Argument… …4 [614701]

3
CUPRINS
Argument…………………………………………………… …4
I. Educația intelectuală ………… ………………………….. …6
II. Educația formală, non -formală și informală între t eorie și
practică…………………………………………………… ….18
III. Manualul –factor de eficientizare a managementului
procesului de înv ățământ ………………………………… .…26
IV.Importanța stabilirii standardelor de calitate în practica
pedagogică ……………… ………………….. …………… …..34
V.Stimularea motivației învățării și creativității la elevi ….…43
VI. Repere pentru un viitor augural al educației în predarea
limbi i și literaturii române ……………………………………49
VII. Literatura și predarea integrată………………………… .57
VIII.Abordarea interdisc iplinară a textelor literare………,, …65
IX. Influența folclorică asupra operei literare lui Vasile
Alecsandri ……………………………………………..….….74
X. Bibliografie …………………………………… …………80

4
ARGUMENT

Prezenta lucrar e, reunește sub denumirea A educa la
timpul prezent. Repere pentru un viitor augural , produsul unor
cercetă ri încă din perioada studenției , studii și articole, ce
vizează abordarea educației ș i noilor educații atât din
perspectiva pedagogică, practicii pedagogice, stimulării
motivației elevilor față de învățare, stilului modern de predarea
a orelor de limba și literatura română prin e ducația formală,
non-formală și in formală , cât și adordarea i nter-pluri –
/transdisciplinară într -o lume dinamică și complexă.
Educația este o condiție esențială a progresului
societății, iar școlii îi revine datoria de a forma la tânăra
generație competențe ce vizează atât educația intelectuală,
pentru a scoate pe p iața de muncă specialiști bine pregătiți, cât
și educația interculturală, căci vizează integrarea pe piața
muncii, în colective eterogene. Pentru că noile paradigm e
educaționale propun predarea integrate, profesorului nu -i
rămâne decât să învețe să integr eze cunoștințe sau metode de
lucru dintr -un domeniu în altul, potrivit principiului
sincretismului artelor pentru a obține trăirea și esențializarea

5
cunoștințelor. Doar comunicarea autentică și lucrul în echipă al
profesorilor poate genera rezultatul mult dorit. Prefacerile din
învățământului românesc devin o prov ocare pentru educator și
educat, emanciparea educației presupunând acceptarea noului,
a deschiderilor spre noi orizonturi ale dezvoltării și cunoașterii.

6

I. Educația intelectuală

Pășindu-se cu încredere într -un nou secol și un nou
mileniu, în fața educației, în genere, și a educației intelectuale,
în special, se conturează noi direcții de acți une și sporite sarcini
de rezol vat.
Epoca s pre care se îndreaptă omenirea este una a
schim bărilor profunde și la interval de timp tot mai mici.
Societatea se schimbă de mai multe ori în decursul vieții unui
om și, în consecință, se pune problema ca acesta să depășească
inerția, rutina, vechiul, adaptându -se continuu la mediu.
Într-o societate , în care asistăm la o explozie
informațională și la un nemaiîntâlnit progres tehnic, se impune
cu pregnanță a pregăti noile generații în așa manieră încât să
facă față noilor comandamente sociale.
Dacă școala s -ar cantona într -o poziție rigidă , atun ci nu
și-ar mai îndeplini rolul său propulsator. Prin esența ei,
educația este implicată în complexul proces al devenirii umane.
Educaț ia intelectuală este acea componentă a educației care
prin mijlocirea valorilor alese, asimilate și transmise sub formă
de cunoaștere, princeperi, deprindere și capacități intele ctuale

7
contribuie la creșterea personalității, la formarea unor
resorturi interne ca re să declanșeze și să încurajeze învățarea, la
dotarea elevilor cu procedee specific e de muncă intelectuală.
Educația intelectuală, ca ax principal al devenirii fiiniței
umane, implică două aspecte în raport cu care se desfășoară:
-informat ivul ce se referă la cantitatea și calitatea informațiilor
ce trebuie transmise de către dascăl și asimilate de către elevi și
-formativul care vizează efectele asimilării informațiilor adică
dezvoltarea unor capacitaăți intelectuale.
Problematica informării intelectuale se concentrează în
jurul întrebărilor cât? (cantitate), ce? (calitate) și cum?
(modal itate de transmitere). Noile cun oștințe însușite trebuie să
permită elevului asimilarea altora, folosirea lor adecvată și
orientarea în diverse situații de viață. Informarea are legătură
directă cu cantitatea și calitatea cunoștințelor selectate, aducând
în atenție vechiul di cton după care “Copilul nu este un vas gol
care trebuie umplut” (Fenelon).
De exemplu, o selecție realizată cumulativ ar conduce
la dereglarea procesului asimilării generând surmenaj
intelectual, atenuarea interesului, superficialitatea. Calitatea
cunostințelor trebuie să primeze urmărind anumiți parametri:

8
puterea explicativă, valoarea instrumentală și operațională și
nivelul de generalitate ale acestora.
Selectarea, prelucrarea și transmiterea informațiilor sunt
etape interdependente , în schimb tran smiterea se det așează ca
importanță în sensul optimizării acestui proces, făcându -se
apel la metode activ -participative.
Pe cât este de necesară, pe atât este de posibilă întărirea
caracterului formativ, reînnoind vechiul deziderat al lui
Montaigne, du pă care “decât un cap plin, mai bine unul bine
făcut.”
Un prim argument ar fi că învățarea este multidimen –
sională, angajând un complex de funcții posibile și în măsura în
care sunt solicitate și exersate acestea. De asemenea, este de
presupus că și st imulează dezvolarea funcțiilor .
Un alt argument este acela că informațiile transmise
conțin un valoros potențial formativ.
Formarea intelectuală presupune o activare, prin
intermediul informațiilor, a potențialităților elevilor, astfel încât
să se ajungă la transformări și restructurări psihice în concor –
danță cu condițiile interne ale dezvoltării căci “Nu ne intere –
sează reflectarea mecanică și pasivă a cunoștințelor despre
lume în intelectul elevilor, ci educarea lor intelectuală, deci

9
formarea unei a titudini caracterizate prin atașamenttul profund
față de știință, dragostea față de adevăr, înclinația de a apro –
funda cunoștințele și priceperea de a folosi cunoștințele dobân –
dite. “ (W Okon). Urmărindu -se dobândirea priceperii de
folosire a informa ției de care vorbește W.Okon, se are în
vedere elaborarea unor capacități intelectuale de natură
instrumentală indispensabile pentru asimilarea culturii generale
și profesionale (învățarea orală a limbii –premisă a însușirii –
cititului și scrisului și în vățarea operațiilor cu numere. Ceea ce
se urmărește este nu învățarea mecanică a unor operații, ci
inițierea elevilor în folosirea raționamentului și dezvoltarea
gândirii.
Formarea intelectuală are în vedere toate procesele
intelectului uman, printre care capacitățile operaționale și
funcționale spiritul de observație, capacitățile operaționale,
creativitatea, capacitatea de a depune efort.
Spiritul de observație, ca formă a percepției organizate,
rezultă din interacțiunea percepției cu atenția și diferi te
operații ale gândirii (analiza și sinteza) și oferă elevilor
posibilitatea de a sesiza nu numai caracteristicile exterioare, ci
și ceea ce este mai puțin vizibil.

10
Gândirea este cheia tuturor comorilor H. de Balzac. Ca
proces psihic, ea include un ans amblu de operații, fiind în
concepția psihologiei modern “ un joc de operații vii și active.”
A gândi înseamnă a opera. Există operații generale analiza,
sinteza superioară, comparația, abstractizarea și generalizarea
și specific diferitelor domenii ale cu noașterii matematice,
gramaticale.
Dar dezvoltarea operativității gândirii, formarea
capacităților operaționale nu se realizează spontan, ci este
rezultatul unui proces complex, alcătuit dintr -o succesiune de
momente care -i permit elevului să se detașe ze tot mai mult de
acțiunea cu obiectele.
Creativitatea o altă capacitate intelectuală complex ce
ține de personalitate este constituită dintr -o constelație de
factori ce favorizează obținerea unor produse originale. Acum
se pune tot mai mult prob lema cr eativității și mai ales a
creativității colective, pentru că în tot mai multe domenii ale
științelor și tehnologiei se lucrează în grup.
Nivelul creativității se apreciază în funcție de
originalitate, flexibilitatea și fluența gândirii.
În constelația sa, creativitatea include factori
intelectuali (gândire, imaginație, memorie), aptitudinali și de

11
personalitate (motivații, atitudini, trăsături d e caracter). Bloom
consideră că “factorii de personalitate și materialismul sunt cel
puțin tot atât de important e în determinarea performanței ca și
cei aptitudinali”
Educarea creativității impune dascălilor să vegheze
permanent la depistarea potențialului creativ al copiilor,
încurajarea manifestărilor creative și organizarea unor activități
concrete, stimulative.
Capacitatea de a depune efort trebuie să se realizeze de
la o vârstă timpurie, trecându -se treptat de la mobiluri
întemeiate pe satisfacții momentane la mobiluri constelate ce
vizează interese mai îndepărtate.
În cadrul se cvenței de învățare se disting două laturi:
a) una cognitivă ce se referă la conținutul celor învățate și la
procesele intelectuale și
b) alta motivațională care vizează substratul energetic,
mobilurile interne având menirea de a declanșa, orienta și
susține învățarea .
Toate aceste mobiluri se constituie într -un câmp
motivațional cu puternice valențe angajante. Cadrele didactice
vor trebui să manifeste abilitate în atragerea elevilor la
activitatea de învățare stimulând trecerea de la motivația

12
extrins ecă la cea intrinsecă și creând un climat afectiv
favorizant (satisfacție, bucurie, încredere).
Tot mai importantă din punct de vedere formativ este
familiarizarea elevilor cu anumite procedee specifice muncii
intelectuale, învățându -i cum să învețe. Câmpul de acțiune în
acest scop vizează inițierea elevilor în folosirea auxiliarelor
(dicționare, cresto mații, enciclopedii) efectuarea de fișe de
studiu, rezumate, planuri de idei, surprinderea esenței,
realizarea unei învățări prin descoperire.
Prin conținutul și obiectivele sale educația in telectuală
asigură nucleul valoric al personalității.
Educația intelectuală prin dinamica relației informativ –
formativ trebuie să răspundă “cererii strigătoare de progre s în
educație”, punând accent pe formarea individulu i din toate
punctele de vedere.
În zorii secolului al XXI -lea valorile sunt identificate cu
normele fundamentale ale societății democratice, ale
globalizării.Valorile democrației orientează tot mai mult
întreaga activitate educațională, făcând posibilă integrarea
socială a membrilor grupuri lor umane. Tot atât de adevărat este
că și valorile democrației încă sunt supuse unui proces de
decantare, sedimentare, perfecționare, înnobilare.

