Comenius – Multilateral School Partnerships [614142]

Comenius – Multilateral School Partnerships
09-PM-702-SB-DE
Lifelong Learning Programme
2009-1-DE3-COM06-05713 2

Improving Computer Equipment with pupils

Configurarea și asamblarea unei unit ăț i centrale

This project has been funded with support from the European Commission. This publication reflects the views only of the author, and the Commission
cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein.

Hauptschule Helmbrechts

Germany Grupul Scolar "Nicolae Teclu"

Romania Publiczne Gimnazjum im.
Mariana Rejewskiego
Poland

Cuprins
1. Carcase, surse de alimentare și unit ăț i de r ăcire……………………………………….. ……………………3
1.1. Recunoa șterea tipurilor de carcase……………………. …………………………………………… …….3
1.2. Recunoa șterea tipurilor de surse de alimentare…………. …………………………………………… .5
1.3. Recunoa șterea tipurilor unit ăț ilor de r ăcire……………………………………….. ……………………8
2. Microprocesoare și pl ăci de baz ă…………………………………………… …………………………………10
2.1. Tipuri de microprocesoare – genera ții de procesoare de la produc ători consacra ți (socket,
chipset, FSB, num ăr nuclee)…………………………………… …………………………………………… ….10
2.2. Tipuri de pl ăci de baz ă (chipset, FSB, tipuri de conectori)…………… …………………………13
3. Recunoa șterea tipurilor de memorie și suporturilor de stocare…………………….. …………………21
3.1. Recunoa ște formate fizice de memorie………………….. …………………………………………… .21
3.2. Recunoa șterea tipurilor de suporturi de stocare………… …………………………………………..2 7
4. Recunoa ște tipuri de unit ăț i optice……………………………………. ………………………………………31
4.1. Tipuri de unit ăț i optice interne/externe – citire/scriere…….. ……………………………………31
5. Determinarea tipurilor de pl ăci video, sunet și re țea…………………………………………. ………….34
5.1. Determinarea tipurilor de pl ăci video – diferite genera ții de pl ăci video de la produc ători
consacra ți, compatibilitate cu placa de baz ă privind modul de conectare (AGP, PCI, PCI-E) 34
5.2. Determinarea tipurilor de pl ăci de sunet interne/externe…………………… …………………….40
5.3. Determinarea tipurilor de pl ăci de re țea (interne, externe, wireless, Bloothooth)…….. ….43
6. Montarea memoriilor, procesorului, a unit ăț ii de r ăcire pentru procesor, a pl ăcii de baz ă și a
sursei de alimentare…………………………. …………………………………………… …………………………..45
6.1. Montarea memoriilor, procesorului, a unit ăț ii de r ăcire pentru procesor, a pl ăcii de baz ă
și a sursei de alimentare……………………… …………………………………………… ……………………..45
7. Ata șarea componentelor pe placa de baz ă…………………………………………… ……………………..52
7.1. Instalarea unit ăț ilor de r ăcire, a hard-discurilor și a unit ăț ilor optice…………………………52
7.2. Instalarea pl ăcilor de extensie (placa video, placa de sunet, pla ca de re țea)………………..55
8. Montarea cablurilor pentru componentele unui si stem de calcul………………………………. ……58
8.1. Cabluri de transmisie de date și cabluri de alimentare………………………. …………………..58
9. Controlarea conect ării corecte a cablurilor……………………… ………………………………………….61
9.1. Cabluri de transmisie de date și cabluri de alimentare………………………. …………………..61
10. Configurarea set ărilor dispozitivelor hardware…………………. ……………………………………….62
10.1. Set ări din BIOS și set ări cu ajutorul jumperilor…………………….. ……………………………62
11. Identificarea semnalelor audio și video furnizate de BIOS…………………….. ……………………70
11.1: Consultarea documenta țiilor pl ăcilor de baz ă pentru a identifica defectele……………….70
12. Revizuirea modului de conectare a cablurilor… …………………………………………… …………….72
12.1. Inspec ția vizual ă a conect ării cablurilor de transmisie de date, de alimentare …………….72
13. Revizuirea modului de conectare a memoriei și a pl ăcilor de extensie în sloturi………………73
13.1. Conectarea memoriei RAM, pl ăcilor de extensie (placa video, placa de sunet, pla ca de
re țea)………………………………………… …………………………………………… ……………………………73
Bibliografie………………………………… …………………………………………… ………………………………74

3 1. Carcase, surse de alimentare și unit ăț i de r ăcire

1.1. Recunoa șterea tipurilor de carcase

Carcasa calculatorului este o cutie din plastic sau metal cu cadru din metal numit și șasiu
în interiorul c ăreia se afl ă toate componentele de baz ă ale unui calculator. Rolul principal al
carcasei este de a proteja componentele calculatoru lui și de a asigura un flux constant de aer –
direc ționat pentru r ăcirea componentelor, iar cel secundar este de izola re fonic ă.
Odat ă ce calculatorul a devenit un dispozitiv nelipsit î n orice cas ă, a ap ărut o nou ă
tendin ță – carcasa av ănd și rol estetic. Elemente estetice cel mai des folosi te sunt: m ăș ti frontale
colorate, mânere ata șate de panoul superior al carcasei, geam lateral și lămpi cu neon instalate în
carcas ă.

Fig. 1 – Modele constructive de carcase – decorativ e
De obicei tipul de carcas ă determin ă tipul de plac ă de baz ă pe care o poate utiliza
calculatorul. Elementele comune ale carcaselor indi ferent de tipul constructiv sunt: butonul de
pornire, oprire, resetare precum și spa țiile pentru unit ăț ile care pot fi ad ăugate. Aceste spa ții au
dimensiuni de 5,25 inci respectiv 3,5 inci.
Sistemele de calcul se clasific ă în func ție de tipul de carcas ă. În func ție de arhitectura
carcaselor sistemelor de calcul identific ă:
• Sisteme tower
• Sisteme minitower
• Sisteme desktop
• Sisteme middle tower
• Sisteme portabile
La achizi ționarea unui sistem de calcul trebuie avute în vede re dotarea sistemului de
calcul și spa țiul unde va fi amplasat sistemul de calcul.
Se cunosc dou ă tipuri principale de carcase: desktop și tower.

4

Fig. 2 – Sistem de calcul cu carcas ă tip desktop
Carcasa desktop este un model de carcas ă foarte des întâlnit. Le putem recunoa ște u șor
deoarece sunt a șezate pe birou, cu monitorul deasupra. La acest tip de carcas ă pl ăcile adaptoare
se introduc în sloturile pl ăcii de baz ă pe vertical ă. Dimensiunile acestor carcase se încadreaz ă în
jurul valorilor (lungime x în ălțime x l ăț ime) 415mm x 114mm x 355mm. Datorit ă arhitecturii
sale sistemele de tip desktop permit conectarea unu i num ăr mai mic de unit ăț i optice și hard
disk-uri.

Fig. 3 – Sistem de calcul cu carcas ă tip Tower
Carcasele de tip tower putem s ă le identific ăm f ără eforturi deoarece ele sunt a șezate
într-un spa țiu special amenajat la mesele de calculatoare sau u neori sub birou pe podea. La acest
tip de carcas ă pl ăcile adaptoare se introduc în sloturile pl ăcii de baz ă pe orizontal ă. Sistemele de
tip tower au carcasele de dimensiuni mari, iar aces te dimensiuni sunt de aproximativ (în ălțime x
lăț ime x adâncime) 488mm x 262mm x 536mm. Sunt sisteme le care permit montarea celor mai
multe unit ăț i optice și hard disk-uri.
Carcasele de tip tower din punct de vedere construc tiv se pot clasifica în carcase:
minitower, middle tower și tower.
Carcasele Tower se utilizeaz ă pentru servere, deoarece permit introducerea unui num ăr
mare de hard-discuri. Toate carcasele trebuie s ă asigure trecerea prin ele a uni flux de aer care
are rolul de a r ăci componentele. Aerul intr ă prin partea de jos a m ăș tii frontale și iese prin partea
din spate a sursei de alimentare. Traiectoria fluxu lui de aer este în diagonal ă. În partea inferioar ă
a panoului frontal carcasele prezint ă ni ște orificii (g ăuri, fante) care permit admisia aerului. La
unele carcase pe panourile laterale putem observa a ceste fante pentru admisia aerului sau
ventilatoare cu tubulatur ă de r ăcire pentru a trimite un flux direct de aer peste p rocesor și placa
video.

1.2. Recunoa șterea tipurilor de surse de alimentare

Sursa de alimentare este o pies ă important ă deoarece ea asigur ă energia electric ă tuturor
componentelor sistemului. Sursa de alimentare conv erte ște tensiunea alternativ ă (de la prizele
electrice) 120 de vol ți cu frecven ța de 60Hz sau 220 V cu frecven ța de 50 Hz în tensiune
continu ă de +3.3 vol ți, +5 vol ți și +12 vol ți.
Tensiunea de 12V alimenteaz ă motorul de antrenare și dispozitivul de ac ționare al capului hard-
discului, iar tensiunea de 5V alimenteaz ă componentele electronice. Majoritatea unit ăț ilor de
hard-disc folosesc atât tensiune de 5V, cât și de 12V, iar unele dintre unit ăț ile mai mici,
proiectate pentru sistemele portabile, folosesc num ai tensiuni de 5V. Consumul de curent al unei
unit ăț i variaz ă de obicei cu dimensiunea fizic ă a unit ăț ii. Cu cât unitatea este mai mare, cu cât are
tura ție mai mare și cu cât are mai multe platane de rotit cu atât sol icit ă mai mult ă putere.
Calculatoarele folosesc, de obicei, surse de alimen tare de putere 350W-500W. Pentru sistemele
de calcul care folosesc mai multe componente este n evoie de dotarea sistemului cu surse de
alimentare de putere cuprins ă între 500W și 800W.
Indiferent de tipul carcasei sursa de alimentare o identific ăm u șor pentru c ă este de obicei
o cutie argintie lucioas ă situat ă în spatele sistemului de calcul. Cablurile ofer ă posibilitatea de
alimentare a componentelor calculatorului și a perifericelor.
Pentru ca sistemul s ă poat ă func ționa corect sursa de alimentare trebuie s ă furnizeze o
tensiune continu ă filtrat ă și stabilizat ă (constant ă). Orice surs ă de alimentare efectueaz ă unele
verific ări interne înainte de a permite sistemului s ă func ționeze. Dac ă verific ările se termin ă cu
succes, sursa de alimentare trimite c ătre placa de baz ă un semnal special numit Power_Good.
Dac ă acest semnal nu este prev ăzut în mod continuu, calculatorul nu func ționeaz ă. Dac ă
tensiunea alternativ ă scade, iar sursa de alimentare devine supraînc ărcat ă sau supraînc ălzit ă,
semnalul Power_Good scade și face ca sistemul s ă se reini țalizeze sau s ă se opreasc ă de tot. La
unele surse mai noi avem un semnal special numit P S_ON și care opre ște alimentarea și deci
sistemul prin intermediul softului.
Capetele cablurilor sursei de alimentare sunt prev ăzute cu papuci (molex) care se
introduc în terminale plate ale întrerup ătorului. De cele mai multe ori întrerup ătorul face parte
din carcas ă astfel încât sursa de alimentare se livreaz ă cu cablu dar f ără întrerup ător.

Fig. 4 – Adaptor ATX – AT (P8, P9, P10)
Exist ă mai multe tipuri de surse de alimentare. Acestea d e obicei preiau numele tipului de
carcas ă sau a pl ăcilor de baz ă pentru care sunt utilizate. Astfel avem urm ătoarele tipodimensiuni
ale surselor de alimentare: AT, Baby-AT, LPX, ATX, BTX și SFX.

6 Cea mai utilizat ă surs ă de alimentare utilizat ă în prezent este sursa ATX.

Sursele de alimentare AT au dou ă conectoare principale (P8 și P9),
cu câte șase pini, pentru alimentarea pl ăcii de baz ă. Conectoarele
sunt dimensionate pentru curen ți de 5A pe fiecare pin, la tensiuni de
cel mult 250 V. Pentru toate sursele de alimentare standard care
folosesc conectoarele P8 și P9, acestea sunt legate cap la cap, astfel
încât cele dou ă fire de culoare neagr ă (leg ăturile la mas ă) de la
ambele cabluri de alimentare se afl ă unul lâng ă altul. Exist ă cazuri
când, aceste conectoare sunt etichetate P1/P2.
Sursele de alimentare Baby AT – Sunt bazate pe modelul AT și este
o versiune redus ă a sistemului AT de m ărime integral ă. Sursa de
alimentare este scurtat ă pe una din laturi, dar respect ă modelul AT în
toate celelalte privin țe. Sursele de alimentare de tip Baby AT se
potrivesc în carcasele Baby AT și în carcasele mai mari. Deoarece
sursa de alimentare Baby AT îndeplinea toate func țiile sursei de tip
AT, dar avea dimensiuni mai mici, ea a devenit rapi d
tipodimensiunea preferat ă, pân ă când a fost dep ăș it ă de modelele mai
recente.

Sursa de alimentare LPX numit ă și PS/2 sau Slimline. Sursa de alimentare LPX are
acelea și conectoare pentru placa de baz ă și unit ăț ile de disc ca și modelele anterioare. Se
diferen țiz ă prin form ă. Sursa de alimentare proiectat ă pentru sistemele LPX este mai mic ă decât
sursele Baby AT în toate dimensiunile și ocup ă mai pu țin de jum ătate din spa țiul necesar pentru
modelele anterioare.

Sursele de alimentare ATX (Advanced Technology Extended). Se bazeaz ă pe modelul
LPX. Au ventilatorul montat pe fa ța lateral ă a sursei, în interiorul carcasei, unde sufl ă aerul
transversal pe placa de baz ă și îl aspir ă din exteriorul carcasei prin partea posterioar ă. Acest flux

7 de aer se deplaseaz ă în sens opus fa ță de cel creat de majoritatea surselor standard, car e refuleaz ă
aerul în exterior prin partea posterioar ă, printr-un gol în carcas ă, în care este montat ventilatorul.
Răcirea cu flux invers de aer împinge aerul peste com ponentele cele mai calde de pe placa de
baz ă, care sunt astfel amplasate încât s ă ob țin ă un avantaj maxim din partea fluxului de aer.
Astfel se elimin ă necesitatea ad ăug ării mai multor ventilatoare în carcas ă și se reduce zgomotul
produs de sistem. Aceast ă surs ă include un nou conector cu 20 de pini și o singur ă cheie. El
furnizeaz ă tensiuni de +3,3 V, eliminând necesitatea regulato arelor de tensiune de pe placa de
baz ă pentru alimentarea procesoarelor și a altor circuite care folosesc aceast ă tensiune.

Fig. 5 – Sursa de alimentare ATX (organizarea inter na a componentelor)
Tipodimensiunea ATX prevede conectoare de alimenta re inteligent proiectate, pentru a
interzice conectarea incorect ă a sursei de alimentare. Modelul ATX poate avea pân ă la trei
conectoare pentru placa de baz ă, prev ăzute cu chei care, practic, fac imposibil ă conectarea
incorect ă. Sursa de alimentare ATX furnizeaz ă și un alt set de semnale, care nu exist ă la sursele
de alimentare standard. Setul const ă în semnalele Power_On (PS_On) și 5V_Standby (5VSB),
cunoscut sub denumirea colectiv ă „Soft Power”. Aceste semnale permit implementarea unor
caracteristici precum Wake on Ring (activare la ape l) sau Wake on LAN (activare prin re țea),
prin care un semnal primit de la un modem sau de la placa de re țea determin ă activarea și
pornirea PC-ului.
De asemenea, multe sisteme ofer ă op țiunea de stabilire a unei ore de pornire, astfel în cât
calculatorul poate fi configurat s ă porneasc ă automat la anumite ore și s ă execute diferite opera ții
planificate. Aceste semnale pot permite, de asemene a, folosirea op țional ă a tastaturii pentru
repornirea sistemului. Utilizatorii pot activa aces te caracteristici, deoarece semnalul 5V_Standby
este activ în permanen ță , oferind pl ăcii de baz ă o surs ă limitat ă de energie chiar dac ă sistemul
este oprit.
Calculatoarele folosesc de obicei surse de alimenta re din intervalul 200W-500W. Totu și,
unele calculatoare au nevoie de putere cuprins ă între 500 W și 800 W.

1.3. Recunoa șterea tipurilor unit ăț ilor de r ăcire

Componentele electronice genereaz ă căldur ă la trecerea curentului prin acestea.
Componentele unui calculator func ționeaz ă mai bine într-un mediu cu temperaturi mai mici
numit și mediu r ăcoros. Dac ă c ăldura nu este evacuat ă exist ă posibilitatea ca sistemul s ă
func ționeze mai lent, iar dac ă aceasta se acumuleaz ă putem ajunge în cazul în care componentele
sistemului s ă se deterioreze.
În principal avem unit ăț i de r ăcire pentru: carcase, surse de alimentare, procesoa re și
pl ăci video.
Cre șterea circula ției aerului în interiorul carcasei unui calculator permite o evacuare mai
eficient ă a c ăldurii. Un ventilator de carcas ă este instalat în carcasa calculatorului pentru a f ace
procesul de r ăcire mai eficient. Ventilatoarele de carcas ă sunt folosite pentru a mi șca aerul în
interiorul carcasei. Aerul care trece pe lâng ă componentele calde absoarbe c ăldura și apoi este
evacuat din carcas ă. Prin acest proces este împiedicat ă supraînc ălzirea componentelor
calculatorului.

Fig. 6 – Fluxul de aer dirijat pentru racire optim ă (Tower case)
În cazul în care un calculator are nevoie de r ăcire activ ă suplimentar ă se pot monta
ventilatoare pe carcasa calculatorului.
Radiatorul de pe procesor numit și cooler înl ătur ă c ăldura de pe nucleul acestuia. El este
compus dintr-un radiator pe care se afl ă fixat un ventilator. Radiatorul este format dintr- un
postament care se continu ă cu o structur ă lamelar ă fabricat din aluminiu sau cupru. Postamentul
vine în contact cu suprafa ța procesorului și preia c ăldura degajat ă de acesta și apoi o disperseaz ă
în mediul înconjur ător. De obicei, ventilatorul este acoperit cu un gr ilaj care împiedic ă contactul
dintre paletele lui și cablurile care, traverseaz ă spa țiul interior al carcasei.

Fig. 7 – Procesor FC-PGA 478 având cooler-ul montat

9 Frecven ța mare la care opereaz ă pl ăcile de baz ă moderne a impus g ăsirea unor solu ții de
răcire pasiv ă / activ ă a chip -set-ului, în principal a Northbridge-ului.

