „toate ariile de viață în care apar probleme
pentru p ersoanel e condamnate penal: muncă , educație , familie, locuință „ (Durnescu 2006 -2008, p. 4).
4.2. Măsuri și deficiențe privind limitarea marginalizării sociale a ex -deținuților
Actualmente, potrivit legii 116/2000 16 privind combaterea marginalizării sociale, este asigurat
cadrul legat pentru sprijinirea foștilo r deținuț i prin oferire a de acom paniamen t social , de consi liere și
mediere a muncii (Buzducea, 2013, p.153) dar și de angajare în baza unui contract de solidaritate.
Contract ul de solidaritat e se închei e cu Agenția Național ă de Ocupare a Forței de Munc ă pentru o
perioadă de 2 ani.
În perioada de pregătire pentru liberare, persoanele private de libertate pot urma cursuri gratuite
de calificare sau cursuri școlare, în schimbul cărora primesc recompense de natură financ iară. De
asemenea, pe perioada detenției , persoanele private de libertate au posibilitatea de a desfăș ura activități
de muncă, ceea ce poate reprezenta o recomandare pozitivă pentru acestea. Acest lucru poate contribui
la generarea unui impact pozitiv asupra încrederii societății în general, dar și asupra angajatorilor.
Calificările obținute și experiența dobândită pot conduce la găsirea cu mai mare ușurință a unui loc de
muncă după punerea în libertate.
Însă, legislați a actuală este restrictivă, limitând numărul persoanelor care pot primi suport
social, cum este și cazul contractului de solidaritate ale cărui costuri sunt acoperite din bugetul
asigurărilor de șomaj, care poate asigura sprijin pentru un număr mic de cazuri, dar care oferă avantaje
considerabile pentru angajatori. De asemenea, legea de executare a pedepselor nu permite persoanelor
private de liberate, să desfășoar e activități de voluntariat , cu toate că acest lucru ar avea un
impact pozitiv și ar atrage simpatia comu nității. Potrivit acestei legi, munca este opțională și nu
reprezintă o obligați e pentru deținuți . Conform legislație i actuale, deținuți i pot beneficia de cursurile de
formare profesionale, doar cu 9 luni înainte de liberare, aceste luni fiind echivalente perioadei de
șomaj, în care cursurile se susțin gratuity ("Reintegrarea socială a persoanelor condamnate penal " în Pachet informativ –
Reintegrarea socială a persoanelor condamnate penal și care aparțin unor grupui vulnerabile, pp. 9-10,http://penalreform.ro/fileadmin
/pri/media/Reintegrarea_fostilor_infractori _-_resurse.pdf, accesat în 19.12.2017 ).

28 O altă deficiență în procesul reintegrării o constituie lipsa asigurării de asistență post-detenție,
ceea ce ne p ermite să firmăm că, nu se poate vorbi de o eficiență a programelor de reeducare
din penitenciare, dacă acestea nu sunt continuate prin programe de asistență în comunit ate și d acă
ex- deținuții nu sunt monitori zați și sprijiniți în comunitat e.
După detenție, adaptarea la noile condiții de viață și la un mediul social normal, depinde de trei
grupuri de factori, precizați de Cerneavschi (2014 ): "particularitățile individuale de personalitat e;
condițiile mediului social; condițiile din penitenciarul în care a ispășit pedeapsa privativă de libertate,
care influențează comportamentul în primele luni după eliberare " (p.2). Adaptarea persoanei liberate
din detenție se realizează prin asimilarea informaț iilor, a cerințelo r și normelo r social e și prin
acomodarea la un mediu social nou; în caz contrar apar problemele de reintegrare socială (Cerneavschi,
2014, p.2).
Primele 3 -6 luni, după liberarea din detenție, reprezintă perioada cea mai problematică
de reintegrare, fiind necesară monitorizarea atentă a acestui proces. Situațiile în care ex -deținutul nu
își găsește un loc de muncă sau părăsește locul de muncă pe care îl are; nu are un loc stabil în care să
locuiască sau se mută frecvent; încalcă ordinea publică ne indică faptul că procesul de reintegrare
decurge problematic, existând motive reale pentru recidivă (www.IRP.md , accesat în 19.12.2017 ).
Pentru a se reintegra, descurca și trăi în societate, ex-deținuț ii trebui e să fie implicați în
activități sociale , într-un medi u benefi c și constructiv, având nevoi e de o comu nicare contin uă
cu mem brii familiei, cu organizațiile implicate și cu comu nitatea .

29 Capitolul 5. CERCETAREA – Percepțiile și atitudinile tinerilor față de persoanele private
de libertate și reintegrarea socială a acestora

5.1. Designul cercetării
5.1.1. Motivația cercetării
Cercetarea de față își propune să studieze modul în care tinerii percep persoanele private de
libertate și car e este atitudinea acestora față de reinte gratea foștilo r deținuț i în societate . Se lansează
ideea cercetării variabilelor de ordin socio -demografic (credință, experiență de victimizare, gen, mediu
de reședință) și relați a acestora cu atitudinea față de infractor i și reinte grarea acestor a în societate .

5.1.2. Scopul și obiectivele cercetării
Scopul cercetării este acela de a arăta modul în care este posibilă reintegrarea fo știlor de ținuți
după ispășirea pedepsei, odată cu revenirea acestora în comunitate.
Prin prezenta cercetarea se doreșt e să se evidențiez e modalitățile prin care reintegrarea
este posibilă.
Obiectivele cercetării urmăresc:
1. să arate care este percepți a comu nității față de persoanele private de libertate;
2. să arate care este percepți a comu nității față de proces ul de reinte grare al foștilo r deținuți ;
3. să reliefeze care sunt strategiile ce pot contribui la reintegrarea foștilor deț inuți;
Problema științifică abordată este reprezentată de conceptul de reintegrare al foștilor deț inuți în
cadrul comunității. Dimensiunile acesteia sunt: percepțiile , atitud inile comunității , gradu l de periculozitate
și reacț iile instituțio nale și comunitare la acestea .

5.1.3. Ipotezele /întrebările de cercetare
Întrebarea de cercetare care răspunde scopulu i demersului de cunoaștere este: ” Cum sunt
percepute persoanele care au fost private de libertate la momentul întoarcerii acestora în colectivitate?”.
Pentru a răspunde la această întrebare propunem un design de cercetare structurat pe o analiză
cantitativă.
Având în vedere importanța teoretică și științifică a fiecărei cercetări, ipotezele prezentei
cercetări, au pornit de la diferitele cercetări cu tematica foștii deținuți, referitoare la șa nsele de
angajare, găsirea unui spaț iu de locuire, simpatia pentru foștii infractori, reforma penitenciarelor în
(Silvia P., J., Graham J.,S. și Hawley C.,N., 2005, p. 35,248 -258) și se dorește a veni în continuarea
contribuției la literatura de specialitate.

30 Ipotezele cercetării sunt următoarele:
Ip.1. Suferinț a persoanelor chestionate se asociaz ă semnificativ cu încrederea în reintegrarea
foștilor deținuți în societate
VI: Suferința res pondenților (Secțiune a III) cuprinde 5 itemi măsurați pe o scală nominală (1-da, 2 -nu).
Prin adunarea răspunsurilor s -a obținut un scor global variind de la 5 la 10, pentru care, cu cât scorul
este mai mic, cu atât suferința cauzată de infracțiuni asupra persoanelor din eșantion este mai mare,
adică acestea au fost supuse unor agresiuni.( M=9.21, AS=1.22).
VD: Reintegrarea foștilo r deținuți (Secțiunea VI) are o validitate internă slabă (Cronbach alpha= 0.514)
ce reprezintă o variabilă compusă din 14 itemi măsurați pe o scală de tip Likert de la 1 (dezacord total) la
5 (acord total). Prin adunarea răspunsurilor s-a obținut un scor global care variază de la 26 la 70, unde
scorul mai mare reprezintă o atitudine pozitivă cu privire la reintegrarea foștilor d eținuți .(M= 45.50,
AS=8,96)
Ip.2. Există difere nțe semnificative refer itoare la reintegrarea foștilor d eținuți în funcție de
variabile individuale ( gen, reședință și experiența de victimizare)
VI: Variabile individuale sunt cele care se referă la caracteristicile sociale ale studen ților participan ți la
studiu:
 Genu l măsurat pe o scală nominală ( 1-masculin, 2- feminin)
 Reședință măsurată pe o scală nominală ( 1-urban, 2 -rural )
 Experiența de victimizare măsurată pe o scară nominală (1-partici panții au cunosc ut infracțiuni
produs e asupra lor, 2 -nu au cunosc ut infracțiu ni produs e asupra lor )
VD: Reintegrarea foștilo r deținuț i (Secțiune a VI) are o validitate internă slabă (Cronbach alpha = 0.514)
ce reprezintă o variabilă compusă din 14 itemi măsurați pe o scală de tip Likert de la 1 (dezacord total)
la 5 (acord total). Prin adunarea răspunsurilor s-a obținut un scor global care variază de la 26 la 70, unde
scorul mai mare reprezintă o atitudine pozitivă cu privire la reintegrarea foștilor d eținuți. (M= 45.50,
AS=8,96)
Ip.3. Există o corelație între măsurile comunității și reintegrarea foștilor deținuți în societate.
VI: Participarea tinerilor ca membrii ai comunităț ii cu anumite măsuri care să vină în sprijinul foștilor
deținuț i cum ar fi: plata unor taxe suplimentare pentru cearea și aplicarea programelor de reintegrare,
închirierea locuințelo r pe care le dețin și angajarea foștilo r deținuți . Pentru a evidenția modul în care
comunitatea dorește să contribuie la reintegrare s -au luat în calcul itemii ”Sunt dispus/ă să plătesc mai
multe taxe, pentru a contribui la programele de reintegrare socială a foștilo r deținuți” , ”În situația în
care, aș deține un imobil, l-aș închiria cu încredere unui fost deținut” și ”Ca angajator, nu m-ar deranja

