PRORAMUL DE SUDII UNIVERITARE DE LICENTA DREPT [614698]

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
PRORAMUL DE SUDII UNIVERITARE DE LICENTA DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator:
Lect.univ.dr. Bogdan Pătrașcu

Absolvent: [anonimizat]
2019

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
PROGARMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICEN ȚA DREPT

PRINCIPIILE DEVOLUȚIUNII SUCCESORALE LEGALE SI
EXCEPȚIILE DE LA ACESTE PRINCIPII

Coordonator:
Lect.unv.dr.Bogdan Pătrașcu

Absolvent: [anonimizat]
2019

3
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 5
I. Considerații generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 6
Secțiunea I. Devoluțiunea succesiunii ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 6
1. Scurt istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 6
2. Caracteristica generală a succesiunilor ………………………….. ………………………….. ……………………….. 7
3. Referințe istorice. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 8
4. Moștenire a legala – o moștenire de familie ………………………….. ………………………….. ………………… 14
5. Principiile generale ale devoluțiunii succesorale legale. ………………………….. ………………………….. . 15
Capitolul II. Mijloace tehnice pentru formularea principiilor generale ale devoluțiunii succesorale
legale. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 16
2.1. Clasele de moștenitori ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 17
2.2. G radul de rudenie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 18
2.3. Enumerarea principiilor devoluțiunii succesorale legale ………………………….. ……………………….. 19
Capitolul III. Principiul chemării la moștenire a moștenitorilor legali în ordinea claselor de
moștenitori. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 20
3.1. Excepțiile de la acest principiu ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 22
3.2. Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor. ………………………….. ………………………….. ……. 25
3.3. Condițiile speciale cerute de soțul supraviețuitor pentru a putea moșteni. …………………………. 27
3.4. Calitatea de soț și vocația legala la moștenire. ………………………….. ………………………….. ………… 28
3.5. Relația dintre dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor și regimul matrimonial ales ………. 30
3.6. Drepturil e succesorale ale soțului supraviețuitor ca urmare a decesului celuilalt soț ……………. 31
3.7. Dreptul special de moștenire al soțului supravi ețuitor ………………………….. ………………………….. 32
3.8. Drepturile soțului supraviețuitor în concurs cu clasele de moștenitori legali ……………………….. 33
3.9. Cota succesorală la care are dreptul soțul supraviețuitor ………………………….. ……………………… 33
3.10. Probleme speciale. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 34
Capitolul IV. Principiul proximității gradul ui de rudenie între moștenitorii din aceeași clasă. …. 37
4.1. Excepțiile de la principiul proximității. ………………………….. ………………………….. ……………………. 38
4.1.2 Excepția din clasa a II -a ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 38
4.1.2 Clasa a doua de moștenitori legali (ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați) .. 38
4.1.3. Caracterele juridice ale dreptului ascendenților privilegiați ………………………….. ……………… 41
4.1.4. Împărțalea moștenirii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 41
4.1.5. Colateralii privilegiați ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 43
4.1.6. Caracterele juridice ale dreptului colateralilor privilegiați ………………………….. ……………….. 43
4.1.7. Împărțirea moștenirii între colateralii privilegiați și între aceștia și ascedenții privilegiați. .. 44
4.2. Reprezentarea succesorală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 45
Capitolul V. Principiul egalitații între rudele din aceeasi clasă și de același grad …………………….. 51

4
5. Excepții de la principiul egalitații ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 51
5.1. Reprezentarea succesorală prin îm parțirea moștenirii pe tulpini și/sau pe capete. ……… 51
5.2. Efectele reprezentării succesorale ………………………….. ………………………….. ……………………. 52
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 55
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 56

5
Introducere

Lucrarea prezența își propune să trateze ca tema de licență” Principiile devolutiunii
succesorale legale și excepțiile de la aceste principii” cuprinzând rezultatele unei cercetări
aprofundate în cazul devolutiunii succesorale legale.
Interesul pentru această lucrare fiind determinat de chemarea moștenitorilor legal i ai
defunctului la moștenirea acestuia și situațiile ce s -au ivit în practică judicară și de cum operează
devolutiunea succesorală pentru fiecare dintre moștenitori legali ai lui de cuius.
Prezența lucrarea este împărțită în 5 capitole, fiec are captiol având o abordare diferită față
de capitolul precedent.
Capitolul I intitulat “ Considerații generale” în acest captiol sunt prezente informații
generale și cum e prezentată devolutiunea succesorală legală din perspectiva mai multo r autori.
Capitolul II intitulat “Mijloace tehnice pentru formularea principiilor generale ale
devolutiunii succesorale legale” are în vedere prezentarea mijloacelor necesare formulării
principiilor generale ale devolutiunii succesorale legale. Formularea principiilor are în vedere
clasa de moștenitori legali precum și gradul de rudenie între aceștia.
Capitolul III intitulat “Principiul chemării la moștenire a moștenitorilor legali în ordinea
claselor de moștenito ri” are în vedere prezentarea celui dintâi principiu al devolutiunii succesorale
legale, excepțiile de la acest principiu, drepturile soțului supraviețuitor precum și probleme
speciale ivite în practia.
Capitolul IV intitulat ”Principiul proxim ității gradului de rudenie între moștenitorii din
aceeași clasa” are în vedere prezentarea principului precum și a excepiilor de la acest principiu.
Captitolul V intitulat “ Principiul egalității între rudele din aceeași clasa și de același g rad”
are în vedere prezentarea principiului, excepțiilor de la acest principiu precum și a situaților ivite
în practică.

6
I. Considera ții generale

Secțiunea I. Devolu țiunea succesiunii
1. Scurt istoric

Pentru ca o persoană să moștenească, în puterea legii, nu este îndestulător ca ea să fie
capabilă de a succeda și să nu fie nedemnă, mai trebuie , pozitiv să fie chemată de lege la moștenire,
cu alte cuvinte să fie îmbrăcată cu calitatea de succesibil, adică să aibă vocație eredi tară și,
negativa, să nu fie înlăturată de alt succesibil, preferat de legiuitor.1
Determinarea persoanelor care sunt chemate să culeagă patrimonial unei persoane
decedate poartă numele de devolutiunea succesiunii. Tradiția are obisnuielnic o puternică inraurie
asupra reglementării acestei materii. Astfel, Codul Napoleon s -a inspirit, cât privește devolutiunea
succesorală, sub rezervă unor împrumuturi făcute dreptului cutumiar, cu deosebire din sistemul,
de origine română, urmat în ținuturile de drept scris.
Este fără indoi ala că dreptul revoluționar abrogase o bună parte de normele succesorale
anterioare, ca fiind contrare noilor idealuri politice. Legiuitorul de la 1804 s -a străduit însă să
îndulcească asprimile dreptului int ermediar, pentru a face și de dată această o opera de sinteză și
de conciliere. Îmbinarea unor tradiții atât de deosebite nu a putut fi înfăptuită fără oarecare
complexitate și incoerența mai accentuate în dreptul nostru, care a modificat sistemul francez, fie
sub influență doctrine, fie sub constrângerea schimbărilor sociale .2
Instituția moștenirii se întemeiază în principal pe de o parte pe solidaritatea familiei, iar
pe de altă parte pe voință prezumată a defunctului. Ambele idei conduceau pe legiuitor să acorde
moștenirea rudelor legitime ale defunctului, adică persoanelor a căror legătură de rudenie izvorăște
din căsătorie, fie ele rude în linie directă, ascendentă sau descendența, dacă ei coboară unii dintr –
alții, fie ele rude colaterale, dacă coboar ă dintr -un autor comun.
De îndată ce moștenirea este o instituție de familie pare logic ca legea să cheme la
moștenire pe cei legați de defunct printr -o comunitate de sânge. Succesiunea însă se rezemă și pe
principiul autonomiei de voință. De cuius -ul pu tea să dispună de bunurile sale, pentru cauza de
moarte. Dacă nu a făcut -o este pentru că și -a însușit regulile devolutiunii legale, care cheamă la

1 Mihail Eliescu – curs de succesiuni Ed humanitas 1997
2 Idem

7
moștenire pe rudele sale apropriate legitime, pe considerația că ele ocupă primul loc în afecțiunea
defunct ului. Cum s -a spus succesiunea ab intestat este testamentul prezumat al defunctului.3
Rudele legitime sunt chemate așadar la moștenire, dar întrucât legiutorul ține seama în
devolutiunea moștenirii de legăturile de sânge și de afecțiunea prezumată, era cu neputință că
rudenia naturală să fie cu totul înlăturată de la succesiune, sau ca soțul supraviețuitor să fie lipsit
de orice vocație succesorală .
În sfârșit în ipoteza când nu există succesibili, era firesc ca bunurile defunctului rămase
vacanțe să fie culese de stat. În sistemul Codului Napoleon, rudele naturale, soțul supraviețuitor și
Statul alcătuia categoria succesorilor neregulați,care nu continuă persoana defunctului, ci sunt
simpli succesori la bunuri și ca atare nu sunt ținuți de obligații le succesiunii decât intra vires
bonorum.4

2. Caracteristica general ă a succesiunilor

Succesiunile – hereditas reprezintă o transformare a patrimoniului ce a aparținut unei
persoane care a murit, succesorilor săi. Succesiunea înseamnă continuarea unei situații juridice a
unei persoane de altă persoană.5
Materia succesiunilor cuprinde totalitatea normelor ce reglementează transmiterea
patrimoniului defectului de către succesorii săi. Hereditatea defunctului este continuată de
succesorii săi. Privită în lumina semnificației sale istorice, succesiunea ne apare ca un sistem
juridic prin care se înlocuiește o persoană care și -a însușit muncă altora, printr -o altă persoană
aparținînd aceeași clase, iar cel mai adesea chiar aceleași familii.6
Propr ietatea nu s -a putut transmite din timpuri, pentru că se făcea confuzii la dreptul de
proprietate și însuși lucru la care se raporta. La concepția unei succesiuni care se poate transmite
s-a ajuns mai tîrziu, cînd s -a putut face distincție între transmiter ea lucrului și aceea a dreptului și
când s -a admis posibilitatea de transmitere a unui drept asupra lucrului altuia.
Instituția succesiunii este mult legată de cea a proprietății private, căci a apărut și s -a
consolidat în procesul acaparării mijloacelor de producție și a produselor de către majoritatea

3 Ibidem
4 Ibidem
5 Emil Molcut: Drept roman. Editura ‘Press -Mihaela’ SRL București 2000. P. 133.
6 Ștefan Cocoș: Drept român. Editura AU -Beck, București 2000. P.133.

8
dominată, constituind principalul instrument juridic prin care s -a asigurat perpetuarea sistemului
exploatării sclavagiste.7
Românii au ajuns la această concepție abia mai tîrziu, în procesul evoluția gene rale a ideilor
privind transmiterea patrimoniului. La origine, ei nu admiteau ideea tansmiterii patrimoniului de
la defunct la succesorii săi, așa cum nu admisese ideea transmiterii proprietății între vii.
Pornind de la princiupiul că nu există patrimoniu fără titular, vechii români considerau că
patrimoniul unei persoane dispare odată cu moartea sa.
În aceea epoca, raporturile dintre o persoană și patrimoniul sau apărea că o legătură
materială întemeiată pe ideea de puterea care se stingea odată cu moart ea titularului patrimoniului.
Întrucât dreptul defunctului se stingea odată cu ea, românii considerau că dobândesc un
drept nou, un drept de proprietate -putere.
În epoca clasică, cuvântul succesiune era întrebuințat, numai în înțelesul de succesiune cu
titlu universal.
În timpul lui Justinian, se vorbea de o succesio în res sau în singulares res, în opoziție cu
succesio per universitatem sau în universitatem .
Heriditas se numește și totalitatea bunurilor lăsate de o persoană decedată.
Herdelele nu este numai un succesor de bunuri lăsate și datorii, o heriditas cuprinzînd și
elemente nepatrimoniale.

3. Referin țe istorice.

Nemo pro parte testatus, pro parte interstatus decedere protest – nimeni nu poate muri în
parte fără testament. Conform acestui principiu, succesorul nu poate veni la succesiune decât dacă
este herede testamentar. Pentru aceeași succesiune el nu poate fi în același timp herede testamentar
și herede ab interstat.
Semel heres, semper heres – o dată herede, totdeauna herede. Această înseamnă că sensul
eredelui nu poate fi afectat prin sosirea unui termen sau realizareanei condiții.8

7 Emil Molcut: op. cit. p.133.
8 Emil Molcuț: op. cit. p. 136.

9

Succesiunea legal ă reglementat ă de dreptul civil
Succesiunea ab intestat, după cum se arată în Legea celor XII Table, se deschidea numai
în cazul în care ‘deejus’ – defunctul nu a lăsat testament – și interstate moritur, ori testamentul lăsat
a fost atins de o cauza de nulitate, fie heredele refuză sau devenea incapabil să primească
moștenirea.
Această lege p revedea următoarele categorii de moștenitori civili: heredes sui, adgnatus
proximus și gentilii.
Există principiu în conformitate cu care persoanele stabilite de lege la moștenire erau
indicate într -o anumită ordine preferințială după cum urmează: sui her edes constituiau persoanele
din prima categorie ce aveau întâietate, apoi urmau agnatus proximus, ce veneau la moștenire,
dacă lipseau cei din prima, și în sfîrșit gentiles erau cei care constituiau persoanele din a treia
categorie ce veneau la moștenire p ersoanele care se aflau în grad cel mai apropiat de revedenie
conform regulei proximității. Această nu se aplică între sui heredes.
Heredes sui constituie persoanele care prin moartea lui pater familias devin sui suris, și
sunt chemați astfel la moștenire a defuntului cu prioritatea după cum s -a văzut. Din această
categorie fac parte: fii,fiicele,soția căsătorită cu manus, în calitate de fiica precum și nepoții dacă
tatăl lor a precedat bunicul.9
Nu sunt heredes sui soția căsătorită fără manus și fiul emanc ipat, deoarece între ei și pater
familias nu existau legături civile în momentul morții acestuia.
Nepoții din fii vin la moștenire prin reprezentarea Agnatus proximus constituie persoanele
care sunt chemate la moștenire în lipsa herede sui -lor.
Cu toate că expresia agnatus proximus este formulată la singular, prin ea se desemnează
fie o persoană fie un grup de persoane aflate în cel mai apropiat grad de rudenie cu defunctul.

În consecință, un agnat mai îndepărtat va fi cel mai apropiat agnat cînd nu există o altă rudă
mai apropiată de defunct. În această categorie trebuiem, de exemplu, a situa pe frații și surorile

9 Emil Molcut: op. cit. p.136 -137.

10
defunctului adică cei născuți din aceeași mama și din același tată, sau numai din acelasi tată.
Așadar, această categorie de moștenitori nu este fixă, ci mobilă.
Gentiles constituie persoanele care sunt chemate la succesiune în părți egale datorită lipsei
primelor două categorii de moștenitori.

Succesiunea legal ă reglementat ă de dreptul pretorian
Reglementarea moștenirii după regulile dreptului civil s -a dovedit necorespunzătoare
fiindcă, nețînând seama de rudenia cognatica, înlătura de la succesiune pe copiii, emancipate,
adoptați de celelalte rude de sânge,
Iată pentru ce, spre sfârșitul Republicii, pretorul a stabilit noi reguli în materie succesorală,
noul tip de succesiunea fiind denumită succesiune pretoriană sau bonorum posessio (posesiunea
bunurilor) care nu implică faptul posesiunii, ci permite a se cere – cu anumite condiții – posesiunea
bunurilor succesorale.
Potrivit noilor reguli pretoriene, moștenitorii se împărțeau în următoarele categorii: liberi,
legitimi, cognati, vir et uxor.
Liberi ( descenden ții)
În această categorie intră toți descendenții – sui heredes – care, că și în dreptul civil, se aflau
sub puterea lui pater familias și devin independent după moartea lui. Însă, că o inovație a dreptului
pretorian, în această categorie intră și toți acei sui heredes care au pierdut drepturile succesorale
că urmare a ruperii legături civile , dar care sunt rude de sânge cu decedatul, cum ar fi de exemplu,
emancipatul.10
Legitimi (moștenitori legitimi)
Această a două clasa este identică cu aceea stabilită de dreptul civil. În cadrul ei sunt
cuprinși agnații colaterali, chemați la succesiuni în lipsa descendenților. Moștenitorii din această
clasa sunt numiți “ Legitimi”, adică “conform legii” civile, așa cum se stabilise în Legea celor XII
Table.11
Cognați(cognații)

10 Zoica Zamfierescu – Drept Român Ed: Academia Brâncuși Târgu -Jiu, 2007
11 Zoia Zamfirescu op. c it

11
În această categorie sunt cuprinse rudele de sânge care nu sunt rude civile, chemate la
succesiune până la gradul al VI -lea. De remarcat este faptul că, cel mai îndepărtat agnat exclude
cea mai apropriată rude de sânge.
Vir et uxor( so ț și soție)
În lipsa oricăror moștenitori, fie rude civile sau de sânge, pretorul admite succesiunea soției
sau a soțului supraviețuitor.
Această măsură se impune deoarece, spre deosebire de cazul căsătoriei cu manus unde
femeia devine rudă civilă cu bărbatul ei, în cazul căsătoriei fără manus soții nu aveau drept la
moștenire unul față de altul.
După cum se poate observă, în materie succesorală, normele dreptului pretorian uneori au
confirmat regulile vechiului drept civil, aletori le -au modificat, iar în unele cazuri le -a completat.
De menționat că o perioada de timp , normele celor două sisteme au intrat în confict, cum
ar fi de pildă, în cazul emancipatului care, după regulile dreptului civil era exclus, iar după dreptul
pretorian era chemat la moștenire că rudă de sânge a lui de cuius.12
În cele din urmă regulile noi , reformatoare, ale dreptului pretorian s -au impus că o
consecință a noilor necesități, ale societății române.

Succesiunea legal ș reglementata de dreptul imperial (Senatconsu ltele Tertullian și
Orfitian ).
Dreptul imperial a continuat reformele în materie succesorală.
S.C Tertullian din timpul împăratului Hadrian, a dat drept de succesiune mamei față de
copii săi, chiar nelegitimi, cu îndeplinirea numitor condiții, cum ar fi de pildă, cea referitoare la
existența lui ius liberorum – dreptul copiilor – ingenuă și dezrobită .
Evident, se acordă acest drept succesoral numai față de copii sui iuris, pentru că numai ei aveau
bunuri propria.

12 Idem

12
S.C Ortifian, votat în timpul lui Marc Aureliu în anul 178, a stabilit un drept de succesiune al
copiilor fa ță de mama, fără că ei să poată fi excluși de cineva( pe când mama putea fi exclusă de
liberi).13
Conținutul celor două senatconsulte ne conduc la următoarele concluzii:
– Femeia măritată fără manus, capătă acum un drept succesoral față de copiii săi și reciproc,
în baza de rudenie de sânge;
– Copiii născuți în afară căsătoriei devin erezi civili, fiindcă față de mama ei sunt asimilați
celor legitimi;
– Simpli cognati devin erezi chiar după dreptul civil;
– Mama, erede civil, este exclusă de la succesiunea copi ilor sau de către liberi, moștenitorii
pretorieni.
Senatconsultele Tertullian și Orfitian constituie o etapă importantă în recunoașterea
legăturilor cognatice, că fundament al dreptului succesoral.
Reforma lui Justinian
Prin nov.118 din anul 544 și nov. nr. 187 din anul 546 care se constituie într -un adevăr cod
succesoral, împăratul Justinian a pus bazele unei sistem întemeiat în exclusivitate pe rudenia sânge,
înlăturând astfel fundamentul rudeniei civile. Justinian distinge patru categorii de moștenito ri,
astfel:14
Descenden ții
Aceștia formau prima categorie, chiar dacă erau sau nu sub puterea părintească. Dacă sunt
de același grad, împărțirea moștenirii se făcea pe capete, în părți egale. Dacă descendenții sunt de
grade diferite, de pildă un fiu și doi nepoți din partea altui fiu care a decedat mai înainte, împărțirea
avea loc pe tulpini.15
Ascenden ții, frații și surorile bune și copii lor
Aici se impun unele distincitii, și anume: Dacă există numai ascendenti, atunci cel mai
apropriat în grad îl exclude pe cel mai indeprtat, de pildă, mama pe bunici: dacă sunt numai frați
și surori, moștenirea se împarte între ei pe capete, iar dacă la succesiune vin atât ascendenții cât și
frații și surorile, succesiunea se im parte tot pe capete între e i.

13 Zoia Zamfirescu op. cit p.186
14 Zoia Z amfirescu op. cit. p.187
15 Idem

13
Frații și surorile vitrege și descenden ții lor (colateralii )
În această categorie sunt cuprinse celelalte rude de sânge colaterale până la gradul al
șaselea.
Deși nu intrau în categoia celor patru feluri de moștenitori, Justinian menține dispoziția
pretoriană cu privier la vocația succesorală a soțului supraviețuitor, dar numai în lipsa celorlalți
moștenitori legali. Mai mult, prin Nov. nr.53 și 115, Justinian atribuie văduvei, în concurență cu
moștenitorii bărbatului, o parte din succesiunea care nu po ate depăși un sfert din patrimonial
succesoral așa, așa numit sfert al văduvei sărace.
Devolutiunea legală a mosternirii se face, în principiu, atunci când defunctul nu a dispus
de bunurile sale prin testeament, de aceea această moștenire se mai numește și “ab intestate” adică
fără testament, sau atunci când, desii există dispoziții testamentare, acestea nu sunt valabile sau nu
sunt caduce ori se referă doar la o parte sau la anumite bunuri ale lui de cuius.16
Din dispozițiile art.955 alin.2 NCC rezultă că una și aceeași succesiune poate fi diferită
moștenitorilor atât în temeiul legii( moștenirea legală), cât și în temeiul testamentului( moștenirea
testamentară).
De exemplu , în cazul în care de cuius lasă la deshiderea moșteni rii un fiu și un legatar
universal, fiul va culege jumătate din succesiune cu titlu de moștenire legală (rezervă) (art.1088
NCC), iar legatarul cealaltă jumătate din succesiune cu titlu de moștenire testamentară. Tot astfel,
dacă la dată decesului de cuius lasă doi fii, A și B, iar în timpul viețîi l -a gratificat pe B cu un legat
universal, lui A îi va reveni 1/4 din succesiune cu titlu de moștenire legală(rezervă succesorală),
iar lui B ii va reveni, pe de o parte, 1/4 din succesiune c titlu de moștenire l egală(rezervă
succesorală), iar restul de 1/2 din succesiune cu titlu de moștenire testamentară. În fine, dacă o
persoană dispune doar în parte de patrimonial sau prin testament, iar de restul nu, partea de carea
dispus se va transmite conform regulilor moștenirii testamentare, iar partea de care nu a dispus
prin testament conform regulilor moștenirii legale.17
Normele care reglementează moștenirea legală sunt supletive, devenind eficiente doar în
cazul în care defunctul nu a uzat deloc sau a uzat doar în parte de dreptul de a dispune conform
voinței sale de bunurile după dată decesului sau.18

16 Dan Chirică – Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitatile Ed: Hamagiu 2017 p.31
17 Idem, p.31
18 Dan Chirică op. cit. p.31

14
Sudierea devolutiunii legale a moștenirii necesită analizarea criteriului și a sferei
persoanelor din rândul cărora vor fi desemnați moștenitorii defunctului, a princ ipiilor generale de
stabilire a persoanelor chemate efectiv la moștenire și a excepțiilor de la acestea, precum și a
reprezentării succesorale.19
4. Moștenirea legala – o mo ștenire de familie

Plecând de la vechiul deziderat al conservării bunurilor în familie, conform căruia “oamenii
trec, familia și fundamental sau material rămân”20, dreptul succesoral român atribuie moștenirea
ad intestate familiei defunctului, iar în caz de vacanță succeroala -statului(mai exact, comunei,
orașului sau muni cipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la dată deschiderii
moștenirii).21
Noțiunea de familie, într -un sens larg, include atât rudele de sânge șip e soț/soție, cât și pe
afini( rudele prin alianța după soț). Art.407 NCC prevede că, (1)”Afini tatea este legătură dintre un
soț și rudele celuilalt soț. (2) Rudele soțului sunt, în aceeași linie și același grad, afinii celuilalt
soț” Așa cum vom vedea, legea cheamă însă la moștenire doar rudele de sânge și pe soț(soție), nu
și pe afini. Ginerele sa u nora nu au vocație la moștenirea legală a socrilor și nici invers; cumnații
nu au vocație succesorală unii față de alții, nici copiii vitregi față de părinții vitregi sau invers.22
În ceea ce îi privește pe concubini, cu toate că în unele țări s -au recuno scut anumite efecte
uniunii libere, concubinajului, legiuitorul nu le recunoaște în prezent nicio vocație succesorală
legală.23
Rudenia poate fi firească sau una civilă conform dispozițiilor art.405 alin.1 NCC,”rudenia
firească este legătură bazată pe desce ndența unei personae dintr -o altă persoană sau pe faptul că
mai multe personae au un ascendent comun”, în vreme ce, conform dispozițiilor art.405 alin.2
NCC” rudenia civilă este legătură rezultată din adopția inchieata în condițiile prevăzute de lege.24
Moștenirea este legală și atunci când testamentul cuprinde dezmostenri, prin care o parte
dintre moștenitori sunt înlăturați de la succesiune( fără că testamentul să cuprindă legate în
favoarea altor persoane).

19 Dan Chirică – Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitatile Ed: Hamagiu 2017 p.31
20 H.Fulchiron, La transmission des biens dans les familles recomposes, Rep. Defrenois 1994, art.35853
21 Dan Chirică – op. cit.p.32
22 Dan Chirică – op.cit p.32
23 Idem
24 Ibidem

15
În acest caz la moștenire vor fi chemați ceilal ți moștenitori legali( nedezmosteniti). Și în
acest caz, moștenirea este legală, deoarece succesorii subsecventi dobândesc patrimonial
succesoral în calitatea lor de moștenitori legali(și nu de legatari) 25
Pentru că o persoană să poată moșteni(în general), trebuie să îndeplinească, în primul rând,
condițiile generale(valabile atât pentru moștenirea legală, cât și pentru moștenirea testamentară).
Condițiile generale ale dreptului de moștenire sunt: capacitatea succesorală(condiție
pozitivă); vocație la moște nire(condiție pozitivă) și nedemnitatea succesorală(condiție negativă).
Pentru a culege moștenirea legală, succesibilul trebuie să îndeplinească însă și două condiții
speciale(una pozitivă și una negative): să aibă vocație succesorală legală concretă și să nu fie
dezmoștenit( cel puțîn în privința nerezervatarilor).
Atunci când sunt întrunite cumulative condițiile de mai sus transmisinea moștenirii se face
în virtutea legii( fără însă a se înțelege că, în aceasat situație, moștenitorii sunt obligați să primească
moștenirea).26

5. Principiile generale ale devolu țiunii succesorale legale.

Potrivit Codului civil, au vocație generală legală la moștenire rudele defunctului,soțul
supraviețuitor sau,în lipsa acestora comună(orașul sau municipiul) ori statul. Operațiunea juridică
prin care se determina persoanele care vor moșteni legal patrimonial este devolutiunea legală a
moștenirii.

În cadrul devolutiunii legale, determinarea succesibililor se realizează cu ajutorul:
– -a două mijloace tehnice , respective clasa de moștenitori legali și grâul de rudenie și;
– -a trei principii, respective principiul claselor de moștenitori legali, principiul proximității
și principiul egalității.

25 A se vedea Fr. Deak,op.cit, Romeo Popesco Tratat de drept succesoral ., p.59.
26 Liviu Stănciulescu -Moștenirea .Doctrina și jurisprudența ED:Hamangiu 2017 p88

16

Capitolul II. Mijloace tehnice pentru formularea principiilor generale ale
devolu țiunii succesorale legale.

În continuare mă voi ocupă de explicarea mijloacelor tehnice de formulare a principilor
devolutiunii succesorale legale. Nu voi intră foarte amănunțit în detalii deoarece vor fi aprofundate
în capitolele ce urmează ai fi dezvoltate.
Pentru a putea înțelege mai bine formularea principiilor devolutiunii succesorale este
nevoie să înțelegem care sunt criterile care avute în vedere în formularea principilor de către Cod ul

17
civil și anume clasa de moștenitori și gradul de rudenie precum și vocația succesesorala legală a
moștenitorilor defunctului.27
Acestea vor fi prezentate pe scurt după cum am amintit mai sus acest capitol, precum și
enumararea principiilor ce fac obiectul prezenței lucrări de licență.
Dacă defunctul nu a lăsat testament sau, deși a lăsat un testament, nu cuprinde legate ori
acestea sunt ineficace, legea cheamă la moștenire pe soțul supraviețuitor(soțul supraviețuitor
venind în con curs) și rudele defunctului.
În acest caz, conform art. 963 alin.1 din noul Cod civil, moștenirea se cuvine, în ordinea și
după regulile stabilite de lege, soțului supraviețuitor și rudelor defunctului și anume
descendenților, ascendenților și colateralilor acestuia.
2.1. Clasele de mo ștenitori

Pentru a nu chema la moștenire deodată toate rudele defunctului care dacă sunt foarte multe
ar determina fărâmițarea excesivă a moștenirii. Art.964 alin. 1 le împarte în patru clase de
moștenitori, stabilind că rudele defunctului vin la moștenire în următoarea ordine:
a) Clasa întâi: descendenții (adică rudele defunctului în linie dreaptă descendentă:
copiii, nepoții, strănepoții, stră -strănepoții etc.);
b) Clasa a două: ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați (adică părinții
defunctului – firești sau adoptatori – și frații sau surorile defunctului, precum și descendenții
acestora, până la gradul al patrulea);
c) Clasa a treia: ascendenții ordinari (ad ică bunicii, străbunicii, stră – străbunicii etc.);
d) Clasa a patra: colateralii ordinari (adică unchii și mătușile, verii primari și
verișoarele primare etc.).
Clasa de moștenitori reunește o categorie de rude ale defunctului. Astfel, reunirea uno r
persoane într -o clasa de moștenitori are la baza legătură de sânge.

27 Bogdan Patrascu, Ilioara Genoiu – Despre Mostenitori legali – Rude ale defunctului Vol.3

18

2.2. Gradul de rudenie

Reprezintă diferențierea rudelor aparțînând aceleiași clase de moștenitori se realizează cu
ajutorul gradului de rudenie. Acesta reprezintă distanță între două rude, măsurată pe linia legăturii
de rudenie, după numărul nașterilor intervenite.28
Rudenia este , potrivit dispozițiilor art. 406 alin.1 C.civ:
În linie dreapta( ascendentă și descendența), după numărul nașterilor, sunt rude de gradul
I copii și părinții, de gradul II-lea nepoții și bunicii, de gradul al III -lea strănepoții și străbunicii
etc. Rudele în linie directă, ascedenta și descendența, sunt chemate la moștenire indiferent de grad(
a se vedea art.963 alin.2 C. civ.)
În linie colaterală, după numărul nașterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul
comun și coborând de la acesta până la cealaltă rudă. Sunt rude de gradul al ÎI -lea frați, rude de
gradul al III -lea unchii și nepoții, iar de gradul al IV -lea verii primari și f rații/surorile bunicilor.
Rudenia în linie colaterală începe de la gradul al ÎI -lea și de, asemenea, că numai rudele colaterale
de gradele ÎI -IV au vocative la mostenitre( art.963 alin.2 C.civ.)
Potrivit dispozițiilor art. 406 alin.3 pct. a) C.civ: “ su nt rude în linie dreapta
– Ascendentă: părinții, bunicii, străbunicii defunctului, fără limita în grad
– Descendența: copiii, nepoții, strănepoții fără limita în grad
Sunt rude în linie colaterală, potrivit dispozițiilor art.406 alin.3 pct. b) C. civ:
– Frații și surorile( rude de gradul al II -lea, pe linie colaterală neexistând rude de
gradul întâi)
– Nepoții de frate sau sora, unchii și mătușile defunctului( rude de gradul al III -lea);
– Strănepoții de frate sau sora, verii primary și frații sau surorile bunicilor
defunctului( rude de gradul al IV -lea).
Codul civil în vigoare, în art. 405, că de altfel și în Codul civil de la 1864 asimilează
rudeniei firești, rudenia civilă. În noul cod civil rudenia firească reprezintă o legătură bazată pe
descendența unei persoane dintr -o altă persoană sau faptul că mai multe persoane au un ascendent

28 Bogdan Pătrașcu, Ilioara Genoiu – Despre Moștenitori legali -rude ale defunctului Vol.3

19
comun, iar rudenia civilă reprezintă legătură bazată pe descendența unei persoane dintr -o altă
persoană.29
Ori faptul că mai multe persoane au un ascenden comun, iar rudenia civilă reprezintă
legătură rezultată din adopția încheiată în condițiile prevăzute de lege.
În temeiul dispozițiilor art. 470 alin.1 C. civ.” prin adopție se stabilesc legături de rudenie
atât între adoptat și adotator, cât și între adoptat și rudele adoptatorului și încetează relațiile de
rudenie dintre adoptat și familia firească a acestuia.
Rudele în linie directă au vocație succerala legală generală, indiferent de grad, în timp ce
rudele în linie colaterală au vocație succesorală legală generală numai până la gradul IV -lea
inclusiv.
Potrivit sensului pozitiv al principiului reciprocității vocației generale la moștenire, dacă o
persoană are vocație la moștenirea lăsată de o persoană, atun ci și această din urmă are vocație
generală la moștenirea celei dintâi.30
Potrivit sensului negativ al principiului reciprocității, dacă o persoană nu are vocație la
moștenirea unei persoane, atunci nici această din urmă nu are vocație la moștenirea celei dintâi .
Rudele defunctului nu sunt toate chemate împreună și deodată la moștenire. Pentru a putea
veni la moștenire este necesar că acestea să îndeplinească și o condiție negative și anume de a nu
fi înlăturate de la moștenire de către un alt succesibil, preferabil în clasa și grad.31

2.3. Enumerarea principiilor devolu țiunii succesorale legale

În privința chemării la moștenire Codul civil reglementează trei principii și anume:
1. Principiul chemării la moștenire a moștenitorilor legali în ordinea claselor de
moștenitori.
2. Principiul proximității gradului de rudenie între moștenitorii din aceeași clasa.

29 Bogdan Patrascu , Ilioara Genoiu op. cit.
30 idem
31 Bodan Patrascu, Ilioara Genoiu op. cit.

20
3. Principiul egalității între rudele din aceeași clasa și același grad chemate la moștenire.

Capitolul I II. Principiul chem ării la mo ștenire a moștenitorilor legali în
ordinea claselor de mo ștenitori .

Moștenitorii legali sunt chemați la moștenire în ordinea celor patru clase de moștenitori
legali(art.964 alin.1 C.civ).32 În regimul Legiurii Caragea moștenitorii defunctului nu erau
organizați pe clase. Astfel: “a) Mortul care nu are rude din jos și din sus, se moștenește de rudele
de alăturea; b) Frații și surorile se protimisesc la moștenire dintre toți laturasii”(art.19 cap III,
partea a IV -a).
Înseamnă că rudele din clasele superioare înlătura de la moștenire rudele din clasele inferioare
astfel:
a) Rudele din clasa I (chiar și o singură persoană) înlătura de la moștenire rudele din clasele
subsecvente (clasele ÎI, III și IV)

32 Liviu Stănciulescu op.cit. p96.

21
b) Rudele din clasa a ÎI -a sunt chemate la moștenire numai dac nu există rude din clasa I
sau cele existente nu pot(din cauza nedemnitatii) sau nu vor (întrucât au renunțat la moștenire) să
vină la moștenire33
c) Rudele din clasa a III – a sunt c hemate la moștenire numai dacă nu există moștenitori din
primele două clase sau cei existenți nu pot sau nu vor să vină la moștenire(ori descendenții sau
ascendenții privilegiați au fost dezmosteniti direct, fără a fi desemnat un legatar);
d) Rudele d in clasa a IV -a moștenesc numai în absența moștenitorilor din primele trei
clase. De precizat ca existenta unei singure rude (apartinant unei clase preferate de lege sau avand
un grad privilegiat), inlatura posibilitatea celorlalte rude (aflate in clase sub secvente) de a mosteni.
Se remarcă faptul că în noul Cod civil nu sunt auduse noutăți în privința claselor de moștenitori
legali, păstrându -se cele patru clase existente și în Codul civil de la 1864.34
În clasa I de moștenitori – a descendenților în linie dreapta – sunt cuprinși: copiii – rudele de
gradul întâi, nepoții -rudele de gradul al doilea, strănepoții -rudele de gradul al treilea etc, fără limita
de grad.
Din clasa întâi fac parte și copiii adoptați de defunct și descendenții ac estora, precum și copiii
rezultați prin procedura reproducerii umane asistate cu un terț donator și descendenții acestora.35
De asemenea, în această categorie intră atât copiii din căsătorie, cât și cei din afară căsătoriei
ai defunctului, cu singură condi ție că filiația să fi fost stabilită în privința acestora din urmă.
Clasa a două(clasa mixtă) – cuprinde pe ascendenții privilegiați ai defunctului -părinții
acestuia(rude gradul întâi) și pe colateralii privilegiați ai defunctului, adică frații și surorile
defunctului ( rude de gradul al doilea), nepoții de frate/sora ai defunctului(rude de gradul al treilea),
strănepoții de frate/sora ai defnctului( rudele de gradul al patrulea), altfel spus, colateralii
privilegiați sunt frații și surorile defunctului și descendetii acestora până la gradul al patrulea
inclusive.
De remarcat faptul că în această clasa mixtă sunt cuprinse rude ale defunctului în linie dreapta
de gradul întâi(părinții acestuia), precum și rude în linie colaterală ale defunctului(de la gradul al

33 Ca excepție , rudele din clasa a ÎI -a pot fi chematela moștenire și atunci când există rude din clasa I, dar au fost
dezmosteniti direct. Tot astfel, pot moșteni și rudele din clasa III -a atunci când au fost dezmosteniti descendenții și
ascendenții privilegiați rezervatari.
34 Ioana Nicolae Drept Civil. Succesiuni.Moștenire legală ED. Hamang iu 2017 p.91
35 Ioana Nicolae op.cit p.91

22
doilea până la gradul al patrulea).Tocmai datorită acestui fapt această clasa este denumită clasa
mixtă .36
Clasa a treia – a ascendentilor ordinari -cuprinde pe bunicii defunctului ( rudele de gradul al
doilea), străbunicii defunctului(rude de gradul al tr elea), precum și pe ceilalți ascendenti ai
defunctului fără limita de grad.
Clasa a patra este cea a colateralilor ordinari și cuprinde pe unchii și pe mătușile
defunctului(rude de gradul al treilea), verii primari( rude de gradul al patrulea), frații și s urorile
bunicilor sau unchii și mătușile mari(rude de gradul al patrulea).
Așa cum prevede art.964 alin. (1) C.civ, rudele defunctului vin la moștenirea în ordinea
indicate, în funcție de clasa de moștenitori din care ac parte, potrivit principiului chemă rii la
moștenire în ordinea claselor de moștenitori. Rudele defuntului vin la moștenire în funcție de clasa
de moștenitori din are fac parte, indifferent de gradul de rudenie cu defunctul, așadar, criteriul este
de dat de clasa de moștenitori și nu de grad ul de rudenie cu defunctul.

Așa fiind, prima clasa de moștenitori vine la moștenire excluzând total celelalte clase de
moștenitori subsecvente( clasa a două , a treia și a patra). Prezența și unui singur moștenitor din
clasa întâi înlătura total celelalte clase de moștenitori.
De menționat că nepotul de fiu al defunctului care este rudă de gradul al doilea cu defunctul,
care face parte din clasa întâi, va înlătura de la moștenire pe părinții defunctului, care sunt rude de
gradul întâi, dar care fac parte din clasa a două de moștenitori. Așadar, prioritatea are clasa de
moștenitori și nu gradul de rudenie cu defunctul. Gradul de rudenie interesează de abia în interiorul
aceleași clase de mostentori37

3.1. Excep țiile de la acest principiu

Trebuie menț ionat totodată că legea recunoaște drepturi succesorale și soțului supraviețuitor,
care va veni la moștenirea defunctului în concurs cu oricare din cele patru clase de moștenitori,
acesta va veni singur la moștenirea defunctului.

36 Idem
37 Ioana Nicolae op.cit p.92

23
Chemarea la moștenire a so țului supraviețuitor nu constituție o excepție de la principiul
chemării rudelor la moștenire în ordinea claselor de moștenitori. Soțul supraviețuitor nu este rudă
cu defunctul, motiv pentru care el nu face parte din cele patru clase de moștenitori legali .
Cu toate acestea , legea recunoaște soțului supraviețuitor drepturi succesorale în concurs cu
fiecare dintre clasele de moștenitori, clase pe care prezența soțului supraviețuitor în rândul
moștenitorilor nu le înlătura și de care acesta nu esta înlăturat . Deci, soțul supraviețuitor nu înlătura
nicio clasa de moștenitori, dar nici nu este înlăturat de la moștenire(indifferent de clasa cu care
vine în concurs).
De regulă, o rudă face parte dintr -o singură clasa(de exemplu, fiul de functului face parte
(numa i) din clasa I, bunicul defunctului(numai) din clasa a III -a etc.
Că excepție, este posibil că o rudă a defunctului să facă parte din două clase ( în temeiul unor
calități diferite.) Astfel, succesibilul ar putea fi în același tipo, nepot de fiu,da și nepo t de frate al
defunctului(însă va culege într -o singură calitate).38
Exemplu. Defunctul a lăsat în viață pe CĂ( copilul născut din căsătoria încheiată între fiul
predecedat al defunctului FB și sora defunctului SC). În acest caz, CĂ este, în același timp,
descendent de gradul II cu defunctul (clasa I de moștenitori), dar și colateral privilegiat, rudă de
gradul III(clasa a II-a de moștenitori.) În temeiul ordinii claselor de moștenitori, CĂ are o singură
vocație concretă, că nepot de fiu, și va culege toată moștenirea.
În practică a fost identificată și o altă situate similară, dar în care un moștenitor(ce face parte
din două clase) poate culege cumulative din ambele clase( în baza vocației multiple la moștenire).39
Astfel, potrivit art. 964 alin.2 C.civ ., dacă în urmă dezmostenirii directe rudele defunctului
din clasa cea mai apropriată nu pot culege întreagă moștenire, atunci partea rămasă se atribuie
rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condițiile pentru a moșteni.40
Exemplu. Defunctul a dezmo ștenit direct pe toți descendenții săi, lăsând în viață pe
CĂ(copilul născut din căsătoria încheiată între fiul predecedat al defunctului, FB, și sora nedemnă
a defunctului , SC), precum și pe CB, alt fiu al lui SC. Astfel, CĂ, este în același timp, nepot de
fiu al defunctului, dar și nepot de sora a defunctului(iar drepturile sale succesorale, nu sunt
condiționate de valabilitatea căsătoriei părinților săi.) În acest caz, CĂ poate culege rezervă de ½

38 Liviu Stănciulescu op.cit p.97
39 A se vedea D.Negrila Mostenirea in noul Cod civil, Studii teoretice si practice ED: Hamangiu p.149 și urm.
40 A se vedea Fr. Deak, op.cit p.84

24
din moștenire dar și cota legală de ¼ ( în concurs cu fr atele sau CB) cumulând ¾ din moștenire
(vocație dublă).41
Și soțul supraviețuitor poate fi rudă cu defunctul( căsătorie încheiată între verii primari în
condițiile art.274 alin .(2) C.civ. conform căruia “Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele
în linie coaterala de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanța de tutela în a cărei
circumscripție își are domiciliul cel care cere încuviințarea. Instanța se va putea pronunță pe baza
unui aviz medical special dat în acest sens”), caz în care și el ar avea dreptul( dar, de regulă, nu și
interesul) să invoce calitatea de rudă cu defunctul.
Evident, cele două calități( de rudă și soț supraviețuitor) nu pot fi invocate cumulative,
deoarece, în oricare dintre cele două calități, el poate moșteni numai în nume propriu, eventual
prin retransmitere, iar nu și prin reprezentare succesorală. Pentru opinia potrivit cu care cele două
calități( de rudă și de soț supraviețuitor) pot fi invocate cumulative, persoană respective putând să
dobândească o parte a patr imoniului succesoral în calitate de soț supraviețuitor și o parte în calitate
de var primar al defunctului.42
Într-o speță soluționată de instanța supremă , strănepotul de sora al defunctului(colateral
privilegiat de gradul al IV – lea s care face parte din c lasa a II -a de moștenitori legali) a formulat
notificare în temeiul Legii nr.10/2001 pentru restituirea în natură a unui teren ce a aparținut
autorului sau. Instanțele au decis că notificatorul are calitatea de persoană îndreptățită în condițiile
în care moștenirea fostului proprietar a fost acceptată de către fiica acestuia, iar moștenirea fiicei
a fost acceptată de propria fiica(nepoata a fostului proprietar), chiar dacă această din urmă – singură
ce care calitatea de moștenitoare a fostului proprietar – nu a formulat notificare în temeiul Legii
10/2001. S -a reținut că prezența chiar și a unui descendent, care face parte din clasa I de moștenitori
legali, înlătura de la moștenire pe cei care fac parte din clasele subsecvente de moștenitori,
respective cl asa II – IV.43
Situația venirii la moștenire în concurs a unor moștenitori legali dintr -o clasa preferată
dar dezmoștenit parțial cu un moștenitor dintr -o clasa subsecventă.
Este posibilă venirea concomitentă la moștenire a două clase de moștenitori numai în
ipoteza reglementată de Codul civil în art. 964 alin.2. Astfel: “Dacă în urmă dezmostenirii rudele

41 Liviu Stănciulescu op.cit p. 98
42 Francisc Deak, Romeo Popescu op.cit p.142
43 ICCJ s.civ. propr. Int., dec. nr.4136/2006, publicată pe www.scj.ro

25
defunctului din clasa cea mai apropriată nu pot culege întreagă moștenire, atunci partea rămasă se
atribuie rudelor din clasa subsecvent ă care îndeplinesc condițiile pentru a moșteni.
Într-o asemenea situație, moștenitorii rezervatari dezmosteniti culeg numai rezervă
succesorală, cotitatea disponibilă revenind ( dacă defunctul nu a dispus altfel prin testament)
moștenitorilor din clasa sub secventă.
Exemplu: Defunctul, având moștenitori din clasa I(doi fii) și din casă a II -a (un părinte și
trei frați), îi dezmosteneste prin testament pe descendenții săi. Într -o asemenea situație,
descendenții dezmosteniti ai defunctului vor culege rezervă s uccesorală, restul moștenirii
împărțindu -se între moștenitorii din clasa a II -a.
Totuși să presupunem că defunctul are un bunic și un frate colateral. Defunctul l -a
dezmoștenit parțial pe frate cu jumătate din cota ce îi revenea fratelui colateral. Întreb are se pune
cine vine la moștenire. Răspunsul este simplu, ambii fac parte din clasele privilegiate reglementate
de legiuitor, așadar jumătatea din moștenirea pe care defunctul l -a dezmoștenit pe fratele colateral
îi va reveni bunicului ascedent iar cealal tă parte de care n -a fost dezmoștenit îi va reveni fratelui
colateral. Caz în care această este o excepție de la venirea în ordine a claselor de moștenitori legali
la moștenire.

3.2. Drepturile succesorale ale so țului supravie țuitor.

Organizată exclusiv pe principiul rudeniei, succesiunea( în concepția Codului civil de la
1864) nu recunoștea decât drepturi minime soțului supraviețuitor, care dobândea moștenirea numai
după ultimul collateral de gradul al doisprezecelea. Practic, în această situați e, soțul supraviețuitor
putea culege averea soțului defunct numai înaintea statului.44
În regimul Legiurii Caragea, “Când bărbatul cu muierea trăind zece ani și nefăcând copii,
va muri unul din obraze(soți, n.n) și nu va avea copii dintr’altă căsătorie mai dinainte, atunci
obrazul cel viu moștenește fără de diata a sașa parte din avutul lui; iar cealaltă avere rudele lui” (
art. 23, cap III, partea a IV -a).
Legea nr.319 10 iunie 1944 (astazi abrogata)
În cadrul legii noastre civile actuale, soțul supraviețu itor se bucură de importante drepturi
în succesiunea soțului sau predecedat, chiar în concurs cu clasa descendenților. Dar această este

44 Liviu Stănciulescu: op.cit pp.139

26
rezultatul unei reforme recente. Codul civil, în formă să primitive, urmând o lungă tradiție , era
mult mai zgârcit cu soțul rămas în viață.45
În dreptul român classic, soțul supraviețuitor în temeiul acelei bonorum possesio under vit
et uxor46, create de pretor, moștenea întreagă succesiunea a soțului defunct, însă numai în lipsa
oricărui alt moștenitor, înaintea fiscului.
Mai târziu, sub influență creștinismului, în perioada lui bizantin, Autentică Praeterea,
extrasă din Novella 117, acordă văduvei sărace a patra parte din moștenirea bărbatului afară numai
dacă venea în concurs cu mai mult de trei copii când i se cuvenea o parte de copil.
În sfârșit, Novella 53 acordă bărbatului supraviețuitor sărac aceleași drepturi că și văduvei
sărace.Cât privește vechile noastre legiuiri Codul Ipsilanti din 1780 atribuia soțului rămas în viață,
fără deosebire între bărbat și f emeie, un drept de moștenire în averea celuilalt soț, în concurs cu
rudele acestuia, fără a fi nevoie că soțul supraviețuitor să fie sărac.
Sub condiția de a fi avut copiii, femeia primea în concurs cu aceștia o porție de copil în
usufruct, pentru hrană v ieții, iar bărbatul o tremie. Dacă din căsătorie nu se născuseră copii, femeia
își lua înapoi zestrea și darurile propter nuptias, iar bărbatul așternutului patului și calul de ginere.47
Reglementarea drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor a suferit importante
modificări dicatate, în principal, de cele două conflagrații mondiale. Astfel, prin adoptarea Legii
din 28 iunie 1921(legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni), soțu supraviețuitor venea la
moștenire, de regulă , după ultima rudă colaterală de gradul al patrulea.
În mod excepțional, văduva săracă avea dreptul la 1/3 din moștenire în usufruct, dacă venea
în concurs cu un descendent; la o “parte de copil în usufruct” dacă venea în plină proprietate, în
toate cazuri le celelalte.48
Recunoașterea legislative(deplină) a drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor s -a
făcut odată cu adoptarea Legii nr.315/1944 ( care a modificat semnificativ dispozițiile Codului
civil 1864, în materie).
Deșii soții nu sunt rude, legiuitorul de la 1944 a adus o serie de îmbunătățiri situației
succesorale a soțului supraviețuitor, recunoscându -i dreptul la moștenire în concurs cu oricare

45 Mihail Eliescu:Curs de succesiuni ED: Humanitas 1997 p.99
46 Posesiunea bunurilor de soțul și soția lui
47 Mihail Eliescu, op.cit.p.99
48 L.Stănciulescu op.cit.p.139

27
dintre clasele de moștenitori legali, inclusive dreptul la rezervă succesorală, precum și anum ite
drepturi succesorale accesorii.
Pe fond, Codul civil a preluat aproape integral dispozițiile Legii nr.319/1944(mult și
nejustificat contestată).
Articolele 970 -974 C.civ. recunosc supraviețuitor trei categorii de drepturi:
a) Un drept de moștenire în co ncurs cu clasele de moștenitori legali sau în lipsa rudelor din
cele patru clase;
b) Un drept de moștenire special cuprinzând “mobilierul și obiectele de uz casnic” precum și
c) Un drept temporar de abitatie asupra locuinței.

3.3. Condi țiile speciale cerut e de soțul supravie țuitor pentru a putea mo șteni.

Pentru a -i putea succeede defunctului, soțul supraviețuitor trebuie să îndeplinească
condițiile generale cerute de lege pentru a moșteni.49
Astfel soțul supraviețuitor trebuie:
a) Să aibă capacitate succesorală;
b) Să nu fie nedemn față de defunct;
c) Să aibă vocative succesorală
d) Să aibă calitatea de soț la dată deschiderii succesiunii. Această condiție are
aplicabilitate numai în materia drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor.
Dacă în ceea ce privește capacitatea succesorală și demnitatea de a succeede, sunt
aplicabile regulile generale, în schimb, în materia vocației succesorale este necesar să fie
îndeplinită o condiție specială: cel care pretinde drepturile s uccesorale în calitate de soț
supraviețuitor trebuie să fii avut calitatea de soț al autorului la dată deschiderii moștenirii.50

49 L.Stănciulescu op.cit.p.140
50 În locul rudeniei cu defunctul; a se veda Fr. Deak, op cit. p122.

28

3.4. Calitatea de so ț și voca ția legala la mo ștenire.

Potrivitart.258 alin.4 C.civ, “prin soti se intelege barbatul si femeia uniti prin castorie(s.n.).
Sotul supravietuitor este sotul ramas in viata la decesul celuilalt sot. De precizat ca, in
materie succesorala, concubinul ramas in viata este asimilat sotului supravietuitor. 51
Condiția specială este îndeplinită dacă soțul s upraviețuitor a avut calitate de soț( din
căsătorie) la dată deschiderii succesiunii. În acest caz, este fără relevanță durata căsătoriei cu
defunctul, starea materială sau sexul soțului supraviețuitor, dacă au avut copii sau nu ori dacă erau
despărțiți sa u nu în fapt.
Deoarece calitatea de soț dobândită prin căsătorie se poate pierde că urmare a desfacerii
căsătoriei prin nulitate, se impugn unele precizări:
a) În cazul în care căsătoria era desfăcută prin divorț înainte de dată deschiderii moșteniri i,
fostul soț al decedatului nu mai are vocație succesorală(întrucât a pierdut calitatea de soț)
Potrivit art. 382 alin. 1 C.civ. ,”căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea
judecătorească a rămas definitive.
În consecință, dacă decesul celui care lasă moștenirea a intervenit după pronunțarea
hotărârii judecătorești cu privier la divorț, dar înainte că această să devină definitive, calitatea de
soț există și, deci soțul supraviețuitor îl va putea moșteni pe soțul sau decedat.52
Soluția de mai sus s e impune și în cazul în care unul dintre soți moare în timpul procesului
de divorț, fără a fi îndeplinite condițiile din art. 380 C.civ.( de exemplu, dacă defunctul a avut
calitatea de părat în proces).
În schimb, dacă cel care a decedat în timpul procesului este reclamantul, moștenitorii
acestuia au posibilitatea de a continuă acțiunea de divorț și, dacă instanța constată după culpă
exlusiva a soțului părat, căsătoria se va consideră desfăcută de la dată introducerii acțiunii de
divorț.53

51 L. Stanciulescu op.cit p.140
52 L. Stănciulescu op. cit . p.141
53 idem

29
Prin urmare, cel rămas în viață nu va mai putea avea calitatea de soț supraviețuitor pentru
că, la dată decesului, căsătoria era deja desfăcută.
Dacă divorțul a fost constat prin procedura notarială sau administrative, căsătoria se
consideră desfăcută la dată eliberării certificatului de divorț, conform art. 375 C.civ. Pe cale de
consecință, dacă unul dintre soți moare în interiorul termenului de reflective acordat( și care trebuie
să fie de minim 30 de zile), căsătoria va fi încă în ființă iar cel care a supraviețuit îl va putea
moșteni pe defunct.54
a) În cazul în care, anterior deschiderii mostenrii, prin hotărârea judecătorească se constatase
nulitatea (ori se pronuntase anularea) căsătoriei, problema unor drepturi succesorale nu se mai
pune, deo arece calitatea de soț nu mai există.
În caz de nulitate absolută sau relativă, căsătoria se desființează cu efect retroactive, chiar
dacă hotărârea judecătorească prin care s -a constatat nulitatea căsătoriei a intervenit ulterior
decesului unuia dintre s oți.
Ca excepție,soțul supraviețuitor de bună -credință la încheierea căsătoriei(declarată ulterior
nulă), păstrează calitatea de soț, până la dată când hotărârea instatei judecătorești a devenit
definitive(art. 304 C.civ. care consacră instituția căsători ei putative).
Astfel, în cazul căsătoriei putative, soțul de bună -credință, va putea veni la moștenirea
soțului decedat(dacă decesul a intervenit înaintea hotărârii definitive de constatare a nulității).
În schimb, dacă nu a fost de bună -credință, soțul supraviețuitor nu va moșteni, pierzând
calitatea de soț c efect retroactive(chiar dacă decesul a intervenit înaintea hotărârii de constatare a
nulității). În ambele cazuri, dacă moartea unuia dintre soți a intervenit după rămânerea definitive
a hotărârii j udecătorești de desființare a căsătoriei, niciunul dintre foștii soți nu va putea
moșteni(deoarece au pierdut reciproc această calitate).
În literatură de specialitate s -a pus problema capacității succesorale a soțului supraviețuitor
în cazul în care aceș tia(soții) sunt fie comorienti, fie codecedati. În situația de mai sus, se va aplică
regulă consacrată în materie, potrivit căreia soții codecedati nu au capacitate succesorală reciprocă
și, deci, se vor putea moșteni unul pe celălalt. În consecință, soții vor lasă două succesiuni distincte,
ce vor fi culese de moștenitorii lor legali sau testamentar.55

54 ibidem
55 L.Stănciulescu op.cit p.143

30
Exemplu: Cei doi soți AB și AC au decedat, concomitant, într -un accident rutier, lăsând
în urmă lor un apartament de 600 de mii de lei dobândit în timp ul căsătoriei și doi copii ai soției
AC( din afară căsătoriei, CĂ și CB). În acest caz, jumătate din apartament(moștenirea lui AC, de
300 de mii de lei) va reveni celor doi fii CĂ și CB(câte 150 de mii fiecare), iar cealaltă
jumătate(moștenirea lui AB) va devein vacanță( în lipsa de moștenitori legali sau testamentari) și
va fi culeasă de comună, orașul sau municipiul, după caz de la locul situării apartamentului.56

3.5. Rela ția dintre dreptul la mo ștenire al so țului supravie țuitor și regimul matrimonial
ales

Potrivit dispozițiilor art.291 C. civ.” la momentul încheierii căsătoriei, soții trebuie să
aleagă regimul matrimonial, iar ofițerul de stare civilă trebuie să facă mențiune despre acesta pe
actul de căsătorie. Viitori soți pot allege că re gim matrimonial, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.
C. civ. “ comunitatea legală, separația de bunuri, comunitatea convențională”.
Așadar, o corelație poate există numai între dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor și
comunitatea legală sau co munitatea convențională. Comunitatea legală reprezintă acel regim
matrimonial identic cu cel care a guvernat anterior datei de 1 octombire 2011 relațiile patrimoniale
ale soților.
Bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei, sub imperiul acestui regim
matrimonial sunt considerate bunuri comun, asupra acestora find exercitate de către titular n drept
de proprietate comună în devălmășie.57
Oricare dintre soți poate dispune prin legat partea care i s -ar cuveni la încetarea cast oriei,
din comunitatea de bunuri(art. 350 C.civ). Lichidarea comunității în ipoteza în care această
încetează prin decesul unuia dintre soți, se face între soțul supraviețuitor și moștenitorii soțului
decedat, obligațiile soțului decedat divizandu -se între moștenitori, proporțional cu cotele ce le
revin din moștenire( art 355. alin.3 C. civ.)
În cazul comunității convenționale, se derogă prin convenție matrimonială de la dispozițiile
privind regimul comunității legale(art.366 C. civ). Specificit atea comunității convenționale nu are
însă influență asupra materiei succesorale, precizările de mai sus făcute cu privie la corelația dintre

56 idem
57 A se vedea art.339 C. civ

31
dintre regimul comunității legale și drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor fiind întru totul
valabile totul valabile și în cazul comunității convenționale.58
Acest ultim regim matrimonial prezintă specificitate numai cât privește întinderea masei
succesorale a soțului defunct, în cazul comunității convenționale, poate fi mă vastă decât în cazul
comunității legale, fiind circumscrisă, potrivit convenției soților, și unor bunuri propria dobândite
de soți înaintea sau după încheierea căsătoriei, sau poate fi mai restrânsă fiind sustrase acestieam
de asemnea potrivit convenției părților, anumite bunuri dobândit e de soți în timpul căsătoriei.59
Așadar, regulile care guvernează transmiterea bunurilor soțului defunct către soțul
supraviețuitor și către ceilalți moștenitori ai celui dintâi sunt aceleași atât în cazul comunității
legale cât și în cazul com unității convenționale.
Drept urmare, atât în cazul comunității legale, cât și în cazul comunității convenționale,
soțul supraviețuitor are dreptul la partea să din comunitatea de bunuri în calitate de codevalmas,
în temeiul dispozițiilor art. 357 alin.2 C.civ” și nu în calitate de moștenitor, potrivit regulilor de
drept succesoral.
Cota parte ce revine fiecărui soț se determina avându -se în vedere contribuția acestuia la
dobândirea bunurilor commune și la îndeplinirea obliga țiilor commune, prezumandu -se până la
proba contrară că soții au avut o contribuție egală.
Partea defunctului din comunitatea de bunuri, împreună cu bunurile propria ale acestuia
formează masă succesorală care va fi împărțită între moștenitori. Așadar, so țul supraviețuitor va
ptuea culege o cota și din partea soțului defunct din comunitatea de bunuri.

3.6. Drepturile succesorale ale so țului supravie țuitor ca urmare a decesului celuilalt soț

Soțul supraviețuitor beneficiază în temeiul dispozițiilor Codului civil, că urmare a
decesului celuilalt soț, de următoarele drepturi succesorale:
– Un drept de moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori sau, în lipsa
acestora, un drept de moștenire exclusiv( art.971 C. civ.)
– Un drept temporar de abitație asupra casei de locuit( art.973 C.civ)

58 Bogdan Patrasu, Ilioara Genoiu op.cit. p.651
59 idem

32
– Un drept de moștenire special, asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic care au fost
afectate folosinței commune a soțiilor( art. 974 C. civ.)

3.7. Dreptul special de mo ștenire al soțului supravie țuitor

În ipoteza în care soțul supraviețuitor nu vine în concurs cu descendenții defunctului, acesta
moștenește, pe lângă cota stabilită potrivit art. 972 mobilierul și obiectele de uz casnic care au fost
afectate folosinței comune a soț ilor.
Așadar dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor poartă asupra mobilierului și
obiectelor de uz casnic care au fost afectate folosinței comune a soților.
Pentru că soțul supraviețuitor să aibă acest drept special, trebuie îndeplinite ur mătoarele
două condiții:
a) Soțul supraviețuitor să nu vine la moștenire în concurs cu moștenitorii din clasa I. Drept
urmare dacă soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu moștenitorii din clasele
II-IV, acesta va culege mobilierul și obiectele de uz casnic, care au fost afectate folosinței
comune a soților. Înseamnă că soțul supraviețuitor culege aceste bunuri, peste cota s a
succesorală din celelalte bunuri
b) Defunctul să nu fi dispus în mo expres de partea să din aceste bunuri, prin liberalități in ter
vivos sau mortis causa . Soții pot avea asupra bunurilor în discuție un drept de proprietate
comună în devălmășie, dacă au optata pentru comunitatea legală c a regim matrimonial.
Același drept pot avea soții asupra bunurilor în discuție și în cazul comunității
convenționale, dacă aceștia nu au convenit că această categorie de bunuri să fie sustrasă
comunității, adică să fie considerate bunuri propria ale soțului care le dobândește.60
În toate aceste cazuri, dreptul special al soțului supraviețuitor vi zează numai cota
defuctului din aceste bunuri comune și bunurile propria ale defunctului din această categorie.
Partea soțului supraviețuitor din mobilier și obiectele de uz casnic aparținea deja acestuia
cu titlu de proprietate și nu dobândită pe cale suc cesorală.
În privința acestor bunuri putem aprecia că soțul supraviețuitor nu este rezervatar, el având
numai un drept special.61

60 Bogdan Patrascu Ilioara Genoiu op.cit p.681
61 idem

33
Drept urmare defunctul poate dispune de pățea să din mobilier și din bunurile de uz casnic
prin liberalități, fără că acestea să fie supuse reducțiunii
Soțul supraviețuitor va fi privat de acest drept special la moștenire numai dacă defunctul a
dispus prin liberalități de toată partea sad n mobilier și din obiectele de uz casnic.
Dacă obiectul liberalitatilor făcute de cel acum d ecedat către terțe persoane este
representant numai de o parte a acestor bunuri, restul va fi cules de către soțul supraviețuitor .62
Bunuri ce nu sunt considerate mobilier și obiecte de uz casnic:
a) Bunurile care prin natural or nu pot fi folosite în gospod ărie ( ex: automobilul, pianul,
bunurile destinate exercitării profesiei sau meseriei defunctului, etc)

b) Bunurile care nu au fost destinate folosinței comune a soților, ci au fost procurate în alt
scop sau care au fost destinate uzului personal și exclusiv al defunctului;
c) Bunuri aparținând gospodăriei țărănești( animale, unelte, etc).

3.8. Drepturile so țului supravie țuitor în concurs cu clasele de mo ștenitori legali

Soțul supraviețuitor nu face parte din nicio clasa de moștenitori legali, dar vine în concurs
cu oricare clasa chemată la moștenire.
El nu este înlăturat de la moștenire, dar nici nu înlătura rudele defunctului(indifferent de
clasa din care fac parte). Deși drepturile soțului supraviețuitor sunt consistente, moștenirea legală
rămâne(și în condițiile Codului civil 2009) aservită, în principal, legături de rudenie.63

3.9. Cota succesoral ă la care are dreptul so țul supravie țuitor

Soțul supraviețuitor nu face parte din nicio clasa de moștenitori legali, dar este chemat la
moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali( art. 971 alin. 1 C. civ.).
Înseamnă că el nici nu este înlăturat de la moștenire, dar nici nu înlătura de la moștenire rudele
defunctului, indifferent din ce clasa fac ele parte64

62 ibidem
63 L.Stănciulescu op.cit p.147
64 Francis Deak op. cit. p248

34
Astfel fiind, noul Cod civil acordă soțului supraviețuitor o cota -parte din masă succesorală
a cărei mărime variază în funcție de clasa (subclasa) de moștenitori cu care vine în concurs( art.972
C.civ):
a) În concurs cu descendenții defunctului( clasa I), indifferent de număru l lor, soțul
supraviețuitor are dreptul la ¼ din moștenire;
b) În concurs cu ascendenții privilegiați, indifferent de numărul lor, care vin la moștenire
împreună cu colateralii privilegiați, de asemenea indifferent de numărul lor, soțul
supraviețuitor are dre ptul la 1/3 din moștenire;
c) Dacă soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs numai cu ascendenții privilegiați să
numai cu colateralii privilegiați, în ambele cazuri indifferent de numărul lor, el culege 1/2
din moștenire.
În concurs cu clasa a ÎI a d e moștenitori legali cota soțului supraviețuitor depinde de existența
sau inexistentă celor două categorii de rude ale defunctului care compun această clasa mixtă(
ascendenții privilegiați și/sau colateralii privilegiați):65
a) În concurs cu ascendenți i ordinari (clasa a III -a) sau cu colateralii ordinari( clasa IV -a),
în ambele cazuri indifferent de numărul lor, soțul supraviețuitor are dreptul, invariabil, la 3/4 din
moștenire
b) În lipsa rudelor din cele patru clase sau dacă niciuna dintre ele nu vrea ori nu poate să
vină la moștenire,soțul supraviețuitor culege întreagă masă succesorală lăsată de soțul decedat. (
art. 971 alin.2 C. civ).
Atunci când nu există moștenitori legali ori aceștia există, dar sunt nedemni sau renuntatori,
soțul suprav iețuitor va culege întreagă moștenirea.
Cotele soțului supraviețuitor și respective ale rudelor defunctului se raportează la întreg.
Astfel, cota soțului supraviețuitor nu se imputa asupra cotelor cuvenite rudelor din clasele de
moștenitori legali( și nic i invers).66

3.10. Probleme speciale.

65 Francis Deak, op.cit p.248
66 L.Stănciulescu op. cit. p148

35
În raportul dintre soțul supraviețuitor și rudele defunctului se creează uneori, unele
probleme speciale.
Prima problema se referă la existența a două sau mai multe persoane care pretend drepturi
succesorale, în calitate de soți supraviețuitori(soți din căsătoria putativă).
Potrivit Codului civil, partea din moștenire cuvenită soțului supraviețuitor( în concurs cu
alți moștenitori legali) se împarte în mod egal între soțul din căsătoria valabilă ș i soțul innocent
din căsătoria nulă, ei fiind deopotrivă de bună -credință (art.972 alin.3 C. civ.).
Exemplu: Defunctul a lăsat o casă în valoare de 200 de mii lei realizată cu soția să din
căsătoria legal încheiată, SL, dar și pe SN, o a două soție, dintr -o căsătorie nelegal
încheiată(deoarece nu divorțase de prima soție, SL). În acest caz, dacă decesul a intervenit înainte
de dată rămânerii definitive a hotărârii de desființare a celei de a două căsătorii, soția de bună –
credință, SN, va culege 50 mii lei ( din moștenirea totală de 100 mii lei, pe care o împarte egal cu
SL). Soția din căsătoria valabilă, SL, va culege cealaltă jumătate a moștenirii de 50 mii lei(ea fiind
și proprietare exclusiv a 1/2 din casă).67
A două problema se referă la cazul în care s oțul supraviețuitor vine la succesiune în concurs
cu rude ale defunctului din două clase(subclase). Situația există numai în caz de exheredare directă
a moștenitorilor rezervatari (fără instituire de legatari).
În situația (atipică) de mai sus, soțul supraviețuitor poate veni la moștenire atât cu descendenții
dezmosteniti ai defunctului( rude din clasa I), cât și cu alte rude ale defunctului din clasele
subsecvente( II, III, sau IV).
Având în vedere că, de regulă, partea soțului supraviețuitor se stabi lește în raport de clasa cu
care vine în concurs, în speță se pune întrebarea: ce cota culege soțul supraviețuitor?
La întrebarea de mai sus, doctrina reprezentativă a apreciat că soluția stabilirii cotei soțului
supraviețuitor în raport cu moștenitorii di n clasa cea mai apropiată cu care concureaa este
preferabilă.
Soluția doctrinară a fost preluată de art.972 alin.2 C. civ., potrivit căruia: “cota soțului
supraviețuitor în concurs cu moștenitorii legali aparțînând unor clase diferite se stabilește că și
când acesta ar fi venit in concurs numai cu cea mai apropiată( de defunct,n.n) dintrele ele.68

67 L.Stănciulescu op.cit p.149
68 idem

36
Exemplu: Defunctul DA a lăsat o avere de 400 mii lei și, în viață pe soțul supraviețuitor SS,
doi frați FĂ, FB și doi copii CĂ, CB(dezmosteniti prin testament). În acest caz, soțul supraviețuitor
SS va culege 1/4 din moștenire(cota să în concurs cu clasa mai apropriată de defunct, clasa I),
adică 100 mii lei , CĂ și PB(copiii defunctului dezmosteniti) vor culege rezervă de 150 mii lei(
fiecare câte 75 mii lei), iar FĂ și FB(frații defunctului din clasa a ÎI -a) restul de 150 mii lei( fiecare
câte 75 mii lei).69
A treia problema se referă la situația în care soțul supraviețuitor este( că excepție) și rudă cu
defunctul.
În temeiul vocației multiple la moșt enire(art.1102 alin.1 C. civ.), soțul supraviețuitor are două
vocații distincte și poate culege cumulative(deoarece soțul supraviețuitor culege în concurs cu
rudele defunctului).
Exemplu: Defunctul a lăsat o avere de 400 mii lei și în viață, doi veri prim ari VA și VB(rude
colaterale de gradul IV). Defunctul a fost căsătorit legal cu VA( prin “dispensa de rudenie”); astfel
VA are și calitatea de soț supraviețuitor. În acest caz, acceptând cele două vocații, VA va culege
în total 350 mii lei(300 mii în calit ate de soț supraviețuitor plus 50 mii în calitate de var primar).
Celălalt var primar al defunctului VB va culege 50 mii lei.70
Într-o situație asemănătoare, defunctul a fost căsătorit cu fiica să de bună -credință(care nu știa
că defunctul a fost și tatăl s au ori știa dar nu a cunoscut că legea interzice) și care păstrează calitatea
de soț, până în moemntul anulării căsătoriei putative. Deci, fiica defunctului poate fi și soț
supraviețuitor al acestu ia( du pă deschiderea moștenirii). Situația prezintă interes atunci când
defunctul a lăsat doi copii, iar fiica să( acceptând ambele vocații) poate culege cumulative
moștenirea.
Exemplu: Defunctul a lasa t o avere de 400 mii lei, două fiice FA și FB în viață și a fost
căsătorit cu FĂ( de bună -credință, neștiind că d efunctul sau soț era și tatăl sau); astfel F A poate fi,
în același timp, și fiica a defuntului , dar și soț supraviețuitor al acestuia. În acest caz acceptând
cele două vocații, F A va culege în total 250 mii lei( 100 mii în calitate de soț supraviețuitor plus
150 mii în calitate de descendent de gradul I). Cealaltă fiica a defunctului FB va culege 150 mii
lei.71

69 ibidem
70 L.Stănciulescu op.cit. p.151
71 idem

37

Capitolul I V. Principiul proximit ății gradului de rudenie între mo ștenitorii
din aceea și clas ă.

