Violența televizuală în desenele animate 4 [614690]

Violența televizuală în desenele animate 4
INTRODUCERE

Ne aflăm în plină și extrem de rapidă revoluție multi -media , un proces cu multe
tentacule (Internet, calculatoare personale, ciberspațiu) care se caracterizează însă printr -un
numitor comun: tele-vederea, și prin aceasta o tele-trăire a noastră.
Totul devine vizualizat. Dar în ca zul acesta ce se întâmplă cu non -vizualizabilul (care e
mai răspândit)? Astfel, în timp ce ne preocupă cine controlează media, nu ne dăm seama că de
fapt instrumenuil în sine și pentru sine este cel care ne -a scăpat de sub control. În legătură cu
televiziunea ne lamentăm că încurajează violența, sau că informează puțin și prost, sau că
este înapoiată din punct de vedere cultural . Este adevărat. Dar este și mai adevărat și chiar
mai important să înțelegem că tele-vederea schimbă treptat na tura omului. Acesta e ste miezul
problemei, esența ei, care până astăzi a scăpat în mare măsură atenției noastre. Și totuși e
destul de limpede că lumea în care trăim se sprijină deja pe umerii firavi ai „video -copilului":
un exemplar foarte recent de ființă umană educată de tele -vedere — în fața unui televizor
— înainte chiar să învețe să scrie și să citească.
Lucrarea de licență intitulată ” Violența televizuală în desenele animate ”urmăre ște să
surprindă influen ța pe care o exercită televizualul asupra proceselor cognitive precum și asupra
comportamentului social al copiilor.
Lucrarea este structurată pe trei capitole, primele două vizând teoria iar în cel de -al treilea
find prezentat demersul investigativ urmat.
În prima parte a acestei lucrări ne vom ocupa de primatul imaginii, adică de
precumpănirea vizibilului asupra inteligibilului, care îl face pe om să vadă fără să înțeleagă.
Pornind de la această premisă, în capitolul I al lucrării prezente vom examina putere a și
implicit impactul violenței illustrate în desenele animate asupra minții acestora și în mod
deosebit asupra comportamentului. De-a lungul acestui parcurs aten ția ne va fi concentrată pe
examinarea influenței scenelor violente prezentate în desenele animate ana lizând procesele
prin care creierul trece în momentul în care individul se uită la televi zor, consacrând o mare
parte a acestuia efectel or psihologice ale vizionării desenelor animate cu conținut ridicat de
violență asupra comportamentului și asupra psihic ului copiilor oferind o multitudine de
exemple din cercetările desfășurate pe această temă menite a demonstra faptul că

Violența televizuală în desenele animate 5
televiziunea mai mult distruge decât trans mite în mater ie de cunoaștere și înțelegere.
Atenția ne va fi centrată preponderent asupra cop iilor de vârstă mică. În capitolul II, v om
avea în vedere de asemenea efecte le devastatoare ale desenelor animate asupra moralită ții
viitorilor adul ți punând în prim plan efectele difuzării violenței televizate asupra
comportamentul pro -social al copilului, centrându -ne atât asupra efectelor imediate cât și
asupra efectelor pe termen lung asupra laturii valorice și culturale. Tot în această parte
vom pr ezenta rezultatele a numeroase studii cu privire la legătura dintre violența televizată
și violența reală. În încheierea capitolului II, v om încerca să contur ăm de asemenea și
câteva aspect e pozitive ale televizualului, ca model al comportamentelor pozitiv e.
Capitolul III este dedicat prezentării demersului investigativ realizat pe tema
influenței violenței televizate asupra dezvoltării intelectuale a școlarului mic precum și
asupra comportamentului. În cadrul acestuia am avut drept obiective studierea legă turilor
dintre timpul acordat vizionării programelor TV și performanța școlară a elevilor precum
și al gradului de acceptabilitate al comportamentului agresiv al elevilor de clasa a IV -a ai
școlii generale ‖Alexandru cel Bun‖ din județul Iași. Variabilele au fost operaționalizate
au fost măsurate astfel: Scala credințelor normative despre agresivitate (Huessman, 1992)
pentru măsurarea gradului de aprobare a comportamentului agresiv precum și 3 itemi
adresați părinților în vederea cuantificării orelor dedicat e de către copii vizionării
programelor TV și studiului. Am studiat de asemenea diferențele de gen în ceea ce
privește gradul de aprobare al comportamentului agresiv precum și influența preferinței
pentru anumite posturi de televiziune pentru copii, cu gra de diferite de violență asupra
nivelului de agresivitate. Nu în ultimul rând am analizat legătura dintre timpul dedicat
vizionării programelor TV și timpul dedicat studiului.

Violența televizuală în desenele animate 6
PARTEA TEORETICĂ

CAPITOLUL I
VIOLENȚA TELEVIZUALĂ .
DEL IMITĂRI CONCEPTUALE. TEORII EXPLICATIVE ALE
INFLUENȚEI VIOLENȚEI ILUSTRATE ÎN DESENELE ANIMATE .
ASPECTE PARTICULARE

1.1. Scurt istoric al apariției desenelor animate. Evoluția nefavorabilă a
desenelor animate și impactul acestora asupra copiilor
De mai bine de 80 de ani show -urile de televiziune și filmele animate binedispun
milioane de copii din lumea întreagă. Felix the Cat , primul personaj de desene animate care a
prins viață în anul 1920 , Donald Duck 10 ani mai târziu, Mickey Mouse și Pluto , cele două
fiamoase personaje aduse în scenă de către Disney Brothers. Vizionarea desenelor animate
reprezintă o activitate foarte popular și foarte plăcută pentru copii. Cartoon Network se află în
topul preferințelor copiilor din întreaga lume. Acest pos t de televiziune a început să transmită
începând cu anul 1992 și și -a câștigat popularitatea în timp record. Începând cu luna august 2002
acesta a început să fie vizionat de 80 de milioane de copii în Statele Unite ale Americii și în alte
145 de țări din î ntreaga lume fiind unul dintre canalele de top asigurate de televiziunile prin
cablu. Cartoon Network difuzează în prezent desene animate 24 de ore 7 zile pe săptămână dând
numai desene animate. 68% din audiență aparține copiilor cu vârsta cuprinsă între 2 și 17 ani în
timp ce 32% aparține grupului de vârstă cuprins între 18 și 32 de ani. (Hassan & Daniyal, 2005,
pg. 8) copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 11 ani reprezintă publicul principal al acestui post.
Televiziunea ne transmite o serie de mesaje, dat e atât de natura acestu i mediu, cât și
trăsăturile generale ale lumii TV. Frecven ța crescută a vizionării acentuează un alt
fenomen:trăsăturile caracteristice ale lumii TV care apar cu o anumită regularitate -violența,

Violența televizuală în desenele animate 7
sexualitatea, magicul -indiferent de em isiune, devin ele însele un mediu de experiență.Aceste
trăsături, ca medii de valori și de experiență, un numai că devin foarte puțin perceptibile, dar în
mod inconștient sunt însușite mult mai re pede sau mai profund decât însuși mesajul principal,
care co nstituie pretextul comunicării. Prinși în acțiunea de pe micul ecran, în senzaționalul sau
dramaticul care ne surprinde permanent, ne captivează sau solicită atenția, cu discernământul
redus în mod semnificativ, n u ne dăm seama că însăși construcția în sin e a realității care ni se
prezintă, însăși modul în care se pune problema sunt vicioase sau că atmosfera respectivă ni se
insinuează în inconștient, influențâ ndu-ne modul de a gândi. Astfel , că în timp se ajunge la
cristalizarea unor sisteme de valori, a u nor principii de viață despre care un putem spune când
sau cum ni le -am format, de parcă dintotdeauna am fi gândit astfel. (Bădescu I., 2006, Drăgoi M.
A., 2010, pg 211)
Desenele animate erau cândva programele favorite ale persoanelor de diferite vârste.
Aceste desene animate și filme erau plăcute de aproape fiecare persoană. La începutul difuzării
acestor desene animate, acestea conțineau pasaje umoristice și aveau sarcina de a crea o
atmosferă distractivă pentru toate vârstele indifferent de nivelul de ed ucație. În ultimii zece ani,
industria desenelor animate a cunoscut o schimbare astronomică în ceea ce privește genul de
desene animate abordat.
Astăzi, impactul desenelor animate a câștigat un nou statut și anume cel conform căruia
desenele animate reprez intă o modalitate de a transmite mesaje publicului țintă. Din păcate presa
nu a evidențiat efectele deosebit de dăunătoare pe care desenele animate difuzate pe acest canal
de televiziune le exercită asupra copiilor.Rezultatele au indicat că există diverse variabile ce
influențează acest process precum gradul de simpatizare al personajelor, accesoriile și costumele
folosite, gradul de atractivitate fizică, vârsta, inteligența, comportamentele anti -sociale sau pro –
sociale exprimate etc. Evoluța desenelor ani mate este din păcate una îngrijorătoare întrucât de -a
lungul timpului a trecut de la desene inocente la cele violente. (Beagles& Gat, 1983, pg 130) În
prezent Cartoon Network nu mai este un post sigur pentru copii dat fiind conținut ridicat de
scenarii pen tru adulți. De pildă, eroul uneuia dintre desene pe numele său Joe Camel are efecte
negative asupra copiilor dat find faptul că acesta fumează. Astfel, dcă acum câțiva ani desenele
animate aveau menirea de a -și educa telespectatorii acum acestea se pare că îi învață cum să
devină mai violenți. cauza este transformarea acestor desene într -o adevărată industrie care din
păcate, pentru a vinde apelează la o serie de strategii de atragere a atenției copiilor

Violența televizuală în desenele animate 8
transfomrându -le mințile prin inocularea ideilor peri culoase. Din nefericre, animația s -a
transformat radical în ultimii ani făcând din ceea ce înainte era considerat ca fiind nevinovat și
fermecător care avea menirea de a -i distra pe cei mici, într -un adevărat monstru și într -o reală
problemă pentru educa ția și pentru bunăstarea emoțională a copiilor. Desenele animate au
devenit o problemă reală de a cărei gravitate este necesar să ne preocupăm. Dată fiind puternica
afiliere față de personajele supranaturale, foarte mulți dintre copii pot suferi este cazul să ne
gândim câți copii mai pot asuma acest risc sub pretextul distracției. În present programele și
desenele animate joacă un rol vital în creșterea profitului companiilor de profil prin intermediul
acestora promovându -se și jucării așadar desenele anima te sunt o sursă de advertisement pentru
corporații. (Cherney& London, pg 157)
Vizionarea desenelor animate afectează atitudinea și comportamentul copiilor,
modalitatea de a vedea lumea respective ceea ce le place și ceea ce nu le place. De asemenea
exercit ă un deosebit effect asupra limbajului și asupra modului de a se îmbrăca și de a mânca.
(Meyers &Syephen,2002, pg. 439) Desene animate conțin violență în mare parte. În acest sens,
un studiu realizat de către Potter și Warren (1998 apud Josephso n,2005 , pg 5) a evidențiat faptul
că acest post de televiziune are mai curând un conținut violent în cadrul desenelor difuzate într -o
mai mare măsură decât comedii și jocuri pentru copii. Drept urmare, copii sunt mult mai expuși
violenței în momentul în care îl vizi onează decât dacă ar viziona orice alt material de la oricare
alt post de televiziune în prime time respective între orele 8p.m. și 11 p.m.În plus, desenele
animate sunt cauza modelării falselor concepții cu privire la lume acestea având un caracter
hipno tic creând în timp viciul vizionării obsesive la televizor.
De asemenea cal itățile fizice ale copiilor sunt limitate din cauza faptului că aceștia dedică
extreme de mult timp vizionării desenelor animate. Dat fiind faptul că vizionarea de desene
animate r eprezintă activitatea favorită a copiilor în timpul lor liber astfel încât, de cele mai multe
ori aceștia prefer să se uite la desene animate decât să facă activități fizice. (Hassan &
Daniyal,2005, pg 9)
Violența de limbaj apare în toate tipurile de desen e animate și constă în expresii și
cuvinte pe care adulții, se feresc în mod normal să le adreseze odraslelor lor. „Un Monstru de
teapa mea.. ―, „Mult stimată Putoare…― Sunt personajele unor interminabile seriale pe care
copiii le vizionează seara, diminea ța, sau în timpul zilei.

Violența televizuală în desenele animate 9
Palierul violenței lingvistice este prin urmare, relativ redus, restrâns la o gamă de
apelative referitoare la lipsa de inteligență: „prost‖, „prostovan‖, „prostănac‖, „idiot‖, „cretin‖,
„netot‖, „tâmpit‖, „tembel‖, „dement‖ și „fr aier‖, la câteva apelative care coboară în bestial, gen
„bou‖, „câine‖, „vierme‖, „larva‖, completat de expresii precum: „fund‖, „împuțit‖, „jegos‖,
„aurolac‖ . In fiecare episod din 90% din seriale exis tă cazuri de violenta imagistică . Avem din
acest punct de vedere cadre cu explozii, lupte, foc, arme ultrasofisticate, distrugeri imobiliare
care se repara pana in episodul urmator, ca totul sa poata sa inceapa de la capat. Personajele
pozitive alunga, omoara monstrii care au ucis si au distrus la randul lor . In cursul acestui proces,
numeroase personaje sunt legate, inchise, schilodite, batute, chiar torturate, fara ca in realitate sa
fie cu adevarat un pericol . (Duminica& Popescu, pg 425)

1.2. Definirea violenței televizuale
Noțiunea de violență variază în func ție de contextual în care aceasta este tratată. Ca și alte
constructe, definirea acestui concept este rezultatul unei convenții sociale provenit din negociere
de către varii forțe politice și sociale.Foarte mulți se referă la agresivitate ca fiind baza bio logică
a activității și existenței umane în tmp ce noțiunea de violență se formează pe fondul unei
atitudini cauzate de intervenția factorilor culturali.
Violența este în general definită ca fiind orice acțiune intenționată sau accidental ce
produce o dau nă psihologică sau fizică fie propriei personae fie unei alte personae, animalelor
sau obiectelor inanimate. Aceasta este definită de către Organizația Mondială de Sănătate ca
fiind utilizarea intenționată a forței fizice sau a puterii, sub forma amenintării sau a trecerii la
fapte, îndreptate fie asupra unei persoane fie asupra propriei persoane care fie înregistrează un
risc ridicat de a duce la prejudicii, moarte, rănire psihologică, deprivare sau dezvoltare deficitară.
(Huessman& Guerrra, 1997, pg. 411 )
Termenii includ orice combinație dintre cuvintele media, televiziune, film, video, radio,
muzică, jocuri pe calculator, violență, crimă, agresiune. Ideea conform căreia unii copii sunt
mai susceptivili la efectele violenței din desenele animate a creat o balanță între cele două puncte
de vedere extreme, unii dintre cercetători evidențiind rolul experiențelor sociale și de mediu

Violența televizuală în desenele animate 10
folosite în vederea explicării diferențelor individuale. Există multe publicații cu privire la
efectele violenței din mass media în special în America de Nord. Cu toate acestea, puține
cercetări au luat în considerare dovezile, atât cele de laborator cât și cele experiemntale cu privire
la efectele violenței televizate și în special a celei din desenele animate.
Williams, Zabrack și Joy (1982 apud Peters& Blumberg, 2002, pg 146) disting între
agresivitate și violența deschisă. Mai concret, aceștia caracterizează agresivitatea ca fiind un
comportament ce implică prejudicierea fie fizică fie psihologică incluzând amenințări implicite
sau explicite și comportamente nonverbal și violența ca reprezentând comportamentul agresiv
din punct de vedere fizic care cauzează prejudicii sau chiar moartea sau au pote nțialul ridicat de
a cauza aceste efecte.
Brocato et all (2010, pg. 96) definește violența media ca având un conținut ce ilustrează
încercări intenționate inițiate de către indivizi de a face rău celorlalți. aceasta se poate prezenta
fie sub forma unei acț iuni vii sau animate. Această definiție exclude violența neplauzibilă sau
reflectată în amenințări, abuzul verbal sau gesturile comice. În schimb Gerbner (1972apud
Rodrigo, 2013, pg. 157) definește violența televizuală ca fiind expresia deschisă a forței fizice
îndreptate împotriva celorlalți respectiv acțiunea îndreptată din proprie voință în vederea rănirii
sau omorârii unei persoane. Exprimarea forțelor letale trebuie să fie crediibile sau reale în
termenii simbolici ai dramei. Umorul sau violența pot fi credibibile sau reale chiar și în cazul în
care au un effect comic.

1.3. Aspecte generale ale vizionării desenelor animate
Violența în desenele animate este similară în sensul că respectivele daune sunt cauzate
personajelor.( Donnerstein& Smith,2003 , pg 152 ). Date fiind acțiunile personajelor bazate pe
fantezii , desenele animate creează o lume gri în ceea ce privește violența. de fapt, televiziunea
pentru telespectatorii adulți percep fantezia și desenele animate ca fiind violente fără a fi
înfricoșătoare s au deranjante.
Conform unui studiu realizat de către Huston și Wright (1998 apud Peters& Blumberg,
2002, pg 151), preșcolarii vizionează programele televizate de desene animate în medie 30 de

Violența televizuală în desenele animate 11
ore. Copii de 4 ani vizionează în medie de la 50 la 70 de minut e pe zi. O atenție deosebită a fost
acordată studierii dezvoltării naturii sociale și emoționale a relației dintre violența televizată și
comportamentul agresiv. Motivul de îngrijorare provine din faptul că desenele animate sunt
caracterizate printr -un niv el extrem de mare de violență având un conținut foarte agresiv.
Cercetările cu privire la violență au un lung istoric. De la teoriile clasice ale cultivării (Gerbner&
Gross,1976) până la abordările moderne ale neuroștiinței (Carnegey, Bartholow& Andersob,
2007), preocuparea față de efectele violenței media au fost permanente. Mai mult decât atât,
necesitatea practiciilor comunicării, utilizarea jocurilor video în care violența este extreme de des
întâlnită nu au făcut decât să crească preocuparea față de a ceste efecte ducând la desensibilizarea
față de violența reală. (Rodrigo, 2013, pg 163)
Argumentul că un copil având sub trei ani nu înțelege ceea ce vede, dar cu atât mai
abitir „absoarbe" violența ca pe un model incitant și chiar de succes din viața adultă este cu
siguranță adevărat. Așadar, i nfluența televiziunii apare ca fiind cea mai com plexă și cel mai
mult orientată pe antivalori.Promovarea lor nu este neapărat intenționată, vizibilitatea negativului
fiind mai mare din motive de creștere a audienței, deci din nevoia de profit comercial.
Televiziunea promovează cu prec ădere spectacularul și modele din viață reală, cu accent pe
succesul financiar mai mult decât pe cel cultural sau intelectual. (Gheorghe V., 2007, pg 26)
Modelul spectacolului violenței se extinde în toată lumea: S.U.A. exportă cu peste 30% mai
multe progra me violente decât se consumă în S.U.A. ― Violența – spuneG. Gerbner – este un
limbaj universal și atractiv care nu are nevoie de cuvinte. ‖
În acest sens, numeroase studii au evidențiat faptul că preșcolarii manifestă un
comportament agresiv după vizionarea unor personaje de desene animate angajați în
comportamente violente. (Bandura, Ross& Ross, 1963, Paik& Comstock, 1994, Potts, Huston&
Wright, 1986, Sanson&DiMuccio, 1993, Peters& Blumberg, 2002, pg 150) Aceste rezultate sunt
concordante cu teoria învățări i sociale ce postulează idea conform căreia copiii învață
comportamentul agresiv prin observarea acțiunilor celorlalți.
Conform Asociației Americane de Psihiatrie ce a examinat efectele violenței televizate
atunci când copiii se uită la conținuturi viole nte aceștia înregistrează creșteri ale atitudinilor,
valorilor și comportamentelor aggressive. De pildă, Gerbner, Morgan și Signorelli(1993 apud
Peters& Blumberg, 2002, pg 151) au examinat programele de televiziune între anii 1973 și 1993

