Sisteme de citare folosite în diverse domenii [613805]

Capitolul I
Sisteme de citare folosite în diverse domenii

1.1. Citarea -definiție și exemple

Vom începe prin a spune că o rice lucrare științifică se bazează pe anumite
rezultate obținute anterior și de aceea , afirmăm că documnentele științifice conțin citări și
referin țe bibliografice care confirmă cunoașterea acestor rezultate.
Agnes Erich și Elena Tîrziman ne spun că ,, Menționarea lucrărilor care au ajutat
la întocmirea unei lucrări științifice este obligatorie. "1
A cita, consideră Umberto Eco,

,,este ca și cum ai depune mărturie într -un proces. Trebuie să fiți
întotdeauna în măsură să reperați martorii și să demonstrați că sunt
credibili. De aceea, referința trebuie să fie exactă și punctuală (nu se
citează un autor fără a spune în ce carte și î n ce pagină) și trebuie să poată
fi controlabilă de către oricine.”2

Foarte important de menționat este că citatul nu trebuie să aibă prescurtări
spontane, ci trebuie să fie complet. Omiterea unor cuvintelor, a unor enunțuri etc. în
procesul citării se admite doar în cazul în textul citat nu este afectat și se marchează prin
puncte de suspensie.
În citare se pot utiliza anumiți termeni de origine latină , pentru a nu repeta unele
elemen te ale descrierii bibliografice .
2

1 Anges Erich; Elena Tîrziman. Informare și Documentare în context tradițional și electronic – metode
specifice de muncă intelectuală . București: Editura Universității, 2007.
2 Umberto Eco. Cum se face o teză de licență. București: Editura Pontica, 2000, p.175. [on -line] [citat la
3.02.2017]. Disponibil pe web: https://cantemird.files.wordpress.com/2008/03/umberto -eco-cum-se-face-o-
teza-de-licenta.doc

Apud care înseamnă „citat după" indică un citat preluat dintr -o altă lucrare care o
citează , ci nu din sursa original ă. De reținut este că l a începutul citării se va menționa
termenul „Apud", cu indicarea sursei de împrumut.

Exemplu:
Maria Iliescu. Sufixul adjectival -bil în limba română , în: SMFC, vol. I, 1959, pp.
85-99 apud Viorica Goicu. Derivarea cu sufixe neologice în româna
contemporană . Timișoara: Edittura Augusta, 2002, p. 145.

Ibidem care înseamnă „În aceeași lucrare" sau „Tot acolo" . Se prescurt ează Ibid.
sau Ib. și se scrie cu italice.

Exemplu:
Euripide. Medea, în volumul Alcesta, Medeea, Bachantele, Ciclopul.
București: Editura BPT, 1965, p.167.
Ibidem , p. 178.

Idem înseamnă „Același" (despre autor). Se face trimiterea imediată a citărilor la
diferite lucrări ale unuia și aceluiași autor se utilizează termenul Idem sau Id. scris cu
litere cursive.
Exemplu:

Theodor Hristea. Rolul presei în apariția și difuzarea inovațiilor negative .
În: România Literară , nr 38, din 16 septembrie, 1976, pp. 14 -16.
Idem . Observații asupra derivării cu sufixul –itate. În: România Literară ,
nr 38, din 16 septembrie, 1976, pp. 127 -130.

Op. cit. (Opus citatum / Opere citato) înseamnă „În lucrarea citată".
Menționăm că atunci când este citată o operă a unui autor de mai multe ori pe parcursul
lucrării, dar nu succesiv, ci la distanță, prima dată trimiterea se face în întregime, după
care apare termenul latin opus citatum, prescurtat op. cit., subliniat cursiv.

Exemplu:

B Pavlock. Eros, Imitation, and the Epic Tradition . Ithaca: Cornell
University Press, 1990, p 63.
B. Pavlock. op.cit. , p. 68.

Loc. cit. (Loco citato) înseamnă „în locul citat" și se utiliz ează pentru
trimiterea la un pasaj, paragraf deja citat în lucrare.

