TITLUL PRELIMINAR. DOMENIUL DE REGLEMENTARE AL CODULUI DE PROCEDURA CIVILA ȘI PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL Capitolul I. Domeniul de… [613703]

Noul Cod de
procedură civilă
Comentat
GabrielaCristinaFrențiu
Denisa-Livia Băldean
S<í*twia
⅞ț⅞5⅞ț⅞M*
2013

TITLUL PRELIMINAR. DOMENIUL DE REGLEMENTARE
AL CODULUI DE PROCEDURA CIVILA ȘI PRINCIPIILE
FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL
Capitolul I. Domeniul de reglementare
al Coduiui de procedură civilă
Art. 1. Obiectul și scopul Coduiui de procedură civilă. (1) Codul de procedură civilă,
denumit în continuare codul, stebilește regulile de competență și de judecare a cauzelor
civile, precum și cele de executare a hotărârilor instanțelor și a altor titluri executorii, în
scopul înfăptuirii justitiei în materie civilă. (2) In înfăptuirea justitiei, instanțele
judecătorești îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordirtii de
drept, a libertăților fundamentale, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor
fizice și persoanelor juridice, aplicarea legii și garantarea suprematiei acesteia.
COMENTARII
1.Codul de procedură civilă. Definiție. Cel dintâi articol al noului Cod de procedură
civilă îl definește, prin obiect și scop. Codul rămâne reperul fundamental în procesul de
înfăptuire a justitiei în materie civilă, reunind regulile de competență, de judecată pro-
priu-zisă și de executare a hotărârilor instanțelor și a altor titluri executorii.
în doctrină, Codul este definit sistenic, acesta fund un sistem al normelor juridice
procedurale, a căror aplicare asigură înfâptuirea actului de justiție în materie civilă, des-
fășurarea activității potrivit normelor procedurale de către organul de jurisdicție, părțile
interesate, organele de executare, de către alte organe sau persoane care, în condițiile legii,
participă la înfăptuirea justitiei în cauzele civile, în scopul confirmării ori realizării drepturilor
subjective, materiale sau a intereselor legitime'1'.
Acest sistem al normelor procedurale este aplicabil în materie civilă, termenul „civil" fiind
utilizatîn sens larg, incluzând și raporturile dintre profesioniști, precum și dintre aceștia și orice
alte subiecte de drept civil (art. 3 NCC).
2.Obiectul Coduiui de procedură civilă. Din perspectiva obiectului de reglementare'2',
normele procedurale sunt: a) norme de organizare judecătorească (reglementează com-
punerea și funcționarea instanțelor și, determinate de aceasta, incompatibilitatea, abți-
nerea și recuzarea); b) norme de competență (generală, materială, teritorială); c) norme
procedurale propriu-zise în procedura contencioasã și în procedura necontencioasă; d)
norme de executare silită a hotărârilor pronunțate de instanțe și a altor titluri executorii.
Potrivit art. 632 NCPC, constituie titluri executorii: a) hotărârile judecătorești executorii (art.
633 NCPC); b) hotărârile judecătorești definitive (art. 634 NCPC); c) hotărârile arbitrale și alte
hotărâri ale organelor cu atribuții jurisdicționale (art. 635 NCPC); d) titlurile execu-
'*' /. Dekanu, Tralat de procedura civilă, vol. I, Ed. Wollers Kluwer, București, 2010, p. 43.
' ' V.M. Ciobanu, Tratat teoreticși practic deprocedure civilă, vol. I, Ed. National, București, 1996, p. 168-169.

2 Arl, 2 liOM(Nlui in RK;IIMINIAUIș AI CODULUI
torii europene (art. 636 NCPC); e) încheierile si procesele-verbale întocmite de executoriî
judecătorești [art. 638alin. (1) pet. 1 NCPCj;f)înscrisurileautentice [art.638alin. (1) pet. 2
NCPCJ, înscrisurile autentice notariale (art. 639 NCPC); g) titlurile de credit sau alte înscri-suri
carora legea le recunoaște putere executorie [art. 638 alin. (1) pet. 3 NCPC].
3. Justiția, serviciu de interes public. Justiția se realizează prin instanțele judecătorești,
iar acestea sunt cele expres și limitativ determinate prin Legea nr. 304/2004 privind orga-
nizarea judiciarā, republicată111, art. 2 alin. (2): a) înalta Curte de Casație și Justiție; b) curțile
de apel; c) tribunalele; d) tribunalele specializate; e) instanțele militare; f) judecătoriile.
Justiția reprezintă, conform legilor de organizare judiciară și cadruluî legislate actual, „un
serviciu de interes public"'21, exercitat pentru a asigura respectarea ordinii de drept, aplicarea
legii, garantarea supremației legii, respectarea drepturilor și intereselor legitime ale
persoanelor fizice și juridice. Apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale oricărei
persoane poate fi realizată, așadar, exclusiv prin acest „serviciu de interes public", iar accesul
la justiție nu poate fi îngrădit (art. 6 din Legea nr. 304/2004, republicată).
Arl. 2. Aplicabilitatea generală a Codului de procedura civilă. (1) Dispozițiile
prezentului cod constituie procedura de drept comun in materie civilă. (2) De asemenea,
dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care Iegile care le
reglementeazã nu cuprind dispoziții contrare.
COMENTARÏÏ
1.Caracterul normelor Codului de procedura civilă. Din prevederile art. 2 NCPC rezultă
că există o procedura de drept comun, generale, aplicabilă, în principiu, tuturor litigiilor,
în măsura în care nu există dispoziții contrare, și o procedura specială, aplicabilă într-o
anumită materie, anumitor categorii de litigii.
Procedura de drept comun este aceea determinată prin normele generale ale noului Cod
de procedura civilă, iar procedura specialã reprezintă sistemul normelor speciale, aplicabile
în anumite materii, strict determinate de lege, cu precizarea necesară că norme speciale potfi
identificatechiarîn noulCod de procedura civilă (spreexemplu, procedura ordonanței de plată,
art. 1013-1024; procedure cu privire la cererile de valoare redusă, art. 1025-1032; procedura
evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept, art. 1033-1048 etc.).
întrucât normele speciale nu reglementeazã în mod exhaustiv procedura într-o anu mită
materie, elevorfi completatecu normele generale ale Codului. Spreexemplu, Legea nr.
554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
2.Reguli de aplicare a normelor. Hind derogatorii de la normele generale, normele
speciale sunt de strictă interpretare și nu pot fi aplicate prin analogie.
Norma specială se aplică cu prioritate, chisr și atunci când este anterioară normei generale
noi, întrucât aceasta din urmă nu ar putea afecta norma specială, în absența unei dispoziții
exprese a legii.
Norma specială se completează cu norma generală, pentru aspectele pe care nu le
reglementea2ă, întrucât, de regulă, ea derogã numai în parte de la dreptul comun.
I1[ M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2003.
' ' A se vedea art. 5 din Legea nr. 304/2004, republicata\

DOMENI UL DE REGLE MFN I A I U< M ⅜ ()i)Uiui %ri. 3-1 3
Textul normativ reglementează aplicarea legii în situația în care în materie existā o
reglementare specialã, derogatorie de la normele noului Cod de procedure civilă, în cazul
cererilor formulate dupā data de 15 febrjarie 2013. Dispozițiile art. 2 alin. (2) NCPC sunt norme
menite să reglementeze conflictul viitor de norme de procedurā, cele adoptate ulterior intrării în
vigoare a noului Cod de procedure civilă.
Norma nu are rolul de a reglementa conflictul de legi rezultat între legile speciale existente
la data de 15 februarie 2013 și noul Cod de procedurā civilă. Un asemenea con flict este
rezolvat de Legea nr. 76/2012. Or, conform art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012, începând cu
data de 15 februarie 2013 au fost abrogate orice dispoziții contrare Codului de procedurã civile,
chiar cele cuprinse în legi speciale. Prin urmare, prioritate în aplicare au dispozíțiile noului Cod
de procedurã civilă.
Art. 3. Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului. (1)
In materiile rcglementatede prezcntul cod, dispozițiile privind drep turile și Iibertățile
persoanelor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Constitute/ Declarația
Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Romania este
parte.
(2) Dacă există neconcordanțc între pactele și tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care Romania este parte, și prezentul cod, au prioritate
reglementările internaționale, cu exeepția cazului în care prezentul cod conține dispoziții
mai favorabile.
Art. 4. Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene. în materiile regle-mentate de
prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod
prioritar, indiferent decalitatea sau de statutul părților.
COMENTARII la art. 3 și art. 4
1. Principiul aplicării prioritare a normelor convenționate și comunitare. Categorii de norme
de procedurã civilā. Dispozițiile art. 20 din Constituția României1'1 sunt reiterate în cuprinsul art.
3 și art. 4 NCPC, consacrând procedural principiul aplicării prioritare a normelor Convenției
europene și a celor comunitare, cu referire atât la normele primare, cat și la cele derivate.
în materiile care fac obiectul reglementãrii noului Cod de procedurā civilă (competența,
procedurã de judecată, executarea silită). dispozițiile referitoare la drepturile și libertățile
cetățenilor urmează a fi interpretate și aplicate în concordanță cu prevederile Convenției, iar
dacă există neconcordanțe cu normele interne, au prioritate normele Convenției, exceptând
ipoteza în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Tot astfel, art. 4 obligă la aplicarea prioritară a normelor comunitare în raport de nor mele
naționale, în materiile reglementate de cod, aceasta independent de calitatea (reclamant sau
pârât) sau de statutul (persoană fizică sau juridică) părților.
S-a spus astfel121 că se poate distinge, în actuala reglementare, între patru categorii de
norme de procedurã civilă, și anume: a) normele interne, naționale; b) normele convenționale,
`1' „Art. 20. Tratatele internaționale privind drepturile omului. (1) Dispozițiile constituționale privind
drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universala
a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Romania este parte. (2) Dacă există
neconcordanțc între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
Romania este parte, și legile interne, au prioritate reglemcntările internaționale, cu exccpția cazului în
care Constitujia sau legile interne conțin dispeziții mai favorabile".
1 2 1 /. Deleami, Tratat…, vol. I, 2010, p. 53.

4 Arl, .> liOM(Nlui in RK;IIMINIAUIș AI COOUI.UI
cele originare și derivate ale Conventiei europene a drepturilor omului, împreunã cu proto-
coalele adiționale și jurisprudența Curții Europene; c) normele comunitare, europene, cele ale
instituțiilor Uniunii Europene, împreunã cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene;
d) normele cuprinse în alte documente internaționale, la care Romania a aderat.
2.Invocarea neconcordanței dintre o normă internă și o normă convenționalã/comu-
nitară. Neconcordanța dintre o normă internă și o normă a Conventiei europene poate fi
invocată în fata unei instanțe judecătorești, pe calea excepției de neconvenționalitate,
precum și în fata Curții Constituționale, ca excepție de neconstituționalitate'11.
3.Integrarea normelor convenționale/cornunitareîn sistemul normelorde procedure
civilă. Dacă norma comunitară este de aplicabilitate imediată, pentru orice altă normă
internațională, integrarea în dreptul intern este condiționată de compatibilitatea cu pre-vederile
Constituției.
Integrarea normelor Conventiei europene și a celor comunitare în sistemul normelor de
procedură civilă obligă la o reevaluare a funcției jurisdicționale a judecătorului national,
conturată în sensul celor ce urmează:
– judecătorul învestit cu solutionarea unui litigiu civil are obligația să identifice atât norma
internă incidentă, cat și reglementarea conventional, inclusiv jurisprudențială;
-în aplicarea normelor, judecătorul esteobligat sățină seama de principiul prioritățit
normelor convenționale, înlăturat numai atunci când normele naționale sunt mai favorabile;
-judecătorul este obligatsăvalorizezeînconsiderentelepropriei hotărâri jurisprudența
instanțelor europene, în litigii similare;
-judecătorul își va reconsidera propria hotãrâre, pe calea revizuirii, în temeiul unei hotărâri
a Curții Europene a Drepturilor Omului12'.
Capitolul II. Principiile fundamentale ale procesului civil
Art. 5. !ndatoriri privind primirea și solutionarea cererilor. (1) Judecătorii au îndatorirea
să primească și să soluționeze orice cerere de competența instantelor judecãtorești,
potrivit legii.
(2)Niciun judecător nu poate refuza sã judece pe motiv cã legea nu prevede, este neclară
sau incompletă.
(3)In cazul in care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzan-telor,
iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații
asemănătoare, ea va trebui judecată :n baza principiilor generale ale drep-tului, având în
vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității.
(4)Este interzis judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile
pe care le pronunță în cauzele ce îi sunt supuse judecății.
COMENTAR11
1. Obligația judecătorului de a primi și de a soluționa o cerere. Articolul 5 NCPC con-
sacră, cu valoare de principiu fundamental al p'ocesului civil, obligația judecătorului de
' ' C.L· Popescu, Protecția international^ a drepturilor omului – surse, instituții, procedure Ed. All Beck,
București,2OOO, p. 268.
|2i Potrivit art. 509 alin. (1) pet. 10 NCPC.

DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULUI \r|. tî 5
a primi și de a soluționa orice cerere de competența instanțelor judecătorești, chiar și atunci
când legea nu prevede, este neclarã sau incomplete. Totodatã, se interzice jude-cătorului sā
stabilească, prin hotārârile pe care le pronunțā, în cauze concrete, dispozițiile general
obligatorii.
Această obligație este corelativă dreptului de acces la justiție al cetățeanului și implicã:
-primirea și înregistrarea oricãrei ce^eri adresate instanței de judecatã;
-soluționarea oricãrei cereri care este de competența instanței de judecatã; -exercitarea
funcției jurisdicționale ce către judecător, chiar și atunci când legea este
lacunară, incomplete sau interpretabilă. Sunt integrate astfel în noul Cod de procedure civilă
dispozițiile fostului art. 3 C. civ. 1864, referitoare la „denegarea de dreptate";
-interzicerea funcției „creatoare" a instanțelor judecătorești, prin elaborarea unor
norme juridice de aplicație generalã, în cuprinsul hotãrârilor pe care le pronunță.
2. Izvoarele dreptului. RemediuI situației în care legea nu prevede, este neclară sau
incompletã. Principals izvor al dreptului procesual civil rămâne legea: Codul de procedurã
civilă și legile speciale.
Atunci când legea nu poatefiaplicatã intrucâtnu prevede, este neclară sau incompletã,
judecătorul, care nu poate refuza sã judece pentru acest motiv, are dreptul și obligația de a
apela la alte izvoare și metode de interpretare, subsidiare legii, în ordinea prescrisă de
legiuitor, și care nu este una aleatorie, respectiv: uzanțele, înțelese ca fiind obiceiurile
statorniciteîntr-un anumit loc, totalitatea practicilor dintr-un anumit domeniu; analogia, aplicând
dispoziții legale privitoare la situații asemănãtoare, acolo unde legea nu dispune; principiile
generate ale dreptului, înțelese ca reguli generale și imperative. Așadar, legea, uzanțele,
analogia și principiile generale ale dreptului urmează a fi aplicate în circumstan-țele concrete
ale cauzei și ținând seama de cerințele echității.
Enumerarea izvoarelor și a criteriilor de interpretate a legii este limitativă și obligă la
respectarea ordinii de prioritate menționate. Nu va putea fi soluționatã o pricinã evocând un
principiul general al dreptului, precum buna-credință, legalitatea, dreptul la apărare, dreptul de
acces la justiție, egalitatea de arme etc., atunci când există o dispoziție expresă și clarã a legii,
aplicarea legii fiind obligatorie și prioritară.
Art. ft. Dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibiL (1) Orice persoană
are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de
către o instantă independentă, imparțială și stabilită de lege. In acest scop, instanța este
datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate
a judecății. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în faza executării
silite.
COMENTARII
1. Dreptul la un proces echitabil în materie civilă. Acest text normativ reglementeazã, în
acord cu dispozițiile Convenției europene, cu cele comunitare și internaționale'1', drep-turi
procedurale care se constituie în tot atâtea garanții pentru punerea în valoare a
drepturilor și libertăților ce sunt rccunoscute unei persoane in fata instanței de jude catã'21.
Esteceeaceîn mod generic a fostdenumit„dreptul la un proces echitabil în materie
' ' Articolul 6 din Convenția europeanã a drepturilor omului; art. 10 și art. II parag. 1 din Declarația univer sal a
drepturilor omului; art. 14 din Pactul international O.N.U. privitor la drepturile civile și politico din anul 1966; art.
8 din Convenția interamericană a drepturilor omului; art. 7 parag. 1 din Carta africană a drepturilor omului și
popoarelor.
' ' C. Bîrsan, Convenția europeană a drepturilor jmului, Comentariu pe articole, ed. a 2-a, Ed. C.I I. Beck,
București, 2010, p. 358.

6 Art, H liOM(Nlui in RK;IIMINIAUI AI COOUI.UI
civilă" si apare reglementat în mod similar în documentele internationale. De altfel, chiar
similitudinea care existã între numărul acestui articoi și acela al normei convenționale este
sugestívã și vădește o intenție în acest sens.
Totodată, principiul a fost consacrat legislate prin Legea nr. 304/2004 privind organi-zarea
judiciară, republicată, care în cuprinsul art. 10 stipulează cu valoare de principiu că toate
persoanele au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelorîntr-un ter-men
rezonabil, de către o instanță imparțială și independentă, constituită potrivit legii.
2. Garanțiile dreptului la un proces echitabil. în cuprinsul acestui drept complex pot fi
identificate următoarele componente:
2.1. Dreptul persoanei la o instanță independentã, imparțială și stabilită de lege. Cunoscut
sub denumirea de „dreptul la un tribunal", acest drept este o creație a jurisprudenței Curțií
Europene, dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenție.
a) Dreptul la o instanță. Ïn concepția instanței europene, dreptul la un tribunal repre-zintă
o componentã esențială a dreptului instituit prin art. 6 parag. 1, pentru că orice persoană care
este parteîntr-un proces civil are dreptul să beneficieze de un proces echi tabil. Curtea
Europeană a decis, cu valoare de principiu, că art. 6 parag. 1 garantează practic fiecărei
persoane dreptul ca o instanțā să soluționeze orice contestație cu privire la drepturile și
obligațiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, care include și dreptul de a
sesiza o instanță11'. Totodată, Curtea Europeană a precizat că acest drept, pe care
Convențiaîl recunoaște, nu este unul absolut, admițând implicit restrângeri. Astfel, statele
contractante dispun de o anumită marjă de apreciere, în ceea ce privește moda-litatea de
reglementare a dreptului de acces la un tribunal, esențial fiind ca prin aceste limitări admise,
el să nu fie atins în însăși substanța sa.
Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, apare util a sub-linia
că instanța europeană a hotărât în sensul că limitările dreptului de acces la un tribunal cuprind
și condițiile în care poate fi atacată o hotărâre a unor instanțe de fond'2'. Prevederile art. 6
parag. 1 din Convenție nu presupun obligatoriu existența dublului grad de jurisdic-ție. Ca atare,
dublul grad de jurisdicție nu constituie un principiu fundamental, procesul echitabil implicând nu
existența dublului grad de jurisdicție, ci accesul egal la gradele de jurisdicție stabilite prin
legea națională a statuluPl
Totodată, Curtea Europeană a decis cã exe'cițiul dreptului de acces la un tribunal, pentru a
fi efectiv, nu poate fi afectat de existența unor obstacole de drept ori de fapt. Astfel, referitor la
obstacolele de drept, Curtea Europeană a arătat că exercitarea căilor de atac interne numai
pentru a se constata inadmisibilitatea unor acțiuni nu corespunde impera-tivelor art. 6 parag. 1
și pune în discutie substanța dreptului la un tribunal, fiind necesar ca legislația națională să
asigure oricărei persoane posibilitatea clară și concretă de a contesta un act ce constituie
ingerință în drepturile sale'4'. în privința obstacotelor de fapt, care ar putea pune în discutie
dreptul la un tribunal, Curtea Europeană a precizat că absența unor dispoziții legale privitoare
la acordarea asstenței judiciare ar putea reprezenta un astfel de obstacol, iarîn același sens ar
opera șisimplificarea procedurilor judiciare'-'.
' ' C.E.D.O., Cdder c. Regalului Unit al Marii Brilnnii și Irla>itL··i de Nord, hot. din 21 fcbruarie 1975, www.echr.coe.int.
' ' C.E.D.O., Guerin c. Franțci, hot. din 29 iulie 1998, www echr.coe.int.
'`' M. Tăbârcâ, Principiul dreptului la un proces echitabil, in termen optim și previzibil, în lumína noului Cod dc
procedure civil,l, in Dreptul nr. 12/2010, p. 44.
' ' C.E.D.O., D. Geottffre de la Pradellec. Franlet, hot. din 16 decembrie 1992, www.echr.coe.int; Luµaș c. Romania,
hot. din 14 decembrie 2006 (M. Of. nr. 464 din 10 iulie 2007); Der$cariu c. Romania, dec. asupra admisibilitații
din 26 august 2008, www.echr.coe.int; Costea S.*Î. C. Roinãmei, dec. asupra admisibilității din 31 martie 2009,
w w w. echr.coe.int 1 5 1 C.E.D.O., Del Sol c. Franței, hot. din 26 februarie 2002, www.echr.coe.int.

DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 \r|. tî ∕
Conform jurisprudenței Curții Europene, dreptul de acces la un tribunal impune, prin-tre
altele, și respectarea principiului securității juridice, ceea ce presupune un cadru legislativîn
care soluția data în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poatã fi
rediscutatã'11.
Curtea a sancționat și posibilitatea atacării unei hotârãri judecătorești definitive de către o
autoritate statalã, sesizatã de una dintre părțile aflate în proces, apreciind că res pectarea
principiului autorității lucrului judecat semnifică faptul că nicio parte nu este abilitată să
solicite revizuirea unei hotărãri judecătorești definitive și executorii în scopul de a obține
reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre, iar jurisdicțiile superioare trebuie sã utilizeze
competența lorcu privire la posibilitatea redeschiderii unor proceduri exclusiv pentru a îndrepta
erorile de fapt sau de drept, iar nu în scopul de a proceda la o nouă verificare a cauzei'2'.
Dreptul de acces la un tribunal a fost corelat cu principiul securității juridice nu doar prin
prisma autorității lucrului judecat și a posibilitāții de redeschidere, în cazuri excepti onal, a unei
proceduri naționale, ci și prin raportare la existența unor divergențe jurís-prudențiale,
generate de interpretarea unor dispoziții din legislația națională. Curtea Europeană a pornit de
la premisa jurisprudențială că soluțiile naționale divergente nu reprezintă o situație contrară
prevederilor Convenției, fiind consecința inerentă „a oricãrui sistem judiciar bazat pe un
ansamblu dejurisdicții de fond ce au o anumită competența teritorială"'11. Referitor la jurisdicțiile
instanțelor superioare, de apel ori de recurs, Curtea Europeană a apreciat că acestea sunt
obligate să acorde atenție interpretării armonioase a normelor privitoare la condițiile și
termenele în care poate fi atacată o hotărâre a unei instanțe de fond și să asigure interpretarea
unitară a dispozițiilor legale aplicabile cauzelor pe care le judecã în exercitarea căilor de atac'4'.
Instanțele supreme naționale trebuie să asigure previzibilitatea și coerența jurisprudenței
tuturor jurisdicțiilor naționale, pe calea unor mecanisme specifice, de natură să :onducă la
realizarea acestui obiectiv'5'.
Dreptul la un tribunal semnifică, în jur sprudența Curții Europene, nu doar posibilitatea
efectivă de a te adresa unui organ de plină jurisdicție, ci și dreptul de a beneficia de exe-
cutarea hotărârii astfel obținute. Altfel, dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă, în confor-mitate
cu legislația națională, o decizie definitivă și executorie ar rămâne inoperantã în privința uneia
dintre părțile procesului, cea care a câștigat procesul. Prin urmare, este corect ca toate
garanțiile unei proceduri judiciare (echitatea, publicitatea, celeritatea) să aibă în vedere și
executarea hotărârii. Executarea unei hotărâri judecătorești face parte integrantă din noțiunea
de proces, așa cum aceasta este înțeleasã și în jurisprudența Curții Europene'1''.
Curtea a precizatcă, din perspectiva executãrii hotărârilor civile, art. 6parag. lvizează
hotărârile judecătorești definitive și obligatorii, nu și pe acelea care pot fi supuse unui control în
fata celei mai înalte ínstanțe din stat și, eventual, infirmate. Curtea a subliniat că principiul
dreptului la un tribunal este important încontextul contenciosului adminis-
1 1 1 C.E.D.O., Brumărescu c. Romania, hot. din 31 august 2000 (M. Of. nr. 414 din 31 august 2000).
'2' C.E.D.O., Cornifc. Romania, hot. din 11 ianuarie 2007, www.csml909.ro.
'3' C.E.D.O., Pădurarti c. Romania, hot. din 1 dece:nbrie 2005 (M. Of. nr. 514 din 14 iunie 2006); Santos Pinto c.
Portugaha, hoi. din 20 mai 2008, www.echr.coe.int.
'4' C.E.D.O., Tudor Tudor c. Romania, hot. din 24 martie 1999 (M. Of. nr. 778 din 13 noiembrie 2009).
'5' C.E.D.O., Brian c. Romania, hot. din 6 decembrie 2007 (M. Of. nr. 616 din 21 august 2008).
'6' C.E.D.O., Ruianu c. Romăniri, hot. din 17 iunie 2003 (M. Of. nr. 1139 din 2 decembrie 2004); $abin Popescu
c. Romãniei, hot. din 2 iunie 2004 (M. Of. nr. 770 din 24 august 2005); Dragne c. Romãniei, hot. din 7 aprilie
2005 (M. Of. nr. 574 din 22 august 2OO7); THaãacu ș.a. c. Romãniei, hot. din 1 aprilie 2008, Va$ite Nifescu
e. Romãniei, hot. din data de 21 aprilie 2009; Croza si Marin c. Romãniei, hot. din 2 iunie 2009, www.ecru*.
co*?. int.

» Art,
HliOM(Nlui in RK;IIMINIAUIș AI COOUI.UI
trativ, pentru că,atuncicândo persoană atacă un act administrativîn fata celei maiînalte
jurisdicții administrative a unui stat, urmãrește nu doar desființarea actului litigios, ci șî
înlăturarea tuturor efectelor lui, ceea ce implică obligația fațã de administrate sã execute
hotărârea judecătorească. Dacă se poate admite ca statele contractante, în circumstanțe
excepționale, să intervina într-o procedura de executare a unei hotărâri judecătorești, o astfel
de intervenție nu poate fi de natură să irfluențeze, să împiedice ori să întârzie în mod excesiv
executarea și, cu atât mai puțin, să repună în discuție fondul dreptuluî.
Relativ la intervenția puterii legislative sau a puterii executive într-o procedura judi-
ciară aflatã în curs de derulare, Curtea a statuat în sensul că imposibilitatea pentru tribunale de
a examina legalitatea unor decizii ale autoritãții administrative ce poartă asupra unor drepturi
cu caracter civil, imposibilitate care rezultā din modificarea legislației în domeniul competenței
tribunalelor, în cursul desfășurării procedurii, aduce atingere substanței drep-tului de acces la
un tribunal1'1. Ea a decis, însā, că declararea ca inadmisibil de către instanța supremă a unui
recurs, ca urmare a modificării legislative privitoare la valoarea litigiului de la care această cale
de atac este admisibilă, nu aduce atingere substanței dreptului la un tribunal, deoarece soluția
adoptată are la bază principiul aplicării imediate a normelor de procedura, iar, pe de altă parte,
modificarea legislative a urmărit un scop legitim, și anume evitarea unei aglomerãri excesive a
rolului instanței supreme naționale'2'.
Legat de acest principiu al dreptului la un tribunal, Curtea Europeană a observat că în
sistemul juridic al statelor contractante renunțarea la acest drept garantat de art. 6 parag. 1
este posibilă și se întâlnește în mod frecvent în raporturile civile, sub forma clauzelor
contractuale de arbitraj. 0 asemenea renunțare prezintã avantaje pentru cei interesați și
pentru o buna administrare a justiției, iar, în principiu, ea nu este contrară dispozițiilor
Convenției'3l
b) Dreptul la o instanță stabilită de lege. Principiul consacrat prin art. 6 NCPC, acela al
dreptului la o instanțã independentă, imparțială și stabilită prin lege, vizează atât orga-nizarea
sistemului judiciarîn ansamblu, cat și funcționarea în concret a instanței, în cadrul unui proces.
Acest principiu a fost consacrat în legislația internă prin art. 6 din Legea nr. 304/2004,
republicată, conform căruia orice aersoană se poate adresa justiției pentru apărarea
drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces
echitabil, accesul la justiție neputãnd fi îngrãdit. Utilizarea adjectivului pro nominal „orice" nu
este întâmplătoare, ea evocă principiul egalității în drepturi, toate persoanelefiind egaleînfața
legii, fără privilegii și discriminări, iar, pedealtă parte, apare obligatoriu ca justiția să se
realizeze în mod egal pentru toți, fāră deosebire de rasa, nați-onalitate, origine etnică, limbă,
religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, avere, origine ori condiție socialã
sau orice alte criterii discriminatorii.
Legitimitatea instanței trimite la normele de organizare judiciarā, cele care reglemen-tează
alcătuirea completelor de judecată în primă instanță, în apel și în recurs, iar uneori chiarîn
raportcu natura litigiului. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată,
justiția se realizează prin următoarele instanțejudecătorești:înalta Curtede Casație și Justiție,
curți de apel, tribunale, tribunale specializate, instanțe militare, jude-cătorii. Conform art. 54 din
Legea nr. 304/2004, cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanțã a judecătoriei,
tribunalului și curții de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor
având ca obiect litigii de muncă și asigurări soci-ale. Apelurile se judecă în complet format din
doi judecători, iar recursurile în complet
1 1 1 C.E.D.O., Cr⅛mi c. Romania, hot. din 27 mai 2003 (M. Of. nr. 1136 din 1 decembrie 2004). 121 C
Bírsan, Convenția …. 2010, p. 457. 131 Idem, p. 468.

IK)MINIUI m KK;II.MFNTARE AL CODULU1 \r|. tî 9
format din trei judecători, cu exceptia cazurilor în care legea prevede altfel. CompletuI pentru
soluționarea în primã instanțã a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se
constituie dintr-un judecator și doi asistenți judiciari, care participă la deliberări cu vot
consultativ și semnează hotărârile pronunțate (art. 55 din Legea nr. 304/2004, republicată).
Referitor la această condiție pe care trebuie să oîndeplinească un tribunal, aceea de a fi
stabilit de lