An univer sitar: 2019- 2020 [614512]

1

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE DREPT
MASTER: DREPTUL AFACERILOR
An univer sitar: 2019- 2020

POLITICA DE CONCURENȚĂ ÎN DOMENIUL
DIGITALIZĂRII ECONOMIEI DE PIAȚĂ

Prof.coordonator:
Lector univ. dr. Lucia IRINESCU

Student: [anonimizat]

2

CUPRINS :

1. Scurta introducere…………………………………………………………….p. 2
2. Cap. 1 Politica de concurenta …………………………………………………p. 3
1. Contextul economic si politic………………………………………………p. 3
2. Principalele reglementari ale politicii in domeniul concurentei………..p. 8
3. Obiectivele politicii de concurență în contextul digitalizării…………..p. 14

3

Scurta introducere
Concurența este un fenomen complex care se regaseste in diverse dom enii de activitate ,
dar și în majoritatea sferel or societății umane și nu numai. Provenit din limba latin ă concurrere
(a concura) înțelegem prin concurenta: sportivii care particip ă la o competiție sportivă, o
rivalitate economică sau de altă natură. Indiferent in ce domeniu ne raportăm, concurenta este
întâlnită oriunde: în economie , concurența înseamnă intrecerea dintre diferiți ofertanți pentru a
câștiga clienți; în sport este o competitie organizată; în natură este o luptă pentru supraviețuire,
în condițiile resurselor limitate; în drept este o aplicabilitate a mai multor resurse în aceleași
circumstanțe; iar în geometrie există concurența dreptelor, proprietatea a trei sau mai multe
drepte de a se intersecta într -un singur punct și concurența planelor, Concurența este regăsită
inclusiv pe piața muncii, cu atât mai acerbă in conditii de criză si recesiune economică.
Concurenț a a apărut din cele mai vechi timpuri și s -a manifestat în toate domeniile de
activitate , forma cea mai cunoscută fiind regăsită totuși în relațiile comerciale și de afaceri. Cu
toate acestea asa cum am spus și ma i sus, concurența este prezentă peste tot unde există
relaționare între specii,
Pornind chiar de la spusele lui Montesquieu în secolul al XVIII -lea1 în analiza concurenței
pornim de la raportul calitate/preț al mărfurilor, serviciilor și la stabilirea un ui raport corect
între produs/marfă și prețul aferent, dar putem extinde aria de influență și asupra raportului de
corectitudine si calitate între producători/prestatori de servicii și consumatori. Aici va interveni
legislația din domeniul concurenței, concepută in așa fel incât să sanționeze o rice perturbare a
relațiilor de corectitudine între operatorii economici și consumatori ca fiind o alterare a
concurenței într -o piață unică comună și catalogată ca fiind o practică concurențială.
Concurența, î ntr-o definiție agreată reprezintă ” o trăsătură esențială a economiei de
piață, care reflectă rivalitatea, disputa dintre agenții economici de a produce și vinde bunuri și
servicii similare sau substituibile în condițiile cele mai avantajoase pentru ei ” sau ”un complex
de reglementări specifice destinate să asigure, în raporturile de piață interne și internaționale,
existența și exercițiul normal al competiției dintre agenții economici, în lupta pentru câștigarea,
extinderea, păstrarea clientelei”. Aces te definiții includ toate categoriile de preocupări ale
dreptului concurenței comerciale, ca disciplină distinctă, pluridisciplinară – care vizează

1 ”Concurența este aceea care impune un preț just mărfurilor și care stabilește raporturi corecte între ele”

4
elemente de drept substanțial (fond) și elemente de procedură (drept procesual), și anume:
libera concurență, economia de piață, modalități de realizare a concurenței.
Concurența este definită în dicționarul comercial ca fiind „legea economică obiectivă
care îi determină pe producători, intrați în competiție să depună eforturi maxime: tehnice,
financiare, manag eriale pentru realizarea profitului. Plastic vorbind, concurența este un
judecător implacabil care îl condamnă pe producător la progres. Are rol major în formarea
prețurilor.” Concurența este definită și în documentele europene în domeniu ca fiind „o situa ție
pe piață, în care vânzătorii unui produs sau serviciu acționează independent, pentru captarea
clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adică un anumit nivel al beneficiilor, al
volumului de vânzări și/sau al cotei de piață. Această con curență între întreprinderi poate avea
loc în domeniul prețurilor, calității, service -ului sau al unei combinații între acestea, precum și
în domeniul altor factori care pot prezenta importanță pentru clienți. ” O concurență loială și
nedistorsionată este p iatra de temelie a economiei de piață. Comisia Europeană a fost investită
cu puterile necesare pentru a controla respectarea dreptului european al concurenței și pentru a
determina aplicarea legislației.2

Cap. 1 POLITICA DE CONCURENTA
1. Contextul economic si politic
Situată la limita dintre Europa Centrală și de Sud Este, țara noastră este un stat membru al
UE din 2007. Are ca vecini pe: Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina și Republica Moldova.
Totodată, are ieșire la Marea Neagră, o pitorească deltă a Dunării , munti verzi bogați în resusrse
naturale, câmpii întinse și roditoare . Populația României este de aproximativ 19,5 milioane3,
care o face să fie al 7 -lea cel mai mare stat membru al UE. În 2019, PIB -ul din România a fost
de aproximativ 1040 de mi liarde de lei conform Comisiei Naționale de Prognoză (CNP), iar
PIB-ul pe cap de locuitor a fost de aproximativ 53.595 lei.
In perioada comunistă, politica economică a României a fost orientată, comparativ cu
celelalte state din blocul sovietic, catre occi dent, r egimul lui Ceaușescu a mențin ând legături