Exemplu :

Maria Pop, op.cit. , pp.23 -28
Maria Pop, op.cit în: loc.cit. , p.23

Supra înseamnă „mai sus, mai înainte" și se folosește pentru referin țele care
indică o idee sau un citat ce s e găseșt e în același text, dar anterior.

Exemplu

Sup., p. 342.

Infra înseamnă „mai jos, mai departe" și se utilizează pentru referin țe care
semnalează o idee sau un citat care se găsește ulterior în text.

Exemplu :

Inf., cap. X, p. 20.

Confer (cf.) înseamnă „compară" și se utilizează pentru a face o comparație
între puncte de vedere diferite sau asemănătoare.

Exemplu :

Pentru detalii, c.f. , Elena Eminescu. Teoria cuvântului . Iași: Editura All,
2009 .

Passim înseamnă ,, fără loc precizat, în trecere ” și se referă la lucrarea sau
lucrările în care apare ideea pe care o dezbatem în text .

Exemplu :

Agnes Erich. Târgoviște -centru tipografic european . Târgoviște:
Bibliotheca, 2012, passim.

1.2. Stilul ISO 690 – aspecte generale

Vom începe prin a spune că ISO (Organizația Internațională de Standardizare)
este o federație mondială ale organismelor de standardizare naționale (organisme membre
ISO). În mod normal , Stand ardele Internaționale se realizează prin intermediul
comitetelor tehnice ISO. În acest comitet are dreptul să fie reprezentat fiecare organism
membru interesat de un anumit subiect pentru care a fost stabilit un comitet tehnic și prin
urmare, ISO colaborează foarte mult cu Comisia Electrotehnică Internațională (IEC)
pentru orice problemă de standardizare electrotehnică. Principala s arcină a acestor
comitete tehnice este de a pregăti standarde le internaționale și mai apoi, proiectele de

standarde internaționale adoptate de aceste comitete vor fi transmise organismelor
mem bre pentru vot. Numeroase studii cu privire la această problemă au demonstrat că
publicarea ca standard internațional presupune încuviințarea de către cel puțin 75% din
organismele membre cu drept de vot.
Așadar, Organizația Internațională de Standardizar e a elaborat standardul
internațional ISO 690, care precizează regulile referitoare la modul de prezentare a
referințelor bibliografice în orice fel de documente, inclusiv cele electronice. De
asemenea, el menționează elementele care trebuie înglobate în referințele bibliografice și
foarte important, ordinea în care trebuie scrise aceste elemente. Important de menționat
este faptul că standardul nu se referă la materialele care nu sunt publicate sau la
manuscrise și este destinat autorilor sau după caz, ed itorilor pentru întocmirea listelor de
referințe bibliografice. Aceste referințe bibliografice trebuie să ilustreze toate citările din
text și putem spune că aparatul bibliografic este un component obligatoriu al lucrării
științifice.

1.3. Citările și bibliografia stilului ISO 690

Standardul ISO 690 are trei tehnici de asigurare a c oncordanței între citare și
referin ța bibliografică a documentului și anume metoda primului element și a datei ,
citări numerice și citări în note . În continuare, le vom prezenta pe fiecare și totodată le
vom exemplifica.
Vom începe cu metoda primului element și a datei și vom spune că c itarea se
face în interiorul textul ui lucrării după primul element (numele autorului sau titlul
documentului cita t, dacă autorul nu este indicat), urmat de anul publicării.
ISO 690:2010 definește această metoda ca „Stilul Harvard" (Harvard Style) sau
sistemul „autor -data". Diferența între aceste două stiluri constă în faptul că în sistemul
de citare Harvard pentru l ucrările care nu au autor (lucrările anonime) se folosește
cuvântul "Anon" în loc de un nume.

Exemplu:
Citare: In an article (Anon 2005) it was stated that…
Referin ță: Anon. 2005. Teenagers special: Brain storm. New
Scientist, nr. 2489, p. 43.3

Vom spune c ă dacă primul element este indicat direct în text, anul îl succedă și se
pune între paranteze rotunde. Vom exemplifica cele spuse mai sus prin următoarea
propoziție:

…further material on the relationship between functionalism and
formalism is av ailable in Butler (2006)…4

În schimb, dac ă primul element nu este înregistrat direct în text, el se indică, la fel
ca anul, între paranteze rotunde.