13
În sistemul personalității umane (S.P.U.) valorile
îndeplinesc anumite roluri/funcții: de determinare a
comportamentului, având o mare probabilitate de a fi
transformate într -o stare intențională, manifestă; orientativ –
normativă a personalității în ceea ce privește atenția acordată
problematicii societății, asigurându -i consistență și relaționare;
de relevanță în aprecierea personalității prin bogăția și gradul
de cristalizare și maturare a valorilor, constituindu -se în puncte
de reper ce se manifestă în concepții, convingeri, idealuri,
acțiuni concrete.
Orice personalitate posedă un sumum /fond de valori
achiz iționate la un moment dat care pot fi structurate astfel:
fondul principal/nucleic ce conține valori relevante,
exprimabile în mod curent în gânduri și acțiuni, fiind active;
restul valorilor/periferice ce se referă la valori nonrelevante din
punct de vede re individual, fiind pasive.
În legătură cu clasificarea de mai sus se desprinde dinamica
valorilor. Astfel, acestea pot evolua în ceea ce privește
conținutul, structura și formele de manifestare odată cu
transformările individului și cele ale societății. Explicația
constă în fenomenul de filtraj specific fiecărui individ sau grup
în funcție de nivelul dezvoltării intelectuale, de capacitățile

14
cognitive, de experiențele trăite, de contextual social, de
caracteristicile mediului social apropiat. Gândirea arm onică,
decantatoare, schimbul perpetuu de opinii, parcurgerea și
depășirea unor situații complexe, schimbările rapide și
imprevizibile de situații facilitează dinamica valorilor.
Conținutul valorilor este supus unor structurări,
destructurări și restructur ări continue prin care valorile se
îmbogățesc sau sărăcesc în ceea ce privește notele definitorii.
Conținutul tinde să se precizeze tot mai mult, fără a se ajunge
la perfecțiune filosofică ori indivi dual exprimabilă.
De asemenea, structura suportă schimbăr i ce constau în
aceea că unele valori, socotite fundamentale, migrează către
fondul principal/nucleic al individului, în schimb altele sunt
plasate la periferie, nemaifiind relevante în acel moment. Dacă
se are în vedere valorile sunt un atribut situațion al și relațional,
atunci avem o permanentă filtrare a acestora ce poate fi
explicată prin aceea că omul deține dispoziții selective,
autoredundante și modalități proprii de determinare,
antealeatorii, dar și posibilitate de orientare spre o ordine
transcen dentă.
Mecanismul complex de însușire a valorilor implică
procese multifazice: orientarea, detecția și selecția valorilor;

15
analiza elementelor definitorii ale acestora;
comprehensiunea/înțelegerea deplină; asimilarea valorilor în
baza unor motivații superi oare de natură cognitive și afectivă,
plasarea acestora într -o anumită structură în funcție de modul
cum persoana le filtrează.
Însușirea valorilor și dinamica acestora sunt strâns legate de
modalitățile complexe de realizare a comunicării dintre
societate ca emițător și individ ca receptor de valori.
Astfel, din sistemul de valori al umanității diferitele tipuri
ale educației (formală, informală, nonformală) selectează
anumite valori și, într -un context social, le transmite
individului. Acesta le asimileaz ă în urma fenomenului de filtraj
perceptiv, apoi le structurează și le stochează, dirijându -le spre
anumite compartimente (cognitive, afectiv, atitudinal –
comportamental).
Rezultă noi capacități, noi comportamente. De pildă, în
baza conștiinței axiologice, individul poate să intuiască noi
semnificații valorice pentru un eveniment, un obiect, o
experiență umană trăită și să le înnobileze. Apoi făcănd apel la
competența axiologică, persoana este capabilă de a inventa noi
coduri referențiale și de a descoperi n oi conexiuni în câmpul
axiologic.

16
În concluzie, omul dovedește autonomie în gândire, simțire,
acțiune și devine posesor al unui sumum de valori, urmând
mecanismul general de percepție, propriu umanității . Prin
funcțiile sale de orientare, selecție, prelucr are și transmitere a
valorilor, educația trebuie să se înscrie pe aliniamentele
specifice demersurilor de impact realist -pozitiv.
Dacă din punct de vedere teoretic, axiologia
psihopedagogică se referă la filosofia valorilor perene ale
umanității, atunci pr axisul educațional vizează activitatea
concretă, orientată asupra valorilor și derulată în consens cu
acestea și pentru asimilarea lor în comportament. Iar în zorii
noului secol și mileniu, praxisul managementului educațional
trebuie să corespundă unui imp act realist -pozitiv cu scopul de a
răspunde eficient diverselor provocări ce se manifestă la
nivelul societății globale.
Demersul educației de impact realist –pozitiv operează cu
ceea ce reprezintă autentice valori din punct de vedere moral,
caracterial: adevăr, altruism, onestitate, justiție, valori ce
converg și se subsumează prototipului uman al vremurilor spre
care accedem.
În primul rând, aceste valori sunt realiste, autentice, pentru
că sunt validate de societatea democratică prin practica vieții

17
cotidiene și prin opinia creată, mai ales în societatea în care
democrația s -a statornicit în plenitudinea sa, prin exerciții
îndelungate. Democrația operează cu valori riguros validate de
practică: libertatea, viața politică participativă, economia de
piață liberă, funcțională, egalitate în drepturi. Societatea
democratică a reușit să decanteze valorile, să le separe de
pseudovalori, să le cristalizeze și să le promoveze cu obstinație.
Se poate, astfel, sublinia caracterul persuasiv al democrației.
Pentru managementul educațional se impune ca sarcină
primordială tocmai focalizarea pe ceea ce este pozitiv, pe
valorile autentice, aducându -se în prim -plam adevărul, cinstea,
libertate a de opinie, egalitatea în drepturi și altele.
În concluzie, consider că școa la modernă trebuie să țină
cont de comanda socială și să se racordeze temeinic la cerințele
societății viitoare, a societății informatizate.

18

II. Educația formală, non -formală și informală între teorie
și practică

Educația formală reprezintă educa ția oficia lă, cea non-
formală este cea extrașcolară, iar educația informală es te cea
spontană . Dacă mă refer în mod particular la predarea Amintiri
din copilărie de Ion Creangă receptarea fragmentului din
manual, indiferent cât de elaborată ar fi educați a formală este
complinită de educația nonformală și de cea informală.
Impresia de ansamblu asupra operei epice nu se poate face
decât lecturând opera în integralitate, fie vizionând ecranizarea
acesteia sau prin realizarea unei excursii literare . Un exemp lu
elocvent îl constituie activitatea extrașcolară “Ion Creangă –
mărțișorul literaturii române” la care au participat elevii
coordonați de către profesoara de limba și literatura română și
doamna bibliotecară. Elevii au avut de realizat o prezentare
exhaus tivă a mărțișorului: denumiri, sinonime, sensuri (literar,
botan ică), simboluri și semnificații. A stfel, ei au aflat despre
faptul că există trei mituri despre mărțișor, cât și faptul că
marele povesti tor s -a născut pe 1 martie 1837 (subliminal ei

19
realizea ză o analogie între 1 martie –ziua mărțișorului cu data
nașterii marelui povestitor pe care nu o v or mai încurca -o cu a
altui scriitor ), iar vizionarea filmului Amintiri din copilărie și
dramatizarea unui fragment din opera lui Creangă le dă
satisfacț ia en tuziastmaților elevi să -și dovedească talentul
actoricesc. Este vorba despre ceea ce numește Robert Dottrens
“educația difuză dată prin cinematograf, radio, presă,
spectacolele străzii, o întreagă viață care se intensifică tot mai
mult”1. Nefiind organiz ată se manifestă la întâmplare, fără o
direcție precisă depinzând mult de capacitatea de a discerne și
a însuși doar binele transmis prin ea. Rolul educatorului este cu
atât mai important. Setea de cunoaștere, curiozitatea pentru nou
și înclinația pentru ceea ce este deosebit, ca și dinami smul
afectiv și comportamental fac din acest ele v un receptor foarte
reactiv.
Educația nonf ormală a fost definită drept ”totalitatea
influen țelor educative ce se derulează în afara clasei (activități
extra -para-perișcolare) sau prin intermediul unor activități
opționale sau facultative.”2. La confluența între literatură și

1 Robert Dottrens, Institutori ieri. Educatori mâine , Editura Didacti că și
Pedagogică, Buc urești , 1971, p.96
2 Constantin Cucoș, Pedagogie, Editura Polirom, 2000, p.35

20
artele plastic e se situează activitatea interdisciplinară bazată pe
abilitățile practice, plastice: confecți onarea de mărțișoare și
desene inspirate de personajele operei aparținând lui Ion
Creangă..
Educaț ia informală este considerată ca fiind educație
incidentală și include ”totalitat ea influențelor neintenționate și
difuze și eterogene ”(C.Cucoș, 1999, p.36) , prin care fiecare
persoană dob ândește cunoștințe, abilități și aptitudini din
experiențele sale zilnice.
Din punct de vedere etimologic, denumirea termenului de
educație info rmală provine din limba latină, "informis/
informalis" fiind preluat în sensul de "spontan", "neașteptat".
Ca urmare, prin educație informală înțelegem educația realizată
spontan. Astfel, cu prilejul desfășurării activității “Ziua porților
deschise” elevii au realizat din propria inițiativă un afiș atrac –
tiv, promovând valori precum perseverența, munca, ser iozitatea
și nu în ultimul rând, performanța, dar și demonstrații sportive
pentru nou veniți. Fiind elevi sportivi au valorificat și promovat
școala și în întrecerea Olimpiada Liceelor. În schimb elevii de
liceu au dovedit cultura și valorile dobândite prin edu cația
informală -vizionarea unor emisiunii culturale.

21
Participarea la cercuri, concursuri și olimpiade școl are
initiate de școală sau de că tre inst ituții de cultură, organizații de
părinți se realizează tot sub îndrum area unor specialiș ti,
profesori îndrumă tori, dar care “își joacă rol urile mai discret,
asumându -și adesea misiunea de animatori sau de
moderatori”3, rezultatul fiind stimularea motivației elevilor
care trăiesc într -o societate concurențială.
Organizarea unor excursii în comun: copii, personal
didactic și părinți constituie un bun prilej de destindere. Dacă
în plan cognitiv se satisfac înclinațiile spre cunoaștere, în
primul rând , ale copiilor, în plan afectiv , excursiile favorizează
instalarea unei atmos fere de destindere, de p lăcere, de
optim ism în rândul tuturor participanților. Excursiile conduc la
instalarea unui mediu prielnic de man ifestare a unor relații de
tip informal ca expresie a unei atmosf ere de relaționare mai
puțin oficială, ceremonioasă. Un curs favorabil capătă relațiile
de intercomunicare de impresii referitoare la cele văzute. Din
punct de vedere al realitățilo r interperceptive, acestea se
manifestă pregnant î ntr-un cadru de manifestare liberă a unor

3 George Văideanu, Educația la frontiera dintre milenii , Editura Politică,
București, 1988, p231

22
trăsături caracteristice , aparținând elevilor, părinților și cadrelor
didactice. De asemenea, universul psiho -afectiv al participan –
ților se dezvăluie cu spontaneitate și se realizează legături
afective de ordin pozitiv. În acest climat favorabil elevul
progresează prin interacțiune cu alții și prin contactul direct cu
realitatea .
Tema Aventură, călătorie la clasele liceale , de exemplu,
poate fi predată în mod formal prin raportare la o multitudine
de texte ce surprind tema călătoriei și motivul călătorului .
Experiența de călătorie este transpusă de Vasile
Alecsandri în op era Balta -Albă constituindu -se într -o autenti –
că sintez ă asupra civilizației, între Occident și Orient surprinsă
din perspectiva călătorului. Personajul -narator inițiază un dia-
log indirect cu cititorul prin utilizarea formei verbale “ Închipu –
iți-vă” solicitând imaginația ace stuia și empatizarea cu situația
descrisă și descrie notând, redând aproape cinematografic
tumultul generat ” de calesce evropiene ști pline de figuri
evropienești și de toalete evr opienești! ”4 uimirea provocată de
contradicția opinii lor personale ce se schimbă de la o zi la alta.
Cu o seară în urmă adoarme convins de ide ea că se află într -o