2 Roxana PĂUN – NECESITATEA SIMPLIFICĂRII NORMELOR CONCURENȚIALE ÎN LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ ȘI
EUROPEANĂ ACTUALĂ – Academia Română Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”
SIMPLIFICAREA – IMPERATIV AL MODERNIZĂRII ȘI AMELIORĂRII CALITĂȚII DREPTULUI, Comu nicări prezentate
la Sesiunea științifică a Institutului de Cercetări Juridice, București 2015
3 Institutul National de Statistica

5
diplomatice și economice puternice cu țările occidentale. În anii 1980, în condițiile crizei
financiare care se contura in România, influența organizațiilor internaționale începuse deja să
crească . Însă in aceeași perioadă, anii de austeritate impuși de regimul comunist nu doar a u
eliminat complet orice libertate politică, dar a u și slăbit puternic economia României.
Recuperarea și tranziția la o economie de piață funcțională, după căderea comunismului, au
durat mai mult decât în alte state din Europa Centrală și de Est (CEEC).
Dupa 1989 mediul economic nu a fost prielnic pentru investițiile străine, reforma
economică, inclusiv privatizarea întreprinderilor de stat, a demarat mai târziu decât în celelalte
state europene și a progresat încet, cu ezitări , neexistând nici o strategie eficientă pentru
atragerea capitalului străin .
Aceleeași ezitări din politica economică dusă s -au reflectat și în aspirațiile europene ale
României. Incă din 1992 Români a a semnat un acord de asociere cu Uniunea Europeană , dar
politica ezitantă dusă de statul roman a facut ca negocierile oficiale de aderare să demar eze
doar la începutul anilor 2000. R itmul lent al schimbărilor politice și economice a făcut ca
România să fie mult mai puțin pregătită să adere la UE decât alte state din Europa de Est
(Ungaria, Polonia,Cehia, Slovacia).
Principiile de bază ale politicii concurenței în toate statele candidate, inclusiv în România
au fost statuate prin Acordurile Europene de Asociere. În Capitolul II – „Concurența și alte
prevederi cu caracter economic”, precum și în articole incluse în capitole conexe din Acordul
European sunt consacr ate prevederile referitoare la politica concurenței în. Acestea sunt
obligații ferme, cu trimiteri explicite la articolele corespunzătoare din Tratatul Uniunii
Europene versiunea consolidată: art. 101 (interzicerea înțelegerilor dintre agenții economici),
art. 102 (interzicerea abuzului de poziție dominantă) și art. 107 (interzicerea ajutoarelor de
stat), s pre deosebire de cea mai mare parte a acquis -ului comunitar, pentru care Acordul
European de Asociere a prevăzut necesitatea de a acționa în direcția armonizării graduale a
legislației. Prin Acordul European, România își asuma ca angajamente:
– ”ajustarea progresivă a oricărui monopol de stat cu caracter commercial astfel încât să se
asigure că, până la sfârșitul celui de- al cincilea an de la intrarea în vigoare a acordului, că nu
va mai exista nici o discriminare între cetățenii României și ai s tatelor membre, referitoare la
condițiile în care mărfurile se achiziționează și se comercializează (art. 33).

6
– interzicerea oricărui acord între întreprinderi, decizii ale asociațiilor de întreprinderi și
practici concertate între întreprinderi având ca obiect sau effect prevenirea, restricționarea sau
distorsionarea concurenței [art. 64 alin. (1) pct. (i)];
– interzicerea abuzului din partea uneia sau mai multor întreprinderi de a avea o poziție
dominantă, pe teritoriul României sau al Comunității, în an samblu, sau pe o parte substanțială
a acestuia [art. 64 alin. (1) pct. (ii)];
– interzicerea oricărui ajutor public care distorsionează concurența prin favorizarea
anumitor întreprinderi sau a producției unor anumite mărfuri” [art. 64 alin. (1) pct. (iii)] ;
– aplicarea „în privința întreprinderilor publice și a întreprinderilor cărora le -au fost
acordate drepturi speciale sau exclusive, începând cu cel de- al treilea an de la data intrării în
vigoare a acordului, principiile Tratatului de instituire a Comuni tății Economice Europene,
îndeosebi art. 90 și principiile Documentului final din aprilie 1990 al reuniunii de la Bonn a
Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (în special prevederile referitoare la
libertatea de decizie a antreprenorilor)” ( art. 66), adică să se asigure că aceste întreprinderi
funcționează fără să pună piedici concurenț ei și că nu se introduc discriminări între operatorii
români și cei comunitari. ” (toate acestea au fost rezolvate).
Ulterior, după dobândirea statutului de m embru cu drepturi depline a Uniunii Europene in
2007, România a trebuit să se conformeze cerințelor UE operand modificările necesare ale
legislației în domeniu reușind astfel o simplificare evidentă prevederilor legale, fapt ce a dus
la o mai bună gestiona re a faptelor anticoncurențiale din ce în ce mai prezente pe piață, generate
sau de multe ori argumentate de către agenții/operatorii economici ca fiind ”nevoia de adaptare
pentru maximizare a profitului”.4
România anilor 2000- 2008 a suferit o perioadă de reformă economică, marcată fiind de o
creștere economică rapidă, dar și o creștere a investițiilor străine directe, câștigând astfel
denumirea de “Tigrul Europei de Est”. Prin c reșterea anuală de aproximativ 8%, ț ara noastră
reușește să-și red ucă decalajul economic față de statele memb re europene aflate în aceeași
situație. Dar creșterea economică performantă nu s-a bazat pe un model durabil, deoarece s -a
sprijinit pe “bani ieftini” care au finanța t cheltuielile de consum, si pe creșteri salar iale care au

