Social-Politice [614020]

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
Facultatea de Filosofie și Științe
Social-Politice
Bulevardul Carol I, Nr.11, 700506
Telefon: +40 (232) 201054
Email: [anonimizat]

Lucrare de Licență
Mass-media între adevăr și interese
Coordonator științific
Conf. univ. dr. Ștefania Bejan
Absolvent: [anonimizat]
2019

2 CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………….. 3
CAPITOLUL 1. Mass media – abordări teoretice …………………………… 4
1.1 Importanța comunicării de masă …………………………………………………………….. 4
1.2. Repere fundamentale în construirea unui mesaj de succes ……………………….. 11
1.3. Mit și realitate în (despre) mass-media …………………………………………………. 13
CAPITOLUL 2. ………………………………………………………………………………………… 16
PROBLEMATICA ADEVĂRULUI DIN DOMENIUL MASS MEDIA ………… 16
2.1 Probleme vechi, cu manifestări noi ……………………………………………………….. 17
2.1.1 Problema controlării resurselor ……………………………………………………………………………. 17
2.2.2 Problema ratingului cu orice preț …………………………………………………………………………. 18
2.2.3 Problema serviri interesului de grup (mogulii)………………………………………………………… 18
2.2.4 Problema dreptului opiniei publice de a fi informată echidistant și onest …………………….. 18
2.2. Deontologia, o unealtă a adevărului ……………………………………………………… 19
2.3 „Câinele de pază” (Informația înseamnă putere) ……………………………………… 21
2.4 Mass media: Analiza unui spot publicitar ………………………………………………. 27
CAPITOLUL 3. ADEVĂR SAU INTERES (ROLUL TELEVIZIUNILOR ÎN
DEZBATEREA PE JUSTIȚIE DIN ROMÂNIA) …………………………………… 32
3.1. „Dezbaterea pe justiție” din România ( istoric, beneficii, riscuri) ……………… 34
3.2 Poziționarea principalelor trusturi media în dezbaterea pe justiție ……………… 39

3 INTRODUCERE
Mass-Media ne informează, ne bine dispune, ne ajută să întelegem oamenii, sistemele,
situațiile ne agrenează intr-o pătimașă abordare a realității, îi prezintă nenumăratele-i fațete, dar ne și
învrajbește, ne face să fim afiliați, ne stilizează gustul și ne inoculează propriile mesaje și produse
care nu doar că ne atrag, dar ne și captează, pătrund în interior, creează dependență și conturează
destine. Despre mass-media, Dan Begu spunea: Presa și audiovizualul, care de câteva decenii poartă
denumirea de mass-media, au obiectivul principal de a ști, pentru a informa publicul, principiul
universal pe care se bazează democrația, știința însemnând, de fapt, putere, nu degeaba mass-media
fiind socotită a fi a patra putere în stat .1
Pentru că astăzi mai mult ca oricând Mass-media este tot mai puternică, mai segregată și mai
bine ancorată în realitatea economică, politică și socială, prin intermediul acestei lucrări intitulate:
Mass-Media între adevăr și interese , ne propunem să aflăm cum funcționează acest sistem, ce tipare
are, ce beneficii, dar și ce riscuri aduce cu sine pentru societatea actuală și binele omenirii în general.
În primul capitol, intitulat Comunicarea prin Mass-Media , ne propunem să înțelegem ce
înseamnă comunicarea pentru societate și în societate. Ce rol are actul comunicării și cum reușim să
construim un mesaj care să determine oamenii să acționeze, să ia atitudini sau să adopte
comportamente specifice.
În al doilea capitol, intitulat Rolul Mass-media în lume , ne propunem să aflăm ce este o
societate ca o rețea și care îi sunt principiile de funcționare. Încercăm să aflam, de asemenea, dacă în
demersul de a informa, mai apar și derapaje. Dacă ADEVĂRUL este fundamental, sau doar aparența
lui e importantă.
În capitolul al treilea, intitulat Interesul Mass-media ne-am propus să analizăm felul în care
oamenii de media, jurnaliști, reporteri, prezentatori, propietari de presă, invitați, analiști și chiar
partidele politice se coagulează spre făurirea unui grup de interese reciproc avantajos pentru toți
actorii implicați.

1 Dan Begu, Umanitatea și pacea. reflecții diplomatice și filosofice , Editura Crăița Sudului, Craiova, 2006

4 CAPITOLUL 1
Mass media – abordări teoretice

1.1 Importanța comunicării de masă
Astăzi, mai mult ca oricând în istorie, rutina zilnică a oamenilor implică conexiunea la cel
puțin o formă personalizată Mass-Media. Una din nevoile fundamentale ale fiecărui om după
Piramida trebuințelor umane enunțată de psihologul american Abraham Maslow, plasează
comunicarea pe nivelul 3: nevoia de apartenență la un grup . Dacă nevoia de a comunica și a stabili
relații cu alții nu este satisfăcută, aceasta blochează accesul către celelalte nevoi superioare: cum a fi
nevoia de respect, încredere, auto-realizare, moralitate, creativitate etc.2
Comunicarea se realizează pe trei niveluri:
– Comunicarea interpersonală
– Comunicarea de grup
– Comunicarea de masă3
Mass media (din lat. medium la plural media , adică mijloace) sunt în general definite ca
suporturi tehnice ce servesc la transmiterea mesajelor către un ansamblu de indivizi separați.4
Mijloacele de comunicare în masă sunt mașini introduse în procesul de comunicare pentru a
reproduce scrisul (tipografia) sau pentru a prelungi simțul văzului și auzului (televiziunea, radioul,
filmul etc.) Grosso modo, mass media pot fi repartizate în trei categorii:
– Mijloace tipărite (cărți, ziare, reviste, afișe);
– Mijloace bazate pe film (fotografia și cinematografia);
– Mijloace electronice (radio, televiziune, telefon, videocasetofon, videotex, fax, calculator,
CD -ROM, etc.) 5
Mass media reprezintă o formă de comunicare publică, indirectă și unilaterală .6
Necesitatea ființei umane de a comunica nu poate fi oprită, nici limitată, iar adevărata
amprentă a personalitășii unui om este dată și de capacitatea sa de a comunica sau nu propiile mesaje.

2 Abraham Maslow, Motivație și personalitate , Editura Trei, București, 2007, p. 90
3 Claude-Jean Bertrand, O introducere în presa scrisă și vorbită , Editura Polirom, Iași, 2001, p. 18
4 Ibidem, p. 19
5 Ibidem, p. 20
6 Elisabeth Noelle-Neumann, Spirala Tăcerii. Opinia publică – învelișul nostru social , Editura Comunicare, București, 2004,
p.196

5 Societățile moderne au adus cu sine și o schimbare a modului în care se structurează și
realizează comunicarea. Dacă în Antichitate sau Evul Mediu, comunicarea era mai mult orală, cu
avantajele și dezavantajele sale, în epoca modernă odată cu inventarea și perfecționarea mijloacelor
moderne de comunicare de masă, accentul este pus pe cuvantul „masă”, care de fapt definește o
comunicare largă cu participarea unui segment important al populației. În mod tradițional
comunicarea era realizată prin familie, biserică și școală. Famila diminuată astăzi la tată, mamă și
copii, unde părinții au de obicei o slujbă care le ocupă mare parte din timp, iar biserica mai puțin
populară astăzi în țările occidentale (cu excepția SUA) se găsesc în imposibilitatea de a manifesta o
influență comparabilă cu cea a școlii sau mass mediei. De aici și rolul atât de important al media, care
prin multitudinea de instrumente și modele atinge astăzi mai bine de trei sferturi din populația lumii
avînd un puternic rol educativ de formare, mai ales prin popularizarea științei sau prin promovarea
normelor tradiționale ale societății sau a celor în curs de formare. De menționat că pot exista
disfuncționalități de o gravitate extremă, pentru că cei care conduc mass media pot interveni folosind
diverse tehnici de distorsiune sau omisiune pentru a favoriza anumite aspecte ale moștenirii culturale,
putând duce la stagnare, conservatorism sau chiar extremism. Totuși mass media au rolul de a
schimba și adapta comunitatea la noutăți și progres.7
Conform Worldometres care citează statistici internaționale actualizate în timp real, există în
fiecare zi un număr de aproximativ 4,2 miliarde de utilizatori de internet. 8
Media are o importanță mondială, oamenii devenind mai interconectați și dependenți unii de
alții, globalizarea având efecte uriașe și imediate. De menționat este viteza cu care informația circulă,
făcând ca moda, bursa și cursul valutar să cunoască variații, uneori influențe semnificative pot fi
observate și în câteva minute sau secunde, aspect care face comunicarea în timp real importantă și foarte
dorită.
“Putem străbate lumea întreagă în căutarea frumosului, dar dacă nu-l avem cu noi, nu-l vom găsi
vreodată.” (Ralph Emerson)
Pentru a construi un mesaj de valid, trebuie să avem în vedere audiența, contextul, mediu și
timpul. Nu contează foarte mult dacă mesajul menit să influențeze un grup, va fi plasat în spațiu
virtual, in paginile unui ziar, la radio sau pe micile ecrane. E important de notat că rețeaua
comunicațională reprezentată de Mass-Media este într-o permanentă schimbare și că îmbrățișează
destul de rapid noile tendințe.
Actul de comunicare unidirecțională este un model universal și liniar plecat de la emițător și
direcționat spre receptorul pasiv.

7 Claude-Jean Bertrand, O introducere în presa scrisă și vorbită , Editura Polirom, Iași, 2001, p. 37
8 https://www.worldometers.info/ – accesat la data de 12.12.2018

6 Modelul liniar al lui Harold D. Lasswell (1948 )9
Noile tehnologii aduc schimbări adânci, pentru noua generație, media tipărită reprezentată de
reviste și ziare a cunoscut un regres semnificativ în ultima perioadă, situație care a făcut ca unele din
cele mai prestigioase ziare și reviste să oprească tipărirea, existând doar în format electronic, nu
puține au fost cele care și-au încheiat activitatea. Motivele sunt simple: costuri de imprimare ridicate
și mai ales lipsa cititorilor dispuși să cumpere produsul. În schimb publicațiile online au un avantaj
extraordinar, sunt mereu la curent (știrile de tip breaking news sunt adevărate exclusivități), au un
cost mic de întreținere și o audiență teoretic foarte mare (practic toți utilizatori de internet).
În cazul comunicării de masă, există o nevoie primară pentru conexiune. Oamenii vor să
împărtășească opinii, bârfe, noutăți, like-uri cu urmăritorii pe care îi au sau prietenii de pe
rețele de socializare. Bombardați de informații care încearcă să le capteze atenția, utilizatorii
internetului au dezvoltat forme de auto-protecție. Unii s-au refugiat în rețele de socializare precum
Facebook, Twitter, Whats app sau Instagram, alții au limitat internetul la câteva site-uri de
divertisment.
Într-o eră în care manipularea capătă forme din ce în ce mai subtile, pentru un internaut este
important să știe că mesajul pe care îl vede în fața ecranului îi oferă beneficii. Mesajele în care
autorul oferă publicului o asistență naturală, atrag. Oamenii caută pe marile domenii, alcătuite din
terabiți de noutăți, informații care să le ofere ajutor sau beneficii gratis. În aceste comunități virtuale
mesajul trebuie să fie simplu, original, clar și uman. Vreți să fiți atractivi? Adunați like-uri – simbolul
validării sociale pe Facebook. Chiar dacă like-ul nu este semnul cel mai important pentru un conținut
de calitate, este totuși o marcă pe care audiența nu o lasă neobservată. Mesajul trebuie să binedispună
– un alt aspect important întrucât divertismentul ocupă o mare parte a timpului petrecut pe internet.
Pentru a atrage atenția, trebuie să identificăm oamenii pasionați, creativi și să îi lăsăm să creeze
conținut.
Lupta între producătorii de conținut se dă pe acapararea spațiului mentalo-vizual. Așadar,
trebuie nu doar să fim spectaculoși, dar să avem, de asemenea, un plan pe termen lung care în timp va
aduce notorietate conținuturilor. Ritualizarea acțiunilor este, așadar, primordială. Imaginile sunt cele

9 Claude-Jean Bertrand, O introducere în presa scrisă și vorbită , Editura Polirom, Iași, 2001, p. 22 Analiza
efectelor Analiza
publicului Analiza
canalelor de
comunicare Analiza
conținutului Analiza
controlului
organizațiilor CU CE EFECT?
(Efectul) CUI?
(Receptorul) CUM?
(Canalul) CE ZICE?
(Mesajul) CINE?
(Emițǎtorul)

7 care influențează comportamentul afectiv, astfel e important pentru noi, în epoca digitală, să avem
conținutul vizual de înaltă tehnologie.
Oamenii nu trebuie să citească. Ei surprind informația repede, prin intermediul imaginilor și
trec mai departe la următorul element al sursei de informații .10
Video-urile nu trebuie trecute cu vederea, deoarece tendința actuală este de a renunța la text
pentru vizual. Mesajele transmise prin intermediul clipurilor trebuie să fie simple și centrate spre
emoții.
„O imagine valorează cât o mie de cuvinte.” – proverb chinezesc vechi.
Dar realitatea este că și vorbele contează, mai ales că, spre deosebire de internet cu ale sale
rețele de socializare, televiziunea și radioul au alt regim. Mesajul este transmis de specialiști ai
comunicări. Imaginile, care și aici sunt obligatorii (cazul televiziunii), sunt dublate de conținutul
audio, performat de un crainc sau prezentator. Și dacă în cazul emisiunilor informative și de
divertisment, lucrurile sunt oarecum clare, controversele apar în talk-show-uri, acele emisiuni de
opinii și analize, care creează contradicții și sunt bănuite de o bună parte a populației că urmăresc
linia directoare a finanțatorilor, colaboratorilor sau chiar politicienilor din siajul cărora fac parte.
Aceste dezbateri televizate, tot mai răspândite în cadrul televiziunilor de știri, beneficiază de
concursul mai multor categorii de oamenii cum ar fi analiști, consultanți, experți, ziariști a căror
misiune este de a inocula privitorului o perspectivă pe care unii o numesc subiectivă și care adesea
aduce cu sine și acuzații de manipulare.
Comunicarea socială implică participarea a șase tipuri de actori sociali în societățile liberale
care acționează într-un mod complex, fie în comun, fie unii împotriva celorlalți:
– Proprietarii sau administratorii de mass media – urmăresc cu interes prestigiul, puterea
de a influența opinia publică, influența în marile decizii politice, dar mai ales profitul.
– Cumpărătorii de spațiu publicitar – au interese asemănătoare cu patronii de presă și țin
cont mai mult de interesele consumatorilor, influența lor provine din capacitatea de a
aduce profit.
– Profesioniști: jurnaliștii și realizatorii – au o importanță foarte mare se bucură de
prestigiu și influență, beneficiază de pregătire specializată, deontologică, fiind capabili să
stăpânească teme complexe și generale din societate.
– Tehnicienii – reprezintă specialiștii din umbră ai media, care gestionează întreg ansamblu

10 Mark W. Schaefer, Rețelele de socializare explicate. Descâlcirea celei mai neînțelese tendințe din lumea afacerilor , Editura
Polirom, București, 2016, p. 76

8 de transmisie.
– Utilizatorii: cetățenii și consumatorii – oamenii pentru care există mass media, sunt din
ce în ce mai prezenți și vocali pe mijloacele de comunicare în masă.
– Politicienii: sunt profesioniștii puterii, oamenii care dețin maximum de informație și
putere, stăruința lor este să limiteze difuzarea informației în public. 11
Claude-Jean Bertrand vede șase funcții ale mass media în regimul liberal, chiar dacă
delimitările dintre ele nu sunt de fiecare dată ușor de făcut:
– Supravegherea mediului înconjurător – rolul mass media este de a face o radiografie a
societății, de a obține informația și apoi a o face să circule, nu oricum ci triată, ierarhizată
și interpretată. Mass media decide ce este relevant sau important pentru opinia publică, iar
atunci când instituțiile de presă sunt independente, ele sunt capabile să evalueze și critice
pe cei aleși în numele cetățenilor.
– Prezentarea unei imagini despre lume – mijloacele de informare de masă oferă
cetățeanului informații și idei venite din alte părți ajutându-l obținerea cunoștiințelor și la
alcătuirea unei imagini globale despre lume.
– Transmiterea culturii – mass media contribuie la transmiterea de tradiții, valori, principii,
ideologii între generații, impregnând o anumită moștenire culturală, dar și o anumită
viziune despre prezent, trecut și viitor, conferind individului o identitate etnică sau
națională
– Ipoteza de tribună de dezbatere – dacă în alte timpuri, oamenii discutau unii cu alții în
mod direct schimbând idei, păreri, informații, astăzi datorită aglomerației urbane acest
lucru este posibil prin diversitatea mass media.
– Promovarea consumului – mass media este concentrată pe promovarea consumului și din
interese sale economice ( o mare parte din veniturile media vin din publicitate,
teleshoping, etc.)
– Stimularea distracției – dacă prin folclor în societățile primitive fiecare individ era axat
pe propriile distracții unde se povesteau mituri, legende, se dansa și juca în funcție de
tradiție și specificul zonei, în societatea modernă de masă divertismentul este mai
important ca niciodată pentru asigurarea echilibrului afectiv al individului pentru a nu-l
predispune la rebeliune, îmbolnăvire sau alienare. Această cultură a divertismentului este
oferită de media prin caracterul ei de masă promovând un antidot împotriva plictiseli și

11 Claude-Jean Bertrand, O introducere în presa scrisă și vorbită , Editura Polirom, Iași, 2001, pp. 34-35

9 banalului prin ridiculizarea existenței. (oamenii se simt mai puțin singuri dacă ascultă
radioul in taxi, la serviciu, sau încheie ziua pe un ton optimist la vizionarea unui film sau
alt program de divertisment. 12
Mijloacele de comunicare de masă sunt mijloace ale comunicării sociale distribuite simultan
pentru un segment important de indivizi cu un conținut informativ sau distractiv în scris cum e cazul
presei scrise (ziare, reviste), sau prin suporturi tehnice dedicate ca radio-ul (în FM sau AM) sau
televiziune (cablu, satelit și mai nou online prin internet). 13
Ziarele, sunt tipărite pe suport de hârtie la o calitatea medie periodic (zilnic, săptămânal,
bilunar, etc.) pentru un public, local, regional sau național. Au reprezentat până nu de mult unul din
mijloacele de comunicare cele mai populare, dar pe fondul ascensiunii internetului și al costului
ridicat de print, cele mai multe ziare moderne tind să treacă în online, limitând sau chiar încetând
tipărirea.14
Apariția radioului în anii 1920 a reprezentat începutul epocii moderne, fiind accesibil
publicului larg, rămânând încă un mijloc de comunicare popular datorat capacităților sale de a crea
pentru ascultător o ambianță plăcută în mașină, la muncă, acasă sau la cumpărături.
Televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode și tehnici utilizate pentru
transmiterea electrică pe un canal de comunicație a imaginilor în mișcare.15
Un fenomen mondial. În țările industrializate, fiecare cămin are un receptor; cantitatea de
programe oferite crește cu lungirea duratei lor și înmulțirea canalelor; cablul și sateliții de difuzare
directă deschid calea unei creșteri considerabile a acestei oferte16
Spre deosebire de internet unde lucrurile par a fi la liber, audio-vizualul este reglementat,
având o lege de funcționare în fiecare țară. În România, Consiliu Național al Audio-Vizualului
(CNA) are competența de a soluționa și sancționa derapajele.
ART. 3 Alineat 1. Prin difuzarea și retransmisia serviciilor de programe se realizează și se
asigură pluralismul politic și social, diversitatea culturală, lingvistică și religioasă, informarea și
educarea, inclusiv sub aspect științific, și divertismentul publicului, cu respectarea libertăților și a
drepturilor fundamentale ale omului.17

12 Claude-Jean Bertrand, O introducere în presa scrisă și vorbită , Editura Polirom, Iași, 2001, pp. 37-39
13 Ibidem, p. 41
14 Ibidem, P. 43
15 https://ro.wikipedia.org/wiki/Televiziune – accesat la data de 13.12.2018
16 Pierre Albert, Andre-Jean Tudesq, Istoria radioteleviziunii , Editura Institutul European, Iași, 2003, p.
17 LEGE Nr. 187/2016 din 20 octombrie 2016 – http://www.cna.ro/-Legea-audiovizualului-si-Codul-.html – accesat la data de
13.12.2018

10 Mijloacele mass media își asumă diverse funcții dintre care cele mai importante sunt cele de a
informa și distra publicul existând o întrepătrundere între jurnalism și educație, între evenimente și
știri. Așadar nu orice întâmplare devine o știre, ci doar acelea care întrunesc mai multe criterii.
Noutatea informației este reprezentată de idealul fiecărui practician de a fi primul în prezentarea
știrii, în imediata proximitate a faptelor , cu pertinență și impact social , urmărind importanța și
notorietatea persoanelor implicate, raritatea evenimentului și emoțiile stârnite. Din acest punct de
vedere politica și spectacolul par a fi promovate în detrimentul celorlalte domenii.18

18 Claude-Jean Bertrand, O introducere în presa scrisă și vorbită , Editura Polirom, Iași, 2001, p. 46

11 1.2. Repere fundamentale în construirea unui mesaj de succes

În încercarea de a înțelege fenomenul, recurgem la o serie de erori despre mass-media pe
care le comitem în mod repetat. Una dintre numeroasele așteptări este aceea că Mass-media ar
trebui să livreze conținut perfect, din punct de vedere al calității, corect gramatical și corect
politic (politically corect – Corectitudinea politică are la bază idea că oamenii ar trebui să aibă
grijă să nu se exprime sau să acționeze într-un fel în care ar putea să ofenseze, excludă sau
marginalizeze un anumit grup de oameni dezavantajați social sau discriminați )19.
Reperele fundamentale ale mass media sunt reflectate de gradul de pregătire și
profesionalism al celor ce practică această meserie. De notat că nu doar jurnalistul este
important în realizarea comunicării sociale, ci fiecare tehnician implicat în procesul de
concepere și producere, care activează prin competența pe care a dobândit-o. Redactarea propiu
zisă a conținuturilor media se face de jurnalist printr-o serie de colaborări și relaționari cu alți
profesioniști ai domeniului informație și comunicării. Cautare, colectarea, redactarea și
distribuirea știrilor se realizează de regulă prin agențiile de presă specializate care centralizează
și oferă spre transmisie (contra unor plăți) conținuturi la o calitate așteptată cu rapiditate,
exactitate și obiectivitate. Marile agenții de presă dispun de o rețea imensă de corespondenți și o
multitudine de surse (surse instituționale, reportaje pe teren, anchete jurnalistice, etc.) care
pasează informațiile unui desk (secretarul de redacție în colaborare cu machetatorul), capabil să
verifice și să rescrie știrea în conformitate cu standarde eficiente și precise (știre scurtă, editorial,
anchetă, reportaj, etc.). Suportul tehnic fiind asigurat de o serie de profesioniști specializați care
asigură operaționalizarea procesului (ex. reporter special, reporter-cameraman, redactor detașat,
fotoreporter, secretar general de redacție, etc.) 20
Însă în practică lucrurile pot fi nuanțate, mai ales în ceea ce privește domeniile care nasc
sensibilități foarte mari ca politica, religia, justiția și economia. Nu există dezbatere serioasă care
să nu nască patimă și unde să nu existe acuze la adresa adversarilor politici sau ideologici.
Realitatea este că în ultimul secol, de când mijloacele de comunicare de masă au cunoscut un
avânt uriaș, societatea s-a pricopsit cu o mulțime de mituri, multe din ele întreg mediatizate
odată cu trecerea timpului. E clar pentru cunoscători că puterea mass-media este dată de
capacitatea sa de pătrundere în rândul maselor, știm de la teoreticieni că o minciună repetată în
mod constant, devine un adevăr absolut, împotriva căruia nu te poți poziționa, pentru că are
valididate mai mare decât un adevăr ne apărat (protejat). Neînțelegerile sunt la tot pasul, ele fac

19 William S. Lind, Andrei Dîrlău, Irina Bazon: Corectitudinea politică. "Religia" marxistă a noii ordini mondiale ,
Editura Rost, București, 2015, p. 314
20 Claude-Jean Bertrand, O introducere în presa scrisă și vorbită , Editura Polirom, Iași, 2001, pp. 242-243

12 parte din viața noastră, cu unele suntem de acord, față de altele suntem deja imuni. Oricum ar fi
există o serie de tipare, clișee, care populează opinia publică mondială.
Apetența opiniei publice pentru spectaculos, senzațional, exclusiv din ultimele zeci de
ani a creat în întreaga societate o goană nestăvilită după critici, vehemență și dezordine, fiind
clar pentru privitor că doar conținutul agreat care surpinde, uimește sau chiar îngrozește va fi
căutat și promovat.
Miturile sunt utile de multe ori în realizarea comunicării oamenilor care pe parcursul
anilor au dezvoltat propiile lor tradiții și tabieturi, care să le legitimeze stilul de viață,
socializare, gust și chiar luare de decizii.
Și până la urmă politețea ce este? Nu este o formă modernă, igienică, utilă fiecarui
individ de periere, măgulire, chiar seducere a interlocutorului în vederea stabilirii unei
interacțiunii suportive, pacifiste, care să creeze un rezultat de tipul victorie-victorie?
Fără să fie un lucru asumat pe față, comunicarea în fond este o negociere, unde fiecare
caută să își gasească pentru sine și după propriile putințe un loc cât mai înalt în societate,
căutând să își minimalizeze cedările, dar mai ales să își eficientizeze beneficiile de multe ori în
defavoarea altora.
Societatea românească prezentă trece printr-o criză profundă de identitate, fiindu-ne mai
ușor să vorbim despre alții (de cele mai multe ori fără ca ei să fie prezenți) decât despre noi
înșine, având o ușurință în a identifica ce nu merge, ce nu e bine, tinzând mai mult către
enunțarea problemelor și blocaj, decât spre analiză și găsirea de soluții. În anul 2018, prezent în
orașul Bacău, conducând un program de dezvoltare personală și educație non-formala destinat
tinerilor, am avut imprudența de a solicita auditoriului (tineri frumoși cu potențial uriaș), să
răspundă prin ridicarea mâinilor la următoarea întrebare: Care credeți că este cea mai bună cale
pentru a deveni un om bogat și prosper? Majoritatea celor prezenți (aprox. 90%) au indicat
furtul ca fiind metoda cea mai eficientă, cu șansele cele mai mari de reușită. Interesant este
faptul că tot grupul înțelegea și vedea furtul ca pe o metodă de neacceptat, devreme ce 100% l-
au indicat și denunțat ca principala problemă a societății.
În comunicarea de masă, publică, la fel ca cea interpersonală (privată), avem de a face cu
multe stereotipii asumate, acele mituri moderne acceptate tacit de toți și care pornesc de la o
legatură a grupului de interese din care faci parte. Aș enumera aici aplombul cu care sunt primite
anumite personalități politice, culturale, sportive de către instituțiile de casă, care creează o
imagine idealistă (fară cusur) a partenerului de dialog, în ciuda lipsei de expertiză în domeniu.
Chiar dacă omul este o nulitate absolută din punct de vedere uman, profesional sau
comunicațional, totuși prezentarea sa va fi infrumusețată astfel încât să servească grupul de
interese cât mai bine. De neînteles este și modul de comportare și raportare față de o parte sau

13 alta. Dacă pentru ai noștrii avem doar cuvinte favorabile, suportive, deși știm că nu sunt neapărat
mai buni nici mai pregătiți, nici mai eficienți decât ceilalți, totuși ai lor vor primi critica, ai lor
vor fi tocați mărunt, până când publicul nostru va avea o reacție de repulsie, groază, dispreț,
numai la auzirea numelor lor, asemenea apei de izvor, care deși este cel mai maleabil material
din univers, fără duritate și rigiditate, totuși în mii de ani își sculptează o cale prin roca dură. De
ce? Pentru că a perseverat, mii și mii de ani a făcut stânca tare ca piatra să cedeze. La fel
funcționează și manipularea, o minciună repetată, iar și iar devine un adevăr de care nu te mai
poți descotorosi ușor.
Acesta este un principiu de marketing reușit, persuasiunea conduce spre inocularea unei
imagini fără a oferi posibilitatea întoarcerii la realitate (cu picioarele pe pământ), conturând
imagini nerealiste, mitologice despre un partid politic, politician, om de afaceri sau orice altă
persoană publică.
Totuși nimeni nu poate face o analiză pur teoretică a miturilor existente în piață și nici nu
intenționează cineva. Dacă vrei să nu fii manipulat, atunci asigură-te că ai o educație înaltă, un
spirit critic și nu spune nicodată – NICIODATĂ.

1.3. Mit și realitate în (despre) mass-media

În comunicare fiecare participant are un interes, căci acesta este și principalul obiectiv al
comunicării, să ofere satisfacerea nevoilor și trebuințelor personale ale persoanelor implicate, în
special inițiatorului, fiecare om vorbește în primul rând în favoarea și pentru beneficiul personal,
apoi este urmărit interesul de grup.
Manipularea este: o acțiune de a determina un actor social (persoană, grup,
colectivitate) să gândească și să acționeze într-un mod compatibil cu interesele inițiatorului, și
nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenționat
adevărul, lăsând însă impresia libertății de gândire și de decizie. 21
Cazul fostului ministru pentru mediul de afaceri, comerț și antreprenoriat, Ilan Laufer
(PSD) este sugestiv din acest punct de vedere. Aflat în Statele Unite pe parcursul lunii aprilie
2019, a publicat pe un site de socializare (Facebook) poze din care lăsa să se înțeleagă că
împreună cu cei prezenți s-a decis lansarea filialei PSD Oregon, SUA. În realitate, fotografia cu
pricina a fost editată ulterior, fiind adăugate steagurile celor două țări (România și SUA), cât și
însemne PSD, fapt contrazis chiar de unul din participanți la întrunire de profesie preot, care a

21 Ștefan Buzărnescu, Sociologia opiniei publice , Editura de Vest, Timișoara, 2005, p.55

14 publicat tot pe facebook o poză identică, dar fără steagurile celor două țări și sigla PSD,
întâlnirea neavând ca scop lansarea PSD Oregon ci doar discuții punctuale legate de teme
culturale și oportunități de afaceri. 22
Mass-media își dorește să aibă o influență atotputernică asupra influențării opiniei
publice, cazul multor jurnaliști ale căror poziții sfidează uneori ridicolul în atacarea și
defăimarea unor politicieni de orientare opusă și care totuși se victimizează la orice fel de aluzie
sau feedback din partea politicienilor sau adversarilor.
Manipularea are în vizor atât inconștientul cât și conștientul și subconștientul, urmărind
în primul rând schimbarea comportamentului încât să pară că decizia a fost luată în deplină
cunoștință de cauză, prin liber arbitru și nicidecum prin dirijarea/condiționarea de către
manipulator.
Principalul scop al manipulării este ca subiectul să ia decizii rapide, impulsive, fără a
avea timp să proceseze toate variantele. De multe ori, nu este neapărat nevoie de cuvinte mari și
fraze întortochiate pentru a manipula. Sunt de ajuns câteva elemente cheie așezate strategic și
sensul original al mesajului poate fi denaturat.
Apelurile la morală, seriozitate, onoare, dezvăluirea de secrete, darea cuvântului,
victimizarea sau atacurile la persoană sunt doar câteva din tehnicile clasice folosite pentru a
manipula.
În epoca fake news e dificil să urmarești adevărul, mai ales că adevărul este o noțiune
abstractă după care tindem, însă pe care pare că nu îl obținem decât rareori. Cunoașterea,
rațională, empirică are fără doar și poate limitele ei, în opinia filosofului englez de origine
austriacă Karl Popper , care a enunțat celebra Teorie a falsității, (pentru obținerea unei
cunoașteri valide deci adevărate, avem nevoie de o cercetare amănunțită (științifică) ca să putem
descoperi dacă teza poate fi sau nu falsificată).23
Știrile false reprezintă un tip de jurnalism galben sau de propagandă, care constă în
răspândirea de informații false difuzate prin mass-media tradiționale. Știrile false sunt scrise și
publicate cu intenția de a induce în eroare, în scopul de a deteriora reputația unei agenții,
entități sau persoane, precum și pentru câștig financiar sau politic,de multe ori folosind titluri
senzaționale, necinstite, sau pur și simplu fabricate pentru a crește numărul de cititori.24
Scopul primordial al știrilor false constă în trezirea unor emoții puternice, astfel încât
cititorul sau telespectatorul să nu rețină prea multe informații certe, pe care oricum le va uita
imediat. Oamenii vor uita ce au aflat, dar nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă.

22 http://www.ziare.com/ilan-laufer/stiri-ilan-laufer/ilan-laufer-este-acuzat-ca-a-falsificat-o-fotografie-cu-romani-din-
sua-ar-fi-adaugat-sigla-psd-oregon-si-ar-fi-mintit-si-despre-motivul-intalnirii-1559211 – accesat la data de 15.01.2019
23 Mircea Flonta, Cognitio. O introducere critică în problema cunoașterii , Editura ALL, București, 1994, p. 32
24 https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tiri_false – accesat la data de 15.01.2019

15 "Oamenii nu isi vor aminti intotdeauna ce ai spus sau ce ai facut dar isi vor aminti intotdeaua
cum i-ai facut sa se simta" (John Maxwell, scriitor american considera un maestru al dezvoltării
personale)
Epoca post-adevăr îmbracă de multe ori și forma fake news , deoarece principalul
obiectiv este atragerea atenției cu orice preț, renunțând de cele mai multe ori la adevăr și
deformând realitatea în așa fel încât obiectivul să fie atins.
Celebrul scriitor italian Umberto Eco a analizat și combatut felul in care mass-media
tradiționale și rețelele de socializare au promovat banalul și ridicolul, dând posibilitatea tuturor
oamenilor să se manifeste și să aibă pareri pe rețelele de socializare moderne care au conturat o
lume care vine la pachet cu beneficii și pericole. 25 Beneficiul personal al fiecărei persoane care
are un cont pe facebook, vine din posibilitatea de a socializa și interacționa, ușor și ieftin cu
oricine, oricând, mărind astfel stima de sine, dar provocând societatea în a face față știrilor false.
Rețelele de socializare cât și emisiunile de tip cancan ale posturilor TV si radio
comerciale promovează asiduu în goana după audiențe manifestarea unor indivizii a căror
reputație este îndoielnică și care teoretic nu au nimic de pierdut, cunoscut fiind faptul că și
publicitatea negativă este un instrument de a vinde sau de a dobandi notorietate.
Profesionalismul și expertiza unor astfel de persoane poate fi ușor pusă sub semnul
întrebării, iar necunoscuta care planează în rândul societății este de ce sunt promovate totuși
aceste persoane?
Având în vedere că majoritatea este cea care lansează și susține trendurile, cei mai mulți
oameni găsesc amuzant și percep ca divertisment diversele manifestări ale unor persoane de
moravuri ușoare care apelează la acuze exagerate, sex, jigniri și chiar lupte corp la corp în direct
la TV sau pe internet (youtube, facebook, etc)
Umberto Eco: E invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului față de care
spectatorul se simțea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca
purtător de adevăr. 26
Politicienii, televiziunile, o bună parte a personelor publice, profită de pe urma știrilor
false. Goana după audiențe în plină epocă consumeristă spune că poți să faci rabat de la norme,
morală, adevăr, corectitudine sau onoare pentru a vinde. Consiliu Național al Audio-vizualului
din România are săptămânal dezbateri încinse unde sunt sancționate regulat posturile de
televiziune prin amenzi și somații publice.27
Ultimii ani au relevat o apetență nestăvilită a mass-media de a fi un actor important în

25 Umberto Eco, Cronicile unei societăți lichide , Editura Polirom, Iași, 2016, p. 24
26 Ibidem
27 https://adevarul.ro/entertainment/tv/emisiunea-acces-direct-amendata-cna-motivele-
1_5c9a5501445219c57eb52575/index.html – accesat la data de 15.01.2019

16 societate, așa-zisul câine de pază al democrației e foarte divizat, existând trusturi de presă
arondate fiecărui grup de interese reprezentate cel mai bine de partidele politice. Astfel trusturile
de presă moderne au proprii jurnaliști și analiști politici care conlucrează cu oameni de afaceri și
politicieni, pentru propașirea materială și acapararea puterii de către partida pe care cu loialitate
o servesc, întărind astfel zicala veche românească: O mână o spală pe cealaltă și amândouă –
fața!

CAPITOLUL 2.
PROBLEMATICA ADEVĂRULUI DIN DOMENIUL MASS MEDIA

Cunoașterea adevărului a preocupat mintea umană din cele mai vechi timpuri. Pe lânga
conotația firească morală, adevărul a fost văzut încă de la bun început ca un fundament, necesar și
obligatoriu în conexiune cu practica religioasă și în strânsă legătură cu aceasta. Adevărul este văzut
ca fiind reprezentat de Dumnezeu, care este Izvorul Adevărului Absolut, iar voia Domnului din
textele biblice ne este prezentată ca fiind voia cea corectă, dreaptă, și mai ales, adevărată. Ca atare,
un bun creștin, un bun cetățean are din plin aceste caracteristici de corectitudine, dreptate și adevar,
aspecte atât de dorite și cerute de societate pentru persoanele publice (politicieni, jurnaliști, oameni
de afaceri). În contrast, minciuna nu este altceva decât un surogat al adevărului, o copie mai
tentantă și cu avantaje aparente mai mari, dar care doar imită.
Adevăr sau adevărată este acea propoziție sau înlănțuire de propoziții al cărui sau al căror
conținut poate fi verificat și confirmat prin observație, prin experiență, sau prin demonstrație
logică, matematică sau numai discursiv argumentantă. 28

28 Aritotel, Metafizica , Editura Iri, București, 1999, p. 72

17 2.1 Probleme vechi, cu manifestări noi

Problematizarea adevărului în presă pornește din străfundurile ființei umane, care în
complexitatea lor nasc anumite interese ce duc la conflicte între indivizi și organizații. Deoarece
încă din cele mai vechi timpuri oamenii au luptat pentru hrană, casă, pace, securitate, confort,
libertate și drepturi.

2.1.1 Problema controlării resurselor

Deși avansul tehnologic a permis pacea și prosperitatea la scară mondială, încă mai există
probleme cu sărăcia în anumite părți ale Globului și chiar și în țările dezvoltate, pot fi întâlnite
persoane afectate de o sărăcie relativă cauzată de drame personale, dependențe, vicii, lipsa de șanse,
politizare și nepotism. În societatea modernă prosperitatea este slăvită și admirată de mass media,
(ea nu este decât apanajul unora pentru că deocamdată nu au fost găsite instrumente pentru
eradicarea sărăciei la o scară globală), căci întreg sistemul internațional de lucruri care a adus
imbunătățiri evidente umanității este bazat pe capitalism, democrație, competiție, într-un cuvânt:
meritocrație.
Lupta pentru resurse este mai prezentă ca oricând, fiecare națiune și fiecare om este
peocupat de acumularea cât mai multor forme de depozitare a bunăstării ca fiind cea mai bună
garanție a unei propășirii durabile, mass-media este strâns antrenată în promovarea consumului
datorat în parte și modului de finanțare bazat pe publicitate. Cei care au resursele sunt capabili să
producă, iar cei care produc, au nevoie de mass-media să le facă publicitate și să inoculeze
consumatorului nevoie de achiziție, de dependență, aspecte care au adancit lupta de clasă, căci
oamenii bogați au devenit tot mai bogații și mai preocupați de a acumula mai mult, iar oamenii
săraci devin tot mai depărtați de capacitatea de a-și mai schimba condiția socială. 29
Acestă competiție globală, cât și personală a permis un progres fantastic, dar ne-a făcut pe
toți mai pragmatici, cu anumite accente de avariție, scepticism, chiar cinism și a creat premisele
unor lupte de partide și grupuri de interese. E mai ușor să fii membru al unui grup, un sistem va fi
mereu protector și va remunera corespunzător efortul depus în favoarea intereselor sale, ca atare
oamenii vor face mereu alianțe politice, economice, sociale, vor dori mereu să dețină puterea sau să
fie în imediata apropiere a celor ce o dețin, mereu va fi un interes politic sau economic, iar
beneficiarii vor cauta și vor găsi toate motivele de care au nevoie ca să facă ceea ce fac și să obțină
ceea ce vor.
Deși democrațiile moderne au preluat destule influențe de la curentele filosofice și ale
marilor familii politice europene, aspecte care ar fi trebuit să conducă la o omogenizare a

29 Claude-Jean Bertrand, O introducere în presa scrisă și vorbită , Editura Polirom, Iași, 2001, p. 38

18 doctrinelor politice, totuși diferențele ideologice invocate în teorie de partidele din spectrul politic
de dreapta sau de stânga sunt în practică, adevărate lupte pentru puterea politică, economică și
socială.

2.2.2 Problema ratingului cu orice preț

Un alt aspect de luat în calcul în cadrul domeniului mass media este și nevoia de audiență și
public fidel. Orice instituție media funcționează cu o sensibilitate pe baza publicității încasate din
ratingul opținut. Ca să ai rating, trebuie să fi privit de cât mai mulți oameni și cu cât te privesc mai
mulți cu atât vei vinde mai scump publicitatea. Ca să fi eficient și relevant, trebuie să îi dai
publicului ce dorește, chiar dacă asta înseamnă o fugă după știri mondene, scandaloase, macabre,
scopul este de a surprinde și a crea emoții. Cu cât ești mai capabil să oferi experiențe, cu atât vei
avea mai mulți privitori, iar privitorii îți vor aduce mai multe venituri.30

2.2.3 Problema serviri interesului de grup – “mogulii”

Acționariatul este extrem de important. Sunt unele organisme preocupate nu doar de
audiență, deoarece patronatul dispune de potența financiară și în acest caz cel, mai relevant aspect
este că poți presta servicii de propagandă și să oferi vizibilitate propriului grup de interese.31
Proprietarii de media sunt în general controversați, bânuiți de publicul larg ca fiind
preocupați de îndeplinirea proprilor cauze, ideologii, interese politice, economice și care
direcționează instituția mediatică spre propagandă și dezinformare, considerând-o o sursă de venit
asemănătoare cu o fabrică, supusă conducerii unor lideri servili, capabili să maximizeze profitul
acționarilor prin manipulare, miniciună și vanitate. Totodată acuzele de incompetență, lipsă de
profesionalism, goana după celebritate, aroganța de a nu recunoște propriile greșeli, lipsa de respect
pentru viața privată, distorsionarea voită a realității și amestecarea faptelor cu opiniile, defăimarea
adversarilor, vulgaritatea, sunt aspecte negative atribuite jurnaliștilor.32

2.2.4 Problema dreptului opiniei publice de a fi informată echidistant și onest

Fiecare cetățean al epocii moderne cunoște faptul că societatea umană a ajuns la un stadiu al
dezvoltării în care au fost enunțate drepturi și libertăți, obținute cei drept prin trudă și uneori sânge,
dar care setează mai ales în limbajul mijloacelor de comunicare de masă un fundament stabil și
nenegociabil al drepturilor omului, care stipulează clar și fără echivoc: „Toate ființele umane se

30 Ibidem, p. 147
31 Ibidem, p. 113
32 Ibidem, p. 217

19 nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiința și trebuie
să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității.” 33- Articolul 1 din Declarația Universală
a Drepturilor Omului al Națiunilor Unite, iar articolul 19 declară: Orice om are dreptul la libertatea
opiniilor si exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară,
precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice
mijloace…34, acestea sunt drepturile inalienabile ale fiecărei ființe umane.
Opinia publică are dreptul să fie informată corect și echidistant asupra temelor de interes
public, deși aproape fiecare conținut media suscită mintea umană spre abordări pro și contra, orice
informație poate fi o știre, zvon, manipulare sau invenție.
În criză de subiecte sau de audiență, media poate recurge la o serie de metode mai puțin
verificabile, dar cu potențial mare de penetrare a opiniei publice, făcând și mai grea identificarea
adevărului, problematizându-l de așa manieră încât privitorul de rând fie numai are nici o încredere
în informația primită prin massmedia sau dimpotrivă considerând o anumită stație, jurnalist sau
grup de interese ca singur depozitar al adevărului absolut. Cele două abordări sunt duse la extrem ,
dar asta nu înseamnă ca nu vom mai întâlnii în media: speculația (ipoteze neverificabile asupra
viitorului), controverse (dezbateri, vaccinarea copiilor, partipriul politic), dezinformare
(transmiterea voluntară de informație eronată).
Notabil este că marea majoritate a instituțiilor media unesc cele două interese majore,
împacă voia patronatului (uneori a mogulilor de presă) cu nevoia de audiență, cele două imbinându-
se perfect în cazul trusturilor comerciale cu acționariat privat.
Deci, problematica adevărului din domeniul mass media are rădăcini mult prea vechi și prea
adânci în structura condiției umane, lucru care va deforma, nuanța și portretiza adevărul sau
minciuna în funcție de interes.

2.2. Deontologia, o unealtă a adevărului
Termenul deontologie provine din cuvintele grecești deon, ontos care înseamnă
obligație, datorie, ceea ce trebuie făcut și logos care semnifică rostire, justificare rațională,
rațiune, definiție, facultate rațională, proporție.35
În termeni faptici deontologia este o parte a eticii, care studiază morala cu accent pe ceea
ce trebuie făcut, ceea ce e corect, se cuvine și este legitim spre a fi înfăptuit în raport cu sine, dar
mai ales cu ceilalți. Este totodată și o știință a binelui, a ceea ce se cade, luate ca practică cu un

33 http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Omului.pdf , – accesat la
data de 19.01.2019
34 Ibidem, p. 3
35 Dumitru Titus Popa , Deontologia – Profesiunii de ziarist , Editura Norma, Bucuresti, 2000, p. 62

20 sens clar normativ. În cazul massmedia ca și în cazul altor meserii/vocații (ex. medic, profesor,
avocat, judecător, polițist, etc.) există o preocupare legată de codul deontologic asumat și
promovat în cadrul studiilor aferente obținerii calificarii, specializării și certificării. Acest cod de
conduită este mai degrabă un cod etic, a cărui nerespectare poate duce la ieșirea temporară sau
permanentă din breaslă.
În domeniul massmedia a fost enunțată Charta datoriilor profesionale, din 1918,
cuprinzând 15 principii, grupate in trei planuri: responsabilitate profesională, demnitate
profesională și libertate de exprimare și comunicare.36
Potrivit Constituției României , libertatea de exprimare a opiniilor, în scris, prin imagini
sau prin alte mijloace de comunicare în masă este garantată. Cenzura de orice fel este interzisă
(art. 30). Dreptul presei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi
îngrădit. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure
informarea corectă a cetățenilor (art. 31).37
Pe plan național în România s-au făcut eforturi ca un cod deontologic să fie unanim
acceptat, încă din 1990 prin Clubul Român de Presă, dar până la urmă instituția care
reglementează audio-vizualul este CNA (Consiliu Național al Audio-vizualului38) aflată sub
control Parlamentului căruia îi prezintă anual un raport al activității și care numește cei 11
membrii ai CNA (mandate de 6 ani).
Esența documentului adoptat în reuniunea Conveției Organizațiilor Media din România
în 23-24 octombrie 2009 , Codul Deontologic Unic, stipulează printre altele câteva norme
aspiraționale și de bune practici în domeniul mass-media: 2.4 Jurnalistul are dreptul la clauza
de conștiință. El are libertatea de a refuza orice demers jurnalistic împotriva principiilor eticii
jurnalistice sau a propriilor convingeri. Această libertate derivă din obligația jurnalistului de a
informa publicul cu bunăcredință. 39
Scopul acestui cod deontologic este de a deveni un reper în ceea ce privește
comportamentul în spațiul public și nu are în vedere doar jurnalistul, cât și persoanele publice
asimilate audio-vizualului. El nu limitează puterea mass-media (și nici a jurnalistului în
particular), ci dimpotrivă îi conferă putere și legitimitate, pentru că se creează premisele unor
standarde înalte în acord cu spiritul vremilor, ale statului de drept și valorilor lumii libere.
Așadar, fiecare persoană publică devine un actor important în societate, tot ce e public
este de importanță maximă, iar jurnaliști sunt printre cei mai privilegiați, pentru că de cele mai

36 Ibidem p. 74
37 Ibidem p. 176
38http://www.cna.ro/IMG/pdf/LEGEA_AUDIOVIZUALULUI_nr._504_din_2002_CU_MODIFICARILE_LA_ZI_AP
RILIE_2019.pdf – accesat la data de 20.01.2019
39 http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2009-10-25-6353156-0-codul-deontologic-unic.pdf – accesat la
data de 08.02.2019

21 multe ori, ei sunt cei care decid ce anume are caracter public, creând tendințe, moda,
legitimitatea, limbajul și steriotupurile aferente.40
Așadar deontologia este o unealtă adevărului, a abstractului, aspiraționalului, a corectării
greșelilor și rea intenției. Este un cod de norme și valori care s-au evidențiat prin întrebuințare, o
obligație morală a fiecăruia de a pune umărul la binele comunității în asamblul ei, reprezentând
cel mai bine idealul uman în fiecare profesie, conturând climatul ideal pentru o lume cu mai
puține abuzuri, unde drepturile și libertățile individuale vin la pachet cu obligații și implicare,
producând bunăstare și prosperitate, chiar dacă mijloacele de comunicare în masă sunt departe
de a fi perfecte, există necesitate de a și îmbunătății serviciile pentru satisfacerea publicului.
Practicile abuzive promovate cândva în media care provocau dezordine aproape au încetat, dar
reproșurile legate de servirea puterii politice sau a intereselor economice par a sacrifica corecta
informare a publicului obsesiei pentru profit. Managementul zvonului este foarte important in
media, regulat apărând diverse scandaluri întreținute sau nu și care produc în unele cazuri o
publicitate clandestină. 41
Marile canale mediatice sunt învinuite de o sărăcie estetică și o atenție scăzută în
promovarea educației și gândirii, preocuparea nefiind una intelectuală, ci mai degrabă obscură
focusată pe scandal, controverse, consipirații. Valorile mediatizate ostentativ sunt caracterizate
de mediocritate, lăcomie, egoism și promit remedii miraculoase, glorie, bani și reputație
castigate ușor, cu accent pe o fericire care vine din bogația capacității de a consuma.42
Chiar dacă în definitiv, totul e relativ (ipoteză formulată de marele fizician Albert
Enstein), așa cum este și comportamentul media, totuși apelul la etică, morală, norme, valori, va
reprezenta un pas înainte. În meticuloasa muncă de identificare a adevărului, mass media cu
bunele și relele ei ca spațiu reglementat, cazul audio-vizualului de către CNA (autoritate
controversată și contestată de criticii ca fiind partizană politic și ghidată de interese economice)
este mult superioară spațiului virtual (care nu are o reglementare), singurul filtru este cel al
conștiinței și al minții, într-un adevărat imperiu al informației.
Winston Churchill: „Imperiile viitorului vor fi imperii ale minții“

2.3 „Câinele de paza”

În societatea modernă axată pe informații care vin din diverse surse, multe și complexe,
presa a devenit câinele de pază al democrației, deoarece opiniile personale au fost înlocuite la

40 Elisabeth Noelle-Neumann, Spirala Tăcerii. Opinia publică – învelișul nostru social , Editura Comunicare, București,
2004, p. 188
41 Claude-Jean Bertrand, O introducere în presa scrisă și vorbită , Editura Polirom, Iași, 2001, p. 215
42 Ibidem, p. 216

22 nivel de masă cu un concept mai nuanțat, dar foarte prezent – opinia publică.
Dacă în regimurile autoritare partidul sau ideologia aflată la putere sunt cei care dirijează
comunicarea publică în ce direcție doresc, în democrații, mai ales în cele consolidate,
comunicarea publică respectă o serie de reguli. Conceptul de Opinie Publică continuă linia
tradișională , adică ce gândesc, ce spun și mai ales ce cred oamenii despre un anumit subiect.
Democrația este ce a fost de la început, o adevărată dictatură a majorității , care produce
efecte în toate ramurile societății umane. Deși există o legătură strânsă de cauzalitate și
influențare ciclică între partenerii sociali, fiecare persoană, instituție sau organizație este
constrânsă în a recunoaște opinia publică a majorității ca instanță morală de bune practici.
Astăzi jocul social este mult mai complex decât a fost vreodată, căci fiecare parte își dorește să
vorbească, să spună și să facă ceea ce majoritatea dorește, de aici și o oarecare problematizare a
limbajului public care tinde să devină uniform în anumite contexte bine definite. Este de
notorietate faptul că oamenii gândesc, se asociează, îndrăgesc acele persoane care sunt într-o
măsură mai mare ca ei, făcând astfel ca opinia publică să fie imbrățișată de cât mai mulți,
devenind chiar o autoritate de necontestat. Nu poți să emiți pretenția de a fi relevant și ascultat
astăzi dacă nu respecți opinia publică și nu ți cont de tiparele ei.
Dar cine sunt cei care influențează în definitiv opinia publică? Poate fi foarte greu de
indicat, dar în primul rând purtătorii de cuvânt și mesaj de la nivel de masă, ei sunt cei care
influențează opinia publică și se lasă influențați de ea.
Devreme ce este așa de greu să găsim o definiție unanim acceptată a opinie publice, se
pare că este cu atât mai greu să reușim a identifica, indivizii (actorii sociali) care au această
capacitate de a o și influneța. Atributul opiniei comune este frica individului de a fi expus
marginalizării, izolării, de a fi privat de afecțiunea și confirmarea celor din jur. Astfel încă din
cele mai vechi timpuri oamenii sunt atenții la mediu, știind care este contextul, dacă se află în
public sau ferit de ochii celor din jur. Individul simte așadar o stare de conștiență a naturii sale
sociale, iar conținutul opiniei publice se referă la problemele importante, relevante pentru
societate. Influencerii în acest caz sunt acele personale capabile și dispuse să exprime opinii
pertinente în legătură cu problemele publice, exercitând în numele celor conduși o funcție
critică, de evaluare și control față de modul în care este condusă societatea. Formele opiniei
publice în acest caz sunt acele opinii cu caracter public, de masă, accesibile tuturor, distribuite
prin massmedia, atât de prezentate, expuse, citate, iubite sau criticate.
Regulile opinie publice sunt reprezentate în fapt de acele opinii pe care le poți exprima în
public, fără a te izola, sunt comportamente, dar mai ales norme care se cuvin a fi exprimate sau
adoptate în public. Pentru a nu rămâne singur, fiecare individ având în sine nevoie de acceptare
și apartenență tinde să adopte o poziție nuanțată de conformism în fața publicului, care este

23 creditat ca fiind depozitarul unei validități mai mari. 43
Ideile noi sunt mai puțin tolerate de opinia publică care tinde să le contrazică și combată
imediat, filosofului englez John Locke credea că asta nu înseamnă că ele nu sunt adevărate.
Valoarea de adevăr a unei noi ideei se aseamănă cu aurul proaspăt scos din mina, chiar dacă
nu este cunoscut, nu a devenit comun, apreciat, el nu este într-o măsură mai mică valoros44. Tot
Locke este cel care constată că majoritatea oamenilor înclină spre a respecta mai mult legea
modei sau a reputației decât legea divină sau cea impusă de autorități, pentru că atunci când s-au
format statele, oamenii au cedat instituțiilor capacitatea de a folosi forța, nu însă opinia de a fi în
acord sau dezacord cu ceilalți. Astfel că din punctul de vedere al scoțianului iluminist David
Hume, Guvernarea se întemeiază pe opinie. Orice autoritate se bazează pe opinie. Guvernanți
nu se pot bizui pe nimic altceva decât pe opinie. Iar acest lucru este valabil și în cazul
regimurilor despotice sau militariste cât și în cele liberale și populare.45
Filosoful german Habermas analizează imaginea de sine a grecilor în lumea antică, Abia
în lumina societății iese la lumină ceea ce există, iar totul poate fi văzut de toți.46 Oamenii tind
să imite anumite comportamente unanim acceptate ca fiind publice, acest efect al imitației este
pe de o parte de tipul: să vrei să fii de partea câștigătorului , iar cea de a doua interpretare să nu
vrei să te izolezi . Unii sunt conduși de dorința de a se distinge în spațiul public în timp ce alți se
simt amenințați ca și cum și-ar pierde identitatea . 47 Așadar public înseamnă ceea ce este în
văzul tuturor, ceea ce poate fi accesibil tuturor evident nu oricum și oriunde, dar mai ales in
mass media care este un instrument de portretizare al indivizilor și personajelor. Este clar pentru
oricine că apariția în mass media implică o anumită pregătire și expertiză, nu oricine apare pe
sticlă, nu oricine emite păreri și judecăți de valoare, ci doar acele persoane interesante, cu
autoritate, putere sau profesionalism.
În termeni cât se poate de clari, mass media a devenit astăzi cea de-a patra putere în stat
cu o influență uriașă în rândul maselor, iar dacă jurnaliști și în fapt totalitatea persoanelor
publice și-ar asuma rolul de educator social și criterii deontologice clare (așa cum pretinde, mai
ales în discursul public aproape fiecare participant care își argumentează poziția înspre binele
general, ceea ce se cuvine, ceea ce trebuie făcut în societate și pentru binele ei, etc.) atunci
massmedia este un veritabil câine de pază, nu doar al democrației ci al societășii libere în
ansamblul ei.
Un alt efect important care trebuie menționat este modelarea opiniei publice la un nivel

43 Ibidem, p. 85
44 Ibidem, p. 90
45 Ibidem, p. 95
46 Ibidem, p. 97
47 Ibidem, p. 99

24 la care doar televiziunea și radioul au reușit să asceadă în secolul secolul XX, motiv pentru
care libertatea presei a devenit una dintre cele mai prețuite libertăți astăzi.48
Așadar spațiul public este spațiul opiniilor, iar locul unde opiniile sunt comunicate în
masă este reprezentat de mass media, care au un rol foarte bine definit in societate.
Libertatea presei a reprezentat încă de la bun început o prioritate pentru un echilibru
onest în societate, în lipsa libertății presei cadru este viciat, manipulat într-o anumită direcție
unde nu interesul general al opiniei publice primează, ci mai degrabă interesele personale și de
grup.
Presa este câinele de pază al societății libere și democrate cu condiția libertăți ei,
altmiteri se cunosc foarte bine accentele de segregare și radicalizare pe care o cunosc în prezent
instituțiile de presă naționale sau internaționale. Aspecte care au deformat mult rolul presei și
climatul mediatic, făcând din actorii momentului înregimentați într-o parte sau alta, combatanți
ai punctelor de vedere divergente: Narcisa Iorga: Presa e câinele de pază al democrației. Ai cui
câini de pază au devenit televiziunile?49, în schimb ce tabară adeversă vine cu propiile
argumente acuzând partizanatul politic și incompatibilitatea unei persoane numite politic de a fi
imparțială și a reflecta corect judecați de valoare. 50 Majoritatea rapoartelor internaționale anuale
care vizează libertatea presei se încheie cu îngrijorări și recomandări, presa mondială este
asaltată din toate părțile cu acuze din cele mai diverse de manipulare și propaganda, scopul fiind
acela de a sujuga opinia publică și implicit populația mai ales în țările cu regimuri autoritare,
despre care nu putem vorbi în termenii libertății presei, dar și în țările cu regimuri democratice
consolidate, unde presa este un actor controversat și contestat de toate părțile inclusiv de unii
politicieni de vârf. Unele abordări poetico-comice vorbesc despre presă ca și cum ar fi cainele
de pază, sau haitele de caini care musca democrația în loc să o protejeze . 51
Toțuși la o analiză mai atentă se poate constata faptul că presa încă se ține bine de rolul
ei asumat de pază, căci nu poate fi contestat faptul că presa este un izvor de informații, opinii
sau fapte, care oglindesc în cele din urmă multiplele fațete ale realității. Dincolo de interese, în
presă dezbaterile pe idei si valori sunt esențiale, la fel și pentru întreaga populație care îi rămâne
în esență rolul important de a analiza selectiv ce e important și ce nu, ce e bine sau mai puțin
bine, în ce măsură un fapt o idee sau o opinie sunt importante. Rolul de pază e satisfăcut, căci nu
poți să pazești valori, opinii și concepte fără a combate pro sau contra cu argumente raționale

48https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/istoria-tiparului – accesat la data de 15.02.2019
49 https://evz.ro/narcisa-iorga-presa-e-cainele-de-paza-al-democratiei-ai-cui-caini-de-paza-au-devenit-televiziunile.html
– accesat la data de 17.03.2019
50 https://www.gandul.info/magazin/licenta-antena-3-prelungita-cu-9-ani-disputa-mircea-badea-narcisa-iorga-ati-mintit-
ca-m-ati-scuipat-in-trafic-12735447 – accesat la data de 17.03.2019
51 http://epochtimes-romania.com/news/cainele-de-paza-al-democratiei-din-ce-in-ce-mai-slab-si-fara-dinti-libertatea-
presei-in-picaj–260372 – accesat la data de 17.03.2019

25 ceea ce dincolo de cuvinte poate fi înțeles.
Privitorul e liber să decidă pentru sine care abordare e corectă sau nu, ce opinie îi este
folositoare sau nu, iar dezbaterea televizată sau prezentată în scris este utilă, căci democrația asta
și reprezintă – cel mai bun sistem de guvernare inventat până acum de ființa umană din cele
posibile, nicidecum unul perfect, echilibrul vine în urma dezbaterii, libertății, alegerii, iar toate
astea sunt valori de apărat și de îmbunătățit constant.

2.4 Informația înseamnă putere

Când spunem despre ceva că este adevărat sau fals, este la fel ca și cum acel lucru ne-ar
spune ceva, care poate să fie o descriere corectă sau nu. Practica vieții umane impune o relativitate
în evaluarea cunoștinței extinzând valorile de adevăr de la două la trei: adevarul, falsul, probabilul.
Ca informația să fie puternică și să însemne putere, e nevoie ca ea să oglindească fidel
realitatea, astfel informația este distorsionată, iar puterea anulată, căci până la urmă adevărul este
cel care triumfă, mai ales în ochii opiniei publice, care este foarte sensibilă și interesată de fapte și
opinii susținute de ce nu și în plan personal, privat, uneori chiar secret.
Informația este putere atunci când ea este validă în toate domeniile de referință, căci un
atribut de lăudat al libertății presei este dat de multitudinea dezvăluirilor și anchetelor jurnalistice
care prezintă fațetele realității așa cum este ea, de multe ori dură, macabră, indolentă, unde multe
din personajele publice joacă mai degrabă un rol de dragul reputașiei, din dorința de da bine în ochii
celorlalți. Așadar informația puternică are nevoie să satisfacă cerințele realității, cunoașterii și mai
ales adevărului, ținta fiind îndepărtarea erorilor.
Adevărul pur și simplu nu este niciodată pur și-i rareori simplu. (Oscar Wilde)
Fiecare știre, temă, opinie sau discurs public trebuie supus unei analize amănunțite cu
ajutorul logicii, rațiunii și experienței, fără a susține într-un mod absolut că nu ți-a scăpat ceva sau
că ai înțeles tot. Nici nu poți susține din punct de vedere ștințific că le-ai știi pe toate, dar cunoșterea
științifică (epistemologia) e inaccesibilă publicului larg, mai ales într-o lume modernistă care tinde
să simplifice totul, uneori junglând cu vorbe atent selectate care să atingă publicul rapid, fără a-i
stârni plictiseala și deci dezinteresul. Mass-media este tot mai conectată la concretul realității din
timpurile noastre, lumea citește tot mai puțin, știrile se scriu prin puține cuvinte, dar cu multe
detalii. Materialele audio-video copiază tendința videoclipurilor muzicale care pentru a fi eficiente
nu trebuie să depașească 3-4 minute.
Și totuși media pretinde că prezintă adevărul gol-goluț, fiind parte a muncii de dirijare
(propagandă) a opinie publice, care are propiile reguli și moduri de acțiune.

26 Trebuie spus că jurnalismul de opinie este și cel care trezește cea mai multă patimă, căci nu
poți avea opinii despre subiectele sensibile ale actualității fără să trezești împotrivire și critici, iar
orice dezbatere are cu sine poziționarea pro sau contra, înclinația comunicatorului fiind clar
direcționată susțineri cauzei al cărei propagator este.
Dacă adevărul piere , atunci rămâne minciuna în existența noastră .
Prin urmare, ceea ce trebuie subliniat este faptul că, în ordine epistemică, pentru ca o opinie să
depășească spațiul privat al certitudinii (care, poate fi de factură irațională) și să pătrundă în cel public
(adică legitimitatea admiterii ei drept cunoaștere să poată fi, în principiu, cercetată de oricine), trebuie să
aibă un temei suficient, în conformitate cu standardele acceptate, și, mai mult, trebuie să fie socotită
adevărată în baza unor criterii publice (corespondența cu faptele).
Așadar, cunoașterea este rareori o afacere privată, cât, mai degrabă, una publică, trebuie să tindem
spre validarea opiniilor noastre pe baza unor criterii publice. Altfel, ne putem lesne lăsa pradă propriilor
fantezii și iluzii, ajungând să credem că știm ceva sau că suntem chiar atotcunoscători.
Opinia adevărată reprezintă cunoaștere. Opiniile prin care se pretinde că ni se oferă cunoștințe
despre fapte sau stările reale de lucruri, pe lângă faptul că trebuie să aibă un temei suficient, trebuie să fie
și adevărate. Pot exista opinii iraționale care să fie adevărate, așa cum pot exista opinii raționale care să se
dovedească false.52
Până la urmă funcția principală a massmedia de a informa este căutată de fiecare
instituție de presă în parte pentru aș putea justifica propia menire, faptele, știrile sunt prezentate
sub formă brută, în cazul jurnalelor de știri, acolo unde nu este prea mult de discutat despre
valoarea de adevăr a informațiilor, decât poate în modul de relatare al evenimentelor prezentate
de reporterul de la fața locului, sau in imediata apropiere a faptelor (acolo unde există), nu la fel
stau lucrurile în cazul emisiunilor de dezbatere (politică, economică, socială) cum ar fi talk-
show-rile, unde întâlnim o multitudine de opinii, informații moderate în așa fel încât să susțină
punctul de vedere al emițătorului ajungându-se ușor la diferende de opinie și chiar la
controverse.
Totuși cunoașterea în cadrul media este cenzurată, stilizată, moderată astfel încât să ofere
doar acele informații și detalii care să surprindă, lumea din spatele micilor ecrane e cu totul
diferită de ceea ce apare pe sticlă. În practică media, ne oferă ceea ce noi vrem, dar are grijă să o
facă în modul ei, adesea prea pretențios, colorat și de ce nu exagerat, căci nu puține sunt cazurile
când media a reușit să ofere lumii trenduri și gusturi noi, toate acestea fiind direct corelate cu
marketingul și publicitatea diverselor produse, astfel încât consumatorilor să le fie insuflată
pofta de a achiziționa un lucru sau de a urmării o experiență.
Există și puncte de vedere precum cel apărat de Karl Popper, conform căruia nu putem
urmări pur și simplu, în mod direct, adevărul în cunoaștere, deoarece adevărul nu este manifest,

52 Mircea Flonta, Cognitio. O introducere critică în problema cunoașterii , Editura ALL, București, 1994, p. 32

27 nu este direct sesizabil prin facultățile noastre cognitive.
Sursele noastre de cunoaștere nu sunt infailibile. Ceea ce ne îngăduie logica cunoașterii este
doar să detectăm și să eliminăm erorile. În acest context, celebrul filosof afirma: „Trebuie să
admitem că astfel de surse ideale de cunoaștere nu există (…) și că oricare din «surse» ne poate
conduce uneori la erori. Propun, așadar, să înlocuim întrebarea privind sursele cunoașterii
noastre printr-o întrebare total diferită: «Cum putem spera să detectăm și să
eliminăm eroarea?»
Prin urmare, în logica epistemologiei popperiene, idealul demersului nostru cognitiv ar
trebui să fie, în primul rând, eliminarea erorilor și, indirect, apropierea de adevăr. Oricum am
înțelege natura și scopurile practicilor cognitive, adevărul pare a avea un rol destul de
important, dacă nu chiar unul central. .
Orice cunoștință apare mai întâi ca o susținere a cuiva, ca o simplă opinie. Fără ca
cineva să susțină „ceva” nu putem vorbi de existența vreunei cunoștințe. Mai mult opiniile
noastre pot fi raționale sau iraționale. Cele raționale au sau tind către un temei suficient (în
conformitate cu standardele de întemeiere ale uni epoci) și am conchis că orice cunoștință
autentică trebuie să posede un astfel de temei.53
Așadar, massmedia este un izvor de cunoștere în majoritatea cazurilor autentic, perfect
valid și tocmai pe asta se bazează și societatea, ca informația să fie clară, concisă, relevantă și
bine sintetizată. Oamenii capătă încredere într-o instituție de presă serioasă care prezintă faptele
fără deformări, omiteri sau interpretări răutăcioase. Tocmai de aceea acuzația de fake-news sau
dezinformare este inacceptabilă pentru o instituție de presă, credibilitatea stației se
fundamentează pe acest lucru, corectitudinea faptelor și opiiniilor ne fiind opțională, ci
obligatorie.
În ultimii ani în anumite dezbateri sensibile, anumiți jurnaliști sau chiar trusturi de presă
din România s-au acuzat reciproc, unii pe alții de propaganda în favoarea unei tabere sau alta,
fiecare parte fluturând utopic steagul liberei exprimări, al libertăți de opinie și mai ales al
imparțialității. Care e adevărul? E greu de spus, fiecare grupare având propiile-i argumente,
partizanatul ținând mai multe de opiniile, convingerile și gusturile personale ale fiecărui privitor,
iar cel care are informația primul, în exclusivitate, înaintea altora își creează un avantaj
insurmontabil, căci cine are informația are și puterea, pentru că forța puterii într-o societate
informațională ca a noastră este data de informații.

2.5 Massmedia: Marketing și publicitate cu orice preț – analiză

53 Karl R. Popper, Despre sursele cunoașterii și ale ignoranței , în vol. Conjecturi și infirmări , Editura Trei,
București, 2001, p. 39.

28
Media în acelați timp joacă tare își asumă și un rol de seducator îți creează așteptări, îți
inoculează tendințe de cumpărare, toate pe un fond pozitiv, unde totul pare fantezist, happy,
utopic, idealist, unde produsele sunt importante, pentru că funcțiile lor îți fac viața mai ușoară,
iar publicitatea pentru cei care vor să vândă este crucială.
Massmedia comercială (e valabil și în cazul massmediei publice, de stat) este
condiționată de audiență, pentru că audiența aduce cu sine și publicitate, iar publicitatea cu
ajutorul instrumentelor de marketing îți aduce bani, căci cei care vând plătesc instituțiile media
pentru a beneficia de expunerea și puterea lor de mediatizare. Interesul massmedia este de a fi
utilă societății, ca să trezească fidelizarea ei, pentru că doar așa factorii massmedia vor căpăta
notorietate și putere, având relevanță, dar mai ales audiență. Iar audiența este folosită pentru a
vinde publicitatea, căci în plină epocă capitalistă, cine nu vinde nu există, nu contează (e valabil
pentru toate organismele media, presă scrisă, televiziuni, online, etc.)
Dincolo de alte interese de grup, de partizanat politic în siajul căruia instituția de presă
se află, există interesul economic care primează, pentru că în societatea modernistă de tip
showbiz, totul are un preț, un cost, iar publicitatea este moneda de schimb, căci orice emisiune
tv este oprită regulat pentru pauze comerciale, indiferent de tema discutată, sau de importanța
invitatului, pauzele se iau regulat, anticipat și cu sfințenie, ca regulă a economiei de piață, unde
audiența face regulile în ritmul și interesul ei.
Este o realitate faptul că cele mai populare reclame tv sau online prind atunci când
personajul principal deține notorietatea (daca e posibil cea mai mare), așa cum rezultă și din
analiza de mai jos:

2.5.1 Analiza unui spot publicitar

1. Emițătorul mesajului este Penny Market, spot publicitar realizat de Bogdan Naumovici prin
Agenția 23 Communication Ideas.

2. Receptorul – grupul tinta urmărit este cel în mod special publicul comercial al televiziunilor
unde se difuzează spotul publicitar.

3.Mesajul:
Forma mesajului este una mixtă folosind atât limbajul verbal cât și cel nonverbal.

Ideea principală a acestui spot este de a aduce persoane în vârstă de 100 de ani la o

29 discuție spumoasă despre centenarul României, moderată de carismaticul prezentator TV Cabral
Ibacka.

“E foarte tare când stai de vorbă cu un român de 100 de ani, în pauzele de la filmări,
povestește Cabral despre ultima campanie în care apare, și în care trece în revistă 100 de ani
cu "actori" de 100 de ani.
Este trăire personală acolo. Povestea omului este foarte importantă. E foarte mișto când, în
timpul filmării, regiorul zice suntem gata, se strigă Motor! Acțiune! și domnul Pompiliu Sterian
zice "nu ți-am povestit cum mergeam…". N-are nicio legătură cu filmarea. Și începe să îți
povestească despre un moment al Bucureștiului, despre o grădină.. Și toată lumea se oprește, se
dă Stop la cameră, dar nimeni nu are nimic de comentat. Este atât de frumos tot ce zice…” M-a
fascinat cât de altfel și, în același timp, cât de la fel erau românii de atunci și cei de acum.54

Trei spoturi a filmat Cabral, până acum, în campania Penny 100 de ani de România.
Reclame în care vorbește cu oameni ajunși la aproape 100 de ani despre interbelic, despre
perioada Comunistă și despre prezent.

3.1 Limbajul non-verbal

Reclama începe cu un tren care merge în sus, aluzie la așteptarea poporului român ca
după 100 de ani de la Marea Unire, țara să meargă spre bine.
După un scurt demo muzical din epoca interbelică, Cabral intervine făcând legătura între epoci
din interbelic în prezent, unde imediat apar în cadru prezentatorul TV și un român în vârstă de
100 de ani care a trăit ultimele trei perioade importante din istoria poporului român (perioada
interbelică 1918-1939, perioada comunistă 1947-1989 și perioada capitalistă, post-comunistă
1989-prezent).

Ideea centrală, de altfel foarte inspirată este o scurtă rememorare a celor 100 de ani cu
evenimentele și particularitatea lor, povestiți de un cetățean (Pompiliu Sterian, născut în 1919)
care le-a trăit pe propia-i piele.
Prima scenă se petrece într-o mașină modernă, pe care Cabral o conduce cu viteză
redusă, dar îmbracat modern, interlocutorul său purtând haine și o palărie specifică anilor 40’
reprezintă momentul ideal de depănat amintiri.

54 https://www.paginademedia.ro/2018/02/video-cabral-despre-spoturile-cu-centenari-in-care-apare-naumovici-explica-
ideea – accesat la data de 03.04.2019

30 Discuția pornește atunci când Cabral îl întreabă pe Domn’ Pompiliu dacă a călătorit
mult, privindu-l foarte atent și interesat pe un ton apăsat și cursiv, suficient ca privitorii să
remarce carisma prezentatorului, dar și întrebarea care deschide discuția.
Domn’ Pompiliu dovedește o carismă extraordinară (probabil nativă, dar și pe fondul
experienței de viață), atunci când răspunde că prima data în viață a văzut un tren la oraș, trimis
fiind să învețe o meserie (formularea sintetizează exceptional prin simplitatea ei, aspecte
importante din viața cetățeanului roman al acelor vremuri, ca mersul la oraș și învățarea unei
meserii).
Apoi privitorul este invitat să vizioneze interiorul unei băcănii tipic interbelice, în timp
ce Domn’ Pompiliu continuă povestirea, invitându-ne să simțim frumusețea decorul interbelic și
gustul epocii prin cafeaua braziliană, baclavale turcești, alvița franțuzească , totul stopându-se
în momentul venirii la putere a comuniștilor pe care Cabral îl aduce în discuție. Știut fiind faptul
că era deosebit de dificil să călătorești în perioada comunistă, Domn’ Pompiliu face o glumă
spunănd ca tot a călătorit de la Tecuci la Hanoi (capitala Vietnamului Comunist) prin
intermediul muștarului (produs la Tecuci) și al creveților (proveniți din Vietnam). Călatoria
Domnului Pompiliu a trecut și pe la Alimentara (nume comunist al singurului lanț de magazine)
și pe care Cabral o numește FALIMENTARA de la foame (dar probabil și de la faliment, știut
fiind faptul ca aceste magazine nu aveau multă marfă și nici produse diversificate. Cozile la
Alimentara au reprezentat o traumă pentru poporul român trăitor al acelor timpuri).
Trecerea este spectaculoasă de la perioada comunistă cu ale sale alimentare goale, la
perioada de după revoluție reprezentată de un supermarket Penny cu rafturile pline de produse
frumos ambalate, sugerează și diferența între epoca actuală de libertate și epoca de trisă amintire
(comunistă) când mâncarea era raționalizată și putea fi procurată doar pe bază de cartelă sau în
mod excepțional prin mituirea personalului Alimentarei.
Domn’ Pompiliu ne povestește printr-o paralelă inspirată între călatorie-cumpăraturi,
inducând ideea că deși revoluția la prins la pensie, abia acum poate călătorii cu adevărat și
evident simbolic printre rafturile supermarketelor Penny. Chiar dă și un sfat unui copil care îi
semnalează mamei sale existența a două produse asemănătoare, primul produs în Italia și celălalt
în Grecia, sfatul Domnului Pompiliu fiind acela de a achiziționa produsul din Italia, deoarece e
mai departe și astfel poate călătorii mai mult.
Scena de final e sugestivă, Cabral cuprins de entuziasm îl întrebă pe Domn’ Pompiliu
dacă în tot acest timp a plecat măcar vreodată din România, răspunsul previzibil, dar toțuși
antologic al Domnului Pompiliu fiind: NICIODATĂ!

Deci 100 de ani de România (eveniment de mare mândrie națională), povestiți prin gura

31 unui cetățean de 100 de ani (simpatic, relevant și plin de experiență) care a călătorit prin viață
cumpărând diverse produse și care acum încă dovedește un spirit al călătoriei (cumpărări de
produse) în mod special la Penny, care știe ce ne place .55

3.2 Limbajul verbal

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Demo muzică interbelică
Cabral (povestitor): “ La o sută de ani de România, întrebăm românii care i-au trait!”

Scena I
În mașină:
Cabral: “Domn’ Pompiliu, dar de călătorit, ai călătorit mult?”
Domn’ Pompiliu: “Hhh, păi nepoate…”

Scena II
În băcănie interbelică
Domn’ Pompiliu: “ Prima dată când am văzut eu un tren, a fost când m-o dus la oraș ca să învăț
o meserie. M-a luat un băcan pe lângă el, ca băiat de prăvălie. Așa am început eu să călătoresc,
Cafea braziliană, baclavale turcești, alviță franțuzească…”

Scena III
În mașină:
Cabral: “…Și după-aia au venit comuniști, unde să mai călătorești?!”
Domn’ Pompiliu: “Păi de la Tecuci la Hanoi!”
Cabral: ^râde^

Scena IV
În alimentara comunistă
Domn’ Pompiliu: “Aveam dar muștar și niște creveți din Vietnam. Lucram la Alimentara.”
Cabral: “Poate falimentara, cu F de la foame…”
Domn’ Pompiliu: “Exact!”

55 https://www.penny.ro/ – Sloganul campaniei este Penny, știe ce ne place – accesat la data de 03.04.2019

32 Cabral: ^râde^

Scena V
În incinta unui supermarket Penny
Cabral: “Șiiii…? După revoluție?”
Domn’ Pompiliu: “Pe mine revoluția m-a prins pensionar…abia acum pot să călătoresc de-
adevăratelea”
Copil: “Uite, Mami! Au și din Italia și din Grecia!”
Domn’ Pompiliu: “I-a din Italia că e mai de departe…”
Cabral: “Auziți! Dar în tot timpul ăsta, ați plecat vreodată din România?”
Domn’ Pompiliu: “Niciodată!”

Demo muzică interbelică
Cabral (povestitor):
Cabral: “O sută de ani de România. Penny, știe ce ne place!”

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ: ADEVĂR SAU INTERES?
ROLUL TELEVIZIUNILOR ÎN DEZBATEREA PE JUSTIȚIE DIN
ROMÂNIA

Rolul justiției într-un stat modern este esențial pentru buna funcționare, căci oridecâteori
oamenii interacționează unii cu alții, drepturile omului, libertățile și normele sunt interpretare în fel
și chip. Fără a lăsa loc de compromisuri, un stat de drept este obligat să asigure o justiție onestă,
transparentă și fără influențe exterioare. Ideea de justiție se găsește în adâncurile ființei umane, căci
a fost o preocupare pentru mintea umană încă de la bun început, atunci când justiția, adică ideea de
CORECTITUDINE și felul cum se administrează aceasta era atributul divinității (în școala de
gândire iudeo-creștină, justiția divină este cea mai importantă și este oarecum independentă de
înțelegerea umană, omul cu ajutorul religiei și practicii creștine poate percepe spiritual rigorile
Voiei Lui Dumnezeu, reprezentând idealul înțelegerii umane, așa cum reiese din Biblie) sau în

33 societatea modernă bazată pe principiul separării puterilor în stat, puterea judecătorească este a treia
putere pe scara ierarhică în stat, preocuparea fiind legată de dreptatea procedurală în aplicarea legii.
În politică și drept, legea este făcută de organele reprezentative ale statului cum ar fi
parlamentul (denumită și puterea legislativă care emite legile), precum și în anumite condiții de
puterea executivă (în România, Guvernul poate emite ordonanțe de urgență, HG), cât și de cetățeni
prin vot liber, universal, secret (prin alegeri, referendum, sau inițiativă legislativă), puterii
judecătorești rămânându-i libertatea de a înfăptui justiția pe baza legilor aflate în vigoare
(constituție, legi organice, ordonanțe de guvern, cod penal, etc.)
Legea reprezintă un sistem de reguli scris ce descrie și reglează relații specifice între
persoane și organizații, care reglementează comportamnetul în societate deseori prin folosirea
procedurilor de drept cu aplicarea la nevoie a unor măsuri punitive asupra celor care încalcă legile
de conduită.
Statul de drept este un stat constituțional unde exercitarea puterii guvernamentale este
constrânsă de lege, fiind o gândire juridică europeană, originară din jurisprundența germană.

Principalele principii ale statului de drept sunt:
 Statul se bazează pe supremația Constituției și garantează siguranța și drepturile
constituționale ale cetățenilor săi
 Societatea civilă este un partener egal cu statul
 Separația puterilor statului în diferite compartimente (legislativ, executiv și judiciar) cu
puteri și responsabilități separate și independente.
 Atât puterea legislativă, cât și democrația în sine sunt legate de drepturile și principiile
constituționale56

În România ultimilor ani, odată cu intrarea în NATO (Organizația Tratatului Atlanticului de
Nord la 01 Ianuarie 2004), dar mai ales în Uniunea Europeană (01 Ianuarie 2007) dezbaterea cea
mai proeminentă din spațiul public românesc a fost dată de lupta împotriva corupției, cât și de
respectarea statului de drept aspecte care au împărțit, diversificat și segregat societatea, românească,
partidele politice și chiar massmedia.
Corupția este un flagel internațional, care afectează buna funcționare a statelor și schilodește
capacitatea guvernelor de a oferi prosperitate și o calitate mai bună a vieții pentru cetățenii de rând,
dependenți de deciziile social-economice ale statului.
Astfel luptele din ultimii ani continuă șirul nesfârșit al preocupărilor umane de a făuri o

56 Institutul Raoul Wallenberg pentru Drepturile Omului și Drept Umanitar, Statul de drept – Un ghid pentru politicieni ,
Haga, 2012, p.6-9

34 societate, egalitară, corectă, prosperă, unde corupția este la un nivel mic, nesemnificativ; legea mai
presus de oricine; statul de drept respectat cu sfințenie, iar fiecare cetățean are parte de o justiție
morală bazată pe etică, raționalitate, lege, procedură și echitate.

3.1. „Dezbaterea pe justiție” din România ( istoric, beneficii, riscuri)

Încă din 2004 în Romania, justiția a reprezentat o temă majoră în campania prezidențială
unde fostul președinte al României, Traian Băsescu, pe atunci candidat al alianței D.A. (Dreptate și
Adevăr), a formulat acuze de corupție și subjugare a justiției în interes de grup și de partid către
oponentul său de la aceea vreme Prim-ministru Guvernului în funcție, Adrian Năstase, (fostul
președinte vorbea chiar de faptul că în mandatul de ministru al justiției al doamnei Rodica Stănoiu,
hotărârile judecătorești în cazul demnitarilor de rang înalt se stabileau la partid, aluzie la situația din
perioada comunistă, când PCR, era autoritatea supremă în toate domeniile esențiale),. Acuzațiile
mergând până într-acolo încât Adrian Năstase a fost acuzat de fondarea unei mafii personale al cărei
șef presupus, a fost viitorul Vicepremier Gabriel Oprea. Acuzațiile de campanie nefiind probate
ulterior, dar opinia publică reacționând în favoarea lui Traian Băsescu care a devenit președintele
României pentru următorii 10 ani, deschizând drumul unor dezbateri publice legate de rolul justiției
în statul român, dar mai ales acuze, conform cărora organele judiciare, sunt la cheremul puterii
politice, în controfensivă opoziția clamând faptul că cei care acuză inferențe ale politicului în
justiție vor ei înșiși să pună mâna pe puterea judecătorească și să o pună la dispoziția grupurilor de
interese private.
Această dezbatere a trezit multă patimă în România, făcând din massmedia (în mod special
televiziunile) un câmp de bătaie pentru cele două tabere, lupta nefiind decisă în favoarea niciuneia
dintre ele. Trebuie amintit faptul că dezbaterea a frământat societatea românească mai ales din
pricina campaniei de luptă împotriva corupției inițiată între anii 2012-2018 de DNA (direcția de
luptă împotriva corupției, condus de fostul Procuror Șef DNA, Laura Codruța Koveși), campanie în
urma căreia o serie întreagă de mari funcționari ai statului român au primit în instanțe condamnări
la închisoare cu executare.
Politicieni de prim rang; fostul prim ministru Adrian Năstase57 – fostul președinde al camerei
deputaților, Liviu Dragnea – liderul celui mai mare partid parlamentar la aceea vreme – Partidul
Social Democrat58,parlamentari sau miniștrii; Elena Udrea, Relu Fenechiu, Viorel Hrebenciuc,

57 https://www.mediafax.ro/social/adrian-nastase-condamnat-definitiv-la-4-ani-de-inchisoare-cu-executare-in-dosarul-
zambaccian-dana-nastase-3-ani-cu-suspendare-11855245 – accesat la data de 15.04.2019
58 https://romania.europalibera.org/a/liviu-dragnea-condamnat-definitiv-la-3-ani-6-luni-de-%C3%AEnchisoare-cu-

35 Decebal Traian Remeș, Adrian Severin, etc. primari de orașe importante; Sorin Oprescu – fost
primar al Bucureștiului, Radu Mazare – fost primar al Constanței, Antonie Solomon – fost primar al
Craiovei, Gheorghe Nichita – fost primar al Iașiului, Romeo Stavarache – fost primar al Bacăului,
etc. moguli de presă; omul de afaceri Dan Voiculescu (fondatorul grupului Intact Media)59, omul de
afaceri Sorin Ovidiu Vântu (fostul proprietar al trustului Realitatea Media), omul de afaceri
Sebastian Ghiță – proprietarul postului de știri RTV, omul de afaceri Dan Adamescu – proprietarul
ziarului România Liberă60, omul de afaceri Dan Diaconescu – fondatorul fostului post de televiziune
controversat OTV, omul de afaceri Gheorghe Becali – proprietarul clubului sportiv profesionist de
fotbal din România cu cele mai multe performanțe (Steaua București), înalți funcționari publici,
Alina Bica – fost procuror șef DIICOT, Sorin Blejnar – fost șef ANAF, medici, polițiști, etc.), mulți
alții au fost reținuți sau cercetați, fără însă a fi condamnați cu executare (ex. Dinu Patriciu, cel mai
bogat român la aceea vreme, anul 2016 și proprietarul trustului media Adevărul Holding, Adrian
Sârbu – fondatorul trustului Pro și al agenției de presă Mediafax, Cristian Burci – fondatorul Prima
TV și al tabloidului Click, etc.)61
Trebuie menționat faptul că istoricul dezbaterii despre justiție în România nu poate fi
identificat ușor, mențiunile despre corupție merg mult în urma timpurilor moderne, fiind susținute
de mituri și legende locale (ex. tradarea Daciei aprox. Anul 106 d.Hr. în mod special dezvăluirea
locației comorii Regelui Decebal se pare că a fost făcută de câțiva nobili dacii conform lui Dio
Cassius)62, în evul mediu odată cu procesul de etnogeneză a poporului român (Domnitorul Vlad
Țepeș, era cunoscut în epocă pentru tragerea în țeapă a corupților și infractorilor de drept comun63,
Domnitorul Alexandru Lăpușneanu a dispus masacrarea câtorva zeci de boieri trădători, fideli
intereselor străine64. Aspecte ale corupției și lupta pentru infăptuirea justiției (corectitudinii sociale)
se găsesc și în alte opere literare românești precum poemul folcloric românesc, Miorița, răspândit în
mai multe variante pe tot cuprinsul tărilor românești, cât și în romanul social Baltagul, scris de
Mihail Sadoveanu65 sau în povestirea Moș Ion Roată și Unirea.66, atunci când românii de
pretutindeni, sperau și tânjeau după o țară care să îi respecte și să le recunoască drepturile.
De menționat faptul că în secolele 17 și 18 în mod special în zona de munte din nordul

executare-sentin%C8%9Ba-se-aplic%C4%83-imediat/29965370.html – accesat la data de 15.04.2019
59 https://www.mediafax.ro/social/dan-voiculescu-condamnat-la-10-ani-de-inchisoare-cu-executare-in-dosarul-ica-
voiculescu-si-ceilalti-condamnati-incarcerati-la-penitenciarul-rahova-video-foto – accesat la data de 15.04.2019
60 https://www.cotidianul.ro/miliardarul-dan-adamescu-condamnat-la-inchisoare-cu-executare/ – accesat la data de
18.04.2019
61 http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18318529-cati-condamnati-trimisi-judecatata-cercetati-penal-fac-legi-
parlamentul-romaniei-lista-completa.htm?cfsyn – accesat la data de 18.04.2019
62 https://adevarul.ro/locale/hunedoara/fabuloasa-comoara-regelui-decebal-ascunsa-apele-sargetiei-adevar-povestea-
descoperirii-ei-1_54e8a60f448e03c0fdd818be/index.html – accesat la data de 05.05.2019
63 Neagu Djuvara , De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul , Editura Humanitas, București, Anul 2003, p. 25
64 Costache Negruzzi, nuvela Alexandru Lăpușneanul , revista Dacia Literară, Iași, Anul 1840, 1-21
65 Mihail Sadoveanu, Baltagul, Editura Ion Creangă, București, 1987, p. 65-85
66 Ion Creangă, Moș Ion Roată și Unirea , revista Convorbiri Literare , Iași, 1 Februarie 1885

36 Olteniei (cât și în restul Balcanilor, în țări precum Serbia și Bulgaria), sau evidențiat o serie de
luptători pentru dreptate ai unei presupuse justiții populare al căror obiectiv era jefuirea boierilor,
bogaților și turcilor în detrimentul țăranilor cu care împărțeau prada. Sprijinindu-se pe ajutorul și
complicitatea oamenilor de rând care vedeau în activitatea Haiducilor și Pandurilor o formă
extremistă, dar populară de înfăptuire a justiției, acești ilegaliști au devenit foarte populari și
apreciați în epocă (ex. Tudor Vladimirescu, figură emblematică a țării românești și conducătorul
revoluției de la 1821), țărănimea dedicându-le adevărate capodopere populare anonime de slăvire a
faptelor (cântate prin balade populare).67
Aceste motive, dar și multe altele bazate preponderent pe poziția geo-politică mult disputată
între marile puteri ale lumii, au făcut din cele trei principate istorice ale României (Țara
Românească, Moldova și Transilvania) un teren de bătaie al intereselor străine, slabind sau uneori
desfințând statul, al cărui funcționari erau coruptibili și ușor de cumpărat, unde totul avea un preț,
existând chiar nobili care aveau drepturi și privilegii, mita fiind de proporți statale, țărănimii,
populația majoritară rămânându-i singura cale de a se refugia în munții (poetul național, Mihai
Eminescu în „ Doina” a susținut prin opera și opiniile sale politice, codru-i frate cu românu’ ), iar
atunci când a găsit prilejul și susținerea în avântul unor lideri locali, a căutat dreptatea, pedepsind
trădarea, corupția și dezinteresul autorităților. Lupta pentru dreptate socială fiind principala temă și
motivul pentru care țăranii au fost dispuși să își dea până și viața, patriotismul implicând și o formă
de justiție socială (în opinia majorități oamenilor, țăranii români meritau să trăiască într-o țară liberă
și prosperă, emancipată și suverană (ex. Unirea celor trei țări române în timpul lui Mihai Viteazul –
1600-1601, răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, Răscoala de la 1907, etc.)
În epoca modernă odată cu delimitarea și consolidarea statului român modern, justiția a
reprezentat un pilon important al instituiri unor reguli de conduită în societate, conturând și definind
normele, standardele și rigorile epocii moderne, mai ales după revoluția din anul 1989, odată cu
căderea regimului comunist dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu, România a făcut pași substanțiali
spre alinierea cu Europa și lumea liberă la o doctrină a democrației, a legii mai presus de toți,
pluralismului politic, drepturilor și libertăților individuale, liberalizarea pieței și capitalului,
proprietatea privată, libertatea de opinie, și statul de drept.
Însă moștenirea comunistă nu a putut fi uitată așa ușor de o elită formată într-o țară unde
ultimii 50 de ani au fost dedicați valorilor marxisto-leniniste, fapt care a contribuit din plin la o
polarizare între nou și vechi, între capitalismul prin noi înșine promovat de fostul președinte Ion
Iliescu ca doctrină ideologică a FSN (Frontul Salvării Naționale, primul partid politic de după 1990,
fondat de Ion Iliescu împreună cu un grup de foste cadre comuniste pentru a lua puterea în România
și a îndepărta regimul fostului dictator Nicolae Ceaușescu) cât și restul partidelor politice fondate

67 Lucian Boia, Istorie și Mit în Conștiința Românească , Editura Humanitas, București, Anul 2011, p.306-361

37 după revoluție prin contribuția unor disidenți politicii, continuatori ai vechilor partide politice
democratice din perioada interbelică (ex. PNL – Partidul Național Liberal, PNȚCD – Partidul
Național Țărănesc Creștin și Democrat, etc.)68
Dezbaterea pe justiție din românia își are originea în diferentul de opinie între continuatorul
FSN-ului, noul partid social democrat de stânga, PSD, (a cărui guvernare a fluctuat între social-
democrație și o formă națională de democrație socială) și restul partidelor de dreapta care au
alternat la putere ca o opoziție la atotputernicul FSN, CDR – Convenția Democrată Română, PD –
Partidul Democrat, PDL – Partidul Democrat Lideral, PNL – Partidul Național Liberal și USR –
Uniunea Salvați România.
Acestă segregare politică a României a fost fundamentul prin care societatea s-a împărțit și
din punct de vedere economic și mediatic, căci fiecare parte politico-economică a știut să își apere
foarte bine interesele cu ajutorul mass-media, plecată după 1990 cu handicapul de a fi reprezentată
doar de Televiziunea Publică (TVR) și de câteva ziare de masă printre care cel mai elocvent era
ziarul Scânteia (organul de presă al PCR), devenit Adevărul după căderea regimului comunist.
Massmedia românească a evoluat încet, dar sigur către ceea ce a devenit mai târziu, o lume
pluraristă cu multiple abordări și opinii.
În epoca comunistă justiția era înfăptuită de instanțele judecătorești bine controlate de PCR
(Partidul Comunist Român) în funcție de interesele și doleanțele acestuia, fiind în permanentă
controlată politic, fapt ce a contrazis fundamental valorilor europene la care România a început să
se ralieze încă din anii 90’. Acuzațiile de subordonare politică a justiției au persistat încă de la
început, în funcție de alternanța la putere a partidelor politice, fapt care a șubrezit justiția făcând-o
în permanență dependentă de voința politică, mai ales datorită faptului că conform Constituției
României, articolul 134 aliniatul 1, Președintele României numește judecătorii și procurori la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii , iar în articolul 132 alineat 1 se vorbește despre
faptul că procurorii își desfășoară activitatea sub autoritate ministerului Justiției , (procurorii șefi
fiind numiți de președinte la propunerea ministrului justiției ) și tot Președintele României la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii numește judecătorii Înaltei Curți de Casație și
Justiție, instanța supremă judiciară din România.69 Deci acuzațiile au curs în toate sensurile, pe
raționamentul că dacă Președintele României, numește procurori și judecătorii, atunci aceștia sunt
supuși politic administrației prezidențiale, iar când ministrul justiției era de o altă coloratura
politică, acuzațiile mergeau în sensul planului de a controla procurori și instanțele judecătorești.
Acuze a primit și SRI (Serviciul Român de Informații), bănuit că ar fi artizanul ofensivei împotriva
corupției (fostul șef al Direcției Juridice din cadrul SRI, generalul Dumitru Dumbravă a afirmat în

68 Ibidem, p. 367-386
69 Constituția României, articolele 132-134 – https://www.constitutiaromaniei.ro/ – Data accesării – 08.05.2019

38 cadrul unui interviu că instanțele de judecată reprezintă câmp tactic pentru serviciu)70
Așadar în ultimii ani în România, opinia publică a fost animată de acuzații de control politic
al justiției, fapt ce a segregat societatea românească, contribuind din plin la o coalizare a forțelor
pro și contra fără corespondent în epoca modernă autohtonă, antrenând deopotrivă partidele
politice, grupurile de interese reprezentate de acestea, dar mai ales mass-media românească cu ale
sale televiziuni și presă scrisă care au fost promotoarele neobosite ale unei părți sau alteia.
O justiție modernă liberă, dar mai ales independent este în interesul unei societăți modern
democratice caracterizată de rigorile statului de drept, acolo unde puterea politică nu are intervenții
și nici influențe, beneficiile fiind evidente pentru fiecare cetățean. Principiul fundamental al
dreptului modern și al unei justiții independente nimeni nu este mai presus de lege este întărit nu
doar de Constituția României în articolul 16 aliniatul 2, cât și de tratatele internaționale la care
România este parte. Când nimeni nu este mai presus de lege înseamnă că majoritatea oamenilor au
de câștigat, căci legea este cea care reglementează bunele relații între cetățeni, iar dacă relațiile se
strică și contravin normelor de drept, tot legea este cea care sancționează derapajele, protejând
cetățeanul și buna conviețuire71, astfel societatea modernă egalitară este caracterizată de reguli
protejate și aplicate de către instituții de drept bine fundamentate și organizate și nu de fiecare
individ după cum crede filosoful John Locke care consideră că societatea modernă este caracterizată
de raporturile unde cetățeanul înțelege că dreptatea este asigurată de statul suveran prin instituțiile
sale, iar individului îi rămâne doar privilegiul de a-și verbaliza și apăra drepturile. 72
Dezbaterea publică despre justiție prezintă și riscuri uriașe care pândesc națiunile moderne,
unde independența justiției poate fi mimată, fără ca opinia publică să constate că a fost convertită
într-o justiție care doar pozează într-una independent, dar care în realitate ascultă de ordinele
pretențioase ale politicului, intereselor economice și mediatice oculte. Multiple nuanțe pot fi
amintite aici, pentru că nu de puține ori presa a fost acuzată că pune presiune pe justiție, încercând
să influențeze o decizie sau alta, să contureze o realitatea sau alta. Realitățile pot fi greu de depistat,
căci e clar că justișia are și rolul de educator în societate, o persona condamnată penal atrage
imediat oprobiul public, lumea fiind tentată să creadă că nimeni nu va fi pedepsit pentru o faptă pe
care nu a comis-o, dar totuși aceste aspecte pot antrena și abuzuri, căci dacă vrei să demonizezi pe
cineva, cu ajutorul presei îl poți potretiza ca fiind hoț, idee care va atrage o critică vehementă din
partea societății și a opiniei publice, care tinde să absolutizeze totul, inclusiv integritatea și
comportamentul după un anumit tipar public, unde eliminarea corupției este vârful de lance al

70 https://evz.ro/presedintele-chemat-sa-interpreteze-campul-tactic-al-generalului-dumbrava.html – Data accesării –
08.05.2019
71 https://www.constitutiaromaniei.ro/art-16-egalitatea-in-drepturi/ – accesat la data de 08.05.2019
72 Noelle-Neumann, Elisabeth, Spirala Tăcerii. Opinia publică – învelișul nostru social , București Editura Comunicare,
2004, p.92-97

39 stăruințelor umane. Într-o lume în care statul joacă un rol esențial în asigurarea unui cadru socio-
economic corect, orice acuzație de furt va atrage împotrivirea cetățenilor care vor considera
corupția principala cauză a sărăciei, a lipsei de infrastructură, dublată de o calitate modestă a vieții.
În consecință lumea modernă are nevoie să fie atentă, veghind la buna funcționare a
societății și instituțiilor, reglând prin alegeri electorale, proteste și societate civilă voința politică,
unde presa joacă rolul de cenzor al derapajelor și abuzurilor statului în relația cu cetățeanul, făurind
orizontul unei avansări unice în istoria dezvoltării umane.

3.2 Poziționarea principalelor trusturi media în dezbaterea pe justiție
Dacă imediat după revoluția din 1989, massmedia românească era una de partid și de
stat, săracă, monotonă în culoare și conținut, lucrurile au avansat spre începutul anilor 2000,
când cunoștem o bogăție de exprimări și abordări atât în media scrisă (ziare, reviste, etc.), cât și
în cea audio-vizuală unde apar noi televiziuni și radiouri comerciale, fondate după principii
moderne, îmbrațisând deopotrivă tehnologia, modernitatea și valorile lumii occidentale, cât și
derapajele și jocurile ei, făcând din peisajul mediatic românesc un veritabil tărâm public colorat
în diverse nuanțe și curente. Promovând deopotrivă diferitele nuanțe ale realității, dar și
interesele oamenilor de afaceri sau partidelor politice din siajul cărora fac parte.
În România, trusturile de presă care dețin cele mai mari audiențe în media audio-vizuală
par a fi foarte împărțite în ceea ce privește dezbaterea pe justiție din societate, ne putând cunoaște
dedesubturile deciziilor, le putem doar analiza prin prisma opiniilor și jocurilor publice, mai ales în
ceea ce privește dezbaterea publică de la posturile de știri:
Posturi TV în funcție de audiențe, grafic ianuarie 2017:73

73 https://www.radardemedia.ro/audiente-tv-proteste-pro-tv-si-kanal-d-in-topul-audientelor-antena-3-si-romania-tv-cele-
mai-urmarite-posturi-de-stiri-din-timpul-protestelor-grafice-aici/ – accesat la data de 15.05.2019

40
TVR – Televiziunea Publică
TVR 1 – post generalist al televiziunii de stat, finanțat din banii publici, este
într-o reformare continuă pe fondul schimbărilor politice care se răsfrâng și asupra postului
(conducerea TVR este votată de parlamentului României și subordonată acestuia, cu obligația de a
prezenta anual un raport de activitate), are grupaje informative regulate și talk-show-uri politice.
Dezbaterea pe justiție: abordarea editorială a postului a fost rezervată, cu accente pe
sublinierea unei veritabile independențe a justiției. Anumiți comentatori și analiști sau poziționat
pro și contra, fără însă a sesiza o uniformitate în opinie. Opozi ția a acuzat de a lungul timpului TVR
de partizanat politic.
TVR 2 – în general păstrează aceleași coordonate cu TVR 1.
TVR 3 – post de cultură, nu găzduiește dezbateri. În trecut televiziunea română a deținut un
post de știri TVR INFO, care din cauza audiențelor slabe și a reorganizării a fost desfințat.

Media PRO
Pro TV – post generalist privat, comercial fondat în anul 1995 de Adrian
Sârbu, la 01 decembrie 1995 ora 19:00 are loc lansarea prin Știrile Pro TV (marcă
devenită brand) prezentate de Andreea Esca (prin celebra frază: „Bună seara,
România, bună seara, București, PRO TV te salută!” ) 74

74 https://www.protv.ro/divertisment/video-zbuna-seara-romania-buna-seara-bucuresti-23-de-ani-la-stirile-pro-tv-in-2-
minute-la-multi-ani-andreea.html – accesat la data de 15.05.2019

41 În prezent grupul Media PRO este deținut de Central European Media Enterprises (CME),
o companie americană care deține un procent de 95% din televiziunile: Pro TV, Pro 2, Pro Gold,
Pro Cinema, Pro X, Pro TV Internațional, MTV România), cât și reviste și site-uri ca: Acasă
magazin, Business magazin, CSID, Descoperă, Go4it, Promotor.ro, Protv Magazin, The One, etc.75
Dezbaterea pe justiție: Știrile Pro TV în mod special au demarat diverse campanii de
presă (ex. Emisiunea de investigație România te iubesc ) împotriva corupției, mitei, abuzurilor,
lipsei de profesionalism și infrastructură, poziționarea postului și a jurnaliștilor în marea majoritate
a fost de dreapta, PRO justiție, stat de drept și a mersului la VOT, criticând punctual derapajele
politicienilor și funcționarilor publici. Pro TV a alocat largi spații de emisie diasporei românești
promovând cultura și mentalitatea occidentală cu accent pe educație, infrastructură și afaceri.

Intact Media Grup
Antena Group: Antena 1, Antena 3, Antena Stars, Radio Zu, ziarul Jurnalul Național, etc.
Trustul Intact este unul din cele mai influente din România cu capital integral românesc, deținut de
familia omului de afaceri Dan Voiculescu, este puternic ancorat în politica românească și în
dezbaterile din domeniul justiției, datorat în parte și implicării politice a fondatorului Dan
Voiculescu, care a fost președintele fondator al PUR (Partidului Umanist Român, devenit ulterior
PC – Partidul Conservator).
De persoana lui Dan Voiculescu se leagă mai multe controverse, de la acuze legate de
poliție politică (CNSAS a dat mai multe verdict de poliție politică, fostul președinte al României,
Traian Băsescu numindu-l în repetate rânduri turnător); până la acuze privind dobândirea averii
(acuzații de dobândirea averii într-un mod ilicit, nu au fost confirmate și în instanță); totul
culminând cu condamnarea sa de către Curtea de Apel București (la data de 8 August 2014, 10 ani
de închisoare cu executare, decizie definitivă și irevocalibă) în celebrul caz ICA, aspect mult
clamat și criticat de jurnaliști trustului, în mod special Antena 3, care au acuzat o posibilă
condamnare politică, mai ales ca unul din judecătorii implicați în procese, Camelia Bogdan a fost
exclusă ulterior din magistratură (în dosarul ICA era parte în proces și Ministerul Agriculturii de la
care judecătorul Camelia Bogdan a primit bani într-un mod ilicit).
Jurnaliști și formatorii de opinie Antena 3 au văzut condamnarea lui Dan Voiculescu ca pe
o răzbunare politică a președintelui în funcție la acea vreme (Traian Băsescu), totul pornind din
înverșunarea pentru putere și capital politic între Traian Băsescu pe de o parte și Dan Voiculescu
pe de altă parte (cei doi au colaborat în perioada 2004-2006 la formarea guvernului Tăriceanu, prin

75 https://www.zf.ro/companii/adrian-sarbu-cea-mai-importanta-achizitie-pe-care-o-face-astazi-cme-este-echipa-pro-
4703202/ – accesat la data de 25.05.2019

42 cooptarea la guvernare de către președinte a PUR, partidul controlat de Dan Voiculescu) ulterior
relațiile sau răcit, ajungându-se la un război mediatic între cei doi (Dan Voiculescu a fost
președintele comisiei parlamentare care a dispus suspendarea lui Traian Băsescu și organizarea
unui referendum de demitere a acestuia in anul 2007, referendum câștigat la vot de președinte care
și-a continuat mandatul acuzând moguli de presă că doresc acapararea statului și în mod special al
justiției). Acela a fost momentul în care politica trustului a devenit puternic contestatoare la adresa
lui Traian Băsescu, în mod special postul de știri, Antena 3 alocând spații largi de analize și
dezbateri în care Traian Băsescu împreună cu colaboratorii săi erau aprig criticați și acuzați de
diverse derapaje și abuzuri.
Numeroși prezentatori și analiști Antena 3, ca Mihai Gâdea (directorul postului Antena 3),
Mircea Badea, Victor Ciutacu, Ion Cristoiu, Mugur Ciuvică, și alții au dus o luptă zilnică împotriva
lui Traian Băsescu acuzându-l de subordonarea și folosirea instituțiilor statului în favoarea sa
personală pentru satisfacerea nevoilor mediatice, politice și de putere, folosirea justiției în mod
discreționar, ordonând diverse condamnări politice la închisoare pentru înalți demnitari ai statului
român, politicieni, oameni de afaceri, patroni de presă, etc. Acuzele au mers într-acolo încât pentru
contestatari, condamnările erau văzute ca fiind făcute împotriva adversarilor lui Traian Băsescu,
fapt ne dovedit ulterior, această temă devenind controversată, mai ales că fiecare parte avea propia
analiză asupra situației.
În urma campaniei de luptă împotriva corupției desfășurată de DNA în perioada 2012-
2016, mai multe persoane condamnate au avut un sprijin mediatic în postul de televiziune Antena
3, unde au și emis o serie de acuze la adresa SRI și DNA, văzute în opinia unora ca formând un
BINOM prin care mai mulți politicieni și oameni de afaceri incomozi au fost executați la ordine și
nu pe probe și procedură.