4 Vasile Alecsandri , Balta -Albă, Editura Valeriu, Craiova , p 158

23
“țară sălbatică ”, pentru ca dimineața să creadă că are în față o
“fantasmagorie ”.
Descrierea abundă în detalii ce țin de câmpul semantic
al căl ătoriei, semn că lumea ce se perindă sub privirea sa este
una destul de evoluată, di versificată, mult mai emancipată
decât credea sau păreau inițial, baloanele de Viena au
înhămături necunoscute pe la noi, pălăriile provin din Francia ,
toaletele sunt pari siene, iar costumele străine însă originale,
semn că este un bun cunoscător. La acestea se adaugă sugestive
imagini auditive “pocnetele și răcnetele poștașilor ” și
zgomotul produs de mișcarea a treizeci de trăsuri ”clopoțeii ce
suna la gâtul lor ” Călător ul nu poate fi dec ât mut de
neașteptatul spectacol sau cum apreciază Călinescu
“…spiritualul tablou al civilizației române, așa cum o vede un
francez la Balta –Albă.”5
Călătoria sub diversele ei forme : de inițiere, pentru fiul
craiului care se dovedește “boboc în felul său” (Povestea lui
Harap -Alb de Ion Creangă), pentru Gheorghiță devine o
călătorie inițiatică și simbolică, prilej de desprindere de
copilărie, de maturizare și întărire ca viitor cap de familie ce

5 George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent,
Editura Minerva , București, 1982 , p. 318

24
trebuie să -și asume ră spunderea. Fie că vo rbim de călătoria de
verificare sau de înapoiere , acest motiv apare recurent în
literatură .
Pentru Gheoghiță personaj din Baltagul de Mihail
Sadoveanu , călătoria reface invers traseul tra nshumanței
străbătut în toamnă de Lipan. Împreună cu Vitoria dezleag ă
traseu l labirintic în scopul aflării adevărului despre tatăl său, al
cărui nume îl poartă. Toponimele : Bicaz, Călugăreni, Fărcașa,
Borca, Cruci, Valea Dornei, Broșteni, Borca, Sabasa, Suha
conferă o imagine clară a amplei di stanțe parcurse de cei doi,
mamă și fiu, dar conferă și veridicitate universului romanesc ,
spațiului patriarhal aut entic descris .
Călătoria explorativă și iniț iatică presupune pentru
eroul basmului înseamnă depășirea spațiului cunoscut ce-i
conferea siguranță și explorarea necunosc utului ce î ncepe odată
cu trecerea podului . Motivul podului semnifică trecerea în alt
orizont existential, în altă etapă cea a maturității .
Călătoria de înapoier e sau de recunoaștere este asociată
cu proba iubirii, a recuperării identității sale și a palo șului.
M. Sadoveanu, Zodia cancerului sau Vremea Ducăi –
Vodă surprinde călătoria prin țară a abatelui francez Paul de
Marenne, sol tainic al regelui Ludovic al XIV -lea al Franței

25
către sultan ul Imperiului Otoman, care surprinde „Moldova
prăbușită din vec hea ei mărire, sleită de biruri, de războaie și
de prădăciuni”6.
Astfel, educația formală are de câștigat dacă reușește să
integreze creator, multe din influențele specifice educației
nonformale și informale.
În concluzie, cele trei tipuri de educație se întrepătrund
și se înconjoară reciproc.

6 Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie
mondiale , vol. I, Editura Minerva, București , 1972, p 225

26

III. Manualul –factor de eficientizare a managementului
procesului de î nvățământ

Subiectul este de actualitate avându -se în vedere relația
programe -manuale alternative și oferta bogată acestora, pe d e o
parte, apoi atitudinea ș i comportamentul creativ al profesorului
în legătură cu manualul -principalul instrument de lucru al
elevului, pe de altă parte. Cerută de evoluția societății, reforma
învățământ ului vizează toate componentele , dar are ca punct de
plecare tocmai conținutul (planuri, programe, manuale).
Începând cu 1995 au fost elaborate programe analitice
într-o concepție nouă, modernă, ale căror conținuturi sunt axate
pe obiective, activități de învățare și evaluare, dar și pe
extinderi în ved erea diferențierii învățării ( nivel minim
/maxim ). Mai târziu , obiectivele operaț ionale au fost înlocuite
de competenț ele specific e, iar î ncepând cu februarie 2017, au
apărut noile programe școlare pentru disciplina Limba și
literatura română.
Gândită c a o disciplină complexă, disciplina Limba și
literatura română vizează , în mani eră integrată, trei
componente: lingvistică, interrel ațională, estetică și culturală.

27
Noile programe constituie ghidul după care autorii dau la
iveală manual e alternative într -o formă personală, cu
deschidere spre realitate , spre viitor, răspunzând
comandamentelor societății informatizate la început de secol și
mileniu.
Literatura de specialitate abordează problema
conținutului învătământ ului ca fiind nucleul reformei.
Manuale le alternative, elaborate într -o concepție nouă conservă
conținutul și -l prezintă într -o formă adecvată ce facilitează
înțelegerea, învățarea gândirii, stimulează intersesul elevilor.
Manualele elaborate în spiritual noului curriculum
prezintă un conținut gradat, raț ional, echilibrat, dar și inovativ.
Profesorul, conștientizează bine valoarea manualelor în
raport cu sine și cu elevi i săi și se preocupă de utilizarea
creativă a ace stora , se dovedește a fi eficient.
Dacă același conținut e prezentat în m od diferit în
manualele alte rnative , atunci alegerea optimă și folo sirea
creativă implică viziunea profesorului în funcție de capacitățile
sale, dar și de posibilitățile grupului -clasă cu care lucrează și
căruia manualul se adresează în mod special.
Astfel , îmi propun ca, în mod expres, să țin cont d e
anumite repere, în raport cu: alegerea optimă a manual elor

28
alternative în funcție de maniera de comunicare a inform ației și
acuratețea științifică, de metodele active pe care le implică, de
conținutul educativ și diversificat, legat de lumea reală prin
exemple (mai ales că tema generală la clasa aV -a este Eu și
universal meu familiar ), de modalitățile de încurajare a muncii
diferenț iate, dar și în echipă, urmărirea dezvoltării capacității
de realizare a trans ferului din sfera valori lor în domeniul
comportamental, stimularea capacităților intelectuale de a
învăț a și de a crea, ilustrații ce susț in și completează
informațiile, organizar ea conținutului pe unități de învățare
constituind centrul proiectării pe unități de în vățare tematică
abordând integrat domeniile de conținut (Comunicare orală,
Lectură, Redactare, Elemente de construcție a comunicării,
Elemente de interculturalitate ) și vizând toate competențele
generale.
Bineînțeles că voi ține cont și de utilizarea creativă a
manualelor alternative la clasă , stabilirea atentă a fragmentelor
în funcție de densitatea informațiilor , activitatea diferenți ată cu
elevii, dar și în echipă, abord area integrată a conținuturilor .
Educația este promotorul culturii ce se p ropagă de la o
generație la alta diversificându -se perpetuu . Metodele și

29
tehnicile de muncă intelectuală sunt variate și diferă în funcție
de nivelul de studiu și de particularitățile de vârstă ale elevului.
Astfel, enumerăm, în primul rând deprinderea de a
folosi manualul. Astăzi manualul prevede în mod explicit,
probabil ca un răspuns la nevoia prefigurată și recomandată de
specialiști, un ghid de utilizare a manualului gândit ca o
traiectorie a cunoașterii structurată în unități de învățare, care la
rândul lor conțin abordări integrate teme din perspectiva mai
multor domeniii de conținut și bineînțeles, evaluarea, ce este
fie un test, fie metode complementare: proiect, portofoliu. De
semnalat și apreciat este faptul că alături de sumar apar și
competențe le generale și specifice ce urmează a fi atinse de -a
lungul demersului educațional.
Pe lângă noțiunile de limba română sau lectură,
interculturalitatea este o noutate în manualul de limba română
și vizează identitatea personală, emoțiile, diversitatea cu lturală:
jocuri de ieri și de azi, tradiții: sărbătorile de iarnă, modele
comportamentale eroice de -a lungul timpului, diversitate
culturală și lingvistică .
Literatura de specialitate accentuează faptul că
interculturalitatea nu este nci înnăscută, nici d obândită și că
“devine astfel posibilă în măsura în care se admite că

30
negocierile, care nasc legături între indivizii de culturi diferite,
pot determina crearea de noi practici culturale“7 insistându -se
pe ideea de contact cultural, contactul limbilo r.Elev ii autohtoni
sau emigranți au rădăcini cuturale diferite însă toți trebuie să
respecte diversitatea, toleranța ce caracterizează relațiile
interumane. Schimburile de experiență în cazul proiectelor cu
mobilități, devin schimburi interculturale. Prin inte rmediul
literaturii explorăm orizonturi culturale vaste. Totul ține de
deschiderea către această educație a cărei temelie o constituie
respectarea valorilor și toleranța.
Obișnuirea cu maniera de citire: lentă, ra pidă, de
aprofundare, selective precum și studiul textului devin tehnici
de lucru necesare unor clarificări și îmbog ățiri de cunoștințe.
Penru acestea din urmă se folosesc dicționare le, enciclopedii le,
antologii le, iar rezultatele se măsoară prin întocmirea de fișe de
lectură, notițe .
Formarea m etodelor și tehnicilor muncii intelectuale se
îmbină armonios cu predarea -învatarea cunoștințelor. O tehnică

7 Pierre Dasen, Christiane Perregaux, Micheline Rey, Educația
interculturală : experiențe, politici, strategii , Editura Polirom , Iași, 1999, p.
85

31
de lu cru poate fi învățată numai aplicând -o la însușirea unui
conținut informaț ional exersâdu -o continuu.
Modalitătile de cultivare a creativități i în activitatea
școlară și extrașcolară.
La fortif icarea potențialului creator contribuie puterea
de a combina, recombin a informații din dome nii diverse și
cultura generală.
Doar o fuziune de conținut multidisciplinar și
interdisciplin ar, științific și artistic oferă șanse sporite apariției
unor scântei originale.

