SPECIALIZAREA: ARTE PLASTICE – GRAFICĂ LUCRARE DE LICENȚĂ „UNDE ESTE CREATORUL? ” COORDONATOR: ABSOLVENT: Prof. univ.dr Adriana Lucaciu Alexandru… [613876]

1

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE ARTE ȘI DESIGN
SPECIALIZAREA: ARTE PLASTICE – GRAFICĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ
„UNDE ESTE CREATORUL? ”

COORDONATOR: ABSOLVENT: [anonimizat]. univ.dr Adriana Lucaciu Alexandru Pavel Văcariu
TIMIȘOARA
2018

2
CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………… …………………….. 3
I.CONCEPTUL…………………………………………………………………………………………………… …………3
1.1. Autoportretul……………………………………………………………………………………… …………3

II.TEHNICA……………………………………………………………………………………… …………………………20
2.1. Colajul…………………………………………………………………………… ……………………………20
2.2. Op-art………………………………………………………………………………. …………………………24
2.3. Paper -cut…………………………………………………………… …………….. …………………………26

III. UNDE ESTE CREATORUL? PROIECT PERSONAL………………… …………………………31
CONCLUZII……………………………………………………………………………………… ………………………..46
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………….. …………………………49
LISTA REPRODUCERILOR. SURSE…………………………………………………… …………………….49

3
INTRODUCERE

Pentru lucrarea de licență, am ales să abordez tema prezenței artistului în creația sa,
realizând o serie de obiecte reunite într -o lucrare modulară, fiecare obiect fiind compus din câte o
casetă ce conține planuri transparente. Fiecare lucrare -obiect este realizată în tehnicile colajului
și paper -cut.
Sunt de părere că fiecare dintre noi, ca și creatori de artă, lăsăm în orice lucrare realizată
o mică parte a propriei persoane, precum și a dispoziției din perioada lucrului, a gândurilor pe
care le avem mun cind și a stărilor prin care trecem când executăm o lucrare. Toate acestea, cred
eu, au o mare influență asupra formei finale a lucrării.
Am ales ca în seria de lucrări din care se compune licența mea, să mă leg de această
amprentă a persoanei mele asupra a ceea ce creez. Astfel, am conceput o serie de colaje care
ascund, fiecare în parte, câte o reprezentare a propriei mele persoane, prezentată sub forma unor
imagini printate. Acestea sunt incluse în cele opt lucrări, în unele aceste fragmente constituind
centru l de interes, pe când în altele făcând parte doar din fundal sau fiind folosite ca detalii de
compoziție.

I. CONCEPTUL
1.1. Autoportretul
Autoportretul, sau reproducerea imaginii artistului de către el însuși, este o formă a
portretului practicată în istoria artei încă din timpuri străvechi. Primele autoportrete ale omenirii
apar în Egiptul Antic, iar prezența autoportretului ca mijloc de autodescriere și afirmare a
artiștilor se face simțită din ce în ce mai mult odată cu trecerea timpului. De la Renaștere până la
epoca modernă, de la post impresionismul lui Van Gogh până la expresionismul lui Egon
Schiele, pătrunzând într -o mare varietate de curente și mișcări în artă , autoportretul rămâne în
isotria artelor unul din cele mai des practicate proced ee artistice.

4
Artiștii recurg la autoportret dintr -o variată serie de motive de -a lungul veacurilor, de la
căutarea sinelui și psih analiză până la mesaje ascunse, autoironie sau publicitate. Spre exemplu,
în frescele pictate de către Michelangelo Buonarott i pe pereții Capelei Sixtine, artistul strecoară
printre figurile reprezentând sfinți și personaje biblice și autoportretul său, sub forma unei piei
lepădate, în scena „Judecății de Apoi ”, în spatele altarului Capelei.

Il.1 Michelangelo Buonarotti , Judecata de apoi
Michelangelo se pictează pe sine în ipostaza pieii lepădate a Sfântului Bartolomeu, pe
care acesta o ține în mână în momentul judecății sufletelor păcătoase de către Dumnezeu.
Apariția acestui autoportret, se crede, vrea să transmită un me saj ascuns privitorilor, mesaj pe
care Michelangelo îl integrează și într -un poem scris de sine, în care vorbește despre motivul
șarpelui ce își leapădă pielea. Edgar Wind interpretează motivul lepădării pieii ca fiind „o
rugăciune pentru iertare, în care omul se leapădă de urâțenia lumii exterioare și pământești, iar

5
sufletului său se renaște pur ”1, așa cum șarpele din poem se renaște prin procesul lepădării de
vechea piele. 2
Din timpul Antichității au fost descoperite fragmente de autoportrete din Grecia Antică,
Roma Antică și din Egiptul Antic. Acestea, totuși, apar în număr mic, din cauza tendinței
artiștilor vremii de a pune pe un loc secundar reuptaț ia artistică și propria imagine .
Autoportrete timpurii notabile ap ar în sculpturi în piatră aparținând lui Bak, datând
aproximativ din anii 1365 înaintea erei noastre. Alt exemplu de amintit din Antichitate este
autoportretul sculp tat de Phidias în lucrarea sa „Bătălia Amazonu lui”, de pe pereții Parthenonului
din Atena.

Il.2 Phidias , Bătălia Amazonului
Cele mai vechi autoportrete de după Antichitate se crede că ar fi „Om cu turban roșu ”
(1433) al artistului renascentist flaman d Jan Van Eyck (1390 -1441) și „Autoportret miniatură ”
(circa 1450) al arti stului Jean Fouquet (1420 -1481). De altfel, Van Eyck inserează pr opria sa
imagine în lucrarea „Portretul Arnolfini ”, înfățișând un cuplu proaspăt căsătorit. Bărbatul din
cuplu este, defapt, Van Eyck însuși.

1Edgar Wind, The Religious Symbolism of Michelangelo: The Sistine Ceiling , traducere din limba engleză de
Văcariu Alexandru
2 Melissa Snell, Michelangelo Portrait Gallery , articol, site-ul www.thoughtco.com , traducere din limba engleză de
Văcariu Alexandru

6

Il.4 Jan Van Eyck, Om cu turban roșu
În timpul Renașterii germane, un autoportretist prolific este artistul și gravorul Albre cht
Durer, originar din Nuremberg. Acesta execută în decursul carierei sale mai mult de doisprezece
portrete și schițe înfățișându -se pe sine, în tehnica acului rece, guașă, ulei și lemn. Un bun
exemplu al muncii acestuia este lucrarea „Autoportret cu blană ”, din anul 1500.

Il.5 Albrecht Durer , Autoportret cu blană
În Renașterea italiană, autoportretul apare tot mai mult ca un manifest al artiștilor vremii
împotriva normelor riguroase impuse de către Biserică. Aceasta deținea, la timpul respectiv, o
mare putere de decizie, atât politic cât și cultural. Influența reli giei se face simțită, deci, în tot
ceea ce ține de arte până la apariția mișcării Renașterii, care are ca scop îndreptarea atenției de la
tema Divinității la cea a oamenilor și a trăirilor acestora.

7
Observabilă aici este tendința artiștilor de a insera p ropria imagine în lucrările lor mai
degrabă ca un mesaj ascuns, precum mai sus menționata frescă a lui Michelangelo. Alte exemple
pot fi frescele lui Masaccio, care se înfățișează pe sine ca fiind unul dintre apostoli în muralele
sale realizate în Capela B rancacci, c irca 1426, sau pictura murală „Învierea ”, realizată în anul
1463 , în care artistul Piero della Francesca se înfățișează pe sine ca fiind unul dintre soldații
figuranți.
Sandro B otticelli, un alt celebru pictor al perioadei, folosește de asemenea propria
imagine în „Adorarea Magilor ” (1481), iar Raphael se include pe si ne între personajele picturii
„Școala de la Atena ”, realizată în 1510. Se stipulează despre Tițian, artist contemporan celor
menționați mai sus, de origine venețian, că ar fi inclus un autoportret, împreună cu portretul
fiului să u și al unui văr de -al său în „Alegoria Prudenței ” (1565 -1570).

Il.6 Raphael, Școala de la Atena
Alte autoportrete celebre ale vremii sunt cele realizate de către Leonardo da Vinci, care,
în ciuda normelor bisericești , a realizat numeroase auto portrete nemascate. În plus, unii critici de

8
artă susțin faptul că lucrarea intitulată „Gioconda”, una din ce le mai renumite picturi realizate de
către da Vinci, înfățișând portretul t inerei Mona Lisa, ar fi în fapt un autoportret mult feminizat. 3

Il.7 Leonardo da Vinci , Gioconda
În arta barocă, portretele devin un subiect de interes tot mai mare, cu cerere crescută pe
piață și practicate de un număr mare de artiști. Autoportretul, de asemenea, devine tot mai des
întâlnit, atât ca exercițiu plastic cât și ca modalitate a creatorilor de artă de a se promova. Printre
aceștia, sunt de amintit nume precum maeștri i spanioli Velazquez și Zurbaran, manieristul El
Greco, academistul francez Nicolas Poussin, maeștrii flamanzi Rubens și Anthony Van Dyck,
dar și Rembrandt, pictorul olandez celebru ce a executat în decursul carierei sale artistice nu mai
puțin de patruzec i de autoportrete, multe din ele deservind lecțiilor date de acesta ucenicilor săi
sau stând la baza creerii a diverse personaje în picturile sale. Lucrări notabile ale baroc ului sunt

3 Self Portrait s, articol, site-ul www.visual -arts-cork.com , traducere din limba engleză de Văcariu Alexandru

9
„Triplu autoportret ” (circa 1646), de Johannes Gumpp, precum și lucrarea „Autoportret ” (1641) ,
executată de Salvator Rosa .

Il.8 Johannes Gumpp , Triplu autoportret
Cât despre autoportretismul secolului XVIII , bune exemple sunt „Autoportret ” (1775),
realizat de artistul german Mengs și „Autoportre t, rupt între muzică și pictură ”, de artista suedeză
Angelica Kauffmann.
În secolul XIX, apar autoportrete notabile executate de artiști precum Francisco Goya,
Eugene Delacroix, James McNeill Whistler, Edouard Manet, Paul Cezanne, Henri de Toulouse –
Launtrec și Edouard Vuillard. Unul din cele mai interesante au toportrete ale perioadei este
„Studioul artistului ”, realizat în 1855 de artistul francez Gustave Courbet . Prezentând motive de
alegorie narativă, această operă, considerată manifes to-ul realist al artistului, îl înfățișează pe

10
acesta în procesul de creație, înconjurat de prietenii săi (în partea dreaptă a lucrării) și de
dușmani (în partea stângă).4

Il.9 Gustave Courbet , Studioul artistului
O altă figură celebră în isotria artei cu o predilecție evidentă spre autoportret este pictorul
olandez Vincent Van Gogh, ale cărui 37 de autoportrete realizate între anii 1886 și 1889 stau
mărturie declinului său emoțional.
Unul din cele mai celebre l ucrări din această serie este „Autoportret cu urechea
bandaja tă”, realizată în anul 1889, după o cădere nervoasă a lui Van Gogh , rezultată dintr -o
ceartă cu artistul Paul Gauguin. În data de 23 decembrie, între cei doi are loc o dispută violentă,
în urma căreia Van Gogh își amenință prietenul cu lama unui brici, ca mai apoi să își taie propria
ureche stângă. Viața lui Van Gogh a f ost punctată de numeroase astfel de căderi emoționale și
episoade de paranoia intensă, care se fac simțite și în operele sale. Psihologic vorbind, poate fi

4 Self Portrait s, articol, site-ul www.visual -arts-cork.com , traducere din limba engleză de Văcariu Alexandru

11
afirmat că tendința sa spre autoportret are de a face cu un proces de autocunoaștere sau de
explorar e a propri ilor sentimente și trăiri. 5

Il.10 Vincent Van Gogh, Autoportret cu urechea bandajată
Bune exemple de autoportrete ale secolului XX sunt realizate de artiști precum Henri
Matisse, John Singer Sargent, Pierre -Auguste Renoir, Marc Chagall, Sir Wi lliam Orpen, Paul
Klee sau Max Beckmann.
Un artist ce se face remarcat în domeniul autoportretelor , din această perioadă , este
vienezul Egon Schiele. Cariera acestuia este una scurtă ca durată, dar de o intensitate și o
productivitate deosebită. Înainte de moartea sa, în anul 1918, la vârsta de douăzeci și opt de ani,
Schiele creează peste trei sute de picturi în ulei, precum și câteva mii de desene pe hârtie.

5 Portrait s of Vincent Van Gogh , articol, site-ul www.wikipedia.com , traducere din limba engleză de Văcariu
Alexandru

12
Tema principală abordat ă de că tre Schiele este figura umană, subiect pe care îl tratează
într-o manieră proprie, caracteristică doar lui . Seriile sale de autoportrete, realizate între anii
1910 și 1918, în acuarelă pe hârtie sau ulei pe pânză, stau mărturie laturii sale psiholog ice
complexe și ambigue. Figura specifică, uscățivă și slabă, ad esea în poziții stranii, ochii î ntunecați
și supradimensionați , caracterul tensionat redat de liniile agitate ale conturului sau hașurii, toate
denotă o minte activă, neliniștită, fascinată d e propriile -i trăiri și totodată măcinată de acestea.
Printre lucrările sale notabile se enumeră „Autoportret cu lantern ă fabricată în China”, realizată
în anul 1912 și „Autoportret cu vază neagră de ceramică”, datând din anul 1911.6

Il.11 Egon Schiele, Autoportret cu lanternă fabricată în China
Edvard Munch, artist norvegian aparținân d de asemenea secolului XX , prezintă un
interes sporit pentru atuoportrete, pe care le creea în mod regulat în încercarea de a documenta
propria -i soartă potrivnică și viața amoroasă neîmplinită.

6 Egon Schiele , articol, site-ul www.wikipedia.com , traducere din limba engleză de Văcariu Alexandru

13
Frida Kahlo de Rivera (1907 -1954), artistă de origine mexicană renumită a perioadei,
folosea autoportretul, asemeni contemporanilor ei mai sus menționați, pentru a își exprima
traumele emoționale și neliniștea sufletească.
În anul 1925, în urma u nui accident de autobuz , Frida suferă răni grave la coloană și
pelvis, urmând să rămână cu diverse deficiențe locomotorii și complicații de ordin medical. După
perioada de recuperare, tratamentul său inc ludea purtarea unul corset meta lic, datorită căruia
artista e nevoită să petreacă mai multe luni de zile imobilizată în pat.
Toate acestea au un puternic impact emotional asupra Fridei, care își găsește refugiul în
pictură, realizând peste cincizeci de autoportrete. Printre acestea se numără „Cele două
Frida”(1939) „Căprioara rănită ” (1944), „Coloana frântă”(1946). Autoportretele Fridei au un
caracter aparte, specific artistei, care pune accentul pe trăsăturile sale inedite : monosprânceana,
mustața abea sesizabilă și roșeața obrajilor.7

Il.12 Frida Kahlo, Căprioara rănită

Pablo Picasso, poate cel mai bine cunoscut artist al acestei perioade, realzează de
asemenea autoportrete de-a lungul vieții sale, de la vârsta de cinsprezece ani până la nouăze ci de
ani. În decursul carierei , Picasso abordează o sumedenie de stiluri artistice diferite, dar și diverse

7 Frida Kahlo , articol, site-ul www.wikipedia.com , traducere din limba engleză de Văcariu Alexandru

14
tehinci, de la pictură și desen până la gravură în diverse mediumuri și sculptură. Puse în ordine
cronologică, autoportretele sale devin asemeni unui jurnal al s chimbărilor de stil și al tendințelor
tehnice ale artistului.
Autoportretele datând din anii săi de adolescență, spre exemplu, sunt dovada
aptitudinilor lui Picasso de a reproduce realitatea. Din 1896 până în 1900, Picasso realizează
autoportrete în creio n și cărbune, în care își surprinde cu mare acuratețe trăsăturile și expresiile
faciale.
Din anul 1901, artistul intră în așa numita „perioadă albastră”, caracterizată prin stilul
sobru și cromatica rece a lucrărilor. Începând cu această perioadă, Picasso aduce influențe
primitiviste manierei sale de lucru, urmând ca treptat să treacă la o altă perioadă, numită
„perioada roz ”, în care cromatica devine predominant caldă, constituită din nuanțe de roz, roșu și
oranj.
Anul 1907 este anul debutant al b ine cunoscutului stil cubist în arta lui Picasso.
Autoportretul ui corespunzător acestui an i se atribuie toate trăsăturile cubiste specifice lucrărilor
artistului: contururile fracționate, elementele geometrice și liniile groase, întunecate.
Până în 1938, anul morții sale, Picasso manifestă interes pentru diverse alte stiluri, de la
neoclasicism până la surealism, revenind însă mereu la cubismul primitivist ce predomină în
munca sa. 8

Il.13 Pablo Picasso, autoportrete la diferite vârste

8 Self Portrait s, articol, site-ul www.visual -arts-cork.com , traducere din limba engleză de Văcariu Alexandru

15
Autoportretul devine un procedeu foarte des întâlnit în curentele artistice moderne și
contemporane . Odată cu apariția a tot mai multe abordări plastice apare și o mai mare diversitate
a stilurilor artistice, artiștii secolului XX căutând inovația și originalitatea în m ateriale și maniere
de lucru cărora, până la vremea respectivă, nu le fusese acordată atenție. Astfel, apar mișcări
precum dadaismul, performance -ul, land -art, etc.
Andy Warhol, celebru pentru lucrările sale în stil pop -art, creează autoportrete în
repetate rânduri, folosind tehnici precum colajul sau serigrafia. Spre exemplu, lucrarea
„Autoportret”, realizată în anul 1966, este caracteristică stilului său, bogată în culori vii și
compusă din printuri ale chipului artistului, dispuse în trei rânduri a câte trei pătrate egale ca
dimensiuni, fiecare având cromatici diferite. De -a lungul carierei lui, Andy Warhol produce
multe lucrări în această manieră, în care aplică diverse combinații de culori aceleiași imagini
imprimate prin serigraf ie, construind lucrarea finală prin alăturarea printurilor.

Il.14 Andy Warhol, Autoportret

Un alt autoportret celebru produs de Andy Warhol datează din anul 1986, an precedent
morții lui. Intitulată de asemenea „Autoportret”, lucrarea prezintă dimensiuni mult mai mari
decât alte creații ale lui Warhol (270×270 centimetri), și diferă de autoportr etele precedente prin
lipsa umerilor și gâtului. 9

9 Andy Warhol -Self Portrait , articol, site-ul www.tate.org.uk , traducere din limba engleză de Văcariu Alex andru

16

Il.15 Andy Warhol , Autoportret
Francis Bacon este un alt artist ce realizează autoportrete numeroase. Maniera de lucru
a acestuia este una macabră, surealistă, lucrările sale transmițând o stare de anxietate și
înstrăinare, cu personaje contorsionate, forme bizare și elemente de anatomi e mult alterate .
Autoportretele sale sunt, de asem enea, distorsionate, cu o atmosferă tristă și predominate de
nuanțe de gri. Despre acestea, artistul afirmă, în anul 1 975: „Îmi urăsc chipul…Am creeat o
mulțime de autoportrete doar pentru că în, jurul meu, cunoscuții mor precum muștele și nu mai
am pe nimen i de pictat, în afară de mine.10”
Un autoportret ce evidențiază maniera de lucru a lui Francis Bacon este „Autoportret”,
realizat în anul 1969.11

Il.16 Francis Bacon , Autoportret

10 “I loathe my own face. . . . I’ve done a lot of self -portraits, really because people have been dying around me like
flies and I’ve nobody else left to paint but myself.” – citat aparținând lui Francis Bacon, tradus din limba engleză de
Văcariu Alexandru
11 Three Studies For A Self Portrait , articol, site-ul www.metmuseum.org , traducere din limba engleză de Văcariu
Alexandru

17
Un alt artist ce abordează tema autoportretului într -un mod inedit este Chuck Close, de
origine americană, ce se remarcă prin lucrările sale de mari dimensiuni . Acesta folosește drept
suport fotografii alb-negru printate, peste care aplică un caroiaj verical sau oblic, în interiorul
căruia pictează forme diverse, rezultatul fiind o imagine complexă, formată din mici picturi.
Fiecărui pătrat din interiorul caroiajului i se aplică o culoare de fundal avân d tonul similar cu cel
al celorlalte pătrate, iar mai apoi, în fiecare spațiu delimitat de caroiaj, artistul aplică contururi
sau forme geometrice simple, executate cu pensula. Acestea aparțin unui vocabular vizual
simplu, din pătrate, triunghiuri, linii f rânte sau curbe, etc. Fiecare din aceste mici exerciții
cromatice devin parte a imaginii mari, care, privită de la distanță, arată și portretul folosit ca
suport.
Chuck Close adoptă această manieră de lucru ca urmare a unui accident vascular la
nivelul și rei spinării, pe care acesta îl numește „evenimentul ”, care cauzează paralizia de la gât în
jos. După o intensă perioadă de recuperare, acesta recâștigă parțial mobilitatea brațelor și
mâinilor, fiind însă dependent de scaunul cu rotile pentru a se deplasa . Artistul atașează
scaunului cu rotile un suport improvizat de care se folosește pentru a picta, neavând, însă,
posibilitatea de a se depărta de lucrare pentru a privi de la distanță. Rezultatul acestor factori este
stilul de lucru în caroiaj, mai sus me nționat, care devine identitatea sa ca artist plastic. Un bun
exemplu al muncii sale este lucrarea „Autoportret ”, realizată în anul 2005. 12

Il.17 Chuck Close, Autoport ret

12Chuck Close , articol, site-ul www.artyfactory.co m, tradu cere din limba engleză de Văcariu Alexandru

18

Autoportretul apare, în arta secolului XX, inclusiv în producții video. Ca exemplu
poate fi adus în discuție scurtmetrajul „Un portret al artiștilor ca tineri ”, realizat de Gilbert &
George, un duo artistic originar din Marea Britanie.
Gilbert Proesch și George Passmore se întâlnesc pentru prima dată în anul 1967, la
Central Saint Martins, universitatea de arte la care cei doi studiau la vremea respectivă. După
mai multe colaborări în domenii precum performance, artă conceptuală sau „process art ”,
Gillbert & George se fac cunoscuți în anul 1970 prin performance -ul numit „The Singing
Sculpture ”, act artistic în care cei doi se pun în ipostaza unor sculpturi vii. După toate aceste
colaborări, identitățile lor artistice devin atât de strâns legate încât, până în prezent, aceștia
împart toate proiectele pe care le fac.
„Un portret al artiștilor ca tineri ” este scurtmetrajul realizat de Gilbert & George în
anulș 1972. Filmul are durata de șapte minute și jumătate, fiind compus dintr -un cadru s tatic, cu
cei doi tineri artiști, care pe toată durata scurtmetrajului se uită la camera de filmat. Lipsa acțiunii
și a dialogului au ca efect canalizarea întregii atenții a privitorului asupra celor două personaje și
a schimbărilor mimicii faciale ale ace stora . Sunetul de fundal este un zgomot continuu, cu
diverse schimbări de tonalitate, care conferă de altfel o atmosferă stranie și oarecum melancolică
scurtmetrajului.
Până în prezent, cei doi continuă să execute diverse proiecte comune, cele mai multe
dintre ele incluzând propria lor imagine. Gillbert & George execută, de -a lungul anilor, o serie
numeroasă de murale specifice, bogate în culori stridente, avându -i pe cei doi ca personaje
principale. Printre acestea putem aminti de piesele „Dream ” 13(1984), „Light Headed ” 14(1991)
sau „Faith Drop ” 15(1991).16

13 Vis – traducere din limba engleză
14 Zăpăcit – traducere din limba engleză
15 Scăpare a credinței – traducere din limba engleză
16 Gillbert & George , articol, site-ul www.wikipedia.com , traducere din limba engleză de Văcariu Alexandru

19

Il.18 Gillbert & George, Light Headed

O nouă mișcare artistică adusă de secolul XX, arta fotografică, folosită în mare ca
substituirea portretului academic, are parte de multă popularitate în rândul artiștilor, mulți
folosind -o și pentru autoportrete. Poate cea mai prolifică creatoare de autoportrete fotografice
este Cindy Sherman, născută în 1954, ale cărei cadre surealiste compun multe proiecte
fotografice de o calitate și o amploare deosebite. Cel mai notabil dintre acestea, „Untitled Film
Stills ”, realizat între anii 1977 și 1980, se compune dintr -o serie de 69 de fotografii alb -negru.
Alți artiști ce se remarcă în acest doemniu sunt Cecil Beaton (1904 -1980), Yousuf Karsh (1908 –
2002) și Diane Arbus (1923 -1971).17

Il.19 Cindy Sherman, Untitled Film Stills

17 Self Portrait s, articol, site -ul www.visual -arts-cork.com , traducere din limba engleză de Văcariu Alexandru

20
II. TEHNICA

2.1. Colajul
Colajul este o tehnică artistică ce constă în alăturarea prin decupare și lipire a mai multor
elemente vizuale în vederea asamblării unei imagini noi, alcătuite din totalitatea acestora. Colajul
adesea include decupaje dn reviste, ziare, fragmente de pictură sau hașură, text, fotografii sau
chiar obiecte, lipite laolaltă prin diverse substanțe adezive, de la aracet la lipic i industrial sau
bandă adezivă.
Originea acestei tehnici poate fi urmărită sute de ani în trecut, datând încă de la
inventarea hârtiei, în China, aproximativ în anul 200 înaintea erei noastre. Cu toate acestea,
primele exemple notabile de colaj se descoperă în secolul X, în Japonia, unde caligrafii încep să
își compună poemele aplicând hârtie lipită, conținând bucăți de text.
De altfel, colajul apare ca tehnică și în Europa medievală, în secolele XV și XVI, sub
forma foițelor de aur ce conțineau texte biblice, aplicate în catedralele gotice. În plus, pe incoane
și pe platoșe apar colate metale și pietre prețioase.
Un bun exemplu al artei colajului în secolul XVIII sunt lucrările lui Mary Delany.
Aceasta execută reproduceri minuțioase și complexe a diferitor specii de pl ante și flori, alcătuite
din mici bucăți de hârtie colorată.

Il.20 Mary Delaney, studii botanice

21
În secolul XX, colajul este reinventat ca procedeu artistic odată cu apariția lucrărilor un or
cunoscuți artiști ai vremii, Pablo Picasso și Georges Braque. Influențați fiind de Cézanne în
cercetarea și analiza structurilor în pictură, aceștia realizează lucrări în stilul ce mai târziu va fi
denumit cubismul.
Lucrările prin care cubismul debutează ca și curent artistic pot fi considerate „Les
Demoiselles d 'Avignon ”18, creeată în anul 1907 de Picasso, precum și lucrarea intitulată
„Maisons à l'Estaque ”19, creeată de Braque în 1908. Numele de „cubism ”, rezultă, precum
denumirile multor alte curente artistice de avangardă a le secolului XX, dintr -o insultă a unui
critic de artă la adresa lucrării „Maisons à l'Estaque ”.

Il.21 Pablo Picasso, Les Demoiselles d 'Avignon Il.22 Georges Braque, Maisons à l'Estaque

Cubismul poate fi împărțit în două etape – cubismul analitic și cubismul de sinteză. În
timpul fazei analitice, Picasso și Braque fragmentează progresiv reprezentările obiectelor
tridimensionale, acestea devenind elemente abstracte, bidimensionale , a căror asociere cu
obiectul inițial ține strict de formă și contur . Pentru a înțelege rapiditatea acestui proces, putem

18 Domnișoarele din d 'Avignon – traducere din limba franceză de Văcariu Alexandru
19 Casele din Estaque – traducere din limba franceză de Văcariu Alexandru

22
oferi ca exemplu lucrarea „Maisons à l'Estaque ”, a lui Braque, din 1908 sau „Portretul
negustorului de artă Ambroise Vollard ”, a lui Picasso, din 1910. Aceste lucrări ilustrează cel mai
bine co nceptul de cubism analitic , în care tendința principală este simplificarea elementelor până
la forma lor cea mai de bază .
La un moment dat , în anul 1911 , Picasso și Braque devin mai puțin interesați de folosirea
picturii ca mijloc de a descrie multiple puncte de vedere a aceluiași obiect (procedeu specific
cubismului analitic), și își îndreaptă atenția spre o nouă manieră de lucru și o formă inovativă,
mai „lizibilă ”, a construcției compoziționale în pictură.
Noua manieră de lucru abordată de cei doi pretinde construcția elementelor compoziționale, în
loc de analiza lor din lumea reală și deconstrucția lor până la abstract, fapt pentru care aceasta
este n umită „cubism sintetic ”.
Apelativul de „sintetic ” apare datorită acestei noi tendințe de a colecta și compune
elemente vizuale separate într -un tot unitar.
Astfel, ia naștere, sub o formă nouă și nemaiîntâlnită până la acea perioadă, tehnica
numită colaj . Colajul apare ca un act de separare față de trecut, de tehnicile tradiționale și
academice de lucru până la vremea aceea, și aduce o nouă formă de inovație artistică. Precum
cubismul în sine, colajul a avut un impact major în lumea artei secolului XX. După ce primele
lucrări creeate de Picasso și Braque în tehnica sintezei cubiste ajung în atenția publicului, mulți
alți artiști dadaiști sau futuriști încep să experimenteze colajul.
De altfel, atât Picasso cât și Braque trebuie menționați ca fiind primii artiști care abordează lucrul
în tehnică mixtă – manieră de lucru atât de des întâlnită în zilele noastre. În plus, ei sunt și primii
care pun problema creației artistice bazate pe ob iecte deja existente, alături de Marcel Duchamp,
creeatorul dadaismului.
Lucrări notabile ale lui Picasso în colaj sunt „Vioară atârnând de perete ”, realizată în
1912 sau „Natură statică cu reclama ”, din anul 1913. Alături de acestea, Picasso realizează u n
număr mare de alte colaje care, împreună cu lucrările lui Braque, influențează până în ziua de azi
arta modernă. Din arta lui Braque putem aminti de lucrările „Natură statică cu Gilette ”, din anul

23
1914, „Sticlă și instrumente muzicale ”, din anul 1918, s au „Natură statică : ziua ”, din anușl
1929.20

Il.23 Pablo Picasso, Vioară atârnând de perete Il.24 Pablo Picasso, Natură statică cu reclama

Il.25 Georges Braque, Natură statică cu Gilette Il.26 Georges Braque, Natură statică : ziua

20 Cubism , articol, site-ul www.wikipedia.com , traducere din limba engleză de Văcariu Alexandru

24
2.2. Op-art
De-a lungul istoriei, artiștii diverselor epoci au fost mereu fascinați de percepți a vizuală și
efectele optice care au loc în mecanismul senzorial al ochiului uman. Acestea au fost teme
dezbătute adesea în artă, stând la baza teoretizării esteticii sau a cromatologiei. Însă, în jurul
anuloui 1950, preocupările legate de efectele optice, împreună cu noi cunoștințe tehnologice și
filosofice dobândite de diverși oameni din domeniu, dau naștere unui curent artistic nou și
avangardist, denumit op -art.
Op-art-ul, sau arta optică, este caracterizat ca și curent artistic prin utilizarea de modele
abstracte, adesea geometrice, compuse în cromatică de un contrast puteric, pentru a creea
senzația optică de mișcare. Interesul principal în arta optică este comp ortamentul retinei și
tendințele senzoriale ale ochiului uman, artiștii din acest domeniu experimentând fenomenele
optice prin compoziții abstracte.
Inițial, op -art-ul se asociază cu arta cinetică – artiștii din domeniul op -art fiind atrași de
inducerea se nzației de mișcare, iar artiștii din domeniul artei cinetice fiind atrași de posibilitatea
mișcării fizice. Ambele stiluri sunt lansate de „Le Mouvement ”21, o expoziție de grup susținută
în anul 1955 la g aleria pariziană „Denise Rene ”. „Le Mouvement ” atrage atenția iubitorilor de
artă la nivel internațional, fiind succedată în anul 1965 de expoziția de grup intitulată „The
Responsive Eye ”22, găzduită la New York de Muzeul Artei Modene. Ca urmare a acestor două
evenimente, iluziile optice devin un nou trend at ât în arta plastică, cât și în industria vestimentară
și în media. Pentru mulți, op -art-ul devine o mișcare definitorie pentru inovațiile aduse în știință
ale vremii respective, dar, cu toate acestea, criticii de artă nu reacționează cu entuziasm la
apariț ia acestui nou curent. Termeni precum „păcăleală ” sau „iluzie ” sunt adesea adresați op -art-
ului, scăzându -i popularitatea într -o oarecare măsură.
Părintele fondator al op -art-ului este considerat artistul ungur de origine franceză Victor
Vasarely, care, în anii săi de activitate în domeniul artei, explorează efectele de mișcare creeate
pe retină a diverselor alăturări de modele geometrice și contras te de culori. Acesta explorează
pentru prima dată în anul 1930 efectele perceptuale neobișnuite ale unor designuri de texturi,

21 Mișcarea – traducere din limba franceză de Văcariu Alexandru
22 Ochiul sensibil – traducere din limba engleză de Văcariu Alexandru

25
realizând primele lucrări considerate op -art. Printre acestea se numără „Zebre ”, (1937) sau
„Tabla de șah ” (1935).

Il.27 Victor Vasarely, Zebre Il.28 Victor Vasarely , Tabla de șah

Munca lui Vasarely influențează în scurt timp și alți artiști contemporani lui, apogeul
curentului op -art inițiat de acesta atingându -și punctul de apogeu în anul 1965 , odată cu mai sus
menționata expoziție „The Responsive Eye ”. La această expoziție au fost afișate 123 de lucrări
de artă, printre care picturi și sculpturi realizate de Vasarely, Bridget Riley, Frank Stella, Carlos
Cruz -Diez, Jesus Rafael Soto și Josef Albers. În pofida impresiei puternice lăsate publicului,
critici de artă precum Clement Greenberg au manifestat scepticism atât față de piesele cuprinse
în expoziție, cât și față de curentul op -art în general.23

23 Op-art, articol, site-ul www.wikipedia.com , traducere din limba engleză de Văcariu Alexandru

26
2.3. Paper -cut

Paper -cut este o tehnică artistică ce apare în arta tradițională a multor culturi, cu
preponderență în culturile asiatice, dar și în câteva din culturile europene. Această tehnică are ca
element distinctiv alcătuirea unei imagini din jocul de plin și gol al unei suprafețe decupate cu
diverse instrumente, precum lame, cuțite, bisturie șamd.
Prima apariție a tehnicii de paper -cut apare pe teritoriul Chinei, în secolul IV, în timpul Dinastiei
Han. De amintit aici este faptul că apariția hârtiei ca suport apare tot în China, în anul 105 al erei
noastre, fiind invenția unui oficial chinez pe nume Cai Lun. Cea mai veche lucrare considerată
paper -cut este un cerc decupat simetric din secolul VI, găsit în Xinjiang, datând din perioada
Dinastiei a VI -a a Chinei. În dinastiile Song și Tang, succesoare celei mai sus amintite, tehnica
paper -cut rămâne de s practicată în China ca artă decorativă.
O tehnică tradițională a decupajului hârtiei în China este Jianzhi (剪紙 ). Aceasta își are
originea în decuparea de modele bogate în detalii pe broderii, ca mai apoi să devină o artă
folclorică de sine stătătoare. Ji anzhi este practicat în China încă din secolul VI, fiind folosit
pentru diverse motive, precum atragerea norocului, sănătății și prosperității în gospodăriile celor
care îl practică. Culoarea cea mai frecvent folosită a acestei tehnici este roșu, broderiil e Jianzhi
fiind predominate de prezența caracterelor reprezentative pentru animelele zodiacului chinezesc.

Il.28 Arta chinezească Jianzhi

27
În Japonia, tehnica paper -cut apare aproximativ în anul 610 al erei noastre, sub
denumirea de Kirigami . Tehnica aceasta ia naștere atunci când hârtia Tesuki Washi, inventată în
China, a ajuns pe teritoriul Japoniei adusă de Doncho, un călugăr buddhist din Korea. Japonezii
au comercializat hârtia creeeată manual, până în anul 800 tehnica lor ajungând de nee galat.
Astfel, diverse tehnici ale decupajelor de hârtie iau naștere, printre care Kamikiri , un procedeu
de decupare cu o viteză și precizie considerabile , specific regiunii japoneze Edo. În zilele
noastre, hârtia cel mai des folosită atât în paper -cut, câ t și în legătoria de carte este Sekishu
Washi, originară din perioada anilor 800 din regiunea japoneză Iwami.

Il.29 A rta japoneză Kirigami

Începând din secolele VIII și IX, paper -cut apare pe teritoriul Asiei de vest, iar în secolul
XVI este descoperit și în Turcia. În Indonezia, tehnica decupajului apare sub denumirea de
Batik , în India sub numele de Sanjhi , pe când în Filipine își are origi nea tehnica Pabalat .
Pabalat constă în tăierea meticuloasă cu forfecuțe a unei hârtii colorate, care este folosită pentru a
ambala bomboane din lapte carabao și alte dulciuri tradiționale. Tehnica paper -cut este folosită,
de altfel, pe perioada sărbătorilo r folclorice filipineze, în timpul cărora diverse decorațiuni din
hârtii decupate în forme pătrate sau triunghiulare sunt folosite pentru împodobirea străzilor.
Parolul, o lanternă tradițională în formă de stea, prezintă decorațiuni de hârtie bogate în det alii, și
apare în perioada Crăciunului Filipinez.

28

Il.30 Tehnica Batik, Indonezia Il.31 Tehnica Sanjhi, India

Il.32 Tehnica Parol, Filipine

În cultura evreică, se estimează că paper -cut-ul apare ca tehnică în perioada Evului Mediu, fiind
conectată cu diverse ceremonii și obiceiuri religioase. Hârtiile decupate în detalii minuțios
executate adesea împodobesc veșmintele de nuntă, denumite Ketubo t și Mizrahs .

29

Il.33 Arta evreiască, Ketubot

Cunoștințele făuririi hârtiei nu ajung pe teritoriul Europei decât mai târziu, începând din
secolul XIII, așadar tehnica hârtiei decupate se face cunoscută popoarelor europene cu întârziere
față de Asia. Spre exemplu, în Germania sau Suedia, primele lucrăr i executate în această tehnică,
denumită scherenschnitte , datează din secolul XVI.

Il.44 Suedia, scherenschnitte

În cultura slavică, arta decupajului hârtiei se numește Wycinanki , fiind întâlnită pe
teritoiile Poloniei, Belarusiei și Ucrainei. Aici, ilustrațiile decupate adesea înfățișează elemente

30
decorative compuse din mici imagini floare, cu animale de fermă sau motive festive tradiționale
cu cromatică bogată.

Il.45 Arta slav ică Wycinanki
În epoca modernă se poate observa apariția a noi tehnici și moduri de a folosi decupajele din
hârtie, printre care de menționat este tehnica paste -up. Aceasta este folosită în arta stradală, și
constă în compunerea pluristratificată a unor lu crări de mari sau mici dimensiuni, cu ajutorul
aplicării de spray graffitti asupra cartonului decupat manual, numit stancil. În ultimii ani, această
formă de exprimare artistică , de cele mai multe ori executată ilegal de către artiști ce rămân în
anonimat, s-a bucurat de o atenție sporită din partea publicului la nivel internațional . Un bun
exemplu sunt piesele artistului Banksy, originar din Marea Britanie.

Il.46 Paste -ul realizat de Banksy

31
III. UNDE ESTE CREATORUL? PROIECT PERSONAL

Având în spate cunoștințele acumulate de -a lungul perioadei de documentație, am ales ca
în realizarea propriului meu proiect să m ă axez pe imaginea de sine și pe introducerea acesteia în
munca mea.
După cum am menționat mai sus, consider că, în orice lucrare creez, inve stesc o mică
parte din mine, care rămâne în ceea ce fac, mai mult sau mai puțin vizibilă. Această serie de
lucrări caută să scoată în evidență dăruirea de sine de care e nevoie pentru a creea artă. De aceea,
în alcătuirea fiecărei lucrări am intergrat unul sau mai multe detalii ale imaginii mele, sub forma
fotocolajelor.
Cele opt piese finale ale licenței prezintă anumite similarități și elemente comune. Prin
repetiț ia unora din imaginile folosite am vrut să reiasă apartenența lucrărilor la o singură serie
unitară, dar și să îmi creez o semnătură vizală proprie, caracteristică acestui proiect. Spre
exemplu, elementele de paper -cut au în comun liniile curbe din care se compun majoritatea
dintre ele, culoarea albă, dar și volumul mare de detalii.
Ca motiv rep etitiv de fotocolaj poate fi considerat cercul, monocrom sau roz pal, în care
se regăsește imagnea ochiului meu. Acest cerc apare în două dintre lucrările mici și în trei din
cele mari, fiind un element de fundal în unele sau centru de interes în celelalte . Un alt motiv ce
se regăsește în două din lucrările mci sunt mâinile încrucișate.

Il.47. Motive repetitive în proiectul personal : ochiul și mâinile încrucișate

32
În vederea realizării lucrărilor , am ales să alternez mai multe tehn ici, printre care tehnica
paper -cuts, fotocolajul, dar și intervenția în tuș, marker, linere și pe alocuri acuarelă.
Fiecare lucrare -obiect se compune dintr -un cadru de lemn , tăiat la dimensiuni , în care
sunt dispuse , la distanțe egale, un număr de trei până la cinci suporturi de sticl ă, pe fiecare din
ele fiind colate hârtii executate în tehnicile mai sus menționate .
Cadrul din lemn este suportul ce înglobează toate componentele din care se alcătuiesc
lucrările ( suport din sticlă și hârtii colate).

Il.47. Cadrele de lemn de dimensiune mică, în proces de asamblare

Din cauza greutății mari pe care cadrul trebuie să o susțină odată montat, am ales ca
grosimea acestuia să fie de trei centimetri pentru lucrările mari și respectiv de doi centimetri
pentru cele mici. În interiorul fiecărui cadru s unt săpate șanțu ri în care se inserează suporturile
din sticlă, pe care sunt colate hârtii .
Pentru executarea cadrelor am apelat la ajutorul unui tâmplar, datorită lipsei propriilor
mele cunoștințe în domeniul tâmplăriei. Pentru a aduce cadrele la finalitatea lor de acum, a fost
nevoie de folosirea unor instrumente de s pecialitate, printre care circular, șlefuitor de mână,
circular de masă și freză de lemn .

33

Il.48.Cadrele de lemn de dimensiuni mic i, înainte de montarea s uporturilor de stică
Lemnul ales de mine pentru cadru este lemnul de brad . Am ales acest material în parte
datorită rez istenței sale la greutate, și totodată datorită greutății reduse a acestuia comparativ cu
lemnele altor arbori.
Culoarea aleasă pentru a vopsi cadrele d e lemn este un negru mat, pe bază de ulei ,
deoarece am considerat că aceasta se po trivește bine cu cromatica lucră rilor realizate în paper
cuts din interiorul lor. Cadrele , fiind negre , creează impresia unui chenar înconjurător lucrărilor,
fiind totodată în armonie cu compoziția din interior. Astfel, cadrul nu atrage atenția privitorului
și totodată conferă un aspect finit compozițiilor.

Il.44. Cadrele de lemn, cu st raturile de sticlă montate, îna intea înșurubării laturii de jos

34
Ca suport transparent menit să susțină hârtiile decupate, am ales să folosesc sticlă subțire,
tăiată la dimensiuni, având grosimea de doi milimetri. Lucrările mari conțin patru sau respectiv
cinci s uporturi de sticlă , tăiat e în pătrat, cu latura de șaptezeci de centimet ri. Lucr ările mici
conțin suporturi de sticlă tăiate de asemenea în pătrat, cu dimensiunea de douăzeci de centimetri.

Il.45.Patru dintre cadrele de sticlă de dimensiuni mari (70×70 centimetri), cu elemente paper -cut colate

Lucrăril e propriu -zise, lipite pe s uporturile de sticlă , sunt fie hârtii decupate în tehnica
paper -cuts, fie poze scoase la imprimantă, peste care am intervenit în diverse tehnici, de la
markere negre și roz până la tuș sau acuarelă. De asemenea, în unele lucrări se pot găsi
fragmente de texturi, forme figurative sau fundaluri pictate, pe ca re le-am recompus pe bucăți
astfel încât să devină elemente de compoziție.
Am ales folosirea unei varietăți mari de tehnici și materiale, unul din scopurile mele în
acest proiect fii nd cel de a explora abord ări plastice noi și de a lucra în mediumuri pe care nu le –
am mai încercat până acum.

35

Il.46.Trei dintre s uporturile de sticlă de dimensiuni mici (20×20 centimetri)

Decupajele realizate în paper -cuts, atât cele mari, cu dimensiunea de 70×70 centmetri, cât
și cele mici, cu dimensiunea de 20×20 centimetri, sunt executate din hârtie groasă, netexturată,
de 300 mg/cm ², de culoare albă. Pe acestea am aplicat diverse decupaje, executate cu ajutorul
unor bisturie speciale pentru hârtie, fie cu lame fixe, pentru liniile drepte, fie cu lame rotative,
pentru liniile curbe.
Straturile de paper -cut sunt incluse în fiecare dintre lucrări, fiind folosite ca strat de
pornire pentru creerea compoziției finale. Am ales ca atât elementele de foto -colaj, cât și cele de
tehnică mixtă, să fie adăugate în compoziție ulterior, în funcție de direcțiile compoziționale date
de straturile în paper -cut. Astfel, straturile de paper -cut sunt mereu aflate în ultimul sau
penultimul strat al fiecărei piese.
Atât elementele p aper-cut cât și cele în tehnică mixtă sunt în mare majoritate constituite
din forme rotunde sau curbate, pentru a da un caracter dinamic compoziției. Am ales cercul ca
formă predominantă, sperând ca prin suprapunerea mai multor straturi de forme circulare să
confer compozițiilor efectul optic de mișcare rotativă sau în spirală, dar și o anume spațialitate.

36

Il.47.S uporturile de sticlă de dimensiuni mici (20×20 centimetri), având elemente paper -cut colate

Pentru colarea elementelor din hârtie am ales o bandă dublu adezivă, pe care am aplicat -o
pe anumite suprafețe ale decupajelor, astfel încât greutatea foii să fie susținută de banda adezivă
odată ce lucrarea este poziționată vertical, fiind l ipită pe suportul transparent și montată în caseta
de lemn.
În plus, în cazul unora dintre decupaje, acolo unde hârtia a fost tăiată în fâșii foarte
subțiri, pentru o mai ma re aderență a acestora pe s uporturile de st iclă, am aplicat alte elemente
vizuale peste ele pentru a le susține, precum poze printate sau fragmente de hașuri și texturi în
acuarelă. Aceste elemente, având o suprafață mai ma re pe care se aplică banda adezivă, au rolul
de a susține părțile mai firave, pentru care banda de pe ele nu este suficientă pentru a le fixa de
suportul transparent. Acest procedeu poate fi observat la două di ntre lucrările mari și două din
cele mici.
Tot în scopul fixării eficiente a hârtiei pe sticlă, am lăsat la presat, pentru o perioadă d e
două săptămâni, toate s uporturile de sticlă cu decupaje lipite pe ele. Astfel, greutatea sticlei a
funcționat asupra sieși ca forță de presiune, întărind aderența lipiciului de pe banda dublu
adezivă folosită.

37

Il.48.S upoturi transparente de dimensiuni mici (20×20 centimetri), cu elemente de fotocolaj

Cromatica lucrărilor este una limitată, compusă în preponderență din negru, nuanțe de
gri, griuri colorate sau albastru închis. De asemenea, am inclus în paleta de culori mai multe
tonuri de roz, prezent în cantități mici, fie în scopul accentuării centrul ui de interes, fie ca detaliu
al unora din elementele compoziționale. Am considerat cromatica restrânsă un mod de a
echilibra lucrările, acestea fiind bogate în detalii compoziționale date de straturle de decupaje.
Din punct de vedere compozițional, lucră rile sunt în mare majoritate dinamice și închise.
Dinamica lucrărilor este dată de liniile oblice, adesea curbe, ce se regăsesc în straturile de hârtii
decupate. De asemenea, elementele de foto -colaj și de tehnică mixtă sunt plasate de cele mai
multe ori î n poziții oblice, pentru a armoniza cu liniile compoziționale date de decupaje.
Compoziția este închisă datorită chenarelor care mărginesc fiecare strat de hârtie
decupată. Acestea au o necesitate de ordin tehnic, deoarece decupajele nu ar fi putut fi exe cutate
fără o bandă de care să fie ancorate, care să le susțină greutatea odată ce acestea sunt poziționate
vertical.
Am ales ca fiecare din lucrări să aibă un singur centru de interes, înspre care converg
liniile principale de construcție a compoziției. Centrul de interes este, în majoritatea cazurilor,
situat undeva la jumătatea distanței dintre centrul pătratului suprafeței lucrării și marginea
acesteia. Există, totuși, un număr mic de lucrări care fac excepție de la această regulă, având
centrul de int eres situat în centrul lucrării sau având două centre de interes.

38

Il.49. Lucrarea nr.1

Conținând patru straturi de s uport transparent și un al cincilea strat de fundal, aceasta este
lucrarea de suprafață mare pe care am finaliza -o prima. De altfel, este singura pie să din toată
licența care conține trei straturi de paper -cut, acestea regăsindu -se pe primele două și respectiv
pe al patrulea strat din interiorul casetei și este singura lucrare monocromă din toată seria.
Pentru reprezentatrea proprie, am inserat un cerc printat cu un detaliu al ochiului, în
partea de sus, pe mijloc, relativ ascuns de elementele de detaliu al celui de -al doilea strat. Intenția
mea a fost ca, prin suprapunerea acestia și a stratului al doilea, să creez impresia de raze de
lumină ce pornesc din iris.
Compozițional, lucrarea este statică, închisă, având un singur centru de interes, constituit
din aglomerarea de linii circulare din primul strat al lucrării.

39

Il.50. Lucrarea nr.2

Fiind cea de -a doua din cele patru lucrări de dimensiuni mari, această piesă conține cinci
straturi de sticl ă și un al șaselea strat de fundal negru.
În această lucrare am inserat trei bucăți de suport de sticlă cu elemente de fotocolaj,
dispuse consecutiv, pe cel de-al doilea, al treilea și respectiv al patrulea strat, primul și cel din
spate fiind straturi de paper -cuts. Am ales să experimentez aici cu efectul de spațialitate produs
de dispunerea str aturilor relativ goale de s uport transparent cu fotocolaje. Faptul că pe fiec are din
cele trei s traturi de sticlă am lipit doar câte un singur element conferă întregii lucrări o anumită
adâncime, fiind mult mai vizibilă distanța din interiorul cadrului de lemn.
Din punct de vedere compozițional, lucrarea este dinamică și deschisă, datorită pri mului
strat de paper -cut, alcătuit din linii curbe, vălurite. Centrul de interes al lucrării îl constituie
ochiul tăiat circular de pe ce -a de-a doua sticlă. Cromatica este una restrânsă, având albul și
negrul predominante, cu accente de roz pe două dn ele mentele de fotocolaj.

40

Il.51. Lucrarea nr.3

Fiind alcătuită din cinci straturi de sticlă, această lucrare prezintă două straturi de paper –
cut, un strat de elemente de fotocolaj și un strat de ilustrații executate în tehnică mixtă, cât și un
fundal negru, asemeni celorlalte piese ale seriei.
În această lucrare, propria -mi imagine este cercul roz care conține un detaliu al ochiului.
Liniile drepte ale fundalului converg înspre acesta, asemeni liniilor curbe concentrice ale
primului strat de paper -cut, fapt ce determină elementul ochiului să fie centrul de interes al
compoziției.Acesta este plasat pe cel de -al treilea strat de sticlă al lucrării, având rolul de a atrage
atenția privitorlui spre adâncimea piesei și de a îi conferi spațialitate.
Cromatic vorbin d, lucrarea are albul și negrul predominante, cu mici accente de roz
prezente în elementele figurative și pe centrul de interes.

41

Il.52. Lucrarea nr.4

Această lucrare se compune din patru straturi de elemente de fotocolaj, un strat de paper –
cut și un st rat de fundal, de culoare neagră.
Am ales ca în această lucrare să îmi îndrept atenția spre folosirea întregului portret în
creerea compoziției, fapt pentr care, pe patru din cele șase straturi ce formează piesa aceasta sunt
dispuse patru portrete secționa te, peste care am intervent în diverse tehnici. Celor patru portrete
le sunt atribuite patru umbre, închise la culoare, menite să le scoată în evidență și să atenueze
efectul vizual al stratului de fundal, executat în tehnica paper -cut.
Portretul colat pe stratul cel mai apropiat privitorului este, de altfel, și singurul căruia îi
sunt prezenți ochii, totodată având și cea mai puternică intevenție în culoare din toată lucrarea.
Astfel, portretele se subordonează de la dreapta spre stânga și de sus în jos, c onferind spațialitate
și o clară direcție compozițională piesei.

42

Il.53. Lucrarea nr.5

Aceasta este prima din cele opt piese ale licenței care a ajuns la finalitate, având formatul
de 20×20 centimetri.
Lucra rea se constituie dn trei straturi de sticlă. Prima din acestea conține elementele de
fotocolaj care reprezintă centrul de interes, cea de -a doua conține stratul executat în paper -cut
care, împreună cu cel de -al treilea strat, formează fundalul compoziției.
Am ales să intervin în culoare în anumite zone ale pri mului strat pentru o mai bună
evidențiere a centrului de interes, și anume portretul meu. De asemenea, se regăsesc mici
intervenții de culoare și în alte părți ale compoziției, menite să o echilibreze.

43

Il.54. Lucrarea nr.6

Asemeni celorlalte lucrări pe format mic, această pi esă este compusă din trei st raturi
transparente și un fundal negru, având o compoziție circulară, cu caracter concentric.
Elementul de imagine a creatorului aici este, precum în alte lucrări ale seriei, ochiul roz,
pe care l -am plasat pe ce l de-al doilea plan transparent , într -o arie relativ ascunsă privirii. Am
ales să ca în cazul acestei lucrări să nu transform ochiul în centru de interes, ci mai degrabă să îl
încadrez în lucrare ca element secundar.
Centrul de interes aici este cercul negru spre care converg liniile compoziționale din
primul și al treilea strat al acestei piese.

44

Il.55. Lucrarea nr.7

În această lucrare am ales motivul cercului ca element princepial compozițional. În
fiecare din cele trei sticle componente, forma circulară este predominantă, iar centrul de interes
al lucrării este din nou imaginea ochiului.
Această piesă este cea mai bogată d in punct de vedere cromatic, având în componență
mai multe nuanțe de roz și pe alocuri accente albastre, aplicate subtil în cel de -al treilea strat. Cu
toate acestea, centrul de interes este alb -negru, fiind pus în evidență mai de grabă de amplasarea
sa pe prima sticlă a piesei.

45

Il.56. Lucrarea nr.8

Asemeni celorlalte lucrări ale proiectului, această piesă prezintă caractersticile
predecesoarelor ei, și anume cromatica predominant alb -negru, cu accente de roz pe centrul de
interes și stratificarea.
Însă, piesa aceasta se diferențiază de restul prin c el de -al doilea strat component, care
conține singura lucrare paper -cut neagră pe care am folosit -o în realizarea licenței. Am
considerat un bun exercițiu compozițional alternarea decupajelor albe și negre, iar efectul vizual
rezultat este unul de agitație și dezordine.
Pentru a echilibra compoziția, am ales ca centrul de interes să fie fotocolajul reprezentând
mâinile încrucișate, pe care l -am adăugat primului strat de sticlă a lucrării, însoțit de un contur
negru uniform menit să atenueze agitația stratu rilor succesoare.

46
CONCLUZII

Luând în considerare totalitatea aspectelor legate de realizarea acestui proiect, pot
constata realul progres pe care l -am făcut, atât pe plan profesional cât și din punct de vedere al
cunoștințelor acumulate.
În primul rân d, documentația efectuată de mine asupra diverselor tendințe artistice și a
tehnicilor notate în acest document a avut un mare impact asupra modului în care percep acum
procesul creator. Cercetarea diverselor curente artistice amintite anterior m -a făcut s ă înțeleg mai
bine evoluția artei ca formă de manifestare și ca mod de viață, cunoștințele mele în domeniul
istoriei artelor fiind, acum, mult mai ample.
De altfel, am descoperit pe parcursul cercetărilor mele artiști a căror muncă m -a lăsat
impresionat, i ar inspirația care a venit odată cu studiul făcut pentru documentația licenței îmi va
folosi cu siguranță în multe viitoare proiecte.
În al doilea rând, pot concluziona faptul că am dobândit cunoștințe de ordin tehnic în
multe arii de lucru nepracticate de mine până acum. Acest proiect reprezintă debutul meu în
folosirea s uportului de stic lă ca mediu de lucru, până acum lucrările mele fiind executat e în
majoritatea cazurilor doar pe hârtie. Am avut acum, pentru prima dată, ocazia să experimentez cu
suprafețe transparente și cu contrastul dintre transparent și opac. De altfel, este și prima dată
când mă folosesc de lemn ca suport de lucru, relația din tre acesta și suportul transparent fiind una
foarte interesantă și deloc uzuală pentru mine.
Spațialitatea este un alt element cu care nu am avut ocazia să experimentez destul în
trecut. Lucrările mele din anii anteriori au, în marea lor majoritate, un ca racter bidimensional,
mult mai static și mai de mică amploare față de lucrările de licență. Am avut ocazia acum, pentru
prima dată, să alternez bidimensionalul cu lucrul în adâncime, rezultatul fiind, cred eu, unul
interesant.
În al treilea rând, lucrarea de licență a reprezentat pentru mine un amplu proces de
autocunoaștere. Acest proces a fost mijlocit de faptul că am ales propria -mi imagine ca temă, iar

47
relaționarea dintre imaginea mea, ca și creator, cu propria creație, a fost una benefică și pentru
starea de spirit pe care am avut -o în aceste luni de muncă.
Cu toate acestea, au apărut de -a lungul procesului de creere a lucrărilor o multitudine de
probleme de ordin tehnic. Dificultatea cea mai m are a fost în man evrarea s uportului de sticlă ,
care, datorită grosimii m ici, este casant și are tendința de a se sparge la cea mai mică neatenție.
Pe parcursul realizării proiectului s -a întâmplat ca două din lucrări să se spargă și să trebuiască
refăcute. De altfel, sensibilitatea mare a sticlei are ca efect și riscul ridica t al transportului
lucrărilor.
Un alt inconvenient major a fost sensibilitatea hârtiei decupate. Straturile de paper -cuts
au fost, de multe ori, mult prea subțiri pentru a putea fi manevrate sau colate pe sticle. Și aici, a
fost necesară refacerea a multe lucrări din cauza sensibililtății acestora.
Totuși, în ciuda acestor inconveniente, pot afirma faptul că, realizând lucrările și învâțând
să le manevrez, am avut ocazia de a exersa dexteritatea și coordonarea mâinilor, dar și atenția și
răbdarea care sunt necesare în procesul de creație.
În concluzie, proiectul „UNDE ESTE CREATORUL? ” reprezintă, pentru mine, un mare
pas înainte și o experiență benefică atât din punct de vedere artistic cât și personal.

48

Il.57.Variantă de panotare

49
BIBLIOGRAFIE

Grebe Anja , Vatican , Editura GrupMedia Litera, 2014
Gombrich E.H., Istoria artei , Editura ART, 2016
Hollingsworth Mary , Arta în istoria manității , Editura RAO, 2008
Colorado Nates Oscar , El Album de Frida Kahlo , Editura Mirada Universal, 2016

LISTA REPRODUCERILOR. SURSE.

Il.1., pagina 4, Michelangelo Buonarotti , Judecata de apoi
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/ce/Le_jugement_dernier_de_Michel –
Ange.jpg
Il.2., pagina 5, Phidias, Bătălia Amazonului
https://c8.alamy.com/comp/B10NWX/amazon -battle -greek -relief -from -bassae -temple -5th-c-bc-
copyright -ancient -B10NWX.jpg
Il.3., pagina 6, Jan Van Eyck, Om cu turban roșu
http://1.bp.blogspot.com/ –
q9QAOxQOKAA/TnghB4WEwLI/AAAAAAAAEz8/cA8wlbp2GvE/s400/Jan_van_Eyck_autop
ortret.jpg
Il.4., pagina 6, Albrecht Durer, Autoportret cu blană
https://i.ytimg.com/vi/ZoiY6ZLEKaY/maxresdefault.jpg

50
Il.5., pagina 7, Raphael, Școala de la Atena
https:/ /bscheff22.files.wordpress.com/2013/10/school -of-athens.jpg
Il.6., pagina 8, Leonardo da Vinci, Gioconda
https://imgc.allp ostersimages.com/img/print/plakater/leonardo -da-vinci -mona -lisa-2-art-print –
poster_a -G-8842424 -0.jpg
Il.7., pagina 9, Johannes Gumpp, Triplu autoportret
https://images.curiator.com/images/t_x/art/dkysylm0mcc8p3letnaf/johannes -gumpp -self-
portrait.jpg
Il.8., pagina 10, Gustave Courbet, Studioul arti stului
https://mydailyartdisplay.files.wordpress.com/2011/10/the -studio -of-the-painter -by-gustave –
courbet.jpg
Il.9., pagina 11, Vincent V an Gogh, Autoportret cu urechea bandajată
https://www.kunst -fuer-alle.de/media_kunst/img/4 1/m/41_00019661~vincent -van-
gogh_selbstbildnis -mit-pelzmuetze, -verbundenem -ohr-und-tabakspfeife.jpg
Il.10., pagina 12, Egon Schiele, Autoportret cu Physalis
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b8/Egon_Schiele_ -_Self –
Portrait_with_Physalis_ -_Google_Art_Project.jpg
Il.11., pagina 13, Frida Kahlo, Căprioara rănită
https://www.fridakahlo.org/images/paintings/the -wounded -deer.jpg
Il.12., pagina 14, Pablo Picasso, autoportrete
http://www.erdekesvilag.hu/wp -content/uploads/2016/03/thumb1.jpg
Il.13., pagina 15, Andy Warhol, Autoportret

51
https://www.moma.org/wp/moma_learning/wp -content/uploads/2012/07/Warhol. -Self-Portrait –
393×395.jpg ;
Il.14., pagina 16, Andy Warhol, Autoportret
http://www.tate.org.uk/art/images/work/T/T07/T07146_8.jpg
Il.15., pagina 16, Francis Bacon, Autoportret
https://i.pinimg.com/originals/4e/80/02/4e8002bc1ec67315225eb8a4dd835f77.jpg
Il.16., pagina 17, Chuck Close, Autoportret
http://1.bp.blogspot.com/_IAzcccoiDVg/TDN4S05gTuI/AAAAAAAAA_M/8qJ15gue5eQ/s400/
Self-Portrait,+2004 -2005+102+x+86
Il.17., pagina 19, Gillber & George, L ight Headed
http://www.tate.org.uk/sites/default/files/styles/width –
720/public/images/gilbert__george_light_headed_1991.jpg
Il.18., pagina 19, Cindy Sherman, Untitled Film Stills
http://www.johnpaulcaponigro.com/blog/http:/ /www.johnpaulcaponigro.com/blog/wp –
content/themes/zinfandel -blue-10/images/sherman -copy.jpg
Il.19., pagina 20, Mary Delaney, studii botanice
https://www.pinterest.co.uk/pin/460141286921097 085/
Il.20., pagina 21, Pablo Picasso, Les Demoiselles d 'Avignon
http://www.francescomorante.it/images/309a1.jpg
Il.21., pagina 24, Georges Braque, Maisons à l'Estaque
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/9/9c/Georges_B raque%2C_1908%2C_Maisons_%C3
%A0_l%27Estaque_%28Houses_at_L%27Estaque%29%2C_oil_on_canvas%2C_73_x_59.5_c
m%2C_Kunst_Museum_Bern.jpg
Il.22., pagina 23, Pablo Picasso, Vioară atârnând de perete

52
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/thumb/1/19/Pablo_Picasso%2C_1913%2C_Violin_H
anging_on_the_Wall%2C_oil%2C_spackle_with_sand%2C_enamel%2C_and_charcoal_on_can
vas%2C_65_x_ 46_cm%2C_Museum_of_Fine_Arts_Berne.jpg/542px –
Pablo_Picasso%2C_1913%2C_Violin_Hanging_on_the_Wall%2C_oil%2C_spackle_with_sand
%2C_enamel%2C_and_charcoal_on_canvas%2C_65_x_46_cm%2C_Museum_of_Fine_Arts_B
erne.jpg
Il.23., pagina 23 , Pablo Picasso, Natură statică cu reclama
http://allpainters.org/wp -content/themes/paint/paintings/full/au -bon-marche -1913.jpg
Il.24, pagina 23 , Georges Braque, Natură statică cu Gilette
https://i.pinimg.com/originals/1a/4e/63/1a4e63a69bbaadc5af3788a6c5c2095e.jpg
Il.25, pagina 23, Georges Braque, Natură statică : ziua
https://uploads4.wikiart.org/images/georges -braque/still -life-with-le-jour-1929.jpg
Il.26, pagina 25, Victor Vasarely, Zebre
https://www.citizenkid.com/uploads/medias/cache/post_cover/rc/7XwyM89l//uploads/medias/a1
/78/a1781ba17eccfec0f0424ea068fc3092a8cabd02.j pg
Il.27, pagina 25, Victor Vasarely, Tabla de șah
https://o1.llb.be/image/thumb/5279ebbc357099b117a2660d.jpg
Il.28., pagina 26, arta chinezească Jianzhi
https://thumbs.dreamstime.com/b/dragon -phoenix -paper -cut-7851801.jpg
Il.29., pagina 27, arta japoneză Kirigami
https://qph.fs.quoracdn.net/main -qimg -332bb11cb3f382527db24984c1a4cf49 -c
Il.30., pagina 28, tehnica Batik, Indonezia
https://scontent -sea1-
1.cdninstagram.com/vp/84e4b0e72a8446e2b1138dd87df87619/5B538591/t51. 2885 –

53
15/s480x480/e15/11378558_1033092353376373_1089794738_n.jpg?ig_cache_key=MTAxNzA
4ODE4MzI2MTc2MjExMg%3D%3D.2
Il.31., pagina 28, tehnica Sanjhi, India
https://i. pinimg.com/originals/45/31/a1/4531a169282c7c6d551e833423b4446f.jpg
Il.32., pagina 28, Parol, Filipine
http://www.edwardianpromenade.com/wp -content/uploads/parol -seller.jpg
Il.33., pagina 29, Arta evreiască Ketubot
http://florenceandisabelle.com/wp -content/uploads/2015/01/dianepalley_papercut_nitzav.gif
Il.34., pagina 29 , Suedia, S cherenschnitte
http://www.scherenschnitt -hauswirth.ch/images/scherenschnitte/scherenschnitt -alpaufzug -ueli-
hauswirth -0431.jpg
Il.35., pagina 30, arta slavică Wycinanki
https://www.griffitharchives.org//wp -content/uploads/2012/02/Magda_roosters_LG.jpg
Il.36., pagina 30, Paste -ul realizat de Banksy

View post on imgur.com