4 Roxana PĂUN – NECESITATEA SIMPLIFICĂRII NORMELOR CONCURENȚIALE ÎN LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ ȘI
EUROPEANĂ ACTUALĂ – Academia Română Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”
SIMPLIFICAREA – IMPERATIV AL MODERNIZĂRII ȘI AMELIORĂRII CALITĂȚII DREPTULUI, Comunicări prezentate
la Sesiunea științifică a Institutului de Cercetări Juridice, București 2015

7
depășit creșterea productivității , lipsind din politica economică a guvernelor succedate
reformele structurale și fiscale necesare. Concluzia: economia a fost puternic afectată de criza
financiară, astfel î ncât in anul 2009, țara noastră a fost nevoită să solicite ajutor financiar
internațional și a semnat un pachet de asistență de urgență în valoare de 29 miliarde de dolari
cu FMI, UE și alți creditori internaționali. Contextul economic international marcat de
înrăutățirea situației piețelor financiare internaționale, precum și o bligația de a impune o serie
de măsuri de austeritate drastice pentru a îndeplini cerințele impuse prin acordul de ajutor , au
contribuit la o micșorare a PIB -ului în următorii doi ani. În martie 2011, România și
FMI/UE/Banca Mondială au semnat un acord stand- by, în valoare de 5,6 miliarde de dolari.
Condițiile care au venit cu acordurile s -au axat pe promovarea disciplinei fiscale, încurajarea
progresului din domeniul reformelor structurale și consolidarea s tabilității sectorului
financiar.5
În urma alegerilor europene din anul 2014, Parlamentul European a dat undă verde noii
Comisii Europene, pe baza priorităților evidențiate în orientările politice ale președintelui
Juncker. În scrisoarea de misiune adres ată comisarului pentru concurență, Margrethe Vestager,
se afirmă că politica în domeniul concurenței ar trebui să „contribuie, după caz, la agenda
noastră pentru locuri de muncă și creștere economică, inclusiv în domenii precum piața unică
digitală, politica energetică, serviciile financiare, politica industrială și combaterea evaziunii
fiscale”. Într -adevăr, politica în domeniul concurenței a inclus toate aceste domenii în 2014 și
a furnizat o bază solidă în vederea sprijinirii procesului de elaborare a politicilor globale ale
Comisiei Europene.
Conform reglementărilor comunitare, politica în domeniul concurenței nu reprezintă un
scop în sine, ci o condiție necesară realizării pieței interne. Astfel, Art. 3(g) TCE subliniază
faptul că scopul urmărit este ac ela de a permite instituirea unui „regim care să asigure faptul
că, în cadrul pieței interne, concurența nu este distorsionată”.
Obiectivele politicii în domeniul concurenței pot fi succint grupate în trei categorii:
1. ”Politica europeană în domeniul conc urenței (PDC) trebuie să garanteze unitatea pieței
interne și să evite realizarea de înțelegeri între firme, de natură să afecteze comerțul
intracomunitar și manifestarea liberă a concurenței (înțelegeri și practice concertate);

5 ORGANIZAȚIA PENTRU COOPERARE ȘI DEZVOLTARE ECONOMICĂ OECD – Analiza politicii si legii concurenei în
România 2014, p. 10 -11

8
2. Politica în domeniul concurenței urmărește să împiedice situațiile în care una sau mai
multe firme caută să exploateze de o manieră abuzivă puterea lor economică în raport cu alte
firme mai puțin puternice (abuz de poziție dominantă).
3. De asemenea, PDC trebuie să împiedice acel e intervenții ale guvernelor statelor membre
care pot falsifica regulile jocului liber al pieței, prin discriminări în favoarea întreprinderilor de
stat sau prin acordarea de ajutoare către anumite firme din sectorul de stat/privat (ajutoarele de
stat)”.6
Politica în domeniul concurenței , coroborat ă cu evoluțiile tehnologice in domeniu, poate
contribui la realizarea unei veritabile piețe unice digitale. Este demonstrat faptul că în
domeniile bazate pe cercetare si cunoaștere, concurența activă este un element esențial pentru
stimularea inovării și pentru propagarea beneficiilor dezvoltării tehnologice în rândul
cetățenil or. Uniunea Europeana consider ă că economia digitală este de o importanță capitală
pentru creșterea economică și competitivitatea E uropei în viitor , astfel că f inalizarea pieței
unice digitale ar duce la stimula rea inovării și creșter ii în multe alte sectoare, cum ar fi energia,
serviciile publice, transporturile, sănătatea și educația. Noua piață unică digitală ar genera
creșter i în noile sectoare de activitate și ar crea locuri de muncă de calitate superioară. Cu cât
integrarea pieței unice digitale devine o realitate realizabilă, cu atât este mai important ca
politica UE prin mecanismele ei specific concurențiale să asigure condiții egale și echitabile
actorilor de pe piața digitală a UE, în ansamblu.
Dar, d igitalizarea economiei UE reclam ă realizarea de investiții substanțiale în rețele de
mare viteză (de „nouă generație”). In general, factori importanți pentru reali zarea de investiții
au fost concurența și cererea din partea consumatorilor, iar prin schemele instituite de statele
membre s -a acordat sprijin ul suplimentar pentru reînnoirea și modernizarea infrastructurii.
Ajutoarele de stat vor continua să îndeplineas că un rol important în acest sector , deoarece, la
nivel european incă există o disfuncționalitate a pieței în ceea ce privește instalarea uniformă
de la un teritoriu la altul a rețelelor de comunicații în bandă largă . În acest sens, î n ultimii trei
ani, C omisia a aprobat ajutoare de stat în valoare de peste 10 miliarde EUR în domeniul
comunicațiilor în bandă largă. Insă, a ceastă sumă nu include toate măsurile guvernamentale de
sprijin pentru acest sector, din cauză că nu toate măsurile de stat intră sub in cidența noțiunii de
ajutor de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În ceea ce privește finanțarea

