Ne-am decorat de -a lungul veacurilor. Dinți, oase, pene, cochilii și stuf au [614155]

Argument
Ne-am decorat de -a lungul veacurilor. Dinți, oase, pene, cochilii și stuf au
înfrumusețat corpurile strămoșilor noștri, până la bijuteriile regale și aristocratice
păstrate astăzi în muzee. Dar de ce ne decorăm noi înșine? În anii '40, psihologul
american Abraham Maslow a venit cu "Ierarhia nevoilor" – o piramidă cu o bază de
factori fiziologici urmată de siguranță, iubire / apartenență, respect și auto -actualizare.
Dacă ne uităm la bijuterii prin lentilele lui Maslow, atunci purta rea lor s -ar
încadra în nevoile noastre cele mei înalte. Faimoasa piramidă Maslow a Ierarhiei
Nevoilor noastre arată că, în calitate de oameni, avem câteva straturi de nevoi care
trebuie îndeplinite pentru ca noi să ne simțim compleți cu viețile noastre. L a nivelul
foarte fundamental sunt nevoile noastre fiziologice, cum ar fi foamea și setea. Mai
presus de aceasta este nevoia noastră de a ne asigura siguranța, de exemplu strămoșii
noștri construind un adăpost și găsind modalități de a rămâne în siguranță. Dincolo de
aceste nivele de bază începe una dintre nevoile noastre și mai mari, și tocmai acesta
contribuie la creșterea cosumului de bijuterii.

Indiferent de rasa, cultura sau religia noastră, bijuteriile au fost folosite ca
formă integrală de exprim are timp de zeci de mii de ani. Folosim decorațiuni corporale
pentru a desemna statutul social și / sau bogăția, pentru a atrage atenția asupra
anumitor părți ale fizicului noastru, precum și pentru a ne bucura pur și simplu în
minunata vanitate a cheltuie lilor.
Pe măsură ce istoria bijuteriilor a progresat în timp și au început să fie folosite
materiale mai ornamentate, semnificația bijuteriilor s -a schimbat de la un afișaj de
"utilitate în societate datorită abilităților creative", pentru a deveni o expre sie a
bogăției și a succesului. Cu cât este mai bogată familia, cu atât bijuteria este mai
ornamentată, împărații și împărătesele fiind cei mai împodobiți.
Starea socială nu este asociată doar cu bogăția, succesul și priceperea, uneori
și cu "cine ești". B ijuteria și -a servit rolul și aici, deoarece membrii grupului și -au
marcat afilierea cu un anumit grup, purtând bijuterii potrivite. Grupuri antice și
societăți au făcut acest lucru în trecut, iar în timpurile moderne, grupuri precum frațiile
universitare pot purta încă bijuterii în acest scop. Nevoia de a se afilia cu un grup în
acest fel este parțial pentru asigurarea unui anumit statut social și, în parte, pentru a ne
asigura că trebuie să ne aparținem . Cei mai buni prieteni sau cupluri care poartă fiecare