Potrivit art.964 alin.3 C. civ., în cadrul aceleași clase, de regulă, rudele de grad mai apropiat
înlătura de la moștenire pe cele mai îndepărtate în grad(proximior excludit remotiorem – cel mai
apropiat înlătura pe cel mai îndepărtat). Astfel, fiii defunctului ex clude de la moștenire pe nepoții,
strănepoții acestuia; tot așa, frații și surorile defunctului exclude pe nepoții și strănepoții de frate
sau sora etc.
Rezultă că, în cadrul aceleași clase, vocația concretă la moștenire depinde de gradul de
rudenie. De re gulă, succesibilul se află într -în singur grad de rudenie cu defunctul.
Că excepție, este posibil că aceeași persoană să fie rudă de grade diferite cu defunctul.Poate
fi cazul copilului născut din relația dintre adolescenti.
Exemplu: Defunctul a lăsat în viață o fiica FĂ și pe nepotul sau ND(copilul defunctului și
al lui FĂ). Astfel, ND este, în același timp, fiu al defunctului( descendent de gradul întâi), dar și
nepot al defunctului(descendent de gradul doi). În temeiul ordinii(proximității) gra delor de
rudenie, ND va avea o singură vocație concretă(în calitatea de fiu al defunctului). Astfel, acceptând
moștenirea, ND va culege 1/2 , iar mama să FĂ 1/2 din moștenire( că “ altă” fiica a defunctului).72

72 L. Stănciulescu op. cit. p.99

38
4.1. Excep țiile de la principiul proximit ății.

Principiul proximității gradului de rudenie cunoaște două excepții.
4.1.2 Excep ția din clasa a II -a

Ca excepție de la principiul proximității( în cadrul clasei a două), ascendenții
privilegiați(rude de gradul întâi cu defunctul) vor culege moștenirea în concurs cu colateralii
privilegiați( rude de gradul II, III, sau IV).
Astfel, părinții defunctului( rude de gradul întâi cu defunctul) nu înlătura de la moștenire
pe frații și surorile defunctului și descendenților(rude de gradul II, III, sa u IV), ci vor veni în
concurs(împreună) la succesiune.
Exemplu: Defunctul a lăsat în viață pe tatăl sau TD și doi nepoți de frate, NA și NB(fii lui
FD, frate predecedat al defunctului). În acest caz, nu operează principal proximității gradului de
rudenie. Astfel, ascendentul privilegiat TD ( rudă cu de gradul I cu defunctul) va veni la moștenire
în concurs cu colateralii privilegiați NA și NB( rude de gradul III), culegand inegal: TD 1/4 , iar
NA și NB 3/4 (împreună).73

4.1.2 Clasa a doua de mo ștenitori legali (ascenden ții privilegia ți și colateralii privilegia ți)

Dacă defunctul nu are descendenți sau cei existenți nu pot ori nu pot să vină la
moștenire(renunțând la beneficiul ei), legea cheamă la moștenire rudele care fac parte din clasa a
II-a de moșt enitori din care fac parte ascendenții privilegiați adică părinții defunctului și colateralii
privilegiați, respective frații și surorile defunctului și descendenții lor până la gradul al IV -lea
inclusiv).
Art. 975 alin.2 C.civ., prevede că descendenții d efunctului înlătura moștenitorii din
celelalte clase. Tot astfel, art.976 alin.3 C.civ., prevede că ascendenții privilegiați și colateralii
privilegiați vin la moștenire dacă descendenții nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a moșteni.
În mod excepți onal, moștenitorii din clasa a II-a pot veni la moștenire concomitent cu
moștenitorii din clasa I. Art. 964. alin. 2 C. civ prevede că dacă în urmă dezmostenirii rudele

73 L.Stănciulescu op.cit p.100

39
defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot culege întreagă moștenire, atunci parte a rămasă se
atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condițiile pentru a moșteni.
De exemplu, copilul defunctului a fost dezmoștenit, iar restul de 1/2 se va împărți între
moștenitorii din clasa a II-a.
Ascendenții privilegiați sunt părinții defunctului(tatăl și mama), rude de gradul I, din
căsătorie, din afară căsătoriei și din adopție.
Drepturile succesorale ale părinților din căsătorie și din afară căsătoriei sunt prevăzute
expres de art. 976 și urm. C. civ.

Filia ția față de mam ă și față de tat ă
În raport de părintele față de care se stabilește filiația există filiație față de mama și filiație
față de tată.
a).Filiația față de mama rezultă din faptul nașterii. Dovadă filiației se face, de regulă, cu
certificatul de naștere al persoanei respective.
Filiația față de mama se poate stabili și prin recunoaștere sau prin hotărâre
judecătorească(art.408 C. civ.)
b).Filiația față de tatăl din căsătorie se stabilește prin efectul prezumției de paternitate.
Paternitatea se pr ezumă în favoarea soțului mamei atunci când copilul este născut sau conceput în
timpul căsătoriei(art.414 alin.1 C.civ.). De asemenea, paternitatea se prezumă dacă se dovedește
că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al conceptiunii(art.426.
alin.1 C. civ.)
c).Filiația față de tatăl din afară căsătoriei se stabilește prin recunoaștere sau hotărâre
judecătorească(art. 408 alin.3 C. civ.). Atunci când stabilirea filiației s -a făcut în scopul exclusiv(și
dovedit) de a crea tatălui din afară căsătoriei vocație succesorală la moștenirea copilului, actul
recunoașterii copilului este lovit de nulitate.

Voca ția succesoral ă a părinîilor fire ști în cazul adop ției.

40
În reglementarea anterioară, vocația succesorală a părinților fireș ti este influențată de felul
adopției: cu efecte depline sau cu efecte restrânse( codul familiei fiind abrogate).74
În cazul adopției cu efecte depline, părinții firești ai celui adoptat își pierd orice vocație
sucesorala la moștenirea copilului întrucât, p rin actul de adopție, raporturile lor de rudenie
încetează.75
Că excepție, atunci când unul dintre soți a adoptat cu efecte depline copilul firesc al
celuilalt soț, legăturile de rudenie dintre copil și părintele sau firesc(care este soțul adoptatorului
cu efecte depline) se mențîn și in concsecinta acesta va păstra vocația la moștenirea copilului sau.
Exemplu: Defunctul DA a lăsat o avere de 200 mii lei, pe soția supraviețuitoare SS și pe
copilul dintr -o altă căsătorie a defunctului CD( adoptat în anul 2000 de SS). În acest caz, copilul
CD păstrează legătură de rudenie cu tatăl sau(DA) și are o vocație succesorală concretă la
moștenirea acestuia, cu toate că a fost adoptat cu efecte depline de SS( în timpul căsătoriei sale cu
defunctul). Astfel, soția SS va culege 1/4 din moștenire, adică 50 mii lei, iar CD 3/4 , adică 150
mii lei.76
În cazul adopției cu efecte restrânse, vocația succesorală a ambilor părinți firești se
menține(indifferent dacă adoptatorul era sau nu soțul unuia dintre părinții firești).

Voca ția succesoral ă a adoptatorilor
În cazul adopției cu efecte depline, adoptatul devine rudă cu adoptatorul și rudele acestuia,
iar vocația succesorală a celui din urmă( la moștenirea adoptatului ) nu este pusă la îndoială.
“În schimb, în ca zul adopției cu efecte restrânse, s -ar putea pune întrebarea: are adoptatorul
vocație succesorală la moștenirea lăsată de adoptat( pe motiv că raporturile adoptatului cu familia
firească nu încetează, iar adopția consimțită de adoptator se face exclusiv în interesul celui adoptat,
și nu invers)?”77

74 L. Stanciulescu op.cit p.132
75 idem
76 L.Stănciulescu op.cit p.132
77 idem

41
L. Stănciulescu apreciează că “adoptatorul are vocație succesorală la moștenirea lăsată de
adoptat( și în acest caz), deoarece, în privința raporturilor de rudenie dintre adoptator și adoptat nu
există deosebire între felurile adopției.”78

4.1.3. Caracterele juridice ale dreptului ascenden ților privilegia ți

Din dispozițiile Codului civil rezultă următoarele caractere juridice:
a) Ascendenții pivilegiati pot veni la moștenire numai în nume propriu, nu și prin
reprezentare;
b) Ascendenții privilegiați sunt moștenitori rezervatari;
c) Ascendenții privilegiați sunt moștenitori seznari;
d) Ascendenții privilegiați nu sunt obligați la raportul donațiilor.

4.1.4. Împărțalea mo ștenirii

Cât privește împărțirea moștenirii în cazul ascendenților privileggiati, Codul civil distinge
între următoarele ipoteze:
Ascendenții privilegiați vin la moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor al
defunctului cu colateralii privilegiați ai acestuia
Ca și Codul civil de la 1864, actualul Cod Civil consacră în cazul clasei a II – a de
moștenitori, o excepție de la principiul proximității gradului de rudenie, ascendenții privilegiați,
deși rude de gradul I, neinlaturand de la moștenire pe colateralii privilegi ați, rude de gradul II-IV.
Cu atât mai mult, nu este înlăturat de la moștenire soțul supraviețuitor al defunctului car edesi u
este rudă cu acesta din urmă, vine la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de
moștenitori(art.971 alin.1 C. civ.).79

78 ibidem
79 Bogdan Patrascu, Ilioara Genoiu op.cit

42
În ipoteza în care ascendenții privilegiați vin la moștenire în concurs atât cu soțul
supraviețuitor cât și cu colateralii privilegiați, pentru determinarea cotei care revine fiecărei
categorii de moștenitori menționată, trebuie parcurse următoarele două e tape:80
A) Determinarea cotei clasei a II-a în concurs cu soțul supraviețuitor
Potrivit dispozițiilor art. 977 alin.1 C. civ.: dacă soțul supraviețuitor vine la moștenire în
concurs atât cu ascendenții privilegiați, cât și cu colateralii privilegiați ai defunctului, partea
cuvenită clasei a două este de două treimi din moștenire”
B) Determinarea în cadrul clasei a II-a a cotei ascendentilor privilegiați
Potrivit dispozițiilor art.978. C. civ.” Cota care se cuvine ascendentilor privilegiați diferă
în fucntie de numărul acestora. Astfel: în cazul în care la moștenire vine un singur părinte,
acesta va culege 1/4 din moștenire, iar restul de 3/4 va reveni colateralilor privilegiați,
indifferent de numărul lor; în cazul în care la moștenire vin ambii părin ți, aceștia vor culege
împreună 1/2 din moștenire, iar colateralii privilegiați, indiferent de numărul lor, vor culege
cealaltă jumătate.
Ascendenții privilegiați vin la moștenire numai în concurs cu soțul supraviețuitor al
defunctului, caz în care cei d intâi vor culege o cota de 1/2 din moștenire(art.977 alin. 2
C. civ.), celalată jumătate revenind soțul supraviețuitor.
Ascendenții privilegiați vin la moștenire numai în concurs cu colateralii privilegiați,
caz în care moștenirea se împarte, potrivit di spozițiilor art.978 C. civ. Astfel:
1) În cazul în care la moștenire vine un singur părinte al defunctului, acesta va culege 1/4
din moștenire, restul de 3/4 revenind colateralilor privilegiați, indiferent de numărul
acestora;
2) În cazul în care la moștenirea defunctului vin ambii părinți, aceștia vor culege 1/2 din
moștenire, cealaltă jumătate cuvenindu -se colateralilor privilegiați, indiferent de
numărul lor.
Ascendenții privilegiați vin la moștenire singuri, caz în care aceștia vor culege
întreag ă moștenire.
Ascendenții privilegiați vor culege întreagă moștenire în ipoteza în care defunctul nu are
frați, surori sau descendenți ai acestora și nici soț supraviețuitor, precum și în cazul în care

80 idem

43
frații/surorile și soțul supraviețuitor al defunctului nu îndeplinesc condițiile de a moșteni. Într – o
astfel de situație sunt aplicabile dispozițiile art. 979 alin.1 și art. 980 C. civ., potrivit cărora
ascendenții privilegiați vor culege moștenirea sau partea din moștenire cuvenită clasei a II-a în
mod eg al.81

4.1.5. Colateralii privilegia ți

Colateralii privilegiați sunt denumiți astfel întrucât înlătura de la moștenire pe ceilalți
colaterali, numiți ordinari, reprezentanți de unchi, mătuși, veri primari, frați și surori ai bunicilor
defunctului.
Sunt colaterali privilegiați ai defunctului, potrivit dispozițiilor art.976 alin. 2 C. civ.,
următoarele categorii de rude:
a) Frații și surorile defunctului, rude de gradul al II-a
b) Copiii fraților și surorilor defunctului, rude de gradul al III -a
c) Nepoți fraților și surorilor defunctului, rude de gradul al IV -a
De precizat, că în cazul adopției cu efecte restrânse, adoptatul și descendenții lui nu devin
rude cu rudele adotatorului și, prin urmare nici cu descendenții acestuia.