6 RAPORT AL COMISIEI CĂT RE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU,COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL
EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR – Raport privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2014. P.
2-3

9
acestor investiții, pe lângă finanțarea asigurată de statele membre, finanțarea suplimentară este
asigurată de UE.7
Un număr mare de întreprinderi au migr at către sisteme bazate pe Internet determinate de
condițiile economice actuale , in scopul creșter ii eficienței, scăder ii costurilor de operare și
capacitatea de a opera în timp real între diferite platforme. Astfel multe firme își reproiectează
proiectele de afaceri principale, prin investiții în tehnologii cheie – mobilitate, cloud computing
(de exemplu, utilizarea de software pe bază de închiriere), suport decisional, rețele sociale și
sisteme informatice de analiză economic ă.
Astfel , au apărut și continuă să fie dezvoltate produse și servicii noi , platforme comerciale
bazate pe internet care pot concura cu cele existente, precum și alte modele de afaceri care
acționează ca intermediar între vânzători și cumpărători , prin intermediul site -urilor de
specialitate . Ca și consecință asistăm la apariția în întregime de noi piețe, industrii, întreprinderi
și practici de lucru, care formează o adevărată economie digitală. Acest nou model al economiei
este caracte rizat de digitalizare și utilizarea intensivă a tehnologiilor de informații și
comunicare (TIC), de codificarea cunoștințelor, schimburi de informații și noi moduri de
organizare a muncii și a producției.
Internetul devine cu trecerea timpului o piață a mu ncii cu posibilități nelimitate, în acest
sens cercetările aratând că, chiar și î mprejurări de șomaj ridicat, internetul creează cinci locuri
de muncă pentru fiecare două pierdute. În plus, în economiile mature studiate de McKinsey,
cheltuielile legate de internet si consumul au reprezentat 21% din PIB în ultimii cinci ani.
Astfel , comerțul pe internet oferă consumatorilor numai beneficii prin: furnizarea de informații
privind bunurile și serviciile, facilitarea comparațiilor de preț, localizarea vânzăto rilor, oferirea
de servicii de livrare toate acestea permi țându- le să cumpere cu ușurință prin intermediul unui
calculator sau dispozitiv mobil (tableta, smart phone) oriunde ar fi.8
2. Principalele reglementari ale politicii in domeniul concurentei
Prima lege a concurenței a fost adoptat ă în România în anul 1996. Legea 21/1996 cuprinde
partea instituțională, procesul de aplicare, prevederi in ceea ce privește legislația antitrust și
legislația cu privire la concentrările economice de bază. Concepută după modelul European,

7 RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU,COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIA L
EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR – Raport privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2014. P. 2-
3
8 Prof. Univ. Dr. Gheorghe OPRESCU , Dr. Daniela ELEODOR – Impactul dezvoltării economiei digitale asupra
concurenței, International Conference of the Institute for Business Administration in Bucharest, 2014