Exemplu:

…parallels between the clause and NP in this respect (Rijkhoff,
1990)5

Dacă, de exemplu, la citarea mai multor lucrări scrise de același autor publicate
într-un an, între paranteze, după anul publicării, putem adauga minusculele (a, b, c, d
etc.), iar diferențierea se face atât în citare, cât și în lista bibliografică .

3 Aurelia Hanganu; Elena Varzari. Referințe bibliografice: norme și stiluri de citare – Ghid practic . Chișinău:
Academia de Științe a Moldovei Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan" Instituția Publică
„Encicloped ia Moldovei", 2010, p. 11.
4 Aurelia Hanganu; Elena Varzari. Referințe bibliografice: norme și stiluri de citare – Ghid practic.
Chișinău: Academia de Științe a Moldovei Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan" Instituția Publică
„Enciclopedia Moldovei", 2010, p. 12.
5 Ibidem , p. 12.

Exemplu : …..and a formalist view on functionalism in Newmeyer
(1998, 2003a, 2003b, 2005).6

Atunci când întocmim lista referin țelor bibliografice, documentele pe care vrem
să le cităm se prezintă în ordinea alfabetică a primului element, urmat de anul
publicării.
Exemplu:
Text și citări
…further material on the relationship between functionalism
and formalism is available in Butler (2006) parallels between the
clause and NP in this respect ( Rijkhoff, 1992) . summary of these
and other proposals can b e found in Lyons (1977, p. 51) and a
formalist view on functionalism in Newmeyer (1998, 2003a,
2003b, 2005).
Referințe:

1. BUTLER , Christopher S. 2006. On functionalism and f ormalism: a
reply to Newmeyer. In: Functions of Language, vol. 13, nr. 2, p. 197 –
227.
2. LYONS , John. 1977. Semantics: Vol. 1. Cambridge: Cambridge
University Press. NEWMEYER, F.J. 1998. Language Form and
Language Function. Cambridge; London: MIT Press.
3. NEWMEYER , F.J. 2003a. Grammar is grammar and usage is usage.
In: Language. 2003, vol. 79, nr. 4, p. 682 -707.
4. NEWMEYER , F.J. 2003b. Meaning, function, and the autonomy of
syntax. In: The Nature of Explanation in Linguistic Theory. Stanford,
CA: SLI, p. 263 -280.

6 Ibidem , p. 12.

5. NEWMEYER , F.J. 2005 . Possible and probable languages: A
generative perspective on linguistic typology. Oxford: Oxford
University Press.
6. RIJKHOFF , Jan. 1990. Towards a unified analysis of terms and
predications. In: Layers and Levels of Representation in Language
Theory. Amsterdam: John Benjamins, p. 165 -191.7

Al doilea mod de asigurare a concordanței între citare și referința bibliografică a
documentului este citarea numerică în text , care se indică prin cifre arabe, puse între
paranteze pătrate sau rotunde, într -un rând cu textul documentului. Numerele fac
trimitere la documentele, care sunt într -o anumită ordine și anume în ordinea în care
acestea sunt citate pentru prima dată. Însă, citările ulterioar e primesc numărul primei
citări și să presupunem că dacă este nevoie , după număr se poate indica anul publicării și
numărul paginii. Adăugăm că, în lista referințelor bibliografice cărțile citate se prezintă
în ordine numerică.
Exemplu:
Text și citări

The notion of an invisible college has been explored in the sciences (24).
Its absence among historians is noted by Stieg (13 p.556). It may be, as
Burchard (8) points out . . .

Referință bibliografică

8. BURCHARD , JE. How humanists use a library . In Intrex : report of a
planning conference on information transfer experiments , Sept. 3, 1965.
Cambridge, Mass. : M.I.T. Press, 1965, p. 219.8

7 Aurelia Hanganu; Elena Varzari. Referințe bibliografice: norme și stiluri de citare – Ghid practic.
Chișinău: Academia de Științe a Moldovei Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan" Instituția Publică
„Enciclopedia Moldovei", 2010, pp. 12 -13.

