Curs Creditare Bancara 1 [614237]

1CURS NR. 1

CREDITUL BANCAR

1. Creditul – acceptiuni generale

1.1. Definire

Creditul1 reprezinta o valoare actuala care se transmite de la un creditor (investitor
sau imprumutator) unui debitor (imprumutat) care se angajeaza sa-l ramburseze, dupa un
timp, in conditiile specificate in contractul de credit, in cadrul caruia debitorul promite plata
dobanzii pentru a remunera pe debitor.
Desi relatiile de credit au existat si in economiile premonetare (schimburi de bunuri
actuale contra unor bunuri viitoare cu scopul de a sustine o afacere prezenta, de a asigura
consumul actual), in economia actuala creditul ia forma unei relatii banesti intre creditor si
debitor.
Creditul este un mijloc de corelare a posibilitatilor de finantare existente in societate
cu nevoile productiei si ale consumului. Aparitia relatiei dintre creditor si debitor este legata
de existenta concomitenta a unor agenti economici care dispun de resurse banesti temporar
disponibile si a altora care au nevoi suplimentare de astfel de resurse. Astfel, apare o piata a creditului in cadrul careia se confrunta oferta si cererea de credit.

1.2. Caracteristici
Esenta raportului de credit se dezvaluie prin prezentarea trasaturilor caracteristice :

Subiectele raportului de credit: creditorul si debitorul . Prezinta o mare diversitate
in ceea ce priveste apartenenta la structurile social – ecnomice, motivele angajarii in raport de credit si durata angajarii sale. O ierarh izare generala presupune urmatoarea structura:
agentii economici, populatia si statul .
• Agentii economici . In calitate de creditori , manevreaza importante
disponibilitati monetare, din fluxul carora au loc considerabile degajari cu caracter temporar ce pot fi angrenate in procesul de creditare. Pe de alta
parte, prin repartizarea profitului, cons tituie fonduri si rezerve, remunereaza
actionarii, ceea ce majoreaza global capacitatea de creditare a economiei
nationale. Agentii economici au calitate de debitori prin creditele temporare
pentru desfasurarea activitatiii si pentru dezvoltare.
• Populatia . Cresterea veniturilor populatiei prin angajarea masiva in procesele
economice, prin cresterea productivitatii muncii, prin capacitatea de prevedere si economisire, a facut din populatie un factor major in desfasurarea
raporturilor de credit.
Populatia are calitate de creditor atunci cand resursele disponibile sunt
plasate la banci (bancile sunt imprumutate) sau cumpara obligatiuni si titluri lansate de diferite entitati economice guvernamentale (ex. : bonuri de tezaur).
In calitate de debitor , populatia imprumuta resurse pentru anumite nevoi :
investitii imobiliare, bunuri de consum, bunuri de folosinta indelungata, pentru
plata anumitor servicii (studii, sanatate).
• Statul . In calitate de debitor , alaturi de intreprinderi si populatie, se afirma
statul, prin contractarea creditului public
2, pentru finantarea deficitelor

1 Etimologic, cuvantul „ credit ” isi are originea in limba latina „ creditum ”, care inseamna „a crede” sau „a avea
incredere”, fapt ce subliniaza un element de ordin psihologic: increderea, care presupune existenta unei anumite culturi sociale.
2 Creditul public = ansamblul relatiilor de utilizare si mobilizare a resurselor cu caracter temporar si rambursabil in
scopul acoperirii cheltuielilor publice.

2bugetare. Calitatea statului de creditor (pentru anumite actiuni, dezvoltari) este
foarte putin prezenta.
Promisiunea de rambursare . Este un element esential al raportului de credit,
presupune riscuri si necesita angajarea unei garantii.
Riscurile probabile ale raportului de credit sunt: riscul de nerambursare si riscul de
imobilizare.
• Riscul de nerambursare consta in probabilitatea intarzierii platii sau a
incapacitatii de plata datorata conjuncturii, dificultatilor sectoriale sau deficientelor imprumutatului. Pentru prev enirea riscului trebuie sa se analizeze
debitorul prin prisma cerintelor respecta rii raportului de credit sub urmatoarele
aspecte: umane (moralitate, compet enta), economice (cadrul economic
national si international), financiare (sit uatia financiara, gradul de indatorare,
capacitatea de rambursare), juridice (forma juridica, legaturile juridice cu alte
firme).
Prevenirea riscului este strict legata de procedurile de garantare a
imprumutului.
• Riscul de imobilizare survine la banca, sau la detinatorul de depozite, care
nu este in masura sa satisfaca cererile titularilor de depozite, din cauza unei gestiuni precare a creditelor acordate.
Creditele care se acorda prin banci angajeaza fonduri care nu apartin bancii. Pentru o
gestiune optima a fondurilor proprii, banca trebuie sa isi intareasca pozitia sa de creditor prin
garantii . Insa, oricare ar fi garantiile oferite, acestea nu trebuie privite decat ca precautie
suplimentara si nu un suport al unui risc mai mu lt decat probabil. Transformarea garantiilor in
bani presupune pentru creditor eforturi si chel tuieli suplimentare si implica imobilizari
indelungate a fondurilor.

Termenul de rambursare . Ca trasatura a raportului de credit, acesta poate varia de
la termene foarte scurte (24 de ore) pana la term ene foarte lungi (50 de ani). Pentru creditele
pe termen scurt este caracteristica rambursarea integrala la scadenta. Creditele pe termen mediu si lung implica rambursarea esal onata, fapt ce presupune ca la scadentele
intermediare (lunare, trimestriale) o dat a cu dobanda se ramburseaza si o parte din
principalul
3 creditului.

Dobanda . Reprezinta pretul creditului. Asimilate costului creditului sunt si
comisioanele aferente acestuia.
Dobanda reprezinta pretul capitalului utilizat, sau „chiria” pe care o plateste debitorul
pentru dreptul care i se acorda, cel de a folo si capitalul imprumutat. In general, nivelul
dobanzii se coreleaza cu rata profitului obtinuta de intreprinzator. Cuantificarea dobanzii se
realizeaza prin utilizarea ratei dobanzii , care se constituie intr-un instrument de influentare a
cererii si ofertei de credite. Un nivel redus al ratei dobanzii antreneaza o cerere sporita de credite, ceea ce determina efecte favorabile asupra productiei si economiei, dupa cum un
cost ridicat al creditelor, respectiv o rata a dobanzii ridicata, genereaza diminuarea cererii de
credite. Luarea in considerare a ratei inflatiei , comparativ cu rata dobanzii utilizata in
contractul de credit, conduce la constatarea fapt ului, ca in perioadele cu inflatie sporita,
creditele constituie pentru debitori o modalitate perfecta de finantare.
In functie de acelasi element, inflatia, se utilizeaza in raporturile de credit, doua tipuri
de dobanda :
• Dobanda fixa – acelasi nivel pe toata durata creditului
• Dobanda variabila – nivele diferite in functie de conditiile contractuale.
Dupa modul de achitare pentru subiect, dobanda poate fi :
• Dobanda activa – platita de debitor
• Dobanda pasiva – platita de creditor pentru resursele imprumutate.

3 Principalul individualizeaza suma imprumutului (capitalul ce face obicetul creditului). Suma de rambursate (rata)
= principal + dobanda.

3 Acordarea creditului . Creditul poate fi consimtit prin cadrul unei tranzactii unice:
acordarea unui imprumut, vanzarea unei obligatiuni, angajarea unui depozit.
Pentru consimtirea tranzactiei, respectiv acordarea creditului, creditorul trebuie sa-si
asigure o buna informare si documentare pentru evitarea riscului. In acest sens, bancile isi creeaza un cadru propriu de informare si documentare pentru studierea capacitatii de plata
si, respectiv, a potentialului economic al firmelor.

Consemnarea si transferabilitatea . Acordurile de credit sunt consemnate, in marea
lor majoritate, prin inscrisuri, instrumente de credit a caror forma de prezentare implica aspecte multiple si diferentiate. Esential in aceste instrumente este obligatia ferma a debitorului privind rambursarea imprumutului, res pectiv dreptul creditorului de a I se plati
suma angajata.
Transferabilitatea intrumentelor de credit poate avea loc direct intre investitori sau
indirect, in cadrul pietelor de capital si financiar e. Transferul direct este desfasurat de obicei,
in cadrul raporturilor directe de credite privind circulatia cambiei, a cecului, in timp ce obiect
al pietelor financiare sunt obligatiile statul ui (bonuri de tezaur) sau ale intreprinderilor.

1.3. Functiile creditului

Prin natura lui, creditul indeplineste o serie de functii socia-economice pozitive:
• Creditul faciliteaza sporirea capitalului real , favorizand o mai buna utilizare a
factorilor de productie existenti. Prin intermediul creditului, resursele banetsi
existente pot fi valorificate in sensul sporirii productiei nationale, din pasive devin active.
• Contribuie la concentrarea activitatilor economice in unitati mari . Faciliteaza
distribuirea si redistribuirea resurselor banesti intre diferite intreprinderi si
ramuri economice, orientandu-le spre unitatile mai bine situatie pe piata,
sporindu-le forta concurentiala, profitul incasat si patrimoniul de care dispun.
• Accelereaza tranzactiile comerciale . Creditul usureaza desfacerea marfurilor
pe scara mare. Comerciantul detailist obtine marfuri pe credit in schimbul unui efect comercial pe care comerciantul angrosist o poate sconta la o banca,
daca nu poate astepta restituirea sumei de catre debitorul sau.
• Sporeste viteza de rotatie a monedei si contribuie la dimensionarea ei . Banii
de credit contribuie si la sporirea cantit atii mijloacelor de plata in economia
nationala, influentand si in sensul modificarii structurii lor.
• Exercita o influenta benefica asupra consumului , prin posibilitatea cumpararii
pe credit si a platii in rate a unor bunuri de folosinta indelungata.

1.4. Participanti si intermediari pe piata creditului.

In cadrul relatiilor de credit se disting ur matorii participanti, apreciati dupa rezultatul
bugetului lor :
• Unitatile excedentare , care economisesc si plaseaza aceste economii
(familiile )
• Unitatile deficitare , ale caror cheltuieli de dezvoltare sunt superioare
propriilor lor acumulari sau economii ( intreprinderi nonfinanciare )
• Unitati cu situatii alternative , respectiv uneori excedentare, alteori deficitare
(administratia si exteriorul , acesta din urma ca expresie a interventiei agentilor
economici externi pe piata interna).
Ecuatia general acceptata economii = investitii releva faptul ca in economie exista 2
poli : imprumutatorul final si imprumutatul ultim, participanti preponderenti ai procesului de
redistribuire a capitalului in economie, intre care se desfasoara multiple circuite
Un prim circuit este reprezentat de datoria primara . Intreprinderile nonfinanciare emit
actiuni si obligatiuni pe care le vand familiilor si isi atrag astfel capitalul suplimentar de care au nevoie. Intreprinderile nonfinanciare recurg , de asemenea, la imprumuturi pe termen

4mediu si lung prin efectele comerciale pe care le semneaza. Aceasta finantare directa nu
apeleaza la intermediari financiari.
Intermediarii financiari au un rol deosebit in cadrul datoriei secundare. Datoria
secundara este compusa din ansamblul titlurilor de creanta pe termen scurt, mediu si lung,
emise de intermediarii financiari in contrapartida ti tlurilor datoriei primare pe care acestia le
cumpara.
Principalii intermediari financiari sunt intermediarii financiari bancari (bancile
comerciale si banca de emisiune). Acestia emit active secundare, constituite prin diferitele
forme de monede din circulatie.
Intermediarii financiari nonbancari sunt in principal organisme specializate in
colectarea economiilor : case de economii, fonduri de pensii, companii de asigurari. Acestea
nu au puterea sa creeze moneda. Emit quasi-moneda si uneori active financiare specifice
(valori mobiliare).