Fig. 8 – R ăcirea pasiv ă sau activ ă a northbridge-ului
Pl ăcile video produc o cantitate mare de c ăldur ă. Exist ă ventilatoare speciale pentru
răcirea unit ăț ii de procesare grafic ă. De obicei circuitul integrat grafic este r ăcit cu un radiator
peste care este fixat un ventilator, iar modulele d e memorie doar cu mici radiatoare montate pe
ele.

Fig. 9 – Model de plac ă video cu r ăcire pasiv ă prin heat pipe-line
Calculatoarele care au unit ăț i centrale de procesare sau unit ăț i de procesare grafic ă foarte
rapide pot folosi sisteme de r ăcire cu ap ă. O plac ă de metal (radiator) este a șezat ă deasupra
procesorului și apa este pompat ă pe deasupra acesteia pentru a colecta c ăldura produs ă de
unitatea central ă de procesare. Apa este pompat ă către un sistem de r ăcire pentru a fi r ăcit ă cu
ajutorul aerului și apoi este recirculat ă.

Fig. 10 – Aspectul unui sistem de calcul r ăcit activ cu lichid

2. Microprocesoare și pl ăci de baz ă
2.1. Tipuri de microprocesoare – genera ții de procesoare de la produc ători
consacra ți (socket, chipset, FSB, num ăr nuclee)

Unitatea central ă de calcul (CPU – Central Processing Unit) este con siderat ă creierul
calculatorului. De cele mai multe ori când ne refer im la aceasta ne referim la procesor deoarece
aici au loc cele mai multe opera ții matematice. Este cea mai important ă component ă a
calculatorului.
Procesorul se prezint ă ca o pl ăcu ță unde pe partea superioar ă se g ăse ște corpul
procesorului, iar pe partea inferioar ă se g ăsesc contactele metalice (numite pini – “ace”) care vor
face, dup ă montare, leg ătura cu placa de baz ă.

Fig. 11 – Modele constructive de socluri pentru pro cesoare

Fig. 12 – Modul de pozi ționare a pinilor
Procesorul trebuie fixat într-un loca ș numit „socket” (soclu) care este construit din
material plastic și are o multitudine de mici orificii pe suprafa ța sa unde vor intra pinii
procesorului. Tipurile noi de procesoare nu mai au pini ci doar ni ște puncte de contact plate care
se suprapun peste pinii care de aceast ă dat ă se g ăsesc pe suprafa ța superioar ă a soclului. Soclul
procesorului are pe una din p ărțile laterale un bra ț metalic care s ă îi permit ă fixarea și blocarea
procesorului.

11 Fiecare microprocesor are un mod de marcare standar d, alc ătuit dintr-un cod de numere
și litere. Procesoarele sunt fabricate sub diverse f orme constructive, fiecare având nevoie de un
anumit tip de soclu pe placa de baz ă. Soclul pentru procesor joac ă rolul de interfa ță dintre placa
de baz ă și procesor. Soclurile și procesoarele sunt construite dup ă tehnologia PGA (pin grid
array). Astfel pinii de pe procesor sunt introdu și în soclu f ără a exercita for ță adic ă cu for ța de
inser ție zero.
Tipul microprocesorului define ște apartenen ța acestuia la o familie de microprocesoare
care au caracteristici comune, ce determin ă performan țele calculatorului.

Fig. 13 – Procesor cu puncte de contact
Procesoarelor se pot clasifica în func ție de socketul (soclul) pe care îl utilizeaz ă sau
num ărul de pini.
Tabel 1. Num ărul de pini în func ție de modelul procesorului
Socket Nr. pini
0 168
1 169
2 238
3 237
4 273
5 320
6 235
7 321
8 387
Super 7 321
Slot 1 423
Slot A 462
Socket A 462
Socket PGA 370
Socket FC PGA 423
Socket N 478
Socket 495 495
Socket 939 939
Socket 940 940
Socket T 775
Socket LGA 771 771

12 Procesoarele execut ă un program, care reprezint ă o secven ță de instruc țiuni stocate
anterior. Fiecare model de procesor are un set de i nstruc țiuni pe care le execut ă prin procesarea
fiec ărei secven țe de date dup ă cum este ghidat de program. Pe timpul execu ției datele și
instruc țiunile r ămase sunt stocate într-o memorie special ă numit ă memorie cache.
Se cunosc dou ă arhitecturi majore ale setului de instruc țiuni:
/head2right Reduced Instruction Set Computer (RISC) – folosesc un set relativ mic de instruc țiuni și
chip-urile RISC sunt proiectate s ă execute aceste instruc țiuni foarte rapid.
/head2right Complex Instruction Set Computer (CISC) – folosesc un set larg de instruc țiuni,
rezultând mai pu țini pa și executa ți pentru o opera ție.
Puterea de calcul a unui procesor este m ăsurat ă prin viteza și cantitatea de date pe care o
poate procesa. Viteza unui procesor este de obicei măsurat ă în milioane de ciclii pe secund ă
(megahertzi -MHz) sau miliarde de ciclii pe secund ă (gigahertzi GHz). Cantitatea de date pe care
un procesor o poate procesa la un moment dat depind e de magistrala de date a procesorului
numit ă și magistrala procesorului sau front side bus (FSB). Cu cât magistrala este mai mare, cu
atât este mai puternic procesorul. Procesoarele act uale au o magistral ă de date de 32 sau 64 de
bi ți.
Mărimea registrului intern este un indiciu important asupra cantit ăț ii de informa ții ce
poate fi prelucrat ă la un anumit moment de c ătre procesor. Procesoarele avansate folosesc ast ăzi
registre interne pe 32 de bi ți.
Cele mai noi tehnologii de proiectare a procesoarel or încorporeaz ă mai multe unit ăț i
centrale de prelucrare pe acela și circuit integrat.
Mai multe procesoare sunt capabile s ă proceseze concurent mai multe instruc țiuni:
/head2right Procesoare Single Core – Un singur nucleu (core) af lat pe circuitul integrat se
ocup ă de toate prelucr ările.
/head2right Procesoare Dual Core – Dou ă nuclee într-un singur circuit integrat în care amb ele
nuclee proceseaz ă informa ția simultan.
/head2right Procesoare Quad Core – Patru nuclee într-un singur circuit integrat în care toate
nuclee proceseaz ă informa ția simultan.

2.2. Tipuri de pl ăci de baz ă (chipset, FSB, tipuri de conectori)

Placa de baz ă constituie suportul de configurare a unei unit ăț i de calcul, aceasta oferind
structura necesar ă ad ăug ării tuturor celorlalte componente ale sistemului, î n termeni de alc ătuire
fizic ă și functionalitate. Are rolul de a interconecta toat e componentele, atât interne cât și externe
ale calculatorului. Ea mai este cunoscut ă sub denumirea de plac ă de sistem sau placa principal ă
(mainboard) și este localizat ă în unitatea central ă.

Fig. 14 – Aspectul general al unei pl ăci de baz ă (ex. Abit IP35 Pro XE)
Pe ea sunt situate cele mai importante componente e lectronice ca: unitatea central ă de
procesare și memoria intern ă de lucru. Toate celelalte componente sunt ata șate pl ăcii de baz ă
astfel încât s ă se poat ă transmite informa ții dintr-o parte în alta. Placa de baz ă are socluri, numite
interfe țe de conectare unde se pot conecta pl ăci cu circuite suplimentare numite pl ăci de extensie.
Num ărul conectorilor de extensie depinde de formatul un it ăț ii centrale.
Forma constructiv ă define ște dimensiunile fizice ale pl ăcilor și determin ă tipul de carcas ă
în care se potrive ște placa respectiv ă. Forma constructiv ă a pl ăcii de baz ă descrie a șezarea fizic ă
a diferitelor componente și echipamente pe placa de baz ă. Magistralele permit datelor s ă circule
între componentele care alc ătuiesc un calculator. Aceste forme constructive ale pl ăcilor de baz ă
sunt standardizate ceea ce înseamn ă că pl ăcile sunt interschimbabile.
Chip-setul pl ăcii de baz ă se define ște ca totalitatea componentelor electronice ce cupr ind:
generatorul de tact, controlerul de magistral ă, temporizatorul sistemului, controlerele de
întreruperi și DMA, memoria și ceasul CMOS, controlerul de tastatur ă, coprocesorul matematic.
Un set important de componente de pe placa de baz ă îl reprezint ă chip set-ul. Chip set-ul
este compus din diferite circuite integrate ata șate pe placa de baz ă cu rolul de a controla modul
de interac țiune al sistemului hardware cu CPU și placa de baz ă. UCP este instalat ă într-un slot
sau socket de pe placa de baz ă. Socketul de pe placa de baz ă determin ă tipul de CPU care poate
fi instalat.
Chip set-ul pl ăcii de baz ă permite procesorului s ă comunice și s ă interac ționeze cu
celelalte componente din calculator și s ă schimbe date cu memoria RAM, hard-discuri, pl ăci
video și alte dispozitive de ie șire. Tot el stabile ște cât ă memorie poate fi ad ăugat ă la placa de
baz ă și determin ă de asemenea tipul de conectori de pe placa de baz ă.

14 Majoritatea chip set-urilor sunt împ ărțite în dou ă componente distincte: Northbridge și
Southbridge. De obicei northbridge-ul controleaz ă accesul c ătre RAM și placa video și vitezele
la care CPU-ul poate comunica cu acestea.

Fig. 15 – Schema bloc func țional ă a unei pl ăci de baz ă cu NB și SB
Placa video este câteodat ă integrat ă în Northbridge. În cazul acestor sisteme de calcul
putere de procesare video este redus ă, limitînd în a cest fel domeniul de utilizare a re spectivului
calculator.
De obicei Southbridge-ul, permite procesorului s ă comunice cu hard disc-urile, placa de
sunet, porturile USB și alte porturi de intrare/ie șire.
Func țiile principale ale cipseturilor sunt:
/head2right controler de sistem;
/head2right controler de periferice;
/head2right controler de memorie;
Magistrala este o cale prin care pot circula datele în interiorul unui calculator.
Tipuri de magistrale:
/head2right Magistrala procesorului;
/head2right Magistrala de adrese;
/head2right Magistrala memoriei;
/head2right Magistrala I/O;

15 Magistrala procesorului este calea de comunica ție între unitatea central ă de prelucrare
și circuitele integrate cu care lucreaz ă direct.
Este folosit ă pentru a transfera date între CPU și magistrala principal ă a sistemului sau
între CPU și memoria cache extern ă. Magistrala este compus ă din circuite electrice pentru date,
pentru adrese și pentru comenzi. Ea este legat ă la pinii procesorului și poate transfera un bit de
date pe o linie de date la fiecare perioad ă sau la dou ă perioade ale ceasului.
Magistrala memoriei este utilizat ă la transferul informatiilor între CPU și memoria
principal ă. Ea este o parte din magistrala procesorului sau, de cele mai multe ori este
implementat ă separat cu un set special de circuite integrate. A cest set de circuite integrate este
responsabil cu transferul informa țiilor între magistrala procesorului și memorie.
Magistrala de adrese este o parte a magistralei procesorului și a celei de memorie și este
folosit ă pentru a indica adresa de memorie sau adresa de pe magistala sistemului.
Magistrala I/O sau magistrala de extensie ofer ă posibilitatea de dezvoltare a
sistemului, asigurând o conexiune de mare vitez ă pentru dispozitivele periferice interne care
măresc puterea acesteia. Aceasta are rolul de a permi te instalarea unor pl ăci suplimentare.
Configura țiile moderne includ dou ă magistrale de extensie: una de compatibilitate, ca re permite
instalarea pl ăcilor mai vechi și este numit ă ISA, și una local ă de mare vitez ă, care permite
pl ăcilor de extensie s ă lucreze la viteze apropiate de cea a microprocesor ului.
Dispozitivele portabile de tip laptop sau notebook folosesc sloturi de extensie de tip PC
Card care sunt asem ănătoare cu ISA sau CardBus pentru pl ăcile de extensie mai noi.
Tipuri de magistrale I/O (sloturi de extensie):ISA pe 8, 16 și 32 bi ți, MCA, EISA, VLBus, PCI,
PCI Express, PCIx, PCMCIA.
Magistrala ISA pe 8 bi ți are dimensiunile (în ălțime x lung. x gros) 4.2 inci x13.13 inci x
0.5 inci. Conectorul magistralei ISA pe 8 bi ți are 31 de pini.
Magistrala ISA pe 16 bi ți are dimensiunile (în ălțime x lung. x gros) 4.8 inci x 13.13 inci
x 0.5inci. Fa ță de ISA pe 8 bi ți au un conector suplimentar al slotului de extensi e cu 18 pini.
Magistrala ISA pe 32 bi ți a ap ărut în perioada când nu existau procesoare pe 32 de bi ți,
de aceea nu a avut o durat ă de via ță lung ă.
Magistrala MCA a ap ărut odat ă cu procesoarele pe 32 de bi ți, utilizeaz ă 4 tipuri de
sloturi:
/head2right de 16 bi ți, slotul are 2 sec țiuni una de 8 bi ți și a 2-a de 16 bi ți;
/head2right de 16 bi ți cu extensie video, ele au un conector standard de 16 bi ți înso țit de un conector
pentru extensia video cu 10 pini;
/head2right de 16 bi ți cu extensie de memorie. Ea permite utilizarea pl ăcilor de memorie îmbun ătăț ite
cât și transferuri de date cu aceste pl ăci. Au în plus 4 pini;
/head2right de 32 de bi ți, este o extensie a modelului pe 16 bi ți.
Magistrala VESA Local Bus nu suport ă mai multe dispozitive cuplate în acela și timp.
Adaug ă un total de 112 contacte utilizând acela și conector ca magistralele MCA.

16 Magistrala PCI transfer ă datele la o vitez ă de 132 MB/s. Se poate alimenta la 3.3V sau 5
V și are conectori pe 32 și 64 de bi ți.
Magistrala PCMCIA are 68 pini și dimensiunea de 2.1 inci x 3.4 inci. O g ăsim în trei
variante constructive: PC Card, Card Bus și Miniature Card. PcCard este pe 16 bi ți.
Magistralele Card Bus sunt pe 32 bi ți și sunt identice fizic cu PC Card. Magistralele mini ature
Card pot stoca pân ă la 64 Mb memorie și au dimensiunile de 1,3 inci x 1,5 inci.
O plac ă de baz ă modern ă are mai multe componente încorporate, printre care diferite
socluri, conectoare și circuite integrate. Cele mai multe pl ăci de baz ă sunt prev ăzute cu
urm ătoarele componente:
/head2right Soclul sau conectorul procesorului;
/head2right Setul de circuite integrate;
/head2right Cipul Super I/O;
/head2right Memoria BIOS;
/head2right Soclurile SIMM/DIMM;
/head2right Conectoarele de magistral ă;
/head2right Regulatorul de tensiune al unit ăț ii CPU;
/head2right Bateria;
Exist ă mai multe forme constructive standardizate. Tipuri le de forme constructive pentru
pl ăcile de baz ă disponibile sunt:
/head2right Baby-AT;
/head2right Full-size AT (AT m ărime integral ă);
/head2right LPX;
/head2right NLX;

Fig. 16 – Diferite modele/standarde de construc ție a pl ăcilor de baz ă

17 Placa de baz ă Baby-AT este prima plac ă de baz ă folosit ă pe scar ă larg ă pentru
calculatoarele personale. Cel mai u șor mod de a identifica un sistem cu o plac ă de baz ă Baby-AT
(f ără a deta șa panourile carcasei) este de a examina partea din spate a carcasei. La aceast ă plac ă
de baz ă, pl ăcile de extensie se înfig direct în plac ă sub un unghi de 90 de grade.

Fig. 17 – Arhitectura unei placi de baz ă Bany-AT
Placa de baz ă Baby-AT are fixat direct pe ea un singur conector vizibil, care este
conectorul pentru tastatur ă. Placa de baz ă Baby-AT se potrive ște în mai multe tipuri diferite de
carcase. Aceste sistemele sunt sisteme care pot fi modernizate, de asemenea orice plac ă de baz ă
de acest tip poate fi înlocuit ă, aceasta fiind un model interschimbabil între dife ri ții produc ători.
Placa de baz ă full-size AT . Acest tip de pl ăci de baz ă nu încap în carcasele Baby-AT
sau Mini-Tower și datorit ă progreselor f ăcute în miniaturizarea componentelor. Majoritatea
fabrican ților de pl ăci de baz ă nu le mai produc, cu excep ția unor cazuri pentru aplica ții server cu
dou ă procesoare.
Placa de baz ă LPX . Pl ăcile de forma constructiv ă LPX și Mini-LPX reprezint ă modele
semibrevetate. Deoarece caracteristicile nu au fost stabilite niciodat ă pân ă în ultimele detalii mai
ales dac ă lu ăm în considerare placa multiextensie. Aceste pl ăci de baz ă sunt considerate
semibrevetate și nu sunt interschimbabile. Aceasta înseamn ă c ă un calculator nu se poate
moderniza prin înlocuirea pl ăcii de baz ă cu alta mai bun ă. O caracteristic ă a acestei pl ăci este
faptul c ă pl ăcile de extensie sunt montate pe o plac ă Bus Riser (multiextensie) înfipt ă în placa de
baz ă. Pl ăcile de extensie se introduc lateral în placa multi extensie. Aceast ă modalitate de
montare ofer ă posibilitatea proiect ării unor carcase de mic ă în ălțime. Conectoarele pot fi dispuse
pe una sau ambele fe țe ale pl ăcii multiextensie, în func ție de concep ția sistemului. O plac ă LPX
are un șir de conectoare standardizate: conectorul video, d ou ă porturi seriale și conectoarele
pentru tastatur ă și mouse de tip mini-DIN PS/2, montate pe marginea d in spatele pl ăcii. Unele
pl ăci pot avea conectoare suplimentare pentru alte por turi interne, cum sunt adaptoarele de re țea
sau SCSI.
Pl ăcile de baz ă ATX. ATX este o combina ție între cele mai bune elemente ale formelor
constructive Baby-AT și LPX, cu multe îmbun ătăț iri și elemente încorporate. Forma constructiv ă
ATX este o plac ă de baz ă Baby-AT rotit ă în plan orizontal în carcas ă, cu modificarea amplas ării
sursei de alimentare și a conectoarelor. Conectoarele de extensie sunt pa ralele cu latura mai
scurt ă și nu se intersecteaz ă cu soclurile pentru procesor, memorie sau cu conec toarele I/O.
Modelul ATX aduce urm ătoarele îmbun ătăț iri importante fa ță de modelele Baby-AT și
LPX:

18 /head2right Panoul extern încorporat cu conectoare I/O este pe dou ă rânduri, iar în partea din spate a
pl ăcii de baz ă este o zon ă cu conectoare I/O suprapuse ce permite montarea co nectoarelor de
extensie chiar pe plac ă și elimin ă necesitatea cablurilor dintre conectoarele interne și partea
din spate a carcasei;

Fig. 18 – Aranjarea conectorilor unei placi de baz ă ATX

Fig. 19 – Conectorii pentru periferice pentru o pla c ă de baz ă ATX
/head2right Conectorul unic de alimentare intern, cu cheie este un avantaj pentru utilizator. ATX include
un singur conector de alimentare, care este u șor de montat și nu poate fi introdus gre șit;

Fig. 20 – Conectorul de alimentare pentru o surs ă ATX
/head2right Reamplasarea unit ăț ii CPU și a memoriei este astfel realizat ă încât nu se pot intersecta cu
nici una din pl ăcile de extensie și sunt u șor accesibile pentru modernizare, f ără demontarea
vreuneia dintre pl ăcile adaptoare instalate. Unitatea CPU și memoria sunt reamplasate în
apropierea sursei de alimentare, prev ăzut ă cu un singur ventilator care sufl ă aerul peste ele,

19 eliminând astfel necesitatea ventilatoarelor CPU ca re sunt ineficiente și prezint ă tendin țe de
defectare;
/head2right Reamplasarea conectoarelor I/O interne. Conectoarel e interne pentru unit ăț ile de dischet ă și
de hard-disc au fost reamplasate în apropierea comp artimentelor pentru aceste unit ăț i;
/head2right Răcirea îmbun ătăț it ă. Unitatea CPU și memoria sunt pozi ționate astfel încât r ăcirea lor se
poate face direct de c ătre ventilatorul sursei de alimentare, Ventilatoare le surselor de
alimentare ATX introduc aerul în carcasa sistemului , presurizând sistemul, ceea ce reduce
mult p ătrunderea prafului și a impurit ăț ilor;
/head2right Costuri de fabrica ție mai mici. Specifica țiile ATX elimin ă necesitatea “ghemului” de cabluri
de leg ătur ă la conectoarele externe care exist ă la pl ăcile de baz ă Baby-AT, a ventilatoarelor
suplimentare pentru r ăcirea procesorului sau a regulatoarelor de tensiune încorporate; pentru
3,3V exist ă un singur conector de alimentare, iar cablurile in terne la unit ăț ile de disc sunt mai
scurte.