10
sistemul de aplicare a legii a avut in vedere implementarea ei și în domeniul administrativ.
Pentru perso anele fizice sancțiunile penale erau posibile în cazurile de acorduri restrictive, dar
și în cazuri de abuz de poziție dominantă. To tuși în practică nu au fost niciodata relevante.
Analiza concentrărilor economice făcea deja parte din legea de concurență inițială. Nu
existau excluderi semnificative pentru niciun sector al economiei.
De la emiterea ei, legea a fost modificată de mai multe ori, cele mai multe schimbari fiind
determinate de eforturile de aliniere a legislației române in domeniul concurenței la legislația
europeană și la alte standard e internaționale. În 2003/2004 precum și în 2010 au fost aduse
schimbări majore sistemului instituțional și normelor de fond. În 2004, Consiliul Concurenței
a fuzionat cu Oficiul Concurenței, care făcuse parte din Ministerul deFinanțe, iar CCR devine
autoritate a de concurență unică, independentă. Modificările din 2010 au fost direct legate de
necesitatea de a asigura o mai mare legătură cu legislația de concurență a UE. De exemplu,
sistemul de notificare pentru acordurile restrictive, a fost înlocuit de modelul de autoevaluare
al UE. Modificările din 2010 au avut în vedere și except ările pe categorii în legislația
concurenței din România. Astfel, au fost introduse prevederile prin care acuzaților care acceptă
învinuirile CCR le pot fi acceptate reduceri substanțiale ale amenzilor. În ceea ce privește s fera
de aplicare a sancțiunilor penale aceasta nu se mai aplică cazurilor de abuz de poziție dominant,
sancțiunile penale fiind limitate la acordurile restrictiv frauduloase; au fost eliminate din sfera
prevederilor de aplicare a Legii Concurenței cartelurile din achizițiile publice care sunt supuse
unui set special de sancțiuni penale din Codul Penal ce are în vedere frauda de achiziții publice.
Ca drept consecință, sancțiunile penale în temeiul Legii Concurenței se limitează doar la
cartelurile grave din afara contextului de achiziții. Modificările aduse Codului Penal vin să
sprijine mecanism ul de coordonare mai eficient între sancțiunile penale și programul de
clemență al CCR , cee ace duce la încurajarea cereril or de clemență.9
Constituția României, prin art. 135 protejează p iețele libere și concurența:” Statul trebuie
să protejeze concurența loială și un mediu în care pot fi utilizați factorii de producție.”
Prevederile Legii Concurenței cu privire la acordurile restrictive, comportamentul
individual al întreprinderilor și controlul concentrărilor economice respect ă, în mare măsură,
normele din legislația de concurență a UE și regulamentele de punere în aplicare, cu câteva

9 ORGANIZAȚIA PENTRU COOPERARE ȘI DEZVOLTARE ECONOMICĂ – Analiza politicii si legii concurentei în
România, 2014, p. 12- 13

11
excepții. Pentru că România este membră a Uniunii Europene, articolele 101 și 102 din TFUE
sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în fața autorității de concurență și a instanțelor de judecată.
Articolul 101 (ex- articolul 81 TCE)
(1) ”Sunt incompatibile cu piața internă și interzise orice acorduri între întreprinderi, orice
decizii ale asocierilor de întreprinderi și orice practici concertate care pot afecta comerțul dintre
statele membre și care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea
concurenței în cadrul pieței comune și, în special, cele care:
(a) stabilesc, direct sau indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții
de tranzacționare;
(b) limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau
investițiile;
(c) împart piețele sau sursele de aprovizionare;
(d) aplică, în raport urile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente,
creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
(e) condiționează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații
suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură
cu obiectul acestor contracte.
(2) Acordurile sau deciziile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de drept.
(3) Cu toate acestea, prevederile alineatului (1) pot fi declarate inaplicabile în cazul:
– oricăror acorduri sau categorii de acorduri între întreprinderi;
– oricăror decizii sau categorii de decizii ale asocierilor de întreprinderi;
– oricăror practici concertate sau categorii de practici concertate care contribuie la
îmbunătățirea producției sau distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau
economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut și care:
(a) nu impun întreprinderilor în cauză restricții care nu sunt indispensabile pe ntru atingerea
acestor obiective;
(b) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența în ceea ce privește o parte
semnificativă a produselor în cauză.”

12
Articolul 102 (ex- articolul 82 TCE)
” Este incompatibilă cu piața internă și interzisă, în măsura în care poate afecta comerțul
dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei
poziții dominante deținute pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.
Aceste practici abuzive p ot consta în special în:
(a) impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor
condiții de tranzacționare inechitabile;
(b) limitează producția, comercializarea sau dezvoltarea tehnică în dezavantajul
consumatorilor;
(c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații
echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
(d) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații
suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură
cu obiectul acestor contracte” .10
Articolul 1 din Legea Concurenței reia în conținutul său prevederile constituționale
prevazute în art 135, având ca obiectiv principal prot ejarea concurenței și a unui mediu
concurențial normal care să servească interesele consumatorilor :” Prezenta lege are drept scop
protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea
promovării intereselor consum atorilor ”11. Standard ul bunăstării consumatorilor reprezintă
indicatorul principal în aplicarea legii concurenței și al CCR , precum și eficiența și păstrarea
unei structuri industriale competitive , acest lucru fiind foarte important în cazul unei evaluar i
a efectelor directe asupra bunăstării consumatorilor.
Articolul 4 alineatul (1) din Legea Concurenței, are în vedere regulile de funcționare a
economiei de piață bazată pe cere si ofertă. Astfel, acesta reglementează faptul că prețurile
trebui e să fie stabilit stabilite în mod liber, în conformitate cu condițiile de cerere și ofertă. Însă
”în sectoarele economice sau pe piețele unde concurența este exclusă sau substanțial restrânsă
prin efectul unei legi sau datorită existenței unei poziții de monopol ” la alineatul (3) legea

10Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – PARTEA A TREIA: POLIT ICILE ȘI ACȚIUNILE INTERNE ALE
UNIUNII – TITLUL VII: NORME COMUNE PRIVIND CONCURENȚA, IMPOZITAREA ȘI ARMONIZAREA LEGISLATIVĂ –
Capitolul 1: Regulile de concurență – Secțiunea 1: Reguli aplicabile întreprinderilor – Articol ele 101 – 102 (ex –
articol ele 81 -82 TCE) – Jurnalul Oficial 115 , 09/05/2008 p. 8 8 – 89
11 LEGE nr. 21 din 10 aprilie 1996 A CONCURENȚEI Republicată , art. 1