Institutiile de credit joaca un rol intermediar intre credi toriii si debitorii potentiali. Ele
primesc plasamentele agentilor economici si ac orda credite altor agenti – celor care au
nevoie de resurse banesti. Daca o categorie de agenti economici este global deficitara, o alta
este global excedentara4.

1.5. Clasificarea creditelor

Daca banii au cunoscut un proces continuu de generalizare si universalizare, creditul,
dimpotriva, s-a concretizat si s-a diversificat din ce in ce mai mult.
Criteriile care determina delimitare principalelor tipuri de credit sunt :
• Persoana creditorului
• Modalitatea specifica de formare si utilizare a capitalurilor disponibile
• Persoana debitorului
• Dimensiunile si dinamica necesitatilor debitorului si modul de folosire a
capitalurilor imprumutate
• Obiectul creditului si sfera de utilizare
• Duratele de constituire a capitalului disponibil si de utilizare de catre
imprumutati.

Pe baza acestor criterii, raporturile de credit se structureaza astfel :
• Creditul comercial
• Creditul obligatar
• Creditul ipotecar
• Creditul de consum
• Creditul bancar.

1.5.1. Creditul comercial

In tari cu economie de piata dezvoltata, creditul comercial detine o pondere
importanta ca sursa de finantare (Japonia – 30%, Franta – 20%, SUA – 10%).
Creditul comercial este acel credit acordat intre producatori si comercianti prin
vanzarea marfurilor, in schimbul unor instrumente de credit (sau efecte de comert). De
asemenea reprezinta o amanare la plata, acorda ta de un furnizor de marfuri sau de servicii,
clientului.
Acordarea de credite sub forma de marfa isi are originaea in procesul diviziunii
primare a muncii , atunci cand, din masa pr oducatorilor s-au desprins comercianti, agenti
economici specializati in desfacerea marfurilor.

Fiind un imprumut civil, creditul comercial se deosebeste fundamental de creditul
bancar prin aceea, ca in timp ce banca impr umuta banii depunatorilor sau fonduri ale altor

4 Un agent economic poate avea, la un moment dat, fie excedent, fie deficit de resurse banesti.

5banci, imprumutatorul (creditorul) civil imprumuta banii sai. Acest tip de imprumut fiind civil nu
poate fi calificat ca operatiune bancara.
Resursele partenerilor de afaceri constituie una dintre cele mai vechi si eficace
modalitati de atragere de resurse financiare de catre un intreprinzator. Aceasta solutie de finantare a ciclului de exploatare se poate utiliza atat in relatiile cu furnizorii de materii prime,
materiale, utilitati, cat si cu distribuitorii si cl ientii firmei. Astfel in relatiile cu furnizorii se
primesc materii prime, materiale, semifabricate, care se folosesc in procesul de productie, iar
plata lor se efectueaza dupa o anumita perioada convenita de parti si stipulata in contract.
Utilizarea acestor resurse materiale livrate de furnizori fara a le plati echivaleaza cu atragerea de catre firma a unui capital de valoarea respectivelor resurse, fara dobanda. Astfel se evita apelarea la un credit bancar curent pentru plata furnizorilor.
Aceasta modalitate de finantare, denumita si finantare prin capital comercial, se
practica, de regula, intre firme care au relatii comerciale indelungate si se bazeaza pe
incredere reciproca.
Pentru a-si consolida pozitia pe piata, pe langa imbunatatirea calitatii utilitatilor oferite
si a preturilor practicate, competitia se da si prin facilitatile acordate clientilor. Din randul
acestora din urma o importanta deosebita o au facilitatile financiare referitoare la vanzarile pe
credit si la rabatul acordat celor ce platesc cash. Vanzarile pe credit au drept consecinta
imediata amanarea incasarilor si aparitia unui debit specific sub forma soldului contului clienti. Obligatia de plata se materializeaza in efectele de comert: cambie si bilet la ordin.
Experienta practica evidentiaza ca instrumentul de plata cel mai des utilizat este biletul la
ordin.
In determinarea politicii de credit comercial a firmei, managerul financiar trebuie sa
realizeze un echilibru intre costurile implic ate de acordarea creditului si cele aferente
neacordarii sau diminuarii marimii acestuia. Astfel sunt costuri ale acordarii creditelor
comerciale :
• dobanda pierduta (acordarea creditului comercial este echivalenta cu a da
credite fara dobanda)
• scaderea puterii de cumparare (cu ocazia acordarii creditului comercial are loc
o transferare de valoare de la cel care acorda creditul la cel care-l obtine si, datorita cresterii generalizate a preturilor, acesta din urma plateste datoria la o
valoare inferioara celei pe care a luat-o cu imprumut)
• costurile administrarii creditelor comerciale (de regula administrarea creditelor
comerciale presupune o crestere importanta a volumului contabilizarii
tranzactiilor)
• primele de asigurare a riscului de neplata (daca firma nu adopta o politica
prudenta a creditului comercial, anumiti clienti, datorita insolvabilitatii
financiare, nu vor putea plati; acest ri sc poate fi acoperit prin asigurare)
• rabatul acordat (se acorda cu prudenta, pentru plata prompta a marfurilor
vandute pe credit, dar gestionarea lui presupune un anumit cost)
• aprecierea potentialului valoric al clientului (de asemenea culegerea si
prelucrarea informatiilor de catre firma sau agentii specializate in scopul clasificarii clientilor necesita un anumit cost).
Totodata constituie costuri ale neacordarii creditelor comerciale :
• pierderea unor clienti (pe o piata concurentiala, daca ceilalti concurenti ai
firmei acorda credit, va fi foarte di ficil pentru aceasta sa nu acorde credit
comercial si discounturi)
• nesiguranta incasarii numerarului (in conditiile creditului comercial, plata
bunurilor se face prin banca, evitandu-se, astfel incasarile in numerar).

De aceea, politica de credit comercial, pr omovata de firma furnizoare, trebuie sa
cuprinda:
• Perioada creditului. Reprezinta intervalul de timp pe care firma furnizoare il
acorda clientilor sai pentru a efectua plata. In stabilirea perioadei se au in
vedere urmatoarele aspecte: natura eco nomica a produsului, circumstantele
financiare ale firmei furnizoare, si tuatia financiara a cumparatorului.

6• Rabatul acordat pentru urgentarea platii urmareste pe de o parte sa atraga
noi clienti, care il apreciaza ca fiind un mod de reducere a pretului, iar pe de
alta parte o reducere a perioadei de incasare a vanzarilor, deoarece anumiti
clienti vor plati mai repede pentru a beneficia de avantajul acordarii acestuia.
• Calitatea creditului se refera la forta financiara minima a clientilor pentru a se
acorda creditul. Pentru masurarea calitatii creditului exista mai multe metode,
cum sunt: sistemul celor „5 C“ (caracter, capacitate, capital, colateral, conditii),
gestiunea prin exceptie, credit scoring-ul.
• Politica de incasari evidentiaza „duritatea“ sau „lej eritatea“ in urmarirea platii,
iar rata de transformare a creditelor comerciale in bani cash reflecta eficienta acestei politici.

Astazi sunt tot mai dese cazurile in care agentii economici romani beneficiaza de
credite comerciale de la marile companii producatoare de utilaje din strainatate. Este
adevarat ca pentru asemenea credite se folosesc cel mai des garantiile bancare.
De asemenea, specific pentru economiile de tr anzitie este existenta unui « credit
comercial salbatic », fara acorduri sau contracte, prin care beneficiarul plateste cu foarte
mare intarziere sau nu mai plateste deloc, volumul acestor arierate ajungand la nivele foarte
mari.

1.5.2. Creditul obligatar

In economiile moderne, creditul obligatar detine o pondere importanta, care se
masoara ca pondere a datoriei publice fata de produsul intern brut.
Creditul obligatar se refera la relatiile de credit in care partenerii sunt institutiile statale
sau intreprinderile economice in calitate de debitori , care emit obligatiunile, in aceasta
calitate, si creditorii , subscriitori si detinatori ai acestor obligatiuni, care-si angajeaza astfel
capitalurile, in vederea obtinerii unui venit sigur sub forma de dobanzi.
Obligatiunea reprezinta astfel inscrisul ca re consemneaza raportul de credit si forma
prin care se desfasoara in principal
5.
Obligatiunea este un titlu de recunoastere a datoriei care reprezinta o creanta
financiara pe care detinatorul (creditorul) o ar e asupra emitentului (debitorul) sau, altfel spus,
o promisiune scrisa de a plati o suma de bani (principal) la o data stabilita. Detinatorul
incaseaza de regula, periodic, dobanzile convenite in raportul de credite.
Emitentii de obligatiuni pot fi :
• Statul . Tezaurul (Ministerul Finantelor) sau institutiile locale (primarii,
prefecturi) contracteaza credite obligatar e prin lansarea titlurilor de imprumut
(obligatiuni, bonuri de tezaur) in scopul acoperirii deficitului bugetar.
Rambursarea acestor credite se face din fonduri speciale de amortisment al
datoriei publice, din surse bugetare curente sau din excedente bugetare.
• Societatile comerciale . Acestea prefera emisiunea de obligatiuni ca forma de
mobilizare a capitalurilor pe termen lung, obligatiunile respective fiind denumite obligatiuni corporative. Intreprinderile (de obicei societatile pe
actiuni), avand o structura data a capitalului si a actionariatului (existand o repartizare data a puterii in consiliul de administratie) evita noile emisiuni de
actiuni ca sursa de sporire a capitalurilor, situatie care ar putea duce la
schimbarea raportului de forte. Astfel se explica preferinta pentru imprumutul
obligatar, in opozitie cu posibilitatea de sporire a capitalului propriu prin
emitere de actiuni.
Imprumuturile obligatare se pot diferentia prin caracteristicile acestora, astfel :
Dupa modalitatile de lansare:
• Emisiunea de obligatiuni si distribuir ea directa de catre organismul emitent
• Emisiunea de obligatiuni si lansarea prin intermediul unui sindicat sau
consortiu format din banci comerciale si institutii financiare.
Ca tipologie a obligatiunilor, se disting :

5 De aici si expresia de « credit obligatar ».

7• Obligatiuni cu venit fix
• Obligatiuni indexabile
• Obligatiuni cu rata variabila a dobanzii
• Obligatiuni convertibile in actiuni
• Obligatiuni cu cupon reinvestit.
Ca modalitati de rambursare, se prezinta urmatoarele :
• Rambursarea prin anuitati constante
• Rambursarea prin amortismenre constante
• Rambursarea la sfarsitul perioadei
• Rambursarea prin tragere la sorti.

1.5.3. Creditul ipotecar

Creditul ipotecar reprezinta principala modalitate de sprijinire a proprietatii imobiliare.
Acesta presupune o conventie intre creditor si imprumutat, in care se prevad
urmatoarele :
• Proprietatea ce serveste ca garantie a rambursarii imprumutului
• Conditiile de remunerare si scadentele de rambursare
• Penalitatile in caz de rambursare anticipata (partiala sau integrala) a creditului
• Circumstantele in care prin nerespect area conditiilor de imprumut debitorul
poate pierde proprietatea.
Principalul tip de imprumut cu ipoteca prezinta o suma de rambursare si o rata a
dobanzii fixa (constanta si identica). Rambursarile periodice sunt prevazute pe intreaga
perioada si fiecare rambursare cuprinde dobanda si suma cu care se reduce datoria in curs6.
In cadrul ratei fixe, in timp, scade partea privind dobanzile si creste partea privind
rambursarea propriu-zisa.
In ultimul timp s-au dezvoltat si alte tipuri de credite ipotecare cum ar fi:
• Imprumut pe ipoteca cu dobanzi variabile (acum se foloseste si dobanda
variabila dupa evolutiile fluctuante ale ratei dobanzii din anii ’80).
• Imprumut pe ipoteca cu rambursare progresiva
• Imprumut pe ipoteca inversat, purtator de anuitati.