32

IV.Importanța stabilirii standardelor de calitate în practica
pedagogică

Practica pedagogică are o importanță covârșitoare în
formarea tinerilor care doresc să îmbrățișeze o c arieră didactică
eficientă.
Astfel, practica pedagogică implică respectarea unor
standarde de calitate, adică a unor norme, prescripții privitoare
la calitatea acestei activități concrete, cu multiple valențe
formative din punct de vedere profesional. Aces te norme/
prescripții, odată respectate, îi conferă practicii însușiri
superioare, în concordanță cu domeniul calitologiei.
Prin practica pedagogică se pot obține anumite calități,
căci, nu înt âmplător Aristotel susține că „ Oamenii dobândesc o
calitate anu mită acț ionând constant în același mod ” (Etica
nicomahică, III, Cap 5).
În acest sens, pe plan european a fost lansat un Cadru
European al Calificărilor, iar astăzi, sistemul de formare
profesională se bazează pe două cadre de standarde și procese:
-un Cad ru Național de Asigurare a Calității

33
-un Cadru Național al Calificărilor
În baza acestor cadre de standarde acționează profilul de
competențe ale profesorului mentor dintre care amintim:
•criteriul capacității de a planifica, organiza, gestiona
desfășurar ea unui program educațional (MANAGEMENTUL
PROCESULUI EDUCAȚIONAL)
•criteriul centrării pe rezultate definitorii pentru profilul
profesional vizat (CENTRAREA PE REZULTATE)
•criteriul capacității de contextualizare a experiențelor
profesionale (EXPERIENȚĂ C ONTEXTUALIZATĂ)
•criteriul capacității de a transmite o experiență profesională
filtrată (TRANSFERUL COMPORTAMENTELOR
PROFESIONALE DE SUCCES)
•criteriul capacității de a îi asigura debutantului sprijin/ suport
personalizat (CONSILIERE)
•criteriul disponibi lității de relaționare și a capacității de
comunicare cu debutantul (RELAȚIONARE ȘI
COMUNICARE)
Practica pedagogică, subscrisă învățământului modern,
îi conferă practicantului – student, posibilitatea contactului
direct cu realitatea didactică, pentru a s tudia atent procesul
instructiv -educativ, pentru ca apoi să -și formeze priceperi,

34
deprinderi și competențe în viitoarea activitate de dascăl și, mai
ales, să îndrăgească profesiunea de educator, formator.
Formele de organizare ale practicii pedagogice au f ost
diverse, în funcție de comandamentele epocilor, dar se
consideră general –valabile:
-studierea psihopedagogică a elevului
-studierea procesului instructiv -educativ (lecții și activități în
afară de clasă și extrașcolare)
Este normal ca debutul activită ții de practică
pedagogică să fie predilect observativă, pentru ca, mai apoi, să
se treacă la faza efectorie -parțială și, în cele din urmă, la cea
efectorie -de probă, totul sub supravegherea atentă a
metodiștilor, a mentorilor.
Mentorul trebuie să planific e activitatea practică –
observativă de așa manieră, încât să -i ofere practicantului –
student, activități -model din care să desprindă: conceperea
lecție/activității, asigurarea materială, metodele, derularea
demersului didactic și evaluarea acestuia.
Lecțiile /activitățile –model oferite practicantului trebuie
să marcheze: stabilirea obiectivelor (conform didacticii
obiectivelor), a metodelor, materialelor și mijloacelor, a
startegiei didactice (conform didacticii conjunctiviste), totul

35
adecvat obiectului de înv ățământ și temei (titlului lecției/
activității).
Apoi, desfășurarea activității didactice va trebui să
releve adevărata măiestrie și tilul dascălului mentor; motivarea
elevilor pentru a asigura participarea lor activ -conștientă,
logica demersului; metode le și procedeele folosite (conform
aforismului ”Profesorul valo rează cât metoda. ” Emile
Planchard).
Nu întâmplător, pedagogul, Ilie Popescu -Teiușanu
subliniază că dascălul „Ar trebui să întrunească un set larg de
însușiri din rândul cărora nu pot lipsi cal itățile, capacitatea de a
expune clar și sistematic cunoștințele predate, de a demonstra
și sintetiza; obiectivitate în relație cu elevii, în procesul
evaluării și notării cunoștințelor etc.; exigentă și, în același
timp, respect al personalității elevilor , încredere în ei,
sinceritate, acceptarea dialogului, spirit de dreptate etc.
Acestora li se adaugă ținuta vestimentară, vocabularul folosit în
relațiile cu elevii, comportamnetul său general…”
Profesorul -mentor care ține cont de importanța
standardelo r de calitate va trebui să ofere modele de concepere,
organizare și desfășurare a lecției/ activității, astfel încât elevii
să descopere conoștințele, să lucreze în grup ori de câte ori

36
situația o permite, să fie atrași în comunicare/argumentare, să
adere la învățarea eficientă, la formarea de competențe. De
asemenea să practice evaluarea continuă și să dezvolte la elevi
capacitatea de autoevaluare.
Printre atribuțiile profesorului mentor mai importante
sunt participarea la întâlnirile de lucru organizare d e către
DPPD în vederea analizării și optimizării activității de practică
pedagogică, formularea de întrebări ori de câte ori desfășurarea
programului de practică pedagogică nu se realizează în acord
cu regulile de colaborare convenite, contribuția prin
observațiile și constatările sale, la acordarea notei la practica
pedagogică (50% din valoarea tota lă a notei la practică),
realiz area unor activități de cercetare în domeniul activităților
de mentorat în colaborare cu alți colegi sau în colaborare cu
cadre didactice u niversitare preocupate de acestă problemă.
Tot la practica observativă este necesar ca profesorul –
mentor să ofere practicanților posibilitatea de a studia
particularitățile psihice de vârstă și individuale ale elevilor cu
condiția ca tinerii – practicanți să posede cunoștințe de
psihologie generală și psihologie a copilului/ vârstelor.
În acest scop, practicanții pot realiza și lucrări practice,
după ce posedă tehnica apropierii de copil. Spre exemplu:

37
chestionar motivational (referitor la înv ățare); probe de
creativitatea asociativă, productivă, bogăția vocabularului,
capacitatea de a povesti/relata ș. a.
Practicantul este îndrumat ca să folosească fișa de
observație asupra elevului conținând rubricile: data,
comportamentul (vocabular, sociabi litate, spirit de observație,
atenție, memorie, etc.); metoda folosită (convorbire, povestire,
observația, discuții cu colegii, mici teste etc); interpretarea
aspectelor și măsuri pedagogice de urmărit pentru eficientizare.
În cadrul acestei studieri psiho logice a elevilor nu
trebu ie omiși elevii cu probleme/def iciențe, dar nici cei
capabili de performanțe superioare.
În final, e util ca practicanții să fie îndrumați a realiza și
studierea grupurilor, îndrumându -i spre a surprinde
caracteristicile acestora, mai ales că acesta (grupul) este în
atenția dirigintelui.
Ca finalitate, practicanții vor trebui să realizeze
carcterizări ale elevilor ori ale grupurilor/clasei.
După o periadă de timp de acomo dare cu standardele de
calitate ale practicii pedagogice obs ervative, practicanții să
treacă la o fază superioară, cea efectorie parțială, organizând,
împreună cu profesorul -mentor, activitățile unei zile la clase

38
diferite, dar și preluarea unor momente din lecție
(administrarea de teste de evaluare continuă, preze ntarea unor
diafilme etc.), totul pentru ca aceștia să se acomodeze cu
efortul de muncă didactică și cu parcurgerea unei diversități de
lecții sau activități în afara clasei ori extrașcolare.
Faza ef ectorie -propriu -zisă îi conferă practicantului
ocazia de a-și exprima plenar standardele de calitate ale
practicii pedagogice, acele norme atât de importante pentru un
viitor formator.
Acum, practicantul va elabora proiecte didactice pentru
un număr de lecții/activități (ex. cerc) și, după verificarea lor,
le va susține cu elevii. Se are în vedere susținerea unor tipuri
diferite de lecții/activități; la clase diferite în scopul parcurgerii
aproximative a repertoriului demersurilor instructiv -educative.
Practicantul va fi îndrumat să realizeze și un microre –
ferat asupra proiectării și s usținerii lecției în care, după o
scurtă introducere despre importanța obiectului și specificul
titlului lecției de zi, va exprima opiniile sale despre conceperea
structurii lecției și realizarea ei, enunțând și strategia didactică ,
metodele, formele de organizare, principiile didactice realizate,
aspectele formative și concluzii referitoare la obiectivele
propuse.

39
După epuizarea lecției urmează analiza temeinică a
realizării obiectivelor propuse, evaluare /notarea relevând
aspectel e legate de importanța standardelor de calitate.
Practicanții pot realiza nu numai lecții /activități de
probă, dar și anumite lucrări/micr oreferate pe teme ca: stilul
muncii profesorului X, tipuri de învățare școlară (în paralel cele
tradiționale cu cele moderne), învățarea prin acțiune, prin
descoperire, comentarea unui text literar, comunicarea
didactică etc.

Modelul comunică rii W Meyer -Eppler (imagine
preluată de pe http://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica
/COMUNICAREA -DIDACTICA44.php )

40
Emițător ul este pro fesorul, receptorul este elevul ,
repertoriul profesorului și repetor iul elevului unindu -se
într-un punct comun ce devine repertoriul comun.Astfel s -ar
traduce urmărirea evenimentelor instr ucționale , activitatea
profesorului cât și a elevilor.
La finalul practicii pedagogice, practicanții vor fi
capabili de a îndeplini normele specifice standardelor de
calitate:
•să-și contureze o concepție psihopedagogică și metodică ce
urmează să asigure, în viitor o activitate eficientă (să dețină
calități de identificare a specificului situațiilor de învățare, să
diferențieze strategiile instructiv -educative din lecții, să
promoveze moduri creative de învățare, să aplice tehnici de
tratare diferențiată a elevilor);
•să manifeste o atitudine creativă prin găsi rea de soluții
originale și eficiente în diverse situații problematice prin
elaborarea de proiecte necesare pe tot parcursul demersului
didactic;
a).analiza de conținut a disciplinei limba română, identificarea
scopurilor și a obiectivelor acesteia, el aborarea planificării
anuale și semestriale, analiza sistemului de lecții;

41
b). realizarea lecției, utilizând un registru bogat de metode și
mijloace de învățământ adecvate obiectivelor urmărite,
particularităților clasei, promovarea unui comportament
didactic stimulator, potențarea evaluării formative;
c). evaluarea activităților didactice, administrarea probelor de
evaluare și acordarea de calificative;
•să evalueze potențialul educativ al activităților din afara clase i
și a celor extrașcolare și să integreze influențele educaționale
factorilor educaționali
•să stăpânească metodologia cunoașterii individualității,
individului și a clasei, aplicând diferențierea și individualizarea
instruirii;
•să se implice la unele investigații psihopedagogice;
În conc luzie, profesorul -mentor, prin studiul limbii și
literaturii române are sarcina de a -i familiariza pe studenții –
practicanți, ca la rândul lor, să -i determine pe elevi a -și însuși
cele mai eficiente tehnici ale muncii intelectuale de care omul
se folosește tot timpul vieții.
Să-i formeze progresiv pe elevi cu co mpetențe
comunicaționale, cu o exprimare corectă gr amaticală, cu
dorința de a citi literatură artistică, gustând frumosul din arta
cuvântului și să poată continua în orice fază a existenței lor

42
proces ul de învățare, precum spunea moralistul latin Plutarh
“Capul tânărului nu este un vas pe care să -l umpli, ci o făclie
pe care s -o aprinzi, astfel încât mai târziu să lumineze cu
lumină proprie”.

43
V. Stimularea motivației și creativității învățării la elevi

Școala românescă, instituție cu tradiție, în contextu l
condițiilor prezente și de pers pectivă, își propune în mod firesc
noile obiective, ținte: dezvoltarea maximă a potențialului de
aptitudini, dezvoltarea receptivit ății la nou și a capacităților
creative; pregătirea unor specialiști în consens cu realitatea
actuală și de perspectivă a științei și tehnici i; dezvoltarea
trăsăturilor de caracter responsabilitate, înțelegere, toleranță,
respect care să asigure posibilitatea afirmăriii profesionale,
culturale și civice; crearea condi țiilor optime de instruire și
educație care să -i permită viitorului cetățean să se pregătească
temeinic, să profeseze, să -și îndeplinească îndatoririle sociale.
Aceasta tem ă este importantă în contextu l mul tiplelor
cerințe puse în fața învățământului la începutul noului secol.
Pornindu -se de la trăsăturile esențiale ale societății în care au
loc o explozie informațională și un nemaiîntâlnit progres
tehnic, școlii îi revin sarcini sporite privind întărirea
caracterului formativ -educativ, pentru a -i învăța pe elevi cum
să învețe, pentru a le trezi curiozitat ea și a -i determina să
particip e activ și conștient la propria formare.