Fig. 21 – Conectorii uzuali pentru o surs ă ATX
Placa de baz ă NLX . reprezint ă ultima evolu ție în tehnologia pl ăcilor de baz ă pentru
sistemele desktop. NLX este o versiune îmbun ătăț it ă a modelului LPX brevetat. Aceast ă plac ă de
baz ă este integral standardizat ă, ceea ce înseamn ă c ă se poate înlocui o plac ă NLX cu una de la
un alt produc ător, lucru care nu era posibil la placa LPX.

Fig. 22 – Arhitectura general ă a unei pl ăci de baz ă NLX
Avantajele specifice ale formei constructive NLX su nt:
/head2right Compatibilitatea cu tehnologiile curente privind pr ocesoarele;

20 /head2right Flexibilitate fa ță de tehnologiile în schimbare rapid ă ale procesoarelor. În aceast ă form ă
constructiv ă a fost încorporat ă o flexibilitate asem ănătoare sistemelor cu fund de sertar,
care permit instalarea rapid ă și u șoar ă a unei noi pl ăci de baz ă, f ără a desface tot sistemul
în buc ăț i.
O dat ă cu cre șterea în importan ță a aplica țiilor multimedia, elementele de conectare
pentru redarea video, grafica îmbun ătăț it ă și posibilit ăț ile audio extinse au fost încorporate în
placa de baz ă. Pl ăcile ATX au aceast ă compatibilitate dar pl ăcile LPX și Baby-AT nu au spa țiu
necesar pentru aceste conectoare suplimentare.
Forma constructiv ă NLX a fost proiectat ă pentru o flexibilitate sporit ă și o eficien ță
maxim ă a spa țiului. Pl ăcile I/O foarte lungi încap cu u șurin ță , f ără a se intersecta cu alte
componente, ceea ce este o problem ă la sistemele cu forma constructiv ă Baby-AT.

3. Recunoa șterea tipurilor de memorie și suporturilor de stocare
3.1. Recunoa ște formate fizice de memorie

Memoria intern ă se poate clasifica în:
/head2right ROM ( Read Only Memory) acest tip de memorie nu poate fi rescris ă sau ștears ă.
Avantajul principal pe care aceast ă memorie îl aduce este insensibilitatea fa ță de curentul
electric. Continutul memoriei se p ăstreaz ă chiar și atunci când nu este alimentat ă cu
energie.
/head2right RAM ( Random Access Memory), este memoria care poate fi citit ă sau scris ă în mod
aleatoriu. Este folosit ă pentru programele ce intr ă imediat în lucru. Este o memorie de
scurt ă durat ă, deci nu este destinat ă stoc ării permanente a datelor.
Se poate numi memorie RAM orice tip de memorie care poate fi accesat ă aleator, oferind
acces direct la orice loca ție sau adres ă a ei, în orice ordine, chiar și la întâmplare. Aceast ă
memorie se implementeaz ă în mod curent pe circuite integrate rapide. Timpul de acces la date
este de obicei constant, deoarece datele nu depind de adresa accesat ă. Un circuit integrat de
memorie RAM este denumit uneori memorie volatil ă deoarece atunci când oprim calculatorul
sau când apar fluctua ții puternice ale tensiunii în re țea datele con ținute în memorie se pierde dac ă
nu a fost salvate pe suporturi de stocare.
Circuitele de memorie sunt organizate în bancuri de memorie pe placa de baz ă și pe
pl ăcile de memorie.
Din punct de vedere fizic sunt trei tipuri de memor ii RAM:
/head2right DIP;
/head2right SIPP;
/head2right SIMM;
Dual Inline Package (DIP) – sunt circuite integrate de memorie utilizate de vechile sisteme de
calcul. Circuitul integrat are dou ă rânduri de pini de o parte și de alta a circuitului. Aceste
circuite integrate se monteaz ă individual pe placa de baz ă prin lipire sau în socluri. Opera țiunea
de montare a acestor circuite integrate de memorie este dificil de realizat. Cel mai mare
dezavantaj al circuitelor integrate de memorie DIP este faptul c ă se desprind u șor de pe placa de
baz ă. Din acest motiv designerii au rezolvat aceast ă problem ă prin montarea circuitelor integrate
de memorie pe o plac ă de circuit numit ă modul de memorie.

Fig. 23 – Module de memorie de tipul DIP și soclul de conectare aferent.

Single Inline Pin Package Modules (SIPP) – sunt identice din punct de vedere electric cu
circuitele integrate SIMM cu 30 de pini, dar din pu nct de vedere fizic sunt mai mici. Au în
lungime 3,23 inci și 1 inch în în ălțime. Modulele de memorie pot con ține circuite integrate pe o
singur ă parte a pl ăcii de circuite sau pe ambele p ărți ale pl ăcii de circuite.

Fig. 24 – Memorie de tipul SIPP.

Single Inline Memory Module (SIMM) se utilizeaz ă la sistemele moderne. Aceste module
con țin circuite integrate de memorie DIP pe o plac ă de circuit imprimat de dimensiuni reduse
montat ă într-un soclu cu autoblocare. Se cunosc în dou ă variante: cu 30 de pini sau cu 72 de pini.
Modulul SIMM cu 30 de pini a fost primul creat și prezint ă o l ăț ime de band ă de 8 bi ți. Modulul
SIMM are circuite integrate numai pe o singur ă parte a pl ăcu ței de circuite. Modulul SIMM cu
72 de pini prezint ă o l ăț ime de band ă de 32 de bi ți și are circuite integrate pe ambele p ărți ale
pl ăcu ței de circuite. Din acest motiv sunt și mult mai groase. Ca dimensiune modulul SIMM cu
30 pini este de dou ă ori mai mic ca modulul SIMM cu 72 de pini. Diferen ța de vitez ă corespunde
evolu ției procesoarelor. Circuitele integrate folosite su nt de tip DRAM, FPM sau EDO DRAM.

Fig. 25 – Module de memorie SIMM.

23 Dual Inline Memory Module (DIMM). – acest format a înlocuit cu succes modulele SIMM.
Modulul DIMM ofer ă o l ăț ime de band ă dubl ă față de SIMM-urile pe 72 de pini. Asta înseamn ă
64 bi ți. Num ărul de pini este de 168 sau de 184, în func ție de tipul circuitului integrat: SDRAM,
DDR, DDR2 sau DDR 3. Indiferent de ce tip sunt aces tea modulele DIMM au aceea și lungime
de 13,35 cm.

Fig. 26 – Modul de memorie DIMM (SDRAM și DDR).

Frecven ța modulelor de memorie SDRAM PC66 la 66 MHz, PC100 la 100 MHz
respectiv PC133 la 133 MHz

Fig. 27 – Soclu pentru module de memorie SDRAM
DDR SDRAM (DDR1) cu urm ătoarele frecven țe de lucru:
/head2right PC1600 la 200 MHz
/head2right PC2100 la 266 MHz
/head2right PC2700 la 333 MHz
/head2right PC3200 la 400 MHz
DDR2 SDRAM – la aceste module puterea consumat ă și voltajul sunt mai mici comparativ
cu modulele DDR1 la aceea și frecven ță de lucru .
/head2right PC2-3200 la 400 MHz
/head2right PC2-4200 la 533 MHz
/head2right PC2-5300 la 667 MHz
/head2right PC2-6400 la 800 MHz
/head2right PC2-8000 la 1000 MHz
/head2right PC2-8500 la 1066 MHz

24 /head2right PC2-9600 la 1200 MHz
DDR3 SDRAM – se dubleaz ă rata de transfer a datelor la frecven ța de lucru a ceasului .
/head2right PC3-6400 la 800 MHz
/head2right PC3-8500 la 1066 MHz
/head2right PC3-10600 la 1333 MHz
/head2right PC3-12800 la 1600 MHz
/head2right PC3-16000 la 2000 MHz
Rambus Inline Memory Module (RIMM) este modelul constructiv al memoriilor RDRAM.
Num ărul de pini este de 184 (ca și la DDR SDRAM), dar configura ția pinilor și modul de lucru
fiind total diferite.

Fig. 28 – Modul de memorie RIMM

Fig. 29 – Modul Terminator CRIMM (pentru module în pereche)

Tabelul 2. Frecven ța de lucru și la țimea de band ă/rata de transfer a modulelor RIMM

Small Outline – DIMM (SO-DIMM) sunt destinate calculatoarelor portabile și au
dimensiuni reduse cu aproape 50 % fa ță de memoriile DIMM. Au un num ăr diferit de pini: 184

25 pentru SDRAM și 200 pentru DDR SDRAM. Acest tip de memorie ruleaz ă în general la
frecven țe mai sc ăzute fa ță de memoriile folosite pentru calculatoare cu carca se de tipul desktop
deoarece reduc consumul de energie care este un fac tor esen țial pentru dispozitivele în care se
afl ă.

Fig. 30 – Module de memorie SO pentru portabile
O alt ă clasificare a tipurilor de memorie în func ție de stabilitatea informa țiilor (formate
logice) ar fi :
/head2right memorie static ă, Static RAM (SRAM);
/head2right memorie dinamic ă, Dynamic RAM (DRAM);
RAM-ul static (SRAM) este un circuit integrat de memorie folosit în cal itate de
memorie cache sau memorie intermediar ă. El p ăstreaz ă datele pentru o perioad ă de timp
nelimitat ă (pân ă în momentul în care ea este rescris ă). Aceast ă memorie este mult mai rapid ă
decât DRAM și nu trebuie s ă fie reîmprosp ătat ă foarte des.
RAM-ul activ (DRAM) este circuitul integrat de memorie folosit ca memo rie principal ă.
El trebuie s ă fie reîmprosp ătat în mod constant cu impulsuri electrice pentru a men ține datele
stocate în interiorul circuitului integrat. Este ut ilizat în calculatoarele moderne.
Tipurile uzuale de DRAM utilizate în scopul cre șterii performan ței sunt:
/head2right Fast Page Mode DRAM (FPM DRAM) este memoria ce suport ă indexarea. Datele sunt
accesate mult mai rapid decât în cazul DRAM.
/head2right Extended Data Out RAM (EDO DRAM) este o memorie care suprapune acces ările
consecutive de informa ție, fapt ce accelereaz ă timpul de acces pentru reg ăsirea
informa țiilor din memorie.
/head2right Memoria DRAM sincronic ă (SDRAM )– func ționeaz ă în sincronizare cu magistrala de
memorie.

26 /head2right Memoria SDRAM cu rata dubl ă de transfer ( DDR-SDRAM ). Ea transfer ă informa ție de
dou ă ori într-un ciclu.
/head2right DDR2 SDRAM – sunt memorii SDRAM cu rata dubl ă de transfer. Este mai rapid ă decât
DDR SDRAM. Performa ța sa fa ță de DDR-SDRAM se face prin sc ăderea zgomotului și
a interferen țelor dintre fire.
/head2right RORAM – acest tip de memorie nu este folosit în mod obi șnuit. Ele au fost dezvoltate s ă
transmit ă date la viteze foarte mari de transfer.

3.2. Recunoa șterea tipurilor de suporturi de stocare

O unitate de stocare cite ște sau scrie informa ții pe medii de stocare magnetice sau optice.
O unitate de stocare poate fi folosit ă pentru a stoca date permanent sau pentru a citi
informa ții de pe un hard-disk. Unit ăț ile de stocare pot fi instalate în carcasa calculat orului.
Pentru portabilitate, unele unit ăț i de stocare se pot conecta la calculator folosind un port USB,
FireWire sau SCSI. Aceste unit ăț i de stocare portabile sunt numite unit ăț i deta șabile sau externe
și pot fi folosite de mai multe calculatoare.
Cele mai uzuale unit ăț i de stocare sunt:
/head2right Unitatea de dischet ă;
/head2right Hard discul;
/head2right Unitatea optic ă;
/head2right Unitatea flash;
O unitate de dischet ă este un echipament de stocare realizat pentru a ci ti și a scrie
informa ții de pe sau pe dischete.
Dischetele sunt discuri flexibile magnetice de 8 in ci, 51/4 inci sau 3 1/2 inci. Dischetele nu
se mai utilizeaz ă deoarece ele folosesc o tehnologie mai veche. Disc hetele de 31/2 inch pot stoca
720 KB sau 1,44 MB de date. De obicei într-un calcu lator, unitatea de dischet ă este configurat ă
ca fiind unitatea A:. Unitatea de dischet ă se poate utiliza pentru a porni calculatorul dac ă se
folose ște o dischet ă de boot.

Fig. 31 – Unitatea de dischet ă de 8 inci, 5 1/4 inci sau 3 1/2 inci, respectiv dischetele utilizate
Hard-discul este un echipament format din discuri magnetice pe care se stocheaz ă
informa ția. Este o unitate magnetic ă de stocare care este instalat ă în interiorul unui calculator și
stocheaz ă date permanent. De obicei hard-discul este configu rat ca discul C:, de obicei prima
unitate în secven ța de pornire. El con ține sistemul de operare și aplica țiile. Capacitatea de stocare
a unui hard-disc este m ăsurat ă în miliarde de bi ți (GB), iar viteza lui este m ăsurat ă în num ărul de
mi șcări de revolu ție pe minut (RPM). Pentru a m ări capacitatea de stocare se pot ad ăuga mai
multe hard discuri.
Hard disk-urile sunt fabricate având diverse tipuri de interfe țe și sunt folosite pentru
conectarea la calculator. Pentru a instala o unitat e de stocare în calculator, interfa ța de conectare
trebuie s ă se potriveasc ă cu controller-ul de pe placa de baz ă.

28

Fig. 32 – Imagine de ansamblu a construc ției unui hard-disc

Exemple de interfe țe commune:
/head2right IDE ( Integrated Drive Electronics)
/head2right EIDE ( Enhanced Integrated Drive Electronics) sau ATA 2
/head2right PATA ( Parallel AT A)

Fig. 33 – Conectorii IDE e pe placa de baz ă și de pe o panglic ă de interconectare

Fig. 34 – Panglica de conectare pentru drivere IDE (mijloc Slave, terminal Master)

Fig. 35 – Panglic ă de conectare 66 și 100/133 MHz

29 /head2right SATA ( Serial ATA )

Fig. 36 – Conector sATA. Aspectul conectorului de p e cablu și de pe placa de baz ă
/head2right SCSI ( Small Computer System Interface)

Fig. 37 – Modele de conectori SCSI interni

Fig. 38 – Modalitatea de conectare a unui hard-disc SCSI

O unitate optic ă este un dispozitiv care folose ște medii de stocare optice pentru citirea și
scrierea datelor. O unitate de stocare optic ă folose ște tehnologia laser pentru a citi date de pe
mediul optic sau de a scrie date de pe mediul optic .

Fig. 39 – Driver optic
Exist ă dou ă tipuri de unit ăț i optice:
/head2right Compact Disc (CD);
/head2right Digital Versatile Disc (DVD);
Mediile CD și DVD pot fi înregistrate anterior (read-only), ins criptibile (scriere doar o
singur ă dat ă) sau reinscriptibile (se pot citi și scrie de mai multe ori). CD-urile au o capacitate de
stocare de aproximativ 700 MB. DVD-urile au o capac itate de stocare de aproximativ 4,7 GB.
Formate:
/head2right CD-ROM – Mediul CD read-only este înregistrat în pr ealabil;
/head2right CD-R – Mediul CD-recordable poate fi inscrip ționat o singur ă dat ă;
/head2right CD-RW – Mediul CD-rewritable care poate fi inscrip ționat, șters și reinscrip ționat;
/head2right DVD-ROM – Mediul DVD read-only care este înregistra t în prealabil;
/head2right DVD-RAM – Mediul DVD random access memory care poat e fi inscrip ționat, șters și
reinscrip ționat;
/head2right DVD+/-R – Mediu DVD-recordable care poate fi inscri p ționat o singura dat ă;
/head2right DVD+/-RW – DVD-rewritable care poate fi inscrip ționat, șters și reinscrip ționat;
O unitate de memorie flash . Acesta poate fi stick de memorie sau card de memo rie. Stickul
este un tip de echipament de stocare care se conect eaz ă la un port USB. Cardul de memorie este
un echipament de stocare care se conecteaz ă la o unitate special ă numit ă cititor de card.