1.5.4. Creditul de consum

Creditul de consum este creditul pe termen scurt, mediu sau lung, acordat
persoanelor individuale destinat a acoperi costul bunurilor si serviciilor de care beneficiaza
prin reteaua de comercializare si servicii, sau pentru recreditarea creantelor contractate in
acest scop.
Creditorii includ institutiile de credit, companiile financiare, institutiile de economii,
comerciantii de detaliu.
Creditul de consum a existat initial sub forma « crreditului deschis », respectiv a
posibilitatii pe care comerciantul o acorda clientilor solvabili de a achizitiona marfuri portivit
necesitatilor, urmand ca lichidarea datoriilor sa se faca ulterior. Forma astfel practicata a fost
considerata drept credit cu rambursare neesalonata .
De la inceputul secolului XX, productia de masa de bunuri de folosinta indelungata si
necesitatea de a asigura accesul deschis la acestea a cumparatorilor a determinat
dezvoltarea unor norme specifice de creditare, precum si a unei retele ample de institutii de
credit, in mare parte legate de firmele producatoare. Atfe, cea mai mare parte a creditelor de
consum exista si se acorad sub forma creditelor esalonate , forma in care termenii raportului
de credit (plafonul acordat, cuantumul ratelor, scadenta) se stabilesc la acordarea creditului.
O forma deosebita a creditelor esalonate o reprezinta creditul revolving , aparut la
sfarsitul anilor ’30. Aceasta forma s-a exti ns o data cu amplificarea utilizarii cartilor de
credit .
Elementele caracteristice a creditului revolving sunt:

6 Interest & principal.

8• Se acorda in cadrul unei conventii stabilite intre parti
• Permite debitorului sa efectueaza cum pararile sau sa obtina imprumuturi fie
direct asupra creditorului, fie indirect prin cartile de credit, in momentul oportun pentru el
• Debitorul are posibilitatea sa efectueze plata fie in totalitate pentru creditul in
curs, fie prin plati partiale, periodice , dupa posibilitati.

1.5.5. Creditul bancar

Creditul bancar cuprinde o sfera larga de raporturi de credit, pe termen scurt, mediu
sau lung, privind operatii bazate pe inscrisuri sau fara, garantate sau negarantate, pe obiect
de credit sau global.
In raporturile de credit cu institutiile de credit se pot angaja persoanele juridice (au
calitatea de agenti economici) si persoanele fizice.
Raporturile de credit ale intreprinderilor cu bancile sunt de regula reciproce. Pe de o
parte, intreprinderile formeaza depozite pe care bancile le utilizeaza ca resurse. Pe de alta
parte, bancile acorda credite intreprinderilor pentru nevoile lor de productie curenta sau cu
recuperare ulterioara, pentru investitii.
Clasificarea creditului bancar si trasaturile definitorii ale acestuia vor fi prezentate in
capitolele urmatoare, derularea acestui tip de cr edit fiind obiectul de studiu al acesti curs.

*

Din analiza comparativa a celor 5 tipuri de credite, se poate sintetiza urmatoarea
concluzie : doua categorii de credit, creditul come rcial si creditul obligatar, presupun obligatii
directe intre debitor si creditor (posibile a fi desfasurate in sfera bancilor, de la inceput la
sfarsit), in timp ce celelalte categorii de credit, bancar, ipotecar, de consum, presupun
existenta unor raporturi de credit complem entare intermediate prin banci (Figura 1).
Figura 1.

Raporturile de creditse desfasoar a in mod necesar pe doua planuri :
• Procesul de mobilizare a capitalurilor disponibile (creditorul este
detinatorul de disponibilitati iar depozitar este banca).
FURNIZOR
(agent economic) CUMPARATOR
(agent economic)
CREDIT COMERCIAL
BANCA UTILIZATOR
(agent economic
sau institutie
publica )SUBSCRIITOR
(persoana sau agent
economic)
CREDIT OBLIGATAR
Agenti economici
sau persoane Agenti economici
sau persoane
CREDIT BANCAR
CREDIT IPOTECAR
CREDIT DE CONSUM
Debitori
Creditori RAPORTURI DE CREDIT

9• Procesul de distribuire a capitalurilor disponibile (utilizatorii in calitate de
debitori recurg la banci comerciale).

2. Creditul bancar

2.1. Componentele creditului
Inainte de a prezenta varietatea de tipuri de credite de pe piata, este necesara
definirea elementelor caracteristice (tehnice) ale unui credit :
ƒ Principalul creditului
ƒ Dobanda si rata dobanzii
ƒ Dobanda anuala efectiva (DAE)
ƒ Comisioanele creditului
ƒ Rata creditului
ƒ Scadentarul de plata (planul de rambursare)
ƒ Scadenta (maturitatea) ratei
ƒ Maturitatea creditului (scadenta finala)
ƒ Termenul de acordare
ƒ Destinatia creditului
ƒ Valuta creditului
ƒ Plafonul creditului
ƒ Soldul creditului (sold curent, sold restant, sold neutilizat)
ƒ Rambursarea creditului
ƒ Perioada de gratie
ƒ Perioada de utilizare
ƒ Perioada de angajare
ƒ Perioada de tragere
ƒ Garantiile creditului
ƒ Serviciul datoriei

Principalul creditului. Principalul creditului reprezinta suma initiala a creditului
acordat, capitalul imprumutat initial.

Dobanda si rata dobanzii. Dobanda este pretul care trebuie platit pentru
imprumutarea (utilizarea) unei sume de bani pentru o anumita perioada. Rata dobanzii reprezinta nivelul procentual aplicat capitalului imprumutat pe perioada derularii creditului.
Ea
se aplica la soldul creditului (partea nerambur sata din capitalul imprumutat initial), fiind
calculata la perioade de timp clar stipulate in contractul de credit.

Dobanda anuala efectiva (DAE). Arata care este costul real al unui credit luand in
calcul nu numai cheltuielile cu rata dobanzii, dar si celelalte taxe, comisioane si unele
asigurari care trebuie platite de catre client.

Comisioanele creditului . Sunt incluse in costul total al creditului, pe langa dobanda.
Tipologia lor va fi prezenta in capitolul destinat costurilor creditului.

Rata creditului . Reprezinta suma totala de achitat de catre debitor la scadentele
intermediare, conform conditiilor contractuale. Include partea din principal de rambursat, plus
dobanzile si comisioanele aferente, conform scadentarului de plata.

Scadentarul de plata (planul de rambursare). Planul de plati contine descrierea
datelor (zilelor) si sumelor tuturor ratelor pe care clientul trebuie sa le plateasca cand
returneaza un credit.

10 Scadenta (maturitatea) ratei . Acesta este termenul in care rata scadenta pentru
fiecare luna trebuie platita. Scadenta fiecarei rate este continuta in planul de plati sau in
contractul de credit Maturitatea creditului (scadenta finala). Aceasta este data la care creditul trebuie
achitat in intregime.

Termenul de acordare . Reprezinta perioada pe care este acordat imprumutul. Dupa
acest criteriu, creditele se clasifica in credite pe termen scurt, mediu sau lung.
Destinatia creditului . Obiectul utilizarii creditului. In functie de acest criteriu, creditele
sunt grupate in diverse categorii, la pct 2.2.

Valuta creditului . Creditele pot fi acordate in lei sau in valuta. In interdependenta cu
valuta creditului se afla dobanda acetsuia.

Plafonul creditului . Valoarea maxima a creditului, stabilit in contractul de credit, in
limita caruia debitorul poate utiliza fondurile puse la dispozitia sa de catre banca.
Soldul creditului . Partea nerambursata din capitalul imprumutat initial. Se disting
urmatoarele tipuri de solduri :
• Sold curent – principalul creditului nerambursat
• Sold restant – partea nerambursata din ratele scadente
• Sold neutilizat – partea neutilizata din plafonul acordat de banca.

Rambursarea creditului . Modalitatile de rambursare a unui credit sunt urmatoarele :
• In fiecare luna, clientul ramburseaza o parte egala din capitalul imprumutat
(principal) si dobanda aferenta respectivei perioade. In acest caz, rata unui
credit este diferita in fiecare luna din moment ce rata dobanzii este aplicata
sumei ramase de platit din credit, a carei valoare scade lunar.
• Plan de rambursare cu rate lunare (anu ale) egale, care include parte diferita
din principal in fiecare luna si dobanda scadenta pentru perioada respectiva.
• Plan de rambursare flexibil / iregular – cand clientul are un venit sezonier, un
plan de plati poate fi acceptat cu rate mai mari in lunile "bune" si mai mici in
perioadele mai slabe.

Perioada de gratie. Este perioada de la inceputul creditului, in care debitorul va plati
doar dobanda aferenta capitalului imprumutat. In anumite cazuri si aceasta dobanda se
poate acumula devenind scadenta dupa perioada de gratie. Procedeul este de obicei folosit
in cazul creditelor pentru investitii, pentru a acorda un ragaz debitorului de a da in folosinta
obiectul investitiei respective.
Perioada de utilizare. Reprezinta intervalul cuprins in tre data primei trageri din credit
si termenul final de rambursare

Perioada de angajare . Perioada in care debitorul trebuie sa angajeze creditul
(trebuie sa efectueze cel putin o tragere din credit).

Perioada de tragere . Reprezinta intervalul de timp inscris in contractul de credit, in
care imprumutatul are dreptul de a face tr ageri, in limita plafonului aprobat, incepand cu
data la care s-au indeplinit toate conditiile de tragere prevazute in contractele incheiate
(garantii, asigurari), si incheind cu data ultimei trageri.
Garantiile creditului . Creditele se asigura cu garantii, pentru acoperirea la riscul de
credit. Tipologia garantiilor va fi pr ezentata intr-un capitol ulterior.

11Serviciul datoriei. Numarul de zile restante ale creditului (se contorizeza de la data
trecerii la restanta a principalului sau dobanzii scadente).

2.2. Clasificare
In functie de tipul debitorului care contracteaza credite bancare, acestea se grupeaza
astfel :
• Credite persoane fizice
• Credite persoane juridice.
2.2.1. Credite persoane fizice

In functie de obiectul creditului si sfera de utilizare a acestuia, se disting
urmatoarele tipuri de credite acordate persoanelor fizice :
• Creditul nenominalizat
• Credtul auto
• Creditul imobiliar
• Creditul ipotecar
• Creditul pentru bunuri de folosinta indelungata
• Cardul de credit.
• Overdraft
• Creditul punte

2.2.1.1. Creditul nenominalizat

Creditul nenominalizat (pentru consum personal) se acorda pentru acoperirea
necesitatilor curente ale solicitantului si ale fami liei sale, existand astfel libertate totala in
ceea ce priveste sumele creditate. Creditele sunt acordate, in principal, in baza solvabilitatii debitorului. In functie de suma solicitata, banc a poate impune garantii imobiliare sau de alta
natura.
Creditul se poate acorda pe termen scurt, mediu si lung (in ultimul timp aparand pe
piata chiar si credite de consum pe perioade de 25 de ani).

2.2.1.2. Creditul auto
Destinatia acestui credit o reprezinta achizitia de autoturisme noi de la dealeri
autorizati sau second hand, de la comercianti de autoturisme second-hand sau de la
persoane fizice.
2.2.1.3. Creditul imobiliar

Credite garantate cu proprietatea care face obi ectul achizitiei sau cu alte proprietati.
Acest tip de credite este potrivit pentru co nstruirea sau achizitionarea unui imobil, a unui
teren sau pentru operatiuni de renovare, modernizare, extindere.

2.2.1.4. Creditul ipotecar

Credite garantate exclusiv cu proprietatea care face obiectul achizitiei. Acest tip de
credite este potrivit pentru achizitionarea de proprietati, care au fie destinatia de locuinta, fie alta destinatie (investitii).
Astfel, creditul ipotecar se garanteaza cu ipoteca pe imobil, in timp ce creditul
imobiliar se poate garanta si cu alte tipuri de gar antii (giranti, alte imobile). Se considera in
general ca prin credit imobiliar se pot finanta si constructiile de imobile, in timp ce prin credit
ipotecar acest lucru nu este posibil, deoarece este imposibil sa fie ipotecat un imobil
inexistent.