44
Personalitatea elevului se compune prin împletirea
factorului eredit ar biologic și socio -cultural. Î nsușirea unor
tehnici de învățare productivă, pot elimina învățarea mecanică
prin explorarea cuvintelor și expresiilor necunoscute, prin
formularea ideilor dintr -un text cu cuvinte proprii, chiar și
îndrumarea lecturii particulare ce conț ine modele pozitive de
viață dezvoltă la elevi capacitatea de a gândi critic și
interpretativ.
Școala dezvoltă prin intermediul compunerilor armonia
de forțe, fantezia creatoare a elevului. Corneliu Crăciun
vorbește „așa -numitul binom fantastic”8 el presupune
căutarea sau imaginarea unor legături între două cuvinte
distanțate din punct de vedere al sensului. Activitatea se
desfășoară astfel, profesorul propune un cuvânt, iar un elev
propune alt cuvânt, apoi urmează crearea unui enunț sau
scurtă narațiune. Un exemplu bun sunt cuvintele noroi și
întuneric , iar enunțul ar putea fi Un kilogram de de întuneric și
noroi – o veșnicie. așa cum însuși Geo Bogza definește
expresiv munca foarte grea a minerilor. Minele sunt definite

8 Corneliu Crăciun, Metodica predării limbiii și literaturii române în
gimnaziu și liceu , Editura Em ia, Deva , 2004 , p 202

45
metaf oric galerii spre i nima pământului. Cuvântul inimă capătă
sensuri figurate, connotative inima muntelui, monotonia
șesului, monotonia câmpului și exemplele pot continua. Elevii
trebuie să simtă aceste combinații fericite ale cuvintelor, să le
utilizeze inițial, pentru ca apoi să-și descopere nebănuitele
adâncimi ale minții și trăirii. Literatura de specialitate
menționează că după J.P. Guilford exis tă ”șase factori ai
creativității fluiditatea gândirii, flexibilitatea acesteia,
originalitate, elaborarea, sensibilitatea față d e probleme,
redefinirea”9.
Imaginația creatoare, factor fundamental al creativității
presupune fuziunea informațiilor în structuri noi prin
contopirea, transformarea și unificarea imaginilor, ideilor într -o
nouă semnificație. Procesul de incubație, comb inarea de
imagini și idei, iluminarea, cristalizarea și sinteza ideilor sunt
rezultatul aplicării unor metode și procedee de imaginare cum
este brainstormingul.
Num ită și „gândire divergentă” , creativitatea presupune
abilitatea elevului de a enumera obiec te care prezintă

9 Dumitru Stoica, Marin Stoica, Psihologie școlară , Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1982 , p59

46
caracteristici, dar și „fluența asociațiilor ce presupun un cuvânt
care să intre într -o relație semantică” (Corneliu Crăciun, 2004 ,
p.209 ), originalitatea. Alături de inteligență și aptitudini, de
voință și afectivitate, motivația constitu ie una dintre variabilele
cu impact însemnat în obținerea performanțelor școlare și
profesionale.
Literatura de specialitate abordează problema
motivației subliniindu -i caracterul propulsator, energizant și
tensional, sensibilizând diferit elevul la influ ențele externe și
facându -l mai mult sau mai puțin permeabil la acesta.
Activitatea școlară poate fi pentru unii elevi plăcere, pentru
alții povară, în funcție de gradul de motivație al a cestuia.
Motivația este generată de motiv, iar “Vectorul motiv -scop
îndeplinește o dublă funcție de direcționare a conduitei.”10 Se
relevă faptul că motivația are funcții binecunoscute de
activizare, orientare, dirijare și conducere a conduitei elevului
în armonie cu scopul pentru care s -a optat. Din categoria
motivelor extr inseci, exterioare amintim dorința elevului de a
obține note mari pentru a genera satisfacția părinților. Ești

10 Ion Radu, Miron Ionescu, Experiență didactică și creativitate , Rditura
Dacia, Cluj -Napoca, 1987, p.57

47
mulțumit?: Ești mândru de mine? Sunt întrebările care cer
confirmare din partea părinților și o recompenă. Motivația
intrinsecă nu încetează nici odată este o perpetuă căutare ce nu
cunoaște sățietatea.
De asemenea, motivația asigură sens și coerență internă
conduitei, mijlocește stabilirea și realizarea unor scopuri
conștiente. Motivația diferă de la o etapă la alta a dezvoltării
ontogenetice (de nivelul de dezvoltare a proceselor psihice).
Învățământul gimnazial are un rol bine definit privind
transmiterea și însușirea de către elevi a cunoștințelor
instrumentale, bază a evoluției ulterioare. La aceste vârste,
educația intelectuală, printre altel e, vizează formarea unor
capacități intelectuale operaționale și funcționale.
Avîndu -se în vedere faptul că elevul este impulsionat în
activitatea de învățare de anumite mobiluri interne (diverse
categorii de motive) și că posibilitățile reale de antrenare a
elevilor în procesul didactic sunt neuniform e distribuite pe
parcursul treptelor de școlaritate, la clasele V -VIII voi recurge
la anumite strategii de stimulare a motivației.
Astfel, îmi propun ca la activitățile cu elevii să mă
adaptez la sistemul lor motivaț ional pentru a converti totul în
“energizes” eficient al activităț ii de învățare, căci “profesorul

48
trebuie să detecteze și să evalueze exact s tructura și
funcționalitatea s istemului motivaț ional, emoțiilor și
sentime ntelor cognitive ale eșecului re spectiv , conjugându -le
cu sarcinile didactice ”11Așa vo i stimula curiozitatea cognitivă ,
pornind de la preocupările copiilor: calculator, sport, jocuri ,
fructificând această "deschidere", această „portiță”. Dacă la
început voi acționa sub presiunea unor moti ve externe mai apoi
copiii să fie animați de interese cognitive.
La fiecare demers educațional voi prezenta elevilor
scopul învățării, îi voi aprecia, menționând progresele făcute, le
voi doza sarcinile individuale în funcție de ritm ul de muncă al
fiecărui a și mai ales voi folosi metode activ -participative.Voi
urmări nu numai motivarea elevilor, ci și realizarea unui optim
motivațional.Ca metode se pot folosi observarea sistematică a
faptelor, chestionarul, convorbirea. Această temă are valoare
practică pri n organizarea unor activități didactice mai bine
orientate în sensul motivării adecvate a elevilor de gimnaziu.

11 Ionescu Miron, Ion Radu, Didactica mo dernă , Editura Dacia, Cluj –
Napoca, 1995, p.77

49

VI. Repere pentru un viitor augural al educației în
predarea limbii și literaturii române

Intuiția, sensibilitatea artistică caracteriz ează
profesorul modern de care trebuie să se folosească în clasă
conducând elevi i la descoperirea realității in terioare a textului.
Cuvintele, întrebările profesorului trebuie să depășească
stereotipiile ineficiente și să decodifice viziunea scriitorului .
Lectura model oferă cheia de interpretare a operei prin
tonalitatrea care nuanțează ideea, trăirea, prin valorificarea
valențelor acustice. Reli efarea pauzelor dintre secvențe, lectura
pe unități logice toate conduc către obținerea relației dintre tot
și parte.
Explicarea cuvintelor a primul sens din dicționar și apoi
al sensului din text, cuvintele arhaice redau culoarea locală,
imaginea unei epoci pe care cartea de istorie nu o poate
surprinde în toate aspectele ei. Analiza pe părți nu exclude
viziune a de ansamblu și inver s analiza întregului dirscurs li ric
nu exclude analiza secvenț elor.

50
Semantica și valoarea stilistică a lexicului conduc către
cuvintele -cheie ale unei opere plumbul la Bacovia în poezia
cu același nume, jocu l repetat de 16 ori l a Arghezi.
De mult timp calculatorul a devenit o unealtă de muncă
de care actuala generație a devenit dependentă. Această
inovație a tehnicii cu care se operează în industrie, a devenit o
necesitate a zilelor noastre, dacă luăm în calcul că majoritatea
posedă telefoane dotate cu diverse funcții. Atracția către tot ce
tine de nou în domeniul computerelor.
Instruirea asistată de calculator , în raport cu lecția
clasică , asigură interacțiunea și posibilitatea de lucru
individualist, profesorul monitorizând activitatea în raport de
unu la unu și nu activitatea fron tală unu la 25 -30 de elevi.
Întâlnit până acum în orele de TIC (tehnologia informației și
comunicării ) calculatorul constituie o “excelentă sursă de
informare”12 ce oferă prin bibliotecile virtua le accesul la texte
vechi și noi. Gândirea algoritmică, însuflețită de calculator este
completată de cea creativă emulată de literatură. Texte
prezentări pp t, cărți electronice, dicționare digitale,
enciclopedii, lecții și s ofturi AEL, softuri edcaționa le, filme ,

12 Emanuela Ilie, Diactica limbii române , Editiura Polirom , 2008, p.202 .

51
toate pot fi utilizate în unitatea de învățare . Prin simpla
accesare cu un motor de căutare elevii pot obține informații
privitoare la biografia unui scriitor, pot vizita virtual case
memorial e sau muzee închinate poeț ilor fără a mai fi nevoie de
deplasare fizică la fața locului , hărți literare, portrete,
acuratețea informației ținând totuși de selecția unei surse
creditabile. Se atrage atenția asupra faptului că acele cunoștințe
transmise cu ajutorul mijloacelor tehnice, dar lipsite de
interpretările necesare înțelegerii fenomenului discutat, devin
ineficace în accepțiunea lui I. Cerghint(1967) , având un efect
de dezumanizare a activității de predare.
Instruirea asistată de calculator poate fi aplicată și în
predarea limbii române. Profesoru l este interesat să modeleze
continuu gradul de determinare al el evilor și calculatorul
devine mijlocul de instruire axat pe dialog prin care se poate
atinge acest obiectiv. Printre efectele formative ale IAC se
numără “sporește sensibil disciplina gândiri i, precizia
operațiilor mentale, raționamentul ipotetico -deductiv de genul
dacă –atunci”13. Cred că este aplicabilă mai ales în predarea

13 Miron Ionescu, Vasile Chiș, Strategii de predare și învățare , Editura
Științifică, București, 1992, p. 155

52
limbii române , unde se pot adresa într ebări , oferi variante de
răspuns, di verși itemi cu alegere multiplă, răspunsul fi ind oferit
pe loc .
Robotica în învățământ este o idee asupra căreia trebuie
să reflectăm, căci roboții conferă o dinamică, o atracție.
Conceput asemenea unei păpuși î nlocuies c oamenii . Roboțeii –
personaje recită poezii, pot să redea, să reproducă cu o vo ce
caldă poezii, texte, să adreseze întrebări și să aleagă răspunsul
corect la întrebare . Roboțe ii atrag pe copii în acțiunea învățare .
Trebuie să existe elementu l uman , profesorul, în vățătorul care
însuflețește dirijarea procesului de predare -învățare -evaluare,
căci nu se poate concepe doar un mediu doar virtual .
Creativitate a – crearea de versuri, cultivarea optimă a
valorilor trebuie să urmărescă a dezvolta la elevi profesorul ,
lucru pe care până și roboții n -ar reuși deoarece cunoștințele
necesită e xplicații, interpretări, restructurări . Posibilele sugestii
creative, analogii sau tehnici nu pot fi suplinite e pr edarea
asistată de calculator.
Harta subiectivă a l ecturii poate fi folosită cu su sces la
orele de literatură . La opera Fiind băiet păduri c utreieram de
Miha i Eminescu, prin folosirea aces teia elevii au reușit mult
mai ușor să identifice tema și motivele eminesciene, dar și