31

Fig. 40 – Medii de stocare flash și cititor de carduri
Unitatea de memorie flash folose ște un tip special de memorie care nu are nevoie de
alimentare pentru a stoca datele.

Fig. 41 – Card reader extern și tipuri constructive de memorii flash
4. Recunoa ște tipuri de unit ăț i optice
4.1. Tipuri de unit ăț i optice interne/externe – citire/scriere

Unit ăț ile optice sunt dispozitive care folosesc medii de stocare optice pentru citirea și
scrierea datelor. Stocarea optic ă este metoda prin care datele sunt inscrip ționate pe un mediu
special cu ajutorul unei raze laser.
Unit ăț ile optice le recunoa ștem la o simpl ă inspec ție vizual ă a sistemului de calcul. Ele se
afl ă în spa țiul de 5 1/4 inci a carcasei. La exterior prezint ă un panou frontal din plastic cu „o u șiță ”
pe care se g ăsesc unu sau dou ă butoane.
În func ție de caracteristicile tehnice putem distinge unit ăț i optice interne și externe.
Acestea la rîndul lor pot fi de citire sau de citir e și scriere.
Unitatea optic ă de citire este CD ROM-ul care citesc CD-urile și DVD-ROM-ul care
cite ște DVD-urile. Unitatea optic ă de scriere se numesc inscriptor. Acesta poate fi i nscriptor
pentru CD-uri sau inscriptor pentru DVD-uri.
Unitatea CD-ROM sau CD-ROM unit a fost creat ă pentru a citi discurile de tip CD.
Informa țiile de pe un disc CD-ROM au un caracter permanent și nu pot fi șterse. Unit ăț ile CD-
ROM sunt accesate utilizând literele alfabetului ca re r ămân disponibile dup ă alocarea hard-
discurilor și a unit ăț ilor de dischet ă. De obicei pe un echipament de calcul se monteaz ă o singur ă
unitate CD-ROM, dar exist ă cazuri în care pot fi dou ă sau mai multe. Unit ăț ile de CD-ROM se
caracterizeaz ă prin viteza de citire respectiv scriere a datelor: 2X (2 speed), 8X, 20X, etc.
Unit ăț ile CD-ROM sunt de dou ă tipuri:

32 /head2right Cele uzuale care pot numai citi informa țiile de pe un disc CD, dar nu pot scrie date pe
discul CD.
/head2right Unit ăț ii de CD inscriptibile (CD Recorder) utilizate pent ru a scrie informa țiile pe discuri.
Pe lâng ă echipamentul fizic, mai este necesar și un program special cu ajutorul c ăruia se
realizeaz ă inscrip ționarea CD-urilor. În acest caz, unitatea CD-ROM se caracterizeaz ă
prin dou ă viteze: cea de citire și cea de scriere. Un disc CD poate fi citit de unit ăț ile CD-
ROM care au o vitez ă de citire mai mare sau egal ă cu viteza la care a fost înscrip ționat
CD-ul.
Pentru a citi un DVD, este nevoie de o unitate DVD- ROM. Din punct de vedere
constructiv aceasta arat ă la fel ca unitatea CD-ROM. Din punct de vedere fun c țional acesta are
dou ă lasere: unul pentru citirea CD-urilor clasice, iar cel ălalt pentru discuri DVD. Dac ă avem
instalat ă o unitate DVD-ROM pe calculator, acesta va putea s ă citeasc ă orice tip de CD.
Ca și unit ăț ile CD-ROM cele DVD-ROM sunt de dou ă tipuri:
/head2right uzuale cele care doar citesc informa țiile de pe un DVD sau CD dar nu pot scrie informa ții
pe acestea;
/head2right cele inscriptibile care pot scrie informa ții pe DVD-uri. Unitatea se caracterizeaz ă prin
dou ă viteze: cea de citire și cea de scriere.
Datorit ă ergonomicit ăț ii și reducerii spa țiului de ocupare în carcasa calculatorului s-au
creat unit ăț ile optice numite Combo. Acestea reunesc într-o sin gur ă cutie una sau mai multe
unit ăț i optice. Sunt construite în urm ătoarele variante:
/head2right unitate DVD și un inscriptor de CD, adic ă au posibilitatea de a citi și scrie un CD precum
și cea de a citi un DVD. Unitatea se caracterizeaz ă prin trei viteze: cea de citire CD, cea
de citire DVD și cea de scriere CD;
/head2right O unitate DVD, un inscriptor de CD și un inscriptor de DVD, adic ă au posibilitatea de
citi și scrie un CD precum și cea de a citi și scrie un DVD. Unitatea se caracterizeaz ă prin
patru viteze: cea de citire CD respectiv DVD și cea de scriere CD respectiv DVD;
Conectarea unit ăț ilor optice interne se realizeaz ă prin cabluri IDE, iar a celor externe
prin porturi USB sau Firewire. Unit ăț ile optice externe le identific ăm foarte u șor deoarece ele
sunt conectate la calculatoare în afara carcasei ca lculatorului, iar panoul frontal este identic cu
cel a unit ăț ilor optice interne.
Tipuri de interfe țe
Unit ăț ile optice sunt fabricate având diverse tipuri de i nterfe țe care sunt folosite pentru
conectarea la calculator. Pentru a instala o unitat e de stocare în calculator, interfa ța de conectare
trebuie s ă se potriveasc ă cu controller-ul de pe placa de baz ă.
Exemple de interfe țe:
/head2right Integrated Drive Electronics (IDE) sau Advanced Tec hnology Attachment (ATA) este un
tip de controller mai vechi care este folosit la co nectarea hard-discurilor. El folose ște un
conector cu 40 de pini.
/head2right Enhanced Integrated Drive Electronics (EIDE) sau AT A-2, este o versiune mai avansat ă
a controller-ului IDE. El suport ă hard-discuri mai mari de 512 MB și folose ște accesul

33 direct la memorie (DMA) pentru cre șterea vitezei și folose ște AT Attachment Packet
Interface (ATAPI) pentru a conecta unit ăț ile optice și cu band ă magnetic ă la magistrala
EIDE. Conectorul folosit este un conector de 40 de pini.
/head2right Parallel ATA (PATA) este o versiune cu transmisie p aralel ă a interfe ței ATA.
/head2right Serial ATA (SATA) este o versiune cu transmisie ser ial ă a interfe ței ATA. Ea are un
conector cu 7 pini.
/head2right Small Computer System Interface (SCSI) este un cont roller de interfa ță ce poate conecta
pân ă la 15 unit ăț i de stocare. El poate conecta atât unit ăț i interne cât și externe. Folose ște
conectori cu 50 de pini, 60 de pini sau 80 de pini.

5. Determinarea tipurilor de pl ăci video, sunet și re țea
5.1. Determinarea tipurilor de pl ăci video – diferite genera ții de pl ăci video de la
produc ători consacra ți, compatibilitate cu placa de baz ă privind modul de
conectare (AGP, PCI, PCI-E)

Placa grafic ă genereaz ă imaginea de pe ecranul monitorului, la parametrii ceru ți,
convertind codurile digitale în modele de bi ți pentru fiecare punct vizibil. Totodat ă ea
determin ă num ărul de culori afi șate și rezolu ția final ă a imaginii.
Placa grafic ă este responsabil ă cu afi șarea imaginilor pe ecranul monitorului prin
furnizarea acestuia a semnalelor de comand ă. Placa video se poate introduce într-un slot de
extensie corespunz ător pe placa de baz ă sau poate fi încorporat ă.
Pl ăcile încorporate au marele dezavantaj c ă folosesc exclusiv memoria RAM a
sistemului, pe care trebuie s ă o împart ă cu celelalte componente.
Cele mai multe pl ăci video respect ă unul din standardele industriale:
/head2right MDA (Monochrom Display Adapter);
/head2right CGA (Color Graphics Adapter);
/head2right EGA (Enhanced Graphics Adapter);
/head2right VGA (Video Graphics Adapter);
/head2right SVGA (Super VGA);
/head2right XGA (eXtended Graphics Adapter);
Placa video MDA. Este cel mai simplu afi șaj și este monocrom. Ea are rol dublu de
plac ă video și de interfa ță pentru imprimant ă. Poate afi șa numai text la o rezolu ție de 720×350 de
pixeli (720 pe orizontal ă 350 pe vertical ă). Afi șajul nu are posibilit ăț i grafice intrinseci.
Deoarece afi șajul este monocrom numai alfanumeric, nu îl putem f olosi în aplica ții care necesit ă
grafic ă.
Placa video CGA. Placa video CGA a fost cea mai r ăspândit ă. Ea are dou ă moduri de
operare: alfanumeric (A/N) sau cu toate punctele ad resabile (APA-all points addressable). În
varianta alfanumeric ă, opereaz ă în modul 40 de coloane pe 25 de linii sau 80 de co loane pe 25 de
linii, cu 16 culori. În varianta APA, setul de cara ctere este format cu o rezolu ție de 8×8 pixeli.
Aici sunt disponibile dou ă rezolu ții: modul color cu rezolu ție medie (320×200), cu 4 culori
posibile dintr-o palet ă de 16 și modul bicolor cu o rezolu ție înalt ă (640×200 pixeli). Un
dezavantaj a pl ăcii video CGA este aceea c ă produce pâlpâirea imaginii și efectul de ninsoare.
Pâlpâirea este tendin ța sup ărătoare a textului de a- și modifica luminozitatea pe m ăsur ă ce se
mut ă imaginea în sus sau în jos. Efectul de ninsoare es te apari ția pe ecran a mai multor puncte
str ălucitoare aleatorii.
Placa video EGA. Prezint ă avantajul c ă putem construi modular sistemul. Deoarece
placa func ționeaz ă cu orice monitor. Cu aceast ă plac ă monitoarele afi șeaz ă 16 culori în mod
320×200 pixeli sau 640×200 pixeli, iar cele monocro me au o rezolu ție de 640×350 pixeli cu
matrice caracterelor de 9×14 pixeli .

35 Placa video VGA. VGA este un sistem analogic. Placa VGA con ține circuitul VGA
complet pe o plac ă de lungime standard, cu o interfa ță pe 8 bi ți. Componenta BIOS VGA
con ține softwareul care comand ă circuitele și este plasat ă în memoria ROM al sistemului.
Programele pot ini ția comenzi, func ții prin intermediul componentei BIOS, f ără a avea nevoie s ă
comande direct aceste circuite. Programele devin as tfel oarecum independente de hardware, pot
apela un set neschimbat de comenzi func ții înregistrate în softwerul de control de memoria ROM
a sistemului. Aproape orice program care a fost îns cris pentru MDA, CGA sau EGA poate rula
cu VGA.
De produc ător depinde compatibilitatea la nivelul de registru . Asta nu înseamn ă c ă
produsul este 100% compatibil sau c ă toate programele pot rula exact pe un produs VGA. Cei
mai mul ți produc ători au copiat sistemul VGA la nivelul de registru, ceea ce înseamn ă c ă
aplica țiile care scriu direct în registrele video vor func ționa corect. Circuitele VGA în sine imit ă
adaptoarele mai vechi. Chiar și la nivel de registru au un nivel ridicat de compa tibilitate cu
standardele precedente. Adaptorul VGA permite afi șarea pe ecran a 256 de culori dintr-o palet ă
de 262.144 (256k) de culori posibile. Deoarece plac a VGA are semnalul de ie șire analogic, va
trebui s ă dispunem de un monitor care s ă accepte un semnal de intrare analogic.
Placa video SUPER VGA. SVGA furnizeaz ă posibilit ăț i care le întrec pe cele oferite de
adaptorul VGA Spre deosebire de adaptorul VGA, stan dardul SUPER VGA nu specific ă datele
tehnice pentru o anumit ă plac ă, ci pentru un grup de pl ăci cu posibilit ăț i diferite. O plac ă poate
oferi 2 rezolu ții (800×600 pixeli și 1024×768 pixeli) care sunt mai mari decât cele re alizate cu o
plac ă normal ă VGA, în timp ce o alt ă plac ă poate furniza acelea și rezolu ții, dar în acela ș timp,
mai multe culori pentru fiecare rezolu ție. Cele dou ă pl ăci au posibilit ăț i diferite dar ambele sunt
clasificate ca SVGA. Pl ăcile SVGA constituie mai curând o categorie decât o specifica ție
tehnic ă. Spre deosebire de pl ăcile VGA fiecare plac ă SVGA trebuie s ă aib ă un driver
corespuz ător pentru fiecare aplica ție pe care inten țion ăm s ă o folosim cu aceasta. Dac ă nu avem
driver specific pl ăcii noastre, putem utiliza un driver universal pent ru pl ăcile SVGA care accept ă
modurile 800×600 pixeli sau 1024x768pixeli. Din pun ct de vedere fizic, pl ăcile SVGA seam ănă
mult cu VGA.
Placa video XGA Sunt pl ăci de mare performan ță . Aceste subsisteme video sunt
dezvoltate în VGA și furnizeaz ă o rezolu ție mai mare, culori mai multe deci performan țe mult
mai bune. Adaptorul XGA poate relua controlul siste mului la fel ca placa de baz ă, deoarece un
adaptor care are propriul s ău procesor poate executa opera ții în mod independent de placa de
baz ă.
Componentele de baz ă, asociate pl ăcii video, sunt:
/head2right memoria video;
/head2right coprocesorul video;
/head2right controller-ul de magistral ă;
/head2right controller-ul de atribute;
/head2right circuitele de conversie numeric/analogic ă (RAMDAC);
/head2right generatoarele de tact;
/head2right video-Biosul.

36 Interfa ța între calculatorul gazd ă și placa video în cauz ă, se face prin intermediul
controller-ului de magistral ă.
Tipuri și sloturi de magistrale utilizate de pl ăcile video
/head2right ISA (Industry Standard Architecture) Este un standa rd de magistral ă sistem pe 16 bi ți,
func ționând pân ă la viteze de 8.33MHz ;

Fig. 42 – Interfa ța ISA pe 16 respectiv 8 bi ți

Fig. 43 – Plac ă video pe interfa ță ISA
/head2right EISA (Extended ISA) Este un standard de magistral ă pe 32 bi ți și viteze tot pân ă la
8.33MHz ;

37

Fig. 44 – Plac ă de extensie video pe interfa ță EISA
/head2right VLBus (Vesa Local Bus) Este un standard pe 32 bi ți și viteze pân ă la 40MHz ;

Fig. 45 – Plac ă de extensie video pe interfa ță VLBus
/head2right PCI (Peripheral Components Interconnect) Este un s tandard pe 64 bi ți (implementat și pe 32
bi ți), cu viteza maxim ă 33 MHz, asincron. Ciclurile de date și cele de adrese sunt corelate. În
modurile de transfer PCI controlerul de memorie ope reaz ă atât ca master cât și ca destina ție a
transferului. Pl ăcile PCI nu au jumperi și nici comutatori deoarece sistemele PnP sunt capab ile s ă
configureze în mod automat adaptorii.

38

Fig. 46 – Plac ă de extensie video pe interfa ță PCI

Fig. 47 – Modele constructive și standarde pentru placile video PCI
/head2right AGP ( Accelerated Graphics Port) AGP a fost creat special pentru placa video. E l aduce
îmbun ătăț iri transferului de date dintre procesorul video, m emoria de sistem și procesorul
principal, îmbun ătăț iri care se reflect ă asupra calit ăț ii imaginilor grafice 2D/3D precum și asupra
red ării filmelor video prin intermediul calculatorului.

Fig. 48 – Modele constructive și standarde pentru placile video pe extensie AGP

39 Apari ția acestui tip de magistral ă a fost determinat ă, în principal, din dou ă motive:
/head2right necesitatea asigur ării, pentru aplica țiile video, a unei cantit ăț i de memorie mereu mai
mare;
/head2right magistralele existente (cea mai utilizat ă fiind PCI) nu mai f ăceau fa ță cantit ăț ii de date
ce trebuia transferat ă de la un dispozitiv la altul.
De și se bazeaz ă pe protocoale și semnale PCI, AGP include o serie de nout ăț i cum sunt:
accesul pipeline la memoria intern ă a calculatorului care va fi alocat ă dinamic, adrese separate,
selectarea unui num ăr de cicluri pentru transfer și specific ări de ceas. AGP partajeaz ă adrese pe
32 de bi ți care pot manevra pân ă la 4 GB adrese de memorie. AGP transfer ă blocuri de câte 8
bytes, de dou ă ori mai mult ca PCI de 4 bytes. Semnalele pentru A GP apar în acela și controler
care leag ă PCI cu memoria intern ă a calculatorului.

5.2. Determinarea tipurilor de pl ăci de sunet interne/externe

Pl ăcile de sunet sunt dispozitive care au rolul de a r eda informa ția binar ă sub form ă de
sunet, sau de a converti sunetele în format binar ă.
Ea poate îndeplini și roluri precum: amplificator audio sau corector de sunet prin elemente de
filtrare. Pe placa de sunet se afl ă conectori pentru una sau mai multe intr ări și ie șiri audio și
diferite prize de conectare cu alte echipamente.
Placa de sunet o g ăsim în mai multe variante:
/head2right de sine st ătătoare;

Fig. 49 – Plac ă de extensie de sunet pe interfa ță PCI
/head2right integrat ă în placa de baz ă.

Fig. 50 – Chip-set de sunet integrat pe placa de ba z ă
Pl ăcile de sunet de sine st ătătoare sunt de dou ă tipuri. Cel mai des le întâlnim pe cele
“interne”, montate într-un slot PCI pe placa de baz ă, dar pot fi și pl ăci “externe” care se
conecteaz ă la portul PCMCIA sau USB.

