Masterat Strategii in afaceri internationale(SAI) [614134]

UNIVERSITATEA PETROL -GAZE PLOIESTI
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
Masterat Strategii in afaceri internationale(SAI)

Modelul economic renan vs cel neoamer ican

Mastera nd: Calin Alexandra
SAI II gr. 51206
2020

INTRODUCERE
”Deși se bucură de aceeași rădăcină ideologică, aceea a doctrinei economice liberale,
cele două mari tipuri ale capitalismului contemporan – capitalismul neoamerican și cel renan
au cuno scut evoluții marcate de deosebiri profunde, care explică, de altfel, p uterea de
seducție manifestată de modelul american asupra oamenilor, su b multiple aspecte: economic,
cultural, etc. Fără a avea pretenția de a fi un "model european", dar concentrând tr ăsăturile
caracteristice ale unui "nucleu dur" al economiei europene, m odelul renan s -a impus în timp
ca rival al modelului neoamerican, lupta între influențele celor două modele asupra evoluției
economice a țărilor dezvoltate, fiind mai actuală, ca oricân d. Modelul renan sintetizează
caracteristicile Germaniei, dobândindu -și numele de la fluviul Rin, pe malul căruia, în
stațiunea Bad -Godesberg, din apropiere de Bonn, social -democrația germană a decis în 1959,
aderarea la capitalism. În opinia specialiștilo r, modelul renan întruchipează o sinteză izbutită
între idealurile capi talismului și cele ale social -democrației, ceea ce a favorizat dezvolt area
unei variante proprii a economiei liberale capitaliste: Soziale Marktwirschaft, adică
economia socială de pi ață.
Dar reprezentări ale modelului renan de capitalism se pot întâlni n u doar de-a lungul
fluviului european, din Elveția și până în Olanda, ci, în mare măsu ră, și în Scandinavia și,
mai ales – cu diferențele culturale inevitabile – în Japon ia. Cum de un secol încoace,
japonezii sunt supranumiți nemții Asiei, prin analogia si stemelor de finanțare, a rolului social
pe care întreprinderea îl deține, ca și a co ntribuției uriașe a exportului la desăvârșirea
economică, în cele două țări, German ia și Japonia în literatura economică a fost introdus
termenul "modelul germano -nipon". M erită semnalat faptul că în afara elementelor
menționate, care apropie țările renane de J aponia, există o analogie profundă și între doctrina
protestantă, îmbrățișată de o parte a Europei Occidentale și filosofia confucianistă, răspândită
printre popoarele asiatice. Spiritul de toleranță și etica muncii predicată de unii înțelepți, ca
de pildă , Baigan, pornind de la confucianism, pot fi comparate cu ideile doctrinei pro testante ,
de încurajare a muncii și a vieții active. Corelația dintre etica religioasă și componentele
economice a fost surprinsă într -un mod magistral de Max Weber , care a evidențiat
influențele ideilor religioase în geneza capitalismului, într -o anumi tă zonă geografică a lumii,
respectiv a Europei Occidentale de astăzi. Deși, modelul renan a re unele neajunsuri , ca
urmare a dezvoltării continue a statutului social, trăsăturile care îl caracterizează îi conferă o
stabilitate, un dinamism și o putere d in ce în ce mai mare , în lupta dintre influențele celor
două tipuri de capitalism în țările de zvoltate. Performanțele economice deose bite, înregistrate
de Germania, după cel de -al doilea război mondial, au fost favorizate pe termen mediu și
lung, și de coeziunea societății germane, omogenitatea și armonia ei .

Prăbușirea comunismului a scos la ivea lă opoziția dintre aceste doua modele
economice, neoamerican și cel renan , fapt ce le deosebeste consider abil unul de altul. Cel
”neoamerican” se bazeaz ă pe reușita individuală și pe profitul financiar rapid. Celălalt, cel
“renan”, are drept centru Germani a și prezintă n umeroase asemănari cu cel din Japonia.
Istoria ultimului dece niu ne arata ca modelul“ rena n”este deopotriva mai echitabil si mai
eficient dec at cel neoamerica n.” (”Tezau r 2000 ” volumul LIII – Academia Română )
I.Modelul neoamer ican de economie de piață , trăsături :
-sectorul public , care produce bunuri econ omice noncomerciale, este neglijabil și are o
tendință de reducere ;
-piața are un rol determinant în circulația bunurilor de la producător la consummator,
majoritatea schimburi lor derulîndu -se după criteriul pieței ;
-baza politicii economice o constituie s timularea ofertei, iar in deciziile adoptate prev-
alează reușita individuală și maximizarea profitului individual ;
-prețurile bunurilor economice depind în mare măsură de condiț iile aleatorii a le pie ței;
-fiscalitatea este redusă, iar implicarea directă a s tatului în activitatea economică este
neglijabilă ;
-intreprinderea , ca centru al deciziilor economice, este considerată bun comercial ca
oricare altul ;
-piața financiară , și în primul rind bursa, are r ol decisiv, de barometru al activității
economice în ra port cu alte forme de piață ;
-clasă mijlocie relativ redusă (familiile care dețin venituri aflate în jurul mediei sociale
– 50% in SUA );
-Un sistem de învățămînt elitist, care tinde să funcțio neze după r egulile pieței.
– Politici economice și un sistem de valori care încurajează consumul.
-Grad redus de securitate economică față de riscuri (șomaj, boală, sărăcie) protecția
față de acestea fiind o chestiune mai ales individuală s au cel mult de c aritate (exc epție
Marea Britanie).
II. Modelul renan (european) de economie de piață :
Modelul renan se bazează pe cîteva principii:

• Mecanismul economic trebuie s ă se sprijine pe piață, căreia trebuie să i se
asigure o cît mai mare libert ate de funcționa re, în p rincipal în ceea ce
privește prețurile și salariile.
• Mecanismele pieței nu pot să determine singure ansamblul vieții sociale și
ele trebuie echilibrate, contrabalansate de un imperativ social, statul gar-
antînd pr otecția socială și l ibera negociere între pa rtenerii sociali.
• Intervenția statului și dirijismul sunt compatibile doar în cazul în care nu
provoacă distorsiuni (abateri supărătoare) concurenței și asigură depășirea
unor m omente dificile de restructurare economic ă.
Trăsături:
-majoritatea bunurilor e conomice îmbracă forma marfară, dar consumul unei părți im-
portante nu se realizează după regulile pie ței;
-bunurile economice necomerciale au o pondere semnificativ ă;
-o politică economică ce încurajează economisirea și redistribui rea de venituri ;
-fiscalitat ea directă prevalează asupra celei indirecte ;
-sunt impozitate atît veniturile , cît și capitalul ; amplă redistribuire interzonală a
veniturilor pentru a reduce decalajele regionale ;
-sistemul bancar este puternic articulat cu fi rmele, fiind apt să asigure fi nanțarea aces-
tora pe termen lung, în principal pri n mecanismele bancare ;
-intre bănci, acționari și întreprinderi există un sistem de interese coordonate conse n-
sual; firmele funcționează pe baza unui sistem de congestiune care asociază la pro-
cesul deciziona l toate părțile implicate (acționari, conducerea executivă, reprezentanții
salariaților) și practi ce, întreprinderea nu poate funcționa în afara dialogului social ;
-nivelul salariaților depinde atît de condițiile pieței, cît și de alți facto ri (vechimea,
pregătirea profesională) și, în acest fel, este în curajată stabilitatea salariilor, firma f iind
implicată în asigurarea treptată a carierei și ascensiunii economic -sociale ;
-firma, salaria ții și statul sunt responsabili de per fecțiunea prfesi onală, punîndu -se
accentul pe comportamente ca : precizie, punctu alitate, fiabilitate, atașament față de
firmă ;
– un sistem de învățămînt mai egalitar, în care nivelurile profesionale intermediare
dispun de o bună formare ;

-mișcare sindicală puternică, resp onsabilă din pu nct de vedere economic, cu lideri
avînd competenț ă remarcabilă.
– la baza economică a societății sunt așezate și acceptate o serie de valori ca: egalitate
și echitate socială , corelate cu criteriile de eficiență ;
– comunitate a din care indiv idul face parte (în treprinderea, asociația, orașul) își asumă
responsabilitatea în rezolvarea unor probleme ale individului ;
– grad ridicat de securitate economică a populației față de riscuri (boală, șomaj,
dezechilibre familiale , etc.), a sigurat de către colectivități p ublice; inegalitățile dintre
indivizi, consider ate normale, trebuie menținute în limite raținoale (în caz contrar,
intră în funcțiune pîrghii redistributive de prelevare și transfer de venituri) ;
-clasă mijlocie numeroasă
-un sistem avant ajos de pensii și alo cații familiale, care asigură un grad ridic at de pr o-
tecție socială prin grija autorității publice.

