Decizii de grup sau decizii individuale [614472]

Decizii de grup sau decizii individuale?
El-Akkari Elisa
Grupa 2,Seria 3 Resurse umane
Profesor Campeanu Claudia , Cosima Rughinis

Am ales aceasta tema pentru a analiza efectul si importanta deciziilor colective cat si a celor
individule, in organizatii. Lucrarea mea este ghidata pe cateva intrebari specifice:

• Care este diferenta dintre deciziile colective si individuale?
• Ce este comportamentul organizational?
• Cum sunt clasificate deciziile?

Pentru o mai bună înțelegere a eficienței deciziilor, fie ele colective sau individuale,
precum și a modului în care acestea converg în mediul organizațional, este necesar să definim
termenii cu care vom opera.
Astfel, vom defini în primul rând comportam entul organizațional, care contribuie la
construirea unei organizații, referindu -se îndeosebi la ceea ce angajații își doresc, la diversitatea
tipurilor de oameni, la modul în care grupul funcționează în cadrul unor organizații, precum și
la alte aspecte m anageriale despre care vom discuta ulterior.
Autorul conceptului de „comportament organizațional” este Fritz Roethlisberger care,
împreună cu Elton Mayo, a observat legătura dintre comportamentul individual și cel de grup,
precum și modul în care acestea influențează productivitatea în muncă. În urma cercetărilor
făcute, cei doi au descoperit că pentru indivizi este mai important mediul în care își desfășoară
activitatea, care trebuie să fie plăcut și dinamic, decât grila de salarizare.
Privită dintr -o perspectivă teoretică, noțiunea de comportament organizațional a fost
adusă în atenția cercetătorilor destul de târziu, prin promovarea unor programe de doctorat din
cadrul câtorva universități din Statele Unite ale Americii. Deși domeniul pare destul de am plu,
el reprezintă, în esență, fundamentul funcționării oricărei organizații.
În cele ce urmează, este necesar să definim decizia și sistemul decizional al unei
organizații. O decizie poate lua forma unui act decizional într -o fracțiune de secundă, fiind un

proces foarte rapid. De regulă, aceste acte decizionale sunt repetitive, iar managerii au
experiență în a lua astfel de decizii chiar și în absența unui proces de culegere și de analizare a
informațiilor necesare. Astfel, decizia „se definește ca fiind alegerea unei alternative de acțiune
din mai multe posibile, în vederea realizării unuia sau mai multor obiective” .
Decizia managerială, în mod particular, este puțin diferită întrucât, cu toate că se
bazează pe aceleași caracteristici fundame ntale ale deciziilor în general, vizează un spectru mai
larg de obiective și consecințe de o amploare mai considerabilă. Decizia managerială poate lua
forma unui act decizional sau a unui proces decizional . Dacă primul concept vizează o decizie
de mică anv ergură, al cărei scop îl constituie rezolvarea unor probleme deja cunoscute și care
apare frecvent în cadrul sistemului managerial, unde rutina contribuie la acumularea de
experiență, cel de -al doilea concept se referă la identificarea unor modalități de s oluționare a
unor probleme de anvergură mare, care necesită un proces de culegere de informții și analiză,
ale căror efecte sunt proiectate pe termen îndelungat.
Procesul decizional presupune mai multe etape: „identificarea și definirea problemei,
stabili rea criteriilor și obiectivelor decizionale, stabilirea variantelor decizionale posibile,
alegerea variantei optime, aplicarea variantei optime și evaluarea efectelor.”
Sistemul decizional al unei organizații poate fi definit ca fiind „ansamblul deciziilo r
adoptate și aplicate în cadrul organizației, structurate corespunzător sistemului de obiective
urmărite și configurației ierarhiei manageriale.”
Structura sistemului decizional este fundamentată pe criterii de clasificare cărora le
corespunde un anumit tip de decizie. În cele ce urmează, le voi enumera pentru a discuta ulterior
pe marginea lor. Astfel, am identificat următoarele criterii de clasificare și tipuri de decizie:
1. Orizont și implicații : – decizii strategice
– decizii tactice
– decizii curente
2. Eșalonul managerial : – decizii superioare
– decizii medii
– decizii inferioare
3. Frecvența : – decizii periodice
– decizii aleatorii
– decizii unice
4. Posibilitatea : – decizii anticipate
– decizii imprevizibile
5. Amploarea sferei decizionale a decidentului : – decizii integrale

