Iuliu Hațieganu Cluj -Napoca [614110]

Universitatea de Medicină și Farmacie
„Iuliu Hațieganu” Cluj -Napoca
Facultatea de Farmacie
Disciplina de Farmacologie, Fiziologie și Fiziopatologie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Medicamente OTC utilizate în sarcină și alăptare

Coordonator științific
Prof. Dr. Cristina Mogoșan Absolvent: [anonimizat]

2020

3

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………. 5
1.Noțiuni generale despre sarcină și alăptare ………………………….. ….6
1.1 Etapele dezvoltării fătului ………………………….. ………………………….. …………… 6
1.2 Modificări fiziologice în sarcină ………………………….. ………………………….. …. 9
1.3 Perioada de alăptare ………………………….. ………………………….. …………………. 16
2.Modificările farmcocineticii și farmacodinamicii în sarcină și
alăptare ………………………….. ………………………….. …………………………. 18
2.1 Absorbția ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 18
2.2 Distribuția ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 19
2.3 Metabolizarea ………………………….. ………………………….. …………………………. 20
2.4. Eliminarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 21
2.5 Transferul tra nsplacentar ………………………….. ………………………….. ………….. 23
2.6 Modificările farmacodinamiei ………………………….. ………………………….. …… 24
3. Utilizarea medicamentelor OTC în sarcină și alăptare …………. 26
3.1 Analgezice -antipiretice ………………………….. ………………………….. …………….. 26
3.2 An tiinflamatoare nesteroidiene (AINS) ………………………….. ………………….. 27
3.3 Antitusive și expectorante ………………………….. ………………………….. ………… 29
3.4 Decongestionante ………………………….. ………………………….. ……………………. 31
3.5 Antialergice ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 33
3.6 Antiemetice ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 34
3.7 Laxative -purgative ………………………….. ………………………….. …………………… 35
3.8 Antidiareice ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 36
3.9 Antiacide, antiulceroase, antiflatulente ………………………….. …………………… 37

4
3.10 Preparate pentru infecțiile tractului genito -urinar ………………………….. ……. 39
3.11 Preparate cu vitamine și minerale ………………………….. …………………………. 41
3.12 Percepția medicilor și farmaciștilor referitoare la siguranța administrării
medicamentelor în sarcină și alăptare ………………………….. ………………………….. . 47
Concluzii ………………………….. ………………………….. ……………………….. 49
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………………. 50

5

Introducere

Medicamentele OTC sunt utilizate de către majoritatea femeilor
însărcinate, fiind luate pentru tratarea tulburărilor gastro -intestinale, analgezie,
alergii, infecții urinare etc. (1).
Această lucrare conține informații privind sarcina, alăptarea și
administrarea medicamentelor OTC în sarcină și alăptare, fiind structurată în 3
capitole. În primul capitol am amintit câteva aspecte generale privind de zvoltarea
fătului, modificările fiziologice instalate în sarcină și aspecte referitoare la
alăptare. Cel de -al doilea capitol conține aspecte referitoare la modificările
farmacocineticii și farmacodinamiei în sarcină, iar în cel de -al treilea capitol am
adus în prim -plan medicamentele OTC, pe clase terapeutice, și am discutat despre
siguranța administrării acestora în sarcină și alăptare.
Scopul lucrării a fost acela de a evidenția medicamentele OTC a căror
administrare în sarcină este sigură, precum și r iscurile administrării unor
medicamente OTC asupra sarcinii și a fătului.

6

1.Noțiuni generale despre sarcină și alăptare

1.1 Etapele dezvoltării fătului

Sarcina reprezintă starea fiziologică în care se află femeia din momentul
fertilizării ovulului și până la naștere. Aceasta are o durată de aproximtiv 280 de
zile (40 săptămâni), respectiv 3 trimestre (3 perioade a câte 3 luni). Această
perioadă este măsurată din prima zi a ultimului ciclu menstrual și până la naștere.
Pentru definirea stadiului în care se află sarcina este utilizat termenul de „vârstă
gestațională” care se referă la vârsta embrionului sau a fătului, începând cu prima
zi a ultimei menstruații. Fiecare trimestru de sarcină presupune anumite modificăr i,
fătul dezvoltându -se treptat (2).
Trimestrul I începe în prima zi a ultimului ciclu menstrual și se continuă
până la sfarșitul celea de -a treisprezecea săptămâni de sarcină. Deoa rece vârsta
gestațională se calculează începând cu prima zi a ultimului ciclu menstrual, în
prima săptămână de sarcină, femeia este de fapt la menstruație ș i încă nu a avut loc
conceperea . În săptămâna a doua are loc procesul de ovulație, astfel că ovulul va
fi eliberat și poate fi fecundat prin atașarea spermatozoidului de stratul proteic
exterior al ovocitului, zona pellucida, care conține receptori pentru spermatozoizi.
Prin intermediul unor enzime, acesta va putea pătrunde în ovul, membranele celor
două celule sexuale se unesc și formează o nouă celulă numită „zigot”.
Cromozomii masculi și feminini se unesc în zigot, fuzionează pentru a crea un
singur nucleu și se organizează pentru divizarea celulelor. Fertilizarea are loc, de
obicei, în trompa uterin ă. În săptămâna 3, ovulul fecundat migrează timp de 2 zile
din trompa uterină în uter, unde se va implanta după încă 2 -3 zile de diviziune
celulară. După 6 zile de la fertilizare, masa celulară este denumită blastocist, iar în
ziua 10 postfertilizare, blas tocistul este implantat sub suprafața endometrială și
primește elementele nutritive din sângele matern. Foliculul din care provine ovulul
fecundat se transformă în corp galben, devine vacularizat și începe să producă
progesteron, ajutând la fixarea blastoc istului de pereții uterului, urmând ca acesta
să devină embrion. În cea de -a patra săptămână, sarcina poate fi identificată cu
ajutorul testelor de sarcină, gonadotropina corionică umană (hCG) putând fi
detectată în urina maternă la 8 sau 9 zile după ovula ție. O parte din blastocist se

7
transfomă în placentă și se dezvoltă cordonul ombilical. În această săptămână,
tubul neural începe să se dezvolte și este în continuă formare sistemul nervos. În
cea de -a cincea săptămână de sarcină începe formarea organelor (inimă, stomac,
ficat, rinichi), iar embrionul are dimensiunile unui sâmbure de măr și are activitate
cardiacă care poate fi evidențiată la examenul ecograf ic. În săptămâna 6 începe să
se formeze capul, încep să se vadă nasul, ochii, urechile, bărbia, viit oarele membre
și se închide tubul neural. În săptămâna 7 se poate spune că embrionul începe să
aibă reflexe și să se miște, cordonul ombilical este definitivat și îi aduce nutrienți și
oxigen de la mamă. În săptămâna 8 se pot observa degetele, iar oganele interne
sunt în continuă dezvoltare. În săptămâna 9 se face trecerea de la embrion la făt,
sunt vizibile nasul, ochii, urechile, buza superioară și încep să se contureze
organele sexuale.Inima este tetracamerală și încep să se formeze valvele interne.
Până la sfârșitul primului trimestru toate organele sunt formate, urmând
dezvoltarea lor (3) .
În al doilea trimestru mama începe să simtă din ce în ce mai tare mișcările
fătului, acesta continuă să crească în greutate și să se dezvolte, poate face anumite
gesturi care se pot oserva la examenul ecografic (zâmbește, își suge degetul),
pielea devine mai opacă, aceasta va fi acoperită de vernix, un strat care pr otejează
pielea de aciditatea lichidului amniotic, iar sub piele se vor forma depozite de
grăsime care îi vor folosi la termoreglare, începe să îi crească părul, dinții și
unghiile, simțul auzului este tot mai dezvoltat și începe să distingă voci. Rinchii
încep să producă urină, ficatul produce enzime pentru descompunerea bilirubinei,
sistemul digestiv se dezvoltă, fătul înghite lichid amniotic din care preia nutrienți.
Totodată, corpul și membrele devin mai lungi, oasele și mușchii devin mai
puternici și d evine posibilă identificarea sexului copilului. Tot în acest trimestru
are loc dezvoltarea papilelor gustative, iar spre sfârșitul trimestrului ochii i se vor
deschide și va începe să clipească. La sfârșitul acestui trimestru este de așteptat ca
fătul să c ântărească în jur de un kilogram.
Ultimul trimestru de sarcină este caracterizat de creșterea în greutate, atât a
mamei cât și a fătului. Plămânii acestuia sunt în continuă dezvoltare, putând fi apți
de respirație în cazul unei nașteri premature, astfel cr ește semnificativ rata de
supraviețuire. Fizionomia devine din ce în ce mai apropiată de cea a unui nou –
născut, pielea devine întinsă și cu aspect normal. În ultimele săptămâni de sarcină,
vernixul începe să dispară, plămânii sunt apți de respirație sponta nă la naștere,

8
sistemul circulator și imun sunt dezvoltate , fătul începe să co boare, pregătindu -se
de naștere (3).
Etapele dezvoltării fătului de la ovul fertilizat până la făt de 9 luni sunt
ilustrate în figura nr. 1.

Figura nr.1 Etapele dezvoltării fătului
Pe parcursul sarcinii, femeia va avea simp tome precum: oboseală, frecvență
crescută a urinării, greață și vărsături , reflux gastro -esofagian . Acestea din urmă se
găsesc sub denumirea de „boală de dimineață” , dar se poate considera că acest
nume este greșit pentru că acceste simptome pot apărea în orice moment al zilei. În
unele studii se menționează că greața și vărsăturile pot fi considerate me canisme
adaptative pentru că împiedică femeia însărcinată să consume substanțe potențial
teratogene. Gonadotropina corionică umană, estrogenul și progesteronul sunt
hormoni implicați în apariția senzației de greață. Alte simptome care mai pot
apărea în tim pul sarcinii sunt pirozisul, constipația, senzația de balonare .Începând
cu săptămâna 14 poate simți mișcăril e fătului în abdomenul inferior (2,3) .

9
Semnele sarcinii includ: încetarea menstruației, modificarea consistenței
mucusului cervical, creșterea pigmentării pielii, m odificări anatomice ale sânului,
vergeturi, creștere în greutate (10 -16 kg), edeme la nivelul gambelor în ultimele
săptămâni de sarcină.
1.2 Modificări fiziologice în sarcină

Sarcina este caracterizată de schimbări fiziologice majore la nivelul tuturor
sistemelor și aparatelor organismului . Multe dintre acestea încep încă din primele
zile de sarcină și au un impact semnificativ asupra farmacocineticii și
farmacodinamicii substanțelor medicamentoase. Aceste modificări sunt detaliate
mai jos și sumarizate în tabelul I (4).
La nivelul aparatului cardiovascular apar modificări ale frecvenț ei cardiace,
debitului cardiac, rezistenței vasculare sistemice și pulmonare și a volumului
sanguin.
Debitul cardiac crește cu 30 -50% în timpul sarcinii, secundar creșterii
frecvenței cardiace și a volumului de sânge pompat de ventriculul stâng. Aces te
modi ficări apar în prima parte a trimestrului I. Debitul cardiac atinge maximul în
săptămânile 20 -28, ajunge în platou în săptămânile 28 -32 și rămâne relativ stabil
până la naștere. Pe măsura creșterii debitului cardiac, au loc scăderi semnificative
ale re zistenței vasculare sistemice și pulmonare. Rezistența vasculară sistemică
scade , atingând un minim în săptămânile 14-24 când poate cauza instalarea
hipotensiunii și crește ulterior până în momentul nașterii. Presiunea sanguină scade
spre sfârșitul primulu i trimestru și în al doilea , crescând apoi treptat în al treilea
trimestru până la nivelul normal al un ei femei care nu e însărcinată (4,5) .
Profilul hemodinamic al mamei și fătului este inf luențat semnificativ de
poziția maternă. Astfel, când mama se află în poziție supină, presiunea uterului
gravid pe vena inferioară cavă determină reducerea întoarcerii venoase către inimă
și scăderea volumului de sânge pompat de către ventriculul stâng și a debitului
cardiac. Trecerea din poziție laterală în poziție supină are ca și consecință scăderea
cu 25 % a debitului cardiac , scăderea debitului cardiac este asociată cu reducerea
fluxului sangvin uterin și deci a perfuzării placentale, iar fătul ar putea fi afectat .
Prin urmare, poziția laterală stângă sau dreaptă trebuie adoptată oricând este
posibil. Dacă este necesară poziția supină , pelvisul trebuie rotit astfel încât uterul

10
să cadă pe o parte și în afara venei cave inferioare, în acest fel debitul ca rdiac și
fluxul sangvin utero placental vor fi optimizate (5).
În timpul travaliului debitul cardiac crește cu până la 50%, contracțiile
uterine duc la o auto -transfuzie de 300 -500 ml de sânge înapoi în circulație, iar
ritmul cardiac și presiunea arterială cresc. Imediat după naștere, valoarea debitului
cardiac va scădea rapid și va reveni la valori normale în aproxima tiv 2 săptămâni
după naștere (5).
Volumul de sânge mater n crește în timpul sarcinii cu 40 -50%, atingând
valori maxime în săptămâna 32. Cauza exactă a acestei creșteri nu este clar
înțeleasă , dar există anumite fenomene care au loc în organism și care ar putea
duce la creșterea volumului de sânge. Spre exemplu: creșterea activității
mineralocorticoide cu retenție de apă și sodiu, producția crescută de arginin ă
vasopresină . Secundar, se instalează o anemie hemodiluțională și o scădere a
presiunii coloidal -osmotice serice, ca urmare a scăderii nivelului de albumină .
Toate acestea duc la mărirea volumu lui de distribuție a substanțelor hidrofile.
Totodată, compușii care se leagă de proteinele plasmatice pot prezenta procente
ale formei libere a medicamentului mai mari datorită disponibilității scăzute de
legare a prot einelor.
Modificările enumerate mai sus duc la modificări la examenul
cardiovascu lar (murmur sistolic de ejecție, uneori un al treilea sunet cardiac, bătăi
ectopice și edem periferic) care ar putea fi interpretate greșit drept patologii, de
către cei care nu sunt familiarizați cu sarcina . În ceea ce privește
electrocardiograma, se pot observa următoarele modificări: ectopii atriale și
ventriculare, unda Q mică și unda T inversată la al treilea electrod , depresia
segmentului ST și inversarea undei T la elec trozii inferiori și laterali, schimbarea
pe axa stângă a complexului QRS (5).
Sistemul respirator suferă în timpul sarcinii atât modificări mecanice, cât și
funcționale. Creșterea accentuată a concentrațiilor de e strogen din timpul sarcinii
duce la hipervascularizați e și edem al mucoasei respiratorii superioare , crescând
astfel prevalența rinitei și epistaxisului. Fiind determinată în principal de nivelul de
progesteron, frecvența respiratorie crește cu 30 -50% secu ndar unei creșteri a
volumului curent.Aceasta determină creșterea presiunii parțiale de oxigen la 101 –
105 mmHg și diminuarea presiunii parțiale a dioxidului de carbon la valori
normale 28-31 mmHg. Această diminuare permite existența unui gradient între

11
presiunea parțială a dioxidului de carbon a fătului și a mamei, astfel încât dioxidul
de carbon să poată difuza liber de la făt la mamă prin placentă și apoi să fie
eliminat prin plămânii mamei. O dată cu progresia sarcinii, presiunea intra –
abdominală crește și deplasează diafragma în sus cu 4 -5 cm, ducând la colaps
alveolar. Ca umare a acestor modificări, medicamentele administrate la nivelul
nazofaringelui și căilor aeriene ar putea fi mai ușor disponibile pentru circulație,
vascularizația și permeabilitatea fiind crescute (4).
La nivelul sistemului renal, progesteronul produce relaxarea mușchiului
neted, tractul urinar dilatându -se și având drept consecință staza urinară care
predispu ne femeile însărcinate la infecții urinare (4). Un hormon foarte important
în metabolismul hemodinamic și al apei în timpul sarcinii este relaxina. Nivelul
acesteia crește imediat după concepție, atingând un maxim spre sfârș itul primului
trimestru, apoi scade pe parcursul celorlalte două trimestre. Relaxina stimulează
formarea endotelinei, care mediază vasodilatația arterelor renale pri n sinteza
oxidului nitric (5).
În primele 14 săp ămâni de sarcină, atât fluxul sanguin renal cât și rata de
filtrare glomerulară sunt crescute, fapt ce determină scăderea valorilor serice ale
creatininei și ureei . Astfel, valori ale creatininei peste 0,8 mg/dl pot indica
disfuncții ale funcției renale. De asemenea, apar modificări în ceea ce privește
sodiul și apa, volumul de apă crescând cu până la 6 litri în spațiul extracelular și
până la 2 litri în spațiul intracelular și având loc o ușoară scădere a concentrației
serice de sodiu și a osmolarității. A ceste modificări duc la scăderea timpului de
înjumățire și la creșterea volumului de distribuție a medicamentelor hidrofile.
La nivel digestiv, pe fondul inhibiției motilității musculaturii netede
mediată de progesteron , se va prelungi timpul de tranzit i ntestinal și golirea
conținutului gastric. Ca urmare a acestei prelungiri și a compresiei externe a
uterului gravid , va crește presiunea intra -gastrică și va scădea tonusul muscular în
repaus al sfincterului esofagian inferior și va fi favorizată regurgita rea
gastroesofagiană. În ceea ce privește funcția hepatică , fosfataza alcalină serică este
crescută secundar producției din placentă, având valori de 2 -4 ori mai mari decât
ale persoa nelor care nu sunt însărcinate. Ceilalți parametrii hepatici
(transaminaz ele, bilirubina, lactat -dehidrogenaza și gama -glutamil -transferaza) nu
suferă modificări în timpul sarcinii. De asemenea, colesterolul seric, fibrinogenul
și majoritatea factorilor de coagulare, ceruloplasmina, globulina de legare a
tiroxinei și globulina de legare a cortizolului sunt produse hepatice care prezintă

12
valori crescute în mod normal în sarcină, mediate de estrogen. De altfel, mediat de
progesteron, motilitatea vezicii biliare este scăzută, ceea ce crește riscul de
colelitiază al femeilor însărci nate. Toate aceste modificări influențează
farmacocinetica agenților administrați oral, întârziind absorbția și debutul acțiunii
(4).
La nivel hematologic, crește numărul leucocitelor ca urmare a
granulopoezei crescute a măd uvei osoase și crește masa eritrocitelor secundar
producției crescute de eritropo ietină renală și poate fi indusă de hormonii
placentari (4). Are loc o creștere a volumul ui plasmatic cu aproximativ 50% până
în a 34 -a săptămână de sarcină. Din cauză că această creștere a volumului
plasmatic este mai mare decât creșterea masei eritrocitelor, va avea loc o scădere a
concentrației h emoglobinei, hematocritului și a numărului de eritrocite (5), astfel
apare așa -zisa „anemie fiziologică ” a sarcinii, care atinge vârful la începutul
trimestrului al treilea. Acest fapt conferă avantaj în supraviețu irea mamei și a
fătului pentru că sângele care se pierde este mai diluat, iar vâscozitatea scăzută
îmbunătățește perfuzia uterină. De altfel, creșterea masei eritrocitelor
îmbunătățește transferul oxigenului către fetus. Necesarul de fier crește de 2 -3 ori ,
de altfel crește și necesarul de folat și vitamina B 12. Sunt influențate totodată și
căile coagulării, fiind favorizată hipercoagulabilitatea , care predispune femeia
însărcintă la un risc crescut de tromboembolism . Astfel, se observă creșteri ale
nivelul ui plasmatic de fibrinogen, ale factorilor VII, VIII, IX, X, XII ai cogulării și
al factorului von Willebrand. Factorul XI scade, iar nivelul de protrombină și
factor V rămân la fel. Un alt parametru influențat este proteina S, al cărui nivel
scade, pe câ nd nivelul proteinei C și al antitrombinei III rămâne nemodificat.
Supresia sistemului fibrinolitic este dată de creșterea nivelului de inhibitor al
activatorului de plasminogen (PAI -1) (4).
Din punct de vedere al sistemului endocrin, sarcina este caracte rizată de o
stare d iabetogen ă, femeia însărcinată având o rezistență crescută la insulină din
cauza nivelurilor crescute de hormon lactogen placentar uman, progesteron,
estrogen și cortizol. Intoleranța la carbohidrați strict în timpul sarcinii poartă
numele de „diabet gestațional”. Acestă problemă se corectează, în general, prin
modificarea dietei, dar aproximativ 10% din paciente necesită tratament cu
insulină sau metformin. La femeile însărcinate s -au înregistrat niveluri m ai mari de
glucoză după încărcarea carbohidraților. În schimb, abținerea de la mâncare este
caracterizată de înfometare rapidă, creșterea lipolizei și epuizarea rapidă a

13
depozitelor de glicogen din ficat, datorită stării de rezistență crescută la insulină
indusă de lactogenul placentar uman. Totodată, are loc hiperplazia celulelor β-
pancreatice, ceea ce duce la hipoglicemie în lipsa consumului de alimente sau
hiperglicemie postprandial. Aceste modificări facilitează transferul de glucoză
placentară, fătul depinzând în principal de glucoza m aternă pentru necesitățile sale
(4).
Producția de hormoni tiroidieni este accelerată forțat din cauza globulinei
de legare a tiroxinei care crește de la o concentrație pre -sarcină de 15 -16 mg/L la
30-40 mg/ L în al doilea trimestru, această creștere este datorată mediului
hiperestrogen și are loc în prima jumătate a sarcinii, ajungând în platou în jurul
săptămânii 20 a sarcinii. O altă influență asupra hormonilor tiroidieni o au:
acțiunea tir otropă minoră a gonadotropinei corionice umane (hCG), rata
metabolică crescută pe măsură ce sarcina progresează , creșterea transportului
transplacentar al hormonilor tiroidieni, inactivitatea monodeionidazei de tip III
(enzimă responsabilă de convertirea T 4 în T3) și excreția renală de iod. Hormonul
de stimulare a tiroidei (TSH) scade în prima jumătate a sarcinii secundar unui
feedback negativ din partea hormonilor tiroidieni periferici (4).
Nivelurile de aldosteron, angioten sină II și activitatea reninei crește în
timpul sarcinii, ca urmare a stimulării sistemului renină -angiotensină -aldosteron
datorită reducerii rezistenței vasculare și a tensiunii arteriale. Alți hormoni ale
căror niveluri sunt crescute în timpul sarcinii s unt: hormonul adrenocorticotrop
(ACTH -ul), cortizolul și cortizolul liber, în cea mai mare parte datorită unei
sinteze mărite a globulinei de legare a cortizolului (CBG) de către ficat. Astfel,
apare o stare de h ipercortici sm fiziologică care se manifestă prin pletoră facială,
tensiune arterială în creștere și toleranță scăzută la glucoză (5).
Hipofiza se mărește în timpul sarcinii, datorită proliferării celulelor
producătoare de prolactină în lobul anterior. Hipof iza posterioară produce
oxitocină și arginin vasopresină (hormon antidiuretic). Nivelul de oxitocină crește
atingând varful la termen, pe când nivelul de hormon antidiuretic rămâne
neschimbat (5).
Un alt hormon ca re suferă modificări în sarcină este leptina, hormon
secretat în p rincipal de țesuturile adipoase, iar în sarcină este produs și de placentă.
Nivelul seric al leptinei crește în sarcină, atingând nivelul maxim în cel de -al
doilea trimestru.

14
Există modifi cări și în ceea ce privește metabolismul lipidic. Astfel,
nivelurile de colesterol seric total, LDL -colesterol și trigliceride sunt crescute, iar
HDL -colesterolul crește în prima jumătate a sarcinii și scade în cel de -al treilea
trimestru , dar valoarea este în continuare mai mare decât a unei femei care nu este
însărcinată. Aceste modificări sunt necesare bunei dezvoltări a fătului, întrucât
nivelurile crescute de trigliceride asigură nevoile crescute de energie ale mamei,
economisind glucoza pentru făt, pe când nivelul crescut de LDL -colesterol este
important pentru steroidogeneza placentară. Deoarece sunt utilizate lipidele pentru
asigurarea energiei, catabolismul proteic va scădea în sarcină. Femeile însărcinate
necesită un consum crescut de proteine p entru că aminoacizii sunt transportați în
placentă p entru a asigura nevoile fătului (5).
Tabelul I
Modificările fiziologice din timpul sarcinii

Sistemul afectat
Parametrul influențat Modificarea produsă
Cardiovascular
Debitul cardiac Creștere cu 30 -50%, în
trimestrul I
Platou, începând cu
săptămânile 28 -32
Frecvența cardiacă Creștere

Rezistența v asculară
sistemică Scădere, în trimestrul I
Minim, în săptămânile 14 –
24
Creștere, începând cu
săptămâna 25, până la
naștere

Presiunea sanguină Scădere, la sfârșitul
trimestrului I
Creștere, în trimestrul III
Respirator Frecvența respiratorie Creștere cu 30 -50%
pO 2 Creștere
pCO 2 Scădere

Renal

Fluxul sanguin renal Creștere, în primele 14
săptămâni
Rata filtrării glomerulare Creștere, în primele 14
săptămâni
Creatinina Scădere
Urea Scădere
Volumul de apă extracelular Creștere cu până la 6L
Volumul de apă intracelular Creștere cu până la 2L

15

Sistemul afectat
Parametrul influențat Modificarea produsă

Renal Concentrația serică de sodiu Scădere
Osmolaritatea Scădere

Digestiv

Motilitatea musculaturii
netede Inhibare
Fosfataza alcalină Creștere
Motilitatea vezicii biliare Scădere
Timpul de tranzit intestinal Prelungire
Presiunea intra-gastrică
Creștere
Colesterolul seric
LDL -colesterolul
Trigliceridele
HDL -colesterolul Creștere, în trimestrele I -II
Scădere, în trimestrul III
Sanguin Numărul leucocitelor Creștere
Masa eritrocitelor
Volumul plasmatic Creștere cu aproximativ
50%
Concentrația hemoglobinei
Scădere Hematocritul
Numărul de eritrocite
Nivelul plasmatic de
fibrinogen
Creștere Nivelul plasmatic de factori
ai coagulării (VII, VIII, IX,
X, XII, von Willebrand)
Factorul XI Scădere Proteina S

Endocrin

Hormonul lactogen
placentar uman
Creștere Progesteronul
Estrogenul
Cortizolul
Globulina de legare a
tiroxinei Creștere până la 30 -40 mg/L
în trimestrele I -II
Platou, în jurul săptămânii
20
TSH -ul Scade, în prima jumătate a
sarcinii
Aldosteronul
Creștere Angiotensina II
Activitatea reninei
ACTH

16

Sistemul afectat
Parametrul influențat Modificarea produsă
Endocrin
Hipofiza Mărire
Leptina Creștere, atingând maximul
în trimestrul II
Oxitocina Creștere, atingând maximul
la termen

1.3 Perioada de alăptare

Alăptarea este susținută și promovată de majoritatea asociațiilor și
organi zațiilor din domeniul sănătății, laptele matern fiind un amestec complex de
substanțe , care conține chiar și celule vii precum macrofage, leucocite, celule
stem. (6) Astfel, se recomandă alăptarea ex clusivă la sân în primele 6 luni, aceasta
având beneficii atât pentru nou -născut (creșterea imunității, reducerea incidenței
astmului, otitei medii, pneumoniei, enterocolitei etc.), cât și pentru mamă
(reducerea riscului de apariție a cancerului la sân, a cancerului ovarian, a
diabetului de tip 2 sau a pier derilor de sânge după naștere) (7).
Multe femei utilizează medicamente sau suplimente după naștere. În aceste
cazuri trebuie să se țină cont de riscurile existente pentru mamă, s ugar și de
influența pe care o pot avea medicamente le asupra secreției lactate (7). Pentru că
nu se cunosc detalii referitoare la trecerea în lapte a multor substanțe, de multe ori,
se recomandă fie ca acestea să nu se administrez e în perioada de alăptare, fie să se
întrerupă alăptarea pe durata administrării lor pentru a evita orice risc.
În general, substanțele lipofile, cu greutate moleculară mică și care se leagă
în procent redus de proteinele plasmatice, trec în laptele matern , iar cele care au
timp de înjumătăț ire lung, tind să se acumuleze (7). Medicamentele trecute în
laptele matern, mențin un echilibru cu compartimentul plasmatic matern. Astfel că
după ce acestea sunt eliminate prin lapte în timpul alăptării, în lapte va trece o
nouă parte din medicamentele din circulația mamei, pentru a menține echilibrul
(6).
Raportul dintre concentrația din lapte a medicamentului și concentrația din
plasmă a medicamntului este utilizat pentru a aprecia transferul medicamentelor în
lapte. Astfe l, raportul medicamentelor care se distribuie în mod egal în plasmă și în

17
lapte este 1, raportul medicamentelor care se acumulează în lapte este >1, însă
majoritatea medicamentelor au raportul <1. Acest raport se poate folosi însă, doar
în cazul în care se cunoaște concentrația plasmatică (6).
Informații privind siguranța administrării medicamentelor în alăptare sunt
trecute în RCP -urile medicamentelor în capitolul „Sarcină și alăptare”, dar pot fi
consultate și în baze de date precum LactMed.

18
2.Modificările farmacocineticii și farmacodinamicii în sarcină și
alăptare

Modificările fiziologice apărute în timpul sarcinii au drept consecințe
modificări ale farmacocineticii și farmacodinamicii medicamentelor. Astfel, pot fi
influențate absorbția, distribuția, met abolizarea și eliminarea medicamentelor,
precum și efectul acestora, fiind necesară , în unele cazuri , ajustarea dozei pentru a
menține concentrația substanței active în intervalul terapeutic (între concentrația
minimă eficientă și concentrația maximă admis ă) ilustrat în figura nr. 2. Deci ,
pentru a evita apariția unor evenimente adverse și a se obține efectul dorit , se vor
reduce dozele care duc la concentrații peste concentrația maximă admisă și se
cresc dozele care duc la concentrații s ub concentrația minimă eficace .
Figura nr.2 Intervalul terapeutic
2.1 Absorbția

Absorbția reprezintă drumul parcurs de medicament de la locul
administrării până în circulația sistemică. Absorbția orală poate fi influențată de o
serie de factori, cum ar fi pH-ul gastric, golirea conținutului gastric , prezența unor
simptom e precum greața și vărsăturile (8). -20246810121416
0 5 10 15 20Concentrația (mg/ml)
Timp (ore)Intervalul terapeutic
Concentrație bună
Concentrație > CMA
Concentrație < CME
Concentrația maximă admisă (CMA )
Concentrația minimă eficace (CME)

19
În sarcină, pH -ul gastric este mai crescut , ca urmare a secreției scăzute d e
acid gastric , ceea ce duce la scăderea acidității gastrice. Prin urmare, absorbția
substanțelor cu caracter bazic (ex. cafeina) va fi mai crescută în timpul sarcinii ,
acestea fiind neionizate, pe când substanțele cu caracter slab acid (ex. acidul
acetils alicilic) vor avea o absorbție întârziată, acestea ionizând (8).
Golirea conținutului gastric este întârziată în sarcină, fapt care va duce la
întârzierea absorbției substanțelor active. De asemenea, absorbția este afectată și în
caz de greață și vărsături pentru că substanțele pot fi eliminate în acest fel sau
cantitatea de medicament disponibilă pentru absorbție poate fi redusă. De aceea, se
preferă administrarea medicamentelor orale în lipsa ace stor simptome sau când
greața este m inimă. Pe de altă parte, se asigură o absorbție crescută a unor
medicamente în sarcină, datorită creșterii debitului cardiac și a fluxului sanguin
intestinal (8).

2.2 Distribuția

Distribuția reprezintă procesul reversibil de transfer al substanței
medic amentoase între diferite compartimente ale organismului c a urmare a intrării
sale în circulația sistemică. Aceasta este caracterizată de volumul de distribuție,
care este afectat în sarcină o dată cu modificarea volumui plasmati c și a masei
corporale. Astfel, acesta va crește pe măsura creșterii volumului plasmatic. De
asemenea, scăderea concentrației albuminei plasmatice face ca medicamentele care
se leagă puternic de proteine să aibă u n volum de distribuție mai mare (2,8,9) .
Volumul de distribuție (Vd) are o importanță deosebită în stabilirea dozelor
substanțelor medicamentoase pentru ca acestea să atingă o concentrație care să se
afle în intervalul terapeutic. Astfel, substanțele care tind să rămână în sistemul
vascular au un volum de distribuție aproximativ cu cel plasmatic, cele care se
leagă de țesuturi și rămân într -o mică măsură în circulație, au u n volum de
distribuție mai mare, iar cele cu greutate moleculară mare și care se leagă de
proteinele plasmatice , concentrându -se intravascular vor avea un volum de
distribuție mai mic (8). Variațiile volumului de distribuție pot influența efectul
farmacologic al medicamentelor prin modificarea concentr ațiilor plasmatice ale
medicamentelor. Concentrațiile plasmatice ale medicamentelor variază invers –
proporțional cu volumul de distribuție, astfel se înregistrează concentrații

20
plasmatice mai mici atunci când volumul de distribuție es te mai mare (de ex.
substanțele hidrofile vor avea concentrații plasmatice mai mici pentru că volumul
de distribuție este mai mare, în sarcină crescând volumul extracelular și volumul
de apă din organism).
Pe de altă parte, perfuzarea uterină crescută din sarcină și compartimentul
feto-placental duc la creșterea volu mului de distribuție al anumitor medicamente,
în general a celor lipofile cu greutate moleculară mică pentru că acestea
traversează placenta (8).

2.3 Metabolizarea

Metabolizarea medicamentelor const ă în modificări chimice ale structurii
acestora cu ajutorul unor sisteme enzimatice complexe. Aceste modificări pot avea
drept consecință activarea medicamentului (dacă acesta este un pro -drug) sau
pierderea activității terapeutice prin formare de compuși inactivi sau toxici.
Activit atea de metabolizare a enzimelor variază foarte mult, fiind influnețată de
factori precum sex, vârstă, rasă, prezența unor patologii, polimorfism enzimatic ,
co-administrarea unor medicamente (8).
Metabolizarea cuprinde reacții de f ază I, reprezentate de reacții de oxidare,
reducere sau hidroliză și reacții de fază II, reprezentate de reacții de conjugare
(glucurono -conjugare, sulfo -conjugare , acetilare ).
Sarcina induce o serie de modificări în ceea ce privește activitatea
enzimati că a citocromului P450 (CYP) , cum ar fi creșterea activității CYP3A4,
CYP2A6, CYP2D6 și CYP2C9, scăderea activității CYP1A2 și CYP2C19. Aceste
enzime participă la faza I a metabolizării. În ceea ce privește cea de -a doua fază a
metabolizării, majoritatea r eacțiilor sunt catalizate de UGT (uridin 5’ -difosfat
glucuronoziltransferaza) , enzimă a cărei activitate suferă, de asemenea, modificări
în timpul sarcinii. Astfel, s -a determinat „creșterea cu până la 200% a activității
UGT1A4 în primele două trimestre de sarcină și cu 300% în cel de -al treilea
trimestru”. (8,10) Exemple de substanțe care sunt metabolizate de către aceste
enzim e sunt: paracetamolul -metabolizat prin intermediul UGT, loratadina –
metabolizată de către CYP3A4 și CYP2D6, ambroxolul -metabolizat prin
CYP3A4, antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) -majoritat ea metabolizate de

21
către CYP2C9, inhibitorii pompei de protoni -metabolizați de către CYP2C19,
cafeina -metabolizată prin intermediul CYP1A2 etc. Aceste modificări ale
activității enzimatice sunt sumarizate în tabelul II.
Tabelul II
Modificări ale activității enzimelor de metabolizare
Enzima modificată Modificarea produ să în
sarcină Exemple de medicamente
CYP3A4
Creștere Loratadina , ambroxol
CYP2A6 Nicotina
CYP2D6 Loratadina
CYP2C9 AINS (ex. ibuprofen)
CYP1A2
Scădere Cafeina
CYP2C19 Inhibitorii pompei de
protoni (ex. omeprazol)
UGT Creștere Paracetamol

Creșterea activității enzimelor de metabolizare duc e la scăderea
concentrațiilor plasmatice ale substanțelor active, astfel se pot înregistra
concentrații mai mici de cât concentrația minimă eficace, pe când o metabolizare
lentă datorată scăderii activități i enzimatice va determina creșterea concentrațiilor
plasmatice, aceasta putând ajunge peste concentrația maximă admisă și favorizând
asfel apariția reacțiilor adverse.

2.4. Eliminarea

Majoritatea medicamentelor sunt eliminate pe cale renală. Eliminarea
renală este influențată de rata de filtrare glomerulară, secreția tubulară și
reabsorbția tubulară (8).
În sarcină este favorizată eliminarea renală a medicamentelor și a
metaboliților activi datorită creșterii fluxului sanguin renal care va duce la
creșterea ratei de filtr are glomerulare . Deși această creștere este uniformă pe
durata sarcinii, se pot obține rezultate diferite în eliminarea medicamentelor în
funcție de modificarea secreției și reabsorbției tubul are. Creșterea clearance -ului
renal are drept consecință scăderea concentrațiilor plasmatice ale m edicamentelor
cu eliminare renală și a metaboliților acestora.

22
Timpul de înjumătățire reprezintă raportul dintre volumul de distribuție și
clearance , variind proporțional cu modificarea volumului de distribuție și invers
proporțional cu modificarea clearance -ului. Acest parametru indică momentul în
care concentrația substanței active a ajuns la jumătate și are o importanță deosebită
în stabilirea intervalului dintre administări, astfel încât concentrația de substanță
activă să rămână în intervalul terapeutic. Este însă greu d e prezis variația lui pentru
că nu toate substanțele au același volum de distribuție și nici nu se elimină la fel.
De aceea, este necesară studierea individuală a substanțelor pentru a vedea cum se
modifică timpul de înjumătățire. În absența acestor studii, cea mai sigură
presupunere este că timpul de înjumătățire nu suferă modificări în timpul sarcinii,
astfel frecvența administrării medica mentelor la femeile însărcinate rămâne la fel
cu cea a celor care nu sunt însărcinate (9).
Figura nr. 3 explică, pe scurt, influența modificărilor farmacocineticii din
sarcină asupra concentrației medicamentului și a menținerii efectului terapeutic.
Figura nr. 3 Modificările farmacocineticii și influența acesteia asupra
medicamentelor
Absorbție•crescută => crește concentrația plasmatică => efect crescut -poate
necesita scăderea dozei
•scăzută/ întârziată => scade concentrația plasmatică => efect scăzut -poate
fi necesară creșterea dozei
Distribuție•Vdcrescut => scade concentrația plasmatică => efect crescut -poate fi
necesară creșterea dozei
•Vd scăzut => crește concentrația plasmatică => efect scăzut -poate necesita
scăderea dozei
Metabolizare•rapidă => scade concentrația plasmatică pot fi necesare
•lentă => crește concentrația plasmatică ajustări ale dozelor
Eliminare•crescută => concentrația plasmatică scade, este necesară scăderea
intervalului dintre administrări
•scăzută => concentrația plasmatică crește, este necesară mărirea intervalului
dintre administrări

23
2.5 Transferul trans placentar

„Placenta reprezintă organul de schimb dintre mamă și făt”, elementele
nutritive fiind transportate din circulația mamei prin intermediul acesteia s pre
circulația fătului, la fel și unele substanțe medicamentoase. Fiind o membrană
semi -permeabilă, vor putea trece spre făt doar anumite substanțe, în general cele
lipofile care pot trece și bar iera hemato -encefalică (9).
Factorii care influențează transportul prin placentă sunt: liposolubilitatea,
sarcina electrică, greutatea moleculară, pH, gradul de le gare de proteine (9).
Astfel, cu cât substanța este mai liposolubilă, cu atât va trece mai ușor de bariera
placentară. Din punct de vedere al greutății moleculare, trecerea prin placentă este
mai facilă pentru moleculele cu greutate moleculară mică, decât pentru cele cu
greutate moleculară medie sau mare, care vor traversa mai greu, iar cele care au
greutatea moleculară foarte mare, nu pot traversa bariera placentară. Un alt factor
care poate infleunța trecerea medicamentelor prin placentă este pH -ul, fiind
permisă mai mult trecerea substanțelor slab bazice deoarece pH -ul fetal este puțin
mai acid decât cel al mamei. În ceea ce privește gradul de legare de proteine, se
pot înregistra în circula ția fătului concentrații mai mari de medicamente care se
leagă de proteine pentru că nivelul de al bumină al fătului este crescut (2).
Unele substanțe, a căror moleculă nu permite o trecere ușoară de bariera
placentară, pot totuși să o traverseze cu ajutorul unor transportori specifici. Printre
aceștia se numără: glicoproteina -P, proteina de rezistență la cancerul de sân
(BCRP), familia de proteine multi -rezistente (MRP). Aceștia sunt exprimați în
diferite locuri (glicoproteina P e ste exprimată pe membrana apicală, BCRP este
exprimată pe membrana bazo -laterală și în vasele de sânge ale fătului), fiecare
fiind selectiv pentru anumiți compuși. Transportorii de eflux pot suferi modificări
ale exprimării în unele cazuri (de ex. s -a obse rvat o expresie mai scăzută a
glicoproteinei -P și a BCRP în placentele femeilor cu preeclampsie, prin
comparație cu cele care nu s -au confruntat cu această problemă) (8).
Absorbția, distribuția și metabolizarea medicamentelor de căt re placentă și
făt poate determina modificări ale farmacocineticii pe durata sarcinii.
Metabolizarea medicamentelor de către placentă se face prin reacțiile de fază I și
II. Printre enzimele exprimate de placentă care participă la metabolizarea de fază I
se află CYP1A1, CYP 3A4, CYP19 (aromataza) (9).

24
Pentru a ajunge în circulația fătului, medicamentele trec prin artera uterină
în placentă și apoi, prin vena ombilicală, sunt transportate din placentă la făt.
Acestea pot avea efecte toxice asupra fătului, deși sunt administrate în doze bine
tolerate de către adulți. Această diferență de efect este dată, în principal, de faptul
că rata de filtrarea glomerulară este mai scăzută, la fel și metabolizarea hepatică
ceea ce favorizează creșterea concentrației plasmatice și a timpului d e înjumătățire,
putând apărea în acest fel toxicitatea (9).

2.6 Modificările farmacodinamiei

Sarcina, împreună cu toate schimbările (fiziologice, farmacocinetice) care
apar pe parcursul acesteia, conduce la o serie de modificări ale farmacodinamiei.
În general, modificări le farmacocineticii au o mare influență asupra
farmacodinamiei, acestea putând determina atât scăderea sau pierderea efectului
terapeutic (ca urmare a scăderii concentrației plasmatice sub CME), cât și mărirea
efectului, care ar putea avea drept consecință apariția efectelor adverse și a
instalării toxicității (atunci când concentrația plasmatică a medicamentului este
mai mare decât CMA). În figura nr. 3 sunt evidențiate modificările
farmacocineticii și consecințele acestor modificări asupra efectului
medic amentelor. Modificările farmacodinamiei au fost mai puțin studiate și nu au
fost elucidate pe deplin.
Administrarea medicamentelor în sarcină necesită analizarea beneficiilor
raportate la risc, întrucât unele medicamente deși nu cauzează reacții adverse î n
organismul mamei, pot avea efecte fatale asupra fătului. Astfel, criteriul principal
pentru alegerea medicamentelor în sarcină este siguranța.
Efectele adverse care apar la f ăt sunt diferite, în funcție de medicamentele
luate de mamă și de perioada în care acestea sunt administrate. Astfel, în perioada
preembrionară (primele două săptămâni post -concepție) există riscul de moarte a
blastocitului, putându -se declanșa avortul spontan, în perioada embrionară
(săptămânile 3 -8) în care are loc organogeneza, e xistă riscul de apariție a
malformațiilor, iar în perioada fetală (începând cu săptămâna 9 și până la naștere)
există risc de retard al creșterii intrauterine și de apariție a unor deficite
funcționale, riscul de anomal ii fiind redus în această etapă (11). De asemenea,

25
efectele variază în funcție de doza administrată, durat ă, genotip și factorii de
mediu (11).
Pentru a evalua siguranța medicamentel or în sarcină, s -au efectuat studii, în
general pe animale, deoarece din motive de etică studiile pe femei însărcinate nu
sunt permise. Totuși se întocmesc rapoarte în cazul în care femeile însărcinate
acuză apariția unor reacții adverse. Este obligatorie menționarea avertizărilor
referitoare la administrarea medicamentelor în sarcină și alăptare în prospectele
medicamentelor și în Rezumatul Caracteristicilor Produsului.
Clasificarea medicamentelor pe categorii de risc în sarcină (A, B, C, D, X,
medicame ntele din categoria A fiind considerate cele mai sigure în sarcină, iar cele
din categoria X -teratogene) a fost mult utilizată pentru toate medicamentele, însă
din anul 2015, a fost implementată o nouă regulă, categoriile de risc fiind utilizate
în contin uare doar pentru medicamentele OTC. Aceasta este reprezentată în figura
nr. 4.

Figura nr. 4 Clasificarea riscului administrării medicamentelor în sarcină și
alăptare •nu au fost evidențiate riscuri asupra fătului A
•studiile efectuate pe animale au evidențiat existența unui
risc neconfirmat de studiile pe oameni
•nu au fost evidențiate riscuri la animale și nu există date
privind administrarea la oameniB
•studiile pe animale au evidențiat efecte adverse sau nu
există date, iar studiile umane nu au fost efectuate C
•studiile efectuate au evidențiat riscuri asupra fătului, cu
toate acestea medicamentele s -ar putea utiliza pentru
eventualele beneficii D
•au fost evidențiate riscuri teratogene X

26
3. Utilizarea medicamentelor OTC în sarcină și alăptare

În prescrierea medicamentelor în sarcină trebuie să se țină cont de factori
precum: efectul modificărilor fiziologice asociate cu sarcina asupra
farmacocineticii și efectului medicamentului, balanța beneficiu -risc atât pentru
mamă , cât și pentru făt.
Printre cele mai utilizate medicamente în sarcină sunt cele OTC, acestea
tratând probleme precum pirozisul, greața și vărsătur ile, constipația, simptome
care apar cu o frecvență destul de mare în sarcină.
În acest capitol am adus în prim -plan medicamente OTC , pe clase
teraputice, cu beneficiile și riscurile af erente uilizării lor în sar cină și alăptare,
acestea fiind incluse și în tabelul III.

3.1 Analgezice -antipiretice

Din această clasă, singura substanță care se eliberează OTC este
paracetamolul, sub formă de sirop, suspensie orală, comprimate, comprimate
filmate, comprimate efervescente, supozitoare, granule sau pulbere pentru soluție
orală, disponibil sub aceste forme ca atare sau în combinație cu alte substanțe.
Studiile efectuate pentru evalu area siguranței acestei substanțe în sarcină au
demonstrat că nu au apărut efecte teratogene sau fetotoxice la administrare în
dozele terapeutice și nu au fost identificate riscuri asupra sarcini i sau dezvoltării
embrio -fetale (12). În plus, s -a constatat că riscurile de defecte la nivelul craniului
sau gastroschisis au fost mai scăzute la femeile care au utilizat paracetamol ul ca
antipiretic știut fiind faptul că febra ar putea agrava aceste probleme (1).
Paracetamolul este considerat ca făcând partea din categoria de risc B, utilizarea
lui în ultimele două trimest re de sarcină n u a generat nici un pericol asupra fătului,
însă datele sunt limitate în ceea ce privește utilizarea lui în primul trimestru de
sarcină. Cu toate acestea se consideră că utilizarea lui în sarcină e ste sigură (13).
În ceea ce privește administrarea lui în timpul alăptării, aceasta poate fi
efectuată, dar trebuie făcută cu precauție pentru că deși se excretă în can tități

27
foarte reduse în laptele matern, au fost raportate câteva cazuri de erupții cutanate
tranzitorii l a nou -născuții alăptați (14).

3.2 Antiinflamatoa re nesteroidiene (AINS)

În această clasă se regăsesc mai multe substanțe cu eliberare OTC
disponibile în mai multe forme farmaceutice : acidul acetilsalicilic (comprimate,
comprimate gastrorezistente, comprimate efervescente) , fenilbutazona (cremă) ,
indom etacin (sub formă de gel/cremă), diclofenac (sub formă de gel/ cremă și
comprimate 12,5mg), aceclofenac (cremă), piroxicam (cremă/gel), ibuprofen (sub
formă de comprimate filmate, drajeuri, capsule, capsule moi, suspensie orală în
plic, granule pentru solu ție orală, cremă, gel), flurbiprofen (spray buco -faringian,
pastile de supt), naproxen (comprimate , gel), ketoprofen (sub formă de granule
pentru soluție orală), etofenamat (cremă).
Deși medicamentele din această clasă sunt utilizate pe scară largă, au fo st
încadrate de către FDA, în categoria de risc C din cauza avorturilor observate la
studiile efectuate pe animale. Cu toate că sunt utilizate frecvent de către femeile
însărcinate și că rezultatele studiilor efectuate se contrazic, fiind atât studii care au
avut rezultate negative, cât și studii care au avut rezultate pozitive în ceea ce
privește utilizarea lor în sarcină, trebuie să se țină cont de potențialele riscuri.
Majoritatea studiilor au fost efectuate însă prin analizarea AINS -urilor ca grup
gener al, puține au fost cele realizate folosind doar o anumită substanță.
Pentru a compara riscurile utilizării de AINS, cu cele ale utilizării
paracetamolului, s-a efectuat un studiu în California , în anul 2018, la care au
participat 1071 de femei însărcinate , cu vârsta medie gestațională de 32 de zile.
Acestea au fost împărț ite în 3 grupuri. Primul grup a fost expus la AINS, cel de al
doilea grup a fost expus la paracetamol, iar cel de -al trei lea grup nu a fost expus la
nici un medicament. S-a constat at că gr upul expus la AINS a avut un risc de avort
cu 59% mai mare decât grupul neexpus, pe când la grupul expus la paractemaol nu
s-a observat ca riscul de avort să fie mai mare. Totodată, s -a constatat că riscul a
fost mai mare la femeile care au fost expuse pe o durată mai lungă de 2 săptămâni,
astfel se consideră că riscul este dependent de doză și că riscul este mai mare în
primele săptămâni de sarcină (în s pecial, înainte de săptămâna 8) (15).

28
Riscul de avort asociat utilizării de AINS în primele săptămâni de sarcină
(în jurul perioadei de implantare) se poate datora mecanismului de acțiune al
acestor medicamente, acestea inhibând biosinteza de prostaglandine. Pentru
implantare este necesară o cantitate s uficientă de prost aglandine, în lipsa acesteia
implantarea nu se va face corect , ceea ce poate cauza avortul (15).
În urma unui studiu din anul 2018, efectuat în Germania, în care s -au
comparat datele o bținute de la 1117 femei expuse la ibuprofen în primul trimestru
de sarcină, cu datele obținute de la 2229 femei neexpuse s-a concluzionat că în
rândul femeilor expuse nu s -au observat diferențe majore față de cele neexpuse în
ceea ce privește declanșarea avortului sau rata de apariție a malformațiilor
congenitale (care a fost 4,8% la femeile expuse și 4,1% la cele neexpuse). S -a
constatat că ibuprofenul este AINS -ul de primă alegere, în cazul în care terapia cu
un analgezic -antipiretic (paracetamolul) nu e ste posibilă sau dacă este strict
necesară administrarea unui AINS. Totuși, trebuie avut în vedere că și această
substanță, la fel ca toată clasa, este contraindicată în al treilea trimestru de sarcină
din cauza posibilității de închidere prematură a ductu s arteriosus și a hipertensiunii
pulmonare neonatale (16).
Alte studii în care s -a evaluat siguranța utilizării ibuprofenului în sarcină au
avut ca și concluzii existența unui risc moderat -crescut de spina bifida, micro –
/anoftalmie, risc crescut de gastroschisis (deschidere anormală a peretelui
abdominal), hipospadia, mal formații congenitale ale inimii (16).
Deși există și studii care au concluzionat că nu există riscuri foarte mari la
administrarea acestor medicamente în sarcină, d upă analiza RCP -urilor unor
produse farmaceutice OTC care conțin ca substanță activă un antiinflamator
nesteroidian, am ajuns la concluzia că pentru tratamentul durerilor de diferite
etiologii în sarcină, se preferă administrarea paracetamolul ui în defavoarea lor,
utilizarea acestora în cel de -al treilea tri mestru de sarcină fiind contraindicată și că
nu este recomandată administrar ea lor nici în primele două trimestre, decât dacă
este absolut necesar, pentru evitarea oricărui risc de declanșare a avortului sau de
apariție a malformațiilor . Aceste informații sunt trecute atât în RCP -uri cât și în
prospecte, la aliniatul numit „Sarcină și alăptare”, în care este precizat, atât la
formele cu administrare orală, cât și la cele cu administrare topică , faptul că
utilizarea este contraindicată în cel de -al treilea t rimestru de sarcină din cauza
riscului de toxicitate cardiopulmonară, cu închiderea prematură a ductului arterial

29
al fătului și apariția hipertensiunii pulmonare, precum și din cauza riscului crescut
de hemoragii (17–19).
Utilizarea AINS -urilor în alăptare nu este contraindicată , acestea
excretându -se în concentrații mici în laptele matern și nefiind raportate cazuri de
reacții adverse asupra copilului. Totuși, pentru a evita orice eventuale riscuri, se
recomandă ca acestea să fie administrate doar pe perioade scurte și în cele mai
mici doze eficace, iar în unele RCP -uri al e produselor care conțin substanțe din
această clasă este recomandată evitarea l or și pe durata alăptării (17–19).

3.3 Antitusive și expectorante

Tusea poate apărea și în sarcină, ca urmare a unei infecții respiratorii virale
sau bacteriene. În funcție de tipul tusei se folosesc antitusive centrale (dacă este
vorba de o tuse seacă, iritativă) sau expectorante (dacă este vorba de o tuse
productivă).
Antitusivele acționează la nivel central, inhibând centrul tusei. Din această
clasă fac parte: codeina, dextrometorfanul (ambele opioi de), oxeladina și
butamiratul. Dintre ac estea sunt disponibile cu eliberare OTC oxeladina și
butamiratul, dar și codeina (doar în produse în care este asociată cu ibuprofen –
utilizate pentru tratarea durerilor de diverse etiologii sau cu guai acolsulfonatul de
potasiu – utilizate pentru tratamentul tusei).
Oxeladina și butamiratul sunt d isponibile sub formă de sirop. Din cauza
datelor limitate privind utilizarea în sarcină, nu este recomandată administrarea
oxeladinei la femeile însărcinate, iar în ceea ce privește butamiratul, se recomandă
evitare a administrării în primul trimestru de sarcină și utilizarea cu precauție,
„numai în cazurile de strictă necesitate” în celelalte două trimestre (20,21) . Pentru
că nu există date suficiente referitoare la trecerea acestor substanțe în laptele
matern, se recomandă evitarea lor în timpul alăptării.
Produsul Tusocalm conține asocierea între codeină și guaiacolsulfonatul de
potasiu, ceea ce îi conferă atât acțiune antitusivă centrală, cât și acțiune
expectorantă. Se recomandă prudență la administrarea acestui produs în sarcină, în
special în primul t rimestru. Studiile efectuate asupra administrării codeinei în

30
sarcină sunt controversate, unele dintre acestea concluzionând posibilitatea de
dezvolta re a malformațiilor congenitale, iar altele nu. De exemplu, din 8 studii de
tip caz -control, 4 au concluzi onat că utilizarea codeinei este asociată cu un risc
crescut de malformații congenitale sau cardi ace (22). Utilizarea acestui produs în
timpul alăptării este contraindicată pentru că la pacientel e cu metabolizare ultra –
rapidă prin C YP2D6, pot fi prezente în laptele matern concentra ții mai mari de
morfină (metabolitul activ al codeinei), ceea ce ar putea cauza toxicitate indusă de
opioid la nou -născut , care ar putea fi letală (23).
Expectorantele sunt substanțe care fluidifică sputa și ajută la eliminarea ei.
Din această clasă fac parte și sunt disponibile cu eliberare OTC: acetilcisteina (sub
formă de capsule, comprimate e fervescente, pulbere/granule pentru soluție orală)
carbocisteina (sub formă de soluție oral ă și sirop), ambroxolul (sub for mă de
comprimate, soluție/picături orale, sirop, comprimate efervescente, capsule cu
eliberare prelungită, spray bucofaringian), bromhexinul (sub formă de comprimate
și picături/soluție orală), guaifenezina (sub formă de soluție orală și sirop).
În ceea ce privește utilizarea acetilcisteinei sau a car bocisteinei în sarcină,
deși studiile efectuate pe animale de laborator nu au evidențiat efecte toxice asupra
sarcinii sau dezvoltării fătului, se recomandă utilizarea cu precauție. De asemenea,
se recomandă prudență și în cazul administrării acestor subs tanțe în timpul
alăptării (24). Pe de altă parte, utilizarea ambroxolului nu este recomandată în
primul trimestru și în perioada de alăptare și se recomandă precauție în celelalte
două trimestre , iar administrarea bromhexinului în primul trimestru de sarcină se
face “numai la indicația strictă a medicului” și ar trebui evitată, în general,
administrarea lui pe durata sarcinii și alăptării pentru că nu sunt efectuate
suficiente studii în acest sens (25,26) .
Pe lângă aceste medicamente, pentru ameliorarea tusei se mai pot utiliza
preparate pe bază de plante (cu extract de frunze de pătlagină, iederă, cimbru sau
muguri de pin) care conțin flavonoide și ajută la fluidificarea sputei. Acestea sunt
disponibile sub formă de sirop, comprimate efervescente, capsule, drajeuri,
comprimate, însă utilizarea lor n u este recomandată, decât la indicația medicului,
din cauza lipsei studiilor priv ind utilizarea în sarcină.

31
3.4 Decongestionante

Din această clasă fac parte: efedrina, pseudoefedrina, fenilefrina,
nafazolina, xilometazolina, oximetazolina . Acestea se găsesc în produse cu
administare locală (soluție -picături/spray nazal) sau sistemică (efedrina,
pseudoefedrina și fenilefrina), care se eliberează OTC.
Siguranța administrării decongestionantelor în sarcină nu a fost încă
dovedită, pe de o parte pentru că nu au fost efectuate suficiente studii, iar datele
sunt astfel limitate, pe de altă parte pentru că există studii care aduc în prim -plan
riscuri ale administrării acestor substanțe la femeile însărcinate. Printre aceste
riscuri se numără: apariția unor malformații cardiovasculare la administrarea
efedrinei în primul trimestru de sarcină, gastroschisis, atrezie intestinală sau
microsomie hemifacială după administrarea în primul trimestru de sarcină a
pseudoefedrinei și oximetazolinei, precum și hipoxie și bradicardie fetală, tulburări
cardiovasculare ale fătului după administrarea decongestionantelor în ultimele
două trimestre de sarcină. Au mai fost raportate cianoză și hipertensiune asociate
cu utilizarea nafazolinei în sarcină , precum și malformații con genitale, la nivelul
ochilor, urechilor sau membrelor asociate cu administrarea fenilefrinei în sarcină .
De asemenea, administrarea substanțelor din această clasă ar putea da stări de
agitație copilului și ar putea interfera cu s ecreț ia lactată (27). Există însă și studii a
căror rezultate nu au indicat risc crescut de dezvoltare a malformațiilor după
utilizarea în sarcină a efedrinei, pseudoefedrinei, fenilefrinei și oximetazolinei.
Totuși trebuie ținut cont de potențialele riscuri, astfel administrarea
decongestionantelor în sarcină și alăptare nu este recomandată. Acest lucru este
precizat și în RCP -urile produselo r care conțin aceste substanțe (1,28,29) .
În ceea ce privește administrarea lor în perioada de alăptare, aceasta nu este
recomandată pentru că nu sunt efectuate suficiente studii. S -a constatat că
pseudoefedrina trece în laptele matern și poate scădea secreția l actată și poate
afecta sugarul. Pentru celelalte substanțe nu se cunoaște dacă trec în laptele
matern, ca urmare nu se recomandă uti lizarea lor pe durata alăptării (27).
Ca alternativă, pentru decongestia naza lă se pot utiliza produsele cu ser
fiziologic sau apă de mare care sunt sigure atât în sarcină , cât și în alăptare (1).

32
3.5 Produse farmaceutice utilizate p entru tratamentul afecțiunilor oro –
faringiene (faringite)

Aceste produse conțin substanțe antiinf lamatoare, antiseptice , anestezice
locale și/sau extracte vegetale (de ex. de salvie, lichen islandez, nalbă, cimbru etc.)
care acționează, în general, local , cu scopul de a reduce durerea și infla mația de la
nivelul faringelui. Unele dintre acestea sunt înregistrate ca medicamente, altele ca
suplimente alimentare sau dispozitive medicale și sunt disponibile cu eliberare
OTC, sub formă de comprimate/pastile de supt, dar și sub formă de spray
bucofaringian. Nu toate, însă, se pot administra femeilor însărcinate sau în timpul
alăptării.
Prin analiza RCP -urilor produselor înregistrate ca medicamente, a
prospectelor și a ambalajelor produselor înregistrate ca supl imente alimentare sau
dispozitive medicale am obținut informații cu privire la administrarea acestora în
sarcină și alăptare. Astfel, medicamentele care conțin flurbiprofen sunt
contraindicate în cel de -al treilea trimestru de sarcină și nu se recomandă ni ci în
primele două trimestre, acesta fiind un antiinflamator nesteroidian și având
riscurile corespunzătoare clasei, discutate mai sus. De asemenea, nu se recomandă
nici în cazul femeilor care alăptează, pentru a nu expune sugarul la eventualele
reacții ad verse care ar putea apărea ca urmare a trecerii flurbiprofenului în laptele
matern (30).
În ceea ce privește administrarea produselor cu amilmetacrezol și alcool
2,4-diclorbenzilic în sarcină și alăptare, situația este puțin diferită pentru că nu
există date referitoare la administrarea acestor substanțe în sarcină, dar totuși în
RCP -uri se p recizează că se pot administra în sarcină și alăptare, cu precauție (31).
Există produse care pe lângă aceste două substanțe, conțin și lidocaină. Deși
administrarea lidocainei în sarcină nu a fost asociată cu efecte malformative, iar
absorbția digestivă sau siste mică a acestei substanțe este scăzută, nu se recomandă
în sarcină, iar în alăptare se recomandă fie întreruperea alăptării pe durata
tratamentului, fie evitarea administării produselor cu lidocaină (32).
Ambazona este o altă substanță care face parte di n această categorie.
Administrarea acesteia în sarcină se poate face doar dacă se consideră că
beneficiile terapiei depășesc eventualele riscuri potențiale asupra fătului, iar în

33
timpul alăptării se va alege fie întreruperea alăptării pe durata terapiei, f ie evitarea
administrării în această perioadă (33).
Produsul Hexoraletten N conține clorhexidină și benzocaină. Din cauza
lipsei datelor privind utilizarea în sarcină și alăptare, nu se recomandă
administrarea lui în această perioadă, decât în cazul în care ben eficiile terapiei
depășesc potențialele riscuri asupra fătului sau sugarului (34).
Produsul Trachisan conține tirotricină, clorhexidină și lidocaină. Acest
produs se administrează în sarcină și alăptare doar la indicația medicului (35). De
asemenea, produsele care conțin benzi damină se administrează în sarcină și
alăptare doar dacă „este absolut necesar” (36).
Alte produse a căror administrare se consideră sigură în sarcină sunt cele
care conțin doar extracte naturale, riscurile fiind în acest caz foarte scăzute. Aceste
produse sunt însă înregistrate ca suplimente alimentare.

3.5 Antialergice

Această clasă este reprezentată de antagoniștii receptorilor histaminici H 1,
clasificați în funcție de lipofilie și de selectivitatea pentru receptorul H 1 în două
generații, în prima f iind incluși compușii lipofili, nesele ctivi, iar în a doua
generație, compușii mai puțini lipofili, selectivi pentru receptorul H 1.
Din această clasă sunt disponibili cu eliberare OTC următoarele substanțe:
dimetindenul (sub formă de gel), clorfenir amin a (în combinație cu paracetamolul
sub formă de comprimate), difenhidramina (sub formă de unguent/gel), clemastina
(sub formă de comprimate), cetirizina (sub formă de comprimate, comprimate
filmate, capsule moi), loratadina (sub formă de comprimate), di mehidirinatul (sub
formă de comprimate sublinguale), fexofenadina (sub formă de comprimate).
Unele studii, printre care și o meta -analiză care a inclus peste 200000 de
femei, nu au raportat riscuri asupra fătului ale administrării antihistaminicelor H 1
în sarcină. Totuși, există studii care au raportat defecte ale ochilor și urechilor,
spina bifida, despicături labiale și palatine, asociate cu administrarea
clorfeniraminei în sarcină. De asemenea, administrarea difenhidraminei în primul
trimestru de sarcină a fost asociată cu despicături labiale și/sau palatine, defecte de

34
tub neural, spina bifida, gastroschisis . De altfel, majoritatea studiilor referitoare la
administrarea loratadinei în sarcină nu au evidențiat riscuri de malformații, însă au
fost câteva s tudii care au raportat o legătură între administrarea loratadinei la
începutul sarcinii și hipospadias. Cu toate acestea, loratadina este încadrată în
categoria de risc B. Alte studii au evidențiat o legătură între administrarea
dimenhidrinatului și apariț ia de malformații cardiovasculare sau hernie inghinală.
De asemenea, dimenhidrinatul poate crește riscul de travaliu prematu r prin
inducerea contracțiilor (1,27,37) .
Prin analiza RCP -urilor produselor care conțin antihistaminice, am
concluzionat că majoritatea nu sunt recomadate în timpul sarcinii și a lăptării sau
este necesară utilizarea cu precauție în cazul în care este nevoie să fie administrate,
produsele cu difenhidramină sunt contraindicate în primul trimestru de sarcină și în
perioada de alăptare și ar trebui evitate pe tot parcursul sarcinii , administrarea
dimenhidrinatului în ultimul trimestru de sarcină trebuie evitată pentru că poate
stimula contracțiile premature ale uterului (38,39) .

3.6 Antiemetice

Greața și vărsăturile sunt simptome foarte frecvent întâlnite în sarcină , mai
ales în primul trimestru. Aceste simptome pot apărea ca urmare a efectului
inhibitor al progesteronului asupra musculaturii netede intestinale, scăzând
contractilitatea și prelungind timpul de golire gastrică sau ca urmare a creșterii
nivelului de gonadotropină corionică umană (HCG), starea de greață fiind maximă
în săptămânile 7 -12 de sar cină, atunci când nivelul de HCG este maxim (40,41) .
Pentru a trata aceste s imptome, ținând cont că apar în primul trimestru, atunci când
are loc organogeneza și riscurile unui tratament medicamentos sunt mari, se
recomandă, în primul rând , tratament nefarmacologic care include modificări ale
stilului de viață (evitarea stresului, odihnă, mese mici și regulate , consum de
lichide), suplimente pe bază de ghimbir sau vitamina B 6, iar dacă măsurile
nefarmacologice nu sunt suficiente, se ia în considerare terapia cu antiemetice
(41).
La ora actuală, în România, din această clasă este disponibil cu eliberare
OTC doar dimenhidrinatul sub formă de comprimate sublinguale, care nu se poate
folosi în timpul sarcinii din cauza riscului de malformații. Potrivit unui studiu de

35
tip caz-control, din cei 38151 de nou -născuți incluși în studiu, 2640 de copii aveau
maformații și au fost expuși la dimenhidrinat. Pentru că studiile cu privire la
toxicitatea acestei substanțe în sarcină sunt insuficiente, „ar trebui utilizat în timpul
sarci nii doar dacă un tratament fără medicamente sau un tratament cu alte
medicamente sigure nu a fost eficient”. Totodată, nu trebuie utilizat în ultimul
trimestru de sarcină pentru că ar putea stimula contracțiile premature ale uterului.
De asemenea, pentru c ă ar putea cauza stări de iritabilitate ale sugarului, se
recomandă fie evitarea administrării dimenhidrinatului în alăptare, fie întreruperea
alăptării pe durata tratamentului cu dimenhidrinat (39).
Pentru stările de greață din timpul sarcinii se pot utiliza medicamente cu
eliberare pe bază de prescripție medicală, cum ar fi metoclopramidul (în primele
două trimestre), meclozina („numai dacă este absolut necesar” ), prometazina,
proclorperazina, domperidona (dacă substanțele enumerate anterior nu pot fi
utilizate și „doar dacă acest lucru este justificat de beneficiul terapeutic anticipat”)
(42,43) .

3.7 Laxative -purgative

Constipația este, de asemenea, o problemă cu care se confruntă multe dintre
femeile însărcinate, în special în primele două trimestre de sarcină. Aceasta poate
fi cauzată de o serie de factori, printre care se regăsesc: stilul de viață sedentar,
consumul redus de lichide, consumul redus de fibre, nivelul crescut de
progesteron, care poate duce la apariția constipației în două moduri, în primul rând
prin inhibarea motilității intestinale și în al doilea rând prin creșterea concentrației
de aldosteron, având ca urmare creșterea absorbției apei din colon, ducând astfel la
formarea de scaune mai dure. De asemenea, preparatele cu fier administrate în
sarcină pot contribui la apariția constipației. Tratamentul inițial constă în
modificări ale dietei și stilului de viață, iar dacă acesta nu este suficient, se recur ge
la administrarea laxativelor (40).
În sarcină se preferă utilizarea laxativelor de volum (psyllium – este
disponibil ca medicament OTC produsul Plantaben, comprimate efervescente
3500mg, semințe de in, metilceluloza, fibre vegetale alimentare), acestea fiind de
proveniență naturală și non -absorbabile, deci sigure (11).

36
Din categoria laxativelor osmotice , sunt medicamnete OTC și se pot folosi
în sarcină : lactuloza (sub form ă de soluție orală), macrogol (pulbere pentru soluție
orală Forlax – se administrează în sarcină dacă se consideră că beneficiile depășesc
riscurile și se poate administra în alăptare ) .
Din categoria laxativelor i ritant e se pot utiliza pe durata sarcinii
supozitoarele cu glicerină, bisacodilul și suplimentele pe bază de Senna (pe o
durată scurtă de timp), picosulfatul de sodiu -la indicația medicului . Laxativele din
această categorie trebuie utilizate cu precauție și pe o durată scurtă de timp pentru
că au un risc mai crescut de apariție a reacțiilor adverse (diaree, dureri abdominale,
dezechilibre electrolitice) .
Studii efectuate pe femele de șobolani gestante în perioada de
organogeneză, cărora li s -a administrat oral Senna în doze de 250 -500 mg/kg nu au
evidențiat modificări ale dimensiunii și greutății fătului, placentei sau ale
numărului situs -urilor de implantare, însă numărul de fetuș i morți a crescut (44).
Un studiu retrospectiv uman efectuat în Ungaria, cu date colectate pe o
durată de 16 ani a concluzionat că dintr -un total de 22843 de cazuri de malformații
congenitale, în 506 cazuri, mamele au fost tratat e cu S enna, din 834 de copii
născuți cu sindromul Down, 26 a u mame care au fost tratate cu S enna pe durata
sarcinii și din 38151 de copii fără malformații congenitale, 937 au fost născuți din
mame care au urmat tratament cu S enna. În toate cele 3 grupuri, femeile au luat
doze de 10 -30mg de se nna zilnic. Cu toate acestea, se consideră a fi sigură
utilizarea pe o durată scurtă de timp a preparatelor cu senna la femeile însărcinate
care au constipație severă (44).

3.8 Antidiareice

Diareea este o problemă mai rar întâlnită în sarcină, aceasta fiind cauzată,
de cele mai multe ori, de un regim alimentar necorespunzător sau de virusuri sau
bacterii (de ex. Escherichia coli , Salmonella , Shigella ). Fiziologic, poate apărea în
sarcină ca urmare a efectului prostaglandinelor de crește re a contracțiilor
mușchilor netezi și a golirii gastrice (41).

37
În cazul diareei se recomandă consumul crescut de lichide pentru a evita
deshidratarea, consumul de alimente bogate în potasiu, probiotice și săruri de
rehidratare. Există mai multe medicamente OTC antidiareice, însă studiile privi nd
utilizarea acestora în sarcină sunt limitate. Mai jos sunt detaliate câteva aspecte
privind utilizarea antidiareicelor în sarcină.
Loperamidul este unul dintre cele mai utilizate antidiareice la ora actuală.
Acesta face parte din categoria de risc C , deși absorbția este scăzută, nu este
recomandată utilizarea lui în primul trimestru de sarcină (din cauza riscului de
hipospadias, cezariană sau placenta previa) și utilizarea doar la recomandarea
medicului și cu precau ție în celelalte două trimestre, iar admistrarea lui în alăptare
nu este recomandată pentru că poate trece în lapte (40).
Furazolidona este un antidiareic utilizat frecvent în diareea de cauză
infecțioasă. Deși studiile pe animale de laborator nu au evidențiat efecte fetotoxice,
nu se recomandă utili zarea acestuia în sarcină, utilizarea în cel de -al treilea
trimestru sau în prima lună de alăptare fiind contraindicată din cauza riscul ui de
anemie hemolitică la făt (45).
Diosmectita este un antidiareic a dsorbant foarte larg utilizat, putând fi
administrat atât la adulți , cât și la copii și sugari. Datele privind utilizarea ace stei
substanțe în sarcină sunt însă limitate. Deși nu au fost raportate malformații sau
efecte feto -toxice, administrarea acestei substanțe la femeile însărcinate sau în
timpul alăptării se face doar la recoamandarea medicului.
Alte medicamente antidiareice diponibile cu eliberare OTC și pentru care
datele privind utilizarea acestora în sarcină și alăptare sunt limitate, fiind
recomandată utilizarea lor doar la recomandarea medicului sunt racecadotrilul și
celulele liofilizate de Saccharomyces boulardii .

3.9 Antiacide, antiulceroase, antiflatulente

Refluxul gastroesofagian este un simptom des întâlnit în sarcină , începând
cu ultimele săptămâni ale primului trimestru. Se manifestă print r-o senzație de
arsură în capul pieptului și fenomene dispeptice. Acest simptom apare deoare ce
progesteronul reduce tonusul sfincterului esofagian și motilitatea gastrică.

38
Totodată, presiunea tot mai mare exercitată de uterul gravid care crește în
dimensiu ne favorizează apariția refluxului gastroesofagian (40).
Pentru tratarea acestei probleme se recomandă, în primul rând modificări
ale stilului de viață și dietei (reducerea consumului de mâncăruri pic ante, prăjeli,
citrice, roșii, ciocolată, cafea sau băuturi carbogazoase, care ar putea favoriza
creșterea acidității și refluxul gastroesofagian).Tratamentul farmacologic include
antiacide pe bază de săruri de calciu, magneziu și aluminiu, antagoniști ai
receptorilor H2, inhibitori ai pompei de protoni .
Antiacide le pe bază de săruri de calciu, magneziu și aluminiu sunt de primă
alegere , sunt considerate sigure în sarcină la dozele terapeutice, având o absorbție
sistemică redusă și sunt preferate de către paciente datorită instalării rapide a
efectului. Sunt dispon ibile diverse produse OTC care conțin combinații între
carbonatul de calciu, carbonatul de magneziu, oxid ul de magneziu hidratat,
hidroxid ul de aluminiu , bicarbonatul de sodiu, alginat ul de sodiu. Majoritatea sunt
sub formă de comprimate masticabile, dar e xistă și produse sub formă de suspensie
orală. Deși sunt cosiderate sigure, acestea nu trebuie folosite pe o perioadă
îndelungată și trebuie r espec tate dozele terapeutice pentru că aluminiul poate duce
la apariția constipației sau agravarea constipației de ja existente în sarcină, iar
sărurile de magneziu pot cauza hipermagneziemie sau diaree. De asemenea,
antiacidele care conțin bicarbonat de sodiu se recomandă a fi evitate pentru că pot
cauza retenție de apă sau chiar alcaloză metabolică la administrarea d e doze mari
și pe perioade îndelungate. De altfel, se recomandă spațierea între administrarea
antiacidelor și administrarea preparatelor cu fier pentru că absorbția fierului poate
fi redusă ca urmare a crește rii pH -ului gastric (40,46) .
Antagoniștii receptoril or H 2 sunt terapia de l inia a doua. Substanțele din
această clasă fac parte din categoria de risc B , cu toate acestea se administrează în
sarcină la recomandarea medicului . În momentul de față doar ranitidina este
disponibilă OTC, sub formă de capsule de c oncentrație 75mg, celelalte substanțe
eliberându -se pe bază de prescripție medicală (40).
Inhibitorii pompei de protoni se consideră a fi cei mai eficace agenți în
tratarea refluxului gastroesofagian, utilizarea lor este însă destul de redusă , fiind
rezervați pen tru pacienții cu forme severe sau care nu răspund la alte tratamente.
Singura substanță din această clasă, disponibilă cu eliberare OTC este
omeprazolul, în concentrații de 10 mg și 20 mg, inclus în categoria de risc C , din

39
cauza mortalității embrionice și fetale la iepuri și șobolani. Deși nu au fost
raportate astfel de cazuri după utilizarea acestei substanțe la femeile însărcinate,
omeprazolul a rămas în categoria de risc C (40,46) .
Senzația de flatulență este un alt simptom care apare în sarcină. Pentru a
îndepărta această senzație se recomandă modificări ale dietei (evitarea băuturilor
carbogazoase și a alimentelor bogate în grăsimi) și tratament farmacologic cu
antiflatulente precum simeticona, cărbunele medicinal și preparate care conțin
asocieri ale aces tora.
Simeticona este un antiflatulent larg utilizat. Aceasta acționează doar fizic,
prin m odific area tensiunii superficiale de la suprafața bulelor de gaz acumulate,
dezintegrându -le. Fiind o moleculă inertă din punct de vedere farmacologic și
fiziologic, este sigură administrarea acesteia în sarcină și alăptare (47). Simeticona
este disponibilă sub formă de capsule moi, comprimate masticabile, suspensie
orală, picături orale / emulsie și granule.
Cărbunele medicinal este un alt antiflatulent utilizat, acesta acționând prin
absorbția gazelor. Se consideră a fi sigur în sarcină datorită faptului că nu se
absoarbe. Sunt disponibile mai multe suplimente care conțin cărbune medicinal,
sub formă de comprimate sau capsule.
În ceea ce privește utilizarea preparatelor cu enzime digestive (pancreat ină,
lipază, protează, amilază) pentru tratarea tulburărilor digestive în sarcină, d atele
sunt limitate. Multe preparate cu enzime sunt suplimente alimentare, nu au studii
efectuate, iar pe ambalajul și prospectul acestora nu sunt specificate detalii cu
privire la utilizarea în timpul sarcinii și alăptării. Produsele Mezym , Kreon și
Triferment , care conțin pancreatină, sunt însă înregistrate ca medicamente și în
RCP -urile acestora este specificat faptul că „se recomandă precauț ie în cazul
prescrierii pancreatinei la femeile gravide” sau că se utilizează în sarcină „numai
în cazul în care beneficiile potențiale depășesc eventualele riscuri ” (48,49) .

3.10 Preparate pentru infecțiile tractului genito -urinar

Infecțiile de tract urinar sunt frecvent întâlnite la femeile însărcinate ca
urmare a modificărilor hormonale, anatomice și funcționale cum ar fi: creșterea

40
nivelului de progesteron, scăderea tonusului vezicii urinare, dilatația ureterelor,
presiunea tot m ai mare exercitată de uter asupra ureterelor și vezicii urinare. Toate
acestea duc la creșterea frecvenței urinare, reflux urinar, nocturie, chiar și
incontinență urinară , iar stagnarea urinei în vezică sau uretere favorizează apariția
infecțiilor urinare. Majoritatea infecțiilor urinare sunt cauzate de Escherichia coli
(50,51) .
Pentru tratarea infecțiilor urinare, este necesară, în primul rând, eradicarea
agentului patogen care ca uzează infecția. Astfel, este necesară administrarea de
antibiotice precum: amoxicilină/acid clavulanic, cefalexină, nitrofurantoin (2).
Acestea însă se iau doar la indicația medicului și în funcție de rezultatul
antibiogramei, antibioticele nefiind disponibile OTC.
Există însă și măsuri nefarmacologice pentru prevenția infecțiilor tractului
urinar. Dintre acest ea, cea mai importantă este igiena. Astfel, este foarte
importantă spălarea și ștergerea zonei genitale dinspre față spre spate pentru că în
sens invers, există riscul de aducere a bacteriilor din zona anusului în zona genito –
urinară și de favori zare a apa riței infecțiilor (52). De altfel, se recomandă și
adoptarea unei diete sărace în zaharuri, pentru că acestea pot contribui la
dezvoltarea și înmulțirea agenților patogeni.
Sucul de merișoare poate contribui la prevenția sau reducerea infecțiilor de
tract urinar. Există mai multe studii care dovedesc eficacitatea sa. Un studiu
randomizat și controlat a comparat evoluția infecțiilo r urinare a unui grup de 188
de femei însărcinate în primul trimestru care au consumat suc de merișoare, cu un
grup care nu a consumat. S -a observat o reducere cu 57% a bacteriuriei și cu 41%
a infecțiilor tractului urinar în grupul care a consumat suc de merișoare. Un alt
studiu controlat randomizat, care a inclus 760 de femei însărcinate a comparat
sucul de merișoare cu apa. S -au observat îmbunătățiri semnificative în rândul celor
care au consumat sucul de merișoare. În ambele studii însă, cantitatea de s uc de
merișoare consumată a fost mare (240 ml de 1 -3 ori pe zi, respectiv 250 ml de 4
ori pe zi), astfel că unele persoane au acuzat tulburări gastrointestinale. Există și
studii care nu dovedesc efi cacitatea sucului de merișoare (52).
Există numeroase suplimente alimentare sub formă de capsule, comprimate
sau pliculețe cu pulbere/granule destinate infecțiilor urinare, ca adjuvante .
Majoritatea conțin: extract de merișoare, extract de afine, albastru de metilen
(antiseptic urinar, reduce bacteriuria), extract de strugurii -ursului. Nu toate au însă

41
precizate pe cutie sau prospect detalii privind administrarea în sarcină sau alăptare,
dar pentru că studiile efectuate pe femei însărcinate referitoare la sucul de
merișoare, nu au raportat efecte adverse asupra fătului, putem considera sigure
suplimentele cu extract de merișoare. De altfel, majorita tea celorlalte produse
conțin extracte d e plante sau fructe, șansele ca acestea să fie dăunătoare pentru făt
sunt destul de slabe.
Infecțiile vaginale sunt și acestea frecvent întâlnite la femeile însărcinate, în
special în cel de -al doilea trimestru, cauzele acestora fiind atât modificările
hormonale, cât și agenți patogeni precum: bacterii, Candida albicans ,
Trichomonas vaginalis. Pentru infecțiile bacteriene, este necesar tratamentul cu
antibiotic. În schimb, pentru tratamentul infecțiilor cu Candida sunt disponibile
produse cu eliberare OTC care conțin clotrimazol (sub formă de cremă vaginală,
comprimate vaginale, capsule moi vaginale) . Deși studiile efectuate nu au dovedit
că ar exista reacții asupra fătului, se recomandă utilizarea preparatelor cu
clotrimazol, doar la recomandarea mediculu i și cu prudență în sarcină. În ceea ce
privește utilizarea acestora în perioada alăptării, se consideră sigură pentru că
administrându -se local, substanța se absoarbe la nivel vaginal și nu se excretă în
laptele matern. De aseme nea, atât în timpul sarcini i, cât și în timpul alăptării se pot
administra produse cu probiotice, în special cu culturi de Lactobacillus și
Bifidobacterium . În ceea ce privește infecțiile cu Trichomonas , acestea pot cauza
complicații precum naștere prematură, greutate scăzută a nou-născutului, infecție a
nou-născutului, iar tratamentul lor se face cu metronidazol oral, neexistând
variante cu eliberare OTC (27,53) .

3.11 Preparate cu vitamine și minerale

Sarcina aduce cu sine nevoi ridicate de vitamine și minerale pentru a se
asigura atât necesarul mamei, cât și necesarul fătului în dezvoltar e. Astfel, în
următoarele rânduri vom detalia câteva aspecte privind suplimentarea cu vitamine
și minerale în perioada sarcinii, aceasta fiind necesară pentru buna funcționare a
organismului mamei și pentru buna dezvoltare a fătului.
Suplimentarea cu aci d folic (folat/vitamina B 9) este recomandată tuturor
femeilor însărcinate , fiind dovedită prin numeroase studii reducerea incidenței
defectelor de tub neural (figura nr. 5 ) la nou -născuții a căror mame au utilizat

42
suplimente cu acid folic pe perioada sarci nii. De exemplu, un studiu dublu -orb
randomizat, care a inclus 1817 femei însărcinate a dovedit efectul protector al
administrării acidului folic, prin reducerea riscului defectelor de tu b nerual de la
3,5% la 1% (54).

Figura nr. 5 Defecte de tub neural (55)
De asemenea , deficiența de acid folic este asociată și cu malformații ale inimii sau
cu risc crescut de naștere prematură, greu tate scăzu tă la naștere și preeclampsie
(54,56) . Un studiu prospectiv observațional a demonstrat că există o legătură între
greutatea nou -năsutului și suplimentarea zi lnică cu 1mg de acid folic în perioada
de pre-concepție (56).
Deși folatul poate fi asimilat din alimente precum: mazăre, spanac, năut,
broccoli, porumb sau portocale, administrarea unui supliment cu ac id folic rămâne
necesară (57). Astfel se pot administra produse cu acid folic înregistrate ca
medicamente, cu eliberare P6L sau produse înregistrate ca suplimente alimentare,
acestea eliberându -se OTC.
Fierul este de asemenea un element foarte important, deficiența sa cauzând
anemie și având drept consecințe naștere prematură, pree clampsie, greutate scăzută
la naștere, pierderea sarcinii, malformații cardiace. Necesarul de fier este crescut în
sarcină ca urmare a creșterii masei eritrocitelor și a dezvoltării fătului. Astfel, este
necesară suplimentarea cu fier în timpul sarcinii, aceasta fiind și o recomandare a
Organizației Mondiale a Sănătății (58).
Spina bifida ocultă
(corpul vertebral
posterior deschis)
Pată cu păr Meningocel
(protruzia
meningelui) Mielomeningocel
(protruzie și tub
spinal deschis)

43
Preparatele cu fier pot conține săruri de fier (de ex. sulfat), compuș i chelați
ai fierului sau c omplex de hidroxid de fier (58). Există atât preparate î nregistrate
ca suplimente alimentare care se eliberează OTC, cât și preparate înregistrate ca
medicamente cu eliberare P6L. În majoritatea preparatelor, fierul se găsește în
combinație cu vitamina C, care îi favorizează absorbția. Există studii care au
evaluat absorbția și eficacitatea fierului din diverse preparate. Un studiu
prospectiv, de cohortă, dublu -orb randomizat, la care au participat 150 de femei
însărcinate a comparat eficacitatea fierului dintr -un produs care conține fumart de
fier cu cea a unui prod us care conține un aminoacidchelat al fierului. S -au dovedit
eficace ambele produse, însă s -a observat o creștere mai mare a nivelului de
hemoglobină în cazul administrării aminoacidchelatului de fier. De altfel,
constipația și durerile abdominale au fost observate mai frecvent la grupul căruia i
s-a adminstrat p rodusul cu fumarat de fier (58). Din cauză că unele persoa ne nu
pot tolera fierul, există studii care au evaluat eficacitatea înlocuirii fierului cu
lactoferina. Acestea au demonstrat că nu există diferențe semnificative între
feritina serică la femeile care au utilizat produse pe bază de fier, față de cele care
au utilizat produse pe bază de lactoferină, toate femeile însărcinate incluse în
studiu având inițial deficiență de fier. De asemenea, în cazul utilizării produselor
cu lactoferină nu au fost raportate la fel de multe cazuri de reacții adverse gastro –
intes tinale, precum cele apărute la femeile sub tratament cu fier (59).
Vitamina B 6 poate fi utilizată în sarcină pentru reducerea senzații lor de
greață și a vărsăturilor, două studii evidențiind o reducere semnificativă a senzației
de greață în cazul administrării vitaminei B 6. De alfel, un alt studiu a demonstrat
că administrarea vitaminei B 6 în sarcină ar putea proteja fătul de malformații
cardiace (57). Vitamina B 6 este disponibilă atât sub formă de medicamente cu
eliberare P6L, cât și în suplimente alimentare care se eliberează OTC.
Calciul este extrem de important în mineralizarea osoasă. Un studiu
controlat randomizat la care au participat 256 de femei însărcinate, dintre care
jumătate au luat 2000mg de calciu zilnic, iar cealaltă jumătate placebo, a
demonstrat că mineralizarea osoasă a fo st mult mai bună la copiii a căror mame a u
primit o suplimentare cu calciu. O meta -analiză a pus în evidență reducerea
tensiunii arteriale, preeclampsiei și a nașterilor premature în cazul femeilor care au
luat 1g de calciu z ilnic, în timpul sarcinii (57).
Există numeroase suplimente alimentare care conțin calciu, în general în
combinație cu vitamina D 3, dar și în combinație cu alte vitamine sau minerale.

44
Acestea sunt disponibile sub f ormă de comprimate, comprimate efervescente,
capsule, soluție orală, pliculețe cu pulbere sau granule pentru soluție orală.
Vitamina D favorizează absorbția calciului, dar aduce și alte beneficii la
administrarea în sarcină, precum: reducerea riscului de pre-eclampsie, buna
funcționare a metabolismului osos, prevenirea greutății scăzute la naștere (60).
Aceasta se găsește în aproape toate produsele care conțin calciu, precum și
singură, sub formă de comprimate sau capsule.
La polul opus, se află vitaminele A și E, vitamina A fiind teratogenă, iar
utilizarea vitaminei E în primul trimestru de sarcină fiind asociată cu malformații
ale inimii (57). Astfel, trebuie avut în vedere că nu orice complex de multivitamine
poate fi administrat în sarcină. De asemenea, vitamina A este prezentă și în
anumite produse cosmetice/dermato -cosmetice, care nu pot fi utilizate în sarcin ă
din cauza riscului tera togen.
Tabelul III
Recomandări privind administrarea medicamentelor OTC în sarcină și alăptare
Clasa
terapeutică Substanțe
reprezentative Administrarea
în sarcină Administrarea
în alăptare
Analgezice –
antipiretice Paracetamolul Se consideră
sigură Necesită precauție
Antiinflamatoare
nesteroidiene Ibuprofenul Nu se recomandă
în primele 2
trimestre
Este contraindicată
în trimestrul III Nu se recomandă,
necesită precauție Diclofenacul
Acidul acetilsalicilic
Naproxenul
Flurbiprofenul
Piroxicamul
Antitusive Oxeladina Nu se recomandă Ar trebui evitată
Butamiratul Se recomandă
evitarea
administrării în
trimestrul I și
administrarea cu
prudență în
trimestrele II, III
Codeina Se recomandă
precauție Este contraindicată
Expectorante

Acetilcisteina Se recomandă
precauție Se recomandă
precauție Carbocisteina
Ambroxolul
Nu se recomandă
în trimestrul I, Nu se recomandă

45
Clasa
terapeutică Substanțe
reprezentative Administrarea
în sarcină Administrarea
în alăptare
Expectorante Ambroxolul necesită precauție
în trimestrele II, III Nu se recomandă
Bromhexinul Ar trebui evitată Ar trebui evitată
Decongestionante Efedrina Nu se recomandă Nu se recomandă
Pseudoefedrina
Fenilefrina
Oxi/ xilo metazolina
Produse pentru
tratamentul
afecțiunilor oro –
faringiene
(faringite) Amilmetacrezol/ alcool
2,4-diclorbenzilic Se recomandă
precauție Se recomandă
precauție
Amilmetacrezol/ alcool
2,4-diclorbenzilic/
lidocaină Nu se recomandă Se recomandă
evitarea/
întreruperea
alăptării Ambazona Doar dacă
beneficiile
depășesc riscurile
Clorhexidină/
benzocaină Nu se recomandă
Tirotricină/
clorhexidină/ lidocaină La indicația
medicului La indicația
medicului
Benzidamină Doar dacă e
absolut necesar Doar dacă e
absolut necesar
Produse care conțin doar
extracte naturale Se pot recomanda Se pot recomanda
Antialergice Difenhidramina Este contraindicată
în trimestrul I, nu
se recomandă în
celelalte două
trimestre Este contraidicată
Dimenhidrinatul Se recomandă
evitarea în
trimestrul III și
precauție în
trimestre le I, II Se recomandă
evitarea/
întreruper ea
alăptării
Loratadina Se recomandă
evitarea
tratamentului Nu se recomandă
Cetirizina Se recomandă
precauție Se recomandă
precauție
Laxative -purgative

Psyllium, semințe de in,
metilceluloză Se consideră
sigure Se consideră
sigure
Lactuloza
Macrogolul Dacă beneficiile
depășesc riscurile Se poate
administra

46
Clasa
terapeutică Substanțe
reprezentative Administrarea
în sarcină Administrarea
în alăptare

Laxative -purgative Glicerina Se consideră
sigure dacă se
administrează pe
durată scurtă de
timp Se pot administra
Bisacodil
Senna
Picosulfatul de sodiu Doar la indicația
medicului La indicația
medicului
Antidiareice Loperamida Nu se recomandă
în trimestrul I,
precauție în
trimetrele II, III Nu se recomandă
Furazolidona Nu se recomandă
în primele două
trimestre, este
contraindicată în
trimestrul III Este contraindicată
în prima lună de
alăptare
Antidiareice Diosmectita La recomandarea
medicului La recomandarea
medicului Racecadotrilul
Saccharomyces boulardi
Antiacide,
antiulceroase,
antiflatulente Săruri de calciu,
magneziu și aluminiu,
alginat de sodiu Se consideră
sigură, pe perioade
scurte de timp Se consideră
sigură, pe perioade
scurte de timp
Ranitidina La recomandarea
medicului La recomandarea
medicului
Omeprazolul Cu precauție Cu precauție
Simeticona Se consideră
sigură Se consideră
sigură Cărbunele medicinal
Pancreatina Cu precauție Cu precauție
Preparate pentru
infecții genito –
urinare Suc/extract de merișoare Se consideră
sigură Se consideră
sigură
Clotrimazol Cu precauție, la
recomandarea
medicului Cu precauție, le
recomandarea
medicului
Probiotice
(Lactobacillus,
Bifidobacterium ) Se pot administra Se pot administra
Preparate cu
vitamine și
minerale

Acidul folic Trebuie
administrat Se poate
administra

Fierul Este necesară
Lactoferina Se poate
administra Vitamina B 6
Calciul
Vitamina D

47
Clasa
terapeutică Substanțe
reprezentative Administrarea
în sarcină Administrarea
în alăptare
Preparate cu
vitamine și
minerale Vitamina A Teratogenă
Se pot administra Vitamina E Nu se recomandă

3.12 Percepția medicilor și farmaciștilor referitoare la siguranța administrării
medicamentelor în sarcină și alăptare

Majoritatea femeilor însărcinate au nevoie de administrarea unor
medicamente în timpul sarcinii sau în perioada de alăptare. Această nevoie poate
avea la bază mai multe cauze, printre care: necesitatea asigurării vitaminelor și
minera lelor pentru buna funcționare a organismului mamei și pentru buna
dezvoltare a fătului, simptome apărute o dată cu sarcina și care necesită tratament
(de ex. pirozisul, constipația etc.), boli deja existente care necesită continuarea
tratamentului și în ti mpul sarcinii.
Medicația utilizată în sarcină și alăptare trebuie aleasă însă cu precauție
deoarece multe substanțe au riscuri asupra sarcinii și a fătului, respectiv sugarului.
Astfel, medicii sunt puși adeseori î n situația în care trebuie să decidă dac ă pot
recomanda sau nu unele medicamente în sarcină și alăptare. Din păcate, datele
privind siguranța utilizării în sarcină sunt limitate pentru majoritatea substanțelor.
Astfel, se ține cont de clasificarea pe categoriile de risc (medicamentele noi se
consideră că fac parte din categoria C), de raportările reacțiilor adverse, în cazul în
care acestea apar și se încearcă alegerea substanțelor astfel încât riscul să fie cât
mai mic și să fie depășit de beneficii . În general, dacă nu există multe date
referit oare la utilizarea anumitor substanțe în sarcină, medicii și farmaciștii tind să
evite recomandarea lor , percepând un risc mai ridicat decât cel real . Totodată, se
practică medicina bazată pe dovezi (61,62) .
Farmaciștii, de asemenea, tind să supraestimeze riscurile privind utilizarea
medicamentelor în sarcină și alăptare. Pentru a evalua percepția acestora și modul
în care fac recomandări femeilor însărcinate sau în perioada d e alăptare, s -au
efectuat studii de tip interviu. S -a constatat că au existat anumite piedici în calea
recomandărilor, cum ar fi: atitudinea pacientelor (unele paciente au mai utilizat în
timpul sarcinilor precedente anumite substanțe și au despre acestea o anumită
părere, precum și idei preconcepute), timpul (în unele cazuri timpul acordat

48
discuției dintre farmacist și pacientă era prea scurt). În ceea ce privește percepția
rolului de a informa pacientele în legătură cu siguranța medicamentelor în sarcină,
majoritatea au cosiderat că rolul lor este foarte important, atât atunci când e vorba
de o prescripție medicală, dar mai ales în cazul medicamentelor OTC. De
asemenea, din aceste interviuri s -a constatat că majoritatea s -au plâns de lipsa
informațiilor cu privire la siguranța administrării substanțelor în sarcină, aceasta
fiind una din principalele cauze pentru care anumite medicamente nu se
recomandă în sarcină (63). De asemenea, datele sunt limitate și în cazul
administrării în perioada de alăptare, astfel că se cunoaște pentru puține substanțe
exact cât din substanța activă trece în laptele matern și în ce măsură poate fi afectat
sugarul. În majoritatea cazurilor, deși substanțele trec în laptele matern într -un
procent foarte mic, acele medicamente nu se vor recomanda în alăptare pentru a nu
expune sugarul vreunui potențial risc sau se recomandă întreruperea alăptării pe
durata tratamentului, dacă este necesar (64).
Specialiștii din domeniul sănătății au astfel un rol important în menținerea
în siguranță a sarcinii prin recomandări bazate pe studii efectuate sau rapoarte de
caz, alegând întotd eauna varianta cea mai sigură atât pentru a asigura terapia
necesară mamei, cât și pentru a asigura siguranța sarcinii și a fătului.

49
Concluz ii

Există o varietate de medicamente cu eliberare OTC. Siguranța
administrării unora dintre acestea în sarcină și alăptare stă însă sub semnul
întrebării pentru că din motive etice, substanțele nu pot fi testate pe femeile
însărcinate, majoritatea studiilor privind administrarea medicamentelor în sarcină
și alăptare fiind cele prospective, de tip raport de caz.
Puține medicamente OTC se consideră a fi sigure în sarcină, în principal,
din cauză că datele privind utilizarea lor la femeile însărcinate sunt limitate. Astfel,
o mare parte din medicamente, chiar dacă sunt cu eliberare OTC, trebuie utilizate
doar la recoamandarea medicului, după punerea în balanță a beneficiilor și
riscurilor potențiale.
În ceea ce privește administrarea medicamentelor OTC în alăptare, există
puține substanțe pentru care se cunoaște trecerea în laptele matern, de aceea,
pentru ma joritatea medicamentelor se recomandă fie evitarea lor în timpul
alăptării, fie întreruperea alăptării pe durata tratamentului, dacă acesta este necesar.

50
Bibliografie

1. Servey J, Chang J. Over -the-Counter Medications in Pregnancy. Am Fam
Physician. 2014;90.
2. Kelsey JJ, Ward KE. Chapter 95 : Pregnancy and Lactation : Therapeutic
Considerations. In 2019. p. 1 –59.
3. Pregnancy and baby guide – NHS [Internet]. [cited 2020 May 13].
Available from: https://www.nhs.uk/conditions/pregnancy -and-
baby/?tabname=im -pregnant
4. Pacheco LD, Costantine MM, Hankins GDV. Physiologic Changes During
Pregnancy [Internet]. Clinical Pharmacology During Pregnancy. Elsevier
Inc.; 2013. 5 –16 p. Available from: http:// dx.doi.org/10.1016/B978 -0-12-
386007 -1.00002 -7
5. Soma -Pillay P, Nelson -Piercy C, Tolppanen H, Mebazaa A. Physiological
changes in pregnancy. Cardiovasc J Afr. 2016;27(2):89 –94.
6. O’Connell MB, Smith JA. Principles of Drug Therapy in Pregnancy and
Lacta tion. Women’s Health Across the Lifespan, 2e. AccessPharmacy
McGraw -Hill Medical [Internet]. [cited 2020 Jul 21]. Available from:
https://accesspharmacy.mhmedical.com/content.aspx?sectionid=213571337
&bookid=2575#1162180671
7. Hanley L. Medication Use Duri ng Lactation: Either a Potential Contributor
to Premature Weaning or Evidence -based Support of the Mother/Child
Couplet. Clin Ther [Internet]. 2020;42(3):393 –400. Available from:
https://doi.org/10.1016/j.clinthera.2020.01.019
8. Feghali M, Venkataramanan R, Caritis S. Pharmacokinetics of drugs in
pregnancy. Semin Perinatol [Internet]. 2015;39(7):512 –9. Available from:
http://dx.doi.org/10.1053/j.semperi.2015.08.003
9. Ansari J, Carvalho B, Shafer SL, Flood P. Pharmacokinetics and
Pharmacodynamics of Drug s Commonly Used in Pregnancy and Parturition.
Anesth Analg. 2016;122(3):786 –804.
10. Pinheiro EA, Stika CS. Drugs in pregnancy: Pharmacologic and physiologic
changes that affect clinical care. Semin Perinatol [Internet]. 2020;151221.
Available from: http s://doi.org/10.1016/j.semperi.2020.151221
11. Briciu C. Curs Farmacie clinică -Particularități ale utilizării medicamentelor

51
în sarcină și alăptare. 2019;
12. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Daleron 500mg. Available
from: https://www.anm.ro/ _/_RCP/rcp_4931_14.12.04.pdf
13. Chambers C. Over -the-counter medications: Risk and safety in pregnancy.
Semin Perinatol [Internet]. 2015;39(7):541 –4. Available from:
http://dx.doi.org/10.1053/j.semperi.2015.08.009
14. ***. Rezumatul Caracteristicilor Pr odusului – Efferalgan 1000mg cpr.
efervescente [Internet]. [cited 2020 Jul 21]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_8838_08.04.16.pdf
15. Li DK, Ferber JR, Odouli R, Quesenberry C. Use of nonsteroidal
antiinflammatory drugs during pregnancy and t he risk of miscarriage. Am J
Obstet Gynecol [Internet]. 2018;219(3):275.e1 -275.e8. Available from:
https://doi.org/10.1016/j.ajog.2018.06.002
16. Dathe K, Fietz AK, Pritchard LW, Padberg S, Hultzsch S, Meixner K, et al.
No evidence of adverse pregnancy ou tcome after exposure to ibuprofen in
the first trimester – Evaluation of the national Embryotox cohort. Reprod
Toxicol [Internet]. 2018;79(February):32 –8. Available from:
https://doi.org/10.1016/j.reprotox.2018.05.003
17. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Nurofen Forte 400mg drajeuri
[Internet]. [cited 2020 Jul 28]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_8889_26.04.16.pdf
18. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Nalgesin 220mg comprimate
filmate [Internet]. [cited 2020 Jul 28]. A vailable from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_5781_11.09.13.pdf
19. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Diflex 50mg/g gel [Internet].
[cited 2020 Jul 28]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_12313_29.08.19.pdf
20. ***. Rezumatul Caracte risticilor Produsului – Paxeladine 2mg/ml sirop
[Internet]. [cited 2020 Jul 28]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_11434_18.02.19.pdf
21. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Sinecod 7,5mg/5ml sirop
[Internet]. [cited 2020 Jul 28]. Avai lable from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_11737_24.04.19.pdf
22. Lind JN, Interrante JD, Ailes EC, Gilboa SM, Khan S, Frey MT, et al. HHS

52
Public Access. 2018;139(6):1 –35.
23. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Tusocalm 7,5mg/120 mg
comprimate [Internet]. [cited 2020 Jul 28]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_12372_30.08.19.pdf
24. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – ACC 200mg comprimate
efervescente [Internet]. [cited 2020 Jul 28]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP /RCP_11450_27.02.19.pdf
25. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Mucosolvan 30mg
comprimate [Internet]. [cited 2020 Jul 28]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_7694_27.05.15.pdf
26. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Bromhexin 8mg comprimate
[Internet]. [cited 2020 Jul 28]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_8933_11.05.16.pdf
27. Ledan SH. Otc medication use in pregnancy and breastfeeding. US Pharm.
2019;44(9):16 –9.
28. ***. Rezumatul Caracteristicilor Pr odusului – Bixtonim pic nazale [Internet].
[cited 2020 Jul 28]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_11715_24.04.19.pdf
29. Sympathomimetic decongestants during pregnancy: risks for the unborn
child. Prescrire. 2020;36(February).
30. ***. Rezuma tul Cracteristicilor Produsului – Faringo Intensiv 8,75mg/doză,
spray bucofaringian [Internet]. [cited 2020 Jul 27]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_11527_20.03.19.pdf
31. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Strepsils Miere și Lămâie
pastile [Internet]. [cited 2020 Jul 27]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_1254_12.12.08.pdf
32. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Faringosept Rapid
2mg/0,6mg/1,2mg pastile [Internet]. [cited 2020 Jul 27]. Available from:
https://w ww.anm.ro/_/_RCP/RCP_10513_29.01.18.pdf
33. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Faringosept 10mg comprimate
de supt [Internet]. [cited 2020 Jul 27]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_769_05.06.08.pdf
34. ***. Rezumatul Caracteristici lor Produsului – Hexoraletten N 5mg+1,5mg

53
pastile [Internet]. [cited 2020 Jul 27]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_6735_11.08.14.pdf
35. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Trachisan comprimate de supt
[Internet]. [cited 2020 Jul 27] . Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_7382_30.01.15.pdf
36. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Tantum Verde cu aromă de
lămâie 3mg pastile [Internet]. [cited 2020 Jul 27]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_9814_22.03.17.pdf
37. Shawky RM, Seifeldin NS. The relation between antihistamine medication
during early pregnancy and birth defects. Egypt J Med Hum Genet
[Internet]. 2015;16(4):287 –90. Available from:
http://dx.doi.org/10.1016/j.ejmhg.2015.04.003
38. ***. Rezumatul Ca racteristicilor Produsului – Dermodrin 20mg/g unguent
[Internet]. [cited 2020 Jul 28]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_7644_08.05.15.pdf
39. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Oriens 50mg comprimate
sublinguale [Internet]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_12467_30.09.19.pdf
40. Body C, Christie JA. Gastrointestinal Diseases in Pregnancy. Nausea,
Vomiting, Hyperemesis Gravidarum, Gastroesophageal Reflux Disease,
Constipation, and Diarrhea. Gastroenterol Clin North Am [In ternet].
2016;45(2):267 –83. Available from:
http://dx.doi.org/10.1016/j.gtc.2016.02.005
41. ***. How can nausea and vomiting be treated during pregnancy? 2017.
42. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Emetostop 30mg comprimate
[Internet]. [cite d 2020 Jul 28]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_7611_30.04.15.pdf
43. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Motilium 10 mg comprimate
filmate [Internet]. [cited 2020 Jul 28]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_2068_20.10.09 .pdf
44. Samavati R, Ducza E, Hajagos -Tóth J, Gaspar R. Herbal laxatives and
antiemetics in pregnancy. Reprod Toxicol [Internet]. 2017;72:153 –8.
Available from: http://dx.doi.org/10.1016/j.reprotox.2017.06.041
45. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului -Furazolidon Terapia 100mg

54
comprimate [Internet]. [cited 2020 Jul 28]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_495_31.12.07.pdf
46. Lee N, Gagovic V, Saha S. Gastrointestinal Disorders [Internet]. Clinical
Pharmacology During Pregnancy. Elsevier Inc.; 2013. 415 –443 p. Available
from: http://dx.doi.org/10.1016/B978 -0-12-386007 -1.00025 -8
47. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Espumisan 40mg capsule moi
[Internet]. [cited 2020 Jul 28]. Available from :
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_9444_28.10.16.pdf
48. ***. Rezumatul Caracteristicilor Produsului – Mezym 25000 capsule
[Internet]. [cited 2020 Jul 28]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_6106_23.01.14.pdf
49. ***. Rezumatul Caracteristicilor P rodusului – Triferment 275mg comprimate
gastrorezistente [Internet]. [cited 2020 Jul 28]. Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_5264_27.12.12.pdf
50. te West NID, Moore KH. Urinary tract infection in gynaecology and
obstetrics. Obstet Gynaecol Repr od Med [Internet]. 2014;24(11):321 –5.
Available from: https://doi.org/10.1016/j.ogrm.2020.06.002
51. Kelsey JJ, Ward KE. Pregnancy and Lactation: Therapeutic Considerations.
In: Medical M -H, editor. Pharmacotherapy: A Pathophysiologic Approach
[Internet]. 11th ed. [cited 2020 Jun 21]. Available from:
https://accesspharmacy.mhmedical.com/content.aspx?bookid=2577&section
id=223161860#1174435015
52. Ghouri F, Hollywood A, Ryan K. A systematic review of non -antibiotic
measures for the prevention of urinary tra ct infections in pregnancy.
Methods Mol Biol. 2018;1734:83 –96.
53. Leeper C, Lutzkanin A. Infections During Pregnancy. Prim Care – Clin Off
Pract [Internet]. 2018;45(3):567 –86. Available from:
https://doi.org/10.1016/j.pop.2018.05.013
54. Valentin M, Coste Mazeau P, Zerah M, Ceccaldi PF, Benachi A, Luton D.
Acid folic and pregnancy: A mandatory supplementation. Ann Endocrinol
(Paris). 2018;79(2):91 –4.
55. Spina Bifida: A Neural Tube Defect [Internet]. [cited 2020 Jul 28].
Available from: https://www.spineuniverse.com/conditions/spinal –
disorders/spina -bifida/spina -bifida -neural -tube-defect

55
56. Argyridis S. Folic acid in pregnancy. Obstet Gynaecol Reprod Med
[Internet]. 2019;29(4):118 –20. Available from:
https://doi.org/10.1016/j.ogrm.2019. 01.008
57. Dugoua JJ. Vitamins, Minerals, Trace Elements, and Dietary Supplements
[Internet]. Clinical Pharmacology During Pregnancy. Elsevier Inc.; 2013.
367–382 p. Available from: http://dx.doi.org/10.1016/B978 -0-12-386007 –
1.00022 -2
58. Abdel Moety GAF , Ali AM, Fouad R, Ramadan W, Belal DS, Haggag HM.
Amino acid chelated iron versus an iron salt in the treatment of iron
deficiency anemia with pregnancy: A randomized controlled study. Eur J
Obstet Gynecol Reprod Biol. 2017;210:242 –6.
59. Abu Hashim H, Foda O, Ghayaty E. Lactoferrin or ferrous salts for iron
deficiency anemia in pregnancy: A meta -analysis of randomized trials. Eur J
Obstet Gynecol Reprod Biol [Internet]. 2017;219:45 –52. Available from:
http://dx.doi.org/10.1016/j.ejogrb.2017.10.003
60. DeSalvo K, Stamm CA, Borgelt LM. Evaluation of reported contents in
prescription and over -the-counter prenatal multivitamins. J Am Pharm
Assoc [Internet]. 2018;58(3):258 -267.e3. Available from:
https://doi.org/10.1016/j.japh.2018.02.006
61. Mosley AT, Wit te AP. Drugs in pregnancy: Do the benefits outweigh the
risks? US Pharm. 2013;38(9):43 –6.
62. Widnes SF, Schjøtt J. Risk perception regarding drug use in pregnancy. Am
J Obstet Gynecol [Internet]. 2017;216(4):375 –8. Available from:
http://dx.doi.org/10.1 016/j.ajog.2016.12.007
63. Leung HY, Saini B, Ritchie HE. Medications and pregnancy: The role of
community pharmacists – A descriptive study. PLoS One. 2018;13(5):1 –15.
64. Das BP, Joshi M, Pant CR. An overview of over the counter drugs in
pregnancy and lactation. Kathmandu Univ Med J. 2006;4(16):545 –51.