122.2.1.5. Creditul pentru bunuri de folosinta indelungata

Acest tip de credit se acorda pentru achizitionarea de bunuri de folosinta indelungata
(aparate electronice si electrocasnice, tehni ca de calcul, componente IT, mobilier), de la
comerciantii cu care banca are incheiate conventii pentru achizitionarea de bunuri de
folosinta indelungata cu plata in rate.

2.2.1.6. Cardul de credit
Cardul de credit este instrumentul de plat a electronic care permite detinatorului
(persoane fizice rezidente si nerezidente si persoane juridice) sa efectueze tranzactii in
numerar de la bancomante (ATM) sau ghiseele bancii si tranzactii pentru achizitionarea de
bunuri si servicii de la acceptatorii de carduri, in limita plafonului de credit pus la dispozitia
detinatorului.
Caracterul revolving al creditului este dat de achitarea lunara a sumei minime de
plata si da dreptul utilizatorului de card la noi tranzactii in limita plafonului aprobat ramas
disponibil dupa achitarea acesteia.
Suma minima de plata se compune din dobanzile calculate zilnic la soldul creditului
utilizat in luna respectiva, comisoanele datorate pentru operatiunile inregistrate in cursul lunii si suma (% din soldul cardului existent la data extrasului de cont) ce trebuie rambursata.

2.2.1.7. Overdraft

Descoperitul de cont sau overdraftul reprezinta o linie de credit pe care banca o
acorda pe un card de debit. Astfel, posesorul are acces la un imprumut care se reinnoieste
permanent, in limita unui plafon stabilit de banca. Pentru a beneficia de un descoperit de
cont, este insa nevoie de acceptul angajatorul ui. Acesta trebuie sa incheie un protocol cu
banca si sa vireze salariile angajatilor pe cardurile de debit.

2.2.1.8. Creditul punte Creditul punte este un imprumut pe termen sc urt ce poate fi acordat acelor clienti
eligibili pentru un credit ipotecar, care nu dispun in prezent de suma de bani necesar ă pentru
a constitui avansul la achizitionarea im obilului, dar au o proprietate imobiliar ă (apartament
sau casa) pe care inten ționează sa o vand ă pentru a constitui avansul. Scopul acestui credit
este de a acorda finantare pentru avans clientilor, pe perioada cuprinsa intre momentul semnarii contractului de credit ipotecar și implicit al achizitiei noului imobil pana la vanzarea
imobilului pe care il detin în prezent.

2.2.2. Credite persoane juridice
In functie de durata pentru care se acor da creditul, obiectul creditului si sfera de
utilizare, creditele acordate persoanelor juridice se clasifica astfel :
• Credite pe termen scurt
7 :
o Linia de credit
o Creditul pentru finantarea stocurilor
o Creditul de trezorerie – nevoi temporare
o Creditul de scont
o Creditul pe documente de plata
o Factoringul
o Creditul pentru facilitati de cont
o Creditul pe descoperit de cont (overdraft)
o Scrisori de garantie bancara

7 Perioada de acordare < 1 an

13• Credite pe termen mediu8 si lung9 :
o Creditul pentru investitii (echipament)
o Creditul pentru cumpararea de actiuni si active
o Creditul promotor
o Creditele ipotecare
o Creditul pentru activitatea de leasing
o Creditul de forfetare

Credite pe termen scurt :
2.2.2.1. Linia de credit

Linia de credit
10 reprezinta o modalitate de creditare a agentilor economici care
functioneaza dupa sistemul revolving, in baza unui contract de credit prin care banca se
angajeaza sa imprumute clientelei fonduri utilizabi le in mod fractionat, in functie de nevoile
acesteia, in limita unui plafon de credit, cu conditia ca soldul zilnic al angajamentelor11 sa nu
depaseasca volumul liniei de credite aprobat, cu posibilitatea prelungirii in mod repetat pe noi
perioade de creditare, daca sunt indeplinite conditiile stabilite.
Liniile de credit se pot acorda fie pentru creditarea de ansamblu a activitatii curente
de aprovizionare, productie, desfacere, prestare servicii, fie a unor subactivitati, proiecte,
contracte, care prin natura lor se desfasoara si se evidentiaza distinct.

2.2.2.2. Creditul pentru finantarea stocurilor

Creditul pentru finantarea chel tuielilor si stocurilor temporare se acorda
clientelei pentru finantarea operatiunilor cu caracter temporar pe baza documentatiei
prezentate de agentii economici din care sa rezulte situatia stocurilor si chetuielilor care fac
obiectul creditarii si cauzele care au determinat formarea stocurilor resp ective (primirea de la
furnizori a unor materii prime si materiale in avans fata de termenele din contracte,
aprovizionari in loturi optime, intreruperea producti ei din motive justificate, lipsa mijloacelor
de transport sau alte greutati in expedier ea produselor la intern sau la export).
Acestei categorii de credite fac obiectul stocurile care au fost aprovizionate deja in
perioada precedenta fara a fi achitate, stocurile care urmeaza a fi aprovizionate de agentii
economici pe baza de contracte ferme cu desfacere asigurata, cat si cheltuielile temporare
aferente acestor stocuri.
Creditul pentru finantarea chel tuielilor si stocurilor sezoniere de materii prime si
produse se acorda agentilor economici care cons tituie astfel de stocuri (produse agricole,
agroalimentare, de provenienta vegetala sau animala, precum si alte stocuri care nu sunt de
natura celor curente si se consuma intr-o perioada mai mare de un trimestru, fara a depasi
12 luni de la constituire.

2.2.2.3. Creditul de trezorerie – nevoi temporare
Creditele pentru nevoi temporare se pot acorda pe perioade de timp foarte scurte, care nu pot depasi 30 de zile calendaristice.
Este o forma de creditare a activitatii cu rente si poate fi folosit pentru: acoperirea
deficitului intervenit in fluxul de lichiditati ca urmare a intarzierilor in incasarea marfurilor
livrate, serviciilor prestate ori lucrarilor exec utate (disfunctionalitati temporare), satisfacerea
diverselor nevoi de finantare, specifice domeni ului de activitate al clientului, inclusiv
exploatarea oportunitatilor ivite pe piata.

8 Perioada de acordare intre 1 si 5 ani
9 Perioada de acordare > 5 ani
10 Utilizari din deschideri de credite permanente
11 Tragerile din linia de credit

14 2.2.2.4. Creditul de scont

Scontul reprezinta operatiunea prin care, in schimbul unui efect de comert (cambie sau bilet la ordin), banca pune la dispozitia poses orului creantei valoarea efectului, mai putin
agio (dobanda si comisioanele eferente), inainte de scadenta efectului respectiv.
Cambia este titlul de credit care pune in legatura trei persoane : tragatorul –
persoana (fizica sau juridica) care emite cambia, trasul – persoana indicata sau obligata de
tragator sa plateasca cambia, beneficiarul – persoana in favoarea careia se emite cambia.
Biletul la ordin reprezinta titlul de credit care pune in legatura doua persoane :
tragatorul – persoana (fizica sua juridica) care emite biletul la ordin si beneficiarul –
persoana in favoarea careia a fost emis biletul la ordin
12.
Cambia si biletul la ordin, ca titluri de credit, cuprind ca elemente definitorii obligatia
trasului de a plati beneficiarului o anumita suma de bani la o data stabilita (scadenta).
Scontarea este o operatiune negociabila, iar atunci cand exista cele mai mici dubii
asupra certitudinii incasarii sumei la scadenta, banca are dreptul si obligatia de a nu accepta
operatiunea de scontare.

2.2.2.5. Creditul pe documente de plata in curs de incasare
Acest tip de credit este destinat acoperirii lipsei temporare a di sponibilitatilor din
contul curent si au drept garantie documente de plata in curs de incasare (cecuri, ordine de
plata, bilete la ordin).
Creditele pe cecuri remise spre incasare se acorda in urma dovezii remiterii
cecurilor la plata prin circuit bancar sau a depunerii cecurilor spre incasare de catre
beneficiari direct la bancile platitorilor. Nu se admite acordarea de astfel de credite agentilor
economici care au fost inregistrati in « Fisierul National al Persoanelor cu Risc », din cadrul
CIP.

2.2.2.6. Factoringul
Factoringul este un contract incheiat intre o parte numita « aderent », furnizoare de marfuri sau prestatoare de servicii, si o societate bancara sau institutie financiara
specializata, denumita « factor », prin care aceasta din urma asigura finantarea, urmarirea
creantelor, protectia riscurilor de credit, iar aderent ul cedeaza factorului, cu titlu de vanzare
sau de gaj, creantele nascute din vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terti.
Factoringul este o relatie contractuala intre un vanzator si un factor prin care :
• Vanzatorul cesioneaza factorului toate creantele rezultate din contracte de
vanzare / prestari servicii pe care acesta le are cu diversi parteneri si notifica
debitorii privind aceasta cesiune.
• Factorul presteaza cel putin doau din urmatoarele servicii :
o fnantare pe baza facturilor
o administrarea creantelor
o colectarea creantelor la scadenta
o protectie impotriva riscului de neplata.
Factoringul se adreseaza in special companiilor interesate in cresterea productiei si a
cifrei de afaceri, care apeleaza la institutii specializate (factor) pentru urmarirea incasarii
creantelor, colectarii acestora si prot ectia impotriva risuclui de neplata.
Astfel, in timp ce creditul poate oferi numai finantare, factoringul presupune un
ansamblu de servicii : finantare, urmarire, colecatre, protectie importiva riscului.
In cazul creditelor, accentul analizei se pune pe bonitatea solicitantului, in timp ce
factoringul presupune, in primul rand, analiza bonitatii partenerilor solicitantului (aderent).

12 In cazul biletului la ordin, tragtorul si trasul sunt una si aceeasi persoana.

15 2.2.2.7. Creditul pentru facilitati de cont

Creditele pentru facilitati de cont sunt credite pe perioade scurte si foarte scurte de timp, pana la 30 de zile, acordate agentilor economici care din anumite cauze justificate economic nu pot face fata platilor temporar.
Se acorda clientilor din categoria corporat e, pentru acoperirea decalajului intervenit in
fluxul de lichiditati (cash-flow) ca urmare a aparitiei unor situatii neprevazute fata de
planificarea fluxurilor financiare si este destinat creditarii de ansamblu a activitatii curente de
aprovizionare, productie, desfa cere, prestari servicii.
2.2.2.8. Creditul pe descoperit de cont (overdraft)

Creditul pe descoperit de cont (overdraft) se poate acorda agentilor economici
solicitanti pe perioade de timp foarte scurte, pentru acoperirea unor obligatii stringente
privind aprovizionari cu materii prime, materiale, combustibili, energie, impozite, taxe curente,
alte obligatii curente.
De asemenea, aceste credite se pot acorda in scopul prevenirii inregistrarii de
interdictii bancare de catre clientii bancii, ca urmare a lipsei temporare de disponibilitati in
cont (totale sau partiale) la data decontarii unor instrumente de plata de debit emise de acestia (cecuri, cambii, bilete la ordin).
Dobanda perceputa de banca pentru acest tip de credit este mai mare decat dobanda
de baza practicata la creditele pe termen scurt.