Locul pe care îl ocupă piața în cele două modele:
Există bunuri care, prin chiar natura lor, nu pot fi nici v îndute și nici cumpăr ate. U nele
dintre ele au caracter pur personal, precum prietenia , dragostea, generozitatea, onoarea; altele
sunt prin natura lor colective: democraț ia, libertățile publice, drepturile omului, justiția etc.
În esență , bunurile necomerciale sunt aceleași în ambele modele de capi talism. Singura ex-
cepție importantă o const ituie, așa cum vom vedea, religiile .
Însă cele două modele se deosebesc considerabil prin locul pe care fiecare îl atribuie
bunurilor comerciale , pe de o parte, și bunurilor mixte, pe de altă parte.
Astfel, bunur ile comerciale ocupă în cadrul modelului ne oamerican un loc mult mai
important dec ît în modelul renan, î n vreme ce bunurile mixte — care depind at ît de piață, c ît
și de inițiativele publice — sunt mai importante în mode lul renan .

Acest ea se mai divizează i n opt tipuri de bunuri care s unt tratate în mod diferit, în raport cu
piața, în cele două modele :
1. Religiile . În modelul renan, religiile funcționează ca instituții necomerciale (în Ger-
mania, preoții și pastorii s unt rem unerați ca niște funcționari, din bug etul public) . În
Statele Unite, în schimb, se poate considera că religiile — în număr tot mai mare —
sunt din ce în ce mai mult administrate ca instituții mixte, prin intermediul unor tehnici
de mediatizare publicitară și de marketing tot mai sofisticate .
2. Întreprinderea . În modelul neoamerican, întreprinderea nu este altceva dec ît un bun
comercial ca oricare altul, în vreme ce, în modelul renan, din contra, ea este de natură
mixtă, este community cel puțin în aceeași măsură în care este commodity.
3. La fel stau lucrurile și în ceea ce privește salarii le, care, în modelul neoamerican,
depind din ce în ce mai mult de condițiile aleatorii de piață, în vreme ce, în modelul
renan, ele s unt stabilite în funcție de factori străini de productivita tea salariat ului
(diplomă, vechime, grille de salarizare stabilite prin convenții colective la nivel
național). Salariile sunt bunuri comerciale, în primul caz, și mixte, în cel de -al doilea.
4. Și locuințele sunt, în Statele Unite, aproape în exclusivitate u n bun comerc ial. în țările
renane, dimpotri vă, construcția de locuințe ține cel mai adesea de inițiativa publică, iar
chiriile s unt, de regulă, subvenționate.
5. Situația este oarecum asemănătoare și în ceea ce privește transporturi le urbane , cu
toate că, chi ar și în Sta tele Unite, acestea s unt supuse unor reglementări însă d eficitele
frecvente și cresc înde pe care modelul renan le înregistrează în domeniul transpor-
turilor urbane determină autoritățile să încline spre privatizarea ac estora, ceea ce apare
figur at sub forma unei săgeți în direcția „bunur i comerciale".
6. La fel stau lucrurile și în ceea ce privește mijloacele de informare în masă , în princi-
pal televiziunea, tradițional de stat în țările renane, însă lăs înd, în ultima vreme , un loc
tot mai mare priva tizării, în vreme ce, în Statele Unite, und e toate canalele s unt prin
tradiție comerciale, se manifestă tendința dezvoltării unor televiziuni finanțate în mod
asociativ prin cotizații libere. Aceste două evoluții opuse s unt repre zentate prin săgeți
de sens contrar.
7. Învățăm întul se distribuie, în am bele modele, în toate cele trei categorii de bunuri.
Este evident, însă, că, în modelul american, numărul instituțiilor de învățăm оnt ce a s-
cultă de regulile pieței este preponderant și c ontinuă să crească, după cu m indică
săgeata îndreptată în direcția „bu nuri comerciale".
8. Sectorul sanitar . Și aici, originalitatea modelului renan este dublă: pe de o parte, r o-
lul spitalelor publice și al medicinii legate de asigurările s ociale este mult m ai im-
portant, pe de altă pa rte, contrar a ceea ce se petrece în țările anglo -saxone — dar nu
mai puțin și în cele latine —, în materie de sănătate și de învățăm înt nu se man ifestă o
tendință de reducere a rolului autorităților publice în avantajul sectorul ui de piață.
Acest punct es te cu at ît mai important cu c ît capitalismu l riscă să se transforme într-un
distrugător al valorilor sociale pe termen lung dacă nu își propune dec ît să creeze

bogăție pe termen scurt și dacă nu este suficient supravegheat de put erile publice și
îndeajuns de concurat de alte valori sociale dec ît cele proprii banilor.