Fig. 51 – Pl ăci de sunet externe pe interfa ță PCMCIA sau USB

41 În cazul pl ăcilor de sunet de sine st ătătoare ca și component ă principal ă eviden țiem
procesorul audio (numit DSP – “digital signal proce sor”), iar la cele integrate este procesorul
central (CPU) al calculatorului care îndepline ște și func ția de procesor audio.
Exist ă pl ăci de sunet incluse în dotarea standard a unui calc ulator. Acestea sunt
încorporate pe placa de baz ă a calculatorului.
În func ție de calitatea sunetului pl ăcile de sunet se clasific ă în:
/head2right pl ăci cu performan ță de vârf (profesionale);
/head2right pl ăci cu performan ță medie (semiprofesionale);
/head2right pl ăci cu performan ță obi șnuit ă.
O metod ă pentru a crea sunete este sinteza FM ( frequency m odulation – modula ție de
frecven ță ). Aceasta necesit ă un circuit integrat special pe placa de sunet.
Caracteristici comune ale pl ăcilor de sunet:
/head2right Conector de ie șire linie stereo(audio). Ie șirea de linie este utilizat ă pentru a trimite
semnale sonore de la placa de sunet la un dispoziti v în afara calculatorului.
/head2right Conector de intrare linie stereo(audio). Conectorul de intrare linie este folosit pentru a
înregistra sau a mixa semnale sonore pe hard-discul calculatorului.
/head2right Conector pentru difuzor/c ăș ti. Acesta nu este furnizat întotdeauna pe placa de su net. În
schimb ie șirea de linie îndepline ște și func ția de trimitere a semnalelor stereo de pe placa
de sunet c ătre sistemul stereo sau difuzoare.
/head2right Conector de intrare mono sau pentru microfon. Aceast ă muf ă de microfon înregistreaz ă
monofonic nu stereofonic.
/head2right Conector pentru joystick/MIDI. Conectorul pentru joystick este un conector trapez oidal
cu 15 pini. Doi dintre pini sunt folosi ți pentru a controla un dispozitiv MIDI cum ar fi un
sintetizator.
/head2right Controlul volumului. Unele pl ăci de sunet sunt livrate cu un buton rotativ de con trol al
volumului de și alte pl ăci de sunet nu au loc pentru un asemenea reglaj.

42 Pl ăcile de sunet externe se conecteaz ă de obicei pe USB. Ele au forma unui stic de memori e.

5.3. Determinarea tipurilor de pl ăci de re țea (interne, externe, wireless,
Bloothooth)

O plac ă de re țea (NIC), numit ă și adapter de re țea sau plac ă cu interfa ță de re țea, este o
component ă a calculatorului ce permite acestuia s ă se conecteze la o re țea de calculatoare.

Fig. 52 – Plac ă de extensie pe interfa ță ISA cu conector de re țea BNC și RJ45
Placa de re țea este instalat ă într-un calculator permite accesul fizic la resurs ele re țelei.
Prin re țea un utilizator poate crea conexiuni cu al ți utilizatori. Fiecare din calculatoarele dintr-o
re țea, atât severele cât și clien ții, au nevoie de un astfel de dispozitiv, deoarece placa de re țea
este cea care asigur ă leg ătura dintre calculator și mediul fizic al re țelei. Acest lucru se realizeaz ă
în principiu prin dou ă moduri principale: prin cablu sau printr-o tehnolo gie radio f ără fir de tip
wireless sau bloothooth.
.Placa de re țea o g ăsim în mai multe variante:
– de sine st ătătoare
– integrat ă în placa de baz ă.
Exist ă pl ăci de re țea incluse în dotarea standard a unui calculator, a cestea sunt
încorporate pe placa de baz ă a calculatorului.
Pl ăcile de re țea separate sunt de dou ă tipuri:
/head2right interne și sunt cel mai des folosite;
/head2right externe care se conecteaz ă la portul USB.
Placa de re țea intern ă de sine st ătătoare este o plac ă cu circuite imprimate, ce se
monteaz ă într-un slot de extensie de pe placa de baz ă. În cazul laptop-urilor placa de re țea se
nume ște PCMCIA card sau mai nou PC card. Dac ă ne uit ăm în spatele calculatorului placa de
re țea o putem identifica dup ă conectorul unde se introduce cablul de re țea și câteva leduri ce
informeaz ă utilizatorul asupra st ării active a re țelei și a transmiterii sau nu a unor date în re țea.
Ea se monteaz ă într-un slot de extensie al pl ăcii de baz ă având un port prin care se realizeaz ă
conectarea în re țea a computerului.
Dup ă tipul de magistral ă de conectare avem:
/head2right ISA – Industry Standard Architecture (16bi ți / 8Mhz);
/head2right EISA – Extended ISA (32bi ți / 8Mhz);

44 /head2right MCI – Micro Channel Architecture (16 / 32 bi ți);
/head2right PCI – Peripheral Component Interconnect (32bi ți / 33Mhz);
/head2right PCI – Peripheral Component Interconnect (64bi ți / 33Mhz);
/head2right PCI – Peripheral Component Interconnect (64bi ți / 66Mhz);
/head2right PCI – Peripheral Component Interconnect (64bi ți / 133Mhz).
Dup ă viteza de transfer avem:
/head2right Pl ăci de re țea cu vitez ă de transfer 10 Mb/s;
/head2right Pl ăci de re țea cu vitez ă de transfer 100 Mb/s;
/head2right Pl ăci de re țea cu vitez ă de transfer 1000 Mb/s;
/head2right Pl ăci de re țea cu vitez ă de transfer de la 160 Gb/s.

Pl ăcile de re țea Bluethooth și cele wirless seam ănă foarte mult între ele. Dac ă ne uit ăm
cu aten ție în partea din spate, prins ă de placa de metal îndoit ă sub un unghi de 90 de grade se afl ă
o anten ă care are rolul de emi ță tor/receptor. Aceste pl ăci le putem deosebi cu ajutorul sistemului
de operare sau din documenta ția tehnic ă studiem recomand ările produc ătorului.

Fig. 53 – Plac ă de re țea Bluethooth Fig. 54 – Plac ă de re țea extern ă
Pl ăcile de re țea externe se conecteaz ă de obicei pe USB. Ele au forma unui stick de
memorie.

6. Montarea memoriilor, procesorului, a unit ăț ii de r ăcire pentru
procesor, a pl ăcii de baz ă și a sursei de alimentare
6.1. Montarea memoriilor, procesorului, a unit ăț ii de r ăcire pentru procesor, a
pl ăcii de baz ă și a sursei de alimentare

Montarea memoriilor
Modulele de memorie se monteaz ă dup ă ce s-a instalat procesorul și unitatea de r ăcire a
acestuia pe placa de baz ă. Modulele de memorie DDR, SDRAM au forma unor pl ăcu țe sub țiri
înalte de 2-3 cm care în partea inferioar ă au o serie de conectori. La mijlocul laturii cu co nectori
a modulelor DDR DRAM se afl ă un loca ș special. Sloturile în care se monteaz ă modulele de
memorie au pe p ărțile laterale dou ă dispozitive din plastic (“cleme”) care permit fixa rea foarte
sigur ă a modulelor de memorie în sloturi. Aceste cleme se pot mi șca în sus și în jos.

Fig. 55 – Inserarea unui modul de memorie DDR întru n soclu cu cheie de verificare
Clemele se mi șcă spre exterior astfel încât s ă ajung ă la aproximativ 45 de grade fa ță de
suprafa ța pl ăcii de baz ă. Se prinde modulul de memorie și se introduce perpendicular pe placa de
baz ă cu conectorii în jos și cu loca șul special suprapus peste por țiunea corespunz ătoare slotului.
Apoi se apas ă u șor dar ferm cu cele dou ă degete mari pe p ărțile laterale ale modulului pân ă când
partea cu conectori a intrat în slot. Daca s-a intr odus corespunz ător modulul de memorie cele
dou ă cleme laterale ale slotului revin la un unghi de 9 0 de grade fa ță de placa de baz ă și intr ă în
loca șurile speciale de pe p ărțile laterale ale modulului de memorie.

Fig. 56 – Module de memorie DDR și soclurile de fixare pe placa de baz ă

46 Montarea memoriei este o opera țiune delicat ă, dar nu dificil ă.
Instalarea microprocesorului
Microprocesorul se instaleaz ă pe placa de baz ă înainte ca aceasta s ă fie montat ă în carcas ă. Este
prima component ă care se monteaz ă pe placa de baz ă.
Etape:
1. Se verific ă compatibilit ătea microprocesorului cu placa de baz ă. Înainte de a monta un
procesor verific ăm dac ă acesta este comptabil cu placa noastr ă de baz ă, dac ă se potrive ște în
soclu. Dac ă placa de baz ă, respectiv versiunea de BIOS a pl ăcii, suport ă frecven ța de lucru a
procesorului (exist ă o gam ă larg ă de incompatibilit ăț i în ce prive ște procesoarele Intel și placile
de baz ă ale diver șilor produc ători de componente)
2. Pozi ționarea procesorului. Se ridic ăm bra țul metalic al soclului prin prinderea bra țului cu
degetele și glisarea acestuia u șor spre exteriorul soclului și apoi ridicarea lui în pozi ție vertical ă.
Putem vedea c ă partea superioar ă a soclului procesorului a culisat în timpul ridic ării bra țului
metalic.
– Se examineaz ă procesorul și soclul pentru a identifica pozi ția corect ă de amplasare. Se caut ă
col țul marcat al procesorului și a soclului. Acestea trebuie s ă se suprapun ă.
3. Introducerea procesorului în soclu. Acesta va intra în soclu numai dac ă col țul marcat al
procesorului se va suprapune peste col țul marcat al soclului. La introducerea acestuia în soclu nu
trebuie s ă îl for ță m adic ă trebuie s ă avem o for ță de inser ție zero (ZIF 0).
4. Securizarea procesorului . Aducem bra țul metalic al soclului procesorului în pozi ția
orizontal ă și îl culis ăm spre interiorul soclului.

Fig. 57 – Modul de fixare a procesorului în socket

47

Fig. 58 – Inserarea procesorului în soclul pl ăcii de baz ă
Exist ă și excep ții cum ar fi: unele procesoare se fixeaz ă cu ajutorul unui cadru care se
suprapun peste procesor. Acest cadru la rândul lui se fixeaz ă și el prin intermediul unui bra ț
metalic.

Fig. 59 – Socket LGA 775 și procesor cu perlu țe de contact

Montarea coolerului pe procesor
Cel mai des întâlnim montarea unit ăț ii de r ăcire a procesorului numit ă și coolerul
procesorului. Acesta este alc ătuit dintr-un radiator și un ventilator prins cu șuruburi de partea
superioar ă a radiatorului.
Montarea corect ă a coolerului este esen țial ă pentru buna func ționare a procesorului.
Procedura este delicat ă deoarece putem defecta procesorul dac ă nu mont ăm corect coolerul.
Etape:
1. Preg ătirea pentru montare. R ăcitorul este alc ătuit dintr-un radiator peste care este fixat prin
șuruburi un ventilator. Baza radiatorului vine în co ntact cu suprafa ța procesorului pentru a prelua
căldura care este degajat ă de procesor și este astfel construit ă încât permite pozi ționarea corect ă.
Este alc ătuit ă din dou ă suprafe țe care se g ăsesc în planuri diferite. Cea mai întins ă suprafa ță se
pune peste procesor, iar suprafa ța mai mic ă peste partea din soclu care con ține articula ția
pârghiei de fixare a procesorului. Radiatorul se fi xeaz ă cu ajutorul unei cleme de soclul

48 procesorului. Clema trece prin mijlocul structurii lamelare a r ăcitorului și are forma unei lamele
metalice ale c ărei capete sunt îndoite în jos. Soclul procesorului are ni ște din ți din plastic pe dou ă
laturi opuse unde trebuie prinse capetele clemei. U nul din cele dou ă capete este articulat și se
poate mi șca în raport cu corpul clemei. Acest cap ăt ne ofer ă posibilitatea de a-l pozi ționa cu
ajutorul degetelor în momentul în care dorim s ă introducem sau s ă scoatem lamela din din ții
soclului.
Este indicat s ă exers ăm tehnica de montare a coolerului înainte de a mont a procesorul și
doar dup ă ce st ăpânim bine aceast ă tehnic ă s ă trecem la montarea procesorului și a coolerului.
Nu este o etap ă dificil ă dar aceast ă manevr ă de montare a clemei trebuie exersat ă în prima faz ă
având soclul procesorului gol.

Fig. 60 – Modul de fixare a cooler-ului peste proce sor
2. Montarea procesorului în soclu. Aceast ă opera ție se realizeaz ă conform etapelor descrise
anterior la montarea procesorului.
3. Montarea coolerului pe procesor. Punem un pic de past ă termoconductoare pe suprafa ța
procesorului și o întindem în strat omogen pe toat ă suprafa ța procesorului. Pasta care dep ăș ește
marginile procesorului o s ă o înl ătur ăm.
Aceast ă past ă se afl ă de obicei într-o sering ă în cutia r ăcitorului.
Mont ăm r ăcitorul peste procesor conform tehnicii înv ăț ate și exersate la prima etap ă.
Aceast ă opera ție se execut ă cu foarte mare aten ție pentru a evita deteriorarea procesorului.

Fig. 61 – Modele constructive de coolere pentru pro cesoare

49 4. Alimentarea cu curent a coolerului . Se alimenteaz ă cu curent electric ventilatorul prin
intermediul unui cablu care are un cap de plastic c e trebuie fixat într-o priz ă cu trei sau patru pini
aflat ă pe placa de baz ă în apropierea soclului procesorului. Priza are un ghidaj care ne ajut ă s ă
fix ăm corect capul cordonului de alimentare.
Daca nu g ăsim aceast ă priz ă o s ă studiem schema din manualul pl ăcii de baz ă unde
putem vedea localizarea prizei. De obicei ling ă priz ă se afl ă scris CPU FAN.

Montarea pl ăcii de baz ă
Aceast ă opera ție se execut ă dup ă ce în prealabil am montat procesorul, unitatea de r ăcire
a acestuia și memoriile pe placa de baz ă.
Montarea pl ăcii de baz ă se realizeaz ă parcurgând urm ătorii pa și:
1. Preg ătirea carcasei. Ne permite și desc ărcarea electricit ăț ii statice acumulat ă în corpul
nostru. Aceast ă electricitate static ă poate afecta componentele pe care le manipul ăm prin
dereglare sau defectare. Electricitatea static ă poate fi desc ărcat ă dac ă atingem cu mâinile o parte
metalic ă din carcas ă care nu este vopsit ă.

Fig. 62 – Br ăț ar ă electrostatic ă
O modalitate folosit ă de profesioni ști este folosirea unei br ăță ri antistatice. Aceasta este o
br ăț ar ă pe care o purt ăm la încheietura mâinii atunci când depan ăm sau mont ăm un calculator și
pe care o conect ăm printr-un fir metalic la carcasa acestuia. Este r ecomandat s ă asambl ăm
calculatorul pe un banc de lucru și nu pe podea pentru a fi siguri c ă nu vom c ălca pe piesele pe
care urmeaz ă s ă le instal ăm.
Se dezasambleaz ă panourile laterale care sunt fixate cu mai multe șuruburi de partea din
spate a structurii metalice de sus ținere. Pentru montarea pl ăcilor de baz ă nu este nevoie s ă
deta șă m și panoul superior și frontal.
2. Preg ătirea pl ăcii Se scoate placa de baz ă, cablul IDE, cablul pentru unitatea de dischet ă și
manualul pl ăcii de baz ă din cutie. Evident c ă dac ă placa de baz ă are și prize SATA (Serial ATA)
pentru hard-discurile noi conforme cu acest standar d, vom avea și unul sau mai multe cabluri
SATA. Se inspecteaz ă placa cu manualul al ături .
Manualul pl ăcii de baz ă trebuie p ăstrat deoarece este foarte important. În cazul în c are
acesta nu exist ă îl putem desc ărca de pe site-ul produc ătorului.

50 3. Montarea pl ăcii de baz ă Se pozi ționeaz ă placa de baz ă pe por țiunea lateral ă a carcasei care
con ține o suprafa ță metalic ă unde se pot observa mai multe g ăuri pentru fixarea șuruburilor.
Se pozi ționeaz ă conectorii pentru periferice astfel încât ele s ă fie îndreptate în partea din
spate a carcasei. Între placa de baz ă și carcas ă se instaleaz ă niște desp ărțitoare care pot fi din
plastic sau metal. Cele de metal au forma unui șurub care are capul g ăurit și filetat. Dup ă
pozi ționarea pl ăcii se fixeaz ă desp ărțitoarele prin șuruburi pe por țiunea lateral ă a carcasei. Se
fixeaz ă placa de baz ă prin în șurubare direct în capul desp ărțitoarelor.
4. Închiderea carcasei. Mont ăm cele dou ă panouri laterale ale carcasei și le fix ăm cu șuruburi.
Putem s ă nu fix ăm cu șurub panoul din stânga (dac ă privim partea frontal ă a carcasei) pentru a
putea s ă-l deschidem mai u șor în cazul în care apar probleme la pornirea calcu latorului.