Vom vorbi și despre c itările în note , care se pun în text prin cifre arabe plasate ca
exponent (superscript) sau în paranteze, în dreap ta cuvântului sau a frazei vizat e. De
asemenea, acestea mai pot fi marcate și prin asteri scuri (*), litere italice etc., pe scurt, în
funcție de stilul editorial și se va uliza numerotarea consecutivă la numerotarea citărilor
în note.9 Numerele citărilor fac trimit ere la notele numerotate î n ordinea apariției lor în
text, iar c itările pe care le vom folosi ulterior primesc numere distincte.
Trebuie să ținem cont că p rima citare cuprinde ca date minimale atât numele
autorului (autorilor) , cât și titlul, iar dacă este n eapărat nevoie și numărul paginilor citate.
Dar, dacă lista de referințe bibliografice nu cuprinde toate documentele pe care le -am
citat sau dacă aceasta lipsește, toate elementele bibliografice obligatorii trebuiesc
cuprinse la prima citare.

Exemplu:
Prima citare
Comunicarea națională doi a Republicii Moldova, elaborată în cadrul
convenției – cadru a Organizației Națiunilor Unite cu privire la schimbarea
climei. Ch., 2009. 323 p.
Citarea repetat ă
Comunicarea na țională doi … p. 156.10

8Information and documentation . Bibliographic references – Content, form and str ucture . [ on-line] [citat
la data de 18.01.2017]. Disponibil pe web:
http://museodeltraje.mcu.es/downloads/INTERNATIONAL_STANDARD_ISO -690.pdf .
9International Standard. Information and documentation — Guidelines for bibliographic references and
citations to information resources . [on-line] [citat la 5.02.2017]. Disponibil pe web:
http:// dominiodelasciencias.com/ojs/documentos/ISO690 -2010.pdf .
10 Aurelia Hanganu; Elena Varzari. Referințe bibliografice: norme și stiluri de citare – Ghid practic.
Chișinău: Academia de Științe a Moldovei Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan" Institu ția Publică
„Enciclopedia Moldovei", 2010, p. 15.

Referința bibliografică este definită ca un aspect al aparatului științific, care poate
constituie o sursă de informație bibliografică despre documentele sau obiectele. Toate
tipurile de documente publicate sau nepublicate pe orice suport, aici putând incl ude și
resurse electronice, părțile lor componente, precum și un grup de documente pot constitui
deopotrivă, un obiect al referințelor bibliografice.
Atunci când întocmim o bibliografie, principala sursă de informație este
documentul propriu -zis și, în p rincipal, pagina de titlu a documentului sau echivalentul ei,
care este pagina de start, eticheta de pe CD etc. De asemenea, informația necesară putem
să o găsim și pe versoul paginii de titlu, pe copertă, container etc. Prin scrierea cu
majuscule, litere aldine sau italice pot fi evidențiate elementele de bază ale referinței , dar
numai în conformitate cu stilul ales al referinței bibliografice, iar pentru a separa
elementele referinței bibliografice, se utilizează semnele de punctuație stabilite și anume
punctul, virgula și punctul și virgula.
O trimitere bibliografică trebuie să conțină anumite elemente și anume prenumele
și numele autorului (adăugăm faptul că dacă sunt mai mulți autori pentru o lucrare,
prenumele și numele acestora trebuie despărțite p rin punct și virgulă), titlul lucrării,
colecția, numărul ediției, volumul, traducătorul (în caz că există), editura, locul publicării,
anul de apariție și numărul paginii (al paginilor) la care se regăsește informația utilizată.

Exemplu:
PIRU , Alexandru. Istoria literaturii române de la început până azi .
București: Editura Univers, 1981.
BARBU, Nicolae I.; CIZEK, Eugen.; COSTA , Traian. Istoria literaturii
latine de la origini până la destrămarea republicii . București: Editura
Didactică și Peda gogică, 1972, ed. a 2 -a.