Violența televizuală în desenele animate 12
și a descoperit f aptul că aproximativ 92% din desenele animate ce rulau în fiecare sâmbătă
dimineață conțineau forme de violență comparative cu celelalte programe difuzate la aceeași oră;
astfel, numărul mediu de scene de violență per oră era de 23 comparativ cu 5, 3 număr ul de scene
ale programelor de alt tip. Studiul Național asupra Violenței Televizate (NTVS) a evidențiat
faptul că violența televizată încurajează acest tip de comportament. NTVS a descoperit de
asemenea faptul că din 3 seriale de desene animate 2 conțin u n nivel ridicat de acte violente.
Această situație este de asemeena exacerbată de popularitatea curentă a serialelor de desene
animate japoneze numite anime (Cardcaptors, Batman, Beyond, 2009, pg 11) Acest gen este
caracterizat prin animarea acțiunii rapid e prezentând numeroase scene de violență. Unii scriitori
au evidențiat faptul că violența televizată vizionată în copilărie și adolescență favorizează
comportamentul agresiv în viitor. Concluzia este că efectele pe termen lung ale violenței
televizate exer cită mai mare influență fiind mai vizile în copilărie.
Cercetările indică faptul că personajele comice de desene animate sunt percepute de către
copii în care victimelor nu li se aduc prejudicii ca fiind mai violente și mai puțin acceptabile
decât violen ța ilustrată fără intenție comică. Date fiind aceste diferențe în conceptualizare
rămâne neclar dacă actele agressive comise de personajele de desene animate sunt într -adevăr
violente.Cu toate acestea, simpla observare a comportamentului agresiv al preșcol arilor ce
urmăresc adesea programele de televiziune nu furnizează dovezi clare legate de modul în care
copii se comportă în contextual vieții reale.
Situațiile prezentate în lumea desenelor animate poate fi specific acelei lumi și prin
urmare poate fi int erpretată complet diferit de violența specific situațiilor reale. Majoritatea
autorilor au conchis asupra faptului că natura daunelor provocate de către desenele animate poate
fi, de cele mai multe ori minoră. De pildă analiza conținutului desenului animat , Potter și Warren
(1998) a indicat faptul că violența în cadrul show -urilor de comedie este mai curând verbal decât
fizică. Posturile principale de televiziune caracterizează episoadele de desene animate ca
reflectând tema bine -rău ce are scopul de a evid enția triumful loialității și al pedepsirii
egoismului. Astfel, violența și conflictul dintre bine și rău este justificat deoarece deznodământul
este justificat de rațiunile luptei.(Peters& Blumberg, 2002) Conform lui Kirsch (2006) desenele
animate ilustre ază o serie de scene și acțiuni mai puțin serioase comparative cu scenele

Violența televizuală în desenele animate 13
prezentate în programele de televiziune pentru adulți. (Blumberg, Biertwirth& Schwartz, 2008,
pg 102)
Impresiile spontane ale copiilor pot fi adresate într -o varietate de context, c ele mai
notabile fiind cele referitoare la modul în care copiii și adulții vizionează programele împreună.
Cercetările indică faptul că vizionarea împreună cu adulții îi ajută pe copii să își îmbănătățească
percepțiile cu privire la consecințele conținutu lui programelor de desene animate și de asemenea
poate fi considerată o exelentă modalitate de instruire de către adulți prin adresarea unor întrebări
menite a evidenția motivațiile ce se ascund în spatele acțiunilor personajelor.
De asemenea, expunerile repetate la violență reprezintă cogniții violente în care
comportamentele agressive sunt nu doar învățate ci și exersate, recompensate și reînnoite. Din
cauza exersării constant duce la formarea automatizării acestor reacții și comportamente
făcându -le di nc e în ce mai rezistente la schimbare. În timp, însușirea acestor reacții și
automatizarea lor la nivel de reacție duce la formarea agresivității ca trăsătură de personalitate ce
este activată în situații pregnant. (Brocato et all, 2010, pg 99)
În urma r ealizării unui studiu în America la o universitate din Arizona s -a constatat cǎ
activitatea care ocupǎ cel mai mult timp din viața unui copil, adolescent, este nu școala, nici
activitǎțile familiale, ci absorbirea cu nesaț a circa 14 000 de ore prețioase p etrecute în fața
televizorului, timp în care acesta urmǎrește în medie 18 000 de crime și nenumǎrate ore de
violențǎ , absurd itǎți, conducere total iresponsabilǎ a mașinii etc. De asemenea, c ercetările indică
faptul că până la terminarea școlii primare un c opil va fi văzut deja în jur de 8000 de crime ș
peste 100000 de alte acte de violență. Până la adolescență aceștia vor fi văzut peste 200000 de
acte de violență televizată. Un alt studiu a relevat că există aproximativ 5 sau 6 acte de violență
televizată p e oră în prim e-time și 20 până la 25 sâmbătă la ore la care se uită copiii. (Nwankor
Iks J. ,1999, Gheorghe V., 2007, pg 44)
În țara noastră,c onform cercetării efectuate de Consil iul Național al Audiovizualului , în
programele nationale de televiziune primul loc este deținut de violența fizică urmată de cea
verbală. (Abraham -Mare,2011) Un studio realizat în în anul 2004 cu privire la reprezentarea
televizuală a violenței a avut drept scop analizarea tipologiei și contextualizării violenței precum
și a ind icatorilor ce arată frecvența acesteia. Interesul principal a fost cel de a analiza violența
ficțională respective episoadele de desene animate. Rezultatele cercetării au indicat faptul că în

Violența televizuală în desenele animate 14
cadrul unei ore de film, copiii văd 12 minute și 24 de secunde c uprinzând secvențe violente, cu
alte cuvinte o dată la 5 minute copii sunt expuși scenelor de violență. În ceea ce privește desenele
animate, situația este mult mai rea, expunerea la scenele violente fiind mult mai ridicată
respective de 66 de minute și 18 secunde pe oră. Scenele de violență într -o oră este mult mai
ridicată în desenele animate comparative cu filmele. Scenele de violență în cadrul filemlor au
loc o dată la 8 secunde în timp ce cele de desene animate o dată la 6 secunde întrucât în cadrul
desenelor animate, actele de violență sunt de scurtă durată. (Duminică& Popescu, 2008, pg 425)

1.4. Influența violenței televizate asupra copiilor. Teorii explicative.
Diverse perspective teoretice au examinat aceste efecte. Dată fiind complexitatea
influenț elor agresiunii și a multitudinii explicațiilor teoretice ale legăturii dintre expunerea la
violența media și agresivitate necesită o abordare multifactorială. Teoriile clasice ale agresiunii
au fost folosite pentru a explica efectele violenței în media M ajoritatea teoriilor se focalizează
asupra motivațiilor cu substrat neuronal sau al emoțiilor specific precum frustrarea, constructele
cognitive sau referitor la modalitatea în care agresiunea este învățată prin intermediul
observației.. De pildă, teoria î nvățării sociale susține faptul că expunerea la violența media duce
la apariția fenomenului de imitare susținând reeditarea actelor aggressive. Mai mult decât atât
modelul neo -asocierii agresivității propune faptul că media provoacă apariția ideilor aggres sive,
a sentimentelor și ale acțiunilor déjà prezente în mintea indivizilor. Teoria transferului excitării a
lui Zillman (1957 apud Peters& Blumberg, 2002, pg 146) susține faptul că vizionarea violenței
televizate și a agresiune animă indivizii în sensul transferării directe a energiilor propriei într -o
altă activitate, cel mai probabil în comportamentul nepotrivit în mediul lor social. De asemenea,
conform teoriei cognitive , importanța proceselor cognitive asupra patternurilor comportamentale
ale comporta mentului agresiv a fost recunoscut cu mulți ani în urmăîn tratarea persoanelor ce
auproblem de stăpânire a furiei. Rolul cognițiilor sociale în gândirea confruntării fizice a fost
discutată în mod deosebit.Le vom dicuta în amănunt în cele ce urmează.

Violența televizuală în desenele animate 15
1.4.1. Teor ia genetică
Una dintre cele mai importante teorii de explicare a violenței în desenele aniamate este
teoria genetic ce susține faptul că agresivitatea reprezintă rezultatul predispoziției genetice care
afectează funcționarea neurocognitivă, temperamentală, personalitatea, sexul, tulburările
affective, tulburările de comprotament, schizophrenia, tulburarea hiperactivită ții. Toate acestea
pot schimba comportamentul copilului. (Singer& Singer, 1983, pg 544)
Conform acestei perspective, efectele violenței media și cu precădere cea prezentată în
desenele animate contează numai în măsura în care un individ este predispus spre a avea un
comportament agresiv. Cercetările realizate pe grupurile vulnerabile, respective copiii și
adolescenții au indicat faptul că toți oamenii sunt afectați mai mult sau mai puțin de violența din
desenele aniamte însă aceste efecte depind de abordare a individual cognitivă precum și de
mediul social și de cel fizic. Unul dintre criteriile de bază este sexul. În acest sens, există dovezi
ce sugerează faptul că băieții sunt mai insensibili în ceea ce privește conflictele interpersonal
după expunerea la v iolența expusă în cadrul desenelor animate comparative cu fetele. (Patel,
1998, pg 331)

1.4.2. Teoria învățării sociale
O dată cu popularizarea jocurilor din anii 80 și cu sofisticarea lor începând cu anii 90,
acestea au devenit din ce în ce mai realiste, acestea având din ce în ce mai multe personaje
umane angrenate în acte de violență mai mult sau mai puțin abstract. Astf el, se pare că atât în
ceea ce privește vizionarea pasivă (uitatul la televizor sau la filme) și vizionarea interactivă
(jocurile video și jocurile pe calculator) se pare că există dovezi ale existenței unei asocieri între
vizionarea violenței media și înr egistrarea unui comportament agresiv chiar și pe termen scurt.
Din perspectivă environmentală, acestea pot fi atribuite stadiilor de dezvoltare cognitivă. Din
perspective sănătății, nu există diferențe individuale între copii.
Teoria învățării sociale( A. Bandura) continuă de asemenea argumentarea mecanismului
învățării comportamentelor agresive de la televizor. A. Bandura afirmă că mod elele de răspuns
sunt achizi ționate fie prin observarea directă a persoanelor fie prin observarea indirectă a

Violența televizuală în desenele animate 16
modelelor, pr ecum cele prezentate în mass media.Prin observarea modelelor prezentate în mas s-
media, telespectatorii înva ță comportamentele considerate ca potrivite prin faptul că acestea sunt
recomp ensate.
Teoria învățării sociale pune accentul pe importan ța observ ării și modelă rii
comportamentului,atitudinilor și reactiilor emotionale a celorlalti.Bandura crede c ă oamenii i și
însușesc atitudinile prin observarea celorlal ți, imit ând ceea ce au v ăzut.Astfel, a gresivitatea este
învățată printr -un process numit modelare comportamentală. Individul în sine nu moștenește
aceste tendințe violente ci le modelează.Copiii învață, în cea mai mare parte a cazurilor, reacțiile
violente observându -i pe ceilalti, personal sau prin intermediul mediului înconjurător și a mass –
mediei. (Josephson W., 2005 , pg 9 )Implicit, majoritatea comportamentelor umane sunt
condiționate voluntar de recompense antic ipate. (Vandewater E ., Bucham D ., Lee J ., Rudeout
V., 2005, pg 565) Acesta postulează idea conform căreia expunerea violenței televizate
determină angajarea în comportamente aggressive prin intermediul unui mecanism de învățare –
activare -aplicare . Astfel, expunerea la violența media va duce la generarea cognițiilor agressive
care ulterior vor provoca alte reacții emoționale. Copilul va folosi acele cognitiții agressive
pentru a updata structurile cunoștințelor din memorie cu privire la agresivitate și violență, acestea
incluzând scripturi cu privire la comportamentul agresiv, scheme cu potențial agresiv(ex.
Oamenii îmbrăcați în negru sunt susp ecți) Așadar, comportamentele aggressive prezintă o mai
mare tendință de a se manifesta atunci când script -urile cu privire la agresivitate sunt puse în
acțiune. Astfel, acest model stipulează că învățarea socială are loc pe parcursul interacțiunilor de
zi cu zi cu ceilalți, fie că este vorba despre persoane reale fie că este vorba despre persoane
imaginare. Fiecare episod violent pe care o persoană îl trăiește fie în viața reală fie prin
expunerea media reprezintă încă o experiență de învățare , care în tim p poate ajunge să
desensibilizeze persoana la violență țo să schimbe cunoștințele despre violență incluzând
percepțiile și așteptările unui conflict cotidian.
Albert Bandura a teoretizat c ă pe m ăsură ce copiii înainteaz ăîn vârstă, mediul înconjur ător
continu ă să le afecteze și să le modeleze comportamentul .Acela și lucru se poate spune și
despre televiziune unde filmele -și nu in ultimul r ând-desenele animate,care au un impact mare
asupra copiilor datorit ă caracterului eroic ce îl imprim ă personajelo r, ilustre ază grafic violen ța.
Deoarece agresivitatea este prezent ăîn cele mai multe emisiuni,copii care au contact mai
indelungat cu această formă de mass -media manifest ă frecvent,prin imitare, un comportament

Violența televizuală în desenele animate 17
agresiv.In experimentul cu p ăpușa Bobo copiii au fost manipulati sa r ăspunda în mod agresiv la
vizionarea filmului. (Meyers Syephen K., 2002, pg. 439) În cadrul mai multor experimente, A.
Bandura a demonstrat puternicul rol al expunerii la modelele din filme în achiziția răspunsurilor
agresive (Ban dura și colab., 1963). În cadrul acestora subiecții erau expuși modelelor agresive și
amplificării directe a comportamentelor agresive în timp ce subiecții din grupurile de control
nu.Atât subiecții din grupul de control cât și cei din grupul experiemntal au fost plasați în situații
standard pentru a vedea ce tip de comportament agresiv se întâmplă. Aceste experimente au
indicat faptul că expunerea la modelele agresive crește comportamentul agresiv în situațiile vieții
de zi cu zi.Implicațiile unor astfel d e experimente pentru televiziune sunt evidente. În timp ce
televiziunea educațională poate servi la împărtășirea cunoștințelor, atenția ar trebui acordată
valorilor sociale pozitive sau antisociale și comportamentului care ar putea rezulta din învățarea
socială. (Reports and Papers on Mass Communication,2000, pg 455).
În acest mod, A. Bandura a reusit s ă stabileasc ă un num ăr exact de etape în acest process
de modelare comportamental ă:
(1)Atentia ,incluz ând evenimentele modelate ( valen ța afectiv ă,complexitatea, valoarea
funcțional ă) și caracteristicile observatorului(capacit ățile fizice și senzoriale, nivelul de
percepț ie);
(2)Memorarea , incluz ând codarea simbolic ă, organizarea cognitiv ă.
(3)Reproducerea :capacit ățile fizice, auto -observarea, acurate țea feedb ackului.
(4)Motivarea sau r ăsplata extern ăși provizorie .
R. Huesmann (1992 , pg 410 ) explică mecanismul învățării violenț ei din desenele ani mate
prin noțiunea că învățarea cursului potrivit al acțiunii într -o situați e implică reținerea regulilor
comportamentale sau a scripturilor prin intermediul exersării mentale. În acest model strategiile
sociale învățate prin observarea violenței televizate sunt încercate în mediul imediat apropiat.
Dacă aceste strategii sunt reco mpénsate, acestea sunt reținute și aplicate din nou. Astfel, d upă
urmărirea unui model recompensat pentru agresivitatea manifestată, observatorii auo mai mare
tendință să se comporte în acela și fel. În acest sens, s tudiile sugerează că observarea
comportamentului unui erou agresiv poate dezinhiba reac țiile agresiv

Violența televizuală în desenele animate 18
Există o serie de variabile ce mențin relația dintre televi zor și agresivitate și anume
succesul intelectual, popularitatea, identificareacu personajele TV, credința în realismul violențe i
și nivelul de fantezie cu privire la agresivitate. Variabilele input constau în variabilele persoanei
(predispozitia genetică, caracteristicile personale și atitudinea) și variabilele situaționale (mediul
violent). Aceste inputuri (variabilele personale ș i situaționale) nu influențează în mod direct
agresivitatea dar afectează starea internă prezentă a individului (gândurile, sentimentele și
senzațiile fizice) care pot fi pozitive sau negative, plăcute sau ostile. Această stare internă
afectează capacitate a de luare a deciziilor, ducând fie la acțiuni impulsive și în final la acte
agresive sau non -agresive pe parcursul unei situații sociale date.(Huesmann R. L.& Guerra
N.,1997, g 413),
Concepția conform căreia vizionarea violenței televizate influențează co piii preșcolari
este esențială pentru determinarea modului în care aceștia interpretează și învață din ceea ce văd
la televizor. Punctual de plecare este gradul în care consecințele trangresiunilor din desenele
animate diferă de cele din viața reală. Astfe l, dacă aceștia au capacitatea de a diferenția între
gradul de potrivire ale acțiunilor personajelor de desene animate cu comportamentul social
acceptat în lumea reală, acest lucru înseamnă că violența din desenele animate nu influențează
atât de mult com portamentul acestora, precum se consideră. Acest efort presupune
monitorizarea modului în care violența este utilizată pentru a rezolva conflictele interpersonale și
a mesajului comunicat telespectatorului cu privire la gradul în care violența este potriv ită
situației. De pildă, un supererou cucerește întotdeana învingându -I pe adeversarii săi prin metode
violente ce implică vătămarea fizică minimă ceea ce poate duce la formarea cogniției conform
căreia adoptarea unui comportament violent este justificat ș i totodată inconsecvent. Acest tip de
mesaj poate fi considerat o asumpție informală ce influențează modul în care copii evaluează
moralitatea unui comportament dat sau a unei acțiuni. Acest asumpții sunt bazate pe credințele
sociale ce evidențiază modul d e înțelegere a lumii precum și interacțiunile cu personajele
semnificative. Astfel, părinții și educatorii joacă un rol esențial în influențarea impresiilor
celorlalți în ceea c eprivește acțiunile violente precum și gradul de acceptabilitate morală al
modalităților de soluționare a conflictelor.
Clara și Marian (1980 apud Hassan & Daniyal,2005, pg 9) au studiat impactul desenelor
animate televizate asupra copiilor. Aceeași copii au fost observați atât de către cercetători cât și
de educatorii de la grădini ță. Rezultatele acestui studio au indicat faptul că desenele animate se

Violența televizuală în desenele animate 19
află în topul preferințelor copiilor. De asemenea, copiilor le plac foarte mult personajele
prezentate în cadrul desenelor. Educatorii consideră că desenele animate exercită un puterni c
impact asupra comportamentului la nivel de clasă în sensul că aceștia au tendința de a imita ceea
ce văd în desene respective de a reproduce comportamentele la grădiniță.
Studiul Violenței în mass media realizat de UNESCO a arătat faptul că există asemă nări
remarcabile în ceea ce privește vizionarea programelor de televiziune în peste 23 de țări. În
mediul urban dar și în cel rural, 93% dintre copiii ce frecventează școala petrec mai mult de 50%
din timpul lor uitându -se la televizor. Într -un studiu real izat în Anglia realizat pe părinți a
evidențiat faptul că 61% dintre aceștia consideră că televiziunea afectează modul în care copiii
vorbesc, se îmbracă și se comportă. Același studiiu a evidențiat faptul că 61% dintre programele
de televiziune pentru cop ii conțineau violență, doar 4% dintre ele având un conținut non -violent.
(Browne& Hamilton -Giachritsis, 2005) De asemenea, studiile meta -analitice au indicat faptul că
nivelul comportamentului agresiv și anti -social este ridicat la acei copii ce se uită de s la
programe de televiziune violente. Astfel, un lanț de 217 studii publicate și nepublicate au indicat
o asociere ridicată între expunerea la violența ilustrată în desenele animate și comportamentul
anti-social și agresiv.În acest sens, violența televiza tă ar putea fi definită luând în considerare
efectele imageriei violente asupra copiilor. De asemenea,în afara comportamentului și
obiceiurilor telespectatorului, ar trebui luat în considerație și comportamentul părinților în
monitorizarea programelor de t eleviziune. ( Josephson ,2005 , pg 16)
Wood și colab (apud Onipede, 2008, pg 13) au verificat o serie de 28 de experimente în
cadrul cărora copiii și adolescenții au fost observați având un comportament agresiv în timpul
interacțiunii sociale. Aceste două stu dii cu privire la efectele violenței televizate și a desenelor
aniamte asupra copiilor și adolescenților au înregistrat efecte de ordin mediu în ceea ce privește
violența sau comportamentul agresiv. De pildă copiii pot mima faptul că fac karate și mișcări de
judo sau pot învăța mișcări efective pentru a comite crime violente. Astfel de informații oferă o
direcție celor ce sunt déjà motivați pentru a se angaja în acte aggressive acestea crescând
frecvența în violență în cazul oamenilor motivați să facă rău alegând o metodă prezentată la
televizor.De asemenea, există dovezi ale faptului că apariția unor evenimente violente sunt
consecința copierii scenelor tv. De pildă, în Boston 4 adolescenți au violat o fetiță de 9 ani cu o
sticlă de bere, copiind o scenă s imilar ilustrată în filmul Născut Inocent . E posibil ca astfel de

Violența televizuală în desenele animate 20
evenimente să fie coincidențe însă sugerează posibilitatea apariției unor comportamente
dramatice imitate de către telespectatori.
Modelele pe care copiii le văd în programele de desene animate ca de pildă supereroii
sunt deosebit de atractivi și de agresivi în reactiile lor. NTVS a raportat faptul că , pentru toate
tipurile de programe, aproximativ o treime din din cei ce promovează violența demonstrează o
serie de calități pozitive c um ar fi luarea în considerare a nevoilor celorlalți cu care
telespectatorii s -ar putea indentifica. Pentru preșcolari, acțiunile eroilor de desene animate sunt
în mod mult mai vizibile pe micul ecran și cu prepondenrență de a fi imitate. În desenele
anim ate, acțiunile protagoniștilor au adesea efecte negative, NTVS raportând faptul că
aproximativ 70% dintre interacțiunile violente evidențiind lipsa durerii la acestea. Dintre
interacțiunile violente, 60% prezentau prejudicii nerealiste sau chiar lipsa ori cărui prejudiciu, de
asemenea, mai puțin de jumătate dintre aceste programe au înregistrat consecințe negative în
ceea ce privește interacțiunile negative. (Gheorghe, 2002, pg 125)
În cadrul unui studio, aceștia au evidențiat capacitatea de a conceptualiza transgresiunile
morale sociale ipotetice ca fiind mai serioase în viața reală și mai demne de o pedeapsă morală
decât de regulile personale. Astfel, aceștia au capacitatea de a diferenția între transgresiunile
,orale și cele social -convenționale și de sc enariile ipotetice. Înțelegerea acestui lucru poate de
asemenea contribui la medierea efectelor dintre efectele violenței din desenele animate și
propriile vieți.

1.4.3. Abordarea integrativă
Nu este clar dacă mesajul violent este învățat ca urmare a învățării comportamentelor
aggressive prezentate în desenele animate. De pildă, în majoritatea ilustrărilor de acest tip,
protagoniștii folosesc violența pentru scopuri justificabile în timp ce personajele negative se
angajează în acte violente nejustificabile. În a celași timp nu există dovezi ale faptului că
desensibilizarea față de violență duce la adoptarea unui comportament agresiv. Studiile cu privire
la acest lucru susțin faptul că excitarea facilitează comportamentul violent.

Violența televizuală în desenele animate 21
Joy et all (1986) a examinat schim bările comportamentului agresiv al copiilor după
apariția televiziunii într -un sat izolat din Canada la mijlocul anilor 70 și comparați cu alte două
orașe ce déjà aveau acces la televiziune. Patru din cinci copii din toate cele trei orașe au fost
observați bătându -se în curtea școlii. Frecvența atât a agresivității fizice cât și a celei psihice a
crescut în toate cele trei comunități însă creșterea a fost semnfiicativ mai mare în comunitățile
unde televizorul a fost un element de noutate. De pildă Centerwal l (1989 apud Felson, 1996, pg
41) a examinat relația dintre rata omuciderilor și introducerea televiziunii în trei țări: Sudul
Africii, Canada și Statele Unite. Televiziunea a apărut în Sudul Africii în anul 1975, la 25 de ani
distanță față de Canada și St atele Unite. Astfel, rata omuciderilor a crescut dramatic în Statele
Unite dar și în Canada la 15 ani după apariția televiziunii atunci când prima generație de copii ce
au avut acces la televizor au intrat în perioada adolescenței.
Acest model include dif erențele individuale, ne referim aici la trăsăturile de personalitate,
istoricul personal, genetic dar și variabilele ce au potențialul de a remedia agresivitatea precum
intervenția părinților, genul etc. Alți factori sunt cei familiali, sociali si de med iu care joacă un
rol deosebit de important în dezvoltarea comportamentului agresiv și anti -social. De pildă, cei ce
cresc într -o familie violentă sau sunt martori sau chiar victim ale violenței sunt mult mai
predispuși spre a se comporta agresiv. (Browne& Hamilton – Giachritsis, 2005) Drept urmare, în
literature de specialitate a existat o tendință de a da naștere unei abordări integrative încercându –
se transformarea lor într -un model al agresivității. Acest model este bazat pe principiile teoriei
cognitive comportamentale care explică interacțiunile dintre persoană respectiv temperamentul,
atitudinile morale și empatia față de ceilalți și mediul în care aceștia se află respective expunerea
la violență. Acest model susține faptul că răspunsul unui individ la violență este stabilit de către
interacțiunea dintre percepțiile sale cu privire la acesta respective cognițiile sale, emoțiile, trăirile
sale fizice fiind susținut și în cadrul unui studiu longitudinal ce compară efectele violenței
televizate, în speicl a a desenelor animate asupra copiilor din Finlanda și Statele Unite ce au
concluzionat faptul că există un efect bi -cauzal în cadrul căruia violența înglobează agresivitatea
iar agresivitatea înglobează violența.(Donnerstein& Smith, 2003, pg 153)
Din pers pectivă integrativă, o multitudine de factori despre care studiile au evidențiat
faptul că sunt legați de delincvență și crimă precum sărăcia, apartanența la o familie mono –
parentală, absența îngrijirii din partea părinților, inconsecvența în disciplină pr in oferirea
succesivă a pedepselor cuplate cu atitudinea blândă. Aceste caracteristici au fost de asemenea

Violența televizuală în desenele animate 22
correlate cu susceptibilitatea la imaginile de pe ecran. Mai mult decât atât, o serie de psihiatri au
raportat faptul că atât copiii de școală primar ă cât și adolescenții au fost afectați de scenele
violente în cadrul cărora erau prezentate omucideri sau scene cu puternic impact emoțional în
cadrul cărora persoanele erau molestate sexual. De pildă, Sue Bailey a investigat 40 de crime
înfăptuite de căt re adolescenți și 200 de adolescenți molestatori. Aceasta a evidențiat faptul că
vizionarea programelor de televiziune cu conținut pornografic reprezintă un element extrem de
important în adoptarea comprotamentului violent și chiar și în crimele pasionale ce implică
realizarea actelor sexual acestea luând adesea . într -adevăr, studiile indică faptul că o crimă din
patru reprezintă copia crimelor dezvăluite în mass media. (Browne& Hamilton – Giachritsis,
2005, pg 3)
De asemenea, o cercetare realizată în Amer ica de Nord a concluzionat faptul că motivele
crimelor violenței media sunt neîntemeiate. Deși există multe legături ce indică această relație,
totuși, majoriatatea studiilor par a indica existența unei corelații între cei doi factori nu o relație
de tip c auză-efect. Astfel, acesta a concluzionat faptul că dovezile efectelor unor acte criminale
sunt practice inexistente. Concluzia nu este relevantă dat fiind faptul că majoritatea studiilor nu
au măsurat în mod direct delincvența și comportamentul criminal. Într-adevăr unul din 12 studii
experimentale au identificat comportamentul criminal ca o consecință a măsurării și nu ca un
effect. Astfel, acest studio a evidențiat faptul că în casele în care exista violență, exista de
asemenea o interacțiune între orele petrecute vizionând programele de televiziune din copilărie și
crimele volente realizate în perioada adolescenței.(Grohol, 2004, pg 19) Acest studiu a indicat
rezultate consistente inclusive cu un cvasi -experiment realizat în Anglia care a raportat faptul că
efectele violenței filmelor sunt mai puternice la tinerii ce crescuseră în familiile violente.
Un studio realizat de către Friedrich & Stein(1973 apud Felson, 1996, pg 40) oferă un
exemplu al faptului că efectele generale ale expunerii la violența din desenele animate asupra
comportamentelor anti -sociale. Aceștia au descoperit faptul că acei copii de creșă expuși
desenelor animate violente au înregistrat un nivel mai ridicat al agresivității în timpul jocului
comparative cu copii expuși filmelor netre. De asemenea, cei expuși la violență au înregistrat un
nivel mai scăzut al toleranței pentru întârzierile minore, o persistență mai scăzută în sarcină
precum și un nivel mai scăzut al obedienței cu privire la regulile școlare.

Violența televizuală în desenele animate 23
Acest model sugerează faptul că indivizii ce provin din medii violente sunt cu precădere
înclinați de a avea idei distorsionate cu privire la confruntarea fizică sunt cu precădere mai
înclinați să manifeste un comportament ofensator. Pe de altă parte, acești factori ar putea duce la
formarea ideilor cu privire la confruntarea fizică. Acest model incorporează de asemenea
cercetările psihometrice ce au indicat faptul că acest ciclu comportamental ar putea fi asistat de
un temperament agresiv dar și de o serie de valori morale scăzute pr ecum și de un nivel scăzut al
empatiei. Cercetarea sugerează faptul că pe viitor este indicat să se acorde un nivel ridicat de
atenție acestor grupuri. ( Gunderson , 2006) . Anumite voci susțin faptul că cei acuzați de crimă cu
o predispoziție spre actele ant isocial nu ar trebui să aibă accesul la material violente în instituțiile
securizate. În ceea ce îi privește pe indivizii cu o predispoziție spre agresivitate, imaginile
violente nu influențează decisive adoptarea comportamentului agresiv. (Browne& Hamilto n-
Giachritsis, 2005, pg 7)

Violența televizuală în desenele animate 24

CAPITOLUL II
CONSECINȚELE VIZIONĂRII DE CĂTRE COPII A VIOLENȚEI ȘI
AGRESIUNII TELEVIZATE ASUPRA COMPORTAMENTULUI SOCIAL AL
ACESTORA

2.1. Credința copiilor în realismul violenței televizuale ilústrate în desene
animate
Un factor ce contribuie la incapacitatea de a transfera cunoștințele media la viața de zi cu
zi constau în capacitatea copiilor de a înțelege diferența dintre realitate și fantezie. Cercetătorii
au descoperit că sc enele violente sunt interpretate ca fiind reale posibilitatea lor de a fi
interepretată ca rezultatul unui comportament agresiv mai curând decât ca rezultatul unor
evenimente ce nu au legătură cu realitatea. Studiile au indicat faptul că mulți dintre copiii ce
urmăresc programele de desene animate cu regularitate, se uită la emisiuni violente și consideră
că acestea ilustr ează cu acuratețe viața reală astfel că r elația dintre violența televizată si
agresivitate este crescută la c opiii ce consideră violența c a reprezentativă pentru viața reală. De
aceea, de regulă în desenele animate sunt folosite indicii precum animațiile pentru a ajuta la
diferențierea realității de fantezie. (Gunderson, 2002, pg 3 )
Cercetările curente au evidențiat capacitatea copiilor de a detecta transgresiunile morale
precum și convențiile sociale legate de acestea. Există o percepție comun acceptată conform
căreia violența prezentată la televizor și în mod deosebit în desenele animate exercită un impact
negative asupra comportamentului copiilor. Cu toate acestea, cei mici sunt mai puțin înclinați să
pună în practică acțiunile violente văzute la televizor. Cercetările indică faptul că aceștia au un
nivel scăzut de înțelegere al conținutului programelor dar destul de sofisticat atunci când vine
vorba despre aspectul moral al acestor programe de desene animate. Capacitatea de înțelegere a
moralității desenelor violente și distincția dintre realitate și ficțiune mediază aceste efecte.

Violența televizuală în desenele animate 25
(Blumberg, Biertwirth& Schwartz, 2008, pg 105) Transgresi unile morale sau violarea regulilor
morale reprezintă încălcarea drepturilor, datoriilor sau a valorilor celorlalți. preșcolarii au
capacitatea de a identifica dar și de a face distincția dintre transgresiunile morale și
transgresiunile convențional -social e. În fapt, aceștia sunt capabili de a detecta dilemele de viață
respective de a face conexiunile cu viața reală precum și de a indentifica, diferenția și a face
inferințe cu privire la interacțiunile morale și social -convenționale prezentate sub forma de
povest
Diferența constă în modul în care violența este portretizată la televizor. Cu toate acestea,
preșcolarii nu au de cele mai multe ori capacitatea de a distinge între realitate și fantezie ceea ce
indică faptul că ceea ce aceștia văd la televizor poate fi perceput ca fiind reală. De asemenea d acă
o acțiune violentă este pe rcepută ca nerealistă e puțin probabil ca aceasta să primească pr ea
multă atenție. Cercetările au indicat faptul că posibilitatea de înțelegere a conținutului
programelor de televiziune de către copiii preșcolari este scăzută până în jurul vârstei de 8 ani.
Copiii de 4 ani au tendința mai curând de a reține firul evenimentelor decât conținutul în sine
însă de cele mai multe ori întâmpină dificultăți în identificarea și diferențierea conți nutului
central de conținutul accidental. Chiar și în jurul vârstei de 6 -7 ani aceștia pot avea dificultăți în
acest sens neînțelegând scenele instantanee și cele ce violează posibilitățile vieții reale. De
asemenea, Lagerspetz (apud Peters& Blumberg, 2002 , pg 108) au descoperit faptul că cei cu
vârsta cuprinsă între 5 și 6 ani respectiv cei ce au vârsta de 9 ani au tendința de a emite judecăți
morale cu privire la gradul bunătate respective de răutate al personajelor de desene animate.
Cercetările au evide nțiat faptul că abilitățile de gândire mroală ale copiilor sunt , în ciuda vârstei,
relative înaintate. Conform lui Roberts și Bachen (1981 apud Peters& Blumberg, 2002, pg 147)
portretizarea agresivității la televizor combinată cu mesajele aggressive din p unct de vedere
verbal sunt prea sofisticate pentru copii. Astfel, studiul realizat de către Collins, Berndt și Hess
(1974 apud Peters& Blumberg, 2002, p 148) pe copiii de grădiniță a evidențiat capacitatea
acestora de a depista consecințele negative ale pe rsonajelor aggressive dar și faptul că aceștia nu
sunt capabili să identifice motivațiile ce se ascund în spatele acelor acțiuni. Pentru înțelegerea
relațiilor dintre acțiunile sociale evidențiate la televizor și doveziloe precum motivațiile și
consecințel e acestora, aceaștia au nevoie de ajutorul adulților La vârsta de 8ani, ei au tendința de
a fi sensibili la influe nțele conținutului televiziunii, dar nu vor deveni mai agresivi dacă violența
pe care o văd este portretizată ca fiind rea, cauzatoare de sufer ință sau ca rezultat al pedepsirii.

Violența televizuală în desenele animate 26
Totuși, au tendința de a manifesta un nive l ridicat de agresivitate dacă a ceștia consideră că
aceasta reflectă viața reală, dacă se identifică cu eroul violent sau dacă se anga jează în fantezii
violente. Problema este că de cele mai multe ori p ortretizările televizate ale personajelor sunt
saliente pentru copii . La această vârstă, copiilor le este frică de portretele înfricoșătoare create de
televi zor dacă acestea par posibile și mai ales dacă circumstanțele sunt asemănăt oare cu cele din
viața reală.S -a demonstrat și că televiziunea are efe cte emoționale asupra copiilor astfel că ei pot
ajunge să privească lumea ca una înfricoșătoare și rea sau se pot aștepta ca ceilalți să apeleze la
violența fizică în vederea rezolvării conflictelor. (Josephson W .,2005 , pg 19 )
Capacitatea de a înțelege a ceea ce văd copiii la televizor poate afecta modul în care sunt
influențați de violența desenelor animate. Înțelegerea timpurire a acestor lucruri îi împiedică să
realizeze inferențe cauz ale respective să stabilească conexiuni între evenimente astfel încât,
înțelegând partea narativă, se presupune că aceștia ar trebui să înțeleagă și contextual în care
violența este prezentată. Cu toate acestea, în timp ce copii își focalizează atenția a supra
acțiunilor observabile și mai puțin asupra cauzelor interne preucum intențiile personajelor, un
studio realizat de către Van der Brock (1996 apud Blumberg, Biertwirth& Schwartz, 2008, pg
109) a evidențiat faptul că există o diferență între distinger ea conținutului programului de
conținutul periferic. Incapacitatea de a selecta partea relevantă a istoriei sau a proprietăților non –
structurale ale evenimentelor le compromite capacitatea de a incorpora comportamentele violente
ale personajelor de desene animate în cadrul propriului repertoriu comportamental. Capacitatea
copiilor de a înțelege ceea ce văd la televizor poate fi de asemenea influențată de capacitatea de a
transfera cunoștințele cu privire la ceea ce văd la televizor și ceea ce văd în viața d e zi cu zi,
diferența făcând -o capacitatea acestora de a diferenția între realitate si ficțiune. (Gunderso n,2006 ,
pg 25)
Există însă și copii ce fac diferența între realitate și ficțiune. Aceștia văd personajele cu
puteri supernaturale ca fiind fictive deo arece recunosc că activitățile lor n u sunt posible în viața
reală . În acest sens David Buckingham, director la Centrul de Studiu al Copiilor, Tinerilor și
Mass -Media dinLondra a remarcat, de pildă, că „violența factuală― (ceadin cadrul știrilor) este
cea ca re generează anxietate mai degrabă decât cea „ ficțională ―.De asemenea, pentru ca un script
comportamental agresiv să se codeze în memorie și să se men țină, trebuie să fie salient pentru
copil. Cercetările au demonstrat că acei copii ce urmăresc prográmele de desene animate cu nivel

Violența televizuală în desenele animate 27
ridicat de agresivitate văd lumea ca fiind mai rea,înfricoșătoare și mai periculoasă decât copii ce
nu le vizionează .(Holtzman W.,1981, pg 6).
Conform teoriei dezvoltării moralității, credințele cu pr ivire la moralitate sunt influențate
de către contextual în care aceste acțiuni sunt prezentate. De pildă, copiii mici evaluează viața
reală precum și transgresiunile morale negative având capacitatea de a oferi justificări
rudimentare pentru a explica tra nsgresiunile inadmisibile c ear trebui să fie pedepsite.(Blumberg,
Biertwirth& Schwartz, 2008, pg 110) Copii au capacitatea de a diferenția între tipurile de
transgresiune, inclusive cele referitoare la portretizarea desenelor animate fictive vs cele cu un
nivel ridicat de realism.. Astfel, copii pot face diferența între judecățile cu privire la acțiunile
morale asupra abilității de a distinge între efectele desenelor animate și violența televizată
respective contextul în situațiile reale de viață.
Blumberg , Biertwirth& Schwartz (2008, pg 1111) au examinat în cadrul unui studiu
realizat pe copiii de 3 -4 ani acest aspect, prezentând transgresiuni morale atât fictive cât și
realiste. Apoi copiilor li s -a cerut să indice gradul în care aceste transgresiuni meri tau pedepsirea
personajelor cu pricina respectiv cât de severă ar trebui să fie aceasta. Aceștia au perceput
daunele fizice aduse personajelor victime ca fiind mai puțin grave comparative cu cele
psihologice. Lovirea a fost percepută ca fiind mai dăunătoa re pentru ceilalți dar și demnă de
pedepsire în cazul incapacității de a o administra. De asemenea, preșcolarii au judecat
transgresiunile din desenele animate ca fiind mai dăunătoare comparative cu cele cu grad ridicat
de realism. Dat fiind faptul că dese nele animate sunt caracterizate prin expresii faciale
exaggerate, aceste caracteristici au fost inflluențate de către percepțiile copiilor ale
trangresiunilor ca fiind negative.
În ciuda gradului ridicat de realism al desenelor animate din ultimul timp, majoritatea
preșcolarilor continuă să conștientizeze faptul că desenele animate sunt doar o simulare a
evenimentelor având capacitatea de a diferenția personajele de desene animate angajate în
acțiune de personajele angajate în activități reale, din viața de zi cu zi.Motivațiile personajelor și
consecințele acțiunilor lor pot ajuta în sensul interpretării înțelegerii relațiilor dintre actele
sociale portretizate la televizor și moti vele respective consecințele acestora ) pe c are copiii aleg
să le imite.( Meyers &Syephen,2002) De pildă, Mathews et all (2005 apud (Blumberg,
Biertwirth& Schwartz, 2008, pg 441) a evidențiat existența unor dovezi neurologice ale

Violența televizuală în desenele animate 28
existenței unei legături în tre violența televizată și funcționarea cerebrală. Astfel, copiii non –
agresivi expuși la un nivel ridicat de violență televizată au înregistrat o activitate redusă la
nivelul funcționării cortexului frontal, partea din creier responsabilă cu auto -controlul și atenția.
Aceste măsuări au fost realizate imediat după expunerea la violența media.( Holtzman,1981, pg
9), Cu toate acestea, întrebarea cea mai improtantă se referă la durata impactului la violența
televizată pe termen îndelungat, în special în cazul ac elor copii capabili de a percepe violența din
desenele animate ca fiind fictivă și imorală.

2.2. Rolul modelelelor și al identificării cu eroii de desene animate în dezvoltarea
comportamentelor agresive ale copiilor
Identificare a cu personejele de desene aniamte televizate este un factor deosebit de
important în adoptarea comportamentelor agresive . Școala primară este considerată o perioadă
critică în ceea ce privește pericolul însușirii acestor modele . La această vârstă copiii dezvoltă
capacită țile cognitive și de atenție în vederea urmării graficii continue pentru a face inferențe
despre conținutul implicit și pentru a recunoaște motivațiile și consecințele acțiunilor asupra
personajelor. (Nwankor,1999, pg 2 ).
Aventura și tensiunea îi atrag pe c opii, astfel că există un mare risc ca cei mici să fie
afectați de violența emanată din unele desene animate mai ales dacă violența este promovată de
eroul simpatic, cu care elevul se identifică. Astfel, c opiii își însușesc comportamentul agresiv din
cauza a ceea ce văd la televizor, acesta numǎrându -se printre factorii cu influențǎ nefastǎ asupra
comportamentului lor, prin prezentarea diferitelor situații de agresivitate la orele de maximǎ
audiențǎ. Astfel, o bservarea comportamentului unui erou agresiv poate dezinhiba reacțiile
agresive. Copi ii ce se văd sim ilari personajelor de la televiz or au tendința de a fi influența ți de
scripturile agresive pe care le observă, mai ales în cazul băieților. În același timp copiii agresivi
au tendința de a se identifica cu personajele agresive iar ce i care se identifică mai mult cu
personajele agresive se comportă mai agresiv. (Huesmann R. L. & Guerra N.,1997, pg 412),
Violența poate fi utilizată pentru o varietat e de motive în televiziune, u nele p utând fi
justif icate în timp ce altele n u. În același timp este vorba și de modul în care este ilustrată
violența. Într -un studiu s -a demonstrat că programul violent numit Power rangers era perceput ca
ilustrând o agresivitate corectă din punct de vedere moral. De exemplu un ero u se poate angaja

Violența televizuală în desenele animate 29
într-o serie de compor tamente violente împotriva unui personaj negat iv pentru a salva lumea.
Umorul reprezintă un alt factor ce poate fi folosit în multe feluri în emisiunile violente ca de
pildă relatarea unei glume înaintea, în timpul s au după uciderea unei victime nevinovate , ceea ce
duce la portretizarea violenței ca o modă absurdă. (Josephson W . 2005 , pg 25 )

2.3. Efectele imediate ale violenței televizate
Dovezile refe ritoare la efectele violențeidin desenele animate sunt destul de însemnate,
vizionarea și preferința pentru televiz iunea violentă fiind legate de atitudinile, valorile și
comportamentele agresive . În ceea ce privește efectele pe termen scurt ale violenței , în 22 de
studii care au în vedere efectele viole nței televizate asupra comportamentului copiilor , s-a stabilit
că între 5% și 15% din violența reală este cauzată de influența televizată .(Comstock, 1986,
Strasburger, 1990) De pildă, c opiii de clasele I și a II – a au tendința de a rejuca conținutul
desenel or animate în joacă imediat după vizionare, mai ales dacă au jucării care să aibă legătură
cu acestea.Cei de 8 ani ce urmăresc astfel de desene au fantezi violente la vârsta de 10 ani.Copiii
ce crează fantezii violente și care se identifică cu eroi violenț i prezintă un risc crescut de a fi
afectați de violența televizată.
Un alt studiu (Liebert, Bacon, 1972) a investigat dorința copiilor de a –l deranja pe un alt
copil după ce au urmărit desene animate cu conținut violent. Băieții și fetele erau în două gru pe
de vârstă: 5 -6 și 8 -9 ani. După vizionare copiii au fost duși într -un loc în care fiecare putea
facilita sau deranja jocul unui copil aflat într -o cameră alăturată. Concluzia a fost că cei ce au
urmărit programul cu conținut violent au manifestat o tend ință mai accentuată de a -l deranja pe
un alt copil. ( Wilson B. ,2005, pg 8).
A.Stein, I. Friedrich de la Universit atea din Pennsylvania au studiat efectul expunerii
preșcolarilor la o ‖diet ă‖ constând în vizionarea programelor de desene animate cu înalt c onținut
anti-social, pro -social respect iv neutre ce au indicat faptul că acei copii ce au vizionat programe
antisociale au devenit mai agresivi. R.Liebert și R.Baron au concluzionat că cei ce vizionaseră
programe agresive manifestau o mai mare tendință de a face rău persoanelor apropiate și de a se
juca cu puști și alte jucări agresive decât cei ce nu văzuseră astfel de emisiuni. De asemenea,
câteva studii au demonstrat că o expunere la un desen animat agresiv duce la o sporire a

Violența televizuală în desenele animate 30
comportamentului agresiv. H apkevitz și Roden au constatat că băieții carea au văzut desene
animate violente un păreau dornici să -și împartă jucăriile cu ceilalți, spre deosebire de cei care nu
văzuseră desene animate agresive. ( Community Development Committee Parliament of Victoria ,
1997 , pg 124 ).

2.4. Efectele pe termen lung ale televiziunii. Contribuția violenței televizate la
adoptarea violenței în lumea reală
În afara efectelor imediate, c ercetările psihologice au ar ătat că violența televizată are
numeroase efecte pe termen lung asupra comportamentului copiilor de diferite vârste. Acestea
includ i mitarea violenței văzute la televi zor, reducerea inhibițiilor împotriva adoptării unui
comportament agresiv, înlocuirea activităților educative ca de pild ă socializare a cu alți copi i sau
cu adulți care ar avea efecte educative asupra acestora.
În ceea ce privește analizarea diferențelor dintre efectele pe termen lung ale expunerii la
scenele media violente indică o descreștere a comportamentelor prosociale respective o creștere a
agitației psihologice precum și a o creștere a gândurilor, sentimentelor aggressive precum și a
comportamentelor aggressive. Multi cercetători sunt de părere că prin mesajele violente ,
desenele animate constituie o sursă destimulare a agresivității și a co mportamentelor violente .
Acest lucru se întâmplă din varii motive. Copiii sunt puternic stimulați de imaginile care se
perindă cu repeziciune la TV, dezgomotul și agitația permanentă a personajelor din desene
animate, încât s -au obișnuit să fiestimulați vi zual și auditiv din afară de stimuli puternici. Astfel,
expunerea frecventă la violență poate induce laelevi o insensibilitate la violență, iar aceasta
insensibilitate favorizează, inevitabil, creștereaagresivității. În același timp , consumul de violență
poate duce la o dependență ce determină eleviisă caute aceste programe. (Gheorghe V., 2007, pg
134)
De pildă, un studiu ce a utilizat procedure meta -analitice a concluzionat faptul că
expunerea scurtă la programele de televiziune cu conținut violent influen țează în mod negative
copiii în sensul angajării în comportamentele aggressive. Ceea ce este în mod deosebit
îngrijorător este relația pozitivă înregistrată între expunerea la materiale media violente și
creșterea comportamentelor aggressive pe termen lung . (Brocato, Gentile, Laczniak, Maier&
Mindy Ji -Song, 2010, pg 101) În acest sens, un studiu realizat de către U.S. Surgeon General a

Violența televizuală în desenele animate 31
concluzionat faptul că expunerea la violența televizată are efecte cumulative ducând la formarea
în timp a trăsăturilor de personalitate aggressive. Această concluzie este bazată pe faptul că
această cercetare a demonstrat faptul că expunerea repetată la violența televizată influențează
dobândirea structurilor referitoare la agresiune care în schimb îmbogățesc cunoștințele ref eritoare
la agresivitate acționând asupra trăsăturilor de personalitate. Astfel, chiar dacă trăsăturile de
personalitate sunt influențate de mulți alți factori precum cei genetici, influența parentală, acest
raport evidențiază existența unui cerc vicios de terminând vizionarea de programe ce mențin
aceste trăsături. Studiile longitudinal au evidențiat de asemenea că expunerea timpurie la
violența media poate duce la adoptarea comportamentelor aggressive pe o perioadă îndelungată
de timp.
Kremar& Hight (200 7 apud (Blumberg, Biertwirth& Schwartz, 2008, pg 102) a descoperit
faptul că preșcolarii care au vizionat acțiunile realizate de către un super -erou au anticipat un
final mai agresiv al acestora comparative cu cei ce au vizionat un desen animat neutru. Ace ste
rezultate au determinat concluzionarea faptului că o schemă sau o cogniție agresivă poate fi
activată în urma vizionării acțiunilor aggresive. Conform Fundație familiale Kaiser examinarea
copiilor a indicat, din interviurile luate părinților faptul că după vizionarea unor desene animate
considerate ca fiind aggressive, aproximativ 68% dintre aceștia au imitate personajele vizionate.
În ce m ăsură este copilul influențat de înfățișarea violenței la televizor, o evidențiază
F.S.Anderson, care pe parcursul a 20 de ani a realizat o serie de studii care investigau
influența violenței TV asupra tendințelor către agresiune în rândul copiilor. Aproximativ trei
sferturi din studii arătau că există o asociere între violență TV și agr esivitatea copiilor, 20% au
arătat că rezultatele nu sunt concludente iar 3% au tras concluzia că urmărirea programelor de
televiziune diminuează practic agresivitatea.
Robinson și Bachman (1987) au găsit o relație între numărul orelor în care au fost urmăr ite
programe TV cu conținut violent și declarațiile făcute de adolescenți privind prop ria implicare în
comportamentul agresiv sau antisocial , iar G. Comstock a examinat în anul 1990 nu mai puțin
de 216 anchete asupra relației televiziune -violență care au arătat că adolescenții supuși continuu
la violența TV se comportă în mod agresiv datorită faptului că se identifică cu personajele
violente.
Dr. Franck Brady evidențiază faptul că expunerea la stimuli agresivi mărește starea
emoțională a individului, care , la rându -i crește probabilitatea comportamentului agresiv. Astfel

Violența televizuală în desenele animate 32
tinerii pot ajunge să creadă ca violența este singurul mijloc de rezolvare a conflictului. În aceeași
ordine de idei Centerwall (1981) demonstrează că expunerea pe termen lung la violența
televizuală este un factor care cauzează aproape jumătate din omucideri în S.U.A.; astfel, circa
10000 de omoruri ar putea fi prevenite anual dacă televiziunea ar transmite emisiuni cu mai
puțină violență. Examinând rata omorurilor și a furturilor înfăptu ite de albi în America, Canada
și Africa de Sud, Centerwall a descoperit că, după aproximativ 15 ani de la introducerea
televiziunii în America și Canada, se poate constata dublarea omuciderilor și a furturilor. În
aceeași perioadă, în Africa de Sud, unde televizorul a fost introdus mult mai târziu (în 1973), în
rândul populației albe de aceeași condiție socio -culturală și economică, rata s -a menținut aproape
constantă.( Donnerstein E .& Smith S ., 2003, pg 151) Fenomenul a fost constatat mai târziu și în
alte țări din Occident. Creșterea numărului crimelor comise de copii în S.U.A., între 1984 și
1992, de la 987 la 2300, este un fenomen pe care cercetătorii îl găsesc într -o strânsă corelație cu
violența prezentată în desenele aniamte. Există nenumărate cazuri în care copiii ucid fără un
mobil serios sau lipsiți complet de motivație, sub influența unor scenarii mentale preluate de pe
micul ecran.Efectele pe termen lung ale violenței TV au fost studiate și de Lefkovitz și colab
(1972) prin umărirea comportamentu lui unui grup de copii pe o perioadă de 10 ani. Rezultatele
indicau că preferința pentru violența televizată la vârsta de 8 ani era într -o strânsă relație cauzală
cu agresivitatea la vârsta de 18 ani. Așadar, preferința timpurie pentru prográmele de televi ziune
și alte mijloce violente este un factor generator al comportamentului agresiv și antisocial când
copilul devine matur. ( Huesmann & Guerra,1997, pg 416)

2.5. Influența programelor de televiziune pentru copii asupra procesului de
învățare.
Pentru co pil, televiziunea nu este informare, ci sursă de narațiuni. Copilul crește în
telecultură, iar „narațiunile‖ care i se oferă (de fapt un univers simbolic, de mituri, povești,
idealuri, imagini -șoc, o lume a adulților neastâmpărați, cu grozăvii, eroism și e rotism, faimă,
bogăție și întrecere) iau locul cărților cu povești cu un univers simbolic potrivit mediului cognitiv
al copilăriei, cu un conținut moralizator necesar vârstei, sau diapozitivelor, jocurilor între ceilalți

Violența televizuală în desenele animate 33
copii. (Drăgoi M. A., 2010, pg 2 )U nii autori au concluzionat că doar p reșcolarii care urmăresc
programe de televiziune violente sau distractive tind să aiba note mai mici și să se descurce mai
greu la școala ca adolescenți. Spre deosebire de aceștia, p reșcolarii care urmăresc programe
educ aționale la televizor tind să aibă o dezvoltare academică mai înaltă ca adolescenți – cu note
mai mari, citesc mai multe cărti și sunt mai creativi. Aceștia adaugă că p reșcolarii au și beneficii
imediate prin urmărirea limitată a programelor educative la t elevizor, prezentând dezvoltarea
vocabularului, a calculelor și a atenției la școală. Programele educaționale la televizor, limitate ca
durată, continuă să fie benefice pentru copiii de vârstă școlară. (Community Development
Committee Parliament of Victoria , 1997 , pg 114 ).
Sartori G. (2005) considera că ”problema constă în faptul că un copil este asemenea unui
burete care absoarbe și înregistrează fără discernământ tot ce vede. Și, din cealaltă perspectivă,
copilul format de vedere se mărginește la a fi un om care nu citește și deci, de cele mai multe ori,
un ramolit de ecran înrobit pe viață de videogames”. (pg. 81) Acesta consideră că televiziunea și
centrarea pe imagine afectează capacitatea de abstractizare, de conceptualizare a copilului.
Cultura scrisă în schimb , chiar și o banală carte de povești, implică o desfășurare logică a
acțiunii, o coerență a discursului, o construcție consecutivă a narațiunii, oricât de „lin iară‖ ar fi
ea. Imaginile în schimb suspendă această coerență lineară, discursivă, logic ă. Pe de altă parte
deficiențele încep să devină vizibile destul de târziu, abia după clasa a III -a, când procesul de
învățare solicită prezența unor abilități deordin superior. În cazul în care copiii nu sunt puși să
facă nimic, fiind permanent protejați, și când nu se iau în considerare dificultățile întâmpinate de
aceștia în procesul de învățământ, în citit, în scriere, în folosirea limbii, atunci incapacitățile lor
mentale vor trece neobservate, putându -se conserva și extinde în mod necontrolat. Astfel că, în
timp ce părinții se arată mulțumiți de proprii copii, care par foarte avansați în mentalitate pentru
vârsta lor, educația lor mediatică le periclitează în mod grav mintea, marcându -i pentru întreaga
viață. În carte a sa, Amusing ourselves to death , N. Postman demonstrează faptul că televizorul
este departe de a fi un bun educator. El citează concluziile obținute de G.Compstock și colab.
Aceștia au trecut în revistă 2800 de studii care tratau problema influenței TV asupra
comportamentului, cu referiri în procesele cognitive. Studiile arată că televizorul nu este un
mijloc potrivit pentru învățare deoarece oamenii rețin de la televizor mult mai puține informații
decât în urma lecturii. (Grohol, 2004, pg 25)

Violența televizuală în desenele animate 34
Pe de altă parte, e chipa lui Stauffer, analizând răspunsurile elevilor după urmărirea unui
program de știri transmis prin TV, radio sau prin scris,a găsit o creștere semnificativă a
răspunsurilor corecte la întrebările puse în cazul celor care primiseră informația prin
lectură.Stern raportează că 51% di ntre telespectatorii investigați nu puteau să -și amintească nici
măcar un singur titlu de știre dintr -un întreg program informativ urmărit la televizor doar cu
câteva minute înainte. Wilson a constatat că un telespectator obișnuit reține cel mult 20% din
informațiile oferite de o emisiune de știri pe un post obișnu it de televiziune.(Gheorghe 2007, pg
99) Încă din anii `70 , în America s -a constituit o comisie de cercetători și specialiști în domeniul
educației și al mediei pentru a crea un program de televi ziune adaptat funcției educative. Sesame
street este numele programului destinat, în principal copiilor preșcolari, dar care a fost urmărit cu
interes de copiii americani de toate vârstele. În ceea ce privește cercet ărilerealizate cu privire la
efectele pr ogramului Sesame Street , părerile sunt împărțite
Evaluările au evidențiat dovezi solide ale faptului că cei mici pot dobîndi cunoștințe și
tehnici cognitive urmărind emisiuni de televiziune educative. Copiii careau fost încurajați să
urmărească Sesame Str eet au obținut capacități de a cit i și de a număra la fel ca și alte capacități
considerate importante pentru școală. (Holtzman& Guerra, 2007, pg 8) De asemenea, cei cu
vârsta cuprinsă între 3 și 5 ani care urmăreau des emisiunea au înregistrat o îmbunătăți re a
vocabularului comparativ cu cei ce nu o urmăreau frecvent . (Robertson J., (1995 , pg 13 ) Studiul
Topeka, realizat în anii 80 a evidențiat faptul că vizionarea programelor informative de către
copii contribuie ladezvoltarea capacităților intelectuale ale copiilor. O altă investigație, Early
Window Project , a măsurat nivelul de pregătire pentru școală, cunoștințele în ceea ce privește
număratul , scrisul și vocabularul. Și de această dată c ând performanța a fost analizată în relație
cu vizionarea emisiunii Sesame Street, telespectatorii au obținut scoruri mai ridic ate decât copiii
care urmăreau emisiunea. (Singer J.& Singer D., 1983 , pg 455) Spre deosebire de aceștia, copiii
ce urmăreau emisiu ni fără profil educativ aveau capacități scăzute de a citi precum și nivel scăzut
al atenției. În studiul Topeka, copiii de 5 ani ce fuseseră expuși la numeroase emisiuni de
divertisment au înregistrat capacități sărace de a citi comparativ cu cei ce nu ur măreau des as tfel
de emisiuni. De asemenea s -a înregistrat o corelație directă între timpul petrecut pentru cititul
cărților și timpul petrecut vizionând prográmele educaționale. Aceasta sugerează că beneficiul
televiziuni educaționale poate fi îmbunătățit prin experiența media.

Violența televizuală în desenele animate 35

2.6. Rolul pozitiv a l televizualului în dezvoltarea psiho -morală a copilului
În ciuda multitudinii de studii care evidențiază efectele negative ale televiziunii, există voci
contrare referitoare la existența unor dovezi concludente ale efectelor TV asupra manifestării
violenței, cauzate de dovedirea unei cauze directe, care să izol eze efectele televiziunii asupra
manifestării violenței respectiv excluderea influențelor de natură psihologică, economică și de
mediu. Există într -adevăr o nevoie clară a reducerii nivelului violenței televizate. În același timp
este la fel de importantă încurajarea producătorilor de a modifică procentul de emisiuni în
favoarea celor cu conținut social pozitiv .
Există tendința în media de a concentra toate aspectele negative ale televiziunii și de a
neglija faptul că aceasta poate fi utilizată de asemenea în sens constructiv.
S-au făcut studii care au semnalat că expunerea la conținut violent televizat îi determină pe
copii să imite și să devină mai antisociali sau „ violenți ―. Urmare a cercetarilor sale, Buckingham
consideră această concluzie cel puțin inad ecvată. Copiii imită ceea ce văd la televizor, așa cum
imită ceea ce observă la părinții lor, la prietenii lor, la personajele din cărți etc. Mai mult, Guy
Cumberbatch, alt cercetător care a urmărit comportamentul copiilor atunci când se uită la
televizor, a constatat că privitorul poate învăța de la televizor cum să realizeze diverse acte, dar
ca să le pună în practică are nevoie de motivație. Așadar, bariera care ne oprește să comitem acte
de violență este mai degrabă motivațională decât bazată pe cunoști nțele pe care le putem obține
și prin intermediul televizorului. (Holtzman W.,1981),
Programele precum Sesame Street au avut ca scop învățarea abilităților cognitive în
vederea încuraării comportamentelor valorizate social. Multe cercetări au fost realizate având ca
obiectiv al cercetării achiziția comportamentelor sociale pozitive. Relevant este studiul condus de
Stein și Friedrich(1972) pentru proiectul ‖SurgeonGeneral ‖. Concluziile lor sunt că imitarea
adulților sau a modelelor apropiate au fost demonstrate pentru comportamentele afective:
ajutarea unui alt copil, altruismul, împărțierea, stabilirea standardelor rid icate în vederea
premierii, renunțarea la recompense în favoarea obținerii performanței colegului., niveluri
mature de gândire morală, depășirea temerilor. Au fost investigați 97 de preșcolari dintre care
unii vizionau programe antisociale, alții prosociale iar alții neutre, timp de patru săptămâni.

Violența televizuală în desenele animate 36
Programele antisociale făceau parte din desene animate cu Batman și Superman, cele prosociale
din filmul ,, Vecinii domnului Roger ‖, iarcele neutre conțineau imagini care nu erau nici violente
nici prosociale. Obs ervările aveau loc încadru social și se notau toate formele de comportament
prosocial (ajutor, cooperare, împărțirealucrurilor), precum și de comportament antisocial (ceartă,
stricarea jucăriilor, pedepsirea). (Community Development Committee Parliament of
Victoria ,1997 , pg 121 ).
Rezultatele au arătat că acei copii care au vizionat desenele cu Batman și Superman au
devenit șimai agresivi, iar cei care au vizionat programele prosociale – Vecinii domnului Roger –
au fostmai cooperanți și mai puțin agresivi. Stein și Friedrich au descoperit următoarele teme ale
scenariilor acestui program: cooperare, simpatie, împărtășire, afecțiune, prietenie, înțelegerea
sentimentelor celorlați, verbalizarea propriilor sentimente, conștientizarea faotului că simpla
dorire a u nui lucru nu determină obținerea lui, valorizarea unei persoane pentru calitățile sale
interioare mia curând decât pentru cele exterioare. Popularita tea programelor sugerează faptul că
programele educaționale și cu mesaj social pozitiv și cele de divertisment nu sunt mututal
exclusive.Televizorul este un instrument pe care adulții pot și ar trebui să îl folosească cu atenție.
Acest lucru implică faptul că profesorii, familia și rudele trebuie să iși asume rolul important pe
care îl au în dezvoltarea copilului, în mod special în ceea ce privește inserarea valorilor spirituale
și morale și în oferirea ajutorului.
Televiziunea nu este nici bună nici rea, efectele sale și valoarea sa depind de tipurile de
programe și de modul în care sunt folosite de cătretelespectatori. Din acesp punct de vedere,
uitatul la televizor nu este inerent pasiv. Copiii sunt activi din pu nct de vedere cognitiv în timp
ce se uită la televizor; aceștia fac alegeri în legătură cu momentul în care să se uite la televizor și
la ce anume în funcție de capacitatea lor de înțelegere și de interese.

PARTEA PRACTICĂ

CAPITOLUL III

Violența televizuală în desenele animate 37
DEMERS INVESTIG ATIV

1. Problema de cercetare
Care est e influența pe care violența reprezentată în desenele animate o exercită asupra
perormanței școlare și asupra comportamentului pro -social al școlarului mic?
Obiectivul general al acestei cercetări este studierea influen ței violenței televizualului
ilsutrate în programele speciale pentru copii asupra dezvoltării intelectuale și psiho -sociale a
școlarilor mici. Unul dintre obiectivele studiului nostru este de a investiga influen ța frecven ței
vizionării programelor TV pentru copii asupra performanței școlare a școlarilor mici.
De asemenea acest studiu î și propune să studieze legătura directă dintre cogni țiile copiilor
despre gradul de adecvare al comportamentelor lor și modul în care vizionarea programelor
TVpentru copii modulează opera țiile de procesare a informa țiilor ce culminează cu
comportamentul acestora , precum și dacă există diferen țele de gen în ceea ce prive ște
preferin țele pentru desenele animate cu grade diferite de violen ță.
Nu în ultimul rând am dorit să inves tigăm și dacă vizionarea programelor TV exercită o
influen ță asupra timpului dedicat studiului și realizării temelor, vizând posibila legătură dintre
numărul de ore dedicate studiului și numărul de ore dedicate vizionării programelor TV.

2. Variabilele cercetării
VARIABILE INDEPENDENTE
1.Genul:
1.1. Feminin
1.2. Masculin
2. Postul de desene animate preferat
2.1.Jetix

Violența televizuală în desenele animate 38
2.2. Cartoon Network
2.3. Minimax
2.4. Boomerang
3. Timpul acordat vizionării programelor TV
3.1. mai puțin de o oră
3.2. o oră
3.3. între 1 și 3 ore
3.4. între 3 și 5 ore
3.5. peste 5 ore
VARIABILELE DEPENDENTE
Credințele normative despre agresivitate
Timpul acordat studiului

3. Metodologia cercetării
3.1. Lotul investigat
Studiul a fost realizat pe copiii de clasa a IV -a ai Școlii Generale ‖Alexandru cel Bun‖ din
județul Iași.
Participanții au fost selectați printr -un proces de recrutare bazat pe dorința acestora de a
participa precum și pe acceptarea părinților copiilor d e a răspunde la trei întrebări referitoare la
timpul de ore acordat de către copii vizionării programelor TV pentru copii, timpul acordat
realizării temelor respectiv postul de desene animate cel mai frecvent vizionat de către copii.

Violența televizuală în desenele animate 39
Aceștia au fost selec tați în loturile experimentale în func ție de variabilele ‖gen‖și ‖an de
studiu‖ De asemenea o condiție obligatorie pentru participarea la studiu presupunea că subiecții
să aibă minimum un televizor acasă.
Permisiunea părinților de a participa a fost obțin ută prin trimiterea prin intermediul copiilor
a consimțământului scris.
Prin această metodă am reușit să obținem o rată de permisiune de circa 85%. Inițial lotul a
fost alcătuit din 300 de subiecți, 18 au fost eliminați din cauza faptului că nu au comple tat în
totalitate sarcinile.
De asemenea 82 au fost eliminați în vederea controlării variabilei „postul de televiziune‖.
În acest sens menționăm faptul că pentru investigațiile propuse a fost necesară echivalarea
subiecților în funcție de variabila „post ul de desene animate vizionat‖ astfel încât în studiul
curent să avem un număr egal de subiecți de gen masculin și feminin ce vizionează posturile de
televiziune „Jetix‖, „Cartoon Network‖, „Boomerang‖ și „Minimax‖. Aceasta s -a realizat pe
baza completării de către părinți a Chestionarului timpului liber. De asemenea menționăm faptul
că am realizat echivalarea în funcție de această variabilă dar și în funcție de gen pentru a evita ca
rezultatele să fie influențate de aceasta.
Pentru a realiza echivalarea su biecților și în funcție de variabila „frecvența vizionării
programelor TV‖ am purces și în acest caz la eliminarea de subiecți respectiv la egalarea
acestora în funcție de cele 5 grade de intensitate ale variabilei „timpul dedicat vizionării
programelor T V‖, astfel încât a fost necesară eliminarea a 80 de subiecți.
Eșantionul final a fost alcătuit din 1 20 de subiec ți de gen masculin și feminin ( Tabelul 1)
cu vârsta cuprinsă între 9 și 10 ani cu media de vârstă 9,85 ( Tabelul 2) , egalați în ceea ce
priveș te variabila „postul de televiziune preferat‖ (Tabelul 3 ) și „timpul dedicat vizionării
programelor TV‖(Tabelul 4 ).
Motivul alegerii acestei vârste a fost că,în conformitate cu cercetările lui Huessman, copiii
devin relativ stabili cu privire la credinț ele despre agresivitate începând cu vârsta de 8 -9 ani dar
și deoarece pentru copii de vârstă mai mică participarea la o cercetare ar fi fost mult mai dificilă.

Violența televizuală în desenele animate 40

gen

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid feminin 60 50,0 50,0 50,0
masculin 60 50,0 50,0 100,0
Total 120 100,0 100,0

Tabelul 1 -Ilustrarea lotului de subiecți în funcție de variabila ”gen”

Figura nr. 1 – Ilustrarea lotului de subiecți în funcție de variabila ”gen”

Violența televizuală în desenele animate 41

varsta

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid 9 18 15,0 15,0 15,0
10 102 85,0 85,0 100,0
Total 120 100,0 100,0

Tabelul 2 – Ilustrarea lotului de subiecți în funcție de variabila ”vârstă”

Figura nr. 2 – Ilustrarea lotului de subiecți în funcție de variabila ”vârstă”

Violența televizuală în desenele animate 42

gen * postdesene Crosstabulation
Count
postdesene
Total Minimax Boomerang Cartoon Network Jetix
gen feminin 15 15 15 15 60
masculin 15 15 15 15 60
Total 30 30 30 30 120

Tabelul nr. 3 – Ilustrarea lotului de subiecți în funcție de variabilele „gen” și „postul de
desene animate preferat”

nroretv

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid mai putin de o ora 24 20,0 20,0 20,0
o ora 24 20,0 20,0 40,0
intre 1 si 3 ore 24 20,0 20,0 60,0
intre 3 si 5 ore 24 20,0 20,0 80,0
peste 5 ore 24 20,0 20,0 100,0
Total 120 100,0 100,0

Tabelul nr. 4 – Ilustrarea lotului de subiecți în funcție de variabila „timpul acordat
vizionării programelor TV”

Obținerea consim țământu lui
Pentru a ob ține consim țământul de a realiz a cercetarea s -au făcut două cerer i, una către
directorul instituției școlare și una către părinții copiilor .Cererile au fost însoțite de o scrisoare
constând în explicarea pe scurt a scopului studiului, descrierea procedurilor, riscurile asociate

Violența televizuală în desenele animate 43
studiului, beneficiile realizării studiului, persoanele de contact, contractul de confiden țialitate și
realizarea voluntară a studiului.
Cercetarea a fost realizată în urma ob ținerii consim țământului din partea directorului școlii
și din partea părinților .

3.2. Instrumentele utilizate

3.2.1. Performanța școlară a elevilor
Măsurarea performanței școlare a elevilor a fost posibilă prin obținerea de la învățătorii
claselor de elevi pe care am realizat cercetarea a notelor obținute de către participanții la studiu la
materiile „limba română‖ și „matematică‖.
Dat fiind faptul că noul sistem de punctare respectiv cel cu calificative, am codificat media
respectiv calificativul „foarte bine‖ cu codul 1, calificativul „bine‖ cu codul 2, „suficient‖ cu
codul 3 iar calificati vul „insuficient‖ cu codul 4.

3.2.2. Scala credintelor normative despre agresivitate (NBAGS)(L.Rowell
Huesman, 1992)
Sursa : ”A compendium of asessment tools, Second Edition ”Measuring violence -related
attitudes, behaviors and influences among youths”, National Center for injury prevention and
Control of the centers for disease control and prevention”
Această scală măsoară percep ția copiilor referitoare la acceptabilitatea comportamentului
agresiv, în anumite condi ții și atunci cînd condi țiile nu sunt specificate . Poate fi administrată atât
individual cât și în grup. Responden ții sunt ruga ți să selecteze singurul răspuns care descrie în
cea mai mare parte propriile idei sau experien țe.
Itemii sunt scora ți utilizând următoarea scală cu 4 puncte: 4=este perfect în r egulă, 3=este
oarecum în regulă, 2= este oarecum gre șit, 1=este complet gre șit.Scorul maxim pe care îl poate

Violența televizuală în desenele animate 44
obține un subiect este 80 iar scorul minim 20,scorul 4 indicând gradul cel ami mare de aprobare a
comportamentului agresiv. Chestionarul este împăr țit în două secțiuni.(scale)
Prima scală, Scala aprobării răzbunării se calculează prin însumarea răspunsurilor
participan ților, 12 la număr urmată de împăr țirea numărului total ob ținut la numărul de itemi.
Scorul maxim 4 indică credin ța că agresivitatea împotriva celorlal ți în situa ții provocate este
acceptabilă iar scorul minim 1 indică inacceptabilitatea agresivită ții împotriva celorla ți în astfel
de cazuri.
Scala aprobării generale a agresivită ții se calculează prin însumarea raspunsurilor la cei
8 itemi și prin împăr țirea numărului total la numărul de itemi. Scorul maxim 4 indică credin ță că
agresivitatea împotriva celorla ți este în general acceptabilă. Scorul minim 1 indică credin ța că
agresivitatea este în gen eral inacceptabilă.
A treia scal ă, Aproba rea totală a agresivită ții măsoară credin țele despre agresivitate în
ambele situa ții, atât cele generale cât și cele specifice și poate fi calculată prin împăr țirea scorului
total ob ținut la cei 20 de itemi ai scalei .
Prezentăm în cele ce urmează Scala cre dințelor normative despre agresivitate.
Scala credintelor normative despre agresivitate(Normative Beliefs about aggression
scale)(L.Rowell Huesman)
Credin țe despre răzbunare
Presupunem că un băiat îi spune ceva unui alt băiat pe numele său Ionu ț.
1. Crezi că este în regula ca Ionu ț să țipe la el?
□ este perfect în regul ă
□ este oarecum în regulă
□ este oarecum gre șit
□ este complet gre șit
2. Crezi că este în regul ă ca Ionu ț să îl lovească?

Violența televizuală în desenele animate 45
□ este perfect în regulă
□ este oarecum în regulă
□ este oarecu m gre șit
□ este complet gre șit
Presupunem că un băiat îi spune ceva urât unei fete.
3. Crezi că este gre șit ca fata să țipe la el?
□ este complet gre șit
□ este oarecum gre șit
□ este oarecum în regulă
□ este perfect în regulă
4. Crezi că este în regulă ca fata să îl lovească?
□ este complet gre șit
□ este oarecum gre șit
□ este oarecum în regulă
□ este perfect în regulă
Presupunem că o fată îi spune ceva urât unei alte fete pe numele său Maria.
5. Crezi că este în regulă ca Maria să țipe la ea?
□ este pe rfect în regulă
□ este oarecum în regulă
□ este oarecum gre șit
□ este complet gre șit
6. Crezi că este în regulă ca Maria să o lovească?
□ este perfect în regulă

Violența televizuală în desenele animate 46
□ este oarecum în regulă
□ este oarecum gre șit
□ este complet gre șit
Presupunem c ă o fată îi spune ceva urât unui băiat.
7. Crezi că este gre șit ca băiatul să țipe la ea?
□ este complet gre șit
□ este oarecum gre șit
□ este oarecum în regulă
□ este perfect în regulă
8. Crezi că este gre șit ca băiatul să o lovească?
□ este complet gre șit
□ este oarecum gre șit
□ este oarecum în regulă
□ este perfect în regulă
Presupunem că un băiat îl love ște pe un altul pe nume Ionu ț.
9. Crezi că este gre șit ca și Ionu ț să îl lovească?
□ este complet gre șit
□ este oarecum gre șit
□ este oarecum în regulă
□ este perfect în regulă
Presupunem că un băiat love ște o fată.
10. Crezi că este în regulă ca și fata să îl lovească?

Violența televizuală în desenele animate 47
□ este perfect în regulă
□ este oarecum în regulă
□ este oarecum gre șit
□ este complet gre șit
Presupune m că o fată love ște altă fată pe nume Maria.
11. Crezi că este în regulă ca și Maria s ă o lovească pe ea?
□ este perfect în regulă
□ este oarecum în regulă
□ este oarecum gre șit
□ este complet gre șit
Presupunem că o fată love ște un băiat.
12. Creză că este în regula ca și băiatul să o lovească?
□ este perfect în regulă
□ este oarecum în regulă
□ este oarecum gre șit
□ este complet gre șit
Credin țe generale despre agresivitate
13. În general este gre șit să love ști alți oameni.
□ este co mplet gre șit
□ este oarecum gre șit
□ este oarecum în regulă
□ este perfect în regulă
14. Dacă e ști furios, este în regulă să spui lucruri răutăcoase altor oameni.
□ este perfect în regulă

Violența televizuală în desenele animate 48
□ este oarecum în regulă
□ este oarecum gre șit
□ este complet gre șit
15. In general este n regulă să țipi la al ții si să le spui lucruri urâte.
□ este perfect în regulă
□ este oarecum în regulă
□ este oarecum gre șit
□ este complet gre șit
16. În general este în regulă să impingi sau să îi îmbrânce ști pe ceilal ți când e ști furios.
□ este perfect în regulă
□ este oarecum în regulă
□ este oarecum gre șit
□ este complet gre șit
17. Este gre șit să îi insul ți pe ceilal ți.
□ este complet gre șit
□ este oarecum gre șit
□ este oarecum în regulă
□ este perfect în regulă
18. Este gre șit să i ți verși nervii pe ceilal ți spunându -le lucruri urâte când e ști furios.
□ este complet gre șit
□ este oarecum gre șit
□ este oarecum în regulă
□ este perfect în regulă
19. Este gre șit în general să te ba ți cu c eilalți.

Violența televizuală în desenele animate 49
□ este complet gre șit
□ este oarecum gre șit
□ este oarecum în regulă
□ este perfect în regulă
20. În general este n regulă să î ți rever și furia asupra celorla ți folosind for ța fizică.
□ este perfect în regulă
□ este oarecum în regulă
□ este oarecum gre șit
□ este complet gre șit

3.2.1. Chestionarul timpului liber
Variabilele ‖timpul acordat vizionării programelor TV‖ și ‖timpul acordat studiului‖au fost
măsurate prin enun țurile ‖ Numărul de ore petrecute pe zi de copilul dumneavoastră, în fața
televizorului‖ și ‖Numărul de ore dedicate studiului și realizării temelor?‖ cu variantele de
răspuns n ici una, mai pu țin de o or ă , între 1 -3 ore , între 3 -5 ore ,Peste 5 ore, codificate de la 1 la
5. În ceea ce privește variabila ‖postul de televi ziune preferat‖ aceasta a fost operaționalizată
prin enunțul ‖Postul de televiziune cel mai des urmărit de copilul dumneavoastră‖ cu 4 variante
de răspuns: Minimax, Boomerang, Cartoon Network și Jetix. Acestea au fost oferite spre
completare părinților înt rucât aceștia posedă o mai bună noțiune a timpului comparativ cu elevii
de clasa a IV -a.

1.Numărul de ore petrec ute pe zi de copilul dumneavoastră, în fața televizorului :
□ Mai putin de o oră □ o oră□ Intre 1 -3 ore □Intre 3 -5 ore □Peste 5 ore
2. Numărul de ore dedic ate studiului și realizării temelor?
□ Mai putin de o ora □ o ora □ Intre 1 -3 ore □ Intre 3 -5 ore □ Peste 5 ore
3. Postul de televiziune pentru copii, cel mai vizionat de către copilul dumneavoastră?
□Minimax □Boomerang □Cartoon Network □Jetix

Violența televizuală în desenele animate 50

4. Procedura
Testarea a avut loc în sălile de clasă din care făceau parte elevii. Testarea a început după
terminarea pauzei, în momentul în care învățătoarea ne -a asigurat că toți copiii sunt în clasă.
Instrumentele au fost administrate colectiv. Din cauza necesității de a realiza cercetarea pe un
număr ridicat de elevi, testarea s -a realizat în 5 săli diferite de clasa IV -a.
Testarea a constat în completarea de către elevi a Scalei credin țelor normative despre
comportamentul agresiv(Huessman) . Oferirea explica țiilor aferente fiecărui grup a durat trei
minute pentru explicarea modalității de completare a Scalei normative a comportamentului agresiv.
Pentru a ne asigura că instruc țiunile au fost înțelese subiec ților le -a fost oferit un exemplu pentru
fiecare din cele două sarcini . Pentru a ne asigura că toți copiii vor răspunde la sarcini, itemii Scalei
normative despre agresivitate, experimentatorul le -a citit acestora itemii scalei, pentru a le ușura
munca dar și pentru a economisi timpul. Menționăm faptul că cercetarea s -a desfășurat în timpul
orelor, ceea ce a reprezentat un impediment în desfășurarea cercetării din cauza limitei de timp
oferite. Nici unul dintre copii nu a întâmpinat dificult ăți în înțelegerea sarcinilor și nu a avut nevoie
de explicații suplimentare. Subiec ților li s -a spus că răspunsurile date sunt confiden țiale.
La final fiecare copil a primit o foaie con ținând cele 3 întrebări, oferită spre completare
părin ților. Motivul recurgerii la această m etodă a fost vârsta fragedă a copiilor și implicit rezisten ța
scăzută a acestora la efort, comparativ cu adul ții dar și timpul limitat dedicat c ercetării.
Pe parcursul administrării testelor, experimentatorul a fost însoțit de către învățătorul clasei
prezența acestuia fiind necesară pentru a -i monitoriza pe elevi și implicit pentru a asigura disciplina
și buna desfășurare a studiului.
În ceea ce privește Scala normativității comportamentului agresiv, timpul necesar completării
acest eia a fost de 15 minute.
După completarea de către elevi a Scalei credințelor normative despre agresivitate,
experimentatorul a extras, cu permisiunea învățătorului, calificativele obținute de către fiecare
participant la studiu a calificativelor la disci plinele „limba română‖ și „matematică‖

Violența televizuală în desenele animate 51
Având în vedere vârsta fragedă a participan ților și implicit a capacită ții reduse de a în țelegere
a rațiunilor realizăriii unui experiement respectiv a studierii unei rela ții cauzale, nu a fost realizat un
debriefing după terminarea experimentului în cadrul căruia experimentatorul să dezvăluie
subiecților obiectivele studiului său.

5. Testarea ipotezelor și interpretarea lor
Răspunsurile oferite de către subiec ți au fost supuse analizei calitative. Codarea răspunsurilor
conform cotării precum și verificarea ipotezelor s -a realizat prin intermed iul programului statistic
SPSS 20 .

Verificarea Ipotezei I
”Există diferențe semnificative între subiecții ce deciă mult timp vizionării programelor TV
pentru copii și cei ce petrec puțin timp uitându -se la programele TV cu specific în ceea ce
privește performanța școlară. Cei ce petrec mult timp în fața televizorului vor înregistra
performanțe școlare mai slabe comparativ cu cei ce petrec un volum de timp mai redus în fața
televizorului. ”
În construirea acestei ipoteze am plecat de la multitudinea de cercetări ce au evidențiat
efecte negative ale vizionării programelor de televiziune pentru copii asupra performanței școla re
a elevilor.
Numeroase studii cu privire la efectele televiziunii asupra performaței școlare a elevilor au
descoperit o legătură între timpul acordat vizionării televizorului și variabila anterior menționată
în sensulîn care elevii ce vizionau cel mult programele TV 10 ore pe săptămână aveau rezultatele
școlare cele mai ridicate. De asemenea efectele negative ale programelor de televiziune pentru
copii au fost evidențiate și într -un studiu realizat în Columbia asupra capacității de a citi. Un alt
punct important este faptul că emisiunile pentru copii nu presupun angajarea în efort cognitiv,

Violența televizuală în desenele animate 52
solicitând relativ puțin efort intelectual ceea ce în timp duce la crearea obiceiului de lene
intelectuală și a lipsei de interes față de activitățile intelectuale ce ea ce în timp afectează și
performanța școlară. De altfel, contrar cercetărilor ce postulează legătura dintre tipologia
programelor TV, existând emisiuni educative pentru copii care stimulează gândirea abstractă,
logica spațială, vorbirea, vocabularul, exi stă numeroase studii ce evidenția ză că petrecerea
îndelungată a timpului în fa ța televizorului se asociază cu nivelul scăzut al performanței
școlare.(Healy, 1990). Aceste cercetări indică faptul că indiferent de conținutul programului,
vizionarea programel or TV are efecte imediate asupra activității electrice a creierului.
Cercetătorii (Emery și Emery, 1990) susțin că vizionarea excesivă a programelor TV are efecte
negative asupra creierului ducând la încetinirea undelor cerebrale beta , la apariția undelor a lfa și
la o preluare a funcțiilor emisferei stângi responsabile de procesele de analiză, gândire critică,
gândirea logică, deductivă, capacitate de abstractizare de către emisfera dreaptă, ceea ce duce la
o subdezvoltare a structurilor neuronale și implici t la performanțele intelectuale. Astfel,
dezvoltarea săracă a punții interemisferice afecteazăcapacitatea intelectuală și duce la scăderea
capacităților cognitive a copiilor aceștia fiind deficienți în ceea ce privește gândirea logică și
analitică, în vor bire, în construirea frazei, în scris și citit precum și în rezolvarea aspectelor ce
necesită secven țialitate, urmăririi succesiunii ideilor .
Pentru verificarea acestei ipoteze am utilizat metoda Anova One Way. Astfel, am obținut
următoarele medii: subiec ții ce vizionează programele TV pentru copii au obținut media 1, 33,cei
ce vizioneză programele TV au obținut o medie de 1, 66, cei ce vizionează programele TV între
1 și 3 ore au obținut o medie de 2, 50, cei între 3 și 5 ore media 2, 83 iar cei ce se ui tă la televizor
mai mult de 5 ore media 3, 20. (Tabelul 8 ) Rezultatul coeficientului F (4, 115)=0, 53, p=0,
001(p<0,05),(Tabelul 9) indică faptul că există diferențe semnificative între subiecți în funcție de
variabila „frecvența vizionării programelor TV ‖ în ceea ce privește performanțele școlare
aleelevil or‖.
Analiza tabelului ce ilustrează rezultatele obținute în urma realizării Testului Bonferroni de
diferențiere a mediilor evidențiază faptul că între cei ce vizionează programele de televiziune
pentru copii mai puțin de o oră și cei ce vizioneză televizorul o oră nu există diferențe
semnificative la variabila „performanța școlară a elevilor‖, dife rența obținută fiind -0, 33, p=0,
001, există însă diferențe semnificative între primul grup menționat și cei ce vizionează

Violența televizuală în desenele animate 53
programele TV pentru copii între 1 și 3 ore, diferența fiind de -1, 16, p=0. 001 , precum și între
aceeași grupă de subiecți și cei ce vizionează programele TV între 3 și 5 ore respective cei ce
vizionează programele TV mai mult de 5 ore diferențele obținute fiind de -1, 50 respectiv -1, 87,
p=0, 001. (Tabelul 10) Așadar apar diferențe semnificative între cei ce vizionează programele
TV pentru copii puțin timp și cei ce petrec mult timp în fața televizorului în ceea ce privește
performanța școlară. Din mediile subiecților ne putem da seama că cu cât elevii petrec mai mult
timpîn fața televizoruluivizionând astfel de programe cu atât pe rformanța lor școlară scade. Prin
urmare ipoteza este confirmată.

Descriptives
mediaromate

N Mean Std.
Deviation Std.
Error 95% Confidence Interval
for Mean
Minimu
m Maximu
m Between –
Component
Variance Lower
Bound Upper
Bound
mai putin de o ora 24 1,3333 ,48154 ,09829 1,1300 1,5367 1,00 2,00
o ora 24 1,6667 ,63702 ,13003 1,3977 1,9357 1,00 3,00
intre 1 si 3 ore 24 2,5000 ,58977 ,12039 2,2510 2,7490 2,00 4,00
intre 3 si 5 ore 24 2,8333 ,48154 ,09829 2,6300 3,0367 2,00 4,00
peste 5 ore 24 3,2083 ,41485 ,08468 3,0332 3,3835 3,00 4,00
Total 120 2,3083 ,87731 ,08009 2,1498 2,4669 1,00 4,00
Model Fixed Effects ,52716 ,04812 2,2130 2,4037
Random
Effects
,35247 1,3297 3,2870
,60960

Tabelul 8 – Ilustrarea mediilor subiecțiilor în funcție de variabila „frecvența vizionării
programelor TV pentru copii ” la variabila „performanța școlară a elevilor”

Violența televizuală în desenele animate 54

Tabelul 9 – Ilustrarea Testului Anova de diferențiere a mediilor subiecților în funcție de
variabila „frecvența vizionării programelor TV pentru copii ” la variabila „performanța
școlară a elevilor”

Multiple Comparisons
mediaromate
Bonferroni
(I) nroretv (J) nroretv Mean Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
mai putin de o ora o ora -,33333 ,15218 ,305 -,7689 ,1022
intre 1 si 3 ore -1,16667* ,15218 ,000 -1,6022 -,7311
intre 3 si 5 ore -1,50000* ,15218 ,000 -1,9356 -1,0644
peste 5 ore -1,87500* ,15218 ,000 -2,3106 -1,4394
o ora mai putin de o ora ,33333 ,15218 ,305 -,1022 ,7689
intre 1 si 3 ore -,83333* ,15218 ,000 -1,2689 -,3978
intre 3 si 5 ore -1,16667* ,15218 ,000 -1,6022 -,7311
peste 5 ore -1,54167* ,15218 ,000 -1,9772 -1,1061
intre 1 si 3 ore mai putin de o ora 1,16667* ,15218 ,000 ,7311 1,6022 ANOVA
mediaromate
Sum of Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 59,633 4 14,908 53,647 ,000
Within Groups 31,958 115 ,278
Total 91,592 119

Violența televizuală în desenele animate 55
o ora ,83333* ,15218 ,000 ,3978 1,2689
intre 3 si 5 ore -,33333 ,15218 ,305 -,7689 ,1022
peste 5 ore -,70833* ,15218 ,000 -1,1439 -,2728
intre 3 si 5 ore mai putin de o ora 1,50000* ,15218 ,000 1,0644 1,9356
o ora 1,16667* ,15218 ,000 ,7311 1,6022
intre 1 si 3 ore ,33333 ,15218 ,305 -,1022 ,7689
peste 5 ore -,37500 ,15218 ,152 -,8106 ,0606
peste 5 ore mai putin de o ora 1,87500* ,15218 ,000 1,4394 2,3106
o ora 1,54167* ,15218 ,000 1,1061 1,9772
intre 1 si 3 ore ,70833* ,15218 ,000 ,2728 1,1439
intre 3 si 5 ore ,37500 ,15218 ,152 -,0606 ,8106
*. The mean difference is significant at the 0.05 level.

Tabelul 10 – Ilustrarea diferențelor dintre medii în funcție de variabila „frecvența vizionării
programelor TV pentru copii ” la variabila „performanța școlară a elevilor”

Numărul ridicat de ore petrecute în fa ța televizorului vizionând programe de desene
animateafecteză pefomanța școlară a elevilor în sensul scăderii notelor la cele mai importante
discipline, respectiv română și matematică. Așadar, s ubiec ții care petrec mai mult timp în fa ța
televizoarel or prezintă un nivel mai mic al performanțelor obținute. Astfel, cu cât subiecții petrec
mai mult timp uitându -se la televizor cu atât performanțele lor școlare scad.Televizualul nu
stimulează gândirea, informațiile fiind oferite de -a gata, cu o ra piditate cu care creierul nu este
obișnuit, acesta fiind efectiv bombardat cu o multitudine de informații deja prelucrate.
Astfel, mulțimea extraordinară a sistemelor de semnificație implicate în lumea TV, limbaj
verbal, expresie vocală, gestică, limbaj a l trupului, decor, viteză de schimbare a cadrelor, efectele
tehnice b ulversează atenția copiilor facând ca majoritatea informațiilor transmise prin
televiziune să aibă impact subliminal. Dată fiind succesiunea rapidă a imaginilor pe care copilul
s-a obiș nuit să le primească de -a gata, acesta nu mai are capacitatea sa analizeze elementele,
caracteristicile întregului perceput și să facă distincție între ceea ce este dat și ceea ce trebuie să
adauge el însuși; încele din urmă copilul ajunge să întâmpine ser ioase dificultăți în a compara

Violența televizuală în desenele animate 56
schimbările similare în caracteristicile percepute și să adopte comparația ca metodă logică de
gândire (raționare). Astfel, lipsa exercițiului în gândire determinată de lipsa unei stimulări
cognitive de către televiziune fac e ca acesta să capete tendința de a repeta aceeași experiență,
neuronii învățând să reproducă modelul de răspuns deja format, astfel că în momentul în care
individul întâlnește stimuli noi să întâmpine dificultăți în realizarea sarcinilor ce presupun
opera rea cu constructe, relații complexe, tendința sa fiind aceea de a aștepta ca răspunsurile să
vină fără a depune efort, așa cum se întâmplă în momentul vizionării unui program TV. Această
rigidizare cognitivă duce la slăbirea dinamismului mental individului fiindu -i foarte dificil să
prelucreze noi informații și să performeze în îndeplinirea sarcinilor școlare.

Verificarea Ipotezei II
”Există diferen țe semnificative între subiec ții de gen feminin și cei de gen masculin în ceea
ce prive ște gradul de acceptabilitate al comportamentului agresiv. Subiec ții de gen masculin
prezintă un grad mai ridicat al acceptabilită ții comportamentului agresiv comparativ cu
subiec ții de gen feminin.”
Cercetările indică faptul că băie ții au o mai mare tendin ță de a se ma nifesta agresiv
comparativ cu fetele din cauza unei multitudini de cauze printre care men ționăm stereotipurile
de gen, conform cărora ei sunt mai puternici. Sexul reprezintă o sursă importantă de diferen țe în
ceea ce prive ște agresivitatea între indivizi. În cursul procesului de socializare, băie ții sunt
încuraja ți pe căi directe ori subtile să se arate agresivi în timp ce fetele sunt constant descurajate.
Mărimea diferen ței de agresivitate dintre cele două sexe variază și în func ție de tipul de
agresivit ate: bărba ții manifestă incomparabil mai multă violen ță fizică și au atitudini mai
agresive,. Totu și femeile sunt la fel de dispuse ca și bărba ții să folosească un atac verbal într -un
context similar.
Ne așteptăm ca băie ții să aibă credin țe normative de a cceptare a agresivită ții mai pregnante
decât fetele dat fiind faptul că violen ța este în mod stereotipic asociată cu masculinitatea , aceasta
fiind considerată și un corolar al puterii ca urmare a prezentării modelor masculine agresive într –
o lumină atract ivă, atât în termeni fizici cât și în termeni sociali (statut) precum și ca urmare a

Violența televizuală în desenele animate 57
preferin ței acestora pentru sporturile agresive ce presupun ac țiune și aventur ă ,riscul identificării
cu comportamentele manifestate de acestea fiind a șadar mai mare.
Pentru verificarea acestei ipoteze am utilizat Testul T pentru eșantioane independente.
(Independent Sample T Test ). În ceea ce privește subiecții de gen masculin am obținut o medie
de 53,88 iar în ceea ce privește subiecții de gen feminin media obținută a fost 53,21. (Tabelul 11
) Valoarea lui coeficientului t indică lipsa diferențelor de gen în ceea ce privește acceptabilitatea
comportamentului agresiv (t (118)= -0 24, p=0, 80, p>0,05). (Tabelul 12 ) Valorile mediilor
indică faptul că atât subiecții de ge n masculin cât și subiecții de gen feminin consideră
comportamentul agresiv ca fiind acceptabil atât în situații specifice cât și în general. Atât în
momentul în care se află în situații cu potențial conflictogen provocat de altă persoană cât și dacă
este vorba despre o dispută între copii de gen opus, copii consideră violența fizică justificabilă
indiferent de genul celor implicați în conflict. Copiii percep agresivitatea, atât cea provocată cât
și cea neprovocată de o altă persoană impotriva celuilalt ca fiind un lucru normal. Propriile
sentimente, nemulțumiri personale reprezintă un motiv întemeiat pentru descărcarea
sentimentelor negative asupra celorlalți, aceasta luând fie forma verbală, prin adresarea de
injurii, insulte etc, cât și forma fizică prin folosirea forței.

Group Statistics
gen N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Totalagresivitate feminin 60 53,2167 14,29838 1,84591
masculin 60 53,8833 15,03904 1,94153

Tabelul 11 – Ilustrarea mediilor subiec ților de gen masculin și femininla variabila
”acceptabilitatea comportamentului agresiv ”

Independent Samples Test

Violența televizuală în desenele animate 58
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means

F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differenc
e Std. Error
Differenc
e 95% Confidence
Interval of the
Difference

Lower Upper
totalagresi
vitate Equal variances
assumed ,762 ,385 -,249 118 ,804 -,66667 2,67898 -5,97178 4,63845
Equal variances
not assumed
-,249 117,7
00 ,804 -,66667 2,67898 -5,97192 4,63859

Tabelul 12 – Testul T de comparare a mediilor subiec ților de gen masculin și feminin la
variabila ” acceptabilitatea comportamentului agresiv ”

Explicațiile sunt variate. În țara noastră există o acceptare culturală a agresivității ca formă
de afirmare a sinelui, a integrității și a onoarei, în conștientul colectiv existând o puternică
legătură stereotipică între agresivitate și putere respectiv între lipsa agresivității și slăbiciune. În
ceea ce privește nivelul ridicat al acceptabilității comportamentelor agresive de către fete,
considerăm c ă acesta se datorează multitudinii de modele feminine masculinizate prezentate în
media, atât în filme cât și în desenele animate, agresivitatea fiind prezentată ca o formă de
manifestare a puterii și superiorității. De asemenea, o idee interesantă care a câștigat mulți adepți
în ultimul timp este aceea că emanciparea femeii a contribuit la înmulțirea actelor de violență
comise de femei. Redefinirea rolurilor de sex a condus, se pare, la desființarea constrângerilor
care afectau asertivitatea și agresivita tea femeilor și implicit, la o rată a delincvenței crescută în
rândul acestora. Totuși, cum această tendință este mult mai pronunțată în rândul femeilor cu
status socio -economic inferior și cum mișcarea feninintă a avut un impact scăzut tocmai în

Violența televizuală în desenele animate 59
rânduril e acestei categorii, legătura cauzală dintre emancipare și delincvență feminină râmâne
îndoielnică.
Fetele nu se mai identifică cu personajele feminine pe de o parte iar pe de altă parte
modelele de feminitate prezentate sunt influențate de emanciparea fem eii pe fondul căreia
imaginea femeii, vulnerabile a fost înlocuită de femeia masculinizată.
De asemenea, dată fiind vârsta fragedă a copiilor este posibil ca răspunsurile date în
favoarea comportamentelor agresive să fie rezultatul abilită ți limitate de creare corectă a
inferen țelor cât și rezultatul teribilismului .În acest sens considerăm că ceea ce copii afirmă
despre comportamentul lor poate fi complet diferit de ceea ce fac cu adevărat.

Verificarea ipotezei III
”Există diferențe semnificative înte subiecții ce petrec mai mult timp în fața televizorului
vizionând programele de desene animate și cei ce petrec puțin timp vizionând programele TV în
ceea ce privește gradul de acceptabilitate a comportamentului agresiv. Subiecții ce petrec mai
mult timp î n fața televizorului vor înregistra un grad mai ridicat al acceptabilității
comportamentului agresiv comparativ cu cei ce ce petrec puțin timpvizionând programele TV.”
Violența este una dintre preocupările globale ale zilelor noastre în toate segmentele l umii.
Violența media ca una dintre metodele specifice de învățare prin condiționare este considerată a
fi unul dintre factorii ce contribuie la apariția comportamenrtului anti -social atât la copii cât și la
adolescenți. (Ledingham &Richardson, 1999). Se c onsideră că atititudinea față de agresivitate
are un rol mediator în transpunerea sentimentelor agresive în comportamente agresive. (Velicer,
Huckel, Hansen, 2003). De multe ori observăm faptul că, din păcate, părinții sunt cei ce
încurajează această ext raordinară pierdere de timp lăsând copiii lipiți de televizor neținând cont
de specificul programului vizionat.
Astfel, î n construirea acestei ipoteze am plecat de la cercetările ce evidențiau că vizionarea
televizorului poate fi dăunătoare p entru copii , ducând la desensibilizare a la violen ța reală, la
creșterea agresivită ții și la deteriorarea în procesul de formare a evaluării morale.(Funk, 2003,

Violența televizuală în desenele animate 60
Buchman, Jenks, Bechtholdt, 2003 ) . Anderson a arătat într -o meta -analiză că expunerea la
violența TV crește s entimentele legate de agresivitate concomitent cu descreșterea
comportamentului prosocial, frecvenț a vizionării televizorului fiind asociat ă cu nivelul ridicat de
agresivitate. (Anderson și colaboratorii, 2001) De altfel Bushman și Huesmann (2001) af irmau
că inclusiv expunerea scurtă la telev izor respective la programele pentru copii crește
agresivitatea deoarece marea majoritate a programelor con țin agresivitate atât implicită cât și
explicită, fizică și sau verbală. Un alt factor extrem de important îl rep rezintă realismul
programului de televiziune. În acest sens, Huessman (1984) a descoperit că acei copii care au
considerat că ceea ce văd la televizor corespunde cu realitatea au înregistrat nivele mai ridicate
de agresivitate decât copiii ce au crezut în tr-o mai mică măsură acest lucru.
Dată fiind puternica legătură dintre expunerea la programele de televiziune și agresivitate
am dorit să analizăm această legătură și în studiul de față.
Pentru verificarea acestei ipoteze am utilizat metoda Anova One Way . Mediile obținute în
funcție de variabila „frecvența vizionării programelor TV de desene animate‖ la variabila „gradul
de acceptabilitate al comportamentului agresiv sunt: 49, 76 cei ce se uită la TV mai puțin de o
oră, 57, 50 cei ce vizionează aceste pro grame de televiziune timp de o oră, 52, 45 cei ce se uită la
TV un interval cuprins între 1 și 3 ore, 53, 66 cei ce vizionează programele TV între 3 și 5 ore
respectiv 54, 37 cei ce se uită la televizor mai mult de 5 ore. (Tabelul 13 )
Coeficientul F obțin ut în urma realizării Testului Anova este F (4, 115)=0,89, p=0, 47
‖(p>0,05). ( Tabelul 14) indică faptul că nu există diferențe semnificative între subiecți în ceea ce
privește gradul de acceptabilitate a comportamentului agresiv. Analiza diferențelor între mediile
subiecților în funcție de variabila „frecvența vizionării pr ogramelor TV ‖ indică faptul că nu
există diferențe semnificative între cele 5 grupe de subiecți toți subiecții, indiferent de cât de
multe ore petrec în fața televizorului înregistrând un nivel ridicat al acceptabilității
comportamentului agresiv.(Tabelul 15 )

Descriptives
totalagresivitate

Violența televizuală în desenele animate 61

Tabelul 13 – Ilustrarea mediilor subiecților în funcție de variabila „frecvența vizionării
programelor TV de desene animate „ la variabila „gradul de acceptabilitate al
comportamentului agresiv”

ANOVA
scoragresivitate
Sum of Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 1,916 4 ,479 ,894 ,470
Within Groups 61,634 115 ,536
Total 63,549 119

Tabelul 14 – Ilustrarea Testului Anova de comparare a mediilor în în funcție de variabila
„frecvența vizionării programelor TV de desene animate „ la variabila „gradul de
acceptabilitate al comportamentului agresiv”

Multiple Comparisons
totalagresivitate
Bonferroni
N Mean Std.
Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for
Mean
Minimum Maximum Lower Bound Upper Bound
mai putin de o
ora 24 49,7500 16,31550 3,33039 42,8606 56,6394 28,00 69,00
o ora 24 57,5000 12,49696 2,55093 52,2230 62,7770 31,00 73,00
intre 1 si 3 ore 24 52,4583 13,55177 2,76624 46,7359 58,1807 26,00 70,00
intre 3 si 5 ore 24 53,6667 16,04794 3,27577 46,8902 60,4431 26,00 73,00
peste 5 ore 24 54,3750 14,43369 2,94627 48,2802 60,4698 27,00 70,00
Total 120 53,5500 14,61543 1,33420 50,9081 56,1919 26,00 73,00

Violența televizuală în desenele animate 62
(I) nroretv (J) nroretv Mean Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
mai putin de o ora o ora -7,75000 4,22668 ,693 -19,8476 4,3476
intre 1 si 3 ore -2,70833 4,22668 1,000 -14,8059 9,3893
intre 3 si 5 ore -3,91667 4,22668 1,000 -16,0143 8,1809
peste 5 ore -4,62500 4,22668 1,000 -16,7226 7,4726
o ora mai putin de o ora 7,75000 4,22668 ,693 -4,3476 19,8476
intre 1 si 3 ore 5,04167 4,22668 1,000 -7,0559 17,1393
intre 3 si 5 ore 3,83333 4,22668 1,000 -8,2643 15,9309
peste 5 ore 3,12500 4,22668 1,000 -8,9726 15,2226
intre 1 si 3 ore mai putin de o ora 2,70833 4,22668 1,000 -9,3893 14,8059
o ora -5,04167 4,22668 1,000 -17,1393 7,0559
intre 3 si 5 ore -1,20833 4,22668 1,000 -13,3059 10,8893
peste 5 ore -1,91667 4,22668 1,000 -14,0143 10,1809
intre 3 si 5 ore mai putin de o ora 3,91667 4,22668 1,000 -8,1809 16,0143
o ora -3,83333 4,22668 1,000 -15,9309 8,2643
intre 1 si 3 ore 1,20833 4,22668 1,000 -10,8893 13,3059
peste 5 ore -,70833 4,22668 1,000 -12,8059 11,3893
peste 5 ore mai putin de o ora 4,62500 4,22668 1,000 -7,4726 16,7226
o ora -3,12500 4,22668 1,000 -15,2226 8,9726
intre 1 si 3 ore 1,91667 4,22668 1,000 -10,1809 14,0143
intre 3 si 5 ore ,70833 4,22668 1,000 -11,3893 12,8059

Tabelul 15 – Ilustrarea diferențelor dintre medii în funcție de variabila „frecvența vizionării
programelor TV de desene animate ” la variabila „ gradul de acceptabilitateal
comportamentului agresiv ”

Considerăm că patternurile caracteristice ale comportamentului social, și în special ale
comportamentelui agresiv, apar devreme. Cercetări anterioare au indicat faptul că majoritatea
copiilor de 12 luni manifestă stiluri comportamentale mai mult sau mai p uțin agresive într -o

Violența televizuală în desenele animate 63
varietate de situații (Holmberg, 1980), perioadă în care nu se poate fi vorba de vizionarea
programelor TV. Considerăm că atitudinile față de agresivitate sunt guvernate de sisteme de
valori interne . Indivizii dezvoltă propriile ati tudini printr -o procedură complexă și particulară
bazată pe reacțiile cognitive și afective la experiențele de viață. (Eiser și Van der Pligt, 1988) De
exemplu e posibil ca indivizii să fi crescut cu cogniții confom cărora violența duce la obținerea
rezult atelor dorite ceea ce îi poate determina să se centreze mai mult pe aspectele agresive ale
semnelor sociale sau pe anticiparea consecințelor pozitive. E posibil ca violența TV sa fi furnizat
scripturi agresive pe care copiii le -au stocat în memorie.
În ciuda faptului că există numeroase studii cu privire la primatul televiziunii ca principal
vinovat al dezvoltării agresivității, ca urmare a multitudinii de modele negative pe care acesta le
prezintă, considerăm nepotrivit a pune pe seama programelor televi zate toate comportamentele
negative, fiind di ficil de a găsi un singur factor care să prezică varierea agresivității copilului .
Astfel, î n ciuda faptului că aprobarea cu privire la comportamentul agresiv este stabilă începând
cu vârsta de 8 ani (Caspy, El der, Bem, 1987, Lefkovitz, 1984), nu există un singur factor
responsabil de manifestarea unui asemenea comportament. Pledâm mai curând pentru
diversitatea unei multitudini de factori ce contribuie la tendința individuală de manifestare
agresivă. Considerăm așadar comportamentele agresive ca fiind produsul interacțiunii dintre
factorii predispozanți cu experiențele specifice de învățare. Conform teoriei învățării sociale
indivizii învață comportamentele sociale nu doar din observarea modelelor ci mai ales di n
experiența directă pe care o au cu cei din jur ori este posibil ca și experiențele cât și modelele
observate, ne referim la părinți, profesori, persoane extrem de apropiate să fi contribuit decisiv la
împământenirea unui astfel de comportament. Așadar, p atternurile caractecteristice ale
comportamentului agresiv se stabilizează nu neapărat ca urmare a influenței exercitate de
televizor ci printr -un proces de învățare socială, pe măsura drumului parcurs de către copil spre
stadiul de adult. În această categ orie includem modelele parentale, modelele sociale.
Angajarea în comportamentele agresive poate duce la dezvoltarea unor credințe normative
de aprobare a agresivității ca rezultat al procesării informației transmise de societate.Copiii
învață de la perso anele mai în vârstă ca ei un script comportamental, includem aici atât schemele
comportamentale, moduri de reacționare la situații, evenimente cât și replicile aferente lor.
Petrecerea timpului , conversațiile,interacționarea cu prietenii și familia sunt a devăratele contexte

Violența televizuală în desenele animate 64
de învățare. Astfel confruntarea succesivă cu experințe neplăcute și cu modele comportamentale
ce promovează adoptarea agresivității ca soluție duce la formarea treptată a unor scheme sociale
ce servesc ca scheme comportamentale ce păt rund în sfera inconștientului, astfel că în
confruntarea cu situații cu potențial conflictogen , indivizii apelează la aceste sheme deja
formate.
Mai trebuie adăugat faptul că schemele sociale duc la adoptarea unei atitudini cognitive
pasive a individulu i în viața de zi cu zi, prin faptul că reduc procesarea informației de căre
individ simplificând realitatea, întrucât după cum știm tendința creierului este de a face
economie, de a se îndrepta înspre procesele mentale mai ușoare, crearea unui nou model
comportamental solicitând eforturi cognitive suplimentare. De altfel, indivizilor nu le -ar fi
permis să funcționeze într -o lume care, în caz contrar ar fi de o complexitate paralizantă. În plus
exersarea scenelelor, prin fantazare, ruminație cognitivă crește posibilitatea ca un script agresiv
să fie stocat.
Acestea urmează a fi aplicate nu doar în mediile sociale ci inclusiv în informațiile despre
sine, rolurile sociale ceea ce determina auto -catalogarea ca persoana agresivă.
În privința nivelulului atât de ridicat al acceptabilității comportamentului agresiv e posibil
ca acest să fie influențat și de jocurile video care au cel puțin trei caractersitici ce le fac mai
periculoase: și anume mai marea identificare cu modelele, participarea activă și faptul că
jucătorii se comportă agresiv și sunt recompensați pentru asta ceea ce poate duce la ramificarea
scripturilor agresive într -o mai mare măsură. Participarea activă, față de participarea pasivă
presupusă de vizionarea televizorului poate duce la formarea unor modele comportamentale mult
mai agresive decât cele asumate în urmărirea filmelor Tv violente sau în show -uri.

Verificarea Ipotezei IV
”Există diferen țe semnificative între cei ce vizionează programe de desene animate cu un
grad ridicat de violență și cei ce vizionează programe de televiziune cu nivel scăzut de volență
în ceea ce privește nivelul de acceptabilitate al comportamentului agresiv. Subiecții ce

Violența televizuală în desenele animate 65
vizionează posturile de televiziune Jetix și Cartoon Network vor înregistra un grad mai ridicat
al acceptabilității comportamentui agresiv comparativ cu cei ce vizionează programele de
televiziune Boomerang și Minimax.”
Și în cazul aceste ipoteze am avut o serie de surse teoretice ce ne -au animat spre dorința de
a o verifica. Una dintre acestea este modelul general al agresivității, al lui Anderson . Acesta
furnizează o explicație referitoare la modul în care expunerea la violență crește riscul apariției
comportamentelor agresive viitoare. (Anderson, Bushman, 2002, Anderson, Carnagey, 2004,
Anderson și colab. 2004) Modelul postulează faptul că agresivitatea comportamentală are la bază
structuri de cunoștințe mai largi (scheme cognitive sau scripturi) create prin procesul de învățare
socială. Acest model afirmă că variabilele input, căile și consecinț ele interacționează în manieră
ciclică afectând nivelul de agresivitate.
Ipoteza noastră s -a bazat de asemenea pe rezultatele unei cercetări realizate pe teritoriul
țării noatre cu privire la reprezentarea violenței televizuale pe canalele de desenele an imate
(Velicu 2008) . Aceasta a evidențiat faptul că posturile de televiziune pentru copii ,Cartoon
Network și Jetix sunt cele mai agresive posturi de acest gen, acestea ilustrând scene de violență
fizică combinat cu cea verbală. Tot în cadrul acestui stud iu s-a dovedit faptul că posturile de
televiziune Minimax și Boomerng sunt posturile de televiziune cu nivelul cel mai scăzut de
agresivitate, acestea find în general prezentă doar în 23% dintre cazuri și luand doar formă
verbală.
Verificarea acestei ipot eze a implicat punerea în aplicare a metodei Anova One Way .
Coeficientul F obținut respectiv F (3, 116)=2, 66, p=0, 051(p >0, 05) (Tabelul 17) indică lipsa
existenței diferențelor semnificative între subiecți în funcție de variabila „postul de desene
animat e preferat‖ la variabila „gradul de acceptabilitate al comportamentului agresiv‖. Din
tabelul de ilustrare a medilor putem observa faptul că subiecții ce vizionează postul Minimax au
obținut o media de 57, 033 la variabila „gradul de acceptabilitate al com portamentului agresiv‖,
cei ce vizionează postul Boomerang o medie de 50, 26, cei ce se uită preponderent la postul CN
au obținut media 49, 46 iar ce ce vizionează preponderent postul Jetix, considerându – l postul
preferat o medie de 57, 43. (Tabelul 16)
Din tabelul Bonferroni putem observa faptul că nu există diferențe între subiecți în ceea ce
privește preferința pentru unul dintre posturi, fapt indicat atât de coeficienții diferențelor între

Violența televizuală în desenele animate 66
medii cât și de indicatorii pragurilor de semnificație obținuți care depășesc valoarea 0,
05.(Tabelul 18).

Descriptives
totalagresivitate

N Mean Std.
Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for
Mean
Minimum Maximum Lower Bound Upper Bound
Minimax 30 57,0333 14,21869 2,59597 51,7240 62,3427 26,00 70,00
Boomerang 30 50,2667 16,10297 2,93999 44,2537 56,2796 26,00 70,00
Cartoon
Network 30 49,4667 11,95028 2,18181 45,0044 53,9290 27,00 68,00
Jetix 30 57,4333 14,68681 2,68143 51,9492 62,9175 28,00 73,00
Total 120 53,5500 14,61543 1,33420 50,9081 56,1919 26,00 73,00

Tabelul 16 – Ilustr area mediilor subiecților în fu ncție de variabila „postul de desene an imate
preferat” la variabila „gradul de acceptabilitate al comportamentului agresiv”

ANOVA
totalagresivitate
Sum of Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 1640,033 3 546,678 2,667 ,051
Within Groups 23779,667 116 204,997
Total 25419,700 119

Tabelul 17 -Ilustrarea Testului Anova de diferențiere a mediilor subiecților în funcție de
variabila „postul de desene an imate preferat” la variabila „gradul de acceptabilitate al
comportamentului agresiv”

Violența televizuală în desenele animate 67

Multiple Comparisons
totalagresivitate
Bonferroni
(I) postdesene (J) postdesene Mean Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Minimax Boomerang 6,76667 3,69682 ,419 -3,1565 16,6899
Cartoon Network 7,56667 3,69682 ,258 -2,3565 17,4899
Jetix -,40000 3,69682 1,000 -10,3232 9,5232
Boomerang Minimax -6,76667 3,69682 ,419 -16,6899 3,1565
Cartoon Network ,80000 3,69682 1,000 -9,1232 10,7232
Jetix -7,16667 3,69682 ,330 -17,0899 2,7565
Cartoon Network Minimax -7,56667 3,69682 ,258 -17,4899 2,3565
Boomerang -,80000 3,69682 1,000 -10,7232 9,1232
Jetix -7,96667 3,69682 ,199 -17,8899 1,9565
Jetix Minimax ,40000 3,69682 1,000 -9,5232 10,3232
Boomerang 7,16667 3,69682 ,330 -2,7565 17,0899
Cartoon Network 7,96667 3,69682 ,199 -1,9565 17,8899

Tabelul 18 -Ilustrarea diferențelor dintre medii în funcție de variabila „ postul de desene
animate preferat” la variabila „ gradul de acceptabilitate al comportamentului agresiv ”

Așadar nu există diferențe semnificative între subiecții ce urmăresc posturile de televiziune
cu grad ridicat de agresivitate respectiv Cartoon Network și Jetix și cei ce urmăresc posturi de
televiziune cu grad scăzut de agresivitate respectiv Boomerang și Minimax în ceea ce privește
gradul de acceptabilitate a comportamentului agresiv.

Violența televizuală în desenele animate 68
Mediile observate indică faptul că indiferent de postul de desene animate p referat, subiecții
înregistrează un nivel ridicat de acceptabilitate a comportamentului agresiv ceea ce înseamnă că
natura postului viziont nu exercită influență asupra acestei variabile.
Având în vedere rezultatele observate nu putem fi surprinși de rezu ltatele ipotezei
anterioare referitoare la diferențele de gen în ceea ce privește gradul de acceptabilitate a
comportamentulu agresiv, fiind foarte posibil ca acestea să se datoreze vizionării cu
prepondenrență a posturilor de desene animate cu profil agre siv.
O altă explicație se referă la faptul că este posibil ca părinții să nu dețină informații reale cu
privire la posturile pe care copiii lor le urmăresc și să fi acordat răspunsurile aleatoriu sau în
funcție de notorietatea postului, această posibilitat e fiind cu atât mai mare cu cât postul Cartoon
Network este primul post de televiziune pentru copii și de asemenea cel mai celebru.

Verificarea Ipotezei V
”Există diferențe semnificative între cei ce petrec mult timp în fața televizorului și cei ce petrec
puțin timp în ceea ce privește timpul acordat studiului și îndeplinirii sarcinilor școlare .Subiecții
ce petrec mai mult timp în fața televorului vor dedica mai puțin timp studiului și îndeplinirii
sarcinilor școlare comparativ cu cei ce dedică puț in timp vizionării programelor de desene
animate. ”
Pentru a verifica aceasta ipoteză am folosit, la fel ca în cazurile anterioare metoda Anova
One Way . Mediile obținute la variabila „numărul de ore dedicate studiului‖au fost: 3 subiecții ce
urmăresc progr amele TV mai puțin de o oră pe zi, 2, 83 subiecții ce vizionează programele TV o
oră pe zi, 2, 04 subiecții ce se uită la televizor între o oră ș 3 ore zilnic, 2 acei subiecți ce
vizionează programele TV de desene animate într 3 și 5 ore zilnic respectiv 2, 42 subiecții ce se
uită la desene animate mai mult de 5 ore. Coeficientul F obținut respectiv F (4, 115)=7, 62, p=0,
001 indică faptul că există diferențe semnificative între subiecți în ceea ce privește variabila
„numărul de ore dedicate studiului‖. ( Tabelul 20).
Ilustrăm în cele ce urmează diferențele dintre medii pe grupe la variabila „numărul de ore
dedicate studiului‖ Analiza acestora ne permite să concluzionăm faptul că cu cât mai mult timp

Violența televizuală în desenele animate 69
dedică elevii vizionarea programelor TV cu atât mai pu țin timp dedică studiului și îndeplinirii
sarcnilor școlare. Prin urmare, ipoteza este confirmată.
Gr 1- Gr 2 : dif =0, 16, p=1
Gr1-Gr3:dif=0. 95, p=0, 001
Gr 1- Gr 4 :dif= 1, p=0, 001
Gr 1- Gr 5 :dif= 0, 58, p=0,13
Gr 2- Gr 3 :dif= 0, 79, p=0, 009
Gr 2- Gr 4 :dif= 0,83 p=0, 005
Gr 2- Gr 5 :dif= 0,41 p=0, 74
Gr 3- Gr 4 :dif= 0,041 p=1
Gr 3- Gr 5 :dif= 0,37 p=1
Gr 4- Gr 1 :dif= -1, p=1
Gr 4- Gr 5 :dif= 0,41 p=0, 74

Descriptives
nr_orestudiu

N Mean Std. Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for
Mean
Minimum Maximum Lower Bound Upper Bound
mai putin de o ora 24 3,0000 ,65938 ,13460 2,7216 3,2784 2,00 4,00
o ora 24 2,8333 ,91683 ,18715 2,4462 3,2205 1,00 4,00
intre 1 si 3 ore 24 2,0417 ,80645 ,16462 1,7011 2,3822 1,00 4,00
intre 3 si 5 ore 24 2,0000 ,72232 ,14744 1,6950 2,3050 1,00 4,00
peste 5 ore 24 2,4167 ,88055 ,17974 2,0448 2,7885 1,00 4,00
Total 120 2,4583 ,88779 ,08104 2,2979 2,6188 1,00 4,00

Violența televizuală în desenele animate 70
Tabelul 19 – Ilustrarea mediilor subiecților în funcție de variabila „frecvența vizionării
programelor TV de desene animate ” și „numărul de ore dedicat studiului”

ANOVA
nr_orestudiu
Sum of Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 19,667 4 4,917 7,628 ,000
Within Groups 74,125 115 ,645
Total 93,792 119

Tabelul 20- Ilustrarea Testului Anova de diferențiere a mediilor subiecților în funcție de
variabila „frecvența vizionării programe lor TV” la variabila „numărul d eore dedicate
studiului”

Multiple Comparisons
nr_orestudiu
Bonferroni
(I) nroretv (J) nroretv Mean Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
mai putin de o ora o ora ,16667 ,23176 1,000 -,4967 ,8300
intre 1 si 3 ore ,95833* ,23176 ,001 ,2950 1,6217
intre 3 si 5 ore 1,00000* ,23176 ,000 ,3366 1,6634
peste 5 ore ,58333 ,23176 ,132 -,0800 1,2467
o ora mai putin de o ora -,16667 ,23176 1,000 -,8300 ,4967
intre 1 si 3 ore ,79167* ,23176 ,009 ,1283 1,4550
intre 3 si 5 ore ,83333* ,23176 ,005 ,1700 1,4967
peste 5 ore ,41667 ,23176 ,748 -,2467 1,0800
intre 1 si 3 ore mai putin de o ora -,95833* ,23176 ,001 -1,6217 -,2950

Violența televizuală în desenele animate 71
o ora -,79167* ,23176 ,009 -1,4550 -,1283
intre 3 si 5 ore ,04167 ,23176 1,000 -,6217 ,7050
peste 5 ore -,37500 ,23176 1,000 -1,0384 ,2884
intre 3 si 5 ore mai putin de o ora -1,00000* ,23176 ,000 -1,6634 -,3366
o ora -,83333* ,23176 ,005 -1,4967 -,1700
intre 1 si 3 ore -,04167 ,23176 1,000 -,7050 ,6217
peste 5 ore -,41667 ,23176 ,748 -1,0800 ,2467
peste 5 ore mai putin de o ora -,58333 ,23176 ,132 -1,2467 ,0800
o ora -,41667 ,23176 ,748 -1,0800 ,2467
intre 1 si 3 ore ,37500 ,23176 1,000 -,2884 1,0384
intre 3 si 5 ore ,41667 ,23176 ,748 -,2467 1,0800
*. The mean difference is significant at the 0.05 level.

Tabelul 21 – Ilustrarea diferențelor dintre medii în funcție de variabila „frecvența vizionării
programelor TV de desene animate” la variabila „numărul de ore dedicate studiului”

În legătură cu acest aspect, cercetătorii nu pun semne de îndoială și anume că în momentul
în care copiii au un televizor disponibil, aceștia îl exploatează la maximum. Estimări dintr -un
număr ridicat de țări indică faptul că majoritatea copiilor de clasă primară dedică vizionării
desenlor animate între 12 și 24 de ore pe săptămână. Studiile indică de asemenea faptul că elevii
claselor primare dedică în medie mai mult timp vizionării programelor de televiziune decât
învățatului și îndeplinirii sarcinilor ș colare în general.
În Statele Unite se estimează că un copil de 3 ani petrece în medie 45 de minute în fața
televizorului, în clasa întâi petrece minimum 2 ore în fața televizorului urmând ca pănâ la vârsta
de 10 ani să depășească trei ore.Oriunde televizi unea devine disponibilă pentru un anumit număr
de ore pe zi, domină modalitatea de petrecere a timpului liber. Cu cât iși dedică mai mult timp
vizionării programelor TV, cu atât consacră mai puțin timp studiului respectiv cu cât dedică mai
mult timp studi ului cu atât mai puțin timp petrec vizionând programele TV.
Considerăm că motivul este că televizorul satisface o serie de nevoi într -un mod mai
eficient. De exemplu există o mai mare posibilitate ca aceștia să se uite la televizor mai curând

Violența televizuală în desenele animate 72
decât să mea rgă la cinematograf. De asemenea posibilitatea ca aceștia să citească mai multe cărți
este foarte scăzută din moment ce au posibilitatea de a le vedea transpsuse într -un film, vor citi
mai puține cărți scince -fiction din moment ce există filme cu această tematică.Pe de altă pare
însă, activități precum cititul nu ar trebui să fie afectate de vizionarea programelor TV dat fiind
faptul că aceste activități răspund diferit la nevoile la care răspund televiziunea.

6. Concluzii și recomandări
Scopul acestui stud iu a fost de a explora rela ția dintre frecven ța vizionării programelor TV
și dezvoltarea intelectuală a copiilor precum ș i studierea unei posibile legături dintre vizionarea
programelor TV ș i gradul de aprobare a comportamentului agresiv.În vederea exploră rii acestor
relații am realizat o cercetare pe copiii cu vârsta cuprinsă între 9 și 10 ani, elevi ai Școlii
Generale ‖Alexandru cel Bun‖ din Ia și.
Din investiga țiile realizate au rezultat următoarele concluzii.
 Existădiferențe semnificative între subiecții ce petrec mult timp în fața
televizorului și cei ce petrec puțin timp vizionând programele TV în ceea ce privește
nivelulperformanțelor școlare înregistrat de către elevi.
 Nu există diferențe de gen în ceea ce privește gradul de aprobare a
comportamentul ui agresiv.
 Există diferențe semnificative în funcție de variabila „frecvența vizionării
programelor TV‖ la variabila „ gradul de acceptabilitate a comportamentului agresiv‖.
 Nu există diferențe în ceea ce privește gradul de acceptabilitate a
comportament ului agresiv în funcție de postul de desene animate preferat.
 Există diferențe semnificative în ceea ce privește timpul dedicat studiului în
funcție de variabila „ timpul dedicat vizionării programelor TV.‖
În ciuda demersului investigativ realizat au răm as foarte multe întrebări deschise
referitoare la acest subiect. Există multe provocări legate de posibile cercetări legate de efectele
televiziunii asupra dezvoltări intelectuale și morale ale copiilor. Cel mai important este faptul că
în țara noastră, numărul de cercetări realizate pe această tem ă este scăzut. Cu toate acestea,

Violența televizuală în desenele animate 73
cercetă rile din străinătate confirmă f aptul că televiziunea promovează comportamentele
violentecu efecte atât pe termen scurt cât și pe termen lung.
Pe viitor problemele legate de acuratețea percepțiilor pe parcusul răspunderii la întrebările
de auto -raportare ar putea fi minimalizate prin utilizarea multiplelor metode de colectare a
datelor incluzând aici și raportările părinților și ale profesorilor precum și a informațiilor
înregistrate în legătură cu agresivitatea copiilor.
Rezultatele prezentei cercetări reprezintă o provocare pentru extinderea acesteia prin
includerea în studiu a altor variabile. S-a discutat foarte mult pe seama faptului că jocurile video
prezintă un mai ma re potențial de a afecta consumatorul, mult mai grav decât efectele
televizorului. În acest sens Anderson și Dill (2000) descriu trei caracteristici inerente jocurilor
video ce susțin acest lucru și anume: o mai mare identificare cu personajul, participare a activă și
recompensarea (jucătorii sunt recompensați pentru agresivtatea lor). Prin urmare, o modalitate de
continuare a demersului investigativ ar puutea consta în studierea legăturii atât individual cât și
al efectului combinat dintre violența televiza ta și violența jocurilor pe calculator asupra
comportamentului copiilor.
Expunerea la violența TV urmată de expunerea la violența jocurilor video duc la nivele mai
mari de agresivitate decât cele două variabile luate separat.
Studiile au indicat faptul că vizionarea excesivă a programelor TV contribuie la
desensibilizarea telespectatorilor față de suferința celorlalți dată fiind viziunea în care este
prezentată.P rin urmare,o altă variabilă pe care trebuie să o avem în vedere într -o viitoare
cercetare este empatia, respectiv legătura care există între urmărirea programelor violente și
gradul de empatie al copiilor.
De asemenea am putea realiza o cercetare vizând diferen țele de gen în ceea ce prive ște
preferin ța pentru jocuri și legătura dintre această prefe rință și programele vizionate la televizor.
S-au făcut foarte puține studii cu privire la efectul desenelor animate asupra
comportamentului copiilor. Prin urmare,un alt viitor studiu ar putea avea în vedere investigarea
modului în care copiii de ambele sex e reacționează la grade diferite ca intensitate a violenței
desenelor animate.

Violența televizuală în desenele animate 74

BIBLIOGRAFIE

1. A compendium of asessment tools, Second Edition Measuring violence -related attitudes,
behaviors and influences among yout 0hs, National Center for injury prevention and Control
of the centers for disease control and pre vention
2. Abraham -Mare P. V. (2011) Exploatarea copilului în societă țile moderne. Protec ția copilului
împotriva violen ței din mass -media, Teză de doctorat, București
3. Bădescu I .(2006) ,Cultura Ni hilismului , Universitatea din Bucure ști
4. Beagles -Roos J.,Gat I. (1983), Specific impact of radio and television on children’s story
comprehension, Journal of Educational Psychology, 75( 1), p. 128 -137
5. Bjorkqvist K., Lagerspety K. (1985 ). Children s experienc e of three types of cartoons at two
age levels , International Journal of psychology , nr. 20, North Holland
6. Boncu Ș. (2006), Comportamentul agresiv, „Psihologie Socială‖, Universitatea „Al.I.Cuza‖,
Iași
7. Blumberg F. C., Bierwirth K. P.,(2008) Does cartoon vi olence beget aggresive behavior in
real life? An opposing view, Early Childhood Education , pp. 101 -104
8. Brocato E. D., Gentile D. A., Laczniak R. N., Maier J. A., Ji -Song M.,(2010) Television
commercial violence. Potential effects on children, Journal of Advertising 39(4), pp. 95 – 107
9. Cherney I., London K.(2006). Gender linked differences in the toys, television, computer
games and outdoor activities of the 5 to 13 years old children ,Springer Sience, Bussines
Media, pp 155 -198

Violența televizuală în desenele animate 75
10. Cristian F ., (2010) Video -copilul.Destructurarea lingvistică actuală , www.con știinte.ro
11. Community Development Committee Parliament of Victoria(octombrie 1997). Inquiry into
the effects of television and multimedia on children and families in Victoria, pp-111-138,
ProQuest Central
12. Donnerstein E ., Smith S .(2003) , Impact of media violence on children, adolescents and
adults, pg. 149 -177www.proquest.com
13. Drăgoi M . A.(noiemebrie 2010 ) Efectele consumului mediatic asupra comportamentului
tinerilor, http://es.scribd.com/doc/46454087/Efectele -Consumului -Mediatic -Asupra –
Comportamnetului -Tinerilor
14. Duminică D., Popescu G., (2012)The relationship between media and violence , Revista de
Științe Politice, 35 , pp 421 -429
15. Gender differences and aggresion (2001) , http://homepages.rpi.edu/~verwyc/oh14.htm
16. Gunderson J.( 2006) . Impact of real life and media violence ”, pg 1 -30, University of Toledo
17. Gheorghe V . (2005 ), Efectele televiziunii asupra min ții umane .Fața nevăzută a televiziunii ,
vol. I, Editura Evanghelismos, Funda ția Tradi ția Românească,
18. Gheorghe V .,(2007 ) Efectele micului ecran asupra min ții copilului mic , Editu ra Prodromos
19. Grohol J .(2004) , The debilitating effects of television on children ,pg 1 –
34www.psichcentral.com
20. Hăvârneanu C. (2000)., Cunoa șterea psihologică a persoane: pos ibilită ți de utili zare a
computeruluiîn psihologia aplicată , Editura Polirom
21. Hassan A., (2013)Cartoon Network and its impact on behavior of school going children: a
case study of Bahawalpur, Pakistan, International Journal of Management, Economics and
Social Sciences , pp 6-11
22. Holtzman W.(1981), Impact of educational television on young children , pg 1 -25, Unesco
23. Hogan M. J., (2005), Adolescents nd Media violence: six crucial issues for practicioners ,
Adolescent Medicine Clinics, pp 248 -268
24. Huesmann R. L, Guerra N.(1997), Children s normative beliefs about aggresion and aggresive
behaviour , Journal of Personality and Social Psychology , 32(.2) p. 408 -419.
25. Josephson W .,( february 2005 )Television violence: a review of the effects on children of
diferent ages , Media Awarness netw ork, Canada, , p 1-26
26. Labăr A .(2008) , SPSS pentru Științele Educa ției, Editura Polirom

Violența televizuală în desenele animate 76
27. Mitrofan Iolanda, Cursa cu obstacole a dezvoltării umane , Editura SPER, 2003
28. Meyers Syephen K.(Decembrie 2002), Television and video game violence: age differences
and the co mbined effects of pasi ve and interactive media ”, pg 435 -478, www.Proquest.com
29. Mukherje B .,(2003). Does television affect your intelligence?, www.buzzle.com
30. Nwankor Iks J. (1999 ). The radio and the television in the moral education of a child .,pp 1.41,
www. Proquest .com
31. Patel I . A.(1998 ), The effects of television on children , Riyadul Jannah online , pg. 321 -345,
Vol. 2
32. Peters K., Blumberg F. C., (2002)Cartoon violence: is i t a detrimental to preschoolers as we
think ?, Early Childhood Education Journal , pp. 143 -148