53
imaginile artistice , profesorul având rolul de a dirija actul
predării. Întrebările –ancoră decurg unele din altele. După ce
completează într -un tabel ce au văzut?, ce au auzit? și ce au
simțit?, identifică motivele codrul, luna, teiul . Apoi, sub atenta
dirijare a profesorului se identifică tema, tipurile de imagini
artistice. Este folosită de regulă în receptarea textelor lirice.
Șotronul părților de vorbire este un joc ce presupune
îmbinarea armonioasă a studiului riguros al gramaticii într -un
context diferit ce împletește mișcarea cu concentrarea și
spontaneitatea. Desenat pe un carton poate fi folosit într -un colț
al clasei ori dacă vremea este pri elnică chiar afară. Pe lângă
faptul că este un joc agreat ce prelungește cordonul ombilical al
copilăriei, este și o metodă de sistematizare și verificare a
cunoștințelor. Cel care sare formele șotronului respectă ordinea
scrisă pe fiecare componentă, ceilalți jucând rol de dictionar –
sursă de inspirație.
Scaunul autorului presupune inventarierea, de către
elevi, a unui coleg, autor de text literar/nonliterar sau de analiza
a unui text literar. Avantajul metodei îl repre zintă
conștientizarea elevilor asupra responsabilităților actului
scrierii, cu tot ceea ce implică el. Se preferă utilizarea acestei

54
metode în lecțiile de sistematizare a cunoștintelor sau de
evaluare sumativă.
Exerciț iul care cultivă imaginația presupune , pe de o
parte, exersarea operațiilor obligă elevii, în cele din urmă, să le
utilizeze în situații noi , sesizarea epitetelor, metaforelor, pe de
altă parte, alcătuirea unor compuneri pornind de la atmosfera
degajată de poezia citată . Activitățile practice reprezi ntă
ansamblul de activități cu caracter practic și aplicativ, conștient
și sistematic executate de elevi, în scopul adâncirii înțelegerii și
consolidării cunoștințelor dobândite, verificării și corectării lor,
însușirii unor priceperi și deprinderi practic e, aplicative
(relevantă este metoda studiului de caz). Jocurile gramaticale
rămân, fără îndoială, cele care aduc varietate, veselie, care
previn monotonia și plictiseala; conținuturile acestei activități
completează pregătirea și amplifică interesul elevi lor pentru
limba română, ajutând profesorul în cunoașterea capacităților
elevilor.
Jocul de rol (role playing) metoda activă de predare –
învățare bazată pe simularea unor funcții, relaț ii, cu ajutorul
căreia elevii –actori ai vieții sociale pentru care se pregătesc, în
sensul ce în societate ei vor ocupa poziț ii sau stat us-uri
profesionale, culturale ș tiințifice având roluri și trebuie să -și

55
formeze anumite abilităț i, atitudini convingeri stimulează
interacț iunea prin dramatizare. Se asigură problematizarea
sporind gradul de înțelegere și participare activă, conform
accepțiunii lui Ion Radu (Didactica modernă,1995).
După Constantin Parfene, drama tizarea are următorul
avantajul: de receptare creatoare a literaturii, de fapt,
dezideratul ultim al studierii mo derne a lit eraturii în școală . În
practica școlară actuală, se pune din ce în ce mai mult accentul
pe ceea ce Ioan Cerghint numește “revirimentul conversației
euristice”. Astfel în loc de întrebări precum:
-Ce ați avut de învățat pentru astăzi?
-Ce este basmul?
Se recomandă întrebări problematizante, care să cultive de pe
acum abilitățile de analiză și spiritul critic.
-Ce vă sugerează formula de început de la începutul basmului?
-În ce constă tensiunea transmisă de poezie?
Exemplele pot continua însă ce ea ce contează este
măiestria profesorului constă în selectarea acelor metode sau
căi folosite în școală pentru a -i sprijini pe elevi să descopere
viața, natura, lumea, lucrurile, stiința, să -și formeze priceperile
și deprinderile lor, personalitatea de mai târziu.

56
Cei pe care îi educăm acum reprezintă generațiile de
mâine, drept urmare este de datoria societății de a avea grijă
încotro se îndre aptă.

Bibliografie:
1.Cerghint, Ioan, Metode de învățământ , Editura Didactic ă și
Pedagogică, București, 1996 ,
2.Cerghint, Ioan; Neacșu, Ioan Negruț -Dobrodor; Ioan,
Pânișoară, Ion -Ovidiu; Prelegeri pedagogice , Editura Polirom,
Iași, 2000.
3. Cosmovici, A; Iacob, L., Psihologia școlară , Editura
Polirom, Iași, 1998
4. Emanuela Ilie, Didactica literaturii române, Editura
Polirom, Iași, 2008.
5. Miron Ionescu, Vasile Chiș, Strategii de predare și învățare ,
Editura Științifică, București, 1992, p. 155
6. Constantin Parfene, Literatura în școală , Editura Didactică
și Pedagogică, B ucurești, 1977.

57
VII. Literatura și predarea integrată

Educația este promotorul culturii ce se propagă de la o
generație la a lta diversificându -se perpetuu. Curriculum integrat
înseamnă stabilirea de raporturi între cunoștințe, deprinderi,
atitudini și valori, pe orizontală sau verticală, î ntre discipline
aparținând sau nu aceleiași arii curriculare. Abordarea
integrată, interdisciplinară presupune intersectarea diferitelor
discipline între care se pot stabili teme comune sau metode
care se răsfrâng în ora de l iteratură dezvoltând competenț e
precum : gândire critică sau valori: curiozitatea, libertatea,
frumosul.
Pornind de la ideea unei conexiuni între discipline,
expresia “unei viziuni bi – sau pluridis -ciplinare”14 profesorul
modern trebuie să depășească viziunea strict monodisciplinară.
El își propune să formeze la elevi competențe de comunicare,
relațio nare a informațiilor din texte litera re și nonliterare,
translatând cunoștințele științifice în domeniul literaturii, prin

14 George Văideanu, Educația l a frontiera dintre milenii, Editura
Politică,1988, p.251

58
modelarea literară a unei situații/teme date, prin integrarea
achizițiilor din diferite domenii.
Procesul instructiv -educativ se bazează pe
recomandările cuprinse în programa școlară pentru disciplina
Limba și literatura română, ca disciplină care abordează în
regim integrat, componentele lingvistice, interrelațional e,
estetice și culturale, fiind instrumen tul principal de organizare
a gândirii logice.
Programa se supune noilor modele educaționale și
vizează aborda rea integrată a conținuturilor. Valorile
democrației orientează tot mai mult întreaga activitate
educațio nală, făcând posibilă integrarea socială a membrilor
grupurilor umane.
Interdisciplinaritatea este în viziunea specialiș tilor “cea
mai adecvată modalitate de reflectare prin cunoaștere a
structurilor, conexiunilor și interacțiunilor sincronice și
diacron ice, care acționează în natură, societate și gândire.”15
oferind o viziune integrată a conținuturilor abordate separat , pe

15 Miron Ionescu, Ion Radu, Didactica modernă , Editura Dacia, Cluj –
Napoca, 1995, p121

59
când multidisciplinaritatea operează cu juxtapunerea no țiunilor
din discipline diverse pentru esențializarea aspectelor comune.
Tran sdisciplinaritatea privește –așa cum indică prefixul
trans – ceea ce se află în același timp și între discipline, și
înăuntrul diverselor discipline, și dincolo de orice disciplină.
Finalitatea ei este înțelegerea lumii prezente, unul din
imperativele sal e fiind unitatea cunoașterii.
Transdisciplinaritatea –reprezintă gradul cel mai elevat de
integrare a curriculum -ului, mergând adesea până la fuziune,
care este faza cea mai complexă și mai radicală de abordare a
obiectelor de studio implicate.
Înțelegerea corectă a esenței fiecărui concept,
interdisciplinaritate, pluridisciplinaritate și transdiscip linare
este de o mare importanță nu numai pentru realizarea analizelor
și comentariilor cerute de curriculumul școlar, ci chiar pentru
procesul lecturii în sine. Receptarea operei presupune
decodarea mesajului prin apelul la diverse discipline: istorie,
religie, matematică, geografie, biologie, informatică -prin
accesarea dicționarelor online, a motoarelor de căutare pentru
obținerea informațiilor sau producerilor de text, literatura de
specialitate avansând ideea de instruire asistată de calculator.
Predarea integrate presupune stabilirea liniilor de convergență

60
între deprinderi, valori, între teme commune și mai ales de
interes pentru elevi. Un opțional integrat intitulat sugestiv
Labirintul disciplinelor ar putea să răspundă cerințelor
educaționale care dezvolt ă abilitatea elevilor de a lucra în
echipă , să învețe prin cooperare, reactivând informații obținute
la alte materii printr -o atitudine pozitivă față de act ul instruirii.

Principiile fundamentale care stau la b aza conceperii
programei sunt: cel al însemnătății corelării competențelor și
conținuturilor c u nevoile reale ale elevilor; p rincipiul
diversificării și adaptării strate giile și situațiile de învăța re Geografie Istorie Matema –
tică
Literatură

61
grupului de elevi eterogen; p rincipiul fuziunii, prin realizarea
conexării disciple nelor studiate cu viața, iar competențele
vizate sunt d ezvoltarea competenței de comunicare necesară în
procesul de reprezentare, interpretar e și înțe legere a dinamicii
realității, s tabilirea de convergențe între teme, valori și operații
biunivoce aparținând disciplinelor școlare distincte.
Transferarea cunoștințelor și a metodelor din diverse
discipline în cel al literaturii și aplicarea lor în vederea
înțelegerii textului . Un exemplu potrivit fixarea pe hartă a
longitudinii și latitudinii, coordonate geografice necesare în
viața de zi cu zi -în caz de accindente – și chiar trimiteri către
sistemele de localizare cu care sunt dotate smartphon e-urile,
sau exerciții de aplicare a unor principii și procese matematice
în înțelegerea mesajului unui text literar: rezolvarea problemei
pâinii pornind de la o pera Cinci pâini de Ion Creangă.
În textul liric se poate solicita găsi rea rtimului unor
versuri prin obsevarea succesiunii sila belor accentuate și
neaccentuate cu trimitere la sistemul de numerație pare –
impare.
Depășirea spațiului literaturii și situarea în domeniul
celorlalte arte . Interferențele dintre muzică și literatură scot în
evidență rit mul interior al versuri lor linia melodică complinind

62
semnificațiile profunde ale versurilor. Cadența lor amintește de
hora ce poate fi privită din perspective diferite (a se vedea
simbolistica cercului) .