13
autorizează Guvernul să intervină pe piață și să impună controlul prețurilor, pentru de a
combate prețurile "excesive" în ”situații de criză, atunci când există un dezechilibru major între
cerere și ofertă, sau în cazul în ca re o piață este evident disfuncțională” . Astfel de măsuri pot fi
prevăzute pe o perioadă de maxim șase luni, reînnoi rea lor putând fi facută succesiv pe perioade
de câte trei luni cu aprobarea Consiliul Concurenței .
Prevederile din Legea concurenței sunt armonizate cu prevederile articolului 101 din
TFUE care ” stabilește cadrul juridic pentru o evaluare echilibrată, care să țină cont, în același
timp, atât de efectele adverse asupra concurenței, cât și de efectele favorabile concurenței ”.
Acestea se regăs esc în cuprinsul articolului 5, alineatul (1) care interzice firmelor să încheie
acorduri cu efect de limitare a concurenț ei și oferă o listă cu restricțiile care pot fi considerate
ilegale conform legii: ” Sunt interzise orice înțelegeri între întreprinderi, decizii ale asociațiilor
de întreprinderi și practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect
împiedicarea,restrângerea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a
acesteia, în special cele care:
a) stabilesc, dir ect sau indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții
de tranzacționare;
b) limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile;
c) împart piețele sau sursele de aprovizionare;
d) aplică, în ra porturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente,
creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
e) condiționează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații
suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură
cu obiectul acestor contracte. ”
Alineatul (2) al aceluiași articol are in vedere condițiile în care un acord care intră sub
incidența articolului 5 (1) va fi totuși legal. Prevederea este identică cu articolul 101 (3) din
TFUE, punând astfel preocupările legate de eficiență și legalitate în centrul analizei acordurilor
considerate a limita concurența. A lineatul (3) precizează că regulamentele Comisiei Europene
de exceptare pe categorii se vor apli ca contractelor care fac obiectul Legii concurenței, inclusiv
celor care nu afectează comerțul intracomunitar. Părțile trebuie să dovedească faptul că acordul
lor îndeplinește criteriile de exceptare prevăzute la articolul 5 alineatul (2) sau că pot benefi cia
de o scutire conform unei exceptări pe categorii

14
Armonizarea Legii concurenței cu prevederile art. 102 din TFUE este evidentă in cuprinsul
articolului 6 care interzice ” folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a
unei poziții dominante deținute pe piața românească sau pe o parte substanțială a acesteia.
Aceste practici abuzive pot consta în special în:
a) impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor
condiții de tranzacționare inechitabile;
b) limitarea producției, comercializării sau dezvoltării tehnice în dezavantajul
consumatorilor;
c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații
echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
d) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații
suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură
cu obiectul acestor contracte”.
Astfel, ori de câte ori CCR aplică prevederile alin. (1) al articolului 6 din lege, privind
faptul că folosirea în mod abuziv a poziției dominante poate afecta comerțul dintre statele
membre, acesta aplică, de asemenea, prevederile art. 102 din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene .
Articolul 7 introduce prevederile notificării de minimis a Comisiei Europene din Legea
concurenței, exceptând astfel anumite acorduri de la aplicarea articolului 6 alineatul (1), în
cazul în care părțile au cote de piață foarte mici . Pragurile cotei de piață sunt de 10% pentru
acordurile orizontale și de 15% pentru acordurile verticale. Ca e xcepți e prevederile de la
articolul 7 nu se aplică în cazul acordurilor care includ restricții considerate "grave", cum ar fi
”stabilirea prețurilor de vânzare către clienți , limitarea producției și a vânzărilor, împărțirea
piețelor și a clienților, acordurilor dintre neconcurenți”.
În cuprinsul articolului 8 din Legea Concurenței sunt reglementate circumstanțele în care
CCR poate interveni împotr iva actelor instituțiilor publice care limitează, previn sau
denaturează concurența: ”Sunt interzise orice acțiuni sau inacțiuni ale autorităților și
instituțiilor administrației publice centrale ori locale și ale entităților către care acestea își
deleagă atribuțiile, care restrâng, împiedică sau denaturează concurența, precum:

15
a) limitarea libertății comerțului sau autonomiei întreprinderilor, exercitate cu respectarea
reglementărilor legale;
b) stabilirea de condiții discriminatorii pentru activitatea în treprinderilor.”
Astfel, la al. 2 și 3 din același articol sunt prevăzute modalitățile de acțiune ale CCR;
aceasta are dreptul de a emite decizii cu privire la de restabilire a mediului concurențial, iar
dacă autoritățile publice nu se conformează ”aces ta poate introduce acțiune în contencios
administrativ, la Curtea de Apel București, solicitând instanței, după caz, anularea, în tot sau
în parte, a actului care a condus la restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței,
obligarea autorității sau instituției în cauză să emită un act administrativ ori să efectueze o
anumită operațiune administrativă”.
Articolul 52 din lege prevede că acordurile care încalcă articolul 5 sau prevederea privind
abuzul de poziție dominantă prevăzută la articolul 6 (sau echivalentele acestora din legislația
UE) sunt nule și, prin urmare, imposibil de aplicat.” Sunt nule de drept orice înțelegeri sau
decizii interzise prin art. 5 și 6 din prezenta lege, precum și prin art. 101 și 102 din Tratatul
privind f uncționarea Uniunii Europene, respectiv orice angajamente, convenții ori clauze
contractuale raportându- se la o practică anticoncurențială, precum și orice acte care încalcă
prevederile art. 8 din prezenta lege. ”
Articolul 53-61 inclusiv au în vedere posibilitatea sancțiunilor contravenționale aplicate
întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi , în special în cazurile de carteluri grave, pentru:
• Furnizarea de informații inexacte și incomplete;
• Nenotificarea unei concentrări economice;
• Realizarea unei concentrări economice.
Sancțiunile aplicate sunt raportate la cifra de afaceri, iar acolo unde firma este la început de
activitate și nu se poate determina cifra de afaceri, sunt prevăzute amenzi contravenționale.
Transpune rea direct ă a normelor europen e în legislația de concurență românească, are drept
consecință faptul că Legea concurenței tratează cu asprime și câteva restricții teritoriale din
acordurile verticale. Acestea nu sunt eligibile pentru exceptare în conformitate cu regula de
minimis din articolul 7, dar nici cu cu exceptarea pe categorii în temeiul articolului 5 (3).
Integrarea pieței constituie explicația cu privier la a ceastă abordare la nivel european. Totuși
este neclar faptul că aceleași reguli din Legea Concurenței ar trebui să urmeze aceleași
obiective de politici, in condițiile în care integrarea pieței interne românești nu reprezintă un

16
obiectiv special de politici care are prioritate față de posibilele justificări ale restricțiilor
teritoriale. Astfel se ajunge la concluzia că s ingura justificare plauzibilă pentru normele din
Legea concurenței din România o constituie faptul că preluarea prevederilor identice cu cele
din legislația UE vor evita întrebările jurisdicționale dificile. Dacă acordurile au fost supuse
unor norme analitice diferite, ș i dacă acestea afectează schimburile comerciale dintre statele
membre ale UE ajungând astfel in vizorul reglementărilor de concurență a UE, ar putea apărea
conflicte de competență, cee ace ar putea distrage atenția de la eval uarea de fond.12
Legea concurenței nu exclude și nici nu exceptează la aplicare anumite sectoare ale
economiei românești. In schimb, dacă erau supuse unui regim special de reglementare Legea
concurenței ofer ea scutiri pe pi ața forței de muncă , în ceea ce privește relațiile de muncă, pe
piața monetar ă și piețele de valori mobiliare. Însă aceste scutiri au fost eliminate. Ț inând cont
de faptul că pentru legea concurenței din România sunt importan te prevederile legii concurenței
a UE, nu este exclus ca anu mite acorduri sindicale să continue să fie exceptate de la legea
concurenței în conformitate cu exceptările recunoscute juridic în legislația europeană. Facem
referire aici la acele acorduri care urmăresc îmbunătățirea ocupării forței de muncă sau
condiții le de muncă. Însă existența unei astfel de exceptări nu a fost testată în România.
Legea concurenței româneasca este completată cu r eglementările sectoriale existente care
ar putea fi importante în evaluare legislației din domeniul concurenței, însă nu o î nlocuiesc pe
aceasta. Aceste exceptări sectoriale de la legea concurenței ar trebui să aibă în orice caz o
semnificație foarte redusă, c a în orice alt stat membru al UE, având în vedere că legislația de
concurență din UE va continua să se aplice acordurilor și comportamentelor din aceste sectoare,
cu condiția ca aceste să afecteze comerțul intracomunitar.

3. Obiectivele politicii de concuren ță în contextul digitaliz ării

Într-o economi e de piață funcțional ă, bazată pe libertatea de mișcare bunurilor,
persoanelor, serviciilor și capitalului, există și un mediu concurențial nedistorsionat. Politica
concurențială reprezintă p rincipala pârghie de reglementare a mediului concurențial care are în
vedere “comportamentul pe piață al agenților economici și include măsurile relevante privind
concurența pe piață, respectiv politica comercială, politicile de reglementare, măsurile adoptate