Montarea sursei de alimentare
Exist ă cazuri când aceast ă opera țiune nu se mai efectueaz ă deoarece carcasa a fost distribuit ă cu
sursa de alimentare montat ă.
Instalarea sursei de alimentare se poate realiza co nform pa șilor:
1. Deschiderea carcasei sistemului de calcul. Se dezasambleaz ă panourile laterale care sunt
fixate cu mai multe șuruburi de partea din spate a structurii metalice d e sus ținere. Pentru
montarea sursei de alimentare nu este nevoie s ă deta șă m și panoul superior și frontal.
2. Pozi ționarea noii surse de alimentare . Se va observa pozi ția corect ă de fixare a șuruburilor
ce fixeaz ă sursa de carcas ă. În multe cazuri exista o tav ă care sus ține sursa de alimentare.
3. Securizarea sursei de alimentare. Aceasta se fixeaz ă cu ajutorul șuruburilor. De obicei
sursa de alimentare are o singur ă pozi ție în care se potrivesc cele patru șuruburi.
4. Inserarea conectorilor sursei de alimentare la p laca de baz ă și la componentele
calculatorului.
Prima dat ă se insereaz ă conectorul de alimentare la placa de baz ă. Putem întâlni conectori
cu 20 de pini, cu 24 pini sau cu 20 plus 4 pini,car e se potrivesc cu conectorul pereche de pe placa
de baz ă. În caz contrar se utilizeaz ă adaptoare corespunz ătoare. La sursele vechi AT avem
conectorii P8 și P9 care trebuie monta ți cu firul negru la mijloc. În situa ții speciale avem și
conectori suplimentari ce alimenteaz ă placa de baz ă cu patru sau șase pini.
Dup ă ce se conecteaz ă placa de baz ă se vor conecta și celelalte component interne ale
sistemului de calcul (eventualele ventilatoare a ca rcasei, pl ăcii de extensie, etc)
Sursele AT au spre întrerup ătorul de re țea un cablu cu patru conductoare codificate prin
culoare terminate prin papuci de fixare. De cele ma i multe ori întrerup ătorul face parte din
carcas ă astfel încât sursa de alimentare se livreaz ă cu cablu dar f ără întrerup ător. Conductorul
maro și cel albastru reprezint ă faza și nulul pentru alimentarea de la re țea a sursei de alimentare.
Aceste conductoare sunt în permanen ță sub tensiune când sursa de alimentare este conecta t ă la
priz ă. Conductorul negru și cel alb reprezint ă alimentarea în curent alternativ a sursei de la
întreruptor. Aceste conectoare trebuie s ă fie sub tensiune numai când sursa este în priz ă și
întreruptorul este în pozi ția conectat. Conductorul verde sau verde-galben est e conductorul de
legare la mas ă, el trebuie s ă fie legat la carcasa calculatorului și ajut ă la legarea sursei de

51 alimentare la mas ă. Pe corpul întrerup ătorului terminalele pentru conductoare sunt de obic ei
codificate prin culori. În caz contrar conductorul albastru și cel maro se leag ă la terminalele
paralele între ele, iar conductorul alb și negru la terminalele care fac unghi între ele. D ac ă
conductoarele nu sunt legate corect este posibil s ă se ard ă siguran ța prizei deoarece se poate
provoca un scurtcircuit.
5. Inspec ția vizual ă a conexiunilor și securitatea sursei.
6. Închidem carcasa sistemului de calcul. Se fixeaz ă panourile laterale în șuruburi
7. Conectarea calculatorului la sursa de curent . Pentru a o testa și a ne asigura c ă toate
func ționeaz ă corect (ventilatoare, componente, etc.) trebuie s ă conect ăm sursa de alimentare la
re țea.
Conect ăm cablul de alimentare a carcasei la priza de pe ca rcas ă care se afla lâng ă
ventilatorul sursei de alimentare. Cablul trebuie a poi conectat la priza de curent de pe perete.
Este recomandat ca ștecherul acestui cablu de alimentare s ă intre direct în perete și nu
prin intermediul unui triplu ștecher. De asemenea este recomandat s ă nu se conecteze cablul de
alimentare la priza de perete decât dup ă ce am terminat de conectat dispozitivele periferic e și
monitorul.
La unele carcase exist ă la partea din spate un comutator cu dou ă pozi ții (0 și 1) a c ărui
func ție este s ă permit ă sau s ă întrerup ă alimentarea cu curent electric de la priza din per ete. Dac ă
partea comutatorului pe care scrie 1 se afl ă la nivelul suprafe ței carcasei atunci alimentarea cu
curent este permis ă. Dac ă ap ăsăm pe partea pe care scrie 0 pân ă când aceasta ajunge la nivelul
suprafe ței carcasei atunci alimentarea cu curent este între rupt ă. Acest comutator ne permite pe de
o parte întreruperea rapid ă a alimentarii cu curent în caz de accident (de ex. atunci când o pies ă a
calculatorului a luat foc) și pe de alt ă parte ne permite evitarea pornirii din întâmplare a
calculatorului (de ex. dac ă avem copii mici care apas ă din curiozitate pe butonul de pornire).

Bancurile (mesele) de lucru trebuie s ă fie dotate cu carcase, memorii, procesoare,
coolere, pl ăci de baz ă și surse de alimentare. Ar fi de preferat ca în labo rator s ă existe cât mai
multe tipuri și modele din acestea de la diferi ți produc ători.

52 7. Ata șarea componentelor pe placa de baz ă
7.1. Instalarea unit ăț ilor de r ăcire, a hard-discurilor și a unit ăț ilor optice

Instalarea r ăcitorului pe placa video.
Aceast ă opera ție trebuie f ăcut ă cu mare aten ție pentru a nu deteriora placa video și
seam ănă foarte mult cu montarea coolerului pe procesor.
Etapele principale de montare sunt:
1. Se prinde ventilatorul în șuruburi și cleme sau clem ă în func ție de tipul și produc ătorul de
plac ă video.
2. Se alimenteaz ă ventilatorul de la o priz ă de pe placa de baz ă sau dac ă tipul pl ăcii o permite
direct de la o priz ă de pe placa video.
Nu toate pl ăcile video permit instalarea unui r ăcitor.

Instalarea ventilatoarelor pe carcase
Montarea ventilatoarelor pe carcase este un procede u foarte simplu. De obicei carcasele
au locuri speciale pentru ventilatoare. În acest ca z se prinde ventilatorul cu ajutorul șuruburilor
de carcasa calculatorului și se alimenteaz ă de la o priz ă cu 3 pini de pe placa de baz ă.
În caz contrar se pot executa ni ște orificii (g ăuri) pentru șuruburi în carcasa calculatorului
sau ventilatorul se poate lipi de carcas ă cu ajutorul unor adezivi speciali dup ă care se alimenteaz ă
de la o priz ă de pe placa de baz ă.
Trebuie s ă fim aten ți la alegerea tipului de ventilator ca s ă nu avem surprize. Exemplu:
nu avem suficient loc în carcas ă pentru ventilator sau ventilatorul nu este compati bil cu placa de
baz ă etc.

Instalarea ventilatoarelor sursei de alimentare
Exist ă cazuri când pe lâng ă ventilatorul din dotarea standard a sursei de alim entare
aceasta mai necesit ă un ventilator suplimentar.
Etapele pentru montarea ventilatorului sursei de al imentare:
1. Se scoate sursa de alimentare din carcas ă. Se desface capacul sursei prin scoaterea șuruburilor
și a clemelor ce îl fixeaz ă.
2. Se pozi ționeaz ă ventilatorul și se prinde cu șuruburi.
3. Se conecteaz ă alimentarea ventilatorului.
Nu toate sursele de alimentare au prize cu 2 sau 3 pini pentru alimentarea ventilatorului.
La sursele de alimentare mai vechi firele trebuie l ipite direct pe pl ăcu ța de circuite.

53 5. Se monteaz ă la loc capacul prin prinderea lui cu șuruburi și cleme.
6. Se monteaz ă sursa în carcasa calculatorului.

Instalarea hard-discului.
Etapele instal ării hard-discului sunt:
1. Se seteaz ă jumperii . De obicei hard-discul se seteaz ă în pozi ția master. Exist ă și posibilitatea
de a seta în pozi ția CS (cable select) ceea ce înseamn ă c ă sistemul va recunoa ște dac ă unitatea
montat ă e master sau slave în func ție de pozi ția ei pe cablu.
2. Fixarea hard-discului . Se fixeaz ă cu ajutorul șuruburilor în unul din loca șurile de 3,5 inci din
spatele panoului frontal, la o distan ță cât mai mare de celelalte componente deoarece hard -discul
degaj ă c ăldur ă când este solicitat o perioad ă mai lung ă.
3. Conectarea la placa de baz ă. Aceasta se realizeaz ă cu ajutorul unu cablu IDE sau SATA.
Cablul IDE care are trei conectori câte unul la fie care cap ăt și unul la mijloc. Ace ști conectori se
mai numesc și conectori mam ă IDE. Unele cabluri IDE au un la unul din capete (c el care se
fixeaz ă pe placa de baz ă) un mecanism care împiedic ă desprinderea accidental ă a cablului. Pe
placa de baz ă se pot lega dou ă panglici IDE și sunt denumite IDE 1 și IDE 2. Dac ă ne uit ăm cu
aten ție pe plac ă putem observa c ă la unul din capetele conectorilor IDE de pe placa de baz ă este
scris ă cifra 1, în caz contrar consult ăm manualul pl ăcii. Cablul IDE se introduce în conector cu
marginea marcat ă spre cifra 1. Conectorul mam ă IDE se introduce în conectorul IDE de pe placa
de baz ă f ără s ă for ță m exercitând doar o presiune foarte mic ă. La fel se procedeaz ă și pentru
conectorul SATA.
4. Conectarea la hard-disc. Al doilea cap ăt al conectorului IDE sau SATA se introduce la hard –
disc. Conectorul tat ă pentru cablu IDE sau SATA a hard-discului are form ă alungit ă și cu mul ți
pini adic ă 40 pini. Conectorul IDE sau SATA trebuie orientat corect altfel nu se va potrivi.
De obicei conectorul de mijloc se utilizeaz ă pentru unit ăț ile optice conectate pe Slave.
Marginea marcat ă de obicei cu ro șu a cablului IDE trebuie orientat ă spre interior adic ă spre
conectorul de alimentare a hard-discului.
5 Conectarea cablului de alimentare la hard-disc. Se alege unul din conectorii sursei de
alimentare (conector cu 4 pini) de exemplu P1, P2, P3, P4 etc. și se introduce în conectorul hard-
discului cu firul ro șu înspre marginea marcat ă a panglicii IDE sau SATA.
Am montat corect dac ă avem firele ro șii la mijloc. (marginea marcat ă a panglicii IDE și
firul ro șu al cablului de alimentare).
În cazul în care dorim s ă mont ăm dou ă hard-discuri avem dou ă variante. Prima este de a
monta al doilea hard-disc pe conectorul din mijloc al panglicii IDE1 unde se afl ă primul hard-
disc. Dac ă avem hard-discuri de viteze diferite conect ăm pe Master hard-discul cu viteza cea mai
mare. Se seteaz ă jumperul celui de al doilea hard-disc în pozi ția Slave.
În al doilea caz mont ăm al doilea hard-disc pe cealalt ă panglic ă IDE.
În ambele cazuri trebuie s ă aliment ăm hard-discurile cu curent electric ad ăugând un
conector de alimentare dup ă procedeul descris anterior.

54 În cazul hard-discurilor SATA set ările se fac automat și nu mai este nevoie de setarea
jumperilor.

Instalarea unit ăț ii optice
Instalarea unit ăț ilor optice este foarte asem ănătoare cu cea a hard-discului.
Avem urm ătoarele etape:
1. Setarea jumperilor .Sunt dou ă situa ții. Prima situa ție este când unitatea optic ă se instaleaz ă
pe aceea și panglic ă IDE cu hard-discul. În acest caz trebuie s ă pozi țion ăm jumperul pe pozi ția
slave. A doua situa ție este când mont ăm unitatea optic ă pe un cablu separat. În aceast ă variant ă
putem pozi ționa jumperul în pozi ția master și unitatea va func ționa ca secondary master.
2. Fixarea unit ăț ii optice. Din panoul frontal în fa ța loca șului de 5.25 inci sunt ni ște pl ăcu țe de
plastic. Acestea se scot dac ă ap ăsăm spre interior ambele cleme cu care sunt fixate de panoul
frontal. Dup ă aceast ă opera țiune putem introduce unitatea optic ă în loca șul dinspre exteriorul
carcasei spre interiorul acesteia și s ă o fix ăm unitatea optic ă cu șuruburi .
Indiferent de situa ție este recomandat ca unitatea optic ă s ă fie situat ă cât mai sus astfel
încât s ă aib ă o aerisire cât mai bun ă în partea superioar ă, deoarece aceasta se înc ălze ște cel mai
tare. Pentru performan țe mai bune dac ă exist ă posibilitatea se recomand ă ca hard-discul și
unit ăț ile optice s ă fie montate pe panglici IDE diferite. Dac ă avem dou ă unit ăț i optice este
recomandat ca acestea s ă fie conectate pe acela și cablu IDE.
3. Conectarea la placa de baz ă. În cazul în care instal ăm pe al doilea cablu IDE unitatea optic ă
proced ăm astfel: Conect ăm la placa de baz ă panglica IDE în conectorul IDE 2 cu marginea
marcat ă spre cifra 1 a conectorului IDE 2. Conectarea se f ace f ără a for ța.
Dac ă conect ăm unitatea optic ă pe aceea și panglic ă IDE cu hard-discul atunci acest pas nu
se mai realizeaz ă.
4 Conectarea la unitatea optic ă. Conectorul din mijloc al cablului IDE se introduce în
conectorul tat ă pentru cablu IDE a unit ăț ii optice care are form ă alungit ă și cu mul ți pini adic ă 40
pini. Conectorul IDE trebuie orientat corect altfel nu se vor potrivi.
Marginea marcat ă de obicei cu ro șu a cablului IDE trebuie orientat ă spre interior adic ă
spre conectorul de alimentare a unit ăț ii optice.
5. Conectarea cablului de alimentare la unitatea optic ă. Se alege unul din conectorii sursei de
alimentare (conector cu 4 pini) de exemplu P1, P2, P3, P4 etc. și se introduce în conectorul de
alimentare al unit ăț ii optice cu firul ro șu înspre marginea marcat ă a panglicii IDE.
Am montat corect dac ă avem firele ro șii la mijloc. (marginea marcat ă a panglicii IDE și
firul ro șu al cablului de alimentare)

7.2. Instalarea pl ăcilor de extensie (placa video, placa de sunet, pla ca de re țea)

Instalarea pl ăcii video
Placa video se monteaz ă în slotul AGP care are culoarea maro, dar exist ă și pl ăci video
care se monteaz ă în sloturi ISA sau sloturi PCI.
În sloturi VL-BUS se monteaz ă doar pl ăcile video pentru calculatoarele 486 sau similare.
Pentru a instala o plac ă video trebuie parcur și urm ătorii pa și:
Operatorul care execut ă aceast ă opera ție va purta la încheietura mâinii br ăț ara antistatic ă.
1. Se scoate placa video din cutie și apoi din punga protectoare.
Se introduce placa video în slotul corespunz ător.
Placa se ține cu ambele mâini și cu conectorii în jos. Marginea metalic ă trebuie
pozi ționat ă în partea din spate a carcasei. Împingem încet dar în acela și timp ferm placa video în
soclul de pe placa de baz ă pân ă când partea cu conectori a intrat complet în acest a.
Unele pl ăci video au nevoie de alimentare suplimentar ă cu curent electric. În acest caz se
conecteaz ă cablurile de la sursa de alimentare la priza cores punz ătoare existent ă pe placa video.
2. Placa video se blocheaz ă în slot ridicând și apoi ap ăsând spre interiorul pl ăcii video clema
AGP care se g ăse ște lâng ă slotul AGP. Aceasta are rolul de a men ține placa în slot.
3. Se fixeaz ă (securizeaz ă) placa video. Partea metalic ă a pl ăcii video este îndoit ă sub un unghi
de 90 de grade în partea sa superioar ă. Astfel rezult ă o lamel ă metalic ă orizontal ă care se
suprapune peste o parte a structurii metalice a car casei. Pe lamel ă se g ăse ște un loca ș special în
care se introduce șurubul de fixare a pl ăcii de carcasa calculatorului.
4. Se închide carcasa calculatorului.
În cazul în care avem o plac ă video încorporat ă pa șii descri și anterior nu se realizeaz ă.
5. Se instaleaz ă driverul – software-ul pl ăcii video care de obicei este pe CD-ul cu driverele
pl ăcii de baz ă dac ă placa video este încorporat ă sau de pe CD-ul care se afl ă în cutia original ă a
pl ăcii video.
Dac ă nu le g ăsim, driverele se pot desc ărca de pe site-ul produc ătorului și sunt gratuite.
Instalarea se face dând dublu click pe fi șierul de tip EXE ce con ține driverul care trebuie
instalat și se urm ăresc instruc țiunile.
7. Dup ă ce este terminat ă instalarea calculatorul trebuie repornit.

Instalarea pl ăcii de sunet

56 Pentru a instala o plac ă de sunet trebuie parcur și urm ătorii pa și:
Operatorul care execut ă aceast ă opera ție va purta la încheietura mâinii br ăț ara antistatic ă.

1. Deschidem carcasa calculatorului. Se deta șeaz ă panourile laterale ale carcasei. Aceast ă etap ă
este necesar ă mai ales dac ă am cump ărat un calculator f ără plac ă de sunet și acum dorim s ă o
ata șă m acestuia.
2. Se scoate placa de sunet din cutie și apoi din punga protectoare.
Se introduce placa de sunet în slotul corespunz ător.
În func ție de tipul de plac ă de sunet aceasta poate fi o plac ă de extensie ISA pe 8 bi ți sau
pe 16 bi ți sau plac ă de extensie PCI.
Placa se ține cu ambele mâini și cu conectorii în jos. Marginea metalic ă trebuie
pozi ționat ă în partea din spate a carcasei. Împingem încet dar în acela și timp ferm placa de sunet
în soclul de pe placa de baz ă pân ă când partea cu conectori a intrat complet în acest a.
3. Se fac conexiunile la unitatea optic ă (CD ROM) dac ă exist ă.
4. Se fixeaz ă (securizeaz ă) placa de sunet. Partea metalic ă a pl ăcii de sunet este îndoit ă sub un
unghi de 90 de grade în partea sa superioar ă. Astfel rezult ă o lamel ă metalic ă orizontal ă care se
suprapune peste o parte a structurii metalice a car casei. Pe lamel ă se g ăse ște un loca ș special în
care se introduce șurubul de fixare a pl ăcii de carcasa calculatorului.
5. Se închide carcasa calculatorului.
În cazul în care avem o plac ă de sunet încorporat ă pa șii descri și anterior nu se realizeaz ă.
6. Se instaleaz ă driverul – software-ul pl ăcii de sunet care de obicei este pe CD-ul cu driver ele
pl ăcii de baz ă dac ă placa de sunet este încorporat ă sau de pe CD-ul care se afl ă în cutia original ă
a pl ăcii de sunet.
Dac ă nu le g ăsim driverele se pot desc ărca de pe site-ul produc ătorului și sunt gratuite.
Instalarea se face dând dublu click pe fi șierul de tip EXE ce con ține driverul care trebuie
instalat și se urm ăresc instruc țiunile.
7. Se ata șeaz ă difuzoarele.
8. Se reporne ște calculatorul.

Instalare pl ăcii de re țea
Placa de re țea se introduce într-un slot PCI sau ISA.
Pentru a instala o plac ă de re țea trebuie parcurse etapele:
Operatorul care va executa opera ția va purta la încheietura mâinii br ăț ara antistatic ă.