Dar, pentru anumite tipuri de documente, ca de exemplu enciclopedii, dicționare,
rapoarte, anuare statistice etc., pentru filme, materialele conferințelor, publicații seriale
etc. care au fost elaborate de mai multe persoane, dintre care niciuna nu are un rol
dominant, dar și în cazul în care autorii nu sunt indicați, referința bibliografică începe cu

titlul lucrării. Acesta este descris în referința bibliografică așa cum apare în sursa de
informare și se recomandă scrierea titlului cărții cu litere italice .

Exemplu :

CĂLĂTORI străini despre Țara Românescă . București: Editura
Științifică și enciclopedică, 1976.

Totodată, avem un set de reguli și pentru alcătuirea referințelor bibliografice la
documente electronice, care sunt asemănătoare cu cele ale docu mentelor tipărite.
Menționăm că totuși diferă unele caracteristici specifice, pe care le vom enumera mai jos.
La documentul electronic, în referința bibliografică se adaugă următoarele
elemente obligatorii: tipul de suport, data actualizării sau revizuiri i, data citării (numai
pentru documentele online), disponibilitate și acces ( numai pentru documentele online).
De asemenea, vom spune că aceste elemen te sunt obligatorii numai dacă pot fi aplicate
documentului citat și informația este disponibilă imediat din documentul propriu -zis sau
din materialul însoțitor. Foarte importantă este data citării, care arată data accesului
utilizatorului la documentul elec tronic online și în alcătuirea bibliografiei data citării este
precedată de cuvântul „citat” și este obligatoriu să se indice între paranteze drepte după
data publicării și data de actualizare (dacă există).
Exemplu:

[citat 11 noiembrie 2016 ]
[citat 20 17-02-10]

1.4. Referințe bibliografice -exemple

Carte cu doi autori

1. SIMONESCU, Dan; PETRESCU, Victor. Târgoviște -vechi centru tipografic
românesc .Târgoviște: Muzeul Județean Dâmbovița, 1972.

Carte cu trei autori

1. BARBU, Nicolae I.; CIZEK, Eugen ; COSTA , Traian. Istoria literaturii latine
de la origini până la destrămarea republicii . București: Editura Didactică și
Pedagogică, 1972, ed. a 2 -a.

Cărți care se descriu la titlu, fără autor

1. CĂLĂTORI străini despre Țara Românescă. București: Editura Științifică și
enciclopedică, 1976.

Descrierea unui capitol dintr -o lucrare

1. SACERDOȚEANU , Aurelian. Izvoarele și istoriografia arhivisticii . În:
“Arhivistica”. București: Editura didactică și pedagogică, 1971, pp. 17 -35.

Descrierea unui articol dintr -un periodic

1. KNIGHT , V. Apollonius, Argonautica and Euripides’ Medea . În: Classical
Quarterly , Vol. 41, No. 1, 1991, pp. 248-258.

Descrierea unui articol dintr -un volum de studii

1. MIHĂESCU , H. Părintele comediei antice . În: ARISTOFAN. Teatru, Pacea,
Păsările, Broaștele, Norii . București: Editura de stat pentru literatură , 1956 ,
pp.17 -30.

Descrierea documentelor oficiale
1. ROMÂNIA. LEGI. DECRETE.CODURI DE LEGI. Legea nr.18/1991
privind fondul funciar. București:Guvernul României, 1991 , 24 p.

Citarea unui pasaj dintr -un fond arhivistic
1. ARHIVELE Statului București, Arhiva Istorică Centrală, fond Șco ala de
Arhivistică, dosar nr. 39 -1952, f.18 .

Citarea resurselor web
1. Dicționar de mitologie greacă și română [online] [ citat la data de 5
ianuarie 2017] . Disponibil pe web: http://www.scritub.com/literatura –
romana/gramatica/DICTIONAR -DE-MITOLOGIE -GREACA –
631924324.php