– decizii avizate

6. Sfera de cuprindere a decidentului : – participative
– individuale.”

Toate aceste criterii contribuie la conceperea unui sistem decizional și managerial
funcțional și eficient. Deși sunt esențiale și par a fi suficiente pentru a crea cadrul unui sistem
managerial funcțional, în ultimul timp au a părut în sistem și alte abordări care constituie
obiectul unor decizii majore. Una dintre aceste abordări este bazată pe sistemul „holonic” al
lui Mathews John, alcătuit din 3 componente :
• „holoni – moduli autonomi care posedă competențe și capacitate dec izională
ridicate, realizând și funcția de autocontrol, dar care sunt integrați prin coordonare
în funcționalitatea de ansamblu a organizației. Între holonii ce alcătuiesc un set
holonic se realizeaza așa -numitele relații interholonice. Acestea determină
funcționalitatea de gradul al II -lea al organizației.”
• „relațiile dintre seturile de holoni – variabilele exogene ale firmei au în principal o
influență apreciabilă. La acest nivel se realizează schimbările și adaptarea
organizației la evoluțiile contextual e, integrative.”
Sistemul decizional este alcătuit în aceeași măsură din decident și mediul ambiant
decizional. Astfel, decidentul este „ reprezentat de un manager sau un organism managerial,
care, în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competențelor și re sponsabilităților circumscrise,
adoptă decizia in situația respectivă.”
Pe de altă parte, mediul ambiant decizional reprezintă ansamblul elementelor endogene
și exogene organizației, care alcătuiesc situația decizională, fiind caracterizate prin manifesta rea
unor influențe directe și indirecte semnificative asupra conținutului și rezultatelor deciziei
manageriale.”
Pentru a demonstra care dintre decizii, fie cea de grup, fie cea individuală, este mai
eficientă, mă voi axa asupra decidentului, c are are cea mai mare influență asupra procesului
decizional. Pentru o mai bună înțelegere a procesului decizional, voi defini conceptul și
particularitățile sale.
În acest caz, procesul decizional reprezintă suma tuturor acțiunilor pe care decidentul,
colectiv sau individual, le întreprinde pentru a identifica problema și pentru a stabili o solutie.
La nivelul organizațiilor se poate observa o anumită ier arhizare a acțiunilor pe care decidentul
este nevoit să le întreprindă până să ajungă la soluția finală. Această ierarhizare cuprinde etapele

pe care procesul decizional le presupune, și anume adoptarea deciziei, punerea în aplicare a
deciziei și înregistr area efectelor.”
La temeiul oricărui proces decizional, este situat acel element declanșator care
antrenează decidentul în procesul decizional generat de momentul cheie în care decidentul
identifică o problemă căreia trebuie să îi stabilească și o soluție. Nu toate evenimentele pot
produce un proces decizional, motiv pentru care acestea au fost clasificate în literatura de
specialitate. Astfel, doar procesele „sigure, probabile și posibile” sunt capabile să implice
decidentul în găsirea unei so luții în urma unui proces declanșator.
Decidentul poate fi unul singular, în general un singur manager, sau unul colectiv,
reprezentat de un grup de manageri. Pe parcursul întregului proces decizional, decidentul este
cel care identifică proble ma, se implică activ în procesul de stabilire a unei solutii și tot el este
cel care implementează soluția sau se asigură ca aceasta a fost implementată corect și eficient.
În ultima perioadă, îndeosebi în România, decidentul este reprezentat de un manag er
sau de un grup de manageri care, pe lângă studiile universitare în domeniu, au participat la
cursuri specializate de management, fiind învestiți cu titulatura de manageri profesioniști.
Totodată, există și tendința de a prolifera deciziile de grup. La n oi în țară, această tendință se
manifestă prin instituționalizarea managementului participativ, având avantaje multiple, printre
care cele mai importante sunt facilitarea implementărilor și fundamentul mai riguros.
Rezultatele acestor implemen tări s -au putut observa atât în performanțele managerilor
care aduc soluții mai eficente, fundamentate pe o analiză riguroasă a problemelor, cât și în
performanțele organizațiilor cu rezultate benefice.
Cum spuneam anterior, decidentul poate f i unul singular, caz în care decizia este
individuală, luată de o singură persoană, și colectiv, atunci când există un grup care trebuie să
ia deciziile. În cele ce urmează, voi analiza ambele posibilități și le voi compara pentru a vedea
care tip de deciz ie este mai eficientă, cea de grup sau cea individuală.
Decizia individuală presupune ca decidentul să cunoască foarte bine problema, să fi
analizat cu interes și în mod activ toate posibilitățile și să fie în cunoștință de cauză privind
riscurile și efectele pe care aceasta le presupune. Totodată, trebuie să își cunoască preferințele
și interesele și să fi judecat în prealabil toate aspectele și alternativele posibile. De asemenea,
deciziile trebuie să fie luate în mod rațional, fiind trecute printr -un filtru de gândire obiectiv și
realistic. Anumite obiective pot fi pentru un individ realizabile sau dezirabile, în timp ce poate
pentru un altul nu sunt tocmai cele mai avantajoase sau eficiente din punct de vedere
organizațional.

De asemenea, cercetătorii afirmă că indivizii au o predispoziție în a judeca lucrurile într –
o manieră personală, implicit subiectivă, care se aproprie de ceea ce ei înșiși își doresc, pierzând
din vedere perspectiva de ansamblu a unor situații. Acest aspect se datorea ză faptului că aceștia
au un anumit set de percepții prestabilite, în baza cărora iau decizii semnificative în funcție de
propriile lor interese.
Din punct de vedere psihologic, indivizii primesc și internalizează informația în mod
diferit, iar maniera î n care aceștia privesc și analizează lucrurile depinde de nevoile, trecutul și
experiențele proprii ale acestora. Există un mecanism de închidere denumit „closure
mechanism”, prin intermediul căruia informațiile primite din diferite surse sunt insuficiente și
își au originea în nevoia oamenilor de certitudine și siguranță. Acest mecanism acționează
asupra psihicului fiecărui individ și are capacitatea de a ne influența, chiar și când vine vorba
de luarea unei decizii. În acest context, există mai multe tipu ri de mecanisme de închidere, și
anume „categorizarea”, „stereotipizarea”, „percepțiile de apărare” și „așteptările.” În cazul
deciziilor individuale, toate aceste tipuri de mecanisme pot influența procesul decizional în
funcție de propriile experiențe ale celui care ia o anumită decizie.
Un alt element important ce caracterizează atât individul cât și grupurile și organizațiile,
având totodată puterea de a influența deciziile acestora, este sistemul de valori. Fiecare își
dezvoltă un astfel de sistem în f uncție de mediul social din care face parte, întrebuințându -l
ulterior pentru a -și construi o cale de acțiune. Este important de menționat faptul că seturile de
valori individuale pot fi uneori imcompatibile cu cele ale unei organizații. Însă așa cum fieca re
organizație își setează setul de valori pe care își fundamentează activitatea, tot astfel și indivizii
pot alege să facă parte dintr -o anume organizație tocmai pentru că organizația respectivă
promovează valori asemănătoare cu ale lor, dezvoltându -se as tfel armonios și luând decizii în
conformitate cu sistemul de valori al acelei organizații.
În cazul deciziilor manageriale, cei care ocupă funcții de manageri provin din medii
foarte diferite, dat fiind faptul că, în societatea actuală, angajații au opo rtunitatea de a studia și
de a accede la un astfel de post. În acest caz, organizațiile au la conducere manageri cu sisteme
diferite de valori întrucât aceștia provin din medii sociale eterogene, uneori chiar opuse. De
aceea, este dezirabil ca managerii re crutați să adopte ei înșiși sistemul de valori al organizației,
iar pe parcurs să acționeze în baza acestui sistem. În situația în care apar conflicte între valorile
individului și cele ale organizației, procesul decizional va fi afectat.
De asemenea, at unci cand vorbim despre decizii individuale, există probabilitatea ca o
soluție să fie sau nu eficientă. Astfel, atunci când managerul se confruntă cu o situație complexă
în care intervine și probabilitatea, acesta se bazează mai degrabă pe experiențe pers onale, iar

decizia sa nu mai este bazată pe date statistice sau pe informații concrete, fapt ce poate face
dificilă rezolvarea problemei. Această percepție subiectivă poartă numele de „probabilitate
subiectivă”. La polul opus, probabilitatea obiectivă repr ezintă cazul în care există o bază
independentă de decizia individului.
Atunci când vine vorba de decizii, trebuie să luăm în considerație și riscul pe care
managerul și -l asumă odată cu urmările deciziei sale. În acest caz, asumarea riscului s au evitarea
acestuia poate influența decizia managerului într -o anumită direcție, benefică sau nu
organizației, în funcție de caz. În cazul în care managerii iau decizii individuale care vizeză
implementarea anumitor strategii de risc, întregul mecanism o rganizațional al companiei este
afectat.
Există foarte multe situații în care decidentul este colectiv, deciziile fiind luate astfel
de un grup. Este de netăgăduit faptul că atunci când mai mulți indivizi sunt implicați în procesul
decizional, aceștia își cumulează cunoștințele și resursele intelectuale pentru a lua o decizie.
Chiar și numai experiențele membrilor grupului sunt mult mai ample în comparație cu cele
individuale și, în consecință, pot aduce soluții mai eficiente și mult mai creati ve decât în cazul
unor decizii individuale.
Fiecare membru vine în grup cu propriile cunoștințe și experiențe care, puse cap la cap
alături de cele ale celorlalți membri, vor spori posibilitatea ca grupul în sine să ia decizii
favorabile pentru o gamă ma i largă de angajați, întrucât fiecare membru al grupului are propria
viziune, determinată de postul pe care îl ocupă și de experiența acestuia în companie.
Deși sunt numeroase cazurile în care indivizii pot lua decizii individuale eficiente și bine
gândi te, acest fapt se întâmplă numai în cazul situațiilor relativ simple, care nu necesită un efort
extrem de mare pe parcursul procesului decizional. Odată ce situația devine mai complexă,
indivizii se completează reciproc, oferind grupului mai multe variante decizionale.
De asemenea, deciziile de grup pot avea un impact psihologic mai mare atât asupra
membrilor grupului, cât și asupra organizației in sine. Există cazuri în care deciziile luate nu
conduc la efectele scontate, vina fiind atribuită celui care a determinat apariția acestei situații.
Astfel, individul va resimți mult mai puternic eșecul decât grupul în sine, iar dacă decizia luată
conduce la apariția unor consecințe nedorite, organizația va fi mai îngăduitoare cu grupul decât
cu individul respons abil pentru acea decizie.
Atunci când vorbim despre un decident colectiv, ne referim și la spațiul pe care un
grup îl ofera. Acest spațiu este tocmai „sita” care va cerne informațiile utile și analizele bazate
pe temeiuri științifice sau dov edite, fapt ce conduce la adoptarea unor decizii eficiente, care vor
genera rezultatele așteptate.