4.1.6. Car acterele juridice ale dreptului colateralilor privilegia ți

Din dispozițiile Codului civil rezultă că:
a) Frații și surorile defunctului pot veni la moștenire numai în nume propriu
b) Descendenții din frați și surori(până la gradul IV inclusiv) pot veni la moștenire în nume
propriu sau prin reprezentare;
c) Colateralii privilegiați nu sunt moștenitori rezervatari;
d) Colateralii privilegiați nu sunt sezinari;
e) Colateralii privilegiați nu sunt obligați la raportul donațiilor.

81 Bogdan Patrascu, Ilioara Genoiu op.cit

44

4.1.7. Împărțirea mo ștenirii între colateralii privilegia ți și între ace știa și
asceden ții privilegia ți.

Cât privește împărțirea moștenirii în cazul colateralilor privilegiați, Codul civil în vigoare
distinge, că și în cazul ascendenților privilegiați, între următoarele ipoteze:
Colaterali privilegiați vin la moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor al
defunctului și cu ascendenții privilegiați ai acestuia.
Pentru determinarea cotei care revine fiecărei categorii de moștenitori, în această ipoteza,
că și în cazul subsclasei a scednentilor privilegiați, trebuie parcurse următoarele două etape:82
a) Determinarea cotei clasei a II-a în concurs cu soțul supraviețuitor;
Potrivit dispozițiilor art.977 alin.1 C. civ. această este de două treimi din moștenire.
b) Determinarea, în cadrul clasei a II-a, cotei colateralilor privilegiați.
Potrivit dispozițiilor art.978 C. civ. cota care se cuvine colateralilor privilegiați diferă în
fucntie de numărul ascendentilor privilegiați cu care cei dintâi vin în concurs. Astfe l:
În cazul în care, la moștenire, colateralii privilegiați vin în concurs cu un singur părinte,
cei dintâi care vor culege, indiferent de numărul lor, 3/4 din moștenire, restul de 1/4 revenind
unicului ascendant privilegiat al defunctului.
În cazul în care la moștenire colateralii privilegiați vin în concurs cu doi părinți, cei dintâi
vor culege, indiferent de numărul lor,1/2 din moștenire, restul de 1/2 revenind ascendentilor și
privilegiați ai defunctului.
Colateralii privilegiați vin la moșten ire numai în concurs cu soțul supraviețuitor al
defunctului, caz în care cei dintâi vor culege o cota de 1/2 din moștenire( art.977 alin.2
C.civ.)
Colateralii privilegiați vin la moștenire numai în concurs cu ascendenții privilegiați,
caz în care moșteni rea se împarte, potrivit dispozițiilor art.978 C. civ. Astfel:
– În cazul în care colateralii privilegiați vin la moștenire în concurs cu un singur părinte al
defunctului, aceștia vor împărți, în mod egal, indiferent de numărul lor cota de 3/4

82 Bogdan Patrascu, Ilioara Genoiu op.cit p.692

45
– În cazul în care colateralii privilegiați vin la moștenire în concurs cu doi părinți ai
defunctuluil, cei doi dintâi vor împărți, în mod egal, indiferent de numărul lor, cota de 1/2 .
Colateralii privilegiați vin la moștenire singuri, caz în care aceștia vor culege întreagă
moștenire.
În toate cazurile, partea din moștenire care revine colateralilor privilegiați se împarte, în mod
egal, între moștenitorii de același grad(art.981 alin.1 C. civ.). Această regulă are două excepții:
a) Dacă descendenții fraților și surorilor defunctului vin la moștenire prin reprezentare,
împărțirea se va face pe tulpini(art.981 alin.2 C.civ)
b) Dacă la moștenirea defunctului vin atât frați buni cât și frați uterine sau consangvini,
împărțirea se va face pe lini i(art.981 alin.3 C.civ).

4.2. Reprezentarea succesoral ă

Tot că excepție de la principiul proximității, prin reprezentare succesorală, în condițiile
legii, descendenții( din clasa I și II) pot veni la moștenire, împreună cu rudele defunctului de grad
superior.
Astfel, un descendent de un grad mai îndepărtat poate urcă în locul și gradul ascendentului
sau(predecedat sau nedemn) pentru a culege partea din moștenire ce i s -ar fi cuvenit acestuia din
urmă.
Exemplu: Defunctul a lăsat în viață un frate, FA sit rei nepoți de frate, NF1, NF2 și
NF3(copiii lui FB, predecedat, fratele defunctului). În acest az, NF1 , NF2 și NF3( rude de
gradul III cu defunctul) vor veni totuși la moștenire, în concurs cu FA fratele defunctului(
rudă de gradul II), da r culegând numai pe tulpină lui FB. Astfel, FA va culege 1/2 din
moștenire, iar nepoții câte 1/6 fiecare.83
Prin reprezentare succesorală, un moștenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit
representant, urcă în locul și gradul ascendentului sau, numit reprezentat, pentru a culege partea
din moștenire ce i s -ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn față de defunctul decedat la
dată deschiderii moștenirii(art.965 C. civ.)

83 L.Stănciulescu op. cit. p.100

46
Subiectele reprezentării succesorale sunt:
a) Autoru l (de cuius, cel care lasă moștenirea în cauza);
b) Reprezentatul, “persoană lipsită de capacitatea de a moșteni”
c) Reprezentantul (descendentul, moștenitor legal de grad mai îndepărtat, care urcă în
locul ascendentului sau).
Ca noutate, Codul civil 2009 da p osibilitatea reprezentării atât a succesibilului predecedat(
sau codecedat) la deschiderea moștenirii, cât și a celui nedemn față de defunct( decedat sau în
viață – art.965 ultima teza C. civ.).84
În caz de reprezentare, moștenirea nu se va împărți în mod egal între sucesori(pe capete),
ci după numărul descendenților de gradul I sau al colateralilor de gradul II(pe tulpini).
Pentru a opera reprezentarea trebuie să îndeplinească două condiții principale, una
referitoare la reprezentat și altă la repre zentan t)
Reprezentatul trebuie s ă fie predecedat( ori codecedat) fa ță de autorul mo ștenirii sau
nedemn.
Potrivit dispozițiilor exprese ale legii, pot fi reprezentate două categorii de persoane:
persoană lipsită de capacitatea de a moșteni precum și nedemnul( art.967 alin.1 C.civ). Din
dispozițiile art.967 alin. 1 C. civ. se disting două situații:
I.Situația persoanei lipsită de capacitatea de a moșteni – art.967 alin.1 C. civ.”prin persoană
lipsită de capacitate de a moșteni” se înțelege în gene ral, cel decedat la dată deschiderii moștenirii.
Pe de altă parte, prin cel decedat la dată deschiderii moștenirii se înțelege atât persoană
predecedata, care a murit înaintea celuil care lasă moștenirea, cât și persoană codecedata( care a
murit în acelaș i timp cu autorul. L.Stănciulescu consideră că “reprezentarea codecedatilor a fost și
rămâne o problema disputată”85
Exemplu: Tatăl (D) și fiul (F) au decedat în același timp într -un accident de circulație,
lăsând fiecare câte o avere de 50 de mii lei (D) și respective 20 mii lei (F), dar și câte un descendent
de gradul I( U – alt fiu al defunctului și N – copilul lui F)86
În speță, se punea întrebarea: dacă cele două moșteniri se dezbat separat, mai poate N să
vină la moștenirea lăsată de T, prin repr ezentarea tatălui sau F?

84 idem
85 L.Stănciulescu op.cit .p .108
86 idem

47
În funcție de răspuns, soluția este diferită:
a) dacă reprezentarea comorientului nu este admisă, atunci N va culege 20 mii lei, de
pe urmă tatălui sau, F(imposibilitatea reprezentării comorientului fiind apreciată că o
nedreptate făcută acestuia).
b) dacă se admite reprezentarea comorientului, atunci N( nepotul lui T) va putea culege
25 mii lei prin reprezentare de la bunicul sau ( plus 20 mii lei în nume propriu de la
F), în total 45 mii lei.87
În contextual de mai s us, doctrina majoritară s -a pronunțat în sensul că reprezentarea
persoanelor codecedate trebuie admisă.
II. Situația nedemnului – poate fii reprezentat nu numai cel decedat la dată deschiderii
moștenirii, dar si cel nedemn față de defunct. Poate fi repre zentat atât nedemnul predecedat
defunctului, dar și cel “aflat în viață la dată deschiderii moștenirii”(art.967. alin.1 C.civ).
Situa ția renunt ătorului
Din interpretarea restrictive a art.967. alin.1 C. civ potrivit căruia poate fi reprezentată
persoană lipsită de capacitate de a moșteni, precum și nedemnul” se înțelege că renuntatorii nu pot
fi reprezentați.
Problema reprezentării renuntatorului este una dintre cele mai delicate probleme din
materia dreptului succesoral. În decursu l timpului această chestiune a primit diverse rezolvări,
argumentele pro și contra fiind atât de consistente încât nu a fost descoperită nicăieri acea soluție
care să corespundă tuturor exigențelor.88
Prin dispozițiile sale ambigue problema imposibilități i reprezentării renuntatorului a creat
opinii contradictorii doctrinaire. Într -o susținere s -a statuat că “în dreptul succesoral român nu este
admisă reprezentarea renuntatorului”
Într-o altă susținere s -a arătat că că nu se contesta imposibilitatea legală a reprezentării
renuntatorului ci numai justificarea acesteia.89

87 ibidem
88 L.Stănciulescu op.cit. p.110
89 idem

48
Dreptul renuntatorului este recunoscut în materie c a essential, astfel, doctrina susține
unanim că dintre posibilitățile succesibilului de a opta, cea mai importantă o reprezintă
posibilitate a de a renunta la moștenire.90

Reprezentantul trebuie s ă îndeplineasca condi țiile generale pentru a -l mo șteni pe
autor .
Reprezentantul urmează să îl moștenească pe cel care lasă moștenirea, el trebuie să
îndeplinească, față de acesta, cele trei condiții g enerale ale dreptului de moștenire, prevăzute de
art. 957 -962 C.civ. În plus reprezentantul trebuie să nu fie dezmoștenit de autorul succesiunii sis a
accepte moștenirea acestuia
A. Reprezentantul trebuie să aibă capacitate succesorală – reprezentantul trebuie să existe
în momentul deschiderii moștenirii autorului.91
B. Reprezentantul trebuie să aibă vocație succesorală generală proprie la moștenire –
astfel reprezentantul trebuie să fie descendent din clasa I sau descendent din frații sau surorile
defunctului. În consecință, copilul adoptat cu efecte restrânse nu îl poate reprezenta pe adoptaroul
sau predecedat la moștenirea lăsată de bunicul sau, deoarece nu este rudă cu acesta din urmă.92
C. Reprezentantul trebu ie să fie nedemn, renuntator sau exheredat – condiția cere că
reprezentantul să nu fie nedemn față de defunct să nu fii renunțat la moștenirea acestuia sis a nu fi
fost exheredat de autorul moștenirii( în cazul moștenitorilor nerezervatari). Toate condiții le
reprezentantului se apreciază doar în raport cu defunctul în timp ce față de ascendentul sau ,
reprezentantul trebuie să îndeplinească o singură condiție: să fie descendentul cel mai apropriat în
grad al acestuia.93
Reprezentantul poate:
a) Să fie nedemn f ață de reprezentat( intrcat nedemnitatea produce efecte numai în raport
de persoană față de care s -a săvârșit fapta);
b) Să renunțe la moștenirea reprezentatului sau

90 ibidem
91 Bogan Patrascu, Ilioara Genoiu op.cit p.631
92 Idem
93 idem

49
c) Să fie dezmoștenit de reprezentat( exheredat – art.967 alin. 3 C. civ)

Modul în care operea ză reprezentarea
Dacă sunt îndeplinite condițiile pentru reprezentarea ea operează în toate cazurile, la infinit
de drept și imperativ.
Reprezentarea operează în toate cazurile potrivit art.966 alin.2 C. civ., “reprezemtarea
operează în toate cazuri le, fără a deosebi după cum reprezenatatii sunt rude de același grad ori de
grade diferite în raport cu defunctul”. Din contextul de mai sus reiese că reprezentarea operează
asemănător în două situații distincte.
Situația copiilor în concurs cu nepoții defunctului
Atunci când vin la moștenire fii în viață ai defunctului în concurs cu nepoții acestuia, astfel,
nepoții (rude cu defunctul de gradul al ÎI -lea) nu vor fi îndepărtați de la moștenire, ci vor veni la
această împreună cu fiii defunctului( descendenți de gradul I).94
Exemplu: Defunctul a lăsat o avere de 300 mii lei și patru nepoți: NA( copilul fiului în
viață al defunctului, F A) precum și NB, NC, ND( copiii altui fiu nedemn al defunctului FB). În
acest caz, NA va cul ege 150 mii lei ( de pe tulpină tatălui lui F A), iar NB, NC și ND vor culege
câte 50 mii lei fiecare ( de pe tulpină de 150 mii lei a tatălui lor FB)95

Situa ția nepo îiilor defunctului care vin singuri la mo ștenire
Reprezentarea operează și atunci câ nd fiii defunctului sunt predecedati( sau nedemni), iar
la moștenire vin numai nepoți ai defuncutlui. Astfel nepoții care vin singuri la moștenire, vor
culege tot prin reprezentarea ascendentilor lor și nu în nume propriu cum s -ar întâmplă dacă s -ar
aplic ă principiul proximității).96
Exemplu: Defunctul a lăsat o avere de 300 mii lei și patru nepoți: NA(copilul fiului
predecedat al defunctului FA), precum și NB, NC, ND( copiii altui fiu nedemn al defunctului FB).
Și în acest caz, nu va opera principiul proximității, iar NA va culege 150 mii lei( de pe tulpină