12 ORGANIZAȚIA PENTRU COOPERARE ȘI DEZVOLTARE ECONOMICĂ – Analiza politicii si legii concuren tei în
România, 2014, p.17

17
de către guverne cu privire la politicile anticoncurețiale ale firmelor atât din domeniul privat,
cât și din cel public”. Politica de concurență este responsabilă cu asigur area cadrul ui necesar
manifestării unei concurențe loiale, adică a unei concurențe care are loc în condițiile respectării
normelor și mijloacelor considerate corecte și recunoscute ca atare prin reglementările în
vigoare de către agenții economici. Se ajunge la o distorsionare și o abatere a concurenței de la
scopul său atunci când aceasta este neloială, prin favorizarea unor agenți economici în
defavoarea altora, precum și în defavoare a consumatorilor.
Scopul principal al concurenței este acela al satisfacer ii maxime a trebuințelor
consumatorului, fără a fi sacrificate interesel e producătorului. Astfel, c oncurența va fi benefică
atât pentru consumatori, cât și pentru producători prin fa ptul că p rimii au posibilitatea de a -și
satisface necesitățile de consum în conformitate cu gusturil e și posibilitățil e lor financiare, în
vreme ce producătorii sunt stimulați să producă mai bine și mai eficient.
Prin natura sa, concurența este considerată principalul factor al progresului economic și
tehnico -științific, iar principalul beneficiar al acestui progres este consumatorul, care
recepționează efectul benefic al concurenței prin costuri mai scăzute, cantitate, calitate și
diversitate a bunurilor ș i serviciilor, promtitudinea cu care acestea îi sunt oferite, facilitățile
care i se acordă, în condiții de raționalitate economică, pentru a- și maximiza satisfacția.
Datorită acestor consecințe, concurența reprezintă un instrument principal de protecție a
drepturilor și intereselor consumatorilor.
Politica de concurență are ca o biectiv principal protecția, menținerea și stimularea
concurenței și a unui mediu concurențial care să- i determine pe agenții economici să
eficientiz eze activitățile lor economice și să promoveze interesele consumatorilor pentru
asigurarea bunăstării acestora. Bunăstarea consumatorilor este componenta principal a politicii
în acest domeniu ceea ce confirma incă o data că interesel e consumatorilor sunt pe primul loc
in cadr ul activităților desfășurate în domeniul concurenței . Drepturile și interesele
consumatorilor sunt protejate doar a tunci când politica concurenței este efectiv și corect
aplicată, ei având și cele mai mari beneficii.13
Obiectivele mari în domeniul concurenței în UE pe care le are în vedere politica sunt
următoarele:
● Integrarea piețelor prin fluidizarea comerțului între statele membre și, în funcție de cele
mai avantajoase condiții șă fie aloc ate resursel e necesare;

13 Dinu, V., 2017. Competition's Policy – a Tool to Protect Consumer's Rights and Interests. Amfiteatru
Economic, 19(45), pp. 335- 337

18
●Menținerea unui mediu competitive prin protejarea întreprinderilor mici și mijlocii active
in piață ;
● Protejarea consumatorilor prin acordarea de maximum de beneficii;
● Crearea cadrului f avori bil atingerii obiectivului interdependenței economice și sociale;
● Dezvoltarea unui mediu de afaceri optim astfel încât sa poată face față concurenței în
plan global.
Obiectivul principal din sectorul concurenței are în vedere atât politicile antitrust, cât și
politicile de control al ajutorului de stat, controlul acestora facându -se prin proceduri și norme
de combatere a comportamentului anticoncurențial al societăților comerciale, de împiedicare a
înțelegerile restrictive între agenții economici, de combatere a abuzul ui de poziție dominantă
și de evitare a acordării de către guverne a ajutoarelor de s tat care distorsionează concurența pe
Piața Internă.
Regulile de concurență sunt , în general, aplicabile în întreaga Uniune, iar Statele Membre
trebuie să coopereze îndeaproape cu Comisia Europeană în vederea aplic ării acestora, adoptând
o politică econom ică în concordanță cu principiile economiei de piață deschisă, bazată pe
concurență loială.
Politica antitrust ( termen american) este și ea în centrul atenției organelor de reglementare
europene și are în vedere totalitatea reglementărilor, măsurilor pe ca re le pot lua Comisia și
organismele sale, precum și a mijloacelor de care acestea se pot folosi pentru a limita și controla
formarea trusturilor, pentru a nu da posibilitatea de dezvoltare a capacități lor diferitelor firme
sau grupuri de firme de a exerci ta practici restrictive pe piață prin impune rea unui
comportament de monopol pe căi considerate anormale sau ilegale.
Comisia Europeană este i nstituția responsabilă la nivel comunitar de modul în care este
implementată politica în domeniul concurenței. Aceasta funcționează asemenea unui organism
colectiv și ia deciziile formale prin majoritate simplă.
Aceste decizii sunt pregătite de Direcția Generală pentru Concurență care raportează
Comisarului responsabil cu politica concurenței.
Comisia poate fi sesizată prin notificare sau printr -o plânger e înaintată de o firmă sau de
un stat, ori poate acționa din proprie inițiativă într-o problemă privind concurența (ex officio)
pentru a investiga anumite situații specifice sau ch iar un întreg sector economic.
Prioritățile politicii concurenței vizează, pentru intervalul 2016- 2020, sprijinirea a patru
inițiative majore la nivelul UE: Piața Unică Digitală, Uniunea Energetică, o Piață Internă mai
integrat ă și echitabilă și combaterea evaziunii fiscale .
În ceea ce privește Piața Unică Digitală politica UE urmărește:

19
– ”pentru industriile cu înalt grad de tehnologizare să se aiba în vedere asigurarea, la prețuri
corecte, de materii prime și produse semifinite;
– în domeniul serviciilor digitale creșterea transparenței și a stabilității financiare;
– menținerea unor piețe deschise în sectorul digital și cel al telecomunicațiilor;
– creșterea conectivității la broadband;
– menținerea unor opțiuni variate de furnizori de servicii digitale pe piața internă.”
Reglementările în domeniul politicii concurenței pot contribui în mod activ la realizarea
Pieței Digitale Unice prin faptul că oferă o gamă de opțiuni diverse consumatorilor de servicii
digitale, stimulând, totodată, inovarea în domeniu.14

14Comisia Europeana – Digitalizarea industriei europene. Valorificarea deplină a pieței unice digitale , Bruxelles,
19.4.2016