2.2.2.9. Scrisori de garantie bancara

Scrisoarea de garantie bancara reprezinta un inscris prin care o banca denumita
garanta se angajeaza in mod irevocabil ca, in cazul in care o anumita persoana fizica sau
juridica (debitorul principal) nu va plati la termen o suma indicata expres in documentul
respectiv, sa plateasca suma neachitata in favoarea beneficiarului. Prin aceasta nu se
garanteaza fapte ci se preia obligatia de plata pentru situatia in care cel garantat nu si-a indeplinit obligatia contractuala.
Scrisorile de garantie bancara se pot clasifica dupa mai multe criterii:
Dupa angajamentul bancii garante,scrisori le de garantie bancara pot fi:
• scrisori simple de garantie bancara (care presupun ca banca garanta poate
solicita beneficiarului sa urmareasca pe debitorul principal si numai daca
acesta nu poate sa achite suma, sa efectueze plata)
• scrisori solidare de garantie bancara (corespunzator carora beneficiarul poate
cere executarea platii de catre banca, fara ca in prealabil sa urmareasca pe
debitorul principal garantat si fara ca banca garanta sa poata obiecta).
Dupa obiectivul garantata, scrisorile de garantie bancara por acoperi urmatoarele
situatii:
• se garanteaza ca, pana la o data stabilita, un platitor (importator) va deschide
un acreditiv documentar in favoarea unui furnizor (exportator)
• o banca se angajeaza sa plateasca documentele primite prin incasso
documentar
• o banca garanteaza executarea de catre furnizor a unui contract in bune
conditiuni
• se garanteaza cumparatorului strain restituirea avansului acordat furnizorului,
daca acesta nu livreaza marfurile din cul pa lui, scrisoare de garantie bancara
utilizata mai ales in cazul acreditivului documentar cu clauza rosie
13

13 Acreditivul cu clauza rosie poarta aceasta denumire datorita faptului ca in continutul sau cuprinde o clauza , de
regula scrisa cu cerneala rosie, al carei continut autorizeaza banca platitoare sau avizatoare sa efectueze catre exportator o plata in avans (fie o cota procentuala din acreditiv, fie intreaga valoare a acestuia). Prin utilizarea acreditivelor cu clauza rosie se realizeaza finantarea exporturilor, permitand exportatorului sa-si procure materii
prime, materiale sau sa efectueze alte plati in legatura cu viitorul export .

16• se garanteaza ca intreprinderea va iesi castigatoare la o licitatie si va incheia
contractul.

Credite pe termen lung : 2.2.2.10. Creditul pentru investitii (echipament)
Creditele pentru echipament (investitii) se acorda in completarea surselor proprii, a
surselor din bugetul de stat si/sau bugetele locale si din fondurile speciale, necesare
acoperirii cheltuielilor prevazute in proiectele de investitii aprobate, pentru :
• realizarea de noi capacitati de productie, precum si dezvoltarea celor
existente
• modernizarea si/sau retehnologizarea capac itatilor de productie, a utilajelor,
masinilor, instalatiilor, cladirilor si constructiilor existente
• realizarea de investitii prin :
o cumpararea de masini, utilaje, mijloace de transport
o asigurarea utilitatilor necesare functionarii obiectivelor si capacitatilor
noi sau existente
o cumpararea de caldiri, constructii, unitati de productie
o cumpararea de materiale, piese de schimb
o achizitii de licente, brevete, softuri informatice
o procurarea de animale de productie
o plantatii viticole, pomicole, alte specii
o alte investitii.

2.2.2.11. Creditul pentru cumpararea de actiuni si active

Cumpararea de actiuni se incadreaza in sfera investitiilor financiare in valori
mobiliare, ordinare sau preferentiale, emise de societatile comerciale la care statul sau o
autoritate a administratiei publice locale este actionar, indifrent de numarul actiunilor pe care
le detine, de societatile si companiile nationale si celelate entitati rezultate din reorganizarea
regiilor autonome de interes national.
Un specific distinct il prezinta creditele pentru cumpararea de active
14 puse in
vanzare de regiile autonome, societatile comerc iale, companiile si societatile nationale la
care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar.

2.2.2.12. Creditul promotor

Creditele promotori se acorda de banca pers oanelor juridice specializate si autorizate
in constructia si vanzarea de locuinte, ce poarta denumirea de promotori imobiliari in scopul
facilitarii construirii de locuinte.
Promovarea imobiliara consta in cumpar area sau cesionarea de suprafete de teren si
a construi imobile de locuinte, din initiativa promotorului sau la comanda beneficiarului. Promotorii imobiliari de constructii de locuinte sunt agentii economici specializati avand ca
obiect de activtate constructia de locuinte si vanzarea acestora direct catre persoane fizice.

2.2.2.13. Creditul ipotecar

Creditele ipotecare se pot acorda clientilor bancii persoane juridice care au ca obiect
de activitate construirea, reabilitarea, cons olidarea sau extinderea imobilelor cu destinatie
locativa, industriala sau comerciala.

14 Active – bunuri din patrimoniul unei societati comerciale sau regii autonome, care pot fi separate si organizate
sa functioneze independent de restul activitatii societatii, cum ar fi unitati de productie, de comert sau prestari
servicii, ateliere, ferme, spatii comerciale, spatii de cazare sau de alimentatie publica, spatii pentru birouri.

17 2.2.2.14. Creditul pentru activitatea de leasing

Leasingul este forma speciala de inchiriere a bunurilor imobile sau mobile de catre societati financiare specializate catre agentii economici care, in general, nu dispun de suficiente fonduri proprii s au imprumutate pentru a achizitiona astfel de bunuri cu plata
integrala, sau nu doresc sa achizitioneze ac este bunuri intrucat le sunt necesare numai
pentru perioade scurte de timp.
Leasingul reprezinta o conventie prin care locatorul / finantatorul (in calitate de
proprietar) transmite locatarului / utilizatorului (persoana care ia cu chirie), pentru o perioada determinata, dreptul de posesie sau de folosi nta a unui bun mobiliar, imobiliar sau activ
necorporal destinat desfasurarii activitatii de exploatare a locatarului / utilizatorului, contra
unei chirii (rata de leasing), cu optiunea de cumparare la scadenta, la un pret covenit prin
contractul initial intre parti.
Locator poate fi o societate de leasing iar ut ilizator orice persoana fizica sau juridica.
Activele care fac obiectul operatiunilor de leasing sunt de obicei urmatooarele:
mijloace de transport, utilaje, automobile, co mputere, echipamente medicale, echipamente
industriale, echipamente energetice, instalatii si utilaje de extractie, hale..
La sfarsitul perioadei de leasing, locatorul / finantatorul se obliga sa respecte dreptul
de optiune al utilizatorului de a decide asupra urmatoarelor variante :
• de a cumpara bunul
• de a prelungi contractul de leasing
• de a inceta raporturile contractuale.
Dupa natura contractului se disting doua forme de leasing : leasingul financiar si
leasingul operational .
Leasing financiar . O operatie de leasing poate fi clasificata drept financiara daca:
• riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului
din momentul încheierii contractului de leasing
• partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera
utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului
• utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va
reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata
• perioada de folosire a bunului in sist em de leasing acopera cel putin 75% din
durata normata de utilizare a bunului, chiar daca în final dreptul de proprietate
nu este transferat.
In general o operatie de leasing financiar este indreptata catre achizitia bunului
finantat. Valoarea de achizitie scazuta a bunului la data finalizarii contractului, face foarte
probabila exercitarea optiunii de cumparar e si transferarea dreptului de proprietate.
Leasing operational . Spre deosebire de leasing-ul financiar, leasing-ul operational
presupune folosirea bunului finantat pe o perioada limitata de timp, fara asumarea unor
riscuri si beneficii aferente proprietarului, in general, pentru rezolvarea punctuala a unor
activitati specifice.
Astfel, utilizatorul este practic decis, inca de la semnarea contractului, asupra
returnarii bunului finantat la finele perioadei de leasing, urmind ca locatorul sa preia riscul de
realizare a valorii ramase neamortizate la finele contractului.

2.2.2.15. Creditul de forfetare

Forfetarea este operatiunea prin care un vanzator sau prestator de servicii isi vinde
creantele in valuta rezultate dintr-un contract de vanzare-cumparare pe care le are fata de un
cumparator sau beneficiar, unei societati bancare sau institutii financiare specializate, contra
unui cost de forfetare, inainte de ajungerea acestora la scadenta.
Operatiunea este negociabila si se deruleaza intre banca si clientul sau
(exportatorul), creanta fiind cumparata cu renunt area la dreptul de recurs asupra vanzatorului
creantei, cu exceptia cazurilor de frauda.
Forfetarea permite exportatorului recuperarea sumelor inainte de scadenta sau
transformarea unei vanzari pe credit intr-o vanzare la vedere, cu plata taxelor respective.

18
In functie de structura valutara, creditele se grupeaza in :
• credite acordate in lei
• credite acordate in valuta.

3. Institutii care in tervin in relatia cu banca, in procesul de creditare :

Urmatoarele institutii din sistemul bancar ro manesc intervin in relatiile interbancare, in
procesul de creditare:

o Banca Nationala a Romaniei
o Centrala Riscurilor Bancare
o Biroul de credit
o Centrala Incidentelor de Plati
o Fondurile de garantare a creditelor
o Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare
o Societatile de Asigurare
o Oficiul Registrul Comertului
o Asociatia Romana a Bancilor
o Institutul Bancar Roman
o ECAI (External Credit Assessment Institutions) – Basel II

3.1. Banca Nationala a Romaniei

3.1.1. Statutul si functiile BNR

Banca Nationala a Romaniei (BNR) este banca centrala a Romaniei, avand
personalitate juridica.
Obiectivul fundamental al BNR este asigur area si mentinerea stabilitatii preturilor.
Principalele functii ale BNR sunt:
• elaborarea si aplicarea politicii monetare si a politicii de curs de schimb
• autorizarea, reglementarea si supr avegherea prudentiala a institutiilor de
credit, promovarea si monitorizarea bunei functionari a sistemelor de plati
pentru asigurarea stabilitatii financiare
• emiterea bancnotelor si a monedelor ca mi jloace legale de plata pe teritoriul
Romaniei
• stabilirea regimului valutar si supravegherea respectarii acestuia
• administrarea rezervelor internationale ale Romaniei.
In cadrul politicii monetare pe care o promoveaza, BNR utilizeaza proceduri si
instrumente specifice pentru operatiuni de piata monetara si de creditare a institutiilor de
credit, precum si mecanismul rezervelor minime obligatorii.
BNR poate efectua pe piata secundara15 operatiuni reversibile, cumparari/vanzari
directe sau poate lua in gaj, pentru acordarea de credite colateralizate, creante asupra sau titluri ale statului, autoritatilor publice centrale si locale, regiilor autonome, societatilor
nationale, companiilor nationale si altor societati cu capital majoritar de stat, institutiilor de
credit sau altor persoane juridice, poate efectua swap-uri valutare
16, emite certificate de
depozit17 si atrage depozite de la institutii de credit, in conditiile pe care le considera
necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare.

15 Piata secundara are rolul de concentrare a cererii si ofertei de titluri derivate.
16 swap valutar – doua tranzactii simultane, incheiate cu aceeasi contrapartida, prin care BNR:
• cumpara la vedere valuta convertibila contra lei, in scopul injectarii de lichiditate si vinde la o data
ulterioara aceeasi suma in valuta convertibila contra lei, sau
• vinde la vedere valuta convertibila contra lei, in scopul absorbtiei de lichiditate si cumpara la o data
ulterioara aceeasi suma în valuta convertibila contra lei.
17 Un certificat de depozit este un inscris, un titlu de credit pe termen, emis de banca, care atesta depunerea unei
sume de bani pe baza caruia, la scadenta, se poate incasa atat suma depusa cat si dobanda aferenta.