57 1. Deschidem carcasa calculatorului. Se îndep ărteaz ă carcasa laterala a calculatorului. Aceast ă
etap ă este necesar ă mai ales dac ă am cump ărat un calculator f ără plac ă de re țea și acum dorim s ă
o ata șă m acestuia.
2. Se scoate placa de re țea din cutie și apoi din punga protectoare
Se introduce placa de re țea în slotul corespunz ător.
Placa se ține cu ambele mâini și cu conectorii în jos. Marginea metalic ă trebuie
pozi ționat ă în partea din spate a carcasei. Împingem încet dar în acela și timp ferm placa de re țea
în soclul de pe placa de baz ă pân ă când partea cu conectori a intrat complet în acest a.
3. Se fixeaz ă placa de re țea. Partea metalic ă a pl ăcii de re țea este îndoit ă sub un unghi de 90 de
grade în partea sa superioar ă. Astfel rezult ă o lamel ă metalic ă orizontal ă care se suprapune peste
o parte a structurii metalice a carcasei. Pe lamel ă se g ăse ște u loca ș special în care se introduce
șurubul de fixare a pl ăcii de carcasa calculatorului. Placa de re țea are un cablu mic care trebuie
conectat la placa de baz ă în priza WOL (“wake on LAN”). Dac ă nu știm unde se afl ă acest ă priz ă
studiem manualul pl ăcii de baz ă și apoi împingem u șor conectorul de la cap ătul cablului în pinii
prizei.
4. Se închide carcasa calculatorului.
În cazul în care avem o plac ă de re țea încorporat ă pa șii descri și anterior nu se realizeaz ă.
5. Se instaleaz ă driverul – software-ul pl ăcii de re țea care de obicei este pe CD-ul cu driverele
pl ăcii de baz ă dac ă placa de re țea este încorporat ă sau de pe CD-ul care se afl ă în cutia original ă
a pl ăcii de re țea.
Dac ă nu le g ăsim, driverele se pot desc ărca de pe site-ul produc ătorului și sunt gratuite.
Instalarea se face dând dublu click pe fi șierul de tip EXE ce con ține driverul care trebuie
instalat și se urm ăresc instruc țiunile.

8. Montarea cablurilor pentru componentele unui si stem de calcul
8.1. Cabluri de transmisie de date și cabluri de alimentare

Cablurile de date transmit datele între placa de ba z ă și dispozitivele de stocare a datelor.
Hard-discul, unit ăț ile optice de stocare sau alte unit ăț i se conecteaz ă la placa de baz ă prin
intermediul cablurilor de date. Tipul de unitate de termin ă tipul de cablu de date folosit.
Tipurile de cabluri de date sunt PATA, SATA și cablul pentru floppy disk
Cablul de date PATA se mai nume ște și cablu IDE/EIDE pentru c ă este mare și plat.
Acest cablu are 2 conectori cu câte 40 de pini fiec are în ambele capete. Pe unele panglici mai
exist ă suplimentar ata șat la mijlocul panglicii înc ă un conector cu 40 de pini. Unul din conectori
de la un cap ăt al cablului se conecteaz ă la placa de baz ă, iar ceilal ți doi sau cel ălalt conector de la
cap ătul cablului se ata șeaz ă la unitate (hard-disc, CDROM, DVD etc.). Dac ă se conecteaz ă mai
multe unit ăț i pe acela și cablu atunci unitatea care este master se va cone cta la cap ătul cablului,
iar cea care este slave se va conecta la conectorul din mijloc al cablului IDE. Pinul unu este pinul
din dreptul marginii marcate a cablului. De obicei aceast ă margine este marcat ă cu ro șu.
La conectarea cablului la unitate trebuie s ă fim aten ți s ă suprapunem pinul 1 al cablului
cu pinul 1 al conectorului unit ăț ii, care se afl ă aproape de conectorul de alimentare a acestuia. În
caz contrar unitatea nu va func ționa.
Multe pl ăci de baz ă au socluri IDE (controlere de driver), ceea ce ne arat ă c ă placa de baz ă poate
suporta maxim 4 unit ăți compatibile cu cablurile IDE(PATA).
Cablurile SATA. Aceste cabluri au conectori cu 7 pini. Unul din cap etele cablului se
conecteaz ă la placa de baz ă, iar cel ălalt la unitatea compatibil ă cu panglica SATA.
Cablul de date pentru floppy Acest cablu are conectori cu 34 de pini. Ca și cablurile
IDE (PATA) acest cablu are o margine marcat ă pentru a putea identifica pinul 1. Conectorul de
la unul din capete se introduce în soclul special d e pe placa de baz ă. Conectorul pentru floppy de
pe placa de baz ă este mai mic ca m ărime fa ță de conectorul IDE. Pe placa de baz ă se afl ă un
singur conector pentru floppy situat lîng ă conectorul IDE. Cel ălalt conector se leag ă la unitatea
de dischet ă. Dac ă ata șă m dou ă unit ăț i de dischet ă, unitatea A este cea care va fi conectat ă la
conectorul din cap ăt al panglicii, iar unitatea B este cea ata șat ă la conectorul de la mijlocul
cablului.
Pentru a conecta corect cablurile trebuie s ă suprapunem pinul 1 al cablului cu pinul 1 al
conectorului unit ăț ii de dischet ă.
În caz contrar unitatea nu va func ționa și ledul care indic ă func ționarea unit ăț ii va fi
aprins continuu. Remedierea acestei probleme se fac e oprind calculatorul, reconectând cablul de
date corect și repornind calculatorul.
Pl ăcile de baz ă suport ă maxim 2 unit ăț i floppy.
Etape pentru conectarea cablurilor de date mixte:
1. Se conecteaz ă unul din capetele cablului PATA în soclul de pe pl aca de baz ă.
2. Se conecteaz ă cel ălalt cap ăt al cablului PATA la unitatea optic ă.

59 3. Se conecteaz ă unul din capetele cablul SATA în soclul de pe plac a de baz ă.
4. Se conecteaz ă cel ălalt cap ăt al cablului SATA la hard-disc.
5. Se conecteaz ă unul din capete panglicii de la floppy în soclul d e pe placa de baz ă.
6. Se conecteaz ă cel ălalt cap ăt al panglicii floppy la unitatea de dischet ă.
În toate cazurile conectorii se apas ă u șor.
Conectarea cablurilor de date externe. Aceast ă opera ție se desf ăș oar ă dup ă ce am
conectat cablurile interne și am închis carcasa calculatorului.
Cele mai uzuale cabluri de date externe sunt cele d e la monitor, tastatur ă, mouse, USB
placa de re țea și scanner.
Când ata șă m un cablu trebuie s ă verific ăm dac ă acesta este ata șat la corecta loca ție a
calculatorului.
De obicei cablul de mouse și cel de tastatur ă se conecteaz ă pe PS/2 și trebuie prevenit
accidentul de conectare invers ă.
La ata șarea cablului nu avem voie s ă for ță m introducerea lui în conector.
Etape pentru ata șarea cablurilor de date externe:
1. Se ata șeaz ă cablul de la monitor în portul video.
2. Se securizeaz ă cablul strângând șuruburile de pe conector.
3. Se conecteaz ă cablul de la tastatur ă în portul PS/2 al tastaturii care de obicei este c olorat
diferit fa ță de cel al mouse-ului.
4. Se conecteaz ă cablul de la mouse în portul PS/2 al mouse-ului sa u pe un port USB. Aceasta
depinde de tipul de mouse pe care îl de ținem.
5. Ata șă m cablurile USB în porturile USB.
6. Introducem cablul de re țea în portul de re țea (portul de la placa de re țea).
7. Conect ăm antena wireless la conectorul de anten ă.
8. Ata șam cablurile seriale în porturile seriale. Conector ii acestora sunt de tipul DB -9 sau DB –
25.
9. Ata șă m cablurile FireWire în porturile aferente. Aceste cabluri au o vitez ă mare de transmitere
a datelor. Standardul este IEEE 1394.
10. Ata șă m cablurile paralele în porturile paralele. Conecto rii acestora sunt de tipul A – DB – 25
sau de tipul B cu 36 de conectori.
11. Ata șă m cablurile SCSI în porturile SCSI. Se cunosc trei tipuri de cablu SCSI. Exist ă trei
tipuri de cabluri de date SCSI. Primul este îngust și are 50 de pini. Al doilea 68 de pini și al
treilea numit și ALT 4 SCSI are 80 de pini.

60 12. Ata șă m cablurile audio. În portul Line In se conecteaz ă cablurile unui sistem stereo, în portul
microphone – microfonul, în portul Line Out – difuz oarele și în portul Gameport/MIDI –
joystick-ul.

Ata șarea cablurilor de alimentare
Cablurile de alimentare sunt utilizate pentru a dis tribui energia electric ă de la sursa de
alimentare la placa de baz ă precum și de la sursa de alimentare la celelalte componente ale
calculatorului.
Toate sursele de alimentare indiferent de tipul sur sei au conectoare speciale prin care se
conecteaz ă la placa de baz ă care alimenteaz ă procesorul sistemului, memoria și toate pl ăcile de
extensie instalate în socluri.
Conectarea gre șit ă poate fi fatal ă pentru calculator deoarece se poate defecta (“arde ”)
sursa de alimentare sau chiar și placa de baz ă.
Etapele conect ării cablurilor de alimentare sunt:
1. Ata șarea conectorului special de alimentare a pl ăcii de baz ă. Acest conector este prev ăzut
cu o clem ă care împiedic ă introducerea lor în pozi ție invers ă pe pinii pl ăcii de baz ă. La
conectorii cu 4 pini este necesar s ă se respecte regula „negru lâng ă negru” , fapt ce confer ă
siguran ța necesar ă la montare. Conectorii de alimentare SATA folosesc un conector de 15 pini.
Indiferent de situa ție conectorul se apas ă ușor pân ă când clemele fac clic.
2. Ata șarea conectorilor pentru unit ăț i. Aceste unit ăț i pot fi: hard-discuri, unit ăț i optice și
unit ăț i floppy. Se respect ă regula “firul ro șu la mijloc”. Se ata șeaz ă conectorul Berg cu 4 pini la
unitatea floppy
3. Ata șarea cablurilor adi ționale. Se ata șeaz ă cablurile adi ționale de la caz la caz în func ție de
conectori de pe placa de baz ă consultând manualul pl ăcii de baz ă. Dac ă este cazul se conecteaz ă
conectorul cu 3 pini aflat în apropierea coolerului conform instruc țiunilor din manualul pl ăcii.
4. Ata șarea cablului de alimentare la sursa de curent alte rnativ. Se conecteaz ă cablul de
alimentare la sursa de curent alternativ.

9. Controlarea conect ării corecte a cablurilor
9.1. Cabluri de transmisie de date și cabluri de alimentare

Etapele pentru aceast ă opera ție sunt:
1. Controlarea aspectului fizic. Se verific ă aspectul (condi ția) cablurilor, a componentelor și a
perifericelor urm ărind existen ța urmelor de praf sau a urmelor de oxidare. Se cur ăță
componentele pentru a reduce riscul de supraînc ălzire.
2. Controlarea conect ărilor și securizarea acestora. Se repar ă sau se înlocuie ște orice
component ă care arat ă semne de for țare, folosire excesiv ă sau exces de uzur ă.
Se verific ă dac ă pinul indicat cu num ărul 1 a cablurilor de date sunt suprapuse (introdus e)
peste pinul 1 al conectorului din soclu.
Se verific ă dac ă conexiunile sunt securizate. Dac ă o conexiune nu este securizat ă corect,
atunci împingem încet conectorul în soclu. Nu trebu ie s ă for ță m conectorii deoarece pinii se
îndoaie și circuitele se sparg u șor.
Toate conexiunile se fac u șor f ără a folosi for ța. Dac ă o conexiune opune rezisten ță
înseamn ă c ă nu este corect ă.
Totu și, trebuie s ă ne uit ăm cu aten ție s ă nu r ămân ă pini neconecta ți pe placa de baz ă. Un
conector instalat corect este legat la to ți pinii de pe placa de baz ă, hard-disc sau unitate optic ă.
Dac ă este vizibil un pin la oricare cap ăt al conectoarelor atunci întreg ansamblul nu este
instalat corect. Acest lucru poate duce la distruge rea componentelor în momentul punerii sub
tensiune a sistemului de calcul.
Verific ăm dac ă toate șuruburile sunt strânse corespunz ător.

10. Configurarea set ărilor dispozitivelor hardware
10.1. Set ări din BIOS și set ări cu ajutorul jumperilor

BIOS-ul sau Basic Input Output System este un soft specializat scris pe un circuit
integrat de memorie ROM care se g ăse ște instalat pe placa de baz ă.

Fig. 63 – Chip-ul BIOS-ului și bateria pentru p ăstrarea set ărilor
Rolul lui este de a executa opera țiile de baz ă a unui calculator. BIOS-urile mai vechi pun
la dispozi ție func ții pentru majoritatea opera țiilor. Noile tipuri de BIOS folosesc rutine proprii
pentru a executa opera țiile respective.
Datele de configurare ale BIOS-ului sunt salvate în tr-un chip de memorie special numit
CMOS ( Complementary Metal-Oxide Semiconductor). El este men ținut de bateria din calculator
care dac ă se va desc ărca, va duce la pierderea tuturor configura țiilor salvate în BIOS. În acest
caz trebuie înlocuit ă bateria și reconfigurat BIOS-ul.
Cu ajutorul BIOS-ului putem efectua set ări ale componentelor hardware, dar avem
posibilitatea de a cre ște performan țele și stabilitatea sistemului.

Fig. 64 – Meniul principal al BIOS-ului Award
BIOS-ul este leg ătura dintre componentele hardware și sistemul de operare. Un BIOS
configurat defectuos poate încetini un sistem de ca lcul. Acesta r ăspunde de func ționarea optim ă

63 a calculatorului. Dup ă înc ărcarea sistemului de operare acesta preia de la BIO S sarcina de
control asupra func țion ării sistemului de calcul. De obicei fabrican ții configureaz ă într-o variant ă
optim ă BIOS-ul dar exist ă cazuri când suntem nevoi ți s ă facem modific ări în acesta.
Pentru a intra în interfa ța BIOS-ului trebuie s ă ap ăsăm o tast ă sau o combina ție de taste
dup ă ce a avut loc testul POST. Aceste taste sau combin a ții de taste difer ă de la un produc ător la
altul. Cele mai utilizate sunt Del și Insert. BIOS-ul de obicei este împ ărțit în mai multe sec țiuni
dispuse pe dou ă coloane. Navigarea se poate face cu ajutorul tasta turii sau cu ajutorul mouse-
ului.
Pentru a alege o op țiune se selecteaz ă acea ob țiune și se apas ă tasta Enter. Întoarcerea la
ecranul principal se realizeaz ă ap ăsând tasta ESC.
La prima setare a BIOS-ului este recomandat s ă se ruleze CMOS Configuration Setup
utility pentru a determina ce op țiuni sunt instalate în sistem.
Tastele cheie sau combina țiile de taste folosite pentru a accesa meniurile de configurare
pot varia de la un produc ător de BIOS la altul, și, uneori, de la o versiune de BIOS la alta.
De obicei, BIOS-ul este structurat în urm ătoarele meniuri principale:
/head2right Standard CMOS Setup sau Main
/head2right BIOS Features Setup (Advanced BIOS Features)
/head2right Chipset Features Setup (Advanced Chipset Features)
/head2right Power Management Setup
/head2right PNP/PCI Configuration
/head2right Integrated Peripherals
/head2right Hardware Monitor Setup
Standard CMOS Setup sau Main. Meniul principal de pe orice computer poate fi
diferit, în func ție de tipul de BIOS și versiunea utilizat ă. Datele de intrare introduse în acest
meniu sunt stocate în CMOS-ul de configurare a regi ștrilor. Ace ști regi ștrii sunt examina ți ori de
câte ori se porne ște calculatorul și îi transmite sistemului ce tipuri de dispozitive sunt instalate.
Op țiunea Standard CMOS setup include parametrii de fun c ționare de baz ă care trebuie s ă fie
stabili ți pentru ca sistemul s ă func ționeze corect. Câmpurile disponibile pentru a intro duce datele
de configurare, care sunt frecvent întâlnite în ace ast ă op țiune sunt data, ora, hard-discurile
conectate, unitatea de dischet ă A, B, video și oprirea.
Data și Ora – sunt folosite pentru configurarea ceasului care controleaz ă set ările în
sistemul de operare. Data și ora sunt necesare pentru multe tipuri de aplica ții software pentru a
gestiona date.
Hard Disks – con ține câmpurile care identific ă dispozitivele ata șate la cele dou ă
controlere IDE integrate pe placa de baz ă. Controlere IDE pot avea pân ă la dou ă unit ăț i de hard-
disc sau un hard-disc și un alt dispozitiv, cum ar fi o unitate optic ă. De obicei primul dispozitiv
este configurat master și cel ălalt slave. Sunt patru variante de configurare: Pri mary Master,
Primary Slave, Secondary Master, și Secondary Slave.

64

Fig. 65 – Setarea drivere-lor IDE

Fig. 66 – Setarea frecven ței modulelor de memorie RAM
Se recomand ă ca aceast ă op țiune s ă fie setat ă pe automat (AUTO). Acest lucru permite
BIOS-ului s ă detecteze și s ă configureze automat unit ăț ile și în acest caz nu este necesar s ă fie
introduse manual.
Drive A: și Drive B : – identific ă tipurile de floppy disc, utilizând op țiunile disponibile.
Video – identific ă adaptorul video. Op țiunile sunt foarte pu ține și implicit EGA / VGA
este standard pentru toate adaptoarele video.
Oprirea – permite un anumit sistem de r ăspuns la erori.
BIOS Features Setup sau Advanced BIOS Features con ține urm ătoarele submeniuri:

65 Virus Warning (Anti-Virus Protection).- dac ă activ ăm aceast ă op țiune atunci se va genera un
mesaj de avertizare din partea BIOS-ului în momentu l în care un program încearc ă s ă scrie în
sectorul boot sau în tabela de parti ții a unui hard-disc.
Quick Boot (Quick Power On Self Test) Activarea acestei op țiuni permite mic șorarea timpului
de bootare prin ocolirea anumitor teste f ăcute la ini țializarea sistemului.
1st Boot / 2nd Boot / 3rd Boot (First Boot Device / Second Boot Device / Third Boot Device)
– în aceast ă sec țiune se configureaz ă ordinea de bootare a unit ăț ilor. Este ordinea în care BIOS-
ul va c ăuta un sistem de operare valid.
Try Other Boot Devices –Dac ă select ăm op țiunea “Yes”- “Da” atunci i se permite BIOS-ului
căutarea unui sistem de operare pe oricare din unit ăț i, în caz contrar se va opri în momentul în
care nu a g ăsit un sistem de operare valid pe prima unitate.
S.M.A.R.T. for Hard Disks (HDD S.M.A.R.T. Capabilit y) activeaz ă sau dezactiveaz ă suportul
pentru tehnologia S.M.A.R.T. (Self Monitoring Analy sis And Reporting) și ofer ă posibilitatea
detect ării erorilor ce pot ap ărea la hard-disc în timpul func țion ării.
Boot Up NumLock Status ofer ă posibilitatea de a activa sau dezactiva func ția Num Lock adic ă
folosirea tastelor numerice din partea dreapt ă a tastaturii având ca scop introducerea de cifre.
Floppy Drive Swap permite interschimbarea logic ă a floppy disk-urilor în varianta în care
calculatorul este dotat cu dou ă unit ăț i floppy.
Floppy Drive Seek (Boot Up Floppy Seek) permite activarea sau dezactivarea verific ării
unit ăț ii de dischet ă la pornirea calculatorului.
Chipset Features Setup În acest meniu se permite o ajustare a parametrilor de control pentru
chipset-ul principal.
Este recomandat ca aceast ă setare s ă r ămân ă implicit ă adic ă modul automat.

