Drăgunoiu Cristina -Ștefania [613815]

1
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAȘOV,
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ Ș I SPORTURI MONTANE ,
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

ROLUL KINETOTERAPIEI ÎN RECUPERAREA
TETRAPAREZEI SPASTICE POST TRAUMAT ISM
CRANIO -CEREBRAL LA COPII

Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. Cioroiu Silviu Gabriel Student: [anonimizat]

2

Cuprins
MOTIVUL ALEGERII TEMEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 3
SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. .3
OBIECTIV ELE LUCRĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 4
IPOTEZA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 4
GENERALITĂȚI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….4
CAPITOLUL I : FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII ………………………….. ………………… 4
I.1 Incidența, etiologia și manifestări ale afecțiunii ………………………….. ………………………….. ………….. 4
I.2 Mijloace de tratament medicamentos în spital și înafara spitalului ………………………….. …………….. 13
1.3 Recuperarea tetraparezei spastice în România ………………………….. ………………………….. …………… 17
1.4 Viziuni kinetoterapeutice la nivel mondial asupra recuperării tetraparezei spastice. ………………. 21
Capitoul II ORGANIZAREA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ……………………. 24
II.1 Data și locul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 24
II.2 Apa rate, instalații și materiale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 25
II.3 Metode de cercetare și investigație ………………………….. ………………………….. …………………………. 25
II.4 Procedura de desfășurare a cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………. 26
II.5 Prezentarea cazului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 30
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 45
PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICA A REZULTATELOR …….. 45
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 50
RECOMANDĂRI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 51

3
INTRODUCERE
Recuperarea este un proces ce are ca scop să restabilească nu numai sănătatea pacientului, ci și redarea
locului de muncă, mediului social ș i mediul familial de care acesta dispunea înainte.
Tema abordată de mine este tetrapareza spastică post traumatism cranio -cerebral, boală neurologică ce
afectează controlul mișcării și al posturii, si care este considerată o boală destul de gravă datorită
manifestărilor clinice, care pot scoate bolnavul din mediul lui social și îl împiedică pe acesta să își
desfășoare activitățile cu care era obiș nuit.
MOTIVUL ALEGERII TEMEI
Motivul pentru care am ales această temă a fost un copil, de 11 ani, pe care l -am întâlnit în cadrul orelor
de practică și care avea o ambiție deosebită. Mi-a atras atenția voința lui de fier ș i evoluția lui pe parcursul
tratamentului.
Din cauza afectării zonelor din creier car e controlea ză mișcarea, un pacient afectat de această boală nu
poate efectua mișcările corect.
Traumatismul cranio -cerebral are influență asupra întregului organism. Deoarece funcțiile vegetative
sunt controlate de către creier , conexiunile cerebroviscerale și somato -viscero -cerebrale vor fi afectate,
orice impact asupra creierului va determina reacții la distanță, va fi afectat echilibrul întregului organism,
mai mult sau mai puțin, în funcție de severitatea traumatismului cranio -cerebral. De multe ori
traumatismele cranio -cerebrale severe sunt însoțite și de afectarea directă a al tor părți ale corpului,
procese care au loc în cadrul aceluiași eveniment tr aumatic, rezultâ nd politraumatisme.
SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII
Lucrarea își propune să demonstreze dacă modelul operaț ional propus contribuie la
îmbunătăț irea funcțiilor afectate de boala pacientului.
Scopul acestei lucrări este acela de a preven i complicațiile ce pot surveni î n urma afecțiunii, de a acomoda
pacientul cu metodele, exerciți ile de recuperare inițiale, făcâ ndu-și astfel un obicei pentru a le practi ca și
înafara ședințelor de kinetoterapie.

4
OBIECTIVELE LUCRĂRII
Programul de recuperare practicat de -a lungul acestei lucrări are ca scop, vindecarea neurolo gică locală,
în funcție de mecanismul prin care s-a produs traumatismul, dar, î n același timp se urmărește și
vindecarea funcțională a abilităț ilor ce depind de capacitatea ș i motivația pacientului de a -și recăpăta
independența.
IPOTEZA
Această lucrare demonstrează importanța aplicării unui program de kinetoterpaie,în ce măsură acesta este
eficient cu aju torul anumitor tehnici, metode ș i procedee î n recuper area deficitului respectiv, dar și care
este efectul repetării exercițiilor la domiciuliul pcientului, în paralel cu ședințele de kinetoterapie din
cabinet.
GENERALITĂȚI
Recuperarea medicală se bazează pe analizarea, interpretarea și obiectivarea rezultatelor sale, pe valorile
unor bilanțuri funcționale, date ale măsurătorilo r precum podometria, analiza mersului, aprecierea și
inregistrarea mișcărior coloanei vertebrale, ale articulațiilo r membrel or.
Se poate defini terapia ca orice intervenție executată sau prescrisă de către terapeut pentru a promova
independența, îmbunătățirea abilităților funcționale și minimizarea impactului dizabilității .

CAPITOLUL I : FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

I.1 Incidența, etiologia și manifestări ale afecțiunii
Traumatismul cranio -cerebral reprezintă o afectare cerebrală no n degenerativă și necongenitală,
reprezentând o urmare a utilizării unei forțe din partea unui agent mecanic extern, ce poate duce la
tulburarea st ării de conștiență , precum și tulburări temporare sau iremediabile ale funcțiilor af ective,
cognitive, asociative.
[http://www.umfiasi.ro/ScoalaDoctorala/TezeDoctorat/Teze%20Doctorat/Rezumat%20Iordache%20Al
in.pdf ]

5
Craniul, este o component ă a corpului uman care, este expus foarte mult la factorii externi agresivi. O
leziune a craniului, se poate produce ca urmare a acciden telor sportive , rutiere, accidente de muncă,
lupte sau pe parcursul unor jocuri. Rezistența craniului la aceste ac țiuni poate varia in funcție de sex,
vârstă , locul traumatismului sau condiția fi zică a persoanei. În cazul unui traumatism cranian,
manifestările clinice la pacienții de vârstă pediatrică sunt diferite de cele ale unei persoane adulte. La
copii, craniul este mai elast ic, atenuând unele traumtisme, î n timp ce, la bătrâni, craniul est e mai casant,
producandu -se imediat fracturi și favorizând instalarea mai rapidă a hematoamelor.
[Pendefundă, 1996, pag.69]
“O metaanaliză recentă, care adună datele din 23 de țări europene, estimează o incidență de 235 de cazuri
noi de traumatisme cranio -crerebrale la 100.00 0 de locuitori în Europa. Acelaș i studiu arată că, în general,
victimele traumatismelor sunt persoanele cu un venit scăzut și o condiție socială mai modestă. Starea
materială este un factor de risc pentru traumatismul cerebral . La bărbați se constată o incidență mai mare
decât la femei. Cei care au suferit o dată un traumatism cranio -cerebral recidivează ”, a precizat profesorul
Dafin Mureșanu.
[Gheorhiță, 2013, http://www.mediafax.ro/social/medic -numarul -cazurilor -de-traumatismcranian -este-
in-crestere -recuperarea -neurologica -deficitara -11708849 ]
Datele indică un impact în creștere a traumatismelor cranio -cerebrale: 200 -300 de cazuri la 100.000 de
locuitori, cu vârf de incidență la grupa de vârstă de 15 -24. În Europa, anual, circa 245.000 de persoane
sunt spitalizate cu astfel de traumatisme, iar 66.000 dintre acestea mor din cauza complicațiilor. Și în
România, numărul cazurilor de traumatisme cranio -cerebrale este în creștere: 300 de cazuri la 100.000
de locuitori, România înregistează, anual, peste 60.000 de noi cazuri de TCC, iar la fiecare opt minute
un rom ân suferă un traumatism cranio -cerebral.
[https://www.academia.edu/31240490/Traumatismele_cranio -cerebrale_si_vertebromedulare ]
Leziunile de tip traumatic , reprezintă una dintre principalele cauze de mortalității, morbidității și
dizabilității tranzitorii sau permanente în populația generală, atât la adulți, cât și la copii.
Datorit ă legăturii dintre creier ș i structurile osoase craniene, in puț ine cazuri un traumatism poate afecta
doar crani ul sau doar creierul. Toti agenții traumatizanț i transmit linii de forță ambelor structuri, astfel
încât gravitatea traumatismului este dată,în primul rând, de gradul de afectare a creierului ș i in mod
particular de afe ctare a trunchiulu i cerebral ce concentrează aproape toate că ile de transmitere nervoasă,
de la și că tre periferie, nucleii ultimelor zece perechi de nervi cranieniai SRAA (cuprins în cea mai mare

6
parte î n calot a trunchiului cerebral) cu rol în menț inerea echilibrului dintre starea de somn și cea de veghe
și implicit în determinarea stării de conștiență .
[https://biblioteca. regielive.ro/licente/psihologie/traumatismul -cranio -cerebral -tipuri -de-leziuni –
medicina -219505.html ]
Frecvența estimată a localiză rilor topografice afectate în urma traumatismelor este urmă toarea:
-extremitatea cefalică – 70%
-torace – 30%
-membre inferioare – 30%
-abdomen – 18%
-vetebrală – 13%
-membre superioare – 10%
-regiunea gâtului -7%
De exemplu anumite leziuni la nivelul sistemului nervos central provocate în urma unor traumatisme
cranio -cerebrale, obstetricale, defecte congenitale, prematuritatea sau lezarea creie rului în urma unor
boli grave precum meningita , duc la paralizia cerebr ală afectând controlul mișcării și provocând tulburări
ale posturii.

7

Fig. nr.1.1 Ariile cerebrale -anatomie si funcțiile lor
[www.dana.org/uploadedImages/Images/neuroanatomy_large.jpg ]
Paralizia cerebrală este o boală cerebrală cronică ce se caracterizează prin tulburări de mișcare și postură
și care apare în urma lezării sistemului nervos central. Această boală se manifestă prin mișcări reflexe
involuntare și contracții musculare afectând o jumătate de corp sau corpul în întregime depinzând de
gravitatea leziunii. În funcție de zonele unde apar leziunile cerebrale pot apărea anomalii motorii cum ar
fi :
– lezarea cortexului cere bral duce la paralizia spastică;
– lezarea mezencefalului poate produce diskinezie ;
– lezarea cerebelului produce ataxia;
– leziunile cerebrale întinse difuze,produc rigiditatea și forme mixte.
[Dolfi, 2013, http://www.romedic.ro/tetrapareza -spastica -2]
INCIDENȚA
Simptomatologia clinică a pacientului
Paralizia cerebrală (PC) este un grup de tulburări de mișcare definitive ce apar în timpul copilăriei.
Problemele comune includ, printre alt ele: coordonare slabă, musculatură rigidă , musculatură slabă,

8
probleme la înghițire sau vorbire și tremur . De asemenea, ar mai putea exista probleme
cu senzațiile , vederea și auzul . Adesea, bebelușii cu PC nu se rostogolesc, nu stau, nu se târăsc și nu merg
la fel de devreme ca alți copii de vârsta lor.. În timp ce simptomele ar putea deveni mai observabile pe
parcursul primilor ani de viață, problemele de bază nu se înrăutățesc odată cu trecerea timpului.
O forma gravă a paraliziei cerebrale este tetrapareza spastică, în car e sunt afectate toate membrele î n mod
egal, sau , membrele superioare sunt mai mult afectate decat membrele inferioare.Reprezentând 5% din
totalu l formelor de paralizie cerebrală, tetrapareza spastică asociază retard mintal sever și microcefalie,
obligându -l pe pacient să devină dependent de persoanele din ju r, neputând avea o viață normal.
[https://www.romedic.ro/tetrapareza -spastica -2]

Fig. nr. 1.2. Tetraparez ă spastică
[www.copiisuflete.ro/paralizia -cerebrala -este-permanenta -dar-nu-si-invariabila ]

Conform statisticilor, paralizia cerebrală, este de 2 cazuri la 1000 de născu ți vii. La nivelul Romaniei ,
această statistică reprezintă aproximativ 500 de copii afectați in fiecare an.
[www.desprecopii.com/info -id-2034 -nm-Paralizia -cerebrala -la-copil.htm ]
ETIOLOGIA
Putând fi provocată de diferiți factori, cei mai mulți fiind în perioada prenatală și perinatală, etiologia
este multiplă.

9
Factori i ce pot determina apariția tetraparezi sunt :
a) Factori prenatali – reprezintă 10-40% din etiologia paraliziei spastice. Sunt factori principali,
dar sunt foarte greu de diferențiat. Aceștia sunt : întârzierea creșterii uterine, prematuritatea,
asociată frecvent cu o formă particulară de tetraplegie spastică, malformații cerebrale, factori de
mediu(iradiere maternal prenatală infecții congenitale)
b) Factori perinatali – reprezintă 33% din etiologia paralizie i spastice și acționează de la î nceputul
travaliului până la apariția noului -născut viu, acești factori sunt reprezentați de: -traumatismul
obstetrical – presiunea mecanică este de două feluri: endogenă și exogenă
– traumatismul chimic – creierul nou n ăscutului poate fi privat de oxi gen prin: hipoxemie (
diminuarea cantității de oxigen din fluxul san guin cerebral) sau prin ischemie (
diminuarea cantintății de sânge ce merge către Sistemul Nervos Central)
c) Factori postnatali – Reprezintă 15% din cazuri și sunt reprezentați de totalitatea alterărilor
suferite după naștere cum ar fi: infecții postnatale, icter prelungit, traumatisme cranio -cerebrale,
encefaloze.
Pricipalele forme de paralizii cerebrale:
1) Formă piramidală(spastică) – ocupă cam 70 -80% din cazuri:
a) Hemiplegie/ -pareză (20 -30%) – unde este afectat un hemicorp membrul superior și membrul inferior;
b) Diplegie spastică/ataxică (boala Little) (30 -40%) – diplegie în care membrele inferioare sunt afectate
mai mult decât cele superioare
c) Tetrapaplegie (10 -15%) -unde sunt afectate toate membrele;
d) Paraplegie;
e) Monoplegie -este întâlnită mai rar în care este afectat doar un membru , superior sau inferior.
2) Forme extrapiramidale(diskinetice) -20%.
a) Hiperkinetică (atetoză,tremor) ;
b) Distonică;
3) Forme ataxice;

10
4) Formă atonă -hipotonă;
5) Forme mixte.
[Tarcoski, 2014, http://ww w.copiisuflete.ro/paralizia -cerebrala -este-permanenta -dar-nusi-invariabila ]

Fig. nr.1.3 Tipuri de paralizie cerebrală
[https://m.blog.naver.com/uj8876/221206262206 ]

1)Forma spastică (piramidală) – Musculatura este î ncordată (spastică), mișcările fii nd bruște, rezistență
la mișcări pasive bruște sau la mobilizările active.
Spasticitatea este caracterizată prin musculatura rigidă sau înțepenită, reflexele sunt exagerate și apar e în
urma afectării părții creierului care este implicată în mișcări voluntare.
Semnele specifice în sindromul piramidal :
– reflexe patologice piramidale precum Babinski, Rossolimo, Mendel Bechterew.
Semnul Babinski se manifestă la nivelul membrelor inferioare unde la excitarea membrului la nivel
plantar pe fața externă se realizează extensia halucelui și flexia apoi răsfirarea celorlalte degete cu o
ușoară răsucire a membrului.

11

Fig. nr.1.4 Semnul Babinski
[mymed.ro/reflexul -cutanat -plantar -semnul -babinski.html ]
Semnul Rossolimo este mișcarea de flexie plantară a primei falange de la degetele II-V de la picior, in
urma percuției bazei degetelor, cu ciocanul sau cu degetele examinatorului.
[http://www.medtorrents.com/blog/reflexe_patologice/2017 -03-07-1130]
-deficitul motor (reprezentat de scăder ea forței musculare)
-tonusul muscular crescut
-mișcări anormale de tipul sincineziilor ( sunt mișcări asociate î n mod anormal unor acțiuni voluntare)
Sincineziile sunt de trei tipuri:
a) Sinci nezii globale – reprezintă mișcă ri involuntare ale membrelor afectate atunci câ nd bolnavul
tușește, strănută sau cască.
b) Sincinezii de imitație – constau în imitarea unor mișcări involuntare ale membrelor paralizate,
atunci când bolnavul realizează mișcări cu membrele sănătoase.
c) Sincinezii de coordonare – reprezintă apariția simultan cu mișcrea voluntară a unui segment de
membru, a unor mișcări din partea celorlalte segmente ale aceluiași membru.
[http://www.scrigroup.com/sanat ate/Motilitatea -asociata -patologic45714.php ]
Afec țiunile de tip spastic (sindromul piramidal) sunt cele mai întâlnite dintre toate,predominând
spasticitatea. În cadrul acestui sindrom pot apărea contracturi și deformări ale articulațiilor foarte repede
în cazul în care, recuperarea prin kinetoterapie nu este începută cât mai curând.

12
[www.copiisuflete.ro/paralizia -cerebrala -este-permanenta -dar-nu-si-invariabila ]
Hipertonia musculară la persoanele spastice este evolutivă și poate aduce retracții musculare de unde
vor porni și posturi incorecte sau deformări ale unor segmente afectate de terminând apariția scoliozei la
nivelul colo anei vertebrale ori deficiențe la nivelul piciorului . Tetrapareza spastică este caracterizată de
retard mental de diferite grade în funcție factorul ce a dus la apariția ei. Poziția pacientului cu spasticitate
este cu membrele inferioare în flexie și membrele superioare în hiperextensie iar, din această poziție
pacientul nu poate menț ine poziția de ortostatism și nu se poate deplasa, neavând coordonare între
mișcări. Cele mai întâlnite afecțiuni asociate tetrapar ezei spastice sunt epilepsia, tulburări de deglutiț ie,
microcefalie și deficite senzoriale .
‟Din cauza leziunii centrilor nervoși , reflexele tonice de postură , integrate la un nivel inferior al
sistemului nervos , devin eliberate și supraactive. ‟ Acest lucru duce la apariția unui dezechilibru al
coordonării musculare atât în repaus cât și în mișcare, dar și al tonusului muscular. În mod normal
creierul controlează tonusul muscular prin impulsuri de domolire și nu prin impulsuri de mișcare cum
am putea crede noi, dar, în cazul paraliziilor cerebrale creierul lezat reușește parțial să controleze tonusul
sau deloc, mușchii preluând controlul și așa apare spasticitatea. Din această cauză musculatura este mereu
încordată, iar în lipsa creierului dacă u n corp ar putea să supraviețuiască va avea mereu musculatura
încordată.
[Tarcoski, 2014, http://www.copiisuflete.ro/parali zia-cerebrala -estepermanenta -dar-nu-si-invariabila ]
2) Forma diskinetică – Reprezintă 10 -20% dintre cazurile cu paralizie cerebrală. Ca și caracteristică
principal regăsim mișcările involuntare și posturile anormale apărute succesiv.
Atetoza – este termenu l utilizat pentru mișcările involuntare din acest tip de par alizii , și este reprezentată
de mișcăr ile lente, cu sau fără hipertonie musculară, afect ând î n cele mai multe cazuri mușchii feței,
membrul superior sau membrul inferior. Aceste m ișcări sunt cele mai evidente câ nd pacientul se mișcă,
dar pot fi observate și în repaus.
[Kory Calomfirescu, 2010, pag. 74 ]
Bolnavii cu paralizie cerebrală atetozică au un tonus muscular scăzut, și musculatura are un aspect flasc
dacă acesta este transportat pe br ațe. Afectarea motorie este evidențiată prin schimbări de tonus, în
special creșterea tonusului pe mușchii extensori ai trunchiului, indus de stările emoționale ale pacientului.
Pacienții distonici prezintă adesea mișcări anormale, dar nu în aceeași măsur i precum pacienții
hiperkin etici. Semnele ce sugerează această formă diskinetică la copii, de exemplu sunt deschiderea

13
excesivă a gurii sugarului, protruzia limbii, nu își poate ridica,capul iar când este pus în șezut nu -și poate
menține deloc poziția și are tendința de a cădea spre înainte.
[www.boli -medicina.com/articole/boli/paraliziile -cerebrale.php ]
3)Forma mixtă – Reprezintă o combinație de mai multe tipuri d e paralizie cerebrală, cel mai des întâlnite
fiind combinația dintre tipul spastic și cel atetoid.
Boli a sociate paraliziei cerebrale:
– epilepsie
– tulburări senzoriale
– dificultăți intelectuale
– tulburări ale comportamentului
[Patriche, 2009, http://ro.scribd.com/doc/23301130/PARALIZIILE -CEREBRALE]
I.2 Mijloace de tratament medicamentos în spital și înafara spitalului
Tratamentul în cadrul tetraparezei spastice este foarte lung și trebuie urmat cât mai repede posibil, chiar
din ziua în care a fost pus diagnosticul .
Planul de tratament al pacientului se face după un anumit bilanț al tuturor deficiențelor pacientului pe
plans somatic, neurologic, psihologic, senzorial, ortopedic, endocrin, iar fiecare deficiență constatată va
beneficia de tratamentul specific. Baza tratatmentului î n cadrul tetraparezei spastice o reprezintă
reeducarea nuromotorie și vor fi realizate și s timulări multiple la nivel s enzitivo -senzorial și kinestezic o-
postural.
Tratamentul medicamentos vizează în primul rând tratarea spasticității cu ajutorul:
-Baclofen Neuro -Optimizer care acționează medular, Clarzoxazona dar nu au o eficacitate foarte mare
administrate oral.
Dozajul baclofenului la copii, este de 10 -15 mg/zi divizat la intervale de 8 ore, se crește cu 5 -15 mg/zi la
interval de 3 zile. Se administrază max im 40 mg/zi. Î n Occident, Baclofenul se mai administrează și
intratecal prin pompă.

14
Terapia intratecală cu Baclofen -această metodă s -a aplicat prima d ată pentru reducerea spasticităț ii în
paraplegie dar efectele secundare erau prea mari deoarece duceau la incontinență u rinară și fecală
ireversibilă și slăbiciune severă. [Nathan, 1959, pag.28]
Baclofenul inhibă influxul de calciu în terminațiile nervoase și suprimă eliberarea neurotransmițătorilor
excitatori, cel mai bine acționând pe spasticitatea de cauză spinală decât pe cea cerebrală. Este
contraindicat î n caz de hipersensibilitate, insuficiență renală și prezintă efecte secundare precum greța,
confuzie, slăbiciune musculară.
[www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/PARALIZIILE -CEREBRALE -Clasific87.php ]
Un alt medicament administrat în cazul tetraparezei spastice este Dandrolen ul, acțione ază ca un
antagonist al calciului și este administrat mai mult la adulți decât la copii , având un risc hepatic de 1 %
la adolescenți și tineri. Acest medicament reduce activitatea reflexelor fazice de întindere, și prezintă
influență redusă asupra mușchiul ui cardiac și mușchilor netezi. Ca și efecte secundare regăsim senzația
de greață, slăbiciune. În spasticitatea de or igine cerebrală este indicat și util ca stimulant în spasticitatea
de origine spinală.
Terapia constă în introducerea medicamentului în l ichidul cefalorahidian printr -un cateter legat de o
pompă mică care este plasată sub pielea abdomenului. Doza care va fi administrată poate fi controlată
prin conectarea pompei la un computer. Înaintea montării pompei cu 2 -3 zile se administrează cantități
mici în lichidul spinal pentru a vedea reacția organismului la medicament. Sunt mai multe tipuri de
pompe: pompă programabilă Medtronics Synchro -Med, Pompă manuală Cordiș Secor, pompă cu infuzie.
Primul tip de pompă este foarte indicată în situațiile în care este necesară o regl are fină a nivelului
spasticităț ii pentru a obține o funcție optimă. Se administrează și benzodiazepine ce conduc la scăderea
hipertoniei la nivelul receptorilor din trunchiul cerebral și măduvă având efect de reducerea reflexelor
mono – și polisinaptice.
Tizanidina – este un medicament utilizat în spasticitatea cerebrală dar și în cea de origine spinală. Acesta
prin eli berarea de aminoacizi excitatori inhibă căile reflexe polisinaptice, realizându -se astfel reducerea
contracției anormale. Efectele secundare se prezintă ca fiind simptome de amețeală, oboseală,creșterea
enzimelor hepatice. Doza administrată este între 4 -36 mg în funcție de pacient.
Orphenadrina Citrat sau Norflexul este un antispastic care prezintă o acțiune rapidă și își face efectul
în 30 de minute. Acest medicament duce la creșterea pragului de obținere a reflexului flexor în membrele
inferioare. Administrarea lui este utilă și în p regătirea pacienților pentru terapia fizică.

15
[2014, https://www.emcb.ro/article.php?story=20050926191303884 ]
Injecțiile cu substanțe cum ar fi injecția cu Toxina Botulinică administr ate direct în mușchii spastici
este o altă metodă de tratament ce reduce spasticitatea. Toxina Botulinică este secretată de Clostridiunm
Botulinum și prin care se blochează eliberarea de acetilcolină la nivelul joncțiu nii neuromusculare,având
efect la niv elul fibrelor musculare intrafusale și extrafusale realizându -se astfel și modularea aferentelor
neuronale de la nivelul musculaturii afectate reducând spasticitatea. Cele șapte serotipuri de Toxină
Botulinică blochează transmiterea sinaptică. Rezultatele administrării toxinei sunt reducerea
hiperactivității musculare ce are o influență pozitivă atât asupra posturii vicioase precum și asupra durerii
ameliorând -o. Tratamentul trebuie individualizat ca și majoritatea tratamentelor în funcție de pacient și
de necesitățile acestuia ținând cont de tonusul muscular,frecvența spasmelor, sau handicapul
global.Scopul acestei terapii este de a ameli ora deficitul funcțional, ușurând desfășurarea exercițiilor
fizioterapeutice,a strategiilor de reabilitare și de îngrij ire.
[2014, http://www.hadassah -med.com/medical -care/para -med-services/physiotherapy
rehabilita tion/department -services/treatment -of-spasticity -with-botox ]
În timp de 4 -6 zile acesta își face efectul și durează între 12 -16 săptămâni, având și o eficiență mai mare
terapia fizică în decursul acestor luni. Odată injectată Toxina Botulinică trebuie u rmată de un program
de stretching prin recuperare medicală. Administrarea se face în doze diferite pentru fiecare mușchi în
funcție de pacient, după administrare pacientul este evaluat de către medic prima dată după 7 -14 zile apoi
după 4 -6 săptămâni și dup ă 3-4 luni.
Terapia cu toxina botulinică nu este periculoasă pentru pacienți , devine periculoasă doar atunci când
injectează o cantitate foarte mare, astfel ea nu afectează nici sistemul nervos central. Efecte secundare –
Administrarea tratamentului are și câteva reacții adverse prezente de regulă în prima lună de la
administrare cum ar fi: rush la nivelul puncției, sindrom pseudogripal, disfagie. În momentul aplicării
terapiei se produce o pareză a mușchiului unde este in jectat medicamentul dar aceasta nu va împiedica
funcționarea normală a acestuia. Mai există cazuri când după administrarea medicamentului se poate
produce afectare temporară a mușchilor învecinați care au o s ensibiltate crescută la Toxina B otulinică.
În sp asticitatea apărută în boli neurologice provocate de accidente vasculare cerebrale, scleroză multiplă,
traumatisme cerebrale adiministrarea toxinei botulinice poate produce o relaxare musculară mai mare
decât cea urmărită.

16
În urma terapiei se pot observ a:
– Ameliorarea funcției: a mobilității, transferului, poziției șezând, echilibrului, manevrării scaunului cu
rotile;
– Îmbunătățirea și ușurarea igienei (îmbrăcatul, servitul mesei, baia);
– Creșterea comfortului (reducerea durerii, îmbunătățirea somn ului, pregătirea terenului pentru aplicarea
ortezei);
– Prevenirea complicațiilor musculoscheletale (contractură, prevenirea spasmelor, a subluxației);
– Cosmetice (creșterea toleranței pentru purtarea încălțămintei).
[2014, http://electromiografie.info/spasticitatea -si-toxina -botulinica ]
Epilepsia se va trata cu medicamente anticonvulsivante. Epilepsia este un sindrom neurologic secundar,
ce apare în urma acțiunii diferiților factori ce pot fi prenatali, perinatali și postnatali, având o frecvență a
apariției de 5% din populația generală. Tratametul epilepsiei cuprinde tratamentul cronic precum și cel
al cri zei și statusului epilep tic.
[Penefundă, 1996, pag. ]
Tratamentul cronic al epilepsiei se face medic amentos prin administrare de:
– Acid Valproic ori sărurile sale -acest medicament având o acțiune mai generalizată este indicat în toate
tipurile de crize atât generalizate cât și focale , având ca efecte secundare creșterea în greutate și risc
teratogenetic dovedit;
– Carbamazepina -este indicată în crize generalizate și focale dar nu și în absențe;
– Oxcarbazepinul -are aceleași indicații ca și Carbamazepine doar că este însoțit de mai puține efecte
secundare deoarece face parte din antiepilepticele noi;
– Fenobarbitalul – reprezintă medicația de urgență și are efect secundar de sedare și cognitive de aceea
prezintă limi tări în administrarea acestuia;
– Primidona -este un predecesor al Fenobarbitalului și are indicație în crizele focale,prezentând ca efect
secundar foarte important hipotensiunea arterială;

17
– Lamotrigina -este indicată în toate formele de crize și este p recedată de efecte secundare minime
deoarece și acest medicament face parte din categoria de antiepileptice noi,având efecte minime asupra
memoriei;
– Topiramatul -are indincatii în toate tipurile de crize fie prin asociere fie folosit ca monoterapie îns oțit
de efecte secundare sub forma pierderii în greutate sau afectare amnezică.
Tratamentul criezei epileptice – Practic nu este tratată criza în sine deoarece odată pornită aceasta își
urmează traiectul.Tratamentul este administrat după criză cu scopul de a preveni repetarea ei sau pentru
a evita declanșarea unui status epileptic. [Simiu, 2007, pag. 53 ]
1.3 Recuperarea tetraparezei spastice în România
Tetrapareza spastică este cea mai gravă formă de paralizie cerebrală și până în prezent nu se cunoaște
un tratament de recuperare 100%, sunt folosite doar tehnici alter native de reducere a spasticităț ii și
metode de reeducare neuromotorie în care pacien ții sunt învățați, ajutați să -și coordoneze un pic mai bine
grupele musculare și mișcările. Pentru ameliorarea stării se folosesc diferite mijloace cum ar fi
kinetoterapia, mijloace fizice cum ar fi electroterapie,mijloace chimice cum sunt injecțiile cu to xina
botulinică sau infiltrațiile cu alcool,tratament medicamentos, ortopedic, chirugical, hidrokinetoterapie,
ergoterapie, oxigenarea hiperbară.
Kinetoterapia în recuperarea tetraparezei spastice
Kinetoterapia este baza în recuperarea tetraparezei spas tice și are ca obiectiv diminuarea excesului de
activitate tonică reflexă ce afectea ză schema corporală folosindu -se de diferite metode cum ar fi:
a.Bobath – ajută la inhibiția spasticităț ii, a reacțiilor asociate, și la facilitarea mișcărilor normale,
voluntare. Kinetoterapeutul are un rol important deoarece el urmărește să ușureze realizarea mișcărilor
prin mobilizările articulațiilor, tonifierea mușchilor nedezvoltați corespunzător, alungirea mușchilor
scurtați și corectarea posturilor vicioase dobând ite;
[Rusu, 2007, pag. 102]
b. Metoda Vojta – În această terapie sunt aplicați niște stimuli externi prin anumite metode provocând
mereu aceleași reacții în mod automat: târâre și rostogolire reflexă. Mișcarea sau locomoția este activată
din pozițiile de bază: decubit ventral, dorsal și lateral. Pentru declanșarea mișcării sunt 10 zone descrise
de Vojta ce se află la nivelul trunchiului și membrelor superioare și inferioare. Această terapie constă în
combinarea diferitelor zone și alternarea presiunii cu tracțiunea rezultând activarea celor două modele de

18
mișcare rostogolirea și târârea reflexă. Activarea coordonată a întregii musculaturi scheletice precum și
a sistemului nervos central produce accesarea unor funcții blocate în rețelele nervoase dintre cr eier și
măduvă . Foarte importante sunt unghiurile în care sunt poziționate extremitățile precum și așa numitele
rezistențe. [Cioroiu, 2012, pag. 262]
c. Metoda Guy Tardieu – urmărește dobândirea deprinderilor motorii vitale vieții.Relaxarea este o
problem ă de poziționare, postura vicioasă fiind cauza spasticitătii crescute;
d. Kabath – este folosită în atenuarea spasmului muscular prin tehnici de alternare a antagoniștilor cu
stabilizare ritmică, are la bază tehnicile de facilitare neuromusculară proprioc eptivă.
e. Decontracturarea Metayer – în această metodă se realizează decontracturarea unor grupe musculare
prin metode ce permit corectarea posturilor anormale oferind informații propriocep tive unor mișcări
corecte.
Această tehnică urmărește alungirea lentă a mușchilor antagoniști celor spastici, deci nu se alungesc
mușchii spastici. Un exemplu ar fi acesta, dacă extensorii șoldului, genunchiului, și flexorii plantari sunt
în contracție , elongația progresivă a extensorilor degetelor urmată de cea a gamb ierului anterior va
provoca decontracturarea antagoniștilor. După aceasta se obține o relaxare totală a antagoniștilor iar dacă
se continuă cu o elongație a extensorilor degetelor și a gambierului anterior se va realiza o triplă flexie
automată a întregulu i membru inferior fiind urmată de o contracție a flexorilor dorsali ai piciorului. Astfel
se va obține o relaxare totală a mușchiului triceps sural. Metoda este folosită și în cazul copilului mic cu
tetrapareză spastică, unde prin tripla flexie executată pasiv se obține o relaxare a musculaturii membrelor
inferioare de unde rezultă și o relaxare totală a copilului, acesta este poziționat cu capul pe umărul
terapeutului eliminând astfel și contracura mușchilor paravertebrali. Pentru relaxarea flexorilor
degetelor se folosește pronația și flexia cubitală a mâinii. Tot la membrul superior o poziție folosită de
această metodă pentru relaxarea flexorilor pumnului o reprezintă extensia treptată a degetelor apoi
poziționarea mâinii la nivelul umărului duce la relaxarea totală a membrului.
f. Metoda Margaret Rood – este o metodă ce folosește anumite posturi și stimulări ușurând contracția
unor mușchi și inhibă spasticitatea antagoniștilor. Ea folosește ca mijloace terapeutice posturile relaxante
sau ușoare,s timularea reacțiilor de echilibru, trecerea activă dintr -o postură în alta precum și stimularea
proprioceptive.[Robănescu, Bojan, Coltos, 2010, pag. 28]
Terapia ocupațională – Este terapia ce include mișcările folosite zilnic, dar și cele folosite pe pla n
profesional în scopul solicitării funcțiilor deficitare precum și a reintegrării pacientului în mediul familial,

19
social și profesional în cel mai scurt ti mp. Î n cadrul acestei terapii pacientul este reînvățat să -și folosească
membrele afectate și să se d escurce în realizarea lucrurilor esenți ale. [Sbenghe, 1987, pag. 237]
Fizioterapia este foarte importantă în tetrapareza spastică prvenind apariția contracturilor muscu lare și
a ‟retracțiilor ‟ și are în același timp și rol în învă țarea mișcării corecte, precum și în eliminarea pozițiilor
distonice. Exercițiul fizic este necesar în recuperarea funcției motorii și trebuie practicat sistematic în
fiecare zi.
O altă tehnică folosită în România pentru ameliorarea tetraparezei spastice este oxigenoterapia hiperbară,
oxigenul fiind consider at un ‟antibiotic natural‟.
Oxigenoterapia hiperbară este folosită în Occident de foarte multe decenii iar în România a fost
înființat primul centru de Medicină Hiperbară unde se folosește această teh nică abia în 2009. În cadrul
acestei terapii oxigenul pur este administrat bolnavilor printr -o mască, ei aflându -se într -o cameră unde
presiunea crește progresiv foarte lent . Proce deul nu este incomod deoarece persoanele stau comod pe
scaune, fotolii rela xânduse, fiind în tot acest timp supravegheați video și EKG. În cazul tetraparezelor
spastice oxigenoterapia hiperbară nu vindecă această afecțiune însă are efecte foarte bune asupra
spasticitătii relaxând musculatura având o acțiune direct neurologică la nivelul sinapsei.
[2014, http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/07/12/oxigenu l-cel-mai-puternic -antibiotic –
naturaloxigenarea -hiperbara -o-sansa -in-plus-la-viata -medicina -hiperbara/ ]

Figura nr. 1.5 Cameră pentru oxigenoterapie
[https://evz.ro/uploads/2015 -11/barocamera -hiperbara -constanta -evz.jpg ]

Ergoterapia – este foarte importantă î n educarea psihică si kinetică a pacientului. În prima fază , sunt
folosite formele recreative și funcționale prin care copilul învață să execute gesturile zilnice cât mai
corect.În a doua fază se aplică ergoterpia ocupațională în timpul căreia pacientul este in struit pentru

20
diferite activități practice sau pentru o meserie. Tardieu mai folosește și ergoterapia preșcolară în care
copiulu l este învățat să se adaptateze la viață preșcolară.
[Robănescu, 1976, pag. 250]
Hidroterapia este folosită ca un mijloc de relaxare și reducere a spasticitătii, apa este cunoscută pentru
proprietățile sale fizice , descarcă greutatea articulațiilor instabile permițând adoptarea unei posturi cât
mai corecte,apropiată de cea normal, realizând astfel și relaxarea anumitor grupe musculare ajutând în
aceste condiții pacientul să se deplaseze cât de cât independent. Hidroterapia mai este num ită și terapia
aqua și este foarte indicată pentru persoanele cu paralizie cerebrală deoarece datorită proprietăților sale
preia cam 90% din greutatea corporală permițând pacientului să realizeze mișcări cu o mai mare ușurință.
Atunci când aceasta este ca ldă are și un efect d econtracturant și relaxant la nivelul musculaturii spastice.
Prin hidroterapie se reduce durerea și tensiunea din mușchi și articulații, îmbunătățește funcția
cardiovasculară printr -o respirație corectă, scade disconfortul apărut după realizarea exercițiilor,
încurajează folosirea unei game mai mari de mișcări. Vâscozitatea apei conferă o sursă foarte bună de
rezistență ce poate fi introdusă într -un program de terapie acvatică. De exemplu mersul prin apă oferă de
10 ori mai multă rezist ență decât mersul normal pe pământ rezolvând astfel două probleme simultan,
pacientul primește beneficiile realizării exercițiilor profunde dar executându -le într -un mediu liniștitor,
calmant. De asemenea presiunea hidrostatică ajută la reducerea tensiunii arteriale și îmbunătățirea
poziției de zi cu zi.
Administrată în mod corect terapia acvatică sau hidroterapia poate aduce următoarele beneficii
pacienților:
– Îmbunătățește tonusul muscular;
– Îmbunătățește circulația și funcția cardiovasculară;
– Îmbunătățește flexibilitatea și reduce disconfortul și durerea;
– Crește stabilitatea și reduce spasticitatea musculară;
– Extinde gama de mișcare.
[ Cioroiu, 2012, pag. 80]

21

Figura nr. 1.6 Bazine de hidroterapie

[https://www.espsformacion.com/beneficios -la-hidroterapia/ ]
1.4 Viziuni kinetoterapeutice la nivel mondial asupra recuperării tetraparezei spastice.
Studiile care au fost efectu ate în afara țării au avut ca și subiect diferite probleme în legătură cu copii
cu paralizie cerebrală.Din studiul elaborat cu privire la efectele celulelor stem la persoanele cu paralizie
cerebrală reiese faptul că transplantul de celule stem din cordonu l ombilical dau rezultate destul de bune
la acești pacienți.
Un studiu pilot de 6 luni bazat pe observațiile părinților și pe chestionare completate privind reacțiile
copiilor la transplantul cu celule stem a fost lansat în decursul anului 2004. În cadrul acestui studiu au
fost implicați 8 copii cu vârste cuprinse între 3 și 12 ani diagnostic ați cu paralizie cerebrală. Aceș tia au
suferit transplant cu 1,5 milioane de celule stem.
În urma transplantului niciun organism al v reunui copil nu a respins grefa, toți copii au arătat ușoare
îmbunătățiri la nivelul mobilității și funcțiilor cognitive.6 copii din 8 au raportat o îmbunătățire la nivelul
tonusului muscular, la nivelul mișcării,ș i a câștigat din echilibru în ortostatism până la sfârșitul celor 6
luni. Î n timpul stu diului după transplantul de celule un copil afazic a început să vorbească iar unul dintre
copii care era orb din naștere , a început să vadă după 6 luni de tratament. Rezultatele acestui studiu pilot
observațional sugerează că transplantul cu ce lule stem din cordonul ombilical , poate fi un tratament sigur
și promițător pentru copii cu paralizie cerebrală. [Ramirez, Darnall, 2006 ,

22
https://www.researchgate.net/publication/228714092_Umbilical_cord_stem_cell_therapy_for_cerebral
_palsy ]
Celulele stem din cordonul ombilical produc mai multe beneficii față de celulele recoltate din altă sursă
deoarece:
– Celulele stem cu cea mai bună activitate anti -inflamatorie, capacitatea de modulare a imunității, precum
și capacitatea de a stimula regenerarea pot fi analizate și selectate;
– Nu mai este nevoie ca celulele să fie recoltate din osul pacientului sau din grăsime prin anestezie astfel
scutind pacientul de un chin ce poate fi destul de deranjant pentru părinț ii copiilor și pentru copiii ce
suferă această procedură;
– Sunt tot mai multe dovezi care arată că celulele stem din cordonul ombilical sunt mult mai robuste decât
cele din alte su rse. [Riordan, 2007, https://www.cellmedicine.com/stem -cell-therapy -for-cerebral –
palsy/ ]
Un alt studiu vorbește despre efectele antrenamentului de rezistență folosit ca o metodă de intervenție
în tratamentul disfuncției de mers la copii i cu paralizie cerebrală spastică. Studiul a fost realizat pe baza
mai multor articole care au avut în discuție aspecte legate de paralizia cerebrală. Pentru studiu s -a folosit
de EBSCO ca o soluție optimă în care au putut găsi peste 1375 de articole care au în vedere paralizia
cerebrală asta folosind doar cuvinte cheie precum „‟paralizia cerebrală‟. Având în vedere sutele de
articole au hotărât introducerea unor cuvinte cheie mai concentrate „mers ‟ și „spasticite ‟,astfel articolele
s-au redus la 63 iar după analiză acestora doar 15 dintre ele au fost incluse în studiu. Din revista
„Fizioterapie pediatrică ‟ publicată de Secția de pediatrie din cadrul „American Phisical Therapy
Association‟ au fost alese alte trei articole bazate pe această temă. În cele din urmă a fost realizat și un
interviu cu doamna Sandy Stevens de la Universitatea de stat din Tennessee în legătură cu experimental
acesteia în curs de desfășurare având ca temă copii cu par alizie cerebrală în care ea folosește un program
de reabilitare acvatică pentru îmbunătățirea forței și menținerea activității funcționale pe toată perioada
maturității.
În urma probelor colectate autorii studiului au ajuns la concluzia că nu există cons ecințe nefavorabile
aplicării unui program de antrenament care să vizeze dezvoltarea rezistenței pe grupe musculare izolate
la persoanele cu spasticitate. Ei au fost de părere și că un astfel de program de antrenament poate oferi
multe alte benficii copii lor cu paralizie cerebrală spastică. Urmând antrenamentul pe grupe musculare
izolate nici nu scade nici nu crește cantitatea de spasticitate astfel fiind considerat inofensiv prezența lui.

23
În urma analizei programelor de exerciții utilizate din cadrul arti colelor analizate autorii pledează în
favoarea folosirii unui program de antrenament de rezistență pentru membrele inferioare abordând
principalele grupe de mușchi îmbunătățind astfel deplasarea. [Lehman, 2007, pag. 25 ]
Efectul de reglare a gleznei picio rului folosind orteză și cum modifică aceasta parametrii de mers la
copilul cu paralizie cerebrală. Există o mare varietate de orteze ce diferă în funcție de model, materialul
folosit sau rigiditatea materialului. Oricare dintre aceste trei componente modi fică într -un anumit fel
efectul acesteia asupra mersului. Până în prezent există 947 de lucrări din literatura de specialitate ce au
ca temă studiul utilizării ortezei gleznei la copii cu paralizie cerebrală. Rezultatele globale au sugerat că
folosirea ort ezei și ajustarea la nivelul gleznei are potențialul de a î mbunătăți mersului la copii. Și în alte
studii de laborator unde a fost analizat mersul s -a dovedit că ortezele aplicate la nivelul gleznei ce
impiedică flexia plantară poate îmbunătăți destul de mult mersul precum și parametrii temporali și
spațiali ale acestuia c um ar fi lungimea pasului, viteza sau cadența. [Wolverhampton, 2014,
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22833518 ]

24
Capitoul II ORGANIZAREA CERCETĂRII
II.1 Data și locul cercetării
Studiul a fos t efectuat pe un adolescent la centru de recuperare ‘’Kinetic P lus’’, Braș ov, în perioada 15
septembrie 2017 – 15 mai 2018, urmărind timp de 9 luni atât evoluția pacientului cât și efectele aplicării
programului kinetic asupra acestuia.
Pacient cu tetrapareza spastică, in vârstă de 15 ani, până la vârsta de 11 ani pacientul a fost declarat clinic
sănătos. În urma unui accident rutier s -a ales cu un traumatism cranio -cerebral de unde a rezultat și
tetrapareza spastică. A fost în comă 2 luni, timp în care nu a primit nici un tratament de specialitate pentru
tetrapareza spastică instalată.
După traumatism, pacientul timp de 2 ani nu a urmat nici un program de recuperare, intervenindu -se abia
după acest timp. După 2 ani de la traumatismul cranio -cerebra l, pacietul s -a prezentat la centrul de
recuperare Kinetic Plus în faza flască a afecțiunii, iar în urma unui an jumate de tratament, a ajuns în faza
spastică.
În urma traumatismului cranio -cerebral pacientul prezintă deficit amnezic cu un IQ de 72 fiind a fectată
și motricitatea fină.
Planul lucrării
În prima fază, cercetând literatura de specialitate, am preluat informațiile necesare aplicării tratamentului
de recuperare dar și informații legate de bolile colaterale existente, apoi am transmis kinetoterapeutului
mijloacele ș i metodele aplicate dar și motiv ul pentru care au fost alese aceste metode.
În a doua fază am înc eput cu analizarea pacientu lui și informarea acestuia în privința activității și a
programului de recuperare care urmează să fie aplicat dar și obiectivele urmărite. Tot în cadrul acestei
faze pacientului i -a fost explicată importanța aplicării programului de recuperare dar și importanța
acestuia în atingerea obiectivelor stabilite.
În faza a treia a fost aplicată atât schema de tratament realizată cu ajutorul kinetoterapeutului realizandu –
se testări inițiale și finale, cât și metodele de kinetoterapie.
În faza finală s -a hotărât eficiența metodelor aplicate și s -a evaluat evoluția pacientului.

25
II.2 Aparate, instalații și materi ale
Pentru î nceputul procesului de recuperarea au fost folosite rulouri așezate sub articulația membrelor
inferioare necesare î n cadrul anumitor exerciții, mingi de masa j pentru stimularea senzorială ș i mingi de
mărimi mai mici.
După trecerea la mișcările active -pasive și active, pe parcursul programului s -au folosit următoarele :
-bandă
-baston
-minge Bobath
-masă de masaj
-masă multifuncțională
-săculeți cu nisip
-spalier
-saltea
-paralele
II.3 Metode de cercetare și investigați e
1. Metoda studiului biografic
Constă în parcurgerea referințelor biografice din biblioteca Universității Transilvania precum și date
informaționale computerizate.
2. Metoda observației
Această metodă a stat la baza investigațiilor prin stabilirea lucrurilor mai importante de consemnat în fișa
individual a pacientului precum și formarea obiectivelor în etapele următoare a programului de tratament.
Această metodă stă la baza cercetării stabilindu -se în urma ei cauzele producerii paraliziei cerebrale dar
și care sunt cele mai potrivite mijloace și metode în vederea realizării unui program de recuperare
efficient.
3. Metoda grafică

26
În cadrul acestei metode au fost prezentați grafic atât parametrii folosiți cât și indicii măsurați și a fost
observată evoluția sau stag narea bolnavului în urma programului aplicat.
4. Metoda anchetei
Realizată prin discuția direct cu pacientul și cu familia acestuia a avut un rol foarte important în
obținerea datelor necesare cunoașterii pacientului realizându -se anamneza prin aflarea condițiilor
accidentului.
Datele au fost colectate de la pacient prin intermediul acestei me tode dar pentru o descriere completă
informațiile au fost adăugate datele înscrise în documentele medicale.
5. Metoda experimentului propriu -zis
În cadrul ace stei metode se observă reacția pacientului față de metodele de tratament utilizate și în același
timp cât de bine se adaptează acestora sau nu. În urma acestei metode și în funcție de starea pacientului
se decide ce anume se adaugă sau se scoate din programul de recuperare.
II.4 Procedura de desfășurare a cercetări i
În cadrul recuperării oricărei afecțiuni de obicei se începe cu o evaluare a pacientului, cu realizarea
anamnezei acestuia obținând astefl informațiile necesare conceperii planului de tratament adecvat. Prin
intermediul anamnezei primim informațiile nec esare despre durerea pacientului, localizarea și tipul
acesteia, diferite nereguli în sensibilitate sau tulburări ale mobilității articulare. Pentru rezolvarea acestor
problem e au fost aplicate numeroase teste din cadrul cărora rezultă starea inițială a pacientului . S-a
aplicat testingul muscular și articular care ne -a oferit informații asupra funcționalității segmentelor
afectate dar și posibilitatea acestora de a -și îmbunătăți deficitul, împreuna cu testele referitoare la
evaluarea spasticității, reflex elor, echilibrului sau a autonomiei de deplasare.
Testingul articular
Pin intermediul acestui test este determinată amplitudinea arti culară utilizâ nd metoda goniometrică .
Goniometrul este un instrument gradat cu ajutorul căruia se măsoară amplitudinea unghiului realizate de
o mișcare.
Testingul muscular
Acest test este o modalitate obiectivă prin care se apreciază valoarea funcțională a unui mușchi. Prin
intermediul acestui test este analizată clinic, forța de contracție a tutror grupelor musculare.

27
Pentru ca testul sa fie realizat correct, kinetoterapeutul trebuie să cunoască foarte bine atât anatomia cât
și mișcarile realizate de fiecare mușchi în parte.
Obiectivele tratamentului pentru pacientul cu tetrapareza spastică :
1. Reeducarea mersului.
2. Îmbunătățirea mob ilității.
3. Creșterea mobilității articulare.
4. Creșterea forței musculare.
5. Corectarea tulburărilor de control, coordonare și echilibru.
6. Realizarea unor posturări corecte în perioada de imobilizare.
7. Reproducerea și învățarea unor scheme de miș care normale.
8. Antrenarea abilităților necesare zilnic (ADL -urile).
9. Combaterea pozițiilor vicioase de tipul retracturilor.
10. Reeducarea respiratorie și a capacității de efort.
Programul kinetoterapeutic cuprinde :
1. Mobilizări articulare
Sunt u tilizate atât pentru întreți nerea și creșterea amplitudinii articulațiilor cât și pentru a preveni
instalarea contracturilor si retract urilor la nivel articular . În momentul în care în urma unui traumatism
cranio -cerebral s -a instalat coma, de unde a rezultat și parali zia cerebrală este recoman dat ca mobilizările
pasive să fie executate încă de când pacientul este în comă s -au exact din prima zi după ce pacientul își
revine iar tetrapareza este deja instalată,acest lucru ducând la creșterea eficienței recuperării dar î n acelși
timp scurtează perioada de refacere.
a. Mobilizările pasive
Sunt executate progresiv utilizându -se amplitudinea maximă a fiecărei articulații. Mișcările realizate
de în kinetoterapia pasivă sunt de la cele mai simple la cele mai complexe.
Kinetote rapia pasivă este aplicată pe pacienți de către kinetoterapeut în stadiul în care pacientul nu
prezintă semne de activitate musculară. Prin intermediul aplicării kinetoterapiei pa sive urmărim
întreținerea amplitudinii articulare realizabile la acel moment și în același timp creșterea acesteia în timp
aplicând anumite tehnici precum întinderea tendomusculară sau diagonalele Kabath. Cu ajutorul

28
kinetote rapiei pa sive se realizează și scăderea contracturilor, profilaxia edemelor, fac ilitarea circulației
venoase dar și troficizarea articulațiilor.
b. Mobilizările autopasive
Aceste mobilizări sunt relizate pe pacient cu ajutorul unor obiecte sau mișcări simple ori cu ajutorul
unor aparate , din moment ul în care pacientul și -a recăpătat o pa rte din forța musculară și simte punctul
dureros.
c. Mobilizările active
Ele sunt folosite pentru refacerea forței musculare și sunt introdus e treptat în programul de recuperare
din momentul în care pacientul are forța musculară minim 2. Cu ajutorul acestora, urmărim creșterea sau
menținerea forței musculare, a amplitudinii articulare, reeducarea controlului, coordonării și a
echilibrului precum și a circulației venoase de întoarcere.
2. Posturări
Posturările sunt utilizate în veder ea corectări i progressive a anumitor posturi vicioase ale segmentelor
corpului, crescând amplitudinea de mișcare la nivelul articulațiilor dar și stimularea neuromusculară la
nivelul acestora, pregatindu -le pentru programele de recuperare specifice aplicate.
3. Terapia ocupațională
Această terapie include atât gesturile folosite zilnic cât și cele folosite pe plan professional cu scopul
de a solicita funcțiile deficitare dar are rol important și în reintegrarea pacientului în mediul so cial,
familial și profesional câ t mai repede posibi l. Această terapie reînvață pacientul să -și reutilizeze
membrele afectate și să poată realiza lucrurile esențiale.

29

Fig. nr.2.1 Panou folosit în terapia ocupațională
[https://simymichelle.files.wordpress.com/2014/03/dsc00499.jpg ]
4. Masajul
Am folosit unele tehnici din masajul cu rol decontracturant, cel de relaxare a musculaturii, se realizează
de obicei înaintea programului kinetoterapeutic facilitând executarea mișcăril or din programul aplicat.

Figura. nr.2.2 Masaj
[https://www.mirunamed.ro/assets/images/slideshow_home/fizio%202.jpg ]

30
II.5 Prezentarea cazului
Fișă de observație
Nume și prenume: A.C.
Vârstă: 15
Sex: M
Domiciliu: Brașov
Ocupație: Elev
Diagnostic: Tetrapareză spastică post traumatism cranio -cerebral
Diagnostic secundar: Deficiențe mintală ușoară
Evaluare neurologică:
ROT exagerate
Mersul se poate efectua doar în cazul unor distanțe scurte, dar cu sprijin, și este însoțit de pierderi
de echilibru
Spasticitatea este prezentă
Examenul fizic:
În cadrul examinării fizice, pacientul înfățișează o postură vicio asă, membrele inferioare fiind î n
semiflexie.
Metodele utilizate în eval uare sunt:
Evaluarea coordonării.
Evaluarea spasticității.
Evaluarea mobilității articulare.
Evaluarea forței musculare segmentare.
Evaluarea autonomiei de deplasare.
Evaluarea activităților cotidiene.

31
Tabel 2.1 Evaluarea coordonării
Proba ‘’ indice -nas‘’ Evaluarea inițială Evaluarea finală
Pacientul nu reușește să
finalizeze mișcarea. Pacientul reușește să finalieze
mișcarea doar în cazul in care
acordă concentrare maximă
asupra acesteia.

Este aplicată proba ‘’ indice -nas‘’, pacientul este rugat să își atingă cu degetul arătător, nasul.
Tabel 2.2 Evaluarea spasticității – scalăde evaluare
Valoare Caracteristici
0 Numai spasticitate, nu este prezentă nicio mișcare voluntară
1 Spasticitatea este foarte severă, mișcarea aproape inexistentă
2 Spasticitatea este moderată, mișcare slabă
3 Spasticitate moderată, mișcare moderată
4 Ușoară spasticitate, mișcare destul de bună
5 Fără spasticitate, mișcare normală

Evaluarea spasticității a fost realizată pe mușchiul solear la nivelul membrului inferior, iar la
nivelul membrului superior, evaluarea a fost realizată pe mușchiul biceps brahial.
Tabel 2.2.1 Evaluare spasticității la nivelul membrului inferior
Evaluarea spasticității Evaluarea inițială Evaluarea finală
3 4

Tabel 2.2.2 Evaluare spasticității la nivelul membrului superior
Evaluarea spasticității Evaluarea inițială Evaluarea finală

32
3 4

Tabel 2.3 Evaluarea mobilității articulare
Articulația Mișcarea Musculatura implicată în
realizarea mișcării La începutul
recuprării La sfârșitul
recuperării
Cot stâng Flexie activă Biceps brahial +
Brahial anterior +
Brahioradial 90 103
Flexie pasivă 80 90
Extensie activă 102 120
Extensie pasivă 100 122
Genunchi stâng Flexie activă

Ischiogambieri 85 102
Flexie pasivă 92 110
Extensie activă 85 00
Extensie pasivă 90 110

Forța musculară segmentară – Evaluarea forței a fost realizată pe ischiogambieri, la nivelul musculaturii
membrului inferior stâng, și pe biceps la nivelul membrului superior stâng.
Tabelul 2.4 Forța musculară segmentară – scară de evaluare
Valoare Caracteristici
0 Nu apare contracția musculară
1 Contracția musculară este prezentă, dar fără deplasarea segmentului
2 Mișcarea se poate realiza fără învingerea gravitției, doar în plan orizontal
3 Mișcarea se realizează cu învingerea gravitației
4 Mișcarea se poate raliza contra unei rezistențe medii
5 Mișcarea se va realiza contra unei reistențe mai mari (forța musculară normală)

Tabel 2.4.1 Forța musculară membrul superior stâng
Forța muscular ă membru superior stâng Evaluare inițială Evaluare finală
3 4

33
Tabel 2.4.2 Forța musculară membrulinferior stâng
Forța musculară membrul inferior stâng Evaluare inițială Evaluare finală
3 4

Tabel 2.5 Autonomia de deplasare – scală de evaluare
Valoare Caracteristici
0 Pacient imobilizat î n scaunul rulant, cu brațe nefuncționale
1 Pacient imobilizat în scaunul rulant, cu brațe funcționale
2 Imposibilitate de deplasare pe distanța de 25m cu ajutorul scaunul rulant
3 Mers cu ajutor bilateral pe distanța de 10m
4 Mers cu ajutor unilateral (baston) pe distanța de 10m
5 Mers fără ajutor pe distanța de 10m
6 Mers cu oboseală la activități fizice
7 Mers normal (asimptomatic)
Evaluarea autonomiei de deplasare – se va evalua modalitatea de deplasare a pacientului
Tabel 2.5.1 Evaluarea autonomiei de deplasare
Autonomia de deplasare Evaluare inițială Evaluare finală
4 5

Scala de incapacitate Barthel – cu ajutorul ei, putem măsura performanța pacientului în cadrul
diferitelor activități zilnice inspir ate din viața cotidiană, î n funcție de ajutorul primit de la cei din jurul
lui.
Cuantificarea gradului de independență se realizează după următorul punctaj:
100 puncte – corespunde unei autonomii complete (scorul maxim);
60 puncte – semnifică independență asistată;
75 puncte – cvasiindependență
Tabelul 2.6
Activitatea cotidiană Caracteristici Punctaj

34
1.Alimentația Independent – poate folosi tacâmuri
Ajutorul este necesar doar la tăierea unor alimente 10
5
2.Baia Se spală fără ajutor
Se spală cu ajutor 10
5
3.Igiena personală Se spală pe fața, pe dinț i, se piaptănă cu ajutor
Se spală pe față,pe dinț i,se piaptănă fără ajutor 5
10
4.Îmbrăcatul Independent – își leagă și dezleagă șireturile
Necesită de ajutor 10
5
5.Controlul intestinal Fără disfuncții
Probleme ocazionale 10
5
6.Controlul vezical Fără disfuncții
Probleme ocazionale 10
5
7.Transferul la toletă Merge singur la toaletă
Necesită ajutor 10
5
8.Transferul în pat
sau în scaunul rulant Independent
Necesită ajutor minim
Necesită ajutor maxim 15
10
5
9.Mersul Independent, cu baston pe distanța de 50m
Merge cu ajutor
Scaun rulant 15
10
5
10.Urcatul scărilor Independent
Necesită ajutor 10
5

Tabel 2.6.1 Evaluare inițială
Activitate cotidiană Caracterizare Punctaj
1. Alimentația Independent – se folosește de tacâmuri
Necesită ajutor pentru a tăia diferite alimente 10
 5
2. Baia Se spală fără ajutor
Se spală cu ajutor 10
 5

35
3. Igienă personală Se spală pe fața, pe dinții, se piaptănă cu ajutor
Se spală pe față,pe dinții,se piaptănă fără ajutor 5
 10
4. Îmbrăcatul Independent – își leagă și dezleagă șireturile
Necesită de ajutor  10
5
5. Controlul intestinal Fără disfuncții
Probleme ocazionale  10
5
6. Controlul vezical Fără disfuncții
Probleme ocazionale  10
5
7. Transferul la toaletă Merge singur la toaletă
Necesită ajutor  10
5
8. Transferul în pat sau
scaun rulant Independent
Necesită ajutor minim
Necesită ajutor maxim 15
 10
5
9. Mersul Independent, cu baston, pe distanța de 50 m
Merge cu ajutor
Scaun rulant 15
 10
5
10. Urcatul scărilor Independent
Necesită ajutor 10
 5
Scor total 85 puncte

Tabel 2.6.2 Evaluarea finală
Activitate cotidiană Caracterizare Punctaj
1. Alimentația Independent – se folosește de tacâmuri
Necesită ajutor pentru a tăia diferite alimente  10
5
2. Baia Se spală fără ajutor
Se spală cu ajutor 10
 5
3. Igienă personal Se spală pe față , pe dinții, se piaptănă cu ajutor
Se spală pe față,pe dinții,se piaptănă fără ajutor 5
 10
4. Îmbrăcatul Independent – își leagă și dezleagă șireturile 10

36
Necesită de ajutor  5
5. Controlul intestinal Fără disfuncții
Probleme ocazionale  10
5
6. Controlul vesical Fără disfuncții
Probleme ocazionale  10
5
7. Transferul la toaletă Merge singur la toaletă
Necesită ajutor  10
5
8. Transferul în pat sau
scaun rulant Independent
Necesită ajutor minim
Necesită ajutor maxim  15
10
5
9. Mersul Independent, cu baston, pe distanța de 50 m
Merge cu ajutor
Scaun rulant  15
10
5
10. Urcatul scărilor Independent
Necesită ajutor 10
 5
Scor total 95 puncte

Tabel 2.6.3 Scala de incapacitate Barthel
Evaluare inițială Evaluare finală
85 95

Alcătuirea și modul de aplicare a programului kinetic.
În aplicarea programului de recupera re este recomandat ca programul paciențiilor cu paralizii
cerebrale să înceapă cu mobilizări pasive indiferent de gradul de afectare a pacientului. Realizând ac est
lucru î ntre kinetoterapeut și pacient se formează o legătură permițându -i pe parcurs kineto terapeutului să
evalueze corect gradul de amplitudine a mișcărilor dar și forța musculară exi stentă la acel moment.
Prin aplicarea următorului program de exerciții s -a urmărit:
1. scăderea spasticității prin aplicarea programelor specifice;

37
2. îmbunătățirea modelelor de mișcare anormale, spastice și promovarea celor normale;
3. promov area tonusului postural cât mai aproape de normal prin reechilibrarea tonusului muscular
afectat de spasticitate;
4. creșterea mobilității articulare;
5. reeducarea ortostatismului și a activității de transfer;
6. reeducarea mersului;
7. câștigarea controlului postur ii și a echilibrului;

Ședințele de kinetoterapie s -au executat de 4 ori pe săptămâna iar pacientul nu a mai beneficiat
și de alte proceduri terapeutice.
În momentul în care am cunoscut pacientul acesta ajunsese în faza spastică fiind capabil să
realizeze și exerciții pasivo -active și unele cu ușoară rezistență.

La clinică el a parcurs toate etapele recuperării până în momentul în care eu am avut acces la el
realizându -se recuperarea la pat și la marginea patului.
Dozarea a fost modificată uneori în cazul în care apărea oboseală s -au discomfort.

În prima fază a recuperării ce s-a des fășurat pe perioada 15 septembrie – 20 noiembrie s -au
lucrat pe exerciții pasive și de îmbunătățire a mobilității la nivelul articulațiilor membrelor superioare și
inferioare urmărind creșterea mobilității la nivelul tuturor articulațiilor și scăderea spasticității.
Faza I
Exerciții Dozare Indicații metodice
1.Din decubit dorsal se execută mobilizări pasivo –
active,flexii -extensii ale articulațiilor membrului
superior incepându -se cu articulația umărului, apoi cot,
pumn și degete.

12 repetări x 2
serii -pacientul trebuie să
aibă o poziție corectă
fără pentru a nu favoriza
posturile vicioase și
anume -membrele
inferioare
întinse,spatele drept iar
capul să fie poziționat în
axul corpului
2.Diagonalele Kabath pentru membrul superior. 12 repetări x 2
serii

38
– diagonala 1 pentru membrul superio r la
mișcarea de jos în sus în care se realizează
flexie -adductie -rotație externă;
– diagonala 1 tot pentru membrul superior
mișcarea de sus în jos în care se execută
extensie -abductie -rotație internă;
– diagonala 2 la mișcarea de jos în sus unde se
execută fl exie-abductie -rotație externă;
– diagonala 2 la mișcarea de sus în jos unde se
execută extensie -adductie -rotație internă. -kinetoterapeutul
trebuie să poziționeze
corect prizele pe
membrul pacientului
astfel încât pacientul să
execute corect mișcarea.
3.Kabath pentru membrul inferior
– diagonala 1 pentru membrul superior la
mișcarea de jos în sus în care se realizează
flexie -adductie -rotație externă;
– diagonala 1 tot pentru membrul superior
mișcarea de sus în jos în care se execută
extensie -abductie -rotație internă;
– diagonala 2 la mișcarea de jos în sus unde se
execută flexie -abductie -rotație externă;
– diagonala 2 la mișcarea de sus în jos unde se
execută extensie -adductie -rotație internă. 12 repetări x 2
serii

-kinetoterapeutul
trebuie să poziționeze
corect prizele pe
membrul pacientului
astfel încât pacientul să
execute corect mișcarea.
4.Kabath pentru trunchi 12 repetări x 2
serii -kinetoterapeutul
trebuie să fie atent la
poziția pacientului
pentru a nu rea liza greșit
mișcarea rezultând
implicarea altor grupe
musculare în executarea
exercițiului.
5.Din șezând la masă cu o mingie mică în mână se
execută strângerea acesteia realizând contracție
izometrică apoi revenire. 20 de repetări
x 2 serii -mâna trebuie să rămână
în extensie când se
realizează strângerea
acesteia.

39
6.Din decubit dorsal kinetoterapeutul execută mișcări
de supinație și pronație la nivelul membrului superior. 20 de repetări
x 2 serii -nu se forțează
mișcarea.
7.Din decubit dorsal se execută mobilizări pasive,
flexii -extensii la nivelul articulației membrului
inferior incepând cu degetele, articulația de la nivelul
gleznei apoi genunchi și șold. 12 repetări x 2
serii -kinetoterapeutul
trebuie să poziționeze
corect prizele pe
membrul pacientului
astfel încât prin
mișcarea propusă să
acționeze grupele
musculare vizate și nu
altele.
8.Din decubit dorsal se execută flexii -extensii ale
membrelor executate pasiv cu ajutorul
kinetoterapeutului 12 repetări x 2
serii -kinetoterapeutul
trebuie să poziționeze
corect prizele pe
membrul pacientului
astfel încât prin
mișcarea propusă să
acționeze grupele
musculare vizate și nu
altele.
9.Metoda Bobath cu poziționarea pacientului culcat
ventral pe minge,se împinge mingea înainte forțând
pacientul să ducă mâinile spre înainte pentru sprijin;
10 repetări x
2 serii -pacientul trebuie să fie
poziționat corect pe
minge.
10.Tot pe mingea Bobath pacientul este culcat dorsal
se menține poziția pentru relaxarea musculaturii;
10 repetări x
2 serii -pacientul trebuie să fie
poziționat corect pe
minge.
11. Din șezând se execută cerculețe în aer cu bastonul
15 repetări x
2 serii -spatele trebuie să fie
drept și privirea
îndreptată spre înainte.

40
12. Din șezând cu bastonul poziționat vertical se prinde
cu o mâna apoi cu cealaltă și se continuă mișcarea până
se ajunge în capătul lui;
12 repetări x
2 serii -spatele trebuie să fie
drept și privirea
îndreptată spre înainte
13. La masa multifuncțională se fac exerc iții ce conțin
mișcări de pronație și supinatie la nivelul mâinii, flexie
extensie la nivelul degetelor;
10 repetări x
2 serii -kinetoterapeutul
trebuie să fie atent la
postura pacientului.
14. Din șezând cu bastonul apucat de capete se execută
ridicarea acestuia deasupra capului cu menținere 5
secunde apoi revenire;
15 repetări x
2 serii -la finalul mișcării
brațele trebuie să fie
întinse cât se poate de
bine,se evită mișcarea
de ridicare a brațelor cu
brațele în flexie.
15.Din șezând cu bastonul apuca t de capete la nivelul
pieptului, se execută incrucișarea brațelor 15 repetări x
2 serii -brațele trebuie să fie
întinse.
16.Din șezând cu mâna pe masă se execută atingerea
policelui cu fiecare deget. 8 repetări x 2
serii -se menține postura
corectă a corpului
pentru a nu favoriza
posturile vicioase.
17.Din șezând se execută atingerea nasului cu indexul. 20 de
repetări x 2
serii -se menține postura
corectă a corpului
pentru a nu favoriza
posturile vicioase
18.Din șezând cu mâinile pe rulouri de masaj se
execută rulări inainte și inapoi. 20 de
repetări x 2
serii -rulările se execută pe
toată suprafața palmei.
19.Din decubit dorsal cu picioarele întinse se execută
îndoirea unui genunchi alternativ -talpa rămâne pe sol
când se executa îndoirea genunchiului. 20 de
repetări x 2
serii -talpa trebuie să atingă
solul pe tot parcursul
exercițiului.

41
20.Din decubit dorsal cu genunchii îndoiți se lasă
genunchii sa cadă dintr -o parte într -alta. 20 de
repetări x 2
serii -nu se forțează căderea
genunchilor în lateral.
21.Din decubit dorsal cu un picior îndoit și unul întins,
se execută ridicarea piciorului întins, mai întâi cu un
picior apoi celălalt. 15 repetări x
2 serii -piciorul se ridică până
la nivelul genunchiului
piciorului îndoit.

În următoarea fază a recuperării desfășurată în perioada 20 noiembrie -7 februarie s-au continuat cu
exercițiile pasive adăugând în unele poziții și exerciții active cu ușoară rezistență din partea
kinetoterapeutului sau a forței gravitaționale.În această fază s -a lucrat în co ntinuare pe creșterea
mobilității dar și pe reeducarea ortostatismului și a activității de transfer.
Faza II
Exerciții Dozare Indicații metodice
1.Din șezând pe scaun se execută ridicări în ortostatism
susținut de kinetoterapeut și revenire la poziția inițială; 20 de
repetări x 2
serii – exercițiul se execută lent
pentru ca pacientul să
poată controla mișcarea.
2.Din decubit dorsal se execută flexii -extensii ale
membrelor superioare în timp ce kinetoterapeutul
opune rezistență mișcării
20 de
repetări x 2
serii -kinetoterapeutul trebuie
să poziționeze corect
prizele pe membrul
pacientului astfel încât
prin mișcarea propusă să
acționeze grupele
musculare vizate și nu
altele.
3.Din decubit dorsal se execută flexii și extensii ale
membrelor inferioar e în timp ce kinetoterapeutul opune
rezistență mișcării 20 de
repetări x 2
serii -se menține postura
corectă a corpului pentru
a nu favoriza posturile
vicioase.
4.Din decubit dorsal cu genunchii îndoiți se execută
ridicări de bazin. 20 de
repetări x 2
serii -ridicările de bazin se
execută cu menținerea

42
acestuia ridicat timp de 5
secunde.
5.Mers 4 m cu trecere peste obstacole 7 repetări x 2
serii -mersul se execută lent
pentru a putea controla
mișcarea,spatele este
drept,privirea înainte iar
dispunerea pașilor pe sol
trebuie să fie egală.
6.Mers lateral 4 metri 7 repetări x 2
serii -distribuția pașilor trebuie
să fie egală pentru a nu
executa greșit mișcarea.
7.Mers cu spatele 4 metri 7 repetări x 2
serii -distribuția pașilor trebuie
să fie egală pentru a nu
executa greșit mișcarea.
8.Din stând cu fața la spalier și mâinile apucate de șipca
de la nivelul pieptului se execută ridicări pe vârfuri 20 de
repetări x 2
serii -exercițiul se realizează
cu menținerea pe vârfuri 4
secunde.
9.Din stând cu fața la spalier se execută genuflexiuni
cu ajutor din partea kinetoterapeutului care acționeaza
asupra corectării poziției pacientului 20 de
repetări x 2
serii -spatele trebuie să fie
drept iar privirea trebuie
să fie în față.
10.Mers la bandă 15 min -pașii trebuie să fie egali
în mers și se pune accent
pe educarea coordonării
braț-picior opus în timpul
mersului.
11.Din stând cu fața la spalier și mâinile apucate de
șipca spalierului se execută ridicarea piciorului p e
prima șipcă apoi pe adoua apoi pe a treia și revenire la
poziția inițială. 20 de
repetări x 2
serii -spatele trebuie să fie
drept, privirea înainte iar
kinetoterapeutul trebuie
să corecteze mișcarea în
cazul în care piciorul face
rotație externă.

43
În ultima fază a recuperării desfășurată în perioada 7 februarie -15 mai s -au continuat cu
exercițiile pentru mobilitate, cu cele active și s -au adăugat exerciții cu rezistență, lucrându -se pe
dezvoltarea forței, câștigarea controlului posturii și a echilib rului;
Faza III
Exerciții Dozare Indicații metodice
1.Din decubit dorsal se execută Kabath pentru
membrele superioare cu rezistență opusă de
kinetoterapeut 15 repetări x
2 serii -priza trebuie să fie
corect poziționată
pentru a realiza mișcarea
corectă
2.Din decubit dorsal se execută Kabath pentru
membrele inferioare cu rezistență opusă de
kinetoterapeut 15 repetări x
2 serii -priza trebuie să fie
corect poziționată
pentru a reda schema de
mișcare corectă.
3.Din decubit dorsal cu un genunchi îndoit iar celălalt
întins se execută ridicarea piciorului întins iar
kinetoterapeutul cu mâna deasupra genunchiului
întins opune rezistență la ridicarea acestuia.Se execută
alternativ cu ambele membre inferioare. 20de
repetări x 2
serii -piciorul este ridicat
doar până la nivelul
genunchiului piciorului
opus.
4.Din decubit lateral cu picioarele întinse se execută
ridicarea piciorului întins iar kinetoterapeutul opune
rezistență la ridicarea acestuia. 20de
repetări x 2
serii -priza kinetoterapeutului
este poziționată în
funcție de forța
musculară a pacientului.
5.Din șezând cu săculeți de 1 kg legați de picioare se
execută extensia gambei pe coapsă 20de
repetări x 2
serii -mișcarea se realizează
lent
6.Mers pe bicicletă 10 minute -spatele trebuie să fie
drept, kinetoterapeutul
corectând mereu poziția
pacientului.
7.Mers la paralele cu săculeți de 1,5 kg legați de
picioare. 7 repetări x
4 serii -spatele trebuie să fie
drept,privirea înainte iar

44
pașii egali în distrubuția
lor pe sol.
8.Din stând cu fața l a spalier și mâinile apucate de
șipca de la nivelul pieptului se execută flexii și
extensii ale membrelor. 25 de
repetări x 2
serii -picioarele trebuie să fie
ușor depărtate iar când
se face extensia brațelor
acestea trebuie să fie
bine întinse.
9.Din șezând mâna pe masă cu săculeți de nisip de 500
g atașați de antebraț, palma în supinație se execută
flexia și extensia membrului superior. 15 repetări x
2 serii -în timpul execuției
cotul rămâne pe masă.
10.Din stând cu bastonul apucat de capete se exec ută
ridicarea bastonului deasupra capului în timp ce
kinetoterapeutul opune rezistență la realizarea
mișcării. 20de
repetări x 2
serii -exercițiul se execută cu
brațele întinse evitând
flexia acestora pe
parcursul exercițiului.
11.Din stând cu brațele apucat de spalier se execută
poziția cavalerului servant 15 repetări x
2 serii -spatele trebuie să fie
drept, privirea înainte iar
piciorul nu trebuie să
facă rotație externă în
momentul flexiei.
12.La masa multifuncțională se execută flexii din
articulaț ia degetelor,mișcări de supinație și pronație 15 repetări x
2 serii -exercițiile se realizează
lent pntru a putea
coordona mișcările.

45
CAPITOLUL III
PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICA A REZULTATELOR
Studiul a fost realizat pe un pacient cu tetrapareză spastică din cadrul clinicii de recuperare
”KINETIC PLUS” în Brașov 15 septembrie 2017 – 15 mai 2018 vizând importanța aplicării
kinetoterapiei la pacientul cu tetrapareză spastică.
Specialiștii scot în evidență faptul că aproximati v 75% din toate persoanele care au suferit un
traumatism cranio -cerebral sever, rămân cu dizabilități fizice și psihice. Traumatismul cranio -cerebral
reprezintă principala cauză de deces al populației cu vârsta sub 40 de ani și în același timp este cea mai
întâlnită cauză de handicap permanent al persoanelor care au supraviețuit unui astfel de traumatism .
Conform studiului realizat de mine în privința importanței kinetoterapiei în recuperarea
tetraparezei spastice în urma unui traumatism cranio -cerebral am remarcat că în urma schemei de
tratament realizată pacientului a prezentat o îmbunătățire a stării după cum și graficele prezintă acest
lucru.

Grafic 3.1 Interpretarea statistică a bilanțului articular la cot,pe miscarea de flexie

020406080100120
Flexia activă Flexia pasivăCot stâng
La inceputul recuperării La sfârșitul recuperării

46

Grafic 3.2 Inte rpretarea statistică a bilanțului articular la cot,pe mișcarea de extensie
În urma programului kinetoterapeutic aplicat se poate observa o creștere la nivelul membrului
superior cu 130 pe flexia activă și 10 0 pe flexia pasivă ;180 la nivelul extensiei active și 220 la nivelul
extensiei pasive.

Grafic 3.3 Interpretarea statistică a bilanțului articular la genunchi, pe mișcarea de flexie
020406080100120140
Extensie activă Extensie pasivăCot stâng
La inceputul recuperării La sfârșitul recuperării
020406080100120
Flexia activă Flexia pasivăGenunchi stâng
La începutul recuperării La sfârșitul recuperării

47

Grafic 3.4 Interpretarea statistică a bilanțului articular la genunchi, pe mișcarea de extensie
În urma programului kinetoterapeutic aplicat se poate observa o creștere la nivelul membrului
inferior cu 170 pe flexia activă și 180 pe flexia pasivă; 150 pe extensia activă și 200 pe extensia pasivă.

020406080100120
Extensie activă Extensie pasivăGenunchi stâng
La începutulrecuperării La sfârșitul recuperării
00,511,522,533,54
Evaluare inițială Evaluare finalăForța musculară membrul inferior stâng
Forța musculară membrul inferior stâng

48

Grafic 3.5 Interpretarea statistică a forței muscular e
În urma programului kinetoterapeutic aplicat se constată o creștere la nivelul forței musculare,
pacientul plecând de la valoarea F3 și ajungând la valoarea F4.

Grafic 3.6 Interpretarea statistică a autonomiei de deplasare.
00,511,522,533,54
Evaluare inițială Evaluare finalăForța musculară membru superior stâng
Forța musculară membru superior stâng
00,511,522,533,544,55
Evaluare inițială Evvaluare finalăAutonomie de deplasare

49
În urma programului kinetote rapeutic aplicat se constată o evoluție in recuperarea pacientului
acesta plecând de la un scor de 4 puncte iar după evaluarea finală ajungând la 5 puncte.

Grafic 3.7 Interpretarea statistică a scalei Barthel
În urma programului kinetoterapeutic ap licat s-a constatat o evoluție î n recuperarea pacientului
acesta plecând de la un scor de 85 de puncte la evaluarea inițială a ajuns la 95 de puncte la evaluarea
finală.

80859095
Evaluare inițială Evaluare finalăScala de incapacitate Barthel
Scala de incapacitate Barthel

50
Concluzii
Rezultatele verifică ipotezele de la care s -a pornit studiul:
– în ce măsură aplicarea programului de kinetoterapie la pacienți cu tetrapareză spastică post
traumatism cranio -cerebral a fost î mbunătățită starea de sănătate a subiectului studiat;
– validarea aplicării tehnicilor de kinet oterapie î n recuperarea funcțională a unui pacie nt.
În urma aplicării programului kinetic aplicat pacientului au fost înregistrate progrese la nivelul
articulației cotului, atât pe flexie cât și pe extensie active și pasivă, în același timp au fost prezente
progresele și la nivelul articulației genunch iului pe flexia activă și pasivă. Au fost înregistrate
progrese și la nivel de forță musculară, aceasta pornind de la o forță F3 și ajungând la F4.
În urma evaluărilor finale s-a constatat și diminuarea spasticității la nivelul grupelor musculare
testate. Un progres important a fost reprezentat de autonomia de deplasare a pacientului deoarece la
începutul recuperării realiza mersul cu ajutor unilateral pe o distanță de 10 m iar în urma evaluărilor
finale pacientul este capabil să realizeze mers fără spri jin pe o distanță de 10 m.Chiar dacă pentru cei din
jur acest progres nu pare foarte important, pentru pacient înseamnă foarte mult deplasarea fără sprijin
chiar dacă deocamdată se realizează pe distanțe scurte.În urma acestor progrese și continuând cu urm area
progamului kinetoterapeutic pacientul își va putea recâștiga puțin câte puțin o parte din independența
necesară de care beneficia înaintea accidentului.

Observând rezultatele obținute în cadrul programului de kinetoterapie aplicat pacientului s -a
ajuns la următoarele concluzii.
1. Prin folosirea unor tehnici,metode și procedee specifice, adaptate pentru pacient a dus la
recuperarea parțială a deficitelor fizice respective a ajutat la reintegrarea socială și familială a
pacientului;
2. Prin continuarea p rogramului de kinetoterapie învățat e în cadrul ședințelor de recuperare din
perioada specificată , a făcut ca stilul de viață al pacientului să se schimbe atât din punct de vedere
fizic cât și psihic;
3. Colaborarea dintre kinetoterapeut și pacient a dus la o bținerea unor rezultate mai bune;
4. Prin rezultatele obținute am reușit să subliniez rolul pe care îl are kinetoterapia in recuperarea
funcțională a consecințelor provocate de tetrapareza spastic ă;
5. Colaborarea dintre kinetoterapeut și pacient pe parcursul tr atamentului a dus la obținerea de
rezultate bune;

51
6. Implicarea pacientului în a -și însu și exercițiile de kinetoterapie a dus la continuarea programului
și după terminarea tratamentului;
7. Activitatea a fost ghidată întotdeauna după răspunsul pacientului și după conștientizarea
beneficiilor efectuării fiecărui exercițiu;
Exercițiile trebuie aplicate metodic, astfel încât ele să folosească și să recupereze restantul funcțional.
Pacien tul urmează un program de kinetoterapie gradat de la ușor la mai greu; de la ceva cunoscut, la ceva
necunoscut; de la ceva foarte simplu, la ceva complex. Acești pași sunt obligatori i să fie respectați,
pentru dezvoltarea și fixarea unor deprinderi motrice corecte, care să permită efectuarea în continuare a
celor învățate și la do miciliu.
Consider că această parte a medicinei și anume kinetoterapia reprezintă baza motorie dar și
psihologică de la care un pacient care a suferit un traumatism cranio -cerebral și a rămas cu tetrapareză
spastică se poate recupera, astfel încât să devin ă oarecum independent.
Importan ța kinetoterapiei ar trebui să fie cunoscută în domeniul medical și ar trebui să devină un aliat
de încredere în lupta împotriva apariției și agravării deficitelor funcționale alături de alte ramuri ale
medicinei, respectiv alături de medicamentație .

RECOMANDĂRI
1. Evitarea sedentarismului prin mișcare cel puțin o oră pe zi , de 4 ori pe săptămână. În această
situație evitarea sedentari smului este esențială deoarece în momentul î n care pacientul nu mai
face mișcare î ncepe să reg reseze în progresul făcut ;
2. Practicarea exercițiilor de kinetoterapie și la domi ciliu pentru a aduce beneficii î n plus recuperării
dar și pentru a menține amplitudinea articular ă și forța musculară câștigate î n timpul orelor de
kinetoterapie;
3. Programul de r ecuperare trebuie să se desfășoare zilnic iar posturile corecte invățate trebuie
menținute cât mai mult timp posibil, optim ar fi să fie ținute î n permanență pentru a nu pierde
progresul făcut;
Pentru ca recuperarea sa fie cât mai rapidă și mai ușoară ar t rebui combinată cu hidrokinetoterapie
si fizioterapie.

52
Bibliografie
Pe suport clasic :
1. Cioroiu S, – „‟Kinetoterapia de la teorie la practică‟‟,Editura Universității Transilvania, Brașov,
2012.
2. Cioroiu S, -„‟Hidrokinetoterapia deficiențelor fizice‟‟, Editura Universității Transilvania,
Brașov, 2012.
3. Kory Calomfirescu Ș, Kory -Mercea M, – „’Curs de neurologie pentru studenții secției de
kinetoterapie a Facultății de Educație Fizică și Sport‟‟, vol I, Editura Risoprint, ClujNapoca,
2010
4. Lehman D, Garban A, Scott L, Tantt L, White D, 2007 – „‟Journal of Pediatrics and
Neonatology‟‟, vol 9, nr 1.
5. Penefundă L, -„‟Curs de neurologie „‟, Editura U.M.F, Iași, 1996;
Reviste:
6. Robănescu L, Bojan C, Coltos M, 2010 -„‟ Revista de neurologie și psihiatrie a copilul ui și
adolescentului din România‟‟,vol 13, nr3
7. Robănescu N, -„‟ Readaptarea copilului handicapat fizic‟‟, partea a IIa (partea specială), Editura
medical, București, 1976.
8. Rusu N, -“Intervenția kinetică în afecțiunile sistemului neuromioatrokinetic”, Editu ra
Universitaria, Craiova, 2007.
9. Sbenghe T, – „‟Kinetologie profilactă, terapeutică, și de recuperare‟‟,Editura Medicală,
București, 1987.
10. Simiu M, – „’Curs de neurologie‟‟ LITO U.M.F.T, Sibiu,2007.
Pe suport electronic:
11. . [Wolverhampton, 2014, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22833518 ]
12. [2014, http://electromiografie.info/spasticitatea -si-toxina -botulinica ]
13. [2014, http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/07/12/oxigenul -cel-mai-puternic -antibiotic –
naturaloxigenarea -hiperbara -o-sansa -in-plus-la-viata -medicina -hiperbara/ ]
14. [2014, http://www.hadassah -med.com/medical -care/para -med-services/physiotherapy
rehabilitation/department -services/treatment -of-spasticity -with-botox ]
15. [2014, https://www.emcb.ro/article.php?stor y=20050926191303884 ]
16. [Dolfi, 2013, http://www.romedic.ro/tetrapareza -spastica -2]

53
17. [Gheorhiță, 2013, http://www.mediafax.ro/social/medic -numarul -cazurilor -de-
traumatismcranian -este-in-crestere -recuperarea -neurologica -deficitara -11708849 ]
18. [http://www.medtorrents.com/blog/reflexe_patologice/2017 -03-07-1130]
19. [http://www.scrigroup.com/sanatate/Motilitatea -asociata -patologic45714.php ]
20. [http://www.umfiasi.ro/ScoalaDoctorala/TezeDoct orat/Teze%20Doctorat/Rezumat%20Iordache
%20Alin.pdf ]
21. [https://biblioteca.regielive.ro/licente/psihologie/traumatismul -cranio-cerebral -tipuri -de-leziuni –
medicina -219505.html ]
22. [https://m.blog.naver.com/uj8876/221206262206 ]
23. [https://www.academia.edu/31240490/Traumatismele_cranio -cerebrale_si_vertebromedulare ]
24. [https://www.romedic.ro/tetrapareza -spastica -2]
25. [mymed.ro/reflexul -cutanat -plantar -semnul -babinski.html ]
26. [Patriche, 2009, http://ro.scribd.com/doc/23301130/PARALIZIILE -CEREBRALE]
27. [Riordan, 2007, https://www.cellmedicine.com/stem -cell-therapy -for-cerebral -palsy/ ]
28. [www.boli -medicina.com/articole/boli/paraliziile -cerebrale.php ]
29. [www.copiisuflete.ro/paralizia -cerebrala -este-permanenta -dar-nu-si-invariabila ]

30. [www.dana.org/up loadedImages/Images/neuroanatomy_large.jpg ]
31. [www.desprecopii.com/info -id-2034 -nm-Paralizia -cerebrala -la-copil.htm ]
32. [www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/PARALIZIILE -CEREBRALE -Clasific87.php ]
33. https://www.researchgate.net/publication/228714092_Umbilical_cord_stem_cell_therapy_for_c
erebral_palsy ]

54