Câteva aspecte din viața celui care a fost haiducul Iancu Jianu [614585]

[1]
Câteva aspecte din viața celui care a fost haiducul Iancu Jianu

Chiar dacă ar putea părea o misiune ușoară, conturarea portretului celui care a fost Iancu
Jianu reprezintă o serioasă provocare. Dificultatea acestui demers constă în faptul că, asemeni
altor personalități istorice, pe Iancu Jianu publicul larg îl cunoaște mai degrabă prin intermediul
istoriei orale și prin cel al cinematografiei, si mai puțin prin intermediul izvoarelor istorice scrise.
De altfel, încă de la început trebuie precizat fapt ul că cinematografia românească a încercat mai
curând să creeze un mit, un simbol al curajului și al naționalismului, lăsând în planul secund
aspectele care pot contura biografia haiducului oltean. Așadar, în cadrul paginilor restrânsului
nostru demers, ne propunem să prezentăm din punct de vedere istoric cine a fost haiducul Iancu
Jianu, insistând totodată și pe unele elemente pe care cinematografia nu le -a atins pe deplin.
Înainte de toate, trebuie să amintim că Iancu Jianu a fost singurul haiduc din Olt enia de
viță nobilă. Conform documentelor istorice, Jienii erau un neam boieresc cu ramificații pe mai
tot cuprinsul Țării Românești, dar mai ales în Oltenia, în județele Dolj, Gorj, Mehedinți,
Romanaați (prezent și pe harta Romniei Mari, dar actualmente d ispărut) și Vâlcea. Iancu Jianu s –
a născut în 1787, la Caracal, fiind unul dintre cei patru fii ai boierului Costache Jianu. Ceilalți
trei frați au fost Mihai, Amza și Dumitrache, cele trei nume fiind destul de populare în Oltenia
acelor vremuri. Fiind mem bru al unui neam boieresc, alături de frații săi, Iancu Jianu a respectat
rânduiala familiei și a învățat carte la Biserica Domnească din localitatea sa natală. De la tatăl
său a moștenit trei moșii: Fălcoi, Zvorsca și Racovița Romanațului. Frații și suror ile sale au
moștenit alte moșii și bunuri ale părinților, având cu toții o stare materială bună.
Perioada de haiducie a lui Iancu Jianu a început în 1810, în jurul vârstei de 23 de ani,
după ce tânărul boier oltean l-a ucis pe arendașul moșiei Brâncoveni, circumstanțele acestei
crime nefiind până astăzi elucidate pe deplin . Timp de șapte ani, până în 1817, Jianu va haiduci
prin toată Țara Românească , ceata sa crescând treptat de la șapte călăreți în 1810 la 30 -40 în
1817. Co nform descrierilor vremii, Iancu Jianu era un foarte bun mânuitor al armelor, dar și un
călăreț priceput. În timpurile acelea, despre tânărul haiduc mersese vestea că nu poate pierde o
luptă dreaptă una la unu, aceasta deși nu avea un fizic impresionant, f iind mai degrabă de statură
mică și zvelt.