jumătate de inimă pe un pandantiv pentru a -și demonstra relația își demonstrează
bucuri a de a -și îndeplini simțul de apartenență .
Este clar de ce strămoșii noștri purtau obiecte decorative ca bijuterii. Dar ce
fac bijuteriile asa importante în vremuri le moderne? Psihologii par să creadă că,
cumpărăm bijuterii pentru a ne ajuta să ne diferențiem de publicul larg. Având în
vedere că există peste șapte miliarde de oameni pe această planetă, este important ca
omul la o scară individualistă să facă o încerc are de a ieși in evidenta, mai degrabă
decât să cadă pur și simplu în fundalul umbrit al mulțimii.
Una dintre cele mai persistente întrebări pe care am căutat să le răspund pentru
mine este, de ce bijuteriile sunt atât de puternice? Rock Hushka, curator al Muzeului
de Arta Tacoma, a utilizat in prelegerea sustinuta in cadrul simpozionului “Facets of
Meaning” un set de fraze concise legat de definirea bijuteriei ca: "Sculptura de mici
dimensiuni activată de corp" sau "cea mai intimă formă de artă". Am văzut piese de
bijuterii contemporane care m -au încurcat complet: de ce ar fi pus cineva asta pe
corpul lor? Răspunsurile la ambelor întrebări, se pare, sunt complicate și emoționale.
Subiectul meu are în centrul său ceva pe care noi îl cunoaștem și credem in el
cu pasiune: bijuterii ce funcționează, în primul rând, pe un nivel emoțional. Spre
deosebire de majoritatea artei aranjate de artist pentru a orchestra o experiență și pentru
a insufla o impresie, bijuteriile prezintă o matrice fascinantă și continuă de a legeri și
decizii pe care purtătorii o folosesc cu bună știință pentru a genera răspunsuri. Pentru
că purtătorul face aceste alegeri distincte, conștient sau inconștient, de fiecare dată
când pune ceva pe corpul sau, bijuteria devine un obiect care leagă, mediază și îmbină
un artist, un colecționar și un simplu om. Aceasta nu este cu siguranță nicio știre pentru
nimeni. Cu toate acestea, a fost observarea mea că foarte puțini artiști de bijuterii,
curatori, critici si colecționari prind funadamenul înțelege rii celor două întrebări
importante : “cum” și “de ce” s -a intamplat.
În timp ce strămoșii noștri au devenit mai conștienți de sine și au început să se
gândească mai mult despre cine sunt și despre identitatea lor ca indivizi, bijuteriile au
devenit un mi jloc de auto -exprimare; un mijloc de a arăta lumii mai multe despre cine
erau.

Astăzi bijuteriile sunt încă folosite ca mijloace de auto -exprimare. Modelele pe care
le alegeți pot fi delicate sau îndrăznețe, colorate sau discrete, complicate și scumpe
sau economice și simple. Simbolurile pe bijuterii poartă fiecare înțelesul propriu,
proiectând un mesaj despre tine în lume, fie că trimiteți aceste mesaje în mod
intenționat sau nu. Într -un fel, bijuteriile pot fi văzute ca o mică reflecție a
perso nalității unei persoane.
Nu numai că poți purta bijuterii ca un act de a exprima cine ești, bijuteria poate
servi, de asemenea, ca o modalitate de a le spune oamenilor cum te simți; exprimându –
ți dragostea și afecțiunea pentru o persoană cu un gest mai deg rabă decât cu cuvinte
sau chiar exprimandu -ți emoțiile printr -o culoare și simboluri ale bijuteriei.
Am adus în cadrul argumentării mele, un istoric al bijuteriei, dar și o
psihoanaliza a importanței purtării bijuteriei de la începuturi până în zilele noas tre.
Pentru mine, tema aleasă este de mare impact, pentru că mă aduc pe mine însămi ca și
tema principală a lucrării de licență. Pentru a evidenția cât mai mult expunerea stărilor
prin bijuterie, am selectat 3 stări de mare impact asupra mea, la ora actual ă: frică,
bucurie și nervozitatea. Voi aduce în discuție și rolul fotografiei în ajutorul transmiterii
de stări, lucrarea mea devenind o descopunere a eului propriu.

Pablo Picasso, Edvard Munch, Roy Lichtenstein, Francis Bacon, Frida Kahlo
ca și mulți alții, au transmis atâta prin cromatică, cât și prin tema aleasă, stări din
diferite momente ale vieții, unele dintre lucrările acestor artiști fiindu -mi puncte de
referință în elaborarea lucrării de licență.
Din păcate, zilele noastre, ne confruntăm cu o foarte , numită de comunicare.
Am ajuns la un nivel care utilizăm de mult rețelele sociale, pentru arată "cine suntem"
încât uităm să arătăm viață reală. Conexiunea dintre oameni devenit din ce ce mult
tehnologică, de cât umană, iar acest lucru, duce la închiderea către , exprimarea grea
stărilor. De aceea lucrarea mea de licență, este o ce aduce discuție o la nivel mondial,
aceea de reuși să ne exprimăm stările către lumea largă, fără ne , chiar simțindu -ne
bine pielea noastră.

Protect – Karen Gilbert

Frozen Dreams – Nancy Worden

Our Dear Bob – Keith Lewis