Fig. 67 – Modul de selectare a ob țiunilor

66 Power management . Asigur ă managementul pentru dispozitivele din calculator. Uneori
aceast ă op țiune trebuie dezactivat ă deoarece unele software nu mai recunosc anumite di spozitive
în mod adecvat.
Password Check (Security Setup) indic ă momentul de introducere a parolei. Dac ă
alegem op țiunea “setup” atunci parola este cerut ă în momentul în care dorim s ă intr ăm în BIOS,
iar dac ă alegem op țiunea “System” parola trebuie introdus ă în momentul în care se porne ște
sistemul.
Boot to OS/2 (OS Select for DRAM > 64MB) este un alt sistem de management al memoriei
mai mari de 64MB utilizat de OS/2 .
L1 Cache (CPU Internal Cache)- are rolul de a activa sau dezactiva memoria cache Level 1 a
procesorului. Este util ă în cazul în care s-a facut overclocking și sistemul nu este stabil. Astfel se
poate descoperi cauza instabilit ăț ii.
L2 Cache (External Cache) seam ănă cu L1 Cache (CPU Internal Cache), dar se refer ă la
memoria cache Level 2 a procesorului.
CPU L2 Cache ECC Checking activeaz ă sau dezactiveaz ă func ția de verificare ECC a
memoriei cache Level 2. Aceast ă op țiune activat ă are rolul de a stabiliza un sistem în care
procesorul este overclock.
Gate A20 Option controleaz ă felul în care este folosit ă Gate A20 pentru a accesa memoria de
peste 1MB.

Fig. 68 – Selectarea frecven ței de func ționare a procesorului (FSB și multiplicator)

Este recomandat ă folosirea set ării “Fast” .
IDE HDD Block Mode aici se pot transfera date dinspre sau înspre hard -disc folosind blocuri
mai mari de octe ți.
Typematic Rate (Chars/Sec) configureaz ă rata la care va fi repetat ă afi șarea unei taste la
ap ăsarea continu ă a acesteia.

67 Typematic Rate Delay (Msec) este durata în milisecunde care trece de la ap ăsarea unei taste
pân ă în momentul în care caracterul respectiv va fi afi șat repetat.
Assign IRQ for VGA dezactivarea acestei func ții duce la nefunc ționarea pl ăcii video.
Video BIOS cacheable la activarea acestei op țiuni BIOS-ul pl ăcii video este copiat în memoria
RAM a sistemului pentru un acces mai rapid.
System BIOS cacheable – are aproape acela și rol ca și cea Video BIOS cacheable doar c ă se
refer ă la BIOS-ul pl ăcii de baz ă.
PnP/PCI Configuration Setup con ține urm ătoarele submeniuri:
Plug and Play (PnP) con ține set ările utilizate pentru a controla sistemul de I / O, IRQ și DMA
pentru dispozitive conectate pe ISA și PCI, PnP. O caracteristic ă important ă în aceast ă sec țiune
este setarea Resource Controlled By. Dac ă alegem configurarea automat ă atunci BIOS-ul va
gestiona automat întreruperile și canalele DMA pe I/O pentru dispozitive PnP etc.
Este recomandat s ă fie l ăsate set ările implicite pentru c ă necesit ă o bun ă cunoa ștere a
documenta ției și a dispozitivelor. Dac ă apar conflicte de orice fel avem facilitatea de a reseta
configur ările efectuate și revenirea BIOS-ului la set ările din fabric ă.
Fixed Disk Detection – permite alegerea unit ăț ilor de stocare prin selectare manual ă. Se
utilizeaz ă în cazul în care prin op țiunea auto din CMOS Setup nu are efect.
Security putem ad ăuga parol ă pentru utilizatori și pentru gestionarea întregului sistem.
User Password -Parola de utilizator se refer ă la parola pe care o s ă fim obliga ți s ă o introducem
la pornirea calculatorului și f ără de care sistemul nu va porni. Acest lucru elimin ă posibilitatea ca
cineva s ă schimbe parola BIOS-ului f ără acceptul nostru.
Supervisor Password – Aceast ă facilitate este utilizat ă în mod normal numai în institu țiile mari
în cazul în care set ările BIOS-ului sunt standardizate. O dat ă stabilite, set ările BIOS-ului sunt
blocate cu o parol ă principal ă pe care nu o cunoa ște numai administratorul de re țea.
Load Setup Defaults Screen reseteaz ă BIOS-ul la set ările sale optime. Aceast ă caracteristic ă nu
va afecta în nici un fel set ările din Standard CMOS Setup deoarece acestea sunt set ările minime
necesare pentru ca sistemul s ă func ționeze.
În cazul în care am f ăcut modific ări în set ările BIOS-ului pentru a avea efect trebuie s ă
salv ăm op țiunile și s ă repornim calculatorul. Dac ă nu dorim s ă salv ăm modific ările o s ă alegem
op țiunea “Exit without saving”.
Toate modific ările pe care le putem efectua asupra BIOS-ului le g ăsim în manualul pl ăcii
de baz ă sau chiar în manualul BIOS – ului.

Setarea jumperilor pe placa de baz ă
Un jumper este un mic conector care leag ă dou ă puncte ale unui circuit electronic pentru
a modifica o configura ție hardware.
Prin montarea jumperului putem închide sau deschide circuite pe placa de baz ă.
Închiderea sau deschiderea de circuite stabile ște nivele logice pentru selectarea func țiilor. Datele

68 generale nu traverseaz ă aceste circuite. Jumperii pl ăcii de baz ă sunt configura ți în pereche și sunt
conecta ți împreun ă pe plac ă. Înl ăturând sau inserând jumperi pe placa de baz ă o s ă activ ăm sau o
să ștergem o anumit ă op țiune în func ție de specifica țiile din manualul pl ăcii de baz ă.

Fig. 69 – Bateria pentru p ăstrarea set ărilor de BIOS și jumper-ul de ștergere a set ărilor
Se recomand ă ca pentru orice setare s ă se consulte manualul pl ăcii de baz ă și s ă se
respecte întocmai instruc țiunile din acesta.
Nu se scot și nici nu se mut ă jumperi când calculatorul este pornit.
Informa ții suplimentare cu privire la jumperii pl ăcii de baz ă se pot g ăsi pe site-ul
produc ătorului pl ăcii de baz ă.
Jumperii suplimentari. Sunt multe set ări suplimentare ale jumperilor care pot fi efectuat e
împreun ă cu configurarea general ă a pl ăcii de baz ă.
Acestea sunt:
Recuperarea BIOS-ului – acest jumper recupereaz ă datele BIOS-ului de pe o dischet ă în cazul
unui e șec catastrofal. Valorile trebuie l ăsate implicit. Pentru detalii se consult ă documenta ția
tehnic ă.
Ștergerea CMOS-ului – acest jumper este utilizat pentru reini țializarea set ărilor CMOS la
valori implicite. Aceast ă procedur ă trebuie s ă fie f ăcut de fiecare dat ă când BIOS-ul este
actualizat.
Ștergerea parolei – acest jumper este utilizat pentru înl ăturarea parolei când aceasta a fost
uitat ă.
Accesul la setarea BIOS-ului – Acest jumper activeaz ă sau dezactiveaz ă accesul la interfa ța de
configurare. Valoarea implicit ă este “acces activat”.
Tensiunea procesorului – se utilizeaz ă atunci când sunt furnizate datele de ie șire din regulatorul
de tensiune. Cele dou ă op țiuni sunt de obicei: tensiunea standard și VRE (Voltage Regulator
Enhanced).
Când instal ăm un procesor pe placa de baz ă pentru prima dat ă sau facem un upgrade la
procesor trebuie prima dat ă s ă consult ăm manualul acestuia pentru stabilirea corect ă a tensiunii.
Dac ă procesorul este alimentat la o tensiune gre șit ă se poate deteriora sau s ă nu fie fiabil.
Orice jumper care trebuie eliminat se p ăstreaz ă la loc sigur deoarece se poate folosi ca
pies ă de schimb. Jumperi fiind mici se pot pierde cu u șurin ță . Un jumper se poate dezactiva și
fără a-l scoate de pe pini prin conectarea lui doar la un singur pin. Acest procedeu este cunoscut

69 sub numele de “parcare a jumperului” și este o procedur ă de dezactivare. Astfel jumperul se
păstreaz ă în loc sigur și nu se pierde.

11. Identificarea semnalelor audio și video furnizate de BIOS
11.1: Consultarea documenta țiilor pl ăcilor de baz ă pentru a identifica defectele

La pornirea calculatorului acesta execut ă automat un test numit testul POST.
Testul POST con ține un set de teste care verific ă componentele de baz ă ale calculatorului
(unitatea central ă de prelucrare CPU, memoria ROM, circuitele pl ăcii de baz ă și principalele
periferice).
Dac ă le compar ăm cu aplica țiile specializate putem spune c ă aceste teste sunt simple și
incomplete.
Dac ă în cursul execu ției sale testul POST descoper ă defec țiuni el genereaz ă mesaje de
eroare sau de avertisment sonor sau vizual.
Un singur semnal generat de testul POST la pornirea calculatorului ne spune c ă acesta
func ționeaz ă corect, în caz contrar înseamn ă c ă avem o problem ă.
Dac ă testul POST identific ă o defec țiune astfel încât calculatorul s ă nu func ționeze corect
atunci el genereaz ă un mesaj de eroare care în mod curent ne conduce d irect la cauza defec țiuni
și împiedic ă înc ărcarea sistemului. Acest tip de defec țiuni depistate de testul POST sunt
considerate erori fatale.
Testul POST furnizeaz ă trei tipuri de mesaje de erori: coduri audio, mesa je pe ecran și
coduri numerice hexazecimale la o adres ă de port I/O.
Pentru a fi siguri de semnifica ția mesajelor de eroare date de codul POST trebuie s ă
consult ăm documenta ția pl ăcii de baz ă (cartea tehnic ă). Mesajele de eroare variaz ă în func ție de
fabricantul componentei BIOS.
Codurile audio.
Codurile audio de eroare generate de testul POST su nt semnale sonore ce ne ajut ă la
depistarea componentei defecte. Num ărul de semnale sonore este diferit. Putem avea sune te
scurte, lungi sau combina ție de sunete lungi și scurte.
Dac ă este detectat ă o problem ă, se va auzi un num ăr diferit de semnale sonore, uneori
chiar o combina ție de sunete lungi și scurte. Aceste coduri variaz ă în func ție de fabricantul
componentei BIOS.
Sugestii metodologice
Cele mai uzuale semnale sonore sunt:
Num ăr sunete Semnifica ția Cauza
1 sunet și nu am
afi șaj pe monitor Refreshul memoriei nu s-a realizat Memorie defect ă
2 sunete Eroare la paritatea memoriei Memorie defec t ă
3 sunete Verificarea celor 64K de memorie a
eșuat Memorie defect ă
4 sunete Ceasul pl ăcii nu este opera țional Plac ă de baz ă defect ă

71 5 sunete Eroare la procesor Procesor defect
6 sunete 8042 GATE A20 e șuat ă Unitate central ă de prelucrare
CPU defect ă sau placa de baz ă
defect ă
7 sunete Excep ții la procesor Procesor defect
8 sunete Eroare la memoria video Placa sau memoria video defect ă
9 sunete Eroare la verificarea memoriei ROM BIOS de fect
10 sunete Eroare la verificare CMOS Placa de baz ă defect ă
11 sunete Eroare la memoria cache Procesor sau pla c ă de baz ă
defect ă

Codurile de eroare vizuale
La cele mai multe dintre sistemele compatibile prog ramul POST afi șeaz ă și pe monitor
testul de memorie a sistemului. Ultimul num ăr afi șat reprezint ă m ărimea memoriei care a trecut
testul. Memoria instalat ă pe placa de baz ă testat ă de testul POST este compus ă din memoria
conven țional ă și memoria extins ă și este num ărul afi șat pe ecran la pornirea calculatorului
(“memoria care este num ărat ă”).
Unele sisteme afi șeaz ă o cantitate de memorie mai mic ă cu 348K (aceasta este alocat ă
zonei de memorie superioar ă).
Testul POST nu verific ă memoria RAM de pe o plac ă de memorie expandat ă și nu este
inclus ă în numerele afi șate. Dac ă se folose ște un driver pentru memorie expandat ă. Programul
POST va “sesiza” toat ă memoria extins ă instalat ă pe plac ă.
Dac ă testul POST ne afi șeaz ă o cantitate mai mic ă de memorie decât cea care știm c ă
trebuie s ă o afi șeze atunci acest num ăr indic ă zona de memorie defect ă. Acesta este un indiciu de
o importan ță crucial ă în depanare.
În cazul în care în timpul testelor POST, pe ecran ne apare un mesaj de eroare format
dintr-un cod cu mai multe cifre trebuie s ă consult ăm manualul de între ținere și service hardware
pentru a identifica componenta defect ă.
Codurile trimise de POST spre porturile I/O
O chestiune mult mai pu țin cunoscut ă a testului POST este faptul c ă pe perioada test ării,
BIOS-ul transmite coduri speciale de test la o adre s ă de port I/O, coduri care pot fi citite numai
cu o plac ă special ă introdus ă într-unul din conectorii de extensie ai sistemului . Dac ă o astfel de
plac ă este introdus ă într-un conector de extensie în timpul testului PO ST, ea ne va ar ăta un cod
format din dou ă cifre hexazecimale. La blocarea sau oprirea nea șteptat ă a sistemului aceast ă
plac ă va afi șa pe ecran codul testului aflat în derulare în mome ntul bloc ării. Identificarea
componentei defecte se face cu ajutorul manualului BIOS-ului și cu cel al pl ăcii de baz ă. Astfel
de pl ăci au ca scop ini țial testarea la fabricant a pl ăcii de baz ă. Actualmente o multitudine de
companii fabric ă astfel de pl ăci destinate speciali știlor.

12. Revizuirea modului de conectare a cablurilor
12.1. Inspec ția vizual ă a conect ării cablurilor de transmisie de date, de
alimentare

Aceast ă opera ție se realizeaz ă înainte de punerea sub tensiune a calculatorului a dic ă
înainte de pornirea acestuia.
Ea este necesar ă pentru a nu avea suspiciuni în ceea ce prive ște modul de conectare a
componentelor în cazul nefunc țion ării calculatorului la pornire. Se elimin ă suspiciunea conect ării
gre șite.
Etape
1. Verificarea continuit ăț ii cablurilor de transmisie de date și de alimentare. Verific ăm
dac ă cablurile nu sunt deteriorate, forfetate și dac ă sunt bine prinse în conectori.
2. Inspec ția conectoarelor și contactoarelor. Verific ăm dac ă conectoarele și contactoarele sunt
curate adic ă f ără praf sau urme de oxidare.
3 Verificarea modului de conectare. Verific ăm dac ă conectorii sunt bine introdu și în socluri
pentru a evita accidentele numite și contact nesigur. Verific ăm dac ă la hard-disc și la unit ăț ile
optice cablul IDE și cablul de alimentare sunt cu firul ro șu la mijloc.
Dac ă sursa are doar conectori cu 6 pini atunci verific ăm dac ă în conectorul de
alimentarea a pl ăcii de baz ă se afl ă conectorul P8 și P9 cu firul negru la mijloc.
4. Verificarea modului de aranjare a cablurilor uti lizate precum și cele neutilizate.
Verific ăm dac ă cablurile de transmisie de date și cele de alimentare nu lezeaz ă ventilatorul adic ă
nu “aga ță ” în paletele ventilatorului.
Verific ăm dac ă cablurile și conectorii neutiliza ți sunt lega ți și fixa ți astfel încât s ă nu lezeze buna
func ționare a componentelor calculatorului.
Orice suspiciune se noteaz ă sau se remediaz ă dac ă este posibil.

13. Revizuirea modului de conectare a memoriei și a pl ăcilor de
extensie în sloturi
13.1. Conectarea memoriei RAM, pl ăcilor de extensie (placa video, placa de
sunet, placa de re țea)

Dup ă terminarea instal ării tuturor componentelor în calculator și nu numai se revizuie ște
modul de conectare a celor mai sensibile elemente. Acestea fiind memoria și pl ăcile de extensie.

Etape:
1. Inspec ția conectoarelor și contactoarelor. Verific ăm dac ă conectoarele și contactoarele sunt
curate adic ă f ără praf sau urme de oxidare.
2. Verificarea mont ării corecte a memoriei. Se verific ă dac ă partea cu contacte a pl ăcu ței de
memorie este bine introdus ă în soclu și clemele laterale se închid în loca șurile speciale a
modulului de memorie. Module de memorie trebuie s ă fie rigide dup ă ce au fost introduse în
soclu.

3. Verificarea mont ării corecte a pl ăcilor de extensie (placa video, placa de sunet, placa de
re țea). Examin ăm dac ă partea cu contacte a pl ăcilor de extensie este bine introdus ă în soclu și
partea metalic ă a pl ăcii de extensie care este îndoit ă sub un unghi de 90 de grade în partea sa
superioar ă este bine fixat ă de carcasa calculatorului. În caz contrar se va st rânge șurubul. Pl ăcile
desf ăcute pot provoca scurtcircuit .

Bibliografie

1. Ionescu, Dan. (2007). – Re țele de calculatoare , Alba Iulia: Editura All
2. Scott, Mueller, (1997, 1999)- PC Depanare și modernizare, Bucure ști, Editura Teora
3. Marinescu, D., Trandafirescu, M., (1995)- PC-manual ul încep ătorului, Bucure ști, Editura
Teora,
4. Nicolae, I., C , (2003) -Calculatorul personal, Buc ure ști, Editura Niculescu
5. Kris, Jamsa, (1996) -Modernizarea calculatorului pe rsonal, Bucure ști, editura ALL
6. Andy, Rathborne, (1996)-Modernizarea și depanarea calculatoarelor pentru to ți,
Bucure ști, Editura Teora
7. INTERNET – Site- urile diferi ților produc ători de tehnic ă de calcul