19In cadrul politicii sale monetare si de curs de schimb, Banca Nationala a Romaniei
poate acorda institutiilor de credit credite pe termene ce nu pot depasi 90 de zile, garantate
cu, dar fara a se limita la:
• titluri de stat provenite din emisiuni publice, prin remiterea lor in portofoliul
Bancii Nationale a Romaniei, sau
• depozite constituite la Banca Nationala a Romaniei sau la alte persoane
juridice agreate de Banca Nationala a Romaniei.
BNR stabileste conditiile si costurile de creditare, deschide si opereaza conturi ale
institutiilor de credit, ale Trezoreriei Statului, ale caselor de compensare si ale altor entitati,
rezidente si nerezidente, stabilite prin reglementari ale Bancii Nationale a Romaniei.
Situatiile financiare ale BNR sunt intocmite conform principiilor si regulilor contabile
prevazute de standardele internationale de contabilitate, aplicabile bancilor centrale, recunoscute de Banca Centrala Europeana.
Banca Nationala a Romaniei este autorizata sa colecteze date si informatii statistice
primare care sunt necesare pentru aducerea la indeplinire a atributiilor sale legale, asigurand
masuri de protectie a datelor care se refera la subiecti individuali – persoane juridice sau
fizice – date obtinute direct sau indirect, din surse administrative sau din alte surse.
3.1.2. Instrumente ale politicii de credit promovata de BNR

Politica de credit realizata de BNR cu ajutor ul unor instrumente si tehnici specifice,
urmareste sa asigure prin promovarea functiil or creditului, echilibrul economic general al
societatii. Politica de credit se realizeaza printr-o serie de instrumente specifice :
• manevrarea dobanzii de referinta
• operatiunile pe piata libera ( open-market )
• politica rezervelor obligatorii.
Aplicarea adecvata a acestor intrumente, in functie de conjunctura si evolutia
economiei, va permite creditului exercitarea rolu lui sau de factor mobilizator, dar si de reglare
a vietii economice.
Manevrarea dobanzii de referinta

Rata lunara a dobanzii de referinta se calculeaza ca medie aritmetica, ponderata cu
volumul tranzactiilor, a ratelor dobanzii la depozitele atrase de BNR si la operatiunile reverse
repo
18 din luna anterioara celei pentru care se face anuntul. Spre deosebire de situatia
valabila in cazul altor banci centrale, dobanda de referinta anuntata de BNR are doar valoare
de "dobanda legala", in timp ce rolul de adevarata dobanda de referinta pentru piata
financiara revine dobanzii de politica monetara .
Actiunea dobanzii de referinta influenteaza piata capitalurilor, sfera creditului si ritmul
desfasurarii vietii economice in ansamblul ei. Astfel, scaderea dobanzii de referinta
determina scaderea generala a dobanzilor, sporeste eficienta utilizarii creditelor pentru
intreprinzatori si ii orienteaza in sensul dezvoltarii activitatii lor pe baza angrenarii de
capitaluri suplimentare. Cresterea dobanzii de referinta , avand ca efect sporirea generala a
dobanzilor, are ca efect inrautatirea conditiilor generale de obtinere de credit si duce la scaderea profiturilor pentru cei ce utilizeaza capitaluri suplimentare.

Operatiunile open-market

Politica open-market consta in interventia bancii centrala pe piata monetara pentru a
creste sau a diminua lichiditatile agentilor ce opereaza pe aceasta piata, deci posibilitatilor lor
de acordare a creditului. Creantele ce fac obiectul tranzactiilor pe aceasta piata sunt diferite :
efect de comert, bonuri de tezaur, efecte de mobilizare a creditelor ipotecare si de consum.

18 Cumparari / vanzari reversibile repo – tranzactii reversibile in cadrul carora, in scopul injectarii / absorbtiei de
lichiditate, BNR cumpara / vinde bancilor active eligibile pentru tranzactionare, cu angajamentul acestora / bancii
nationale de a rascumpara respectivele active la o data ulterioara si la un pret stabilit la data tranzactiei.

20Desfasurarea operatiunilor cu aceste titl uri de imprumut intre banci are ca efect
redistribuirea acestora intre ele.Interventia banci i centrale conduce la o redistribuire, diferite
prin efectele sale, intre banca de emisiune si celelate banci. Cumpararea titlurilor de catre
banca centrala duce la cresterea creantelor bancii centrale fata de celalate bancisi creeaza o eliberare egala a plasamentelor bancii, ceea ce poate conduce la sporirea creditelor
acordate economiei. Vanzarea titlurilor de catre banca centrala implic retragerea din
circulatie a banilor (sau cresterea datoriilor ce lorlalte bancii fata de banca de emisiune) si
determina restrangerea posibilitatilor bancilor de a acorda credite, prin faptul ca au crescut
plasamentele in hartii de valoare.
Sistemul rezervelor minime obligatorii
19

Acest sistem indeplineste o functie impor tanta in cadrul economiei contemporane ca
instrument al politicii monetare si de credit.
Sistemul RMO determina un anumit raport intre volumul depozitelor si volumul
creditelor ce se pot acorda in baza acestor resurse de creditare. Modificarea cuantumului
RMO are ca efect modificarea raportului. Astfel, cresterea RMO conduce la restrangerea
posibilitatilor de acordare de credit de catre banci, in timp ce reducerea RMO are ca efect
cresterea posibilitatilor de creditare.

3.1.3. Contactul direct intre banci si BNR in activitatea de creditare

Normele metodologice de lucru ale bancilor comerciale sunt bazate pe
reglementarile20 BNR in vigoare si actualizate permanent in functie de schimbarile intervenite
in legislatie. Normele interne sunt transmi se bancii centrale pentru aprobare sau pentru
avizare, numai ulterior ele putand fi aplicate intern.
In functie de procesele de aliniere la r eglementarile internationale privind sistemul
bancar, BNR elaboreaza proiecte de schimbare a normelor in vigoare, transmise bancilor
comerciale pentru discutii si dezvoltarea de propuneri. Ca exemplu de astfel de discutii sunt
grupurile de lucru constituite in cadrul intalnirilor de la Asociatia Romana a Bancilor, concluziile acestora luand forma unor adrese oficiale inaintate catre BNR. Se poarta asadar o corespondenta oficiala, cu rezultate in rezolvarea unor probleme semnalate de banci in
activitatea curenta de creditare sau emiterea de opinii privind propunerile bancii natrionale.

In conformitate cu calendarul de raportari , fiecare banca comerciala transmite BNR o
serie de situatii periodice, date care sunt centralizate ulterior si publicate regulat de catre BNR sub forma Buletinelor lunare sau altor rapor tari statistice. Dintre aceste raportari
mentionam : situatia clasificarii creditelor si necesarul de provizioane specifice de risc de
credite, creditele acordate persoanelor fizice, cr editele cu scadenta finala in luna anterioara,
dobanzile medii la activele si pasive bancii, pr ecum si dobanzile medii la creditele acordate /
depozitelor nou constituite in luna anterioara, situatia expunerilor mari, solvabilitatea bancii, lichiditatea bancii.

3.2. Centrala Riscurilor Bancare

Centrala Riscurilor Bancare (CRB) reprezint ă o structur ă specializat ă în colectarea,
stocarea si centralizarea informa țiilor privind expunerea fiec ărei institu ții de credit din
sistemul bancar românesc fa ță de acei debitori care au beneficiat de credite si/sau
angajamente al c ăror nivel cumulat dep ășește suma limit ă de raportare21 sau restantele mai
mari de 30 zile, indiferent de suma, inregistrate de c ătre persoanele fizice, precum si a
informațiilor referitoare la fraudele cu carduri produse de c ătre posesori.
Baza de date a Centralei Riscurilor Bancare este organizat ă în patru registre:

19 Rezervele minime obligatorii – disponibilitati banesti ale bancilor, in lei si în valuta, pastrate în conturi deschise
la Banca National ă a Romaniei.
20 Norme, regulamente, circulare etc.
21 20.000 RON

21• Registrul central al creditelor (RCC) conține informa ții de risc bancar raportate de
instituțiile de credit și este actualizat lunar
• Registrul creditelor restante (RCR) conține informa ții de risc bancar referitoare la
abaterile de la graficele de rambursare din cel mult ultimii sapte ani și este alimentat
lunar de Registrul central al creditelor
• Registrul grupurilor de debitori (RGD) conține informa ții despre grupurile de
persoane fizice si/sau juridice care reprezint ă un singur debitor si este alimentat lunar
de Registrul central al creditelor
• Registrul fraudelor cu carduri (RFC) conține informa ții despre fraudele cu carduri
produse de c ătre posesori raportate de institu țiile de credit si este actualizat on-line.

Figura 2.

Utilizatorii informațiilor existente în baza de date a Centralei Riscurilor Bancare sunt
persoanele declarante și Banca Na țională a României. Persoanele declarante sunt institu țiile
de credit si societ ățile de credit ipotecar.
Schimbul de informa ții de risc bancar se realizeaz ă electronic prin Rețeaua de
Comunica ții Interbancar ă.
Raportările efectuate de persoanele declarante con țin următoarele informa ții:
• datele de identificare a debitorilor fa ță de care institu ția înregistreaz ă o expunere mai
mare sau egal ă cu limita de raportare
• informa ții privind fiecare din creditele și angajamentele de care debitorul beneficiaz ă:
tipul creditului, termenul de acordare, tipul garan ției, serviciul datoriei, data acord ării
și data scaden ței, suma acordat ă, suma datorat ă utilizata si suma datorata neutilizat ă
la momentul raport ării, suma restant ă
• informa ții privind persoanele fizice care nu îndeplinesc condi ția de limita de raportare
si înregistreaz ă restante mai mari de 30 zile
• informa ții privind grupurile de persoane fizice si/sau juridice care reprezint ă un singur
debitor: denumire grup, cod grup, componenta grup
• informa ții privind fraudele cu carduri produse de posesori: date identificare posesor
card, tip card, valuta, data constat ării fraudei, suma fraudata.

22Difuzarea informa țiilor de Centrala Riscurilor Bancare c ătre persoanele declarante se
face în dou ă moduri:
• rapoarte lunare care cuprind informa ții privind to ți debitorii pe care persoana
declaranta i-a raportat în luna respectiv ă, cu toate informa țiile disponibile la
Centrala Riscurilor Bancare referitoare la creditele și angajamentele de care
debitorul a beneficiat de la toate institu țiile de credit, f ără a se preciza identitatea
instituțiilor creditoare (situa ția riscului global);
• ca răspuns la interog ările (cereri de consultare) on-line în care persoanele
declarante pot solicita dou ă tipuri de informa ții: situația riscului global și situația
creditelor restante (pe o perioad ă de 7 ani).
Pentru debitorii raporta ți de persoanele declarante, informa țiile sunt furnizate
necondiționat, în timp ce, pentru clien ții – debitori poten țiali, accesul persoanelor declarante
este condi ționat de ob ținerea prealabil ă a acordului clientului respectiv.

3.3. Biroul de Credit

Inființat la inițiativa sectorului bancar românesc22, Biroul de Credit î și propune s ă
sprijine participan ții la sistem prin furnizarea de informa ții reale, actualizate și consistente
referitoare la persoane fizice care au contractat credite de la b ănci sau societ ăți financiare,
au achizi ționat un produs în sistem leasing, au fo st asigurate împotriva riscului de neplat ă de
o societate de asigur ări sau sunt abonate la servicii de telefonie fix ă sau mobil ă.
Biroul de Credit reprezint ă o sursă sigură și eficientă de informa ții pentru participan ți.
Aceste informa ții se adaug ă celor pe care participan ții le dețin din surse proprii sau alte surse
externe pentru a decide dac ă intră sau nu într-o rela ție de natur ă financiar ă cu persoana
respectiv ă.
Biroul de Credit este opera țional din data de 16 august 2004 și, în prezent,
gestioneaz ă date negative și pozitive provenite din surse bancare și non-bancare.
Obiectul de activitate al Biroului de Credit se axeaz ă pe:
• Colectare/prelucrare date privind portofoliul de clien ți – persoane fizice ai
participan ților
• Informa ții/analize oferite participan ților în scopul:
o identific ării și cuantific ării riscului de credit
o creșterii calității creditelor
o diminu ării riscului de fraud ă și protejării creditorilor
• Stabilirea criteriilor uniforme de apreciere a clientelei (scoring)
• Consultan ță financiar-bancar ă.
Principiile care stau la baza activit ății Biroului de Credit sunt:
• Principiul reciprocit ății – participan ții care vor furniza informa ții de risc și alte
date aferente vor avea acces doar la acea categorie de informa ții din baza de
date
• Principiul confiden țialității
• Principiul impar țialității și corectitudinii
• Principiul eficien ței în func ționare.