31 Să angajez un fost deținut”, cu o v aliditate internă acceptabilă (Cronbach alpha= 0.669). Prin adunarea
răspunsurilor s -a obț inut un scor global variind de la 3 la 15, pentru care, cu cât scorul este mai mare,
cu atât măsurile de re integrare sunt mai eficiente ( M=8,15, AS=2,73).
VD: Reintegrarea foștilo r deținuț i (Secțiune a VI) are o validitate internă slabă (Cronbach alpha = 0.514)
ce reprezintă o variabilă compusă din 14 itemi măsurați p e o scală de tip Likert de la 1 (dezacord total) la
5 (acord total). Prin adunarea răspunsurilor s-a obținut un scor global care variază de la 26 la 70, unde
scorul mai mare reprezintă o atitudine pozitivă cu privire la reintegrarea foștilor deținuți (M= 45.50,
AS=8,96)

5.1.4. Locația și perioada derulării cercetării în teren
Chestionarele completate le-am distribuit direct studenților în luna martie, înainte de v acanța de
primăvară, la sediul facul tății, cu rugămintea de a le completa într-o perioadă de două săptămâni. La
sfârșitul acestei perioada m -am întâlnit din nou cu ei pentru a aduna chestionarele completate.
La momentul distribuirii le -am explicat că sunt studentă și am nevoie de datele rezultate din
completarea chestionarelor pentru lucrarea de disertație. I-am a sigurat că răspunsurile lor rămân
confiden țiale, chestionarele nefiind necesar a fi completate cu numele respondentului.

5.1.5. Eșantionul/loturile de subiecți
Pentru efectuarea cercetării am utilizat un eșantion de conveniență asupra unui grup de 175 de
studenți de la Facultate a de Științe al e Educației , Psihologi e și Asistență social ă și Facultate a de Științe
Uma niste și Social e din carul Universități i ” Aurel Vlaic u”, Arad.
În cadrul acestui grup din totalul de 175 de studenți chestionaț i, 51 sunt de gen mascu lin și
124 de gen feminin. În ceea ce priveșt e reședința acestora, din numărul total de 175 de studenți doar
50 provin din mediul rural.
Tabel 1 – Caracteristicile participanților la studiu

Caracteristică Procente valide (%) Frecvență(N)
Gen
Masculin
Feminin
Total
29,10
70,90
100
51
124
175
Reședință
Urban
Rural
Total
71,40
28,60
100
125
50
175

32 5.1.6. Metode, tehnici și instrumente utilizate
Sondajul de opinie este și va rămâne multă vreme vedeta cercetărilor sociale.
Prin opinie se înțele ge o stare sau predispoziție mental ă față de un anumit referent. Opinia se
compune din credințe și atitudini.
Sondajul de opinie este o metodă i ndirectă de colectare a datelor , fiind în special o metodă
cantitativă.
Sondajul de opinie se realizează prin aplicarea unei liste de întrebări standardizată, prin
intermediul unei anumite tehnici, unor respondenți care constituie o parte (eșantion) din întreaga
populație.
Tehnica prin care se realizează sondajul de opinie este cea a chestionarului auto -administrat,
( Șandor, p.110) cercetătorul a distribuit întrebările, subiecții au răspuns la ele apoi cercetătorul a
colectat răspunsurile.
Avantajele sondajului de opinie prin utilizarea chestionarului le reprezintă costurile mici, timpul
redus de răspuns și o calitate bună a răspunsurilor deoarece tematica chestionarului este una de interes
social general iar chestionarele completate sunt colectate personal de către cercetător.
Validitatea cercetării este indicate de rata de răspuns care se calculează ca raport dintre numărul
de responden ți și numărul total de cazuri din e șantion.
Nu există o rată de răspuns indicată. Autorii care fac astfel de recomandări tind deseori să fie
prea optimiști. Babbie, pe baza studierii literaturii de specialitate, consideră că o rată de 50% este
adecvată pentru analiză, 60% este considerate bună și 70% este foarte bună.
Instrumentul de bază al sondajului de opinie este chestionarul care trebuie să cuprindă o parte
introductivă în care se precizează cine este cercetătorul, care este afilierea sa și scopul cercetării. Tot în
această parte introductivă subiecții sunt asigurați că răspunsurile lor rămân confidențiale .
Chestionarul prezentat în Anexă este structurat pe 6 sec țiuni și cuprinde următoarele categorii
de întrebări:
 factuale-referitoare la situații cunoscute de subiecți ;
 de opinie-referitoare la atitudinile și credințele celor chestionați;
 de identificare sau clasificare -referitoare la a umite caract eristici socio –
demografice ( sexul, reședința).
Întrebările chestionarului sunt întrebări închise, cercetătorul oferind variantele de răspuns subiecților.
Întrebările din chestionare au fost codificate pe secțiuni pentru a uș ura introducerea datelor. Secțiunea I
și II cuprinde câte o întrebare, care ne arată dacă cei care au completat chestionarele au legătură cu
persoane private de libertate, fie că au un membru al familiei, cunoștin ță

33 sau prieten care a fost arestat, fie pur și simplu cunoaște pe cineva care a fost arestat, măsurată pe o
scală nominală (1 -da, 2 -nu).
Secțiune a III cuprinde 5 întrebăr i care să reflect e dacă cei care au participa t la studiu au
cunoscut experiența de a fi victim a unor acte infracționale , cu o valabilitate intern ă acceptabilă,
(Cronbach alpha=0.663) măsurate pe o scală nominală (1 -da, 2 – nu). Prin adunarea răspunsurilor scoru l
global variază de la 5 la 10. Cu cât scorul înregistrat este mai mic cu atât suferința cauzată de
infrac țiuni persoanelor che stionate e ste mai mare.
Secțiune a IV cuprinde un numă r de p atru întrebăr i măsurate pe o scală de tip Likert în patru
trepte de la 1 (dezacord total) la 4 (acord total), având ca tematică religia, cu o valabilitate internă bună
(Cronbach alph a= 0.803). Prin adunarea răspunsurilor scorul global variază de la 4 la 16. Cu cât scorul
înregistrat este mai mic cu atât persoanelor chestionate nu consideră importantă religia.
Secțiune a V cuprinde 32 de întrebăr i pentru o observ a cum sunt percepute persoanel e private de
libertate măsurate pe o scală de tip Likert în cinci trepte de la 1 (dezacord total) la 5 (acord total ) cu
validitate internă slabă ( Cronback alpha=0.552). Prin adunarea răspunsurilor scorul global variază de la
50 la 141. Cu cât scoru l înregistrat este mai mare cu atât persoanelor chestionate percep în mod pozitiv
persoanele private de libertate.
Secțiune a VI cuprinde întrebăr i necesar e pentru observare a atitudinii respondenților , legate de
reinte grarea social ă a foștilo r deținuți . S-a folosi t o scară cu 14 de itemi sub form a unei scale Likert în 5
trepte de la 1 (dezacord total) la 5 (acord total), cu o valabilitat e internă slabă (Cronbach alpha= 0,514).
Prin adunarea răspunsurilor scorul global variază de la 26 la 70. Cu cât scorul înr egistrat este mai mare
cu atât persoanelo r chestionat e au o atitudine pozitivă față de reinte grarea foștilo r deținuți.
5.2. Rezultatele cercetării
Rezultatele cercetării încep să prindă contur odată cu prelucrarea datelor colectate prin
completarea chestionarelor. Pentru prelucrarea statistică a datelor s -a folosit programul special SPSS –
Statistical Package for the Social Sciences , versiunea Statistics Standard .
Dacă la întrebarea Cunoașteți pe cineva, cu excepția unui membru de familie, prieten sau
cunoștință, care a fost/este arestat? , 79 dintre respondenți (45,10%) au răspuns DA, totuși la întrebarea
Aveți un membru al familiei, cunoștință sau prieten, care a fost/este arestat?, doar 26.90% au răspuns
DA, ceea ce ne arată că un procent redus dintre cei chestionați au o persoană apropiată care a fost sau
este privată de libertate.

34
Fig.7. Cunoașterea unor persoane care au fost sau sunt arestate?

Suferința participanților la studiu-rezultate descriptive
Secțiu nea III cu prinde 5 întrebări care să ne arate dacă cei care au partic ipat la studiu a u cunoscut
experie nța de a fi v ictima unor acte infracțio nale, cu o valabilitate internă acceptabilă,
(Cronbach alpha= 0.663) măsurate pe o scal ă nominală (1 -da, 2-nu).