Cunoașterea și utili zarea elementelor de limbaj științific, plastic
și muzical, s tabilirea de convergențe între teme, valori și
operații biunivoce aparținând disciplinelor școlare distincte ,
îmbinarea a două sau mai multe conținuturi aparținând unor
discipline diferite de stu diu în vederea rezolvării situațiilor de
învățare , toate se pot urmări în predarea integrată. Hora – jocul
ideilor Hora –
melodie Hora -dans
popular
Hora –
constelație

63
Pornind de la confesiunea autorului Geo Bogza, ce stă
înaintea operei Cartea Oltului , ce este în sine un text ce
transmite integrat momentul inspirației, iluminăr ii “în vara
anului 1939, pe când menirea se afla în pragul celui de -al
doilea război mondial“ călătorind cu bicicleta în lungul Oltului
se observă abordarea acestei realități din perspec tivă
pluridisciplinară: istorie , geografie și literatură . Cele șapte
trepte ale Oltului sau statuia unui râu comunică de la sine
interferențele dintre discipline. Parcurgând opera o diagonal ă a
lecturii sesizăm abilitatea lui Geo Bogza de a înregistra veridic
asemenea un ui riguros reporter și geograf și de a transmite prin
viziunea unui sensibil poet. Așa se explică faptul că literatura
de specialitate încadrează Cartea Oltului la reportaj al unei
călătorii, monografie, poem în proză despre natură, chiar
poveste alegorică despre statornicia și calitățile morale ale
popor ului român.Cartea este împărțită în șapte capitole ce au în
frunte, orgolios, Oltul. Verbele din fiecare capitol semnific ă
prezentarea gradată a tensiunii, a vieții acestui râu umanizat
prin forța personificărilor :”izvorâște ”, “ se îndreaptă ”, “ se
întoarce ” (dă să se întoarcă din drum între Sf. Gheorghe și
zonele c ele mai joase ale Țării Bârsei, în depresiunea
Brașovului, asemenea legendei Oltului și Mureșului) ,

64
“străbate ” (Ardealul spre apus) , “străpunge ” (Carpații) ,
“traversează ”(Ardealul spre apus) , “se varsă ”(firesc în
Dunăre) , iar determinările fixează fie locurile Hășmașul Mare,
miazăzi, miazănoapte, apus, Carpații, câmpia, Dunărea,
urmate de treptele devenirii: minerală, vegetală, împlinirii
totale, vieții spirituale, marii istorii, întoarcera în cosmos, adică
trepte ale existenței de la starea geologică la cea cosmică. După
ce Ardealul magnetizează privirile drumeților, Oltului se
îndreaptă spre miazăzi.
La ora de opț ional integrat, profesorul poate propune ca
evaluare un item de tipul următor.
Se dă textul:
“Prăpăstii , culmi și piscuri de calcar, stând toate cu
fața spre apus, se aprind de la vâlvătatia asfințitului ,
învăluindu -se într-o fantastică splendoare .
Însingurat în semeția și fastul lui, Hășmașul Mare
pâlpâie sub cer , ca o cetate cuprinsă de flăcări. ”16
1. Alegeți dintre variantele de mai jos pe cea
corespunzătoare sensului din textul –suport al
cuvântului calcar

16 Geo Bogza, Cartea Oltului , Editura Minerva, București, 1976, p. 16

65
a) Rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de
calciu, de culoare albă, cenușie, gălbuie sau neagră,
utilizată ca material de construcție,
b) Babiță
c) Pelican.
2. Precizați sinonimele contextuale ale cuvintelor
subliniate .
3. Explicați abundența / virtuțile stilistice ale
substantivelor și adjectivelor din fragmentul dat.
4. Extrageți din text două figuri de stil dfiferite.
5. Concepeți un des en inspirat din descrierea de mai sus.
6. Pornind de la lectura operei Cartea Oltului , realizați o
hartă literară a parcursului râului Olt de la origini până
la vărsare folosind tehnicile de lucru învățate la
geografie și desen.
În funcție de textul suport s electat din Cartea Oltului se
pot adresa întrebări precum:
1. Muntele Calului face parte din:
a) Munții Orientali grupa centrală
b) Munții Meridionali
2. Lacul Sfânta Ana, de origine vulcanică, face parte din :
a) Munții Orientali

66
b) Munții Meridionali
3. Imaginaț i-vă următorul scenariu. V -ați pierdut în
labirintul muntos din Hășmașul Mare. Stabiliți pe baza
noțiunilor învățate la ora de geografie coordonatele
geografice.
Mai jos am sistematizat câteva aspecte integrate ce pot fi
interpretate la oră, pe baza unor trimiteri la anumite discipline .
Metafora “ magnet de granit ” atribuit muntelui ,
realizează transferul de sens exercitat asupra materiilor
electromagnetice înspre privirile trecătorilor care încearcă să
imortalizeze fascinația afectivă produsă de imagin ea măreață a
muntelui. Hășmașul M are (elan simfonic al pământului) ,
Piatra S inguratică – metaforă și stâncă, scrise în text cu litere
înclinate, evidențiază accentul, atenția acordată de Geo Bogza
lor și izvorului în jurul căruia va gravita întreaga descr iere cu
accente lirice. Oltul nu este la Geo Bogza un simplu râu, el
generează mirări neîncetate , devine simbol al vechimii, martor
răbdător al evenimentelor istorice.
Ceahlăul –muntele sfânt al Moldovei , sintagma
sugerează sacracliz area.

67
Pe dal ele de piatră ale bisericii din Cârța a fost
rostogolit la picioarele aprigului voievod capul însângerat al
viclean ului și nenoroc osului Andrei Bathory .
Istoria oferă detalii semnificative precum faptul că î n
octombrie 1599 Mihai Viteazul îl învinge la Șelimbăr pe
Andrei Bathory, intră in Alba Iulia proclamându -se domn al
Transilvaniei.
Altădată apar personaje istori ce precum Maria Thereza,
Franz J oseph , despre care istoria menționează că au fost
suveranii Imperiului Habsburgic.
Jocul culorilor text semnat de Mircea Sîntimbreanu
permite identificarea și abordarea integrate a unor noțiuni de
biologie , geografie și desen. În timp ce “La tablă prof esorul
desenează harta, Africii ”17 cele două eleve continuă jocul
culorilor identificând culori în re alitatea imediată vaca
domnului insect ă căreia i se atribuie culoarea cărămizie ce se
urca pe bancă , castana -maro, lalea -roșu) jocul
corespondențelor fiind folosit ca tehnică de învățare și acasă ,
dar apare și în evaluarea profesorului care, constatând că cele

17 Mircea Sîntimbreanu, Recreația mare , Editu ra Ion Creangă, București,
1973, p. 28

68
două eleve nu cunosc fluviile sibe riene , “în catalogul alb, văd
doi de 3 cu cerneală roșie, puși cu stiloul albastru al
profesorului. Iar ele? Stau amîndouă galbene -verzui în banca
de culoare cafenie, în timp ce o gîză cărămizie se urcă pe
caietul cu scoarțe cenușii, tremurîndu -și în aer ante¬nele
negre…“ (Mircea Sîntimbreanu , p 30)
În ceea ce privește interferența dintre literatură și
matematică Solomon Marcus e de părere că ambele discipline
provi n din aceleași mituri de la care au păstrat anumite
caracteristici. Aplicarea unor procese matematice de bază în
înțelegerea mesajului unui text literar, modelarea literară a unei
situații/teme date, prin integrarea achizițiilor din diferit e
domenii, c unoașterea și utilizarea unor medii informatice de
documentare, înțelegerea unor aspecte legate de mediu și de
societate, identificarea în hărții literare, geografice sau istorice
a adevărului literar, înțelegerea fenomenelor fizice reprezentate
în operele li terare .
Înțelegerea corectă a esenței fiecărui concept dintre cele
menționate este de o mare importanță nu numai pentru
realizarea analizelor și comentariilor cerute de curriculumul
școlar, ci chiar pentru procesul lecturii în sine. Este știut că
opera li terară reprezintă un complex de sensuri și semnificații

69
care se cer interpretate, descifrate, clarificate și înțelese. Pentru
determinarea lor se apelează la diverse discipline auxiliare:
istorie, filosofie, psihologie, mitologie, stilistică.

70
VIII. Abordarea interdisciplinară a textelor literare

Abordarea interdisciplinară a textelor literare în versuri
sau proză suscită inspirația profesorului de limba română a
cărui finalitate este să realizeze din lecția de literatură o oră
atractivă în care beneficiarul educației, elevul, să -și însușească
și să aplice noțiunile nou dobândite în mod plăcut,
interacționând reciproc.
Descrierea în proză apare prima oară în clasa aV -a ca
mod de expunere predominant în „Ardealul” de Nicolae
Bălcescu. Aici , cunoașterea textului presupune înțelegerea
semnificațiilor tuturor cuvintelor, gruparea lor în câmpuri
semantice, fapt ce conduce implicit la abordarea fragmentului
din perspectiva altor discipline istor ie, geografie, biologie,
chimie, câmpul semantic a l termenilor geografici :
“miazănoapte”,„miazăzi”, „Europa”, „Carpați”, „Ardealul” ,
câmpul semantic al florei : „stejarii” ,„brazii” ,„fagii” ,„porumb” ,
„grâu” , câmpul semantic al faunei :„bivolul”, „cal”, “ ursul”,
câmpul semantic al zăcămintelor minerale :”sare ,fierul, argintul,
arama, plumbul,mercurul, zincul,antimoniul,arsenicul,cobaltul,
tuteaua, teluriul…aurul” , câmpul semantic al formelor de
relief:“munte“, ”dealuri”, „câmpi”, „văi”, „lunci” , câmpul

71
semantic al istoriei: „cetate”, „ziduri”, „călăreț”, „țară”
„pedestaluri” , „Romei”
Legătura dintre literatură și istorie o face profesorul în
incipitul lecției în momentul captării atenției, atunci când
semnalează elevilor faptul că Nicolae Bălcescu a fost de
formație istoric, revoluționar român și, nu în ulti mul rând,
scriitor, iar fragmentul din manual a avut ca sursă de inspitrație
„Românii supt Mihai -Voievod Viteazul: Unitatea națională.
Cartea IV: Unitatea națională (aprilie 1599 -iulie 1600).
Prin conversația euristică elevii vor fi îndrumați să
rezolve u rmătoarele cerințe din fragmentul suport:
-extrage o secvență ce surprinde dimensiunea spațială ( De
exemplu: “din Europa”, „ca la porțile Romei”) Se recomandă
urmărirea pe harta României a regiunilor cuprinse în Ardeal.
Se recomandă abordarea acestei teme și în clasa aVII -a când se
pot face trimiteri către domeniul chimiei, de exemplu
-să unească fiecare element din prima coloană cu simbolul
corespunzător folosindu -se și de cunoștințele din tabelul
periodic al lui Mendeleev
Aur ………. …………….. ……… Au
Argint Cu
Aramă Ag

72
Fier Pb
Cobalt Te
Plumb Fe
Teluriu Co
Pornind de la definiția de dicționar a mercurului „
MERCÚR s. n. Element chimic, metal de culoare albă -argintie,
cu luciu puternic, lichid la temperatura obișnui tă, foarte dens și
mobil, întrebuințat în tehnică și în medicină; hidrargir, argint –
viu. – Din fr. mercure, germ. Merkur.”, iar mercurul intră în
alcătuirea cuvintelor compuse, se solicită în continuare
-să creeze propoziții cu cele două sensuri ale cuvânt ului
compus:
(pop.) argint -viu = a) mercur;
b)fig. om plin de energie, iute, vioi.
-să realizeze câmpul semantic al culorilor specifice metalelor
din text.
-să indice sinonime și antonime pentru miazănoapte (de
exemplu, (livr.) septentrión, (înv. și reg.) crívăț, (prin vestul
Transilv.) scăpătát, (înv.) séver, nord, ciormoiag, condroniu,
sor-cu-frate, antonime pentru miazănoapte ≠ sud, miazăzi)
-să extragă din text neologismele precizând originea lor
(De exemplu: piedestal din fr. piédestal,

73
arhitect ura din fr. architecture
diademă din fr. diadème
capdopera din it. capo d'opera.)
Se poate recurge la prezentarea în paralel a unui text nonliterar.
Se poate cere ca temă pentru acasă să se realizeze un
desen care să surprindă țara Ardealului prin culoa re sau
realizarea unei hărți care să surprindă Ardealul.
Bineînțeles că se va insista asupra caracterului educativ
al lecției, al fiorului patriotic descris și transmis prin descrierea
țării Ardealului ca spațiu unic, în care armonizează natura,
istoria ș i omul responsabil să păstreze idealul de libertate și
unitate națională și socială așa cum Mihai Viteazul a reușit
pentru prima dată.