1.5. Sistemul Harvard
Vom începe prin a spune că „Sistemul Harvard" indică stilurile care definesc
citatele din text prin metoda „autor -dată" și are ca bază Recommendations for citing and
referencing published material elaborate de British Standards Institution (BSI).
ISO 690:2010, Asociația Americană de Chimie (ACS), Asociația Americană de
Psihologie (APA) sunt doar câteva dintre standardele internaționale care folosesc acest
format, iar principiile generale ale acest ui sistem sunt folosite de majoritatea
universităților din lume pentru elaborarea propriilor ghiduri.
Ca orice sistem de citare și acesta are avantaje și dezavantaje. Avantajul ar fi că putem
identifica lucrarea unui autor printr -o metodă directă, iar deza vantajul principal este
necesitatea unui spațiu mai extins în corpul textului și eventual, în abaterea atenției în
cazul citărilor multip le efectuate într -un singur loc.11 Există mai multe variante de citare
în Stilul Harvard, dar noi vom exemplifica Sistem „nume -dată” .
În acest sistem, citare se face în text, adică numele autorului și anul de publicare al
resursei citate este în interiorul textului.

Exemplu :

,,Una din cele mai eficiente căi de reducere a cheltuielelor de energie și
creștere a purității ecologice a procesului tehnologic de răcire a laptelui la
ferme o constituie aplicarea instalațiilor ecologice… " (Volconovici, 2009)

Dar, dacă numele autorului este dat direct în text, anul urmează între paranteze
rotunde.

11 Citing & Referencing: Harvard Style [on -line] [citat la 6.02.2017]. Disponibil pe web:
https://www.imperial.ac.uk/media/imperial -college/administration -and-support –
services/library/public/harvard.pdf

Exemplu :

În opinia lui Liviu Volconovici (2009) una din cele mai eficiente căi de
reducere a cheltuielelor de energie și creștere a purității ecologice a procesului
tehnologic de răcire a laptelui la ferme o constituie aplicarea instalațiilor
ecologice…

În schimb, să presupunem că a utorul Liviu Volconovici are publicate în anul 2009 mai
multe documente, atunci diferențierea între ele se face adăugîndu -se după an, dar între
paranteze rotunde, litere mici ale alfabetului ( de exemplu a, b, c etc. )
Exemplu :

Sistemele tradiționale apli cate pentru răcirea laptelui sînt alcătuite din
instalații frigorifice cu compresor și din răcitori ai laptelui … (Volconovici,
2009b ).

Lista referințelor bibliografice are și ea o descriere aparte.

Exemplu:

VOLCONOVICI, Liviu, Victor CREȚU (2009). Răcirea laptelui cu aplicarea
frigului natural și artificial . Chișinău : Tehnica -Info, p. 11.
BAJON, M. T. F. 2010. International cooperation policy and postgraduate
studies in Library Science and Documentation in the European Higher
Education Area ( EHEA). Investigacion Bibliotecologica, 24, 109-125.
ELLISON, D., HUMPHREYS, B. L. & MITCHELL, J. 2010a. Presentation of
the 2009 Morris F Collen Award to Betsy L Humphreys, with remarks from

the recipient. Journal of the American Medical Informatics A ssociation, 17,
481-485.

1.6. Sistemul Vancouver
Aici, citatele pot fi numerotate consecutiv, prin cifre arabe, fie între paranteze, fie
sub formă de exponenți, dar numai în ordinea apariției în text. Este foarte important de
reșinut că dacă o referința este citată de mai multe ori, se va păstra numărul atribuit prima
dată. Într -o listă la sfârșitul lucrării sunt prezentate toate referințele bibliografice,
numerotate în ordinea apariției în text.
Acest sistem are pe de o parte avantajul de a include nu merele care nu întrerup
fluxul de text, iar pe de altă parte, dezavantajul că în procesul de scriere a lucrării
trimiterea pe care o vom adăuga ulterior va necesita renumerotarea citărilor în text și în
lista referințelor și în acest caz, putem spune că ri scul erorii va fi sporit.

1.7. Stilul AMA
AMA Manual of Style ne propune un set de instrucțiuni necesare pentru a ne putea
pregăti lucrările de cercetare în domeniile sănătății publice și medicinei. Menționăm că
prima ediție a ghidului pentru editorii revistelor științifice a apărut în 1962, iar autorul
colectiv al ediției a 10 -a AMA Manual of Style este JAMA & Archives Journals (The
Journal of the American Medical Association). La începutul anului 2007 a fost publicată
o nouă ediție a cestui manual, în care se descrie etica de cercetare și independența
editorială, de asemenea, se prezintă caracteristici și exemple de citare și căutare a surselor
electronice.
Dar, versiunea cea m ai utilizată a acestui stil este ediția din 2009, care este și în
format online. Încheiem prin a spune că Stilul AMA și stilul Vancouver (International
Committee of Medical Journal Editors) sunt foarte asemănătoare, le bazându -se pe
formatul referințelor b ibliografice promovate de National Library of Medicine (NLM).

1.8. Stilul APA
Aurelia Hanganu și Elena Varzari ne spun că

,,De-a lungul anilor, APA a dezvoltat un standard editorial pentru
publicațiile membrilor săi. Stilul de citare APA se referă la n ormele și
convențiile stabilite privind documentarea surselor utilizate într -o lucrare
de cercetare în științele sociale și comportamentale: comunicare, educație,
geografie, psihologie, sociologie, studii etnice, științe economice, juridice
și politice.’’ 12

Stilul APA utilizează metoda „autor -dată" de citare în text, numele autorului și
anul publicării separatându -se prin virgulă și fiind prezentate în text între paranteze
rotunde. În cazul în care autorul este o organizație sau o agenție guvernamentală, se
specifică denumirea organizației în paranteze. Bibliografia necesară pentru identificarea
și adaptarea documentului citat trebuie să fie prezentată în lista referințelor bibliografice
la sfârșitul lucrării, deoarece APA nu sfătuiește utilizarea notelor de subsol sau a notelor
finale, acestea necesitând adesea c osturi suplimentare pentru reproducerea editorială.

1.9. Stilul Chicago/ Turabian

Chicago Manual of Style a fost publicat pentru prima dată în 1906 și este în mare
parte responsabil de standardizarea metodologiei de citare. În august 2010 a fost lansată
ediția a 16 -a, care conferă recomandări extinse pentru citarea publicațiilor în noile
formate digitale.13

12 Aurelia Hanganu ; Elena Varzari. Referințe bibliografice: norme și stiluri de citare – Ghid
practic . Chișinău : Academia de Științe a Moldovei Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan"
Instituția Publică „Enciclopedia Moldovei" , 2010 , p. 68.
13 CHICAGO STYLE GUIDE (15th edition ) [on -line] [citat la 3.03.2017]. Disponibil pe web:
http://www.artsrn.ualberta.ca/claypool/courses/art301 -2009/301%20PDF%20files/Chicago%20copy .pdf

Stilul Turabian îi poartă numele creatorului său, Kate L. Turabian, care a fost
aproape trei decenii secretar al departamentului pentru susținerea tezelor, prelucrând și
sintetizând informații diverse .
Stilul Chicago sau Turabian putem spune că este flexi bil prin faptul că oferă o
gamă de formate diferite. În literatură, istorie și artă este preferabil sistemul „note –
bibliografie".
Principalele elemente ale descrierii bibliografice sunt: autor, titlul lucrării și data
publicării.
Și aici, ca la Stilul H arvard sunt mai multe modalități de a cita, dar vom alege să
descriem sistemul „note -bibliografie". Aici, anul apariției pentru cărți și alte genuri de
lucrări publicate se pune după editură, iar în reviste după numărul volumului între
paranteze rotunde. În bibliografie se prezintă paginile întregului articol, iar paginile
articolelor din reviste se pun la sfârșitul referinței finale. Pe de altă parte, atunci când
vrem să descriem contribuțiile din monografii, culegeri sau materiale ale conferințelor
pagin ile se specifică înaintea locului de publicare și nu în ultimul rând resurse electronice
folosite ca referințe bibliografice se trec numai la notele de subsol sau finale și nu se scriu
în bibliografie.

Exemplu :

Nota
Ovidiu Drîmba, Istoria Teatrului Unive rsal (București: Editura Vestala,
1999), 90.
Intrarea bibliografică:
Drîmba , Ovidiu . Istoria Teatrului Universal . București: Editura Vestala,
1999 .