Infrac țiune Intrebare DA NU
1 Cineva a intrat prin efracție în casa sau
apartamentul dumneavostră 1 2
2 V-au fost furate bunuri din casă sau
apartament 1 2
3 V-a fost spartă mașina 1 2
4 V-a fost furat portofelul sau poșeta 1 2
5 Cineva v-a amenințat că vă va bate sau
jefui 1 2

Fig. 8. Persoanele chestionate au avut parte de cel puțin o infractiune comisă asupra lor
Alte persoane arestate DA 0
Membru al familiei
/cunoștiință/prieten arestat DA
NU 50 47 96
79 100 128 150
Infractiune 1 Infractiune 2 Infractiune 3 Infractiune 4 Infractiune 5 29 29 28 21 32 40
20
0 DA
NU 146 143 146 147 154 180
160
140
120
100
80
60

35 După cum se poate observa din figura de mai sus, tinerii participanți la studiu au av ut o experiență
negativă cu referire la agresiuni asupra lor. Un număr de 21 -32 dintre respondenți au fost victimele uneia
din cele cinci in fracțiuni incluse în chestionar, avut ceea c e reprezintă un procent cuprins între 12 -18,3%.
Întrebările din această secțiun e reflectă suferința cauzată de infracțiunile comis e asupra persoanelor
din eșantion. Astfel, vom introduce o nouă variabilă, Suferința , care a fost calculată prin însumarea itemilor
care se referă la cele cinci tipuri de in fracțiuni, su ferința = PERSPOL1 + PERSPOL2 + PERSPOL3 +
PERSPOL 4 + PERSPOL5. Prin adunarea răspunsurilor s -a obținut un scor global care variază între 5 și 10.
Un scor mic arată faptul că persoana chestionată a cunoscut suferința cauzată de cel puțin o infracțiune
comisă asupra ei, în timp ce un scor mare ne indică faptul că nu au cunoscu t suferința cauzată de o
infracțiune.
Indicatorii tendinței centrale ai vari abile Suferința sunt redate mai jos:
Statistics
Suferinta
N Valid 175
Missing 0
Mean=Medie 9.2057
Median=Mediana 10.0000
Mode=Modul 10.00
Std. Deviation=Abaterea
standard 1.22379
Variance=Varianța 1.498
Minimum 5.00
Maximum 10.00

Fig.9. Scala valorică a relației dintre r espondent și inf racțiuni

36 Din cei 175 de tineri chestion ați 72 au avut p arte de cel puțin o experiență negativă cu infra cțiuni
comise asupr a lor, ceea ce reprezintă un pro cent de 41,10 %, în timp ce 103 tin eri, reprezentând 58,90%
nu au cunoscut o astfel de experiență.

Fig. 10. Ponderea participanțilo r care au suferit datorită unei infracțiun i
Calculând coeficientului de variație Cv = Abaterea standard/ media variabilei = 1,223 79/ 9,2057 = 0,133 care este
mai mic decât 1, ceea ce ne indică faptul că valorile variabilei Suferință , sunt în jurul tendinței centrale, eșantionul
fiind unul destul de omogent iar distribuția este alungită puțin spre stânga.

Religiozitatea participanților la studiu-rezultate descriptive
Pornind de la întrebările incluse în secțiunea IV , măsurate pe o scală de tip Likert în patru trepte de la
1 (dezacord total) la 4 (acord total), având ca tematică relig ia, am generat o variabilă nouă, Religiozitatea , cu
o valabilitate internă bună ( Cronb ach alpha= 0.803), reigiozitate = AFIRM 1 + AFIRM 2 + AFIRM 3 +
AFIRM 4.
Dezacord
total Dezacord Acord Acord
total
Religi a este o parte important ă din viața mea 1 2 3 4
Consi der că este importan t să respecți poruncile lui
Dumnezeu 1 2 3 4
Pentru a primi iertarea lui Dumnezeu, este important să
îi iertăm pe cei care ne greșesc 1 2 3 4
Dacă cineva a trăit o via ță de infrac țiuni, el/ea trebuie să
fie iertat/ă pentru greșelile comise, dacă îi pare cu
adevărat rău
1
2
3
4
41.1%
58.9% au cunoscut infracțiuni
nu au cunoscut infracțiuni

37 Prin adunarea răspunsurilor s-a obținut un s cor global care variază de la 4 la 16, unde s corul mai
mare arată că religia are implic ație semnifi cativă în viața participanților la studiu.
Indicatorii tendinței centrale pentru această variabilă sunt:
Statistics
Religiozitate
N Valid 175
Missing 0
Mean 12.4457
Median 12.0000
Mode 12.00
Std. Deviation 2.64275
Variance 6.984
Minimum 4.00
Maximum 16.00

Fig.11. Scala valorică a relației dintre religie și reintegrare

Dintre cei 175 de respondenți 135 dintre ei, reprezentând 77.14% sunt de acord și aco rd total cu
faptul că religia este o part e importantă din viața lo r, iar 135 de pe rsoane, adică 77.14 %, conside ră că
dacă cineva a t răit o viață d e infracțiuni, t rebuie să fie iertat pentru greșelile comise, dac ă îi pare cu
adevărat rău.

38
Fig.12. Religia este o parte importantă din viață
Fig.13. Cei care comit infracț iuni trebu iesc iertați p entru gr eșelile lor
Un număr însemnat dintre respondenți sunt de acord, 77 p ersoane, și de aco rd total, 72 pe rsoane,
cu afirmația că pentru a primi iertarea lui Dumnezeu, este important să îi iertăm pecei care negreșes c,
ceea ce ne arată faptul că 85,14% dintre cei chestionați cred că iertarea joacă un rol determinant în
întoarcerea omului către Dumnezeu și reluarea unei legături vii cu acesta.

Fig.14. Pe cei care greșesc trebuie să -i iertăm pentru a primi la rândul nostru iertare divină
Număr respondenți
77 72
80
60
40
20
0 9 17
Număr respondenți
Dezacord total Dezacord Acord Acord total 14 Număr respondenți 26 59 76 80
70
60
50
40
30
20
10
0 Număr respondenți
100
80
60
40 Număr respondenți
90
45
33
Număr respondenți
20 7
0
Dezacord Dezacord
total Acord
dd Acord total

39 Percepția persoanelor p rivate de libertate de către participanții la studiu-rezultate descriptive
Pentru evidențierea atitudinii față de persoanele private de libertate s -a folosit o scară cu 32
de întrebări sub forma unei scale Likert în 5 trepte de la 1 (dezacord total) la 5 (acord total),
validitate internă slabă (Cronbac k alpha=0.552). Prin adunare a răspunsurilor s -a obținut un scor
globa l care variază de la 50 la 141. Cu cât scorul înregistrat este mai mare cu atât persoanele
private de libertate sunt percepute în mod poziti v de către participanții la studiu.

Tabelul nr.2. – Percepți a respondenților față de persoanele private de libertate

Percepția Dezacord
total (%) Dezacord
(%) Nehotărât
(%) Acord
(%) Acord total
(%)
Persoanele private de libertate sunt
diferite față de alte persoane ( -) 10,90 18,90 30,30 31,40 8,60
O mică parte dintre persoanele
incarcerate sunt periculoase (+) 6,90 22,90 20,60 38,90 10,80
Persoanele private de libertate nu se
schimbă niciodată ( -) 12,00 45,10 24,00 14,30 4,60
Majoritatea celor încarcerați, sunt
victime ale circumstanțelor și merită
să fie ajutați (+)
4,60
25,10
30,90
31,40
8,00
Cei ce comit infracțiuni au sentimente,
la fel ca restul oamenilor (+) 3,40 12,00 17,70 56,90 16,00
Nu este indicat să ai încredere într -o
persoană care a fost/este privată de
libertate ( -)
6,90
25,10
37,70
26,90
3,40
Consider că aș putea simpatiza
persoane care au fost private de
libertate (+)
8,00
18,90
28,00
40,00
5,10
Condiț iile rele din închisoar e contribuie
la înverșunare a deținuț ilor (+) 5,70 18,30 28,60 37,10 10,30
Consider că o persoană încarcerată va
profita de privilegiile acordate ( -) 2,90 14,90 41,70 34,90 5,70
Deținuț ii au nevoi e de afecțiun e și
laudă, la fel ca restul oamenilor (+) 5,10 13,10 24,60 44,00 13,10
Nu trebuie să ai așteptări prea mari din
partea unei persoane private de libertate
(-)
4,60
36,60
25,70
30,30
2,90
Reabilitarea persoanelor încarcerate
este o pierdere de timp și bani ( -) 20,60 42,30 23,40 9,70 3,40
Nu poți ști dacă un deținut îți spune
adevărul ( -) 5,10 17,70 29,70 37,70 9,70
Persoanele pri vate de libertate nu sunt
mai bune sau mai rele, decât al ți
oameni (+)
6,30
19,40
29,10
35,40
9,70
În general, persoanele î ncarcerate
gândesc și acțio nează asemănător (+) 5,70 26,90 40,60 24,00 2,90