Sistemul Biroului de Credit se dezvolt ă în 3 faze :
• Faza I. In faza I, care a fost pus ă în funcțiune la data de 16 august 2004,
participan ții transmit zilnic Biroului de Credit, în format electronic, informa ții
referitoare la:
o debitori cu restan țe la plată mai mari de 30 de zile
o fraudulen ți – persoane care au savâr șit o infrac țiune în rela ție cu
banca, pentru care s-a emis o hot ărâre judec ătorească definitivă
o declara ții cu inadverten țe – date neconforme cu realitatea furnizate de
persoane fizice la momentul solicit ării creditului.

22 Are ca ationari 27 de banci.

23• Faza II. In cadrul Fazei a II-a de dezvoltare a sistemului, a șa numita “faz ă
pozitivă”, operațională din data de 11 iulie 2005, sunt prelucrate informa țiile
referitoare la toate produsele de tip credit, similare sau de asigurare acordate
persoanelor fizice, informa ții provenite de la institu ții bancare și non-bancare
(societăți financiare, de asigur ări, de leasing, de telefonie fix ă și mobilă),
participante în Sistemul Biroului de Credit, precum și informa ții despre
fraudulen ți și declara ții cu inadverten țe.
Biroul de Credit, prin intermediul serviciului CRED-IT , pune aceste informa ții la
dispoziția participan ților on-line, atunci cand ace știa le solicit ă în vederea
acordării unui credit sau a monitoriz ării creditelor acordate. Informa ția este
furnizată, în termen de cateva secunde, sub forma Raportului de Credit.
De asemenea, Biroul de Credit pune la dispozi ția persoanelor solicitante,
gratuit o dat ă pe an, situa ția înscrierii în bazele de date ale Biroului de Credit,
informație care con ține inclusiv numele participantului/participan ților la care
acestea înregistreaz ă, eventual, restan țe.
• Faza III. Este dedicata dezvolt ării scoringului, un produs care va oferi o
imagine sintetic ă și nuanțată în acela și timp a comportamentului debitorului,
usurând astfel decizia de creditare.

3.4. Centrala Incidentelor de Plati

Centrala Incidentelor de Pl ăți (CIP) este un centru de intermediere care
gestioneaz ă informa ția specific ă incidentelor de pl ăți atât din punct de vedere bancar
(tragerea în descoperit de cont) cât și din punct de vedere social (pierdere / furt / distrugere).
Transmiterea informa ției la CIP se face pe cale electronic ă, prin utilizarea Rețelei de
Comunica ții Interbancare ce leagă centrala BNR cu centralele tuturor b ăncilor.
Baza de date a CIP este organizat ă în două fișiere:
• Fișierul național de incidente de pl ăți (FNIP) care are trei componente:
o Fișierul național de cecuri (FNC)
o Fișierul național de cambii (FNCb)
o Fișierul național de bilete la ordin (FNBO)
• Fișierul național al persoanelor cu risc (FNPR) , alimentat automat din FNIP.
Fișierul național al persoanelor cu risc colecteaz ă informa țiile privind incidentele
de plăți majore (instrumente de plat ă trase în descoperit de cont, cecuri emise f ără
autorizarea trasului, cecuri emise cu dat ă falsă sau cărora le lipse ște o men țiune obligatorie,
cecuri circulare sau de c ălătorie emise "la purt ător", cecuri emise de c ătre un trăgător aflat în
interdicție bancar ă, cambii scontate f ără a exista crean ța cedată în momentul cesiunii
acesteia) înregistrate pe numele unei persoane fizice/juridice. Aceste incidente nu pot fi
șterse din aceast ă bază de date, decât în cazul în care se anuleaz ă, de către aceea și
persoană declarant ă care le-a transmis anterior la CIP, din proprie ini țiativă sau ca urmare a
hotărârii unei instan țe judecătorești.
Interdicția bancar ă este regimul impus de c ătre banc ă unui titular de cont de
interzicere a emiterii de cecuri pe o perioad ă de 1 an începând cu data înregistr ării la CIP a
unui incident de plat ă major și asigură prevenirea producerii unor noi incidente de pl ăți și
sancționarea titularilor de cont care le genereaz ă în sistemul bancar.
În baza informa țiilor recep ționate de CIP de la persoanele declarante, aceasta are
obligația:
• transmiterii unei Declarații privind interdic ția bancar ă de a emite cecuri
tuturor centralelor b ăncilor, care au obliga ția să distribuie aceast ă informație în
propriul sistem intrabancar
• transmiterii unei Declarații de pierdere/furt/distrugere/anulare a
instrumentelor c ătre centrala b ăncii plătitoare, pentru a preveni decontarea
unui astfel de cec, cambie sau bilet la ordin, în eventualitatea prezent ării
acestuia la plat ă de către o persoan ă de rea credin ță.
Valorificarea informa țiilor înregistrate în FNIP și în FNPR se va face astfel:

24• de către bănci și Banca Na țională a României, în mod obligatoriu, la eliberarea de
formulare de cecuri titularilor de cont
• de către CIP, din proprie ini țiativă în scopul ap ărării interesului public, prin
transmiterea c ătre Parchetul General de pe lâng ă Curtea Suprem ă de Justi ție și
Ministerul de Interne cu unit ățile lor teritoriale de informa ții din eviden țele proprii sau
prin publicarea acestor informa ții în Mass-media
• de către instan țele judec ătorești, alte institu ții ale statului cu atribu ții de supraveghere
și control, Mass-media
• de către persoanele fizice sau juridice, prin intermediul b ăncilor
• de către institu ții din străinătate similare CIP, pe baza datelor privind incidentele de
plăți pe care CIP le furnizeaz ă din proprie ini țiativă sau la cererea acestora.
Informațiile înscrise în FNPR pe numele unei persoane fizice sau juridice, al ături de
analizele specifice efectuate de b ănci, pot contribui la fundamentarea deciziei de acordare a
unui credit sau de deschidere de cont curent pentru un nou client.

3.5. Fondurile de garantare a creditelor

3.5.1. Fondul National de Garantare a Cred itelor pentru Intreprinderi Mici si
Mijlocii Fondul Na țional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii
(FNGCIMM) a fost înfiin țat în decembrie 2001, în baza Legii 133/1999 privind stimularea
întreprinz ătorilor priva ți pentru dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.
FNGCIMM contribuie la finantarea infiint ării și dezvolt ării societ ăților comerciale
venind în completarea finan țărilor de care au nevoie. El garanteaza creditele acordate de
băncile comerciale în limita a maxim 75% și poate sus ține ideile de afaceri și prin finan țări
directe.
Obiectivele strategice au în vedere:
• Imbunatatirea accesului la finan țare al întreprinderilor mici și mijlocii care au
proiecte de afaceri viabile, dar care nu de țin suficiente garan ții materiale sau
resurse financiare
• Cresterea volumului de investi ții realizate de întreprinderile mici și mijlocii
• Susținerea politicii economice și sociale a Guvernului, a politicii acestuia în
domeniul întreprinderilor mici și mijlocii.
Prin activitateasa, aceasta institutie contribuie la lansarea activit ății întreprinderilor
nou-infiin țate, la alinierea la cerin țele Uniunii Europene, la dezvoltarea și creșterea
competitivit ății întreprinderilor existente, la sporirea valorii ad ăugate realizate de sectorul
IMM și la crearea de noi locuri de munc ă în acest sector.
FNGCIMM sprijina întreprinz ătorii din toat ă tara s ă îș
i împlineasc ă avantajul
competitiv și excelen ța în afaceri, prin acordarea de garan ții financiare, în completarea
propriilor garan țiilor materiale, necesare ob ținerii unui credit sau a altor instrumente
financiare de la b ăncile comerciale și prin acordarea de finan țări directe.

Garanțiile oferite de FNGCIMM SA reprezint ă cele mai lichide garan ții pe care
instituțiile finanțatoare le pot ob ține.
Fondul colaboreaza cu institu țiile financiare în baza unor conven ții de lucru, în care
sunt prev ăzute obliga țiile părților semnatare, valoarea și modul de plat ă al comisionului de
garantare, calculul și modalitatea de plat ă a garanției acordate.
Garanția Fondului se emite la solicitarea institu țiilor financiare pentru finan țări
aprobate, pe baza analizei proprii a Fondul ui a documentelor prezentate de c ătre banc ă,
care atest ă eligibilitatea beneficiarului și posibilitatea acestuia de a- și achita obliga țiile de
plată.
Nivelul garan țiilor maxime oferite de Fond per beneficiar este corelat cu încadrarea
în limitele de expunere, cu tipul beneficiarilor ce formeaz ă piața țintă și reprezint ă o oferta
avantajoas ă raportat ă la procentul maxim de acoperire a creditului prev ăzut în Conven țiile

25de colaborare în baza c ărora se solicit ă acordarea garantiei. Pentru garan țiile acordate
Fondul percepe un comision de garantare, a c ărui valoare se calculeaz ă prin aplicarea unui
procent la volumul garan ției acordate pentru creditele pe termen scurt, respectiv la soldul
anual al garan ției acordate pentru creditele pe termen mediu si lung.
Pentru garan țiile pe termen mediu și lung comisionul de garantare se încaseaz ă
anual, ceea ce constituie un avantaj pentru beneficiar. Pentru garan țiile pe termen scurt
comisionul de garantare se încaseaz ă într-o singur ă tranșă la momentul acord ării garanției.
Comisionul de garantare se calculeaz ă în funcție de Conven ția de colaborare în baza c ăreia
finanțatorul solicit ă acordarea garan ției.

3.5.2. Fondul de Garantare a Creditului Rural

Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) ofer ă un instrument financiar care
permite accesul investitorilor la credite și alte instrumente de finan țare, prin acordarea de
garanții financiare.
Fondul de Garantare a Creditului Rural SA este o societate comerciala infiintata in
anul 1994 cu sprijinul logistic si financiar al Uniunii Europene, cu scopul de a facilita
finantarea sectorului privat din agricultura si industria alimentara.
FGCR are ca obiect de activitate exclusiv garantarea creditelor și a altor instrumente
de finan țare, care pot fi ob ținute de persoane fizice și juridice – produc ători agricoli și
procesatori de produse agroalimentare, pentru realizarea produc ției agricole, stocarea și
procesarea produselor agricole și realizarea obiectivelor de investi ții în aceste domenii.
FGCR poate garanta împrumuturile acordate de b ănci primăriilor comunale (consiliilor
locale) pentru dezvoltarea infrastructurii, precum și garantarea creditelor și a altor
instrumente financiare pe care institu țiile de credit le acord ă pentru asigurarea cofinan țării
proiectelor realizate în cadrul Programului SAPARD
Obiectivele FGCR sunt :
• să stimuleze absorb ția fondurilor SAPARD alocate României
• să faciliteze accesul la finan țare, investitorilor priva ți din agricultur ă,
procesatorilor de produse agricole și categoriilor de beneficiari ai Programului
SAPARD, prin acordarea de garan ții băncilor comerciale la împrumuturile
aprobate acestora.