Bibliografie:
1.https://dexonline.ro/definitie/mercur
2.Limba română manual clasa a V – a, Editura: Petrion, autor:
Marin Iancu, Vasile
3. Cerghit, Ioan (coord.) – Metode de învățământ, EDP,
București, 1976;
4 Nicola, Grigore: Stimularea creativității elevilor în procesul
de învățământ, E. D. P. București, 1981;

74
5. Radu, Ion; Ionescu, Miron – Experiență didactică și
creati vitate, Ed. Dacia, Cluj -Napoca, 1987;
6. Roșca, Alexandru – Creativitatea, Editura Enciclopedică
Română, București, 1972;
7. Pânișoară, O., Comunicarea eficientă, ed. a II -a, Polirom,
2004
8. Sorin Cristea, Dicționar de pedagogie, Editura Litera. Litera
Internaț ional, Chișinău -București, 2000, pag. 112 -113.
18

*Materialul referitor la Abordarea interdisciplinară a textelor literare a fost
publicat în Revista națională de știință și educație , Editura Casa Corpului
Didactic Olt,anul I nt 1, 2017

75
IX. Influența folclorică asupra operei literare lui Vasile
Alecsandri

Literatura paremiologică este și va fi o sursă
inepuizabilă de inspirație căci fenomenul culturii și civilizației
tradiționale îl primim încă din sat, matricea originară,
produsele culturale : doine, legende, balade fiind transmise prin
viu grai la început, apoi prin culegerile de folclor. În lumea
galopantă a globalizării apar diferențe în ceea ce privește
orizontul de credință și superstiții de la o zonă la alta, uneori
chiar în aceeași zonă, cătun. Când vorbim de cultura populară
nișa de adresabilitate este foarte largă. Legenda Miorița,
balada Meșterul Manole, Toma Alimoș cu nenumăratele lor
variante surprind o apar entă seninătate a omului în fața morții.
În Meșterul Manole “imaginea centrală e sacrificială .”
( https://www.youtube.com/watch?v=I3VHcoowQ0E
19 nov. 2013 – Încărcat de La vama vremii – Nicolae Badiu în
dialog cu Adrian S ămărescu ) Etnografic, sacrificiul animal,
uman, simbolic face ca o construcție să devină perenă. Astfel
se explică prezența cocoșilor stilizați de pe acoperișurile
casel or sau a rozetelor solare, ornamente arhitecturale se

76
raportează la un la un astfel de sacrificiu simbolizant. În
literatura de specialitate se vorbește despre memoria textului
folcloric care vine să completeze ceea ce lipsește
documentului arhivistic . Nu reiese de nicăieri că el nu a
încercat să facă totul pentru a supraviețui. Zborul icaric al
meșterului amintește de Dedal și Icar care când au fugit din
labirintul minotaurului au încercat să se salveze .
Miorița este după Adrian Sămărescu polifonie, cio bașul
are un comportament îndătinat în primul rând . Grija lui cade pe
îndeplinirea ritualului funerar, față de mort. Blaga vorbește
despre un plojon mitologic spre dincolo .
Folclorul a fost sursă de inspirație dintotdeauna, dar în
preajma Revoluției de l a 1848 capătă o mare importanță în
dezvo ltarea literaturii naționale. Pătrunderea resursele
folclorice în literatura noastră scrisă le observăm în “Psaltirea în
versuri” a lui Dosoftei, cea dintâi versificație în limba română,
în simplit atea plastică a grai ului. De a semenea, legende le lui
Ion Neculce din “O samă de cuvint e”, poartă aceeași amprentă
a inspirației folclorice.
Referindu -ne la procentul de interferență dintre folclor
și literatura cultă, așa cum se prezintă în cadrul litera turii
române, e ste un adevăr deci că literatura cultă românească

77
datorează incomparabil mai mult folclorului nostru decât
sclipirile care au pătruns de la ea spre el."
Cunoscuse și asimilase valorile antichității , dar nu se
dezvoltase într -o producție originală de tipul Renaș terii, de
inspirație livrescă , ceea ce a apropiat -o și a menținut -o
permanent în strâ nsă legătură cu folclorul, îndeosebi cu poezia
populară.
Până la Alecu Russo și Vasile Alecsandri, adevărații
descoperitori și primii culegători ai poeziei populare r omânești,
a existat o serie de tentative mai mult sau mai puțin
întâmplătoare, care au pregătit însă terenul pen tru explorările
rodnice
Călătoria întreprinsă în munții Moldovei, descrisă, mai
târziu, și de bardul de la Mircești în O primblare la munți, a
avut consecințe fericite pentru destinul literelor românești, în
această călătorie, îndemnat și ajutat de Alecu Russo, Vasile
Alecsandri descoperă și el farmecul și bogăția creației
folclorice românești. Materialul folc loric a fost divers. Acestea
au exerci tat o influență hotărâtoare asupra întregii sale creații
poetice, cum vom releva mai departe. În 1846, în viața lui
Alecu R usso intervine un accident neplă cut pentru persoana
scriitoru lui, dar care s -a transformat, î n bună măsură, într -o

78
împrejurare prieln ică unei mai bune cunoaște ri a creației
noastre populare. Î n surghiun, Alecu Russo culege
fermecătoarea baladă Miorița, pe care i -o incredințează apoi lui
Vasile Alecsandri.
Activitatea de folclorist a permis popularizarea și
prelucrarea folclorului. „Poe zii populare -balade (cântece
bătrânești), adunate și îndreptate de V. Alecsandri”(1852 –
1853). În 1872, tot Alecsandri va lua inițiativa valorificării
culegerii lui Anton Pann, pe care o socotea foarte prețioasă și
de mare însemnătate. Încurajând activit atea de culegător și de
prelucrător, el prefațează și volumul de basme al lui Petre
Ispirescu.
Culegerea cuprinde cântece bătrânești sau balade,
doine, hore fiind primul care definește conținutul fiecărei
categorii:” Baladele sînt mici poemuri asupra întâ mplărilor
istorice și faptelor mărețe. Doinele cuprind toate cântecele de
doruri, de iubire și de jale. Horele sînt cântecele de veselie ale
poporului. Culegerea, izvor de inspirație e tradusă, în 1855, în
franceză, în engleză în 1856 și în germană 1857.
Alecsandri s -a inspirat în toate domeniile creației sale
din literatura populară mărtiurisind că poeziile sale „Baba
Cloanța”, „Strunga”, „Doina” au fost cele mai bune, datorită

79
sursei folclorice.Creațiile sale precum balada „Groza”
publicată în „Calendaru l” lui Kogălniceanu are la bază aceeași
tradiție înregistrată de Russo în „Studie națională” despre
bătrânul țăran venit să se închine și să sărute mâna haiducului
ucis care -l ajutase la nevoie. S -a elogiat muzicalitatea precum
și forma populară (ritm ș i rimă) a creațiilor „Strunga”, „Andrii
Popa”, „Doina”. Inspirat de legendele și tradițiile consemnate
în cronici, Alecsandri dă la iveală capodoperele maturității ale
poeziei sale epice, legendele din 1876 „Dumbrava Roșie”,
„Grui Sânger” sau poemul „Dan, căpitan de plai”, în care
pornește de la numeroase procedee populare coonvorbirea
eroului cu forțele însuflețite ale naturii, caracterul
supradimensionat al personajelor care luptă împotriva întregii
hoarde tătărești.
Prin „Doine”, Alecsandri va influenț a pe Eminescu (poezia
„De-aș avea” își trage seva din „Doina” lui Alecsandri) și pe
Geoge Coșbuc, la care limbajul galant rural este legat de
viziunea dragostei tratate realist.
Literatura populară are însemnătate și pentru proza sau
dramaturgia lui Alecsa ndri. Eroii basmelor populare intervin în
proza scurtă, într -un dialog despre unire dintre Păcală și
Tândală, precum și în feeria dramatică „Sînziana și Pepelea”.

80
Meritul lui Alecsandri în valorificarea literaturii populare este
și rămâne de necontestat.
X. Bibliografie

1. Călinescu, George – Istoria literaturii române de la
origini până în prezent, Bucureșt i, Editura Minerva,
1982;
2. Cosmovici, A; Iacob, L., Psihologia școlară , Iași
Editura Polirom, 1998 ;
3. Cristea, Sorin – Dicționar de pedagogie , Chișinău –
Bucur ești Editura Litera. Litera In ternațional, 2000;
4. Cerghit, Ioan (coord.) – Metode de învățământ ,
București, EDP , 1976;
5. Cucoș, Constantin -Pedag ogie, Iași, Editura Polirom,
2000;
6. Crăciun, Corneliu – Metodica predării limbiii și
literaturii române în gimnaziu și liceu , Deva, Editura
Emia, 2004;
7. Crohmălniceanu, Ov. S. -Literatura română între cele
două războaie mondiale , vol. I, București, Editura
Minerva, 1972;

81
8. Dottrens, Robert -Institutori ieri. Educatori mâine ,
București, Editura Didactică și Pedagogică , 1971
9. Dasen Pierre, Christiane Perregaux, Micheline Rey,
Educația interculturală: experiențe, politici, strategii ,
Iași, Editura Polirom, 1999;
10. https://dexonline.ro/definitie/mercur
11. https://www.youtube.com/watch?v=I3VHcoowQ0E
19 nov. 2013 – Încărcat de La vama vremii – Nicolae
Badiu
12. Iancu, Marin, Molan – Limba română manual clasa a V
– a, Editura: Petrion;
13. Ilie, Emanuela – Diactica limbii române , Iași, Editura
Polirom, 2008;
14. Ionescu Miron, Radu Ion – Didactica modernă , Cluj-
Napoca, Editura Dacia, 1995 ;
15. Ionescu, Miron, Chiș, Vasile -Strategii de predare și
învățare , Editura Știi nțifică, București, 1992;
16. Nicola, Gri gore: Stimularea creativității elevilor în
procesul de învățământ , E. D. P. București, 1981;
17. Nicolescu, Basarab -Transdisciplinaritatea (manifest ),
Editura Polirom, Iași, 1999;

82
18. Parfene, Constantin – Literatura în școală , Editura
Didactică și Pedagogică, Bu curești, 1977 ;
19. Pânișoară, O., Comunicarea efic ientă, ed. a II -a,
Polirom, 2004;
20. Radu, Ion, Miron Ionescu -Experiență didactică și
creativitate , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1987;
21. Stoica, Dumitru Stoica, Marin -Psihologie școlară ,
Editura Scri sul Românesc, C raiova, 1982;
22. Roșca, Alexandru – Creativitatea , Editura
Enciclopedică Română, București, 1972;
23. Văideanu, George -Educația la frontiera dintre milenii ,
București Editura Politică, 1988;
24. Șchiopu, Constantin – Interdisciplinaritate,
puridisciplinaritate și tra sdisciplinaritate în studiul
literaturii. Revista Limba Română Nr.9 -10, anul XXI,
2011 .

Bibliografie literară :
1. Alecsandri, Vasile – Balta -Albă , Craiova , Editura
Valeriu;
2. Bogza, Geo – Cartea Oltului , București , Editura
Minerva, 1976 ;

83
3. Sîntimbreanu , Mircea – Recreația mare , București
Editura Ion Creangă, 1973;
4. Sadoveanu, Mihail, Baltagul , București, Editura Ion
Creangă, 1987 ;
5. Rebreanu, Liviu, Ion, București, Editura Cartea
Românească, 1979.