In mod normal nu există nici o protecție totală a unui sistem informatic, iar un sistem complet [614550]

CONCLUZII

In mod normal nu există nici o protecție totală a unui sistem informatic, iar un sistem complet
securizat ar duce la inutilizarea lui din toate punctele de vedere, iar terorismul cibernetic nu
înseamnă numai atacuri la adresa sistemelor informatice strategice, ci include și acțiunile la scară
globală a utilizării diferitelor mecanisme de prelucrare și comunicare a informației, de control al
activităților socio-economice, coroborat cu dechiderea spre nou a grupurilor infracționale care
întotdeauna au accesat noile tehnologii, au determinat apariția și creșterea exponențială a
activităților teroriste în spațiul virtual, cu tendințe de fenomen general.
O primă idee ar fi aceea că terorismul cibernetic reprezintă un fenomen social cauzat de
procesul de dezvoltare fără precedent a societății informaționale și de procesul de interconectare a
diferitelor forme ale criminalității, aducȃnd elemente de noutate odată cu progresul tehnologic, fiind
rezultat din îmbinarea mai multor factori, atât de natură tehnologică cât și de natură delictuală,
manifestarea acestuia crescând foarte mult.
De remarcat este faptul că nu există o legislație în domeniu care să definească acest fenomen
și să ofere resursele necesare prevenirii și combaterii acestuia, organele specializate fiind nevoite să
facă încadrări pe mai multe legi speciale, care definesc pe de o parte actele teroriste, iar pe de altă
parte criminalitatea informatică.
Din analiza situației existente se poate trage concluzia că terorismul cibernetic este identificat și
gestionat ca risc major la adresa securității naționale si globale, iar astfel de noțiuni sunt identificate
mai mult la nivelul unor strategii și planuri de prevenire și mai puțin la nivelul reglementărilor
juridice.
Așadar, în opinia mea terorismul cibernetic reprezentă suma tuturor activităților, entităților teroriste
și acțiunilor cu caracter terorist din spațiul cibernetic, motivate politic sau religios. Personal
consider că anumite activități ilicite, din spațiul cibernetic, ale unor persoane sau grupuri de
persoane organizate, care nu sunt motivate politic, dar sunt motivate religios sau au anumite
convingeri personale să atace anumite sisteme informatice guvernamentale sau anumite baze de
date cu un caracter sensibil care pot crea prejudicii importante, cu efecte la scară regională sau
globală. De asemenea concluzionez ca urmare a opiniilor înregistrate, că terorismul cibernetic poate
fi considerat o formă particulară a terorismului, atâta timp cât îndeplinește criteriile impuse de către
legislația ȋn domeniu ce definește terorismul, iar actele specifice criminalității informatice, care prin
manifestare și consecințe generează prejudicii care afectează ordinea publică și securitatea
națională, trebuie încadrate drept acte conexe terorismului cibernetic.
In România comunitățile de hackeri pot fi privite ca grupuri teroriste dacă acțiunile întreprinse

întrunesc cumulativ condițiile legii nr. 535 din 2004, privind prevenirea și combaterea terorismului ,
iar acțiunile acestora trebuie să dețină o conotație politică, să determine statul sau o organizație
internațională să facă un lucru cerut sau să influențeze luarea unei decizii favorabile acestora sau
organizației teroriste care i-a angajat, pe care o simpatizează sau pentru care militează.
Referitor la probabilitatea apariției amenințărilor teroriste cibernetice în viitorul apropiat și a zonei
din care aceștia provin, consider că s-au înregistrat cresteri foarte mari de infractiuni de tip
cibernetic fiind în plină ascensiune iar sub anonimatul comunicării oferit de către rețeaua internet,
coroborat și cu posibilitatea scăzută a structurilor de securitate abilitate să identifice ȋn timp real
pericolul la care se expune, pentru a cunoaște și a investiga comportamentul din acest spațiu, va fi
cu siguranță din ce în ce mai greu.
Terorismul cibernetic este perceput ca un fenomen în plină ascensiune, identificat în perimetrul
actelor teroriste și nu în cel al criminalității informatice, de aceea terorismul cibernetic este mult
mai complex decât o fraudă informatică, acesta vizând pe de o parte activitățile desfășurate în
spațiul virtual de către grupările teroriste, cȃt și în ceea ce privește recrutarea, propaganda,
comunicarea anonimă la distanță, coordonarea și controlul activităților proprii de intelligence, iar pe
de altă parte acesta presupun îmbinarea metodelor și mijloacelor specifice criminalității informatice,
în săvârșirea unor acte de terorism la adresa unor medii cibernetice strategice, de importanță
deosebită.
Pentru o bună protejare trebuie ca utilizatorii să aibe ultimele actualizări de antivirus pe calculatoare
sau pe terminale pe care le folosesc și licență de update dar și să ȋși salveze datele și informațile pe
medii de stocare externe care nu sunt conectate la internet,
Ca o concluzie finală, consider că este imperios necesară adoptarea unei Strategii Naționale si
Globale de Securitate Cibernetică, mult mai complexă și mai strictă în care să se identifice toate
disfuncționalitățile, vulnerabilitățile și factorii de risc la adresa infrastructurilor critice de
comunicații, informatice și cibernetice, mecanismele de identificare, cunoaștere, diagnoză,
predictibilitate, prevenire, combatere și contracarare a amenințărilor a războiului informațional și a
terorismului cibernetic, instituțiile abilitate chemate, potrivit competențelor să răspundă acestor
provocări, precum și includerea acestora în cadrul unui sistem cu planificare și coordonare unitară.