[2]
În anul 1812 , Iancu Jianu și oamenii lui sunt prinși de către autorități și întemnițați la
Caracal. De aici au fost duși la Craiova, apoi la București, pentru a fi judecați de divanul
boierilor. Acest divan i -a condamnat pe haiduci la șase luni de închisoare la ocna de la Telega.
Jianu evadează însă din ocnă și continuă să jefuiască boierii din țară. Una dintre cele mai
îndrăznețe și bogate lovituri a dat -o în anul 1815, când a atacat și a jefuit poștalionul
domni torului, luând din acesta o mare sumă de bani. Acest jaf l -a determinat pe Ioan Caragea
(domn al Țării Românești între 1812 și 1818) să își îndrepte mânia spre frații lui Jianu, pe care i –
a obligat să plătească pagubele făcute de Iancu în timpul jafurilor, inclusiv paguba făcută prin
furtul banilor din poștalionul domnesc. În anii 1813 -1814 , Jianu a haiducit în județul Gorj,
prădând boieri, pr eoți și slujbași ai domnului , români și greci, fără deosebire.
În anul 1814 , Iancu Jianu este din nou prins de autorități și dus la București în fața lui
Vodă Caragea , care însă îl iartă după ce a sechestrat averea lui Iancu și după ce fratele acestuia,
Amza, a plătit o sumă de bani care să acopere pagubele făcute de haiduc. Vodă Caragea i -a
restituit și moșiile sechestrate, singura condiționare fiind ca Jianu să plătească pagubele făcute în
anii de haiducie și pentru care păgubiții deschiseseră o serie de procese împotriva fostului boier.
La 17 aprilie 1817 , Jianu este pus din nou în lanțuri pentru a fi dus la București, unde urma să i
se acorde grațierea pentru faptele sale de haiducie. Jianu fuge însă de sub escortă și se reapucă de
haiducie alături de ceata sa, pe care nu o desființase niciodată, nici chiar când s -a aflat din nou
stăpân pe moșiile s ale. Este din nou prins și dus la Bucure ști, unde este de această dată
condamnat la moarte prin spânzurătoare, alături de haiducii prinși împreună cu el. Scăparea îi
vine de la Sultana Gălățeanu, o tânără din anturajul domniței Ralu, fiic a lui Caragea V odă, care ,
în virtutea unei cutume, se mărită cu el, obținând astfel anularea pedepsei cu moartea. Jianu a
fost căsătorit cu Sultana până la moartea lui, survenită în anul 1842, și au avut mai mulți copii.
Nu au mai plătit pagubel e produse de haiduc, pentru c ă Vodă Caragea a fugit din țară și astfel
procesele intentate Jianului s -au stins de la sine.
La izbucnirea revoluției conduse de Tudor Vladimirescu (1821) , Iancu Jianu și-a lăsat
soția și copii i pe moșia de la Fălcoi și s -a oferit să lupte voluntar de pa rtea revoluționarilor.
Vladimirescu îl numește căpitan de panduri și îl trimite în solie la pașa Mehmet de la Silistra. În
august 1821, revoluția fiind înfrântă, Jianu este arestat de către pașa Mehmet. După ce este
eliberat din închisoarea turcilor, Jianu pleacă la Brașov, dar în scurt timp se întoarce în Oltenia.

[3]
Nu s -a întors pe moșiile sale pentru că era supravegheat de autorități, ci s -a stabilit într -o casă
aflată într -o mică livadă a sa, în cătunul Chilii. Aici va rămâne din anul 1823 și până la moar tea
sa, survenită 19 ani mai târziu .
În 1823 , Jianu este din nou arestat, fiind suspectat că ar dori să dea o lovitură de stat, în
calitate de fost om de încredere a l lui Tudor Vladimirescu. De data aceasta însă , Jianu era
nevinovat, așa că a fost eliberat și s -a întors la familia sa, în cătunul Chilii. A murit la 14
decembrie 1842 și a fost înmormântat la Caracal, alături de părinții săi.
Înainte de a încheia, se cuvine să redăm și două fragmente din spusele hai ducului Iancu
Jianu, fragmente care s -au păstrat până în zilele noastre : ,,Legai pe toți din ocnă, slobozii
burduful și scosei pe toți haiducii din ocnă și plecai cu dânșii până la un loc. Un haiduc vestit , ce-
i zicea Voicu Iabras, strânse și el o ceata de ai lui, plecând împreună și trecui Oltul la Slatina" .
Cel de -al doilea fragment pe care -l vom reda sperăm să aducă zâmbetul pe buzele
cititorilor prezentării noastre. Așadar, iată ce spunea haiducul Jianu în urma unui raid: ,, Nu avea
ce să ne facă. În mu lte rânduri am bătut pe carserdarul Iamandi Giuvara urât mirositorul. Cum o
putea muierea lui să steie cu puturosul de Giuvara cel nespălat cu anii?".
Iancu Jianu a trăit 55 de ani, timp în care a avut o viață plină de aventuri. A fost
cond amnat la ocnă, de unde a evadat; la moarte, de care a scăpat printr -o căsătorie confor m unor
reguli din acele vremuri; și-a pierdut și și -a regăsit averea și moșiile. A jefuit boierii din țară, dar
și poștalionul lui Vodă Caragea. Cu toate a cestea , într -un mod aproape in credibil, Iancu a murit
de moarte bună.
Fără îndoială, despre haiducul Iancu Jianu s -au scris și se vor scrie texte mult mai ample
decât cel pe care l -am schițat noi. Desigur, restrânsul nostru demers nu este nicidecum o
veritabilă biografie a lui Iancu J ianu, acesta putând fi considerat mai curând o prezentare
succintă a vieții haiducului oltean care a marcat începutul veacului al XIX -lea.

August 2017 Emanuel Butnaru