3.6. Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare

Arhiva Electronic ă de Garan ții Reale Mobiliare reprezint ă o bază de date unic ă la
nivel național, care asigur ă înscrierea garan țiilor reale mobiliare și a celorlalte acte juridice
prevăzute de art.2 din Titlul VI al Legii nr.99/1999 art.2 din Titlul VI al Legii nr.99/1999 privind
unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, precum și accesul liber la informa țiile
înscrise cu privire la avizele de garan ție.
Orice creditor garantat care, în scopul ob ținerii unui rang de prioritate, dore ște să facă
publică existența unei garan ții reale asupra unui bun, trebuie s ă completeze un formular de
aviz de garan ție pe suport de hârtie, ori în format electronic (document TED), și să-l depună,
respectiv s ă-l transmit ă, unui operator/agent autorizat al Arhivei, cu plata taxei stabilite de
lege și a tarifului corespunz ător stabilit de acel operator.
Rolul Arhivei este de protejare a creditorilor care și-au constituit garan ții reale
mobiliare înscrise la Arhiv ă. Inscrierea în Arhiv ă conferă creditorului garantat dreptul de a- și
putea recupera crean ța prin executarea bunului adus în garan ție de debitor, înaintea
creditorilor garanta ți ale căror drepturi asupra bunului în garan ție au un rang de prioritate
inferior.
Consultarea Arhivei ofer ă creditorilor date exacte prin care pot evalua riscul unei
tranzacții ce urmeaz ă a fi încheiat ă cu un debitor.

26 3.7. Societatile de asigurare

Dezvoltarea pietei asigurarilor in ultimii ani, ca si nevoia acoperirii riscurilor financiare
rezultate din creditele acordate de diversele institutii de credit au determinat aparitia in oferta asiguratorilor a unui nou produs – asigurarea de credit . Asiguratorii accepta sa acopere
riscurile de credite, ca urmare a neincasarii de catre banca a ratelor de credit de la debitorii
aflati in imposibilitate de plata.
Beneficiarii finali ai acestui tip de asigurare s unt institutiile de credit si in mod deosebit
bancile comerciale, bancile de economii (CEC) sau societatile financiare care sunt interesate
sa-si asigure capitalul imprumutat. Riscul asigur at se refera exclusiv la pierderile financiare
pe care asiguratul le-ar suferi ca urmare a incapacitatii de plata si/sau insolvabilitatii certe si
dovedite prin acte ale debitorilor sai, persoane juridice sau fizice.
In cazul creditelor acordate persoanelor fizice de catre banci, se solicita diverse tipuri
de asigurari, cele mai uzuale fiind asigurarea imobilului (in cazul creditelor ipotecare) si
asigurarea de viata a imprumutatului.
Modul de functionare a asigurarii riscului de neplata este urmatorul : Persoana fizica
imprumutata este beneficiarul politei de asigurare, pe care va fi obligata sa o cesioneze
bancii imprumutatoare. In cazul producerii evenimentului asigurat (neplata sumelor
scadente), asiguratorul va plati bancii suma asigurata, determina conform conditiilor
contractuale. In cazul in care asiguratorul, dupa ce plateste bancii, se indreapta cu o actiune
in justitie impotriva imprumutatului, acesta se poate expune la plata unor sume mai mari
decat creditul, urmand sa plateasca asiguratorului sume ce acopera capitalul, dobanda si
penalitatile de intarziere, precum si costurile de executare silita, in cele din urma.
Pe de alta parte, de la caz la caz, prima de asigurare poate acoperi numai capitalul, situatie
in care banca imprumutatoare se va putea indr epta direct impotriva imprumutatului pentru
diferenta (dobanzi, penalitati, costuri de executare). Mai mult, in cazul neplatii creditului,
imprumutatul va fi inregistrat ca „rau-platnic“ la Centrala Riscurilor Bancare, cu consecinta
imposibilitatii temporare sau permanent e a contractarii de credite pe viitor.

3.8. Oficiul Registrul Comertului

Oficiul National al Registrului Comertului este o institutie publica cu personalitate
juridica, finantata integral din venituri proprii organizata in subordinea Ministerului Justitiei.
Oficiile registrului comertului teritoriale se organizeaza in subordinea Oficiului National al
Registrului Comertului si functioneaza pe langa fiecare tribunal

Functiile Oficiului National al Registrului Comertului:
• publicitate legala
• evidenta a situatiei juridice si financiare a tuturor comerciantilor
• informare economica si statistica
• informare comerciala
• simplificare a procedurilor de inregistra re si autorizare a functionarii firmelor
• informare si asistenta.

Tinerea registrului central al comertului:
• in forma dematerializata cuprinzand bazele RECOM online, cu date la zi
despre firme si bazele de istoric mentiuni
• in forma de documente cuprinzand incheierea judecatorului delegat, cererile
de inregistrare si documentele comerciantilor
o indrumarea metodologica a oficiilor registrului comertului de pe langa
tribunale, prin elaborarea de norme unitare privind modul de tinere a
registrelor comertului si de efectuare a inregistrarilor
o elaborarea normelor unitare de organizare si functionare interioara a
oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale

27o proiectarea/realizarea, implemen tarea si intretinerea sistemului
informatic unitar al registrului comertului
o informarea statistica
Serviciul "RECOM Online" este destinat utilizatorilor intere sati sa acceseze informatiile
legale despre firmele din Romania, existente in registrul comertului central, tinut in sistem
computerizat. Bancile fac parte din grupul acesto r utilizatori, in vederea obtinerii de informatii
actualizate despre clientii proprii. Se pot obtin e astfel informatii online despre denumirea si
coordonatele de contact ale firmei, capital social si asociati/actionari si cota de participare detinuta, administratori, fondul de comert, filiale/s ucursale ale firmei, cifra de afaceri, profit
brut.
Gestionarea exclusiv de catre Oficiul National al Registrului Comertului a bazei de
date RECOM, ofera posibilitatea actualizarii continue si permanente a informatiilor furnizate
prin serviciul "RECOM online" , pe baza inregistrarilor efectuate de cele 42 Oficii ale
Registrului Comertului din tara.

3.9. Asociatia Romana a Bancilor

Asociația Român ă a Băncilor (ARB) este persoan ă juridică română, constituit ă ca
asociație profesional ă cu scop nelucrativ și își desfășoară activitatea în conformitate cu
statutul s ău și legile române, încadrându-se în prevederile legii privind activitatea bancar ă.
Asociația Român ă a Băncilor are ca obiective :
• reprezentarea și apărarea intereselor membrilor s ăi
• promovarea principiilor politicii bancare în domeniile de interes general ale
membrilor
• promovarea cooper ării dintre b ănci, precum și cu institu ții naționale,
internaționale și asociații bancare din alte țări
• perfec ționarea preg ătirii profesionale a speciali știlor din sistemul bancar,
• asigurarea rela țiilor cu presa.
Asociația este locul în care speciali știi în domeniul bancar se întrunesc, în cadrul
comisiilor de specialitate, pentru g ăsirea unor solu ții comune problemelor cu care se
confruntă pe diferite segmente de activitate, aplicarea normelor și instrucțiunilor de lucru ale
Băncii Naționale a României, regulilor și uzanțelor interna ționale în materie, pentru a defini o
practică unitară în ceea ce prive ște furnizarea de servicii și produse bancare, dar și în
relațiile cu autoritatea de supraveghere și organismele statului.
Prin efortul acestor speciali ști, activitatea Asocia ției se materializeaz ă în elaborarea a
numeroase propuneri pentru perfec ționarea cadrului legal în sistemul bancar, realizarea unui
dialog permanent și o bună cooperare cu institu ții precum Banca Na țională a României,
Comisiile Buget – Finan țe – Bănci ale celor dou ă camere ale Parlamentului, Ministerul
Finanțelor Publice, alte institu ții și organisme interne și interna ționale. De asemenea, pe
agenda ARB sunt incluse programe de perfec ționare în domenii de interes pentru speciali știi
din sistemul bancar, participarea la seminarii și conferin țe interne și internaționale, derularea
unor proiecte comune la nivelul sistemului bancar.
Membrii ARB sunt institu ții de credit, precum și sucursale ale unor b ănci străine
prezente în România. Înfiin țată la data de 31 mai 1991, din ini țiativa a 14 b ănci comerciale,
ARB num ără în prezent 39 de membri.
La nivelul ARB, func ționează mai multe comisii de specialitate al c ăror obiectiv
principal este de a analiza și propune solu ții pentru rezolvarea problemelor specifice cu care
se confrunt ă sectorul bancar. Comisiile tehnice ARB care func ționează cu titlu permanent
sunt:
• Comisia juridic ă
• Comisia speciali știlor în activitatea de decont ări
• Comisia speciali știlor în probleme de fiscalitate
• Comisia speciali știlor în activitatea de creditare
• Comisia executorilor bancari

28• Comisia pentru noul sistem de raport ări al institu țiilor de credit c ătre Banca
Națională a României
• Comisia de contabilitate
• Comisia pentru implementarea N oului Acord de Capital Basel II
• Comisia speciali știlor în prevenirea și combaterea sp ălării banilor
• Comisia de securitate IT&C
• Comisia IT&SWIFT
• Comisia de securitate bancar ă
• Comisia de comunicare
• Forumul român anti – fraud ă pentru opera țiuni cu carduri
• Comisia speciali știlor în activitatea de audit intern
• Comisia speciali știlor în pie țe de capital și trezorerie
• Comisia de resurse umane
• Comisia de leasing.

3.10. Institutul Bancar Roman

Institutul Bancar Roman (IBR) are ca principal obiectiv perfec ționarea profesional ă,
pregătirea și specializarea personalului bancar, în conformitate cu strategia stabilit ă de
Banca Na țională a României (BNR) în cooperare cu Asocia ția Român ă a Băncilor (ARB) și
cu programele aprobate de Consiliul de Administra ție.

3.11. External Credit Assessment Institutions

In conformitate cu metodologia Basel II, in vederea determin ării ponderilor de risc
aplicabile elementelor de activ și celor extrabilan țiere, o institu ție de credit poate nominaliza
una sau mai multe ECAI eligibile.
Folosirea ca baz ă de referin ță în determinarea ponderilor de risc a rating-urilor
externe ale unei ECAI este condi ționată de acordul autorit ății de supraveghere a institu ției
creditoare. Aceasta trebuie s ă aprobe utilizarea rating-urilor externe ale unei ECAI, în baza
unui proces de evaluare a metodologiei de rating a acesteia.
BNR va trebui sa recunoasc ă rating-urile externe emise de ECAI-uri recunoscute de
alte State Membre pentru entit ățile față de care institu țiile de credit din România
înregistreaz ă expuneri.
Această practică, agreată la nivelul Uniunii Europene, asigur ă convergen ță și evitarea
duplicării, având în vedere c ă o autoritate competent ă dintr-un Stat Membru a parcurs întreg
procesul de recunoa ștere a ECAI-ului. De asemenea are impact pozitiv asupra eficien ței
activității autorității de supraveghere în procesul de impl ementare a Noului Acord de Capital,
prin evitarea efortului (resurse umane și timp) pe care l-ar depune pentru a- și conduce
propriul proces de recunoa ștere.
Totuși, având în vedere prezen ța extrem de redus ă a ECAI-urilor pe pia ța
româneasc ă, prin exercitarea acestei op țiunii se transpun în plan real considerentele din
perspectiva c ărora s-a decis ca ponderile de risc pentru institu ții de credit și corpora ții să fie
determinate pe baza rating-urilor externe.
În lipsa exercit ării acestei op țiuni, dat fiind c ă rating-urile externe ale marilor corpora ții
(de altfel prezente într-un num ăr redus pentru entit ățile române ști) nu provin de la ECAI-uri
care ar face obiectul recunoa șterii de c ătre BNR, s-ar ajunge tot la aplicarea ponderilor de
100%, ceea ce nu ar reprezenta nici un progres fa ță de actualele prevederi Basel I.

O instituție de credit, care decide utilizarea evalu ărilor creditelor realizate de o ECAI
eligibilă pentru o anumit ă clasă de elemente, trebuie s ă utilizeze acele evalu ări ale creditelor
în mod consecvent pentru toate expunerile apar ținând acelei clase.