Superioritatea socială a modelului renan :

Compararea modelului renan cu cel neoamerican se poate realiza dup ă cîteva criteri i,
și anume :
a) Gradul de securi tate pe care fiecare model în parte îl oferă cetățenilor lui. Modul în care
aceștia s unt protejați de riscurile majore: boală, șomaj, dezechilibre familiale etc.
b) Reducerea inegalităților sociale și modul de a corecta discriminările frapante. Volumul și
forma ajutorului acordat celor lipsiți de un minimum de mijloace de subzi stență.
c) Deschiderea , adică posibilitatea mai mare sau mai mică pe care fiecare cetățean în parte o
are de a urca diferitele trepte socio -economice.

În ceea ce privește primele două d omenii, modelul renan se af lă înaintea modelului
neoamerican, excepție făcand Marea Britanie, care in domeniul social se deosebește radical
de Statele Unite, și anume prin faptul că dispunea de un sistem de asigurări sociale care era
necunoscut pe celălal t țărm al Atlanticului, astfel Anglia a jungînd să fie, în acest domeni u,
exact opusul Americii.

Superioritatea economică a modelului renan :

Țările capitalismului renan dispun de monede forte (în Germania -marca; în Japonia –
yenul), care le permit să cumpere la prețuri scăzut e în străină tate.
Toate aceste investiții în străinătate au drept obiectiv faptul că permit țărilor renane să
controleze mai îndeaproape piețele pe care exportă. Însă o monedă forte constituie u n hand i-
cap economic,dat fiind că fa ce ca produsele naționale s ă fie mai sc umpe în stră inatate ș i, prin
urmare, mai greu de exportat .
Depreciera monedei antrenează, în mod automat, două efecte foarte bine cunoscute
asupra balanței comerciale: impo rturile, exprimate î n moneda națională, se s cumpesc, în
vreme ce produs elor exporta te, plătite în devize străine, le scad prețurile. Economiștii n u-
mesc această înlănțuire automată a celor două efecte “curba î n J”.
Dinamismul ieșit din comun al industriilor din modelul renan se bazează pe trei prin-
cipali factori :
-atenție cu t otul specială acordată producției – Germanii , japonezii, elvețienii și
suedezii caută în permanență să ridice calitatea produselor și să reducă costurile
mărind productivitatea. Aceste eforturi necesită investiții susținute în maș ini și
echipamente. Cele pa tru țări enum erate mai sus au unele dintre cele mai ridicate rate
ale investițiilor.

-pregătirea este unul dintre factorii – cheie ai dinamismului industrial al țărilor renane.
-eforturile foarte mari în dire cția cercetării și de zvoltării pe care le fac întreprinde rile.
Este unul din factorii în care contrastul dintre modelul neoamerican și modelul r enan
apare cu maximă pregnanță: în modelul renan, investițiile pentru cercetare și dezvol-
tare s unt incomparabile – ele reprezintă 3% din PIB în Germania, Japoni a și Suedia, fi-
ind realizate, în primul rînd, pentru cercetarea civilă și tehnologiile de bază utilizate în
întreaga industrie, în vreme ce, în Statele Unite, cercetarea și de zvoltarea mobilizează
2,7% din PIB, mai mult de o trei me din această sumă (1% din PIB) fiind însă, desti-
nată industriei de a rmament.

Concluzie
Prăbușirea comunismu lui a însemnat și un progres mondial al democraț iei. Triumful
economiei de piata, al interdependentei economice ș i al schimburilor comerciale, a re-
prezentat si o nesperată bunăstare pent ru milioane de bărbați ș i de femei.
Capit alismul, în raporturile sale cu statul, a parcurs timp de două secole, între 1791 ș i 1991,
trei faze distincte :
Prima faz ă-a fost aceea a capitalismului împotriva statului. Din această perspectivă ,
data-cheie este, pentru Franț a, anul 1791 , cînd a fost ado ptată faimoasa lege Le Chapel ior,
care este cea mai importantă lege în materie de economie a î ntregii Revolutii Franceze: ea
suprimă corporațiile, interzice sindicatele și pune bazele libertății comerț ului ș i indust riei.
Cea de -a doua faz ă a cap italismului, faza capit alismu lui supravegheat de stat începe î n
1891 . Toate re formele încearcă să vizeze acelaș i obiectiv: acela de a corecta excesele pieței
și de a tempera violenț ele capitalismului.
Cea de-a treia faz ă, din 1991 , faza capitali smului care ia locul statului . Statul nu mai
este perceput ca un protector sau ca un orga nizator, ci ca un parazit, o frînă, o povară .

Bibliografie

-“Tezau r 2000 ” volumul LIII – Institutul Național de Cercetări Economice
“Costin C. Kirițescu” Academia Română

-Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr.
3/2011