În cazul decienților colectivi, activitatea în cadrul unui grup presupune două tipuri de
stimuli : „stimuli ambientali” și „stimuli discrețion ari”. Prima categorie de stimuli vizează
mediul pe care grupul îl creează pentru a desfășura procesul decizional. Acest mediu
influenteaza pe termen lung individul, prin setul de valori pe care il promoveaza. Este important
de menționat faptul că această i nfluență nu ia forma unei presiuni deliberate, ci este acceptată
de fiecare individ în mod benevol.
Cea de -a doua categorie face referire la regulile și valorile impuse de grup, precum și
la modul în care membrii grupului reacționează la aces te reguli, indicând totodată și calea pe
care grupul în sine o urmează.
Grupul, de asemenea, promovează flexibilitatea și receptivitatea la idei noi, iar
rezistența la orice modificare este mult mai scăzută decât în cazul unui decident individual.
În cazul grupurilor manageriale, eficiența grupului este determinată de
„productivitatea, satisfacția și realizarea individuală” specifice fiecărui membru al grupului.
Primul cuantificator reflectă modul în care decidenții își desfășoară activitat ea în cadrul
grupului, rapiditatea cu care aceștia pot lua decizii și contribuția pe care fiecare o are în procesul
decizional. Cel de -al doilea cuantificator reflectă eficiența grupului, precum și capacitatea
tuturor membrilor acelui grup de a se armoniza în vederea stabilirii unor soluții viabile. Al
treilea cuantificator este determinat de seturile de valori pe care grupul le promovează. În
general, în cadrul grupurilor se urmărește ascensiunea ierarhică, fapt ce poate constitui o formă
de realizare pers onală pentru decidenții fiecărui grup.
În concluzie, eficiența unei decizii presupune mai multe aspecte, și anume „calitatea
deciziei, viteza cu care este adoptată și oportunitatea aplicării deciziei, extinderea implicării
grupului sau decidentului în apl icarea efectivă a deciziei.”
Calitatea deciziei este sporită atunci când decidentul este unul colectiv întrucât există
mai mulți membri care participă la stabilirea acelei decizii și, implicit, mai multe perspective,
ideile fiecăruia fiind apreciate în m od egal, indiferent de cine le -a propus, fapt ce presupune
diversitatea opiniilor și contribuția tuturor membrilor la adoptarea deciziei finale, ceea ce
conduce la o analiză mai diversificată a efectelor deciziei.
Viteza de adoptare a deciziei care este i n general mai sporită în cazul grupurilor
decizionale decât în cazul decidentului individual. Bineînțeles că acest criteriu este luat în
considerație numai în urma evaluării calității acelei decizii și a implicării fiecarui membru al
grupului în procesul d ecizional.
Implicarea în luarea deciziei este relevată de faptul că, într -un grup, gradul de implicare
a fiecărui membru este mult mai mare decât în cazul decidentului individual, unde un singur

individ se implică. Acest aspect face ca toți membrii grupul ui să își dorească să participe la
procesul decizional și să asigure reușita deciziilor pe care grupul le va propune pentru a asigura
buna funcționare a organizației din care aceștia fac parte.

Bibliografie

1. Gheorghița Căprărescu, Daniela Stancu, Georgiana Aron, Managementul organizației:
teorie, aplicații, teste grilă , Editura Univesitară, București, 2012
2. Ovidiu Nicolescu , Sistemul decizional al organizației , Editura Economică, București, 1998
3. Virginia Mărăcine, Decizii manageriale: Îmbunătățirea performanțelor decizionale ale
firmei , Editura Economică, București, 1998
4. Steve Cooke, Nigel Slack, Making management deci sions , Ed. Prentice Hall International,
New York, 1991