94 Francis Deak op.cit. p.163
95 L.Stănciulescu. op.cit. p.114
96 Francis Deak op.cit. p.165

50
tatălui lui FA), iar NB, NC și ND vor culege câte 50 mii lei feicare( de pe tulpină de 150 mii lei a
tatlui lor FB).97
Sensul sintagmei “ reprezentarea operează în toate cazurile: e ste acela că “ nepoții de vor
veni la moștenire, prin reprezentare, fie că ar fi primul grad, ori în cazul în care moștenirea este
acordată colateralilor privilegiați, frați și surori, fie care ar veni la moștenire numai nepoții, adică
numai succesibili de același grad.98
Reprezentarea este admisă la infinit , astfel, în clasa I de moștenitori legali, descendentul
reprezentat va putea avea orice grad de rudenie cu defunctul, iar reprezentantul va ocupă de
asemenea orice grad( dar începând numaicu gradul doi ).
În cadrul clasei a II -a calitatea de reprezentat va putea aparține rudelor de gradul II sau III,
iar cea de representant va aparține nepoților care ocupă gradul III sau IV. De reținut că
reprezentarea succesorală nu operează în clasa a IV -a de moș tenitori legali. Astfel, verii primari
vor veni la moștenire întotdeauna în nume propriu, nu prin reprezentarea părinților lor, chiar dacă
aceștia sunt predecedati sau nedemni.
Reprezentarea operează de drept și imperativ , potrivit art.965 C. civ. pr in reprezentare un
moștenitor urcă în virtutea legii în drepturile ascendentului sau”. Astfel reprezentarea este opera
legii și nu a defuntului sau a moștenitorilor.
Moștenitorii pot influență aplicarea regulilor reprezentării, numai prin renunțare l a
moștenire, în acest caz împărțeală se va face în alte cote decât cele care ar fi revenit dacă se
mostenea prin reprezentare.
Exemplu: Defunctul a lăsat o avere de 100 mii lei și patru descendenți în viață: FA și FB
– copii acestuia și NA și NB, nepoți renuntatori( copiii altui fiu predecedat al defunctului). În acest
caz, împărțeală moștenirii se va face între cei doi fii în viață( pe capete și nu pe tulpini), FA și FB
culegand câte 50 mii fiecare. Dacă însă NA și NB nu ar fi renunțat la mos teire, atunci copiii
defunctului FA și FB ar fi renunțat la moștenire, atuci copiii defunctului FA și FB ar fi cules câte
1/3 din masă succesorală, iar NA și NB ar fi cules câte 1/6.99

97 L. Stanciulescu op.cit p.114
98 M. Eliescu op. cît. p.90 -91
99 L. Stănciulescu op.cit. p.116

51

Capitolul V. Principiul egalita ții între rudele din aceeasi clas ă și de acela și
grad

Este regulă de drept potrivit căreia moștenitorii din aceeași clasă și de același grad
dobândesc o parte egală din moștenire (moștenirea se împarte pe capete). De exemplu, dacă
defunctul are doi frați, fiecare va primi jumătate din moștenire.

5. Excep ții de la principiul egali tații

5.1. Reprezentarea succesoral ă prin împar țirea mo ștenirii pe tulpini și/sau pe
capete .

Se aplică atunci când la succesiune vin frați sau surori proveniți din părinți diferiți (cel
puțin un părinte este diferit de cei ai defunctului), indiferent dacă sunt din căsătorie sau din adopție.
În funcție de acest criteriu (al părinților), frații sunt buni (ambii părinți comuni cu ai defunctului),
consangvini (același tată cu cel al defunctul ui) și uterini (aceeași mamă cu cea a defunctului).100
Împărțirea pe linii se face când la moștenire vin frați din cel puțin două categorii din cele
trei menționate (frați buni și uterini, frați buni și consangvini, frați uterini și consangvini sau frați
buni, consangvini și uterini) sau descendenți ai acestora până la gradul al II -lea inclusiv. Nu se
aplică când există frați sau surori din aceeași categorie (aceștia vor primi o parte egală din
moștenire).101
În cazul împărțirii pe linii, moștenirea s e împarte pe două linii: linia maternă și cea paternă.
Pe linia maternă vor moștenii frații sau surorile care au aceeași mamă cu cea a defunctului și

100 Francis Deak op.cit. p.187
101 Idem

52
descendenții lor până la gradul al IV -lea inclusiv), iar pe linia paternă, cei care au același tată cu
cel al defunctului (și descendenții lor până la gradul al IV -lea inclusiv).102
De exemplu, dacă defunctul are un frate bun, doi frați uterini și trei frați consangvini,
moștenirea se împarte astfel:
– linia paternă reprezentând o jumătate din moștenire se împar te, în mod egal, între fratele
bun și cei trei frați consangvini, deci fiecare va lua o optime;
– linia maternă reprezentând cealaltă jumătate se împarte, in mod egal, între fratele bun și
cei doi frați uterini, deci fiecare va lua o șesime;
În concluzie, fratele bun va lua 7/24 din moștenire (o optime pe linia paternă și o șesime
pe linia maternă), fiecare frate uterin va lua o șesime, iar fiecare frate consangvin va lua o optime.

Excep ția împar țelii pe tulpini.
Intervine ca urmare a reprezentării succesorale când moștenirea se împarte nu în funcție
de numărul descendenților de cel puțin gradul al II -lea, ce vin la moștenire, ci în funcție de numărul
copiilor defunctului (dacă descendenții acestora vin la moștenire prin reprezentare s au al fraților
sau surorilor defunctului (dacă la moștenire vin descendenți ai acestora până la gradul al IV -lea
inclusiv, prin reprezentare). Asupra acestei împărțiri vo i insista la efectele reprezentării
succesorale.103

5.2. Efectele reprezent ării succesorale

Potrivit Codului civil, reprezentarea succesorală produce efecte generale și efecte
particulare.
A. Efectul general – potrivit art.968 alin.1 C. civ., “în cazurile în care operează reprezentarea
succesorală, moștenirea se împarte pe tulpină.
Potrivit art. 968 alin.2 C. civ., “prin tulpină se înțelege:
1) Înăuntrul clasei întâi, descedentul de gradul întâi care culege moștenirea sau este
reprezentat la moștenire;

102 Ibidem
103 Francis Deak op.cit.

53
2) Înăuntrul clasei a două, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege
moșteni rea sau este reprezentat la moștenire”
Împărțeală pe tulpină a moștenirii înseamnă că reprezentanții unei persoane, indiferent de
numărul lor vor lua din moștenire partea ce s -ar fi cuvenit ascendentului reprezentat dacă ar fi fost
în viață la deschiderea moștenirii. Stabilirea părții de moștenire se face pe tulpină.104
Dacă se pune problema repartizării a două sau mai multe persoane decedate sau nedemne
la dată deschiderii moștenirii, reprezentanții lor vor împărți moștenirea nu pe capete ci pe tulpină.
Exemplu: Dacă defunctul a avut doi copii predecedati, dintre care unul a lăsat un
copil, iar celălalt doi copii, acești nepoți ai defunctului vor moșteni nu în părți egale, ci primul
nepot va lua 1/2 din moștenire, iar ceilalți doi câte 1/4 fiecare. Tot atât ar fi luat și ascendenții
lor dacă ar fi fost în viață.105
Dacă aceeași tulpină a produs mai multe ramuri, în cadrul fiecărei ramuri subdiviziarea se
face tot pe tulpină, partea cuvenită descendenților de același grad din aceeași ramură împărțindu –
se între ei în mod egal.106
Dacă în exemplul de mai sus unul dintre nepoți(N3) ar fi și el decedat la dată deschiderii
moștenirii, lăsând doi copii( care sunt strănepoți fără de defunct), aceștia vor moșteni tot pe tulpini(
subtulpini) , adică partea ce s -ar fi cuvenit ascendentului lor.
Odată cu drepturile dobândite prin reprezentare, moștenitori răspund și de pasivul
succesiunii dar, în limitele activului și în funcție de vocația succesorală a fiecăruia. În toate cazurile
moștenitorii care beneficiază de reprezentare legală, indiferent de gradul de rudenie față de defunct
sunt moștenitori legali prin definiție.107
Efectul particular
Art.969 C.civ., “Copiii nedemnului concepuți înainte de deschiderea moștenirii de la care
nedemnul a fost exclus vor raporta la moștenirea acestuia din urmă bunurile pe care le -au moștenit
prin reprezentarea nedemnului dacă vin la moștenirea lui în concurs cu alți copii ai săi, concepuți
după deschiderea moștenirii de la care a fost înlăturat ned emnul. Raportul se face numai în cazul

104 Francis Deak op.cit. p.189
105 Francis Deak op.cit p.186
106 A se vedea art.968 alin.3 din NCC
107 Francisc Deak op.cît. p186

54
și în măsură în care valoarea bunurilor primate prin reprezentarea nedemnului a depășit valoarea
pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit să îl suporte că urmare a reprezentării”
(2) Raportul se face pot rivit dispozițiilor prevăzute în secțiunea a 2 -a a cap IV. din titulul
al prezenței cărți.
Ceea ce înseamnă că fiii și fiicele nedemnului “vor raporta la moștenirea nedemnului
bunurile dobândite prin reprezentarea acestuia, dar numai în măsură îmbogățiri i lor.
Exemplu: D a decedat în 2012, lăsând în viață doi fii AC și AB(nedemni), iar AB a dat
naștere la doi copii: NA născut în 2011( înainte de deschiderea moștenirii lui AD) și NB conceput
și născut în 2013( după deschiderea moștenirii lui D). În acest caz, de pe urmă moștenirii lui D,
AC va primi 1/2 , NA 1/2 ( pe tulpină lui AB), iar NB nu va culege nimic( nefiind născut încă). La
moartea lui AB( copilul nedemn al lui D), fiul acestuia NA trebuie să raporteze la masă
succesorală a tatălui sau co ta de 1/2 primită prin reprezenatarea acestuia de la bunicul sau D, că
un corectiv de egalitate față de fratele sau NB. În final, nepoții lui D, NA și NB vor culege câte
1/2 fiecare după tatăl lor AB și câte 1/4 fiecare de pe urmă bunicului lor D.
În cazul efectului particular al reprezentării sunt raportate bunurile culese prin reprezetarea
pentru asigurarea egalității între copii nedemnului.
Raportul prevăzut la art.969 C. civ. se aplică numai în cazul nedemnului reprezentat căruia
i s-au mai născut și alți copii în afară reprezentanților, concepuți ulterior deschiderii moștenirii de
la care a fost înlăturat.
Obligația de raport există numai dacă există descendenții nedemnului au venit la moștenire
prin reprezentare în calitate de moștenitori legali.
Raportul că efect al reprezentării se aplică numai între copiii nedemnului, nu și în raport
de soțul acestuia..Izvorul obligației de raport în cazul art. 969 C. civ este legea.
Potrivit legii, raportul bunurilor moștenite prin reprezentarea nedemnului e ste supus
relementarilor cuprinse în secitunea dedicată “ raportul donațiilor”( art.1146 – 1154 C. civ.).108

108 L.Stănciulescu op.cit. p.122

55

Concluzii

Devolutiunea succesorală legală a moștenirii reprezintă una dintre importantele secțiuni
ale moștenirii. Devolutiunea succesorală te stamanatara și devolutiunea succesorală legală sunt cele
mai importante reglementări în privința moștenirii.
În cadrul devolutiunii succesorale legale legiuitorul cheamă la moștenire moștenitorii legali
ai defunctului în funcție de cele trei pr incipii, clasa de moștenitori precum și gradul de rudenie al
acestora pe care îl au față de defunct.
Principiul chemării la mostenitre a moștenitorilor legali în ordinea claselor la moștenitori
prevede că sunt chemate la moștenire rudele defunc tului și alături de ele, soțul supraviețuitor, iar
în lipsa lor dacă defunctul nu a dispus prin testament de bunurile sale acestea vor intră în
patrimoniul comunei, orașului, municipiu sau după caz statului.
Principiul proximității gradului de rudenie între moștenitorii din aceeași clasa care este
reglementat de codul civil prevede că în cadrul aceleași clase rudele de grad mai apropiat le înlătura
pe rudele de grad mai îndepărtat față de defunct. În cadrul aceleași clase vocația la moștenire
depinde de gradul de rudenie.
Principiul egalității între rudele din aceeași clasa și de același grad prevede că moștenirea
se va împărți egal dacă moștenitorii defunctului fac parte din aceeași clasa și au același grad de
rudenie
De la fiecare principiu legiuitorul a prevăzut și câteva derogări și anume de la principiul
chemării la moștenire a moștenitorilor legali în ordinea claselor de moștenitori codul civil prevede
că soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu rudele def unctului fără a -i înlătura pe aceștia
de la moștenire. De la principiul egalității între rudele din aceeași clasa și de același grad codul
civil prevede excepția impartelii pe tulpini și excepția impartelii pe linii când moștenitorii vor avea
părți inegal e sau egale.

56
În concluzie, am ales această tema deoarece, consider că prezintă o mare importantă și
pentru a înțelege mai bine probleme ce se ivesc în practică judiciară în legătură cu moștenirea
legală.
Consider că prin acesta lucrare am reușit să tratez fiecare aspect al lucrării în parte, din
perspectiva devolutiunii succesorale legale și nu testamentale.
Bibliografie

Alexandru Bacaci , Gheorghe Comanita – Drept civil. Succesiunile. ED: Universul Juridic 2013
Bogdan Patrascu, Ilioara Genoiu – Despre Mostenitori legali – Rude ale defunctului Vol.3
D.Negrila Mostenirea in noul Cod civil, Studii teoretice si practice ED: Hamangiu
Dan Chirică – Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitatile Ed: Hamagiu 2017 p .31
Emil Molcut: Drept roman. Ed. ‘Press -Mihaela’ SRL București 2000. P. 133.
Francisc Deak, Romeo Popesco Tratat de drept succesoral Vol. I Ed. Universul Juridic Bucuresti
2013
H.Fulchiron, La transmission des biens dans les familles recomposes, Rep. Def renois 1994,
art.35853
Ioana Nicolae Drept Civil. Succesiuni.Moștenire legală ED. Hamangiu 2017 p.91
József Kocsis , Paul Vasilescu – Drept civil. Succesiuni ED: Hamangiu 2016
Liviu Stănciulescu -Moștenirea .Doctrina și jurisprudența ED:Hamangiu 2017 p88
Mihail Eliescu – Curs de succesiuni Ed. humanitas 1997
Ștefan Cocoș: Drept român. Ed. AU -Beck, București 2000. P.133.
Zoica Zamfierescu – Drept Român Ed. Academia Brâncuși Târgu -Jiu, 2007
Noul Cod civil
Legea nr.319 10 iunie 1944 (abrogata)
www.scj.ro