Centre De Tratament Bfkt9 [614074]

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM "ION MINCU"
FACULTATEA – ARHITECTURA DE INTERIOR

CENTRE DE TRATAMENT B.F. K.T.
(BALNEO -FIZIO -KINETOTERAPIE )

ÎNDRUMĂ TOR: LECT.DR. ARH. CRISTINA PANA

STUDENT: [anonimizat]
2017
CENTRE DE TRATAMENT B.F.K.T.
(BALNEO -FIZIO -KINETOTERAPIE)

Dutu Andreea Cristina

CUPRINS

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 4
1.1. Motivarea alegerii temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 6

CAPITOLUL 2. CENTRE DE TRATAMENT B .F.K.T. (BALNEO -FIZIO -KINETOTERAPIE)
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. Error! Bookmark not defined.
2.1. Scurt istoric al centrelor de tratament din România …………………………. Error! Bookmark not defined.
2.2. Terminologii de specialitate ………………………….. ………………………….. Error! Bookmark not defined.
2.3. Ce reprezinta persoanele cu dizabilități si ce afectiuni beneficiaza de servicii de recuperare medicală .Error!
Bookmark not defined.
2.4. Ce reprezintă recuperarea medicală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 6
2.5. Cabinetele necesare centrelor de tratament B.F.K.T. și dotările sălilor de recuperare ………………………….. . 6

CAPITOLUL 3. ASPECTE ARHITECTURALE SI DE DESIGN IN SPITALE, CLINICI SI
CENTRELE DE TRATAMENT B.F.K.T. (BALNEO -FIZIO -KINETOTERAPIE) ………… Error!
Bookmark not defined.
3.1. Amenajarea spitalelor, clinicilor și centrelor de tratament B.F.K.T. (balneo -fizio-kinetoterapie) din punct de
vedere cromatic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 13
3.2. Iluminatul și amenajarea interioară interactivă în sistemul medical ………………………….. ……………………… 8
3.1. Finisaje speciale în spitale, clinici și centre de tratament B.F.K.T ……….. Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL 4 . REAMENAJARI ALE CENTRE LOR DE TRATAMENT B.F.K .T. (BALNEO –
FIZIO -KINETOTERAPIE). STUDII DE CAZ ………………………….. ………………………….. ……………. 21
4.1. Centrul Medical SANCONFIND ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 21
4.2. Spitalul de R ecuperare Medicala HIPOCRAT 2000 ………………………….. ………………………….. ………….. 23
4.2. Hotel si Baza de Tratament Olanesti -Valcea ………………………….. ………………………….. ……………………. 23
4.3. Rehabilitation Instit ute of Chicago R.I.C . ………………………….. ………………………….. ………………………. 25

CAPITOLUL 5 . CONCLUZII ………………………….. ………………………. Error! Bookmark not defined.
ARGUMENTAREA ALEGERII SUBIECTULUI PENTRU PROIECTUL DE DIPLOMĂ …… 30
SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTE ILFOV ………………………….. ……………………….. 31
5.1. Scurt istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 31
5.2. Activitate. Evoluție.Stare actuală. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 33
5.4. Obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 34

BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 36
Documente și articole
Webografie
Sursa Fotografiilor

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
1.1. Motivarea alegerii temei
Alegerea temei de cercetare a venit din motivația personală de îmbunătățire a calității serviciilor medicale,
a confortului sălilor de recuperare cât și a distribuirii căilor de acces în unitățile medicale. Identificarea nevoii de
reabilitare și reamenajare a secției de recuperare din cadrul spitalului abordat în cadr ul lucrării a fost o motivație în
plus pentru alegerea temei de cercetare.
Activitatea medicală de recuperare funcțională este complexă și se desfășoarș în diverse locuri:
ambulatoriul de specialitate, spitale de recuperare, sanatorii balneare și alte tip uri de unități cum sunt: centrele spa
sau health resort. Dintre toate acestea, ambulatoriul de specialitate este cel mai accesibil marii majorități a
populației. Mijloacele folosite în activitatea de recuperare funcțională sunt: hidrotermoterapia, masotera pia,
electroterapia și kinetoterapia care necesită dotări specifice. Astfel, în unitatea medicală se aplica tratamente pentru
o gamă foarte mare de afecțiuni, pentru un număr relativ mare de pacienți, fiecare pacient primind cel puțin o
procedură medica lă, astfel este nevoie de îmbunătățirea confortului sălilor de recuperare.
Am ales această temă deoarece de -a lungul timpului lovindu -mă de situații neplăcute în cadrul spitalelor,
am constatat nivelul confortului din sălile de recuperare și impactul acest uia asupra pacienților.
Lucrarea începe cu o privire asupra stadiului actual al cercetărilor în domeniul centrelor de recuperare,
beneficiarii acestora, un scurt istoric al recuperării medicale, evoluție, tendințe viitoare, cât și o prezentare succintă a
situației actuale a centrelor de recuperare.
Prin realizarea acestei teme doresc să evaluez personal beneficiile centrelor de tratament B.F.K.T. și să
aduc un plus -valoare asupra calității serviciilor efectuate în cadrul acestora prin metodele concepu te.
Lucrarea de față se dorește a fi un demers pentru a evidenția modul în care îmbunătățirea calității serviciilor
medicale și a confortului din salile de recuperare au impact asupra pacienților.

CAPITOLUL 2 . CENTRE DE TRATAMENT B.F.K.T. (BALNEO -FIZIO -KINETOTERAPIE )
2.1. Scurt istoric al centrelor de tratament din România
În ultimii ani în România, situația centrelor de tratament nu a avut o ascensiune remarcabilă. În țara noastră
există câteva centre de tratament ce au fost menținute într -o permanentă evoluție datorită noilor aparaturi
șidescoperiri din lumea medicinei, însăși foarte multe din centrele mai puțin cunoscute au ajuns să fie aproape
inexistente pe hartă.
Înainte de comunism, centrele balneare precum Băile Felix unde se ofereau tratamente p entru : Afecțiuni
reumatismale inflamatorii, articulare și degenerative, Băile Herculanea vând tratamente pentru, Centrul Călimănești –
Căciulata erau cele mai bine cotate refugieri de relaxare pentru persoanele în mod special de persoanele cu vârstă
cuprins ă între 50 -80 de ani.
După comunism, cât au fost acceptate dezvoltările de infrastructură, noi aparate, noi idei de dezvoltare,
aceste centre au evoluat oferit tratamente inclusiv și pentru persoanele tinere, atrăgând astfel și pe copii cu vârste
între 5 -15 ani cu piscine, locuri de joacă, parcuri de distracție și oferte la hoteluri all -inclusive.

Sunt de asemenea încercări pe perioade mici de funcționare a câtorva centre de tratament ce au fost închise
sau pur și simplu nu a existat interesul de investire.
Își revine turismul balnear?
Ei bine, în afara stațiunilor unde nu s -au mai făcut deloc investiții, există unele care se mențin în linie
dreaptă și doar câteva proiecte noi.
Cândva adevărate comori, stațiunile balneare de la noi zac astăzi în nepăsar e: cu foarte mici excepții, cele
mai multe nu dezvoltă proiecte mari și nici nu se anunță investitori pe niciun segment. Fie că vorbim de hoteluri, de
stațiuni balneoclimaterice care ar facilita atragerea unui număr mai mare de turiști, dar nu exista inves tițiile în cele
mai dese cazuri.
Este vorba de un efort investițional uriaș pentru refacerea structurilor vechi, istorice, care nu înseamnă
neapărat un hotel, înseamnă bazine cu băi termale, locuri de agrement, zone de aerosoli, centre de recuperare
medi cală (balneo -fizio-kinetoterapie). Așadar, este nevoie, pe de o parte, de restaurarea lucrurilor vechi, iar pe de
altă parte de dotarea cu aparatură conform cerințelor actuale. Sunt necesare măsuri speciale acolo unde sunt izvoare,
iar banii ar trebui să v ină atât din sectorul privat, cât și de la bugetul de stat.
Deși în stațiunile balneoclimaterice din țară nu s -a adus un aport financiar considerabil pentru renovarea
lor, să nu iutăm faptul ca s -au deschis multe centre de recuperare în sistem privat care au o dotare de ultimă
generație, ambianța fiind una primitoare și relaxantă.
"Este nevoie de politici de promovare a sănătății […] de îndreptarea eforturilor asistenței primare și spre
zonele care astăzi sunt deficitare și care la nivel comunitar au cel mai mare impact asupra stării de sănătate :
promovarea sănătății, prevenția și reabilitarea " 1

Băile Herculane
Una dintre cele ma i vechi stațiuni din România, Băile Herculane, a fost numită la începutul secolului XX
de către împărătul Imperiului Austro -Ungar: "cea mai frumoasă stațiune de pe continent", apropiindu -se pași repezi
de intrarea în legendă .
Stațiunea datorită apelor sal e termale atrăgea capetele încornonate ale Europei. Astăzi găsim clădiri și
peisaje pest e care timpul și -a pus amprenta . Istoria Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două
milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d. Hr. chiar de căt re împaratul Traian.
Istoria modernă a stațiunii începe după 1718. Din 1736 începe reconstrucția și modernizarea băilor și a
căilor de acces. În această perioadă s -au construit majoritatea edificiilor din stațiune, purtând amprenta stilului
baroc de fac tură austriacă.
Declinul acestei stațiuni a început după anul 1989, însa la începutul anilor 2000, asupra clădirilor de
patrimoniu din stațiune se ridică semne de îngrijorare. Monumente istorice de o valoare inestimabilă sunt
abandonate, acum fiind ruine . ,,Includerea orașului în lista UNESCO ar aduce o serie de avantaje stațiunii. Pe lângă
imagine pentru întreaga stațiune, un avantaja major sunt oportunitățile de a atrage bani pentru restaurarea clădirilor
din centrul istoric" 2
Vila Elisabeta, este un imobil inclus în lista monumentelor istorice, de categorie B . Acest edificiu a fost
construit între anii 1880 -1882, după planurile arhitectului Doderer. Această cladire este realizată în stil baroc târziu

1 "Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetățeanului", Raportul comisiei Prezidențiale pentru analiza și elaborarea
politicilor din domeniul sănătății publice din România, pag. 10, București, 2008
2 http://m.adevarul.ro/cultura/patrimoniu/baile -herculane -statiune -cale-devina -doar -legenda -dezastrul –
generalizat -cladirilor -patrimoniu -1_510a4afb4b62ed5875bebbaa/index.html

austriac, specific imobilelor ridicate în Băile H erculane. În prezent este finalizată renovarea exteriorului (acoperiș,
tencuială), însă interioarele necesită continuarea lucrărilor de restaurare.
Băile Neptun, este un imobil de categoria A , construcția acestuia făcându -se între anii 1883 -1886. Cladirea
este realizată după planurile arhitectului Alpar. La finalizarea lucrărilor acesta era cel mai important complex
balnear, având două aripi în care existau 32 de cabine și 2 bazine construite din marmură roșie în care funcționau băi
sulfuroase alimentate cu apă termală. În anul 1899 i s -a adăugat un dispozitiv pentru facilitarea circuitului apei fără
pompare. Astăzi, ca multe alte clădiri din Băile Herculane, este o clădire peste care timul și -a pus amprenta,
întregind imaginea unei clădiri ce ar fi putut fi una din perlele localității. Clădirea se află în proprietatea unui om de
afaceri ce -și dorește reabilitarea acesteia.
Ansamblul Cazinoului, o clădire de categoria A , a fost construit între anii 1850 -1900 după proiectul
arhitectului Wilhelm Doderer. Clădirea se remarcă prin arhitectura porticurilor și picturile murale, în special cele
care împodobesc interiorul cupolei exterioare din fața imobilului. Cazinoul a reprezentat un punct de referi nță pentru
sistematizare arhitectonică a stațiunii. În prezent se află într -o stare avansată de uitare, tencuiala exterioară și
interioară fiind afectată, imobilul necesitând reparații la structura de rezistență.
În iulie 2012 a fost publicat Planul Integ rat de Dezvoltare Urbană (PIDU) al orașului Băile Herculane.
Planul Integral de Dezvoltare Urbană a fost adoptat ca strategie de dezvoltare de către autoritățile publice locale.
Viziunea de dezvoltare urbană generală pe care o propune documentul este următ oarea „Băile Herculane parte a
familiei Europene de stațiuni balneare, prin oferta de facilități de tratament de sănătate și frumusețe într -un cadru
natural și un patrimoniu cultural unic. Se poate astfel observa ca sectorul socio -economic balnear și produ sele sale
reprezintă principalul domeniu de activitate și principală zona de resurse pentru dezvoltarea orașului și a zonei sale
de influența.
La nivel operațional PIDU Băile Herculane propune o serie de 6 programe sectoriale de dezvoltare,
împărțite în s ub-programe, care la rândul lor sunt declinate în proiecte. Deși toate programele au un anumit impact
asupra dezvoltării turismului balnear, inclusiv cele care vizează strict creșterea calității vieții locuitorilor prin
creșterea calității serviciilor publ ice de sănătate și educație și reabilitarea spațiului public urban, 2 dintre acestea
vizează direct și explicit turismul balnear și dezvoltarea sa.
Băile Felix – Băile 1 Mai
Stațiunea este bogată în izvoare de ape minerale termale (20 – 48șC), oligoterma le, radioactive, conținând
sulf, calciu, sodiu, descoperite la începutul mileniului, nămol sapropelic fosil.
Renumită pentru efectul binefacator al apelor sale, în calmarea durerilor articulare și musculare, a
nevralgiilor reumatice, stațiunea Băile Felix este recomandată și în tratamentul:
 bolilor reumatismale inflamatorii (poliartrita, spondiloza reumatoidă, urmări ale unui reumatism articular
grav)
 boli degenerative (spondiloza, artroza, poliartroză, sciatică lombară)
 diartrozelor (tendonita, tendomiotita, periartrita scapulohumerala)
 bolilor sistemului nervos central si periferic (semipareze, parapareze)
 boli ginecologice (metrosalpingita cronica, dereglari minore puberale si de menopauza)
 boli ale starilor post -traumatismale (urmare a unor op erații ale articulațiilor, oaselor și mușchilor, urmare a
unor fracturi, entorse și luxații)
 dereglari endocrine
Tipurile de proceduri folosite sunt: kinetoterapie, băi calde cu ape minerale în cazi și bazine, electroterapie,
hidroterapie, aerohelioterapi e în bazine deschise cu apă termală, aerosoli, gimnastica medicală, băi de lumină saună,
cosmetică.

Stațiunea beneficiază de baze de tratament moderne: băi în cadă sau bazin cu ape minerale, kinetoterapie în
bazine cu apă minerală termală, împachetări cu nămol cald, fizioterapie, inhalații, aerosoli care permit un tratament
eficient și în anotimpurile reci, săli de gimnastică, saune, bazine de înnot etc.

Sursă fotografii: https://vocea.biz/travel/2017/feb/12/secretul -apelor -termale -care-atrag -turisti -din-toata -lumea -in-
romania/
Înregistrează o evoluție problematică a fluxurilor turistice. Dacă sosirile au reușit în perioada de referință să
înregistreze creșteri constante (cu excepția unei scăderi în 2013), înnoptările au scăzut atâ t în 2013 (accentuat) cât și
în 2014. Dintr -o stațiune aflată în paragină în anii ’90, Băile Felix a început să se transforme încet dar sigur într -o
afacere de succes. Dovada o reprezintă numărul tot mai mare de turiști, de la an la an, atrași atât de bene ficiile apelor
termale, cât și de investițiile tot mai moderne.
Turiștii care până nu de mult alegeau țara vecină, Ungaria, pentru a se distra și a se relaxa în apă termală,
pot acuma să opteze și pentru Băile Felix. Succesul Băilor Felix se datorează investițiilor care s -au făcut acolo an de
an

Sursă fotografii: https://vocea.biz/travel/2017/feb/12/secretul -apelor -termale -care-atrag -turisti -din-toata -lumea -in-
romania/
Stațiunea Călimănești – Căciulata
În epoca modernă, încă din 1860, apele minerale ale stațiunii se bucurau de o faimă europeană. Primele
pavilioane pentru cura de apă minerală datează din anul 1910

Este renumită în toată țara, aici venind să se trateze chiar și turisti străini. Baza de tratament din Căciulata
e la fel de căutată ca și pe vremuri, atât de persoanele vârsnice cât ș i de cele tinere. Este întinsă pe o suprafață de
aproximativ doua hectare. Baza de tratament Căciulata fiind cea mai mare din țară, aici făcându -se proceduri ce
trateaza: boli digestive, hepatobiliare, boli ale sistemului renal și urinar, tulburări metab olice și nutriționale, afecțiuni
respiratorii, boli ale sistemului nervos periferic, stări reumatismale și, ginecologice, dermatologice, cardiovasculare
etc.
Stațiunea Călimănești -Căciulata , cea mai renumită stațiune balneo -climaterică de pe valea Oltulu i, este
disponibilă pentru tratamente pe tot parcursul anului. Construcția aparține arhitecturii vernaculare și se compune din
construcții relativ simple și uniforme ca structură și funcționalitate .
Calimănești -Căciulata este locația potrivită și pentru pasionații de istorie și arhitectură care odată ajunși în
zonă pot vizita și o serie de obiective turistice de la Mănăstirea Cozia, Schitul Ostrov sau Mănăstirea Turnu, o
mănăstire izolată printre munți într -un cadru natural cu adevarat mirific până la Cas cada Lotrișor.
Stațiunea Calimanesti -Caciulata este considerata “perla” stațiunilor de pe valea Oltului, datorită peisajelor
mirifice ce pot fi admirate în această zonă a României. Călimănești este un oraș situat în partea central -sudica a
Romaniei.
În prezent, stațiunea Călimănești -Căciulata dispune de instalații pentru băi calde în cadă sau bazin cu apă
minerală, electrohidroterapie și kinetoterapie, aerosoli și inhalații, bazine descoperite cu apă termală sulfuroasă,
izvoare de apă minerală pentru cur ă internă, săli de gimnastică medicală, saună, bazine de înot.
Acum, Călimăneștiul nu mai arată ca în foto grafiile de epocă. Pe vremea comunismul s -au construit
blocuri ce dau stațiunii un aspect de oraș al muncii, nu al relaxării. Vilele s -au construit fără a păstra o linie, un stil.
Rare sunt construcțiile care folosesc ornamentele atent lucrate din lemn, precum și cele care poartă în ziduri ceva
grație. În turismul mona hal, stațiunea detine c el mai important astfel de obiectiv acesta fiind mănăstirea Cozia,
ctitorită de Mircea cel Bătrân. Însă cel mai spectaculos este cu siguranță schitul Ostrov, o minune construită pe o
insulă de pe râul Olt.

2.2. Terminologii de spec ialitate
În România tot mai multe persoane se lovesc de probleme de sănătate din ramura ortopediei, neurologiei și
a reumatologiei. Când spun ortopedie mă refer la entorse, luxații, intervenții chirurgicale in diferite afecțiuni cum ar
fi: leziuni de menis c sau ligamente încrucișate, protezări de șold sau genunchi, intervenții chirurgicale în fracturi
închise sau deschise. Problemele reumatismale apar de regula la persoanele de vârsta a III -a cum ar fi: poliartrita
reumatoidă, artroze (cele mai frecvente fi ind coxartroza și gonartroza) și artritele. Neurologic sunt întalnite o
mulitudine de afecțiuni unele fiind foarte greu de recuperat sau deloc (accident vascular cerebral ( AVC), pareze
faciale, tetrapareză sau parapareză, hemipareză (pareză pe o jumatate de parte a corpului), hernie de disc, cefalee,
Parkinson).
În rândurile mai jos voi vorbi despre ce înseamna dizabilitate / recuperare medicală și despre tot ceea ce
implică recuperarea medicală (balneo -fizio-kinetoterapie).
Dizabilitate – "stare fizică, psihică sau mentală care limitează activitatea, sub diverse forme, unei
persoane."3

1https://dexonline.ro/definitie/dizabilitate

Recupereare medicală – "proces sau actiune având ca scop revenirea la starea de sanatate și la o capacitate
de efort satisfăcătoare, obținându -se cu ajutorul unor procede e de educare -reeducare adecvate."4
Balneofizioterapie – "disciplină medicală care folosește agenții fizici naturali sau artificiali în scop
terapeutic." 5
Balneologia presupune utilizarea factorilor naturali de cură cum ar fi apa, nămolurile, clima, aeru l,
mișcarea apelor, precum și mijloace terapeutice: căldură, lumină, energie electrică, electromagnetică, mecanică.
Balneologia este recomandată în afecțiuni reumatismale, tulburări de statică și dinamică osteoarticulară moștenite
sau dobândite, atrofii mu sculare cu disfuncții secundare; boli post -traumatice, sechele după contuzii, entorse, luxații,
fracturi, rezolvate ortopedic sau chirurgical.
Balneologie – "ramură a medicinii care studiază caracteristicile și utilizările terapeutice ale apelor minerale
și ale nămolurilor " 6
Balneoterapie – "utilizarea terapeutică a băilor generale și locale; termenul a fost extins la băile de namol,
de soare, de lumina artificială, inclusiv la aplicarea de radiații infraroșii și ultraviolete" 7
Kinetoterapia se defin ește ca o terapie prin mișcare efectuată prin programe de recuperare medicală,
programe care urmăresc refacerea unor funcții diminuate sau creșterea nivelului funcțional pentru diverse afecțiuni.
Este o formă terapeutică individualizată care, plecând de la programe de exerciții statice sau dinamice, se poate
folosi în programe curative sau de recuperare. Programele de kinetoterapie sunt special concepute ținând cont de
constituția pacientului, vârsta, afecțiunea pe care o are, tipul de activitate pe care îl desfășoară, stadiul de evoluție a
bolii, existența altor afecțiuni. În cadrul programelor de kinetoterapie – gimnastică medicală de recuperare – fiecare
pacient beneficiază individual de supraveghere de specialitate din partea unui kinetoterapeut. Pe lan gă programul de
gimnastică medicală, kinetoterapeutul poate interveni, făcând (la nevoie) tracțiuni vertebrale, mesaj de resorbție a
edemelor. Kinetoterapia se poate folosi în mai multe afecțiuni cum ar fi: afecțiuni ortopedice, afecțiuni de tip cardio –
vascular, neurologic, afecțiuni reumatismale, afecțiuni neuro -chirurgicale, fracturi, rupturi ligamente încrucișate la
nivelul genunchilor, entorse, tetrapareză spastică; diverse tulburări de coordonare.
Kinetoterapie – "termen generic pentru tera peutică prin mișcare, folosește ca mijloace mișcările pasive și
active, cu scopul recuperării unei funcții cât mai complete" 8
Fizioterapia include un ansamblul de aplicații terapeutice având la bază utilizarea agenților fizici cum ar fi:
undele magnetice , undele mecanice și curenții electrici. Suferințele care beneficiază de această specialitate medicală
sunt multiple: criză de spondiloză cervicală, durerile, hernie de disc, durerile de șolduri sau genunchi, durerile la
nivelul degetelor mâinilor sau cal câielor, durerile de umeri (periartrita scapulohumerală), boli artrozice, scoliozele,
cifozele și alte atitudini vicioase ale coloanei vertebrale .
Fizioterapie – "ramură a terapeuticii generale, care folosește agenți fizici naturali sau artificiali. Cup rinde
printre altele hidroterapia, termoterapia, balneoterapia, climatoterapia" 9
Aparatură medicală folosită în sălile de fizioterapie

4 Enciclopedia de Kinetoterapie vol. 2 , Dumitru Motet, Editura Semne 2010, pag. 166
5 Enciclope dia de Kinetoterapie vol. 1 , Dumitru Motet, Editura Semne 2009, pag. 142
6 Enciclopedia de Kinetoterapie vol. 1 , Dumitru Motet, Editura Semne 2009, pag. 142
7 Enciclopedia de Kinetoterapie vol. 1 , Dumitru Motet, Editura Semne 2009, pag. 142
8 Enciclo pedia de Kinetoterapie vol. 1 , Dumitru Motet, Editura Semne 2009, pag. 394
9 Enciclopedia de Kinetoterapie vol. 1 , Dumitru Motet, Editura Semne 2009, pag. 313

 electroterapie – "capitol de terapeutică care folosește ca agenti activi curenții electrici sub diferite forme
sau transformați în radiații " 10
 galvanoterapie – "utilizarea în scop terapeutic a curenților galvanici continui de mica tensiune (circa 50 V)
în unele afecți uni locomotorii, nervoase etc. " 11
 ultrasunet – "vibrație mecanică identică vibrațiilor sonore, dar cu o frecvență care depășește pragul de
percepție a urechii umane, adică 20.000 Hz. " 12
 unde scurte – "radiații electromagnetice cu lugimea de undă sub 10m, puțin penetrante, cu proprietăți
asemănătoare radiațiilor infraroșii. sunt utilizate în tratamentul unor leziuni superficiale ." 13
 magnetodiaflux – "Este un tratament natural și ușor de suportat de organism care se bazează pe acțiunea
directă asupra țesuturilor a unui câmp magnetic pulsatil. Câmpul magnetic acționează pozitiv asupra
sistemului imunitar, asupra circulației sanguine, asupra sistemului osos și muscular datorită efectelor sale
analgezice, antiinflamatoare, vasodilatatoare, regeneratoare. " 14
 drenaj limfatic – "un complex de tehnici manuale , utilizate pentru facilitarea eliminării lichidelor în exces ,
pe care limfa le adună și purifică, odată cu traversarea ganglionilor, inainte de a intra în circuitul sanguin.
În secolul al XVII -lea, în școala europeană, francezul Jean Pecquet și danezul Thomas Bartholin au
aprofundat studiile știintifice asupra sistemului limfatic, a raportului între sistemul limfatic și cel sangvin și
al rolului limfei în organism. Dar contribuția semnificativa o are da nezul Emil Vodder, expert fizioterapeut,
care a pus la punct metoda eficace – drenaj limfatic manual. " 15
 tracțiune vertebrală – "acțiune exercitată prin intermediul unei forțe pentru a provoca o mișcare sau pentru
a exercita o extensie sau o elongație. Se poate exercita mecanic sau prin intermediul (mase, continuu sau
discontinuu)" 16
2.3 Ce reprezinta persoane le cu dizabilități si ce afectiuni beneficiaza de servicii de
recuperare medicală.
Dizabilitatea se poate fi definită ca o stare fizică, psihică sau mentală care limitează activitatea unei persoane.
Termenul "dizabilitate" poate să fie înlocuit cu cel de "handicap", în ciuda faptului ca legislația română continuă să
îl includă pe cel din urmă.
Dizabilitate versus handicap
Termenul dizabilitate este raportat la termenul de handicapdeoarece relația dintre cei doi termeni este de
cauză -efect. Cu alte cuvinte, o persoană care prezintă o dizabilitate de orice tip se confruntă cu un handicap în
momentul în care intervine percepția socială asupra situației sale.
Handicapul reprezintă lipsa mijloacelor oferite unei persoane cu dizabilitati de a funcționa în societate
întocmai ca un om obișnuit, de a merge la, de a se plimba pe strada, prin principiu de a face orice activit ae ce îi
poate menține activitatea cerebrală la un nivel intens.
Modele de dizabilitate
Dizabilitatea este percepută și abordată prin prisma a două modele: medical și social.

10 Enciclopedia de Kinetoterapie vol. 1 , Dumitru Motet, Editura Semne 2009, pag. 285
11 Encic lopedia de Kinetoterapie vol. 1 , Dumitru Motet, Editura Semne 2009, pag. 322
12 Enciclopedia de Kinetoterapie vol. 2 , Dumitru Motet, Editura Semne 2010, pag. 354
13 Enciclopedia de Kinetoterapie vol. 2 , Dumitru Motet, Editura Semne 2010, pag. 357
14 http://florisan.remodelarecorporalacluj.ro/index.php/latest -more -columns -2/item/59 -magnetodiaflux
15 https://www.farmaciata.ro/medicina -alternativa/item/63 -drenajul -limfatic
16 Enciclopedia de Kinetoterapie vol. 2 , Dumitru Motet, Editura Semne 2010, pag 330

Modelul medical definește persoanele cu dizabilități din perspectiva bolii sau a condiției lor medicale. În
acest model, dizabilitatea este perceputa ca problema a persoanei, acesta din urmă fiind dependent de ceilalți și
având nevoie de tratament adecvat problemei sale. Modelul medical determină excluderea sistematică a persoanelor
cu dizabilități din societate.
Modelul social este promovat de Uniunea Europeana și pune accentul pe mediul social neadaptat nevoilor
persoanelor cu deficiențe, de unde rezultă și dificultățile cu care acestea se confrunta. Astfel, modelul social nu mai
percepe dizabilitatea ca o problema individuală, ci ca un fapt social, generat de politica, practica, atitudini și mediul
înconjurător.

Dizabilitatea în legislația din România
Legea privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap nr.448/2006 a fost reactualizată
în anul 2011. Conform acestei legi, persoanele cu dizabilități sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat
deficiențelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale și/sau asociate, le împiedică total sau le limiteaza accesul cu
șanse egale la viața societății, necesitând măsuri de protecție în sprijinul integrării și incluziunii sociale.
Consilierea persoanelor cu dizabilită ți
Integrarea și incluziunea persoanelor cu dizabilități sunt condiții ale respectării drepturilor omului.
Principiile fundamentale, care au schimbat realitățile din domeniul calității vieții, educației și integrării
persoanelor cu dizabilități în viața socială au ca fundament drepturile omului.
Respectarea drepturilor și a demnității persoanelor cu dizabilități, în baza Declarației Universale a
Drepturilor Omului, care presupune că toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi , că
sunt înzestrate cu rațiune și constiință și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității.
Prevenirea și combaterea discriminării potrivit căruia fiecărei persoane i se asigură folosirea sau
exercitarea, în condiții de egalitat e, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute
de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice fără deosebire,
excludere, restricție sau preferință pe bază de ras ă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri,
gen, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectarea HIV ori apartenența la o
categorie defavorizată.
Beneficiarii consilierii și psihoterapiei sunt pe rsoanele cu dizabilități care primesc serviciile specializate ale
medicilor, psihologilor , psihopedagogilor și asistenților sociali în centrele specializate pentru această activitate.
Dizabilitatea reprezintă un termen generic pentru deficiențe, limitări de activitate și restrictii de participare;
relevă aspectul negativ al interacțiunii individ -context.
Dizabilitățile pot fi cauzate de deficiente, de condiții de sănătate sau de mediu.
Dizabilitățile pot fi vizibile sau invizibile, permanente ori temporare, progresive ori regresive.

Beneficiarii pot fi:
Copii, adolescenți, tineri și adulți cu dizabilități din:
• familie;
• învățământ special;
• învățământul integrat din școlile de masă;

• centrele de recuperare si reabilitare neuropsihiatrică;
• familiile personelor cu dizabilități
Consilierea, în înțelesul său clasic, se rezumă la o triplă perspectivă: psihologică, pedagogică și socială
asupra activităților cu valențe etice pe care le va întreprinde consilierul în scopul ajutării beneficiarilor să i în vederea
angajării în acel tip de comportament care să -i conducă la soluționarea optimă a propriilor probleme.

Gama de afecțiuni ce pot beneficia de servicii de recuperare medicală este foarte larga . Voi enumera o
parte din tre cele mai fregvente afecț iuni, acestea sunt :
– post-traumatice: fracturi, entorse, luxatii, leziuni de menic sau ligamente încrucișate;
– coloanei vertebrale: dorsalgii, discopatii vertebrale, hernii de disc operate, cifoze, cifoscolioze,
scolioze, lordoze;
– reumatologice: PSH (periartrită scapulo humerală), artroze, spondiloze, spondilite anchilozante,
coxartroze, gonartroze, poliartrită reumatoisa, spondilită anchilopoetică;
– neurologice: hemiplegii, paraplegii, AVC (accident vascular cerebral), neuropatie diabetică,
anevris m cerebral, Parkinson;

2.4. Ce reprezintă recuperarea medicală

Recuperarea medicală are ca rol tratarea afecțiunilor ce țin de ramura reumatologiei, neurologiei,
ortopediei, cardiologiei acestea, având ca scop combaterea durerii, relaxarea m usculară, reintegrarea în societate,
îmbunătățirea mobilității articulare, a circulației , readaptarea la efort precum și creșterea calității vieții.
În cadrul recuperării medicale se dezvoltă mai multe ramuri : balneologia, fizioterapia, acupunctura,
reflexoterapia, osteopatia , kinetoterapie .
Kinetoterapia
Face parte din medicina fizică – specialitate terapeutică, care utilizează ca metode: mișcarea, căldura,
curentul electric, climatul, masajul și apa. Este o componentă nouă a medicinii fizice și r eprezintă o metodologie
activă pentru consolidarea sau refacerea funcțiilor unor părți ale corpului uman afectat e de boală sau de
traumatisme.
Se definește, ca fiind o terapie prin mișcare efectuată prin programe de recuperare medicale , ce urmăresc
refacerea unor funcții diminuate sau creșterea nivelului funcțional în diverse afecțiuni. Kinetoterapia este o forma
terapeutică individualizată, ce pleacă de la programe de exerciții fizice statice și dinamice, ce pot fi folosi te în
programele terapeutice profilactice (de preveni re), curative și de recuperare. Se poate descrie în urmatoarele forme:
 kinetoterapia profilactică – cuprinde totalitatea metodelor și mijloacelor de realizare a tratamentului, prin care se
urmărește: menținerea unui nive l funcțional satisfăcător, creșterea nivelului funcțional (profilaxie primară sau
gimnastică de întreținere, plimbări, jogging, gimnastica aerobică, pentru menținerea stării de sănătate), aplicarea
unor programe de prevenire a agravării sau de apariție a c omplicațiilor în unele boli cronice (profilaxie
secundara); 17
 kinetoterapia de tip curativ care se asociază cu sectorul de tip profilactic și de recuperare; 18
 kinetoterapia de recuperare reprezintă secțiunea cea mai importantă în programul de recuperare medicală și
urmărește prin intermediul unor programe de exerciții fizice: refacerea funcțiilor diminuate, creșterea nivelului

17 http://kinetoterapie.weebly.com/
18 http://kinetoterapie.weebly.com/

funcțional, realizarea unor mecanisme compensatorii în situați i de readaptare funcțională (în cazul în care, de
exemplu, un anumit mușchi este afectat ireversibil, se încearcă tonifierea altor mușchi, care îi preiau parțial
funcțiile în scopul realizării mișcării în limite acceptabile). 19
Kinetoterapia fiind într -o continuă evoluție a dezvoltat multe terapii cum ar fi: terapia Vojta ( copii ),
terapia Bowen (reechilibrarea masei musculare ), metoda Bobath + diagonalele Kabat, terapie cu benzi elastic e
(tapping) gimnastică medicală în apă (aqu gym) , camera senzorială .
Balneologie

Apele minerale sunt soluții complexe de substanțe disociate, nedisociate și gaze aflate în anumite
combinații chimice și stări fizico -chimice . Factorii principali de acțiune a băilor cu ape minerale sunt: termic,
mecanic și chimic . Balneoterapia cuprinde tratamentul cu ape minerale , băi de plante sau impachetarile cu nămol.
Băile cu plante relaxează și destinde simțurile, calmează durerile, facilitează circulația venoasă.
Nămolul acționează asupra metabolismului și activează circulația locală . Acesta este bogat în minerale și
coloizi organici, prin acțiunea microorganismelor, nămolul poate vindeca multe boli osteo -musculare, contracturile
musculare, durerile articulare si oboseala. Băile galvanice î mbină acțiunea apei calde cu cea a curentului galvanic,
folosindu -se patru celule (cuve pentru membrele inferioare și superioare). Producând hiperemie locală, activând
metabolismul și stimulând troficitatea țesuturilor, terapia are efecte antiinflamatorii, antialgice, vasculotrofice și de
activare a circulației periferice.

Fizioterapia

Sau terapia cu curenți folosește diferite forme de curenți electrici cu scopul de a vindeca sau de a preveni
anumite afecțiuni. Curenții folosiți î n terapie sunt cu frecven ță joasă, medie sau înaltă ce sunt aplicaț i pe zonele
dureroase pe o durată ce variază de la un pacient la altu. Tipurile de curenți folosiți în fizioterapie sunt: tens,
galvanic, diadi namic, interferentiar, trebert. Fizioterapia ajută in următoarele situații : crește mobilitatea articulațiilor
și le menține sănătoase, contribuie la activarea circulației în întregul corp prin efectele pe care le produce ,
combatea inflamațiilor, efect calmant și relaxant în nevralgii, stimulare ș i relax are musculară, recuperarea
deficitelor fun cționale, efect sedativ .
Acupunctura
Este o ramură a medicinei tradiționale chinezești (descoperită de aceștia între anii 4000 si 3000 I.Hr) ce
constă în practicarea de înțepături cu ace în puncte precise ale suprafeței corpului unui pacient, cu scopul de a
vindeca anumite boli sau de a provoca un efect analgezic . Deși veche de mii de ani in indepărtatul orient, practica
acupuncturii este destul de nouă la noi astăzi. Se incearcă prin acest tip de terapie să se trateze sau măcar să se
amelioreze o mulțime de boli
Osteopatia
Ofera un sistem de diagnostic și tratament care pornește de la ideea că mare parte dintre durerile și
afecțiunile de care suferim decurg din anormali tățile existente în structura c orpului și este utulizată pentru depistarea
tulburărilor patologice ale biomecanicii corpului, organelor și țesuturilor, cu tehnici manuale blânde și de mare
rafinament. Medicul osteopat acșionează manual asupra structurilor craniului, coloanei, coastelor, bazinului,
sacrului, articulațiilor, aparatului musculo -ligamentar și facial 20

19 http://kinetoterapie.weebly.com/
20 http://www.garbo.ro/articol/Sanatate/9630/cabinetul -de-osteopatie -osteosan.html

Reflexoterapia
Este o ramură a medicinii orientale, o știință ce se ocupă cu zonele reflexogene ale organismului ce se află
pe suprafața corpului. Ea se ocupă cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexe diagnosticate ca fiind
sensibile/dureroase.
Terapia cu lumina Bioptron.

Bioptronul acționează într -un mod natural ajutâ nd organismu l să-și activeze propriul potenț ial de
vindecare. Din momentul intrării în țesuturi, ene rgia solară ajută procesul de biostimulare, stimulâ nd mai multe
procese biologice din organism într -un mod pozitiv ce îmbunătățește astfel funcț iile corpulu i.

2.5. Cabinetele necesare centrelor de tratament B.F.K.T. și dotările sălilor de recuperare .

Cabinete medici:
 neurologie
 otopedie
 reumatologie
 cardiologie
 recuperare medicală

Săli de tratament:
 sală kinetoterapie (2-3 spaliere, oglind ă, placă de echilibru, bicicletă, bandă de mers, step per, gymball,
mingi medicinale de diferite greutăți, gantere și săculeț i cu nisip (de la 500 g la 5 kg), cușca Rocher ( care
include scripeți cu să culeți de greutăți), be nzi elastice, roata marinărească , placă canadi ană, bănci, bastoane
de diferite lungimi, dispoz itiv pentru reeducarea flexiei/ extensiei , supinație/pronație degetelor , aparate
posturale, pedalier, masă de verticalizare, sistem modular pentru reeducarea mersului, bare paralele,
pedalier, saltele, spirale pentru reeducarea coordonării, masă kinetoterapie reglabilă, goniometru,
scoliometu )
 sală fizioterapie (TCare (energie de transfer capacitiv -rezistiv), aparate electroterapie cu diferite tipuri de
curenți, laser, aparat de ultrasunet, bioptron )
 sală băi galvanice (două căzi de băi galvanice)
 sală unde scurte (două aparate de unde scurte)
 sală MDF (magnetodiaflux) (două aparate de MDF)
 sală împachetari cu parafină , sau nămol (saculeți cu parafină și nămol care se încalzes c și se aplică pe
zona dureroasă a fiecărui pacient )
 bazin recuperare medicală (3 piscine medicale: una medicală cu rampă de acces pentru carucior , una în
valuri, dotată cu lift special de scufundare al pacienț ilor cu deficit locomotor și una medicală pentru copii.
 sală de masaj (masă specială masaj , paravane între paturi, separeu unde se poate schimba pacientul )
 sala de tracțiuni vertebrale și drenaj limfatic (aparat de tracțiuni, aparat pentru drenaj limfatic)
 sală reflexoterapie (pat masaj)
 sală senzorială (acvariu, lumini din fibre optice, lampa care face bule, coardă elastică, jucării muzicale,
instrumente muzicale, clopoței de ușă, uleiuri esențiale, stativ cu mirosuri diferite, baloane de săpun, saltea
de apă, perne cu bile, plăcuțe tactile, jucării din fibră opti că, proiector de lumină, piscină cu bil e, seturi de
stimulare tactilă ș i motrică, jocuri cognitive ).

CAPITOLUL 3. ASPECTE ARHITECTURALE SI DE DESIGN IN CENTRELE DE
TRATAMENT B.F.K.T. (BALNEO -FIZIO -KINETOTERAPIE

3.1. Amenajarea spitalelor, clinicilor și centrelor de tratament B.F.K.T. (balneo -fizio-
kinetoterapie) din punct de vedere cromatic.
Culoarea în cadrul spitalelor t rebuie analizată foaret strict prin prisma a trei categorii d e indivizi: pacientul,
personalul medical, insoțitorii pacientului. Astfel analiza trece prin trei domeni esențiale:
 fiziologic (studii privitoare la stimularea excesivă a ochiului) – aici avem de -aface atât cu pacientul care își
petrece o bună parte din timp în spital cât și medicii și infirmierele ce trebuie să treacă din cameră în
cameră, luând contactul în repetate rânduri cu diferite medii
 psihologic (efectul de calmare, stimulare) – aici tratarea culorii se subordonează pacientului urmând aspecte
revendicate de cromoterapie
 estetic (frumosul, starea de bine) – importanța frumosului trebuie să țină cont de toate grupele care iau
contacul cu spitalul : de la pacient, rudele pacientului, angajații spitalului, etc.
Pentru început trebuie enunțate anumite aspecte funcționale ale folosirii culorii care până acum au fost
considerate reguli de plecare în amenajarea cromatică a spațiilor din cadrul spitalelor, clinici, centre de tratament
BFKT.
În blocul operator culoarea este foarte importantă deoarece nu tr ebuie să suprasolicite ochii, accentul fiind
pe iluminarea corectă. Pereții încăperii este de preferat să aibă cel puțin 50% putere de reflexie. Prin folosire
nuanțelor luminii de culoare verde -bleu postimaginea este anihilată, astfel percepția culorii roș ie nu se schimbă.
Pentru camerele pacienților se renuță la folosirea albului, aceasta fiind nestimulativă și obositoare. Astfel se
folosesc nunanțe colorate, pastelate. În urma terapiilor prin culoare s -a demonstrat ca anumite culori calde susțin
moralul fiind folosite pentru pacienții în covalescență, culorile reci pentru pacienții cu afecțiuni cronice, cele
purpurii pentru pacienții epileptici, roșu pentru pacienții cu afecțiuni reumatismale, etc.
La pacienții cu vârste înaintate (circulația sangvină fiind mai lentă și efectul fiind de înfrigurare) sunt de
preferat culorile calde : galben -verzui, ocru, oranj. Copii fiind mai energici sunt stimulați prin culoarea mediului,
preferându -se culorile co mplementare : galben, verde, roz.
Când vine vorba despre design interior una dintre provocă rile majore constă în amenajarea unui spațiu
îngust, astfel încât rezultatul obținut să îmbine în mod plăcut par tea practică cu cea estetica, dând totodată o notă
personală .
În ciu da lipsei acute de spațiu spitalele, pot fi amenajate corespunz ator dacă se respectă două reguli de bază:
unitatea finisajelo r, a designului de mobilier, a cromaticii și exploata rea justă și estetica a fiecarui centimetru pătrat al
încăperilor. Alege rea pardoselii reprezintă un aspect foarte importa nt în cadrul unui spital. Folosirea unei pardoseli
continue dă senzația de mai mult spațiu, iar culorile deschise (bej, cr em, gri) conferă luminu ozitate spațiului. Prin
urmare, pentru ca spațiu să pară mai larg, ar fi de preferat utilizarea aceluiași tip de material și aceleași culori pentru
pardoseală în întreaga incintă.
Companiile spun că nu există restricții în ceea ce privește culorile folosite, dar afirmă că in deosebi este
utilizată culoarea verde, ce s -a demonstrat ca fiind cea mai liniștitoare, de aici apărând și numele generic dat sălilor
de operații, camera verde".

Pe langa măsurile de curățenie, pardoseala trebuie să respecte anumite criterii: rezistența la trafic intens și
colțurile acesteia să fie rotunjite pentru a nu se permite adunarea murdăriei și pentru a se realiza o curățenie câ t mai
completă.
În trecut era folosită cu preponderență culoarea albă, această culoare având capacitatea de a accentua
curățenia. Folosită în exces aceasta devine obositoare pentru retină și nefavorabilă din punct de vedere psihologic
pentru bolnavi.
Culoa rea pereților trebuie să fie, de asemenea, una deschisă, în vederea menținerii impresiei de spațiu larg.
În caz ul în care pardoseala este alba, evitați să folosiți albul pentru pereti, astfel încât să nu apară monoton ia. Pentru
accentuarea senzației de largire a spați ului este indicat a se folosi nuanțele reci foarte deschise (verde, albastru, mov,
roz). Pute ți opta și pentru lila sau galben pal, deși fac parte din paleta culorilor calde și creează mai degrabă un
sentiment de intimitate decât unul de amploare a spațiului. Este indicat ca p lafon să ramână alb astfel în caperea va
părea mult mai înaltă .
În ceea ce privește mobila, acesta trebuie să fie minimală, nu este recomandat să folos iți mobilier de
culoare închisă și în niciun caz, lu cios. De preferat ar fi alb sau folosirea culorilor deshise ori metalice mate, care nu
vă vor da senz ația de sufocare. În cazul în care pacienții au tendin ța de a fi anxioși sau depresi vi, se înfurie repede și
se aprind din orice, este indicat ca ambianța să transmită o stare de liniște, de relaxare. Dacă se simt nemotivați, dacă
le este greu să găsească energia necesară pentru a face ceva, atunci se recomandă introducerea de elemente ce ar
putea să inspire să impulsioneze folosindu -se culori îndrăznețe și elemente decorative revigorante.
Într-un spital, clinica, centru de tratamet B.F.K.T. se desfășoară numeroase activități: de la cele de bază și
cele mai importante (consultații, intervenții, tratamente, proceduri etc.) la cele secundare, minore, desfășurarea
vizitelor zilnice, reuniuni cu membrii familiei, cu persoanele dragi sau organizarea de petreceri (onomastice) . Astfel
organizarea spațială trebuie gaândită în așa fel încât să suporte astfel de evenim ente. Pentru organizarea petrecerilor este
de preferat utilizarea un spațiu în care aerul să cicrule nesting herit, astfel se pot organiza spre exemplu în sala de mese
destinată pacienților internați. La modul simplist, spitalul reprezintă o instituție menită tratării, vindecării și
menținerii stării de sanătate care oferă atât îngrijire pe o perioadă scurtă de timp cât și pentru o perioadă medie și
chiar lungă de timp.
Relațiile interpersonale sunt de o mare importanță acestea infuențându -ți viața. În cadrul instituțiilor
medicale există atât pacienți ambulatoriu cât și internați. Dacă spațiile unui spital sunt primitoare, inovatoare, interactive
și transmit celorlați ideea de confort și bunăsta re, atunci atât pacienții cât și persoanele însoțitoare își vor face repede
o parerea buna despre instituția medicală. Aceștia vor fi mult mai încrezători, mult mai destinși și relaxați,
distrăgându -le atenția de la problemele de sănăta te, pornind cu optimism în rezolvarea problemelor de sănătate.
Culoarea este un factor puternic al furnizării unui sistem de organizare. Se poate folosi o culoare pentru a
diferenția zonele funcționale, aceasta fiind o tehnică într -un mod subtil dar de mar e efect, culorile ajutând la
delimitarea de grupuri sau funcțiuni.

Intra rea și holurile.
Acestea sunt zonele prin care oamenii pășesc în incinta instituției medicale, așa că pot fi considerate o carte de
vizita, creând prima impresie despre interiorul instituției. Prin urmare, culoarea aleasa treb uie să tran smită mesajul
''bine ați venit''. Uneori, culoarea de exterior a clădirii se regasește și la interior .

Lobby -ul
Atmosfera trebuie să fie placută, confortabilă. Se poate folosi aproape orice culoare . În cele din urmă, aceasta
este camera în care pacienții petrec cel mai mult timp și în care treb uie să se simtă relaxați.

Zona de luat masa
Paleta cromatică ce poate fi folosită în această zonă include aproape toate culorile, de vreme ce aici avem de
obicei mobilier din lemn vospsit alb sau natur. Desigu r, există câteva culo ri ce trebuie evitate, cum ar fi albastrul,

rozul și portocaliul. Motivul este că acestea pot avea efecte ciudate, cum ar fi scăderea poftei de mâncare și crearea
unei atmosfere stranie.
Cum roșul este culoarea despre care se spune că stimulează apetitul (majori tatea restaura ntelor folosesc roșul
în elem entele decorative) . Pe când rozul este o culoare relaxantă și ii poate face pe musafi ri sa nu mai vrea sa
plece.

Saloanele
Aici, culoarea joacă un rol importa nt și alegerea ține mai mult de amenajarea interioară, de concept, decât de
influența pe care o are culoarea respectivă. Desigu r, că de fiecare dată, culorile trebuie să se a rmonizeze. Verdele
este o culoare re laxantă pentru orice dormitor, pe când rosul, se știe bine, este energizant. Alte culori obișnui te
pentru această cameră sunt nuan țele de albastru și roz.

Baia
Este camera în care se poate interveni cu orice culoare; important este ca atmosfera creată să nu fie apăsătoare,
ci relaxantă. Altfel, nu exist nici o regulă care trebuie urmată cu stri ctețe. Uneori se pot alege nuanțe de maron,
alteori nuanțe de albastrul, pentu a aminti de apa.

Sala de Kinetoterapie
Culoarea aleasa pentru pereți poate părea lipsită de importa nță. Adevar ul este ca aceasta este foarte impor tantă.
Verdele trebuie evitat deoarece este o culoare foar te relaxantă iar rozul, pentru că este o culoare liniștitoare. Cea mai
potrivi tă pare a fi roul, deoa rece stimuleaza activitatea și dă energie

Regula p roporti ilor: 60-30-10
Când vine vorba de culoare, decorarea spațiilor trebuie să respecte această proporț ie.
60% – o nuanța unificatoare, în care să se încar deze restul
30% – elemente vizuale care să stârnească interesul
10% – accente decorative care să dea stral ucire

Prin urmare, când amenaja ți o cam eră, aceasta trebuie vazută ca un tot format din trei se gmente de proporții le
prezentate:
60% – culoare dominantă
30% – culoare secunda ră
10% – culoare de accent
Transpus în cazul de față, însea mnă:
60% – pereții încăperii
30% – mobilierul
10% – accente precum aranj amente florale, vase decorative etc.

Percepția culorii este emoțională sau obiectivă. Când vorbim de percepție emotională a culorii înseamnă
că este considerată caldă sau rece, frumoasă sau urâtă, sau excitantă, în funcție de persoană.
În ceea ce privește amenajarea interioară a instiuțiilo r medicale culorile joacă un rol extrem de important,
folosirea lor putând defini astfel, profilul și destinația secțiilor medicale. Barele de susținere, ramele ușilor,
mânerele și întrerupătoarele sunt mai ușor de găsit și de indentificat dacă sunt colora te în culori contrastante față
de restul peretelui.
Culor ile complementare se află întotdeauna pe poziții opuse: roșu – verde, galben – albastru, portocaliu –
violet. Camerele decorate după regula culorilor complementare au un aer mai formal și sunt mai interesan te din punct
de vedere vizual deoarece are loc o demarcație foarte clară a culorilor folosite. Culorile contribuie la refacerea
bioritmului individual. Pentru aceasta trebuie să se stabilească echilibru între culoarea benefică – diferită de la o

persoană la alta – și lumină. Buna dispoziție pune stăpânire pe persoana care se află într -o încăpăre luminată natural
și în care culoarea benefică este predominantă.
Culor ile alatur ate dupa cum le spune și denumirea, sunt cele care se află una lângă alta pe ce rc: verde –
galben, albastru – violet, roșu – portocaliu. Camerele în care se aplică această soluț ie au un aer mai liber, mai practic și
liniștito r. Este o alegere bună pentru zonele info rmale. Cu sigutanță pentru fiecare din noi culoarea înseamna ceva,
pentru unii culoarea reprezintă un mod de viață, în timp ce pentru alții culorile sunt doar o alegere care ține de modă
sau de dispoziție. Fiecare simțim ceva datorită culorilor, ne putem exprimăm prin ele sau putem trăi prin ele.
Culorile calde, luminoase, creează o buna -dispoziție oferă un efect stimulativ, ne promovează și ne întrețin s tările
afective pozitive.
Culorile spațiilor destinate lucrului, depind de felul activității desfășurate în locurile respective, și de alte
condiții aferente. Printre spațiile cel mai des analizate se găsesc halele industriale, laboratoarele, institutele de
învățământ , spitale, etc. O categorie aparte o reprezintă instituțiile medicale. Pentru stabilirea cromaticii interioare,
a acestor spații, trebuiesc avute în vedere trei aspecte, și anume: funcțional – utilitar, fizio -psihologic și estetic –
artistic .
Se constată că efectul culorilor asupra organismului variază atât cu vârsta, cât și cu oboseala.
Dacă pentru aspectul arhitectural exterior culoarea este importantă, pentru cel interior este esențială, deoarece pe
acest fond cromatic se desfășoară cea m ai mare parte a activității și existenței noastre. Din această perspectivă
culoarea ambientală într -un spital are o însemnătate majoră, dacă ținem seama că această reprezintă unul din factorii
ce dispune sau indispune, odihnește sau obosește pacientul.
Scopul folosirii culorilor este de a elimina din mintea pacienților ideea de permanentă boală prin ambianța
creată. Un mediu plin de culoare și liniștitor este esențial pentru persoanele cu diferite afecțiuni deoarece ameliorează
stările de anxietate. Din acest motiv aș vrea să evit atmosfera tipic de spital. Soluția de iluminat mă va ajut să creez o
ambianță pozitivă cu spații luminoase și primitoare.

3.2. Iluminatul și amenajarea interioară interactivă în sistemul medical
Lumina este foarte importantă în instituțiile medicale. Aceasta trebuie să fie reglabilă ca intensitate și
direcționare datorită activităților multiple ce iau parte în acest mediu, fiecare activitate necesită o iluminare
personalizată. Salonul pacienților este locul în care aceștia își petrec majoritatea timpului și din acest motiv
confortul nu trebuie neglijat. Alegerea corpurilor de iluminat se face în funcție de: natura îngrijirilor ce sunt acordate
și natura camerei.
Iluminatul saloanelor pacienților include mai multe aspecte:
 iluminatul de ambianță nu trebuie să fie puternic pentru a evita orbirea
 iluminatul de lectură este realizat printr -un fascicol luminos, acesta fiind direcționat astfel încât să nu
deranjeze restul pacienților
 iluminatul de veghe și supraveghere se realiz aeză prin aplicarea aplicelor fixae în plinte acestea proiectând
o lumină slabă, pacientul putându -se deplasa făra a deranja restul pacienților
 iluminatul pentru examinare și îngrijire, se utilizează atunci când pacientul este examinat pe loc sau este
supus unei mici intervenții
Felul iluminatului Valorile iluminării – lux
– de ambianță 60
– de lectură 150-300

– de veghe 1
– de siguranță 30
– de examinare și îngrijire 300-1000
Fig. 1 (Construcții Spitalicești, M. Mihăilescu, V. Popescu, Editura Tehnică București)
Iluminatul cu led este o soluție necesară. Pentru a furniza o soluție, se montează corpuri de iluminat în
cabinetele de fizioterapie, în sala de kinetoterapie, la bazin, vestiare și în zona de recepție. Lumina plăcută, fără
efecte de o rbire generează o ambianță primitoare și confortabilă pentru personal și pacienți. Corpurile de iluminat
orientate în jos creează o ambianță caldă, potrivită. Iluminatul de fundal de pe holuri și din zonele de luat masa au
efecte de iluminat colorate și p lăcute, ele putând fi reglate în ceea ce privește temperatura de culoare și intensitatea
luminoasă, permițând personalului să optimizeze atmosfera în viitor. Doresc să ofer impresie diferită de spitalele
tipice; culorile vii și ambianța revigorantă să -i facă pe pacienți să uite că se află într -un spital.
3.3. Finisaje speciale în spitale, clinici și centre de tratament B.F.K.T

CAPITOLUL 5 . CONCLUZII
ARGUMENTAREA ALEGERII SUBIECTULUI PENTRU PROIECTUL DE DIPLOMĂ
SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTE ILFOV

5.1. Scurt istoric
5.2. Activitate. Evoluție.Stare actuală.
5.4. Obiective
Chiar dacă nu există o formulă care să asigure conceperea unui mediu vindecător, printr -o atenție acordată
științelor comportamentale și domeniilor sănătății se pot identifica anumiți factori în programul medical.
 designul recepției și holului de intrare trebuie să fie primitoare și să confere pacientului confort.
 asigurarea unei ventilații corespunzătoare, pe cât posibil naturală, în funcție de natura spațiilor .
 alternarea culorilor c alde și reci, în proporții corespunzătoare împreună cu texturile în cadrul amenajărilor
de interior.
 folosirea grădinilor verzi ca priveliște exterioară , relaționate cu saloanele pacienților sau spațiile în care
oaspeții își petrec cel mai mult timpul.
 scăderea nivelului zgomotului prin folosirea materialelor fonoizolante corespunzătoare.
 detalierea ansamblului cu decorațiuni interioare, fie picturi sau obiecte de artă dar și exterioare, oglinzi de
apă, gradini cu plante decorative.