40 Dacă ești respectuos cu un deținut și el
va fi la fel (+) 7,40 16,60 41,70 27,40 6,90
Persoanle private de libertate se
gândesc doar la binele lor ( -) 4,60 23,40 43,40 22,90 5,70
Există persoane încarcerate, cărora le-aș
încredința viața mea (+) 44,00 24,00 22,30 8,60 1,10
Persoanele încarcerate pot fi raționale
(+) 1,70 11,40 27,40 44,60 14,30
Majoritatea deținuților sunt prea leneși
pentru a câștiga un venit cinstit ( -) 9,10 29,10 32,00 25,10 4,60
Nu m -ar deranja dacă aș avea ca vecin,
un fost deținut (+) 17,10 11,40 26,90 34,30 9,10
Deținuț ii sunt, prin definiție , persoane
rele ( -) 15,40 37,70 23,40 20,60 2,90
Persoanele incarcerate încearcă să
profite de alți oameni (-) 6,90 26,90 36,60 26,90 2,30
Persoanele private de libertate, au
aceleași valori ca noi ceilalți (+) 4,60 20,00 30,90 38,90 5,70
Nu aș vrea ca fiica/fiul meu să aibă o
legătură romantic cu un/o fost/ă
deținut/ă (-)
9,70
14,30
24,00
29,70
22,30
Majoritatea celor încarceraț i sunt
capabili să iubească (+) 1,70 8,60 20,60 53,70 14,90
Persoanele private de liberate, sunt prin
definiție , imoral e (-) 10,90 35,40 36,00 14,30 3,40
Persoanele incarcerate trebuie
disciplinate aspru ( -) 17,10 29,70 29,10 22,90 1,10
Majoritatea deținuțilo r pot fi reabilitați
(+) 1,10 16,00 23,40 49,10 10,30
O parte dintre persoanele private de
libertate, sunt simpatice (+) 4,00 14,90 44,00 33,10 4,00
Cei privați de liberate au respect doar
pentru forța brută ( -) 16,60 34,30 33,10 9,10 6,90
Dacă o persoană se comportă bine, în
închisoare, aceasta ar trebuie eliberată
condiționat (+)
8,60
29,10
28,60
25,10
8,60
Întrebările formulate ref lectă atât percepții pozitive ( +) asupra persoanelor private de libertate, cât
și percepții negative ( -), marcate corespunzător în Tabelul nr. 2 . Prin adunarea răspunsurilor de la
fiecare întrebare a acestei secțiu ni s-a obți nut un scor global care variaz ă de la 50 la 141. Cu cât scorul
este mai mare cu atât percepți a respondențilo r față de persoanel e private de libertate este mai puternică.
Pe baza datelor de mai sus am generat o nouă variabilă care să ne reflecte care este percepția
persoanelor din eșantion față de persoanele private de libertate, Perceptia = (6 – PERSA1) + PERSA2 +
(6 – PERSA3) + PERSA4 + PERSA5 + (6 – PERSA6) + PERSA7 + PERSA8 + (6 – PERSA9) +
PERSA10 + (6 – PERSA11) + (6 – PERSA12) + (6 – PERSA13) + PERSA14 + PERSA15 + PERSA16
+ (6 – PERSA1 7) + PERSA18 + PERSA19 + (6 – PERSA20) + PERSA21 + (6 – PERSA22) + (6 –

41 PERSA23) + PERSA24 + (6 – PERSA25) + PERSA26 + (6 – PERSA27) + (6 – PERSA28) + PERSA29
+ PERSA30 + (6 – PERSA31) + PERSA32, având următorii indici ai tendinței generale:
Statistics
Percepț ia
N Valid 169
Missing 6
Mean 101.6450
Median 101.0000
Mode 97.00a
Std. Deviation 15.57560
Minimum 50.00
Maximum 141.00

Fig. 15.Scala valorică a percepției persoane lor private de l ibertate de că tre eșant ionul chest ionat
În ceea ce privește modul în care persoanele private de libertate sunt percepute de către
respondenți, în funcți e de g en, prin prelucrarea datelor, au putut fi constatate următoarele:

Fig.16. Majoritatea celor încarcerați, sunt victime a le circumstanțelor și m erită să fie a jutați
Acord total 8.0
7.8
Acord 31.5
31.4
Nehotărâți 33.1
25.5
Procent(%) Feminin
Dezacord 22.6
31.4 Procent(%) Masculin
Dezacord total 4.8
3.9
0 5 10 15 20 25 30 35

42 Un procent de 39,35% din totalul respondenților, în egală măsură feme i și bărbaț i sunt de acord.

Fig. 17.Cei ce comit infracțiuni au sentimente, la fel ca restul oamenilor
Persoanele de sex feminin au răspuns afirmativ într-o proporție mai mare, 70,1% , comparativ cu
persoanele de sex masculin care au răspuns afirmativ doar în proporție de 58,8%. Per total se
înregistrează un procent de 64,45% din totalul respondenților care este de acord cu faptul că cei
care comit infracțiuni au sentimente, la fel ca restul oamenilor.

Fig.18.Consider că aș putea simpatiza persoane care au fost private de libertate
Barierele sociale pot fi depă șite în societatea noastră văzând că genera ția tânără ar putea simpatiza cu
persoanele care au fost private de libertate într -un procent de 46.35%.
Procent(%) Feminin
Procent(%) Masculin 50.0 40.0 30.0 20.0 10.0 0.0 5.8 8.7 Dezacord total 13.7 21.0 Dezacord 31.4 26.6 Nehotărâți 47.1 37.1 Acord 2.0 6.5 Acord total
Acord total 16.9
13.7
Acord 53.2
45.1
Nehotărâți 15.3
23.5
Dezacord 10.5
15.7
Dezacord total 4.0
2.0
0.0 10.0 20.0 30.0 40.0 50.0 60.0
Procent(%) Feminin
Procent(%) Masculin

43 Din graficul anterior se poate observa că persoanele de sex masculin au mai mult curaj în a
stabili o legătură socială cu acest tip de persoane fiind de acord sau de acord total în procent de 49.10%.

Fig.19. Deținuți i au nevoie de afecțiun e și laudă, la fel ca restul oamenilor
Da, de ținuții au nevoie de afec țiune și laudă, la fel ca restul lumii, spun 57,95% din persoanele
chestionate.

Fig.20.Reabilitarea persoanelor încarcerate este o pierdere de timp și bani
În dezacord sau dezacord total au răspuns un un procent de 63,15 %, ceea ce arată o anumită
preocupare pentru reabilitarea persoanelor încarcera te, astfel încât la ieșirea din mediul carceral acestea
să poată să se integreze în societate, să nu mai constituie un pericol pentru ceilalț i cetățeni ș i
bineînțele s să nu recidiveze în comiterea unor infracțiuni noi.
Acord total 4.1
2.0
Acord 6.5
17.6
Nehotărât 25.9
17.6
Dezacord 40.7
47.1
Dezacord total 22.8
15.7 Procent % Feminin

Procent % Masculin
0 10 20 30 40 50
50 40 30 20 10 0 Procent % Feminin

Procent % Masculin 9.8 3.2 Dezacord total 9.2 14.5 Dezacord 21.6 25.8 Nehotărât 44.4
43.7 Acord 15.7 12.1 Acord total

44
Fig.21. Persoanele private de libertate nu sunt mai bune sau mai rele, decât alți oameni
46,8% d intre respon denți consi deră că persoane le private de libertate sunt la fel cu ceilalți
oameni din societate, adică nici mai bune nici mai rele.

Fig.22. Dacă ești respectuos cu un deți nut și el va fi la fel
Se observă că la această afirmație i număru l respon denților nehotărâți est e cel mai mare, cca
41,5%, acest lucru datorân du-se probabil și faptului că nu este specifica t tipul infracțin ii pentru care au
fost privați de libertate. Cu toate acest e 16,42% sunt de acord cu aceast ă afirmați e, iar la polul opus
12,55% nu sunt de acord cu ea.
Procent % Masculin
50 40 30 20 10 0 Procent % Feminin 3.9 7.3 Dezacord total 20.2
17.6 Dezacord 29.8
27.5 Nehotărât 39.2 33.8 Acord 11.8 8.9 Acord total
Procent % Masculin
50 40 30 20 10 0 Procent % Feminin 9.8 6.5 Dezacord total 19.6 15.3 Dezacord 41.9
41.2 Nehotărât 23.5 29.0 Acord 7.3
5.9 Acord total

45
Fig.23. Persoanele private de libertate, au ac eleași valori ca noi ceilalți
Un procent de 45.3% din n umărul resp ondențil or consideră că pers oanele private de
libertate au aceleași val ori ca și ceilalți cetățeni. Resp ondenții de sex masc ulin cred acest lucru
într-un pr ocent mai mare.

Fig.24. Majoritatea celor încarcer ați sunt capa bili să iu bească
Da, de acord și de acord total, au răspuns 68 ,1% dintre respondenți.
Procent % Masculin 50.0 40.0 30.0 20.0 10.0 0.0 Procent % Feminin
2.0 5.6 Dezacord total 23.5 18.5 Dezacord 27.5 32.3 Nehotărât 43.1 37.1 Acord 3.9 6.5 Acord total
Acord total 15.4
13.7
Acord 54.5
52.9
Nehotărât 17.9
27.5
Dezacord 10.6
3.9
Dezacord total 1.6
2.0 Procent % Feminin
0.0 10.0 20.0 30.0 40.0 50.0 60.0 Procent % Masculin

46
Fig.25. Dacă o persoană se comportă bine, în închisoare, aceasta ar trebuie eliber ată condiționat
Dacă 37,6% d intre respond enți nu cred că ar trebui elib erată condițion at o persoană care se
comportă bine în închiso are, la polul opus 33,2% dintre r espondenți cred că acest lucru este bun.

Fig.26. Majoritatea deținuțil or pot fi reabilitaț i
Fig.27. Procentul global al respondențil or privin d faptul că majoritatea deținuțil or pot fi reabilitați
60.0 50.0 40.0 30.0 20.0 10.0 0.0 0 1.6
0. Dezacord total Procent %
Masculin 21.6 13.7 Dezacord 29.4 21.0 Nehotărât Procent % Feminin 43.1 51.6 Acord 5.9 12.1 Acord total
40.0 30.0 20.0 10.0 0.0 11.8 7.3 Dezacord total Procent %
Feminin
Procent %
Masculin 25.5 30.6 Dezacord 29.0
27.4 Nehotărât 27.5 24.2 Acord 8.9
7.8 Acord total
Dezacord total
Dezacord
Nehotărât
Acord
Acord total 25.2 47.4 17.6 9 Total respondenți (%)
0.8

47 Peste 50% dintre respondenți consideră că cea mai mare parte a deținuț ilor pot fi reabilitați.
Din răspunsurile date cu referire la modul în care sunt percepute persoanele private de libertate,
și ținând cont de cele afirmat e de Melvin, Gramling și Gardne r (1985) se poate observ a că persoanele
chestionate au o atitudine suportivă față de acestea, deoarece ele consideră că majoritatea infractor ilor
sunt victimele circumstanțelor și merită să fie ajutați, că aceștia au sentimente, că sunt capabili să
iubească , că au nevoi e de afecțiu ne și laudă ca oricin e altcineva și că nu sunt nici mai buni nici mai răi
decât alte persoane.
O atitudine suportiv ă se poate remarc a și prin faptul că valor ile celor mai mulți sunt
aproximativ aceleași cu ale celorlalte persoane. Această atitudine suportivă se observă și din faptul că
mai mult de jumătat e din respondenți cred că majoritate a infractorilor pot fi reabilitați.
Totuși, un grad de suportivitate mai redus se observă cu referire la faptul că dacă ești respectuos
cu un deținut și el va fi la fel precum, și la afirmați a că dacă o persoană se comportă bine, în
închisoare, aceasta ar trebuie eliberată condiționat , unde au fost înregistrate procente de răspuns pro
și contra destul de apropriate, diferențele înregistrate fiind cuprinse între 3,5-4,5%.

Atitudinile pa rticipanților la studiu față de reintegrarea socială a foștilor d eținuți-rezultate descriptive
Întrebările care descriu diferite atitudini legate de reintegrarea socială a foștilo r deținuți (Secțiune aVI)
sunt p rezentate sub fo rma unei scale Likert în 5 t repte de l a 1 (dezaco rd total) l a 5 (acord total), cu o
valabilitate internă slabă (Cronbach alpha =0,514). Aceste întrebări se referă atât la atitu dini pozitive
(+)ale pa rticipanților la studiu față de reinteg rarea socială a foștilor deținuț i cât și la atitudini negative( -)

Dezacord
total Dezacord Nehotărât Acord Acord
total
Legea privind eliberarea de ținuților,
datorită supraaglomerării din închisori,
mă face să mă simt în nesiguranță ( -)
1
2
3
4
5
Cred că o mare parte dintre foștii
deținuți, reprezintă un pericol pentru
siguranța publică ( -)
1
2
3
4
5
Deținuț ii trebui e să lucrez e în
închisoare , pe perioa da detenției , pentru
a dezvolt a abilități de lucru, pentru
viața din afara închisorii (+)
1
2
3
4
5
Pe perioada detenției, trebuie asigurate
training -uri, pentru ca deținuții să poată
beneficia de oportunități de angajare,
odată ieșiți din închisoare (+)
1
2
3
4
5
Consider că deținuții trebuie să fie
eliberați condiționat, după ce participă 1 2 3 4 5

48 la programe de reabilitare, organizate în
închisoare(+)
Prizonierii eliberați trebuie să
beneficieze de programe de formare
profesională (+)
1
2
3
4
5
Sunt dispus/ă să plătesc mai multe taxe,
pentru a contribui la programele de
reintegrare socială a foștilor deținuț i (+)
1
2
3
4
5
Aș lua toate măsurile necesare, în
situația în care aș afla că un fost dețin ut
s-a mutat în cartierul meu, pentru a-l
alunga ( -)
1
2
3
4
5
În situația în care, aș deține un imobil,
l-aș închiria cu încredere unui fost
deținut (+)
1
2
3
4
5
Ca angajator, nu m-ar deranja să
angajez un fost deținut (+) 1 2 3 4 5
Nu m -ar deranja, dacă un coleg/o
colegă de lucru ar fii un fost/ă de ținut/ă
(+)
1
2
3
4
5
Consider că dreptul de a vota, ar trebui
restituit persoanelor care au comis
infracțiu ni, după ispășire a pedepsei cu
închisoarea (+)
1
2
3
4
5
Consider că permisul de conducere, ar
trebui restituit persoanelor care au
comis infracțiuni, după ispășirea
pedepsei cu închisoarea (+)
1
2
3
4
5
Sunt de părere ca statul ar trebui să le
ofere foștilor deținuț i un loc de trai (+) 1 2 3 4 5

Prin adunarea răspunsurilor de la fiecare întrebare a acestei sec țiuni s -a obținut un scor global
care variază de la 26 la 70. Cu cât scorul este mai mare cu atât încrederea în reintegrarea foștilor
deținuți este mai ridicată.
Pe baza datelor de mai sus am generat o nouă variabilă care să ne reflecte care este percepția
persoanelor din eșantion față de persoanele private de libertate, Reintegrare = (6 – ATFDET1) + (6 –
ATFDET2) + ATFDET3 + ATFDET4 + ATFDET5 + ATFDET6 + ATFDET7 + (6 – ATFDET8) +
ATFDET9 + ATFDET10 + ATFDET11 + ATFDET12 + ATFDET13 + ATFDET14, având următorii
indici ai tendinței generale:

Reintegrare Statistics
N Valid 174
Missing 1
Mean 45.5000

49 Median 45.0000
Mode 43.00a
Std. Deviation 8.95896
Minimum 26.00
Maximum 70.00

Fig. 28. Scala valorică a relației di ntre res pondent și reintegrare

Fig.29. Deținuții , trebuie să lucrez e în închis oare, pe perioada detenției , pentru a dezvolt a abilităț i de
lucru, pentru viața din afara închis orii
Acord total
45% Other
90% Dezacord
1% Dezacord total
2% Acord
45% Nehotărât
7%

50
Fig.30. Pe perioada detenției, trebuie asigurate training -uri, pentru ca deținuții să po ată beneficia de
oportunit ăți de ang ajare, odată ieșiți din închisoare
După cum se poate observa respondenții sunt de părere că pe p erioada detenției, deținuții tr ebuie
să lucreze și să li se asigure tr aning-uri p entru a d ezvolta abilități de lu cru și cunoștiințe , specializări în
diverse meserii, astfel încât la ieșirea din închisoare să poată beneficia de angajare.

Fig.31. Ca angajator, nu m-ar deranja să angajez un fost deținu t
Cu toate că respondenții sunt de părere în proporție de 83 -90% că deținuții trebuie să lucreze și să
li se asigure cursuri de formare profesională, pe perioada detenției, doar 46.30% dintre respondenți, dacă
ar fi angajatori, ar fi de acord să angajeze foști deținuți.
Acord total
40% Dezacord total
1% Other
83% Dezacord
1% Acord
43% Nehotărât
15%
12.00% 6.90% Acord
Acord total 16.00% Nehotărât 46.30% 39.40% Dezacord total
Dezacord 25.70%

51
Fig. 32.Prizonierii eliberați trebuie să beneficieze de programe de formare profesională

deținuți Fig.33.Sunt dispus/ă să plătesc mai multe taxe, pentru a contribui la programele de reintegrare socială a foștilor

Deși, 62,30% dintre cei chestionați sunt de acord cu în ființare a programelor de formar e
profesională de care să bene ficieze foștii deținuți, doar 22,30% dintre ei ar fi de acord să plătească mai multe
Reintegrarea foștilor deținuți în societate este o necesitate, de importanță majoră, pentru societate care poate
contribui semnificativ la faptul ca foștii deținuți să nu mai recidiveze.

Fig. 34. Sunt de părere ca statul ar trebui să le ofere foștil or deținuț i un loc de trai
Dezacord total
Dezacord
Nehotărât
Acord
Acord total 22.90% 18.30% 29.70% 22.20% 6.90%
Dezacord total
Dezacord
Nehotărât
Acord
Acord total 45.10% 15.40% 16.00% 6.30% 17.20%
29.70% Acord
Acord total Dezacord total
Dezacord
Nehotărât 19.40% 28.60% 14.90% 7.40%

52 În ceea ce privește asigu rarea de căt re stat a unui spațiu de locuit foștilor deținuți 40.60% nu
sunt de acord cu acest lucru în timp ce 36.60% și -au exprimat acordul în aces sens. Procentul mai
mare al celor care nu sunt de acord ar putea decurge și din faptul că odată ce sunt p regătiți într -o
anumită meserie, în perioada detenției, foștii deținuți ar t rebui să fie capabil și să -și do rească să
găsească un loc de muncă pentru acope rirea necesităților p roprii, inclusiv asigu rarea unui spațiu de
cazare.

Testarea ipotezelor
Interpretarea rezultatelor chestiona rului ca înt reg este completată de rezultatele obținute în
urma plasări i ipotezelo r și care odat ă cu aplica rea testelor necesa re evidențiază rezultatele ce rcetării,
rezultate care pot să vină în completarea literaturii de specialitate sau pot reliefa diferențe, diferențe ce
sunt dete rminate de caracteristicile lotului de subiecți chestionați .
Prin urmare, conform ipotezei 1: Suferința persoanelor chestionate se asociază semnificativ
cu încre derea în reintegrare a foștilor deținuți în societate, prin aplicarea corelației se p oate afirma
cu o pr obabilitate de 95% că există o relație sem nificativă dar ne gativă între suferință cauzată de pe
urma i nfracți unilor comise asupra pers oanelor chesti onate, deci a u experiență de v ictimizare
[r(172)= – 0,177, p=0,019] și reintegrare.
Correlations
reintegrare suferinta

reintegrare Pearson Correlation 1 -.177*
Sig. (2 -tailed) .019
N 174 174

suferinta Pearson Correlation -.177* 1
Sig. (2 -tailed) .019
N 174 175
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).

Pentru a vedea cât de puternică este relația dintre cele două variabile vom calcula pătratul
coeficientului de corelație, r.
r2=0,031, care este mai decât 0,2, ceea ce ne arată o corelație foarte slabă între cele două variabile.
Park (2009), în studiul privind atitudinea față de infractori și reintegrarea lor în societate a arătat
că cei cu experiențe perso nale cu infracț iuni și infractori (e xperie nța victimizăr ii și cunoașterea u nor
deținuți) nu sunt suportivi față de re integrarea foștilor deț inuților, ceea ce se co nfirmă și în cazul nostru,
deoarece între sufer ința cauzată de e xperiența perso nală cu infracțiuni și re integare a foștilor

53 deținuți există o r elație semnific ativă, dar negativă care ne arată că dacă variabilă ind ependentă (suferința)
crește atunci v ariabila d ependentă (r eintegrarea foștilor d eținuți) s cade.
Ipoteza 2 – Există diferențe semnificative referitoare la reintegrarea foștilor deținuți în
funcție de variabile individuale ( gen, reședinț ă și experiența de victimizare)
Pentru a vedea în ce măsură există diferen țe între reintegrarea foștilor deținuți și genul, reședința și
experi ența de victimizare vom folosi c ompararea mediilor.
Report
Reintegrare
GEN Mean N Std. Deviation
masculin 44.9804 51 9.20758
feminin 45.7154 123 8.88314
Total 45.5000 174 8.95896

Pentru a vedea în ce măsură diferen țele sunt semnificative am ales analiza de varian ță (ANOVA) .
ANOVA Table
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.

reintegrare * GEN Between Groups (Combined) 19.479 1 19.479 .242 .624
Within Groups 13866.021 172 80.616
Total 13885.500 173

F(1)=0,242 la p=0,624, deci p este mai mare de 0.050, deci se poate afirma că nu există diferență
semnificativ ă între băieți i și fetele din eșantio n cu referir e la reinte grarea foștilo r deținuți, ceea ce se
observă și din tabelul măsurii de asociere, eta pătrat fiind de 0,001, adică genul respondenților
contribui e în proporție de 0 ,1% la diferențel e privind reinte grarea dintr e cele două genuri, ceea ce este
nesemnificativ.
Measures of Association
Eta Eta Squared
reintegrare * GEN .037 .001

În ceea ce priveșt e mediu l din care provin subiecții din lotul chestionat , urban și rural, avem
următoarele date:

54 Report
Reintegrare
RESEDINTA Mean N Std.
Deviation
urban 46.0323 124 9.16066
rural 44.1800 50 8.38047
Total 45.5000 174 8.95896

ANOVA Table
Sum of
Squares df Mean
Square F Sig.

reintegrare * RESEDINTA Between Groups (Combined) 122.249 1 122.249 1.528 .218
Within Groups 13763.251 172 80.019
Total 13885.500 173

Measures of Association
Eta Eta Squared
reintegrare * RESEDINTA .094 .009

F(1)=1,528 la p=0,218 deci p este mai mare de 0.050, deci se poate afirma că nu există diferență
semnificativă între studenții care provin din mediu l urban și rural cu referir e la reinte grarea foștilor
deținuți , ceea ce se observ ă și din tabelu l măsurii de asocier e , eta pătrat fiind de 0,001, adică mediu l de
reședință al respondenților contribui e în proporție de 0 ,9% la diferențel e privind reinte grarea dintre cele
două medii, ceea ce este nesemnificativ.
Din datele prezentate anterior se poate afirma că rezultatul este similar cu cel rezultat din
studiile de specialitat e în care s-a arătat că nu există diferențe semn ificativ e statisti c în funcți e de gen
(Murar u, 2013). Aceeaș i tendință se poate observ a și funcți e de mediu l din care provin subiecț ii
chestionați .
In ceea ce pri vește experiența de victimizare, prin compararea mediil or, se observă că există
diferență semnificati vă între persoanel e care au fost victimel e unei infracțiu ni și cele care nu au
cunoscut nici o infracțiu ne produsă asupra lor, referitor la reintegrarea foștilo r deținuți .

55 Report
Reintegrare
sufinfrac Mean N Std.
Deviation
au cunoscut infracț iuni 47.3056 72 9.64969
nu au cunoscut infracț iuni 44.2255 102 8.24970
Total 45.5000 174 8.95896

ANOVA Table
Sum of
Squares df Mean
Square F Sig.
reintegrare *
sufinfrac Between Groups (Combined) 400.408 1 400.408 5.107 .025
Within Groups 13485.092 172 78.402
Total 13885.500 173

Measures of Association
Eta Eta Squared
reintegrare * sufinfrac .170 .029

F (1) =5.107 la p=0,025, deci p este mai mic de 0.050 care este valoarea pragului statistic, deci
se poate afirma că există diferență semnificativă între cei care au cunoscut și cei care nu au cunoscut o
infracțiu ne comis ă asupra lor și reinte grarea foștilo r deținuți . Din tabelu l măsurii de asocier e, eta pătrat
fiind de 0,029, adică experiența de victimizare contribuie în proporție de 2,9% la diferențele privind
reintegrarea dintre cele două categorii.

Ipoteza 3- Există o corelație între măsurile comunității și reintegrarea foștilor deținuți în
societate.
Pentru a calcula variabila Măsuri, care se referă la măsurile adopta te de comunitate, am adunat
din secțiunea VI întrebările care se referă la ac țiunile pe care participan ții la studiu le -ar face pentru a
veni în sprijinul reintegrării fo știlor de ținuți. Prin însumarea răspunsurilor la aceste întrebări se ob ține
un scor care variază de la 3 la 15. Cu cât scorul are valori mai mari cu atât măsurile adoptate contribuie
în mai mare măsură la procesul de reintegrare.
Astfel, Măsurile comunității = ATFDET7 + ATF DET10 + ATFDET9. Indicatorii tendinței
centrale a acestei variabile sunt:

56 Statistics
Măsuri
N Valid 175
Missing 0
Mean 8.1486
Median 8.0000
Std. Deviation 2.73140
Minimum 3.00
Maximum 15.00

Fig.35. Scala participanții la studae d valorică a m ăsurilor ce pot fi adopta
Pentru a explica reintegrarea foștilor deț inuți în funcție de măsurile pe care le -ar putea adopta
direct membrii comunităț ii (tinerii), vom realiza o a naliză de regres ie liniară pr in care s e va testa
predict ibilitatea u nei variabile în funcție de cea laltă.

Model Summary
Mode
l R R Square Adjusted R
Square Std. Error of the
Estimate
1 .861a .741 .740 4.57019
a. Predictors: (Constant), masuri
Puterea explicativă a modelului este dată de R2=0,741 .

57 ANOVAa
Model Sum of
Squares df Mean Square F Sig.

1 Regression 10292.995 1 10292.995 492.802 .000b
Residual 3592.505 172 20.887
Total 13885.500 173
a. Dependent Variable: reintegrare
b. Predictors: (Constant), masuri
Din tabelul ANOVA se observă că modelul este semnificativ deoarece valoarea lui Sig este
0,00, sub pragul statistic.
Coefficientsa
Model Unstandardized Coefficients Standardized
Coefficients t Sig.
B Std. Error Beta
1 (Constant) 22.524 1.091 20.638 .000
masuri 2.817 .127 .861 22.199 .000
a. Dependent Variable: reintegrare
Măsurile comu nității asupra reinte grării au o influență semn ificativ ă asupra reinte grării foștilor
deținuți , Sig. este 0,00. Coeficientu l Beta =0,861 ne arată că aceast a este pozitiv ă și puternică.
Ecuația de regresie este Y (reinte grarea)= 22,544+0,861*măs urile comu nității.Aceast ă ecuație
ne arată că se poate prezice reintegrarea pe baza măsurilor pe care comunitatea le poate adopta pentru
proces ul reinte grării foștilo r deținuți .

Correlations
reintegrare masuri

reintegrare Pearson
Correlation 1 .861**
Sig. (2 -tailed) .000
N 174 174

masuri Pearson
Correlation .861** 1
Sig. (2 -tailed) .000
N 174 175
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
Se poate spune cu o probabilitate de 99% că există o relație semnificativă între măsurile pe care
le poate adopta societatea și reint egrarea foștilor d eținuți r(172)=0,861. Intensitatea relației este una

58 puternică, R2= 0,731 fiind mult apropiată de valoarea 1 iar r elația dintre variabile este pozitivă, adică cu
cât se vor lua mai multe măsuri de reintegrare cu atât reintegrarea va fi una de succes.
Reprezentarea grafică a asocierii dintre cele două variabile s -a realizat prin intermediul
diagramei Sc atterplot (Norul de puncte ) prezentat în figura de mai jos.

Fig.36. Reprezentarea grafică a asocierii

5.3. Concluziile cercetării și recomandări

Concluzii
 Cu toate că foștii deținuți reprezintă un grup exclus din societate s -a putut observa că cei
chestionați conștientizează necesitatea de a le oferi suport pentru ca aceștia să se reintegreze în societate.
 Etichetarea foștilor deținuți se poate răsfrânge ca un efect de bumerang asupra atitudinilor
și comportamentelor acestora în societate.
 Genul și mediul din care provin participanții la studiu nu au influență asupra r eintegrării
foștilor deținuți.
 Suferința cauzată de infracțiuni asupra respondenților influențează în mod negative
reintegrarea.

59 Recomandări
 Depunerea unor eforturi conjug ate, continue, din parte a societății și a statului, orientate spre
eliminarea stereotipurilor și prejudecăților de orice fel și diminuarea atitudinilor și comportamentelor
ostile.
 Derularea de campanii de informare în vederea creării unei percepții clare ș i corecte despre scopul
leii privind eliberarea deținuților datorită supraaglomerării închisorilor.
 Desfășurare a unor activităț i de instruir e în scopu l înțeleger ii esențe i fenomenulu i de discriminare
și conștientizării efectelor acestuia lui în societate.
 Consolidarea eforturilor tuturor actorilor statului în desfășurarea activităților și programelor de
reintegrare a foștilor deținuți.
 Înființarea și susținerea de către stat a unor unități lucrative în care să fie angajate persoanele care
au fost private de libertate.
 Construirea de locuințe sociale pentru a se asigura condiții de locuire celor aflați în nevoie.
 Promovarea respectului pentru diferență și diversitate, prin aducerea împreună a diferitelor
grupuri.
 Încurajarea mediului respectuos în unitățile d e învățămînt.
 Creșterea capacității de implicare activă ale persoanelor foste deținute în realizarea și apărarea
drepturilor fundamentale.
 Promovarea unei imagini pozitive prin consolidarea capacității mass media de a -și îmbunătăți
modul în care foștii deț inuți sunt prezentați publicului larg.

60 BIBLIOGRAFIE

AUTORI
1. Abraham, P., Nicolăescu, V. și Iașnic, Ș., B. (2001), Introducere în probațiune , București : Editura
Național , p. 223.
2. Becker, H.S. (1963),” Outsider: Studies in So ciology of deviance”, New York:Free Pres.
3.Buzducea, D. (2013), Economia Socială a grupurilor vulnerabile, Iași: Editura Polirom.
4.Cocaină, A. (1995), Recidiva în dreptul penal român , București: Editura Lumina Lex, p.11-12.
5. Cohen, A. (1953), Delinqent Boys, Glencoe, The Free Press, 1953
6. Cerneavschi, V. " Reintegrarea socială a persoanelor ex -deținute" , p.1-2.
7. Champion, D., J.(2008 ), Probation and Parole Community Corrections, Editura Prentice Hall, ediția
a 6-a, p. 682.
8. Dubar, C. (1998), Socialisation et construction identitaire , Lidentite Editions Sciences humaines,
p.135 -141.
9. Eisenberg, N., & Morris, A. S. (2001). The origins and social significance ofempathy -related
responding. A review of empathy and moral development:implications for caring and ju stice by M. L.
Hoffman , Social Justice Research,vol. 14 no. 1, pp. 95-120.
10. Gochman, D., S.(1982), ” Labels, Systems and Motives: Some perspectives for future research and
Programs” . Health Education și Behavior, vol.9.
11. Garner Bryan, A. (2001) , A Handbook of Basic Law Terms , Minnesota, p. 184.
12.Goleman , D. (2008 ), Inteligenț a emoț ională, (Ediția a III-a), București: CurteaVech e.
13. Goodwin, C., J. (1999), A history of modern psychology, New York , NY: John Wiley and Sons.
14.Grigore, A.,I., " Pericolul faptelor comise în stare de recidivă ", Facultatea de Drept, Universitatea
din București, p. 2,3,7.
15. Levi-Strauss, C. (1997), Race et Historie, Paris, Gallimard Folio Essais, p.17.
16.Merton, R.(1970), Social structure and anomie , M.E Wolfgang, New York.
15. Milicenco, S. (2005), " Integrarea socioprofesională a persoanelor care și -au ispășit pedeapsa ", în:
Asistenț a socială și justiția juvenilă, modalități de integrare și cooperare. Culegere de articole
elaborate în baza comunicărilor la Conferința științifică din 22 aprilie , Chișinău, p. 4 -7.
17. Neamțu, G. și Stan, D. (2005), "Asistența socială , Iași: Editura Polirom, p.245.
18. Pintican, I.și Hognogi, I. (2013), "Fără prejudecăți!…fiecare om reprezintă o valoare ", ghid elaborat
de Centrul de Reintegrare Socială ONISIM, Bistrița, p.3,8,11 .

61 20. Dr. Rusu, O. și Slisarenco I.(2012), " Rolul societății civile în procesul de integrare socială a
persoanelor liberate " în Analele științifice ale Academiei "Ștefan cel Mare" a MAI al Republicii
Moldova , ediția a XII-a, nr. 1, Chișinău, p.52-53.
21. Silvia, P., J.,Graham, J.,S. și Hawley,C.,N.(2005), Changing attitudes toward prison reform: Effects
of similarity to prisoners on attraction an rejection , Journal of Applied Social Psychology, p.35și p.
248-258.
22. Spoială, A. (2009), Probațiunea și reintegrarea socială a infractorilor , Editura Centrul editorial al
UASM, ediția a doua, Chișinău, p. 16,19,26,188,192.
23. Stănoiu, R., M. (1989), ”Introducere în criminologie” , București: Editura Academiei, p. 171.
24. Sutherland, E. și Cressey, D.(1968), ” Principes de criminologie ”, Paris, Edition Cujas, pag.2 -3.
25. Șandor, S.,D., Metode și tehnici de cercetare în științele sociale –suport de curs, Cluj-Napoca,
p.10.
26.Visher, C. și Travis, J. (2004), ”Transitions from Prison to Community: Understanding ", p.4.

ARTICOLE
1. Botezatu, A.,(2014), ”Reabilitarea infractorilor: de ce ați accepta să lucrați alături de un fost
deținut ”, https://www.avocatnet.ro/articol_36285/Reabilitarea -infractorilor -de-ce-ati-accepta -sa-lucrati –
alaturi -de-un-fost-detinut.html .
2. Banciu, D., Dâmboeanu, C.și Pușcaș,M., ”Atitudinin și percepții ale publicului față de pedeap sa c u
închisoarea” , http://revistadesociologie.ro/en/sites/default/files/03 -banciu.pdf .
3. Chira V., V. (2011), "Reintegrarea socială a infractorilor ", http://www.dreptonline.ro/articole/
articol.php?id articol=53.
4. Dindăreanu,E.,G. (2013), Emilia Georgiana, ” Reintegrarea socio profesională a foștilor deținuți în
România ", în Blogul cursului de sociologie publică și jurnalism, https://sociologiepublica.
wordpress.com/2013/05/21/reintegrarea -socio -profesionala -a-fostilor -detinuti – in-romania/ .
5. Durnescu, I. , "Reintegrarea soc ială a persoanelor condamnate penal " în Pachet informativ –
Reintegrarea socială a persoanelor condamnate penal și care aparțin unor grupui vulnerabile, p. 5, 6,
7,9-10,69 -84, http://penalreform.ro/fileadmin/pri/media/Reintegrarea_fostilor_infractori_ -_resurse.pdf .
6. Hirschi, T. (1969), ” Causes of delinquency” , University of California Press, Berkely, California,
http://www.sagepub.com/upm -data/368125pdf .
7. Institutul din Manhattan (2000), Transforming Probation through Leadership: The „Broken
Windows”Model , , New -York, p. 57

62 8. Administr ația Națională a Penitenciarelor, "Notă privind situația pe luna iunie 2016 și pe luna
ianuarie 2017 a dinamicii și structurii efectivelor de persoane private de libertate ",
PAGINI WEB
1. http://anp.gov.ro/ .
2.https://dexonline.net/definitie -reintegrare .
3.http://anp.gov.ro/organizare/unitati -subordonate/?search_blog_name=Peniten .
4.www.IRP.md .
5.http://www.just.ro/directia -nationala -de-probatiune/ .
6.https://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bie_neguvernamental%C4%83 .
7.http://www.alternativesociale.ro/ru_RU/o -abordare -noua -in-reintegrarea -fostilor -detinuti/, "O nouă
abordare în reintegrarea foștilor deținuți ", 2016.
8. http://grado.org.ro/ramii -liber-reintegrearea -sociala -a-persoanelor -private -de-libertate/ ,"Rămâi liber!
– Reintegrarea socială a persoanelor private de libertate ".
9. http://anp.gov.ro/blog/strategia -nationala -de-reintegrare -sociala -persoanelor -private -de-libertate/ ,
"Strategia națională de reintegrare so cială a persoanelor private de libertate ", p. 1.

63 ANEXĂ
CHESTIONAR NR.

Bună ziua!
Numele meu este Portaru Sigina –Maria, sunt studentă la Facultatea de Sociologie și Asistență
Socială, specializarea: Masterat în Asistenț ă social ă în spațiul justiției . Probațiu ne și medier e și am
vârst a de 24 de ani.Acest a este un chestiona r pe care, vă rog, să îl completaț i răspunzând la următoarel e
întrebări privi nd percepțiile și atitudinile dvs. față de persoanele private de libertate, care comit
infracțiu ni și reinte grarea social ă a acestora. Nu există răspunsuri corect e sau greșite , doar opinii.
Important ă este părere a dvs., cu privire la tematic a abordată. Chestionarel e au caracte r confidențial , de
aceea , vă rog, să nu vă scrieț i numele , și nici școal a în care studiați. Chestionaru l ca atare reprezintă
parte component ă din lucrare a mea de disertație , iar datel e obțin ute prin completare a chestionarulu i vor
fi utilizate ulterio r în analize statistice . Prin urmare, vă rog, să răspundeț i la chestionar e cât de sincer
puteți având în vedere că răspunsurile dumneavoastră sunt anonime.
Mulțumesc!

I. MARE S Aveți un membru al famili ei, cunoștință s au prieten, care a fost/este arestat?
1. DA 2. NU

1. DA 2. NU

III.PERSPOL Ați fost victima uneia dintre următoarele infracțiuni?

DA NU
Cineva a intrat prin efracție în ca sa sau apartamentul dumneavostră 1 2
V-au fost furate bunuri din casă sau apartament 1 2
V-a fost spartă mașina 1 2
V-a fost furat portofelul sau poșeta 1 2
Cineva v-a amenințat că vă va bate sau jefui 1 2

IV.AFIRM Vă rugăm să alegeți una din variantele care vi se potrivesc pentru afirmațiile de mai jos.
Dezacord
total Dezacord Acord Acord
total
Religia este o parte importantă din viața mea 1 2 3 4
Consider că este important să respecți poruncile lui
Dumnezeu 1 2 3 4
Pentru a primi iertarea lui Dumnezeu, este important să
îi iertăm pe cei care ne greșesc 1 2 3 4
Dacă cineva a trăit o viață de infracțiun i, el/ea trebuie să
fie iertat/ă pentru greșelile comise, dacă îi pare cu 1 2 3 4 a fost/este arestat? Cunoașteți pe cineva, cu excepția unui membru de familie, prieten sau cunoș tință, care II.CARES

64 adevărat rău

V.PERSA Următoarele afirmații se referă la modul în care sunt percepute persoanele private de
libertate.
Dezacord
total Dezacord Nehotărât Acord Acord total
Persoanele private de libertate sunt
diferite față de alte persoane 1 2 3 4 5
O mică parte dintre persoanele
incarcerate sunt periculoase 1 2 3 4 5
Persoanele private de libertate nu
se schimbă niciodată 1 2 3 4 5
Majoritatea celor încarcera ți, sunt
victime ale circumstanțelor și
merită să fie ajutați
1
2
3
4
5
Cei ce comit infracțiu ni au
sentimente, la fel ca restul
oamenilor
1
2
3
4
5
Nu este indicat să ai încredere într –
o persoană care a fost/este privată
de libertate
1
2
3
4
5
Consider că aș putea simpatiza
persoane care au fost private de
libertate
1
2
3
4
5
Condi țiile rele din închisoare
contribuie la înverșunarea
deținuț ilor
1
2
3
4
5
Consider că o persoană încarcerată
va profita de privilegiile acordate 1 2 3 4 5
Deținuț ii au nevoi e de afecțiu ne și
laudă, la fel ca restul oamenilor 1 2 3 4 5
Nu trebuie să ai așteptări prea mari
din partea unei persoane private de
libertate
1
2
3
4
5
Reabilitarea persoanelor
încarcerate este o pierdere de timp
și bani
1
2
3
4
5
Nu poți șt i dacă un deținut îți
spune adevărul 1 2 3 4 5
Persoanele private de libertate nu
sunt mai bune sau mai rele, decât
alți oameni
1
2
3
4
5
În general, persoanele încarcerate
gândesc și acțio nează asemănăt or 1 2 3 4 5
Dacă ești respectuos cu un deținut
și el va fi la fel 1 2 3 4 5
Persoanle private de libertate se
gândesc doar la binele lor 1 2 3 4 5

65 Există persoane încarcerate, cărora
le-aș încredința viața mea 1 2 3 4 5
Persoanele încarcerate pot fi
raționa le 1 2 3 4 5
Majoritatea deținuților sunt prea
leneși pentru a câștiga un venit
cinstit
1
2
3
4
5
Nu m -ar deranja dacă aș avea ca
vecin, un fost deținut 1 2 3 4 5
Deținuț ii sunt, prin definiție ,
persoane rele 1 2 3 4 5
Persoanele încarcerate încearcă să
profite de alți oame ni 1 2 3 4 5
Persoanele private de libertate, au
aceleaș i valor i ca noi ceilalț i 1 2 3 4 5
Nu aș vrea ca fiica/fiul meu să aibă
o legătură romantică cu un/o fost/ă
deținut/ă
1
2
3
4
5
Majoritatea celor încarceraț i sunt
capabili să iubească 1 2 3 4 5
Persoanele private de liberate, sunt
prin defini ție, imorale
1
2
3
4
5
Persoanele încarcerate trebuie
disciplinate aspru 1 2 3 4 5
Majoritatea deținuților pot fi
reabilitați 1 2 3 4 5
O parte dintre persoanele private
de libertate, sunt simpatice 1 2 3 4 5
Cei privați de liberate au respect
doar pentru forța brută 1 2 3 4 5
Dacă o persoană se comportă bine,
în închisoare, aceasta ar trebuie
eliberată condițio nat
1
2
3
4
5

VI.ATFDET Afirmațiile de mai jos, descriu diferite atitudini, legate de reintegrarea socială a foștilor
deținuți. Prin reintegrare socială, înțelegem aplicarea unor programe și activități, menite să
pregătească foștii deținuți de reîntoarcerea în comunitate, unde să trăiască ca cetățeni care respectă
legea. Pentru fiecare dintre acestea, notați numărul din dreptul răspunsului care vi se potrivește:
Dezacord
total Dezacord Nehotărât Acord Acord total
Legea privind eliberarea
deținuț ilor, datorită
supraaglomerării din închisori, mă
face să mă simt în nesiguranță
1
2
3
4
5
Cred că o mare parte dintre foștii
deținuți , reprezintă un pericol
pentru siguranța publică
1
2
3
4
5
Deținuț ii, trebuie să lucreze în 1 2 3 4 5

66 închisoare, pe perioada detenției ,
pentru a dezvolta abilită ți de lucru,
pentru viața din afara închisorii
Pe perioada detenției, trebuie
asigurate training -uri, pentru ca
deținuț ii să poată beneficia de
oport unități de angajare , odată
ieșiți din închisoare

1

2

3

4

5
Consider că deținuții trebuie să fie
eliberați condițion at, dup ă ce
participă la programe de reabilitare,
organizate în închisoare
1
2
3
4
5
Prizonierii eliberați trebuie să
beneficieze de programe de
formare profesională
1
2
3
4
5
Sunt dispus/ă să plătesc mai multe
taxe, pentru a contribui la
programele de reintegrare socială a
foștilo r deținuț i
1
2
3
4
5
Aș lua toate măsurile necesare, în
situația în care aș afla că un
fost deținut s-a mutat în cartierul
meu, pentru a -l alunga

1

2

3

4

5
În situația în care, aș deține un
imobil, l -aș închiria cu încredere
unui fost deținut
1
2
3
4
5
Ca angajator, nu m -ar deranja să
angajez un fost deținut 1 2 3 4 5
Nu m -ar deranja, dacă un coleg/o
colegă de lucru ar fii un fost/ă
deținut/ă
1
2
3
4
5
Consider că dreptul de a vota, ar
trebui restituit persoanelor care au
comis infracțiu ni, după ispășirea
pedepsei cu închisoarea
1
2
3
4
5
Consider că permisul de conducere,
ar trebui restituit persoanelor care
au comis infracțiu ni, după ispășirea
pedepsei cu închisoarea
1
2
3
4
5
Sunt de părere ca statul ar trebui să
le ofere foștilo r deținuț i un loc
de trai
1
2
3
4
5

Date de clasificare
Sex 1.masculin 2.feminin
Mediu de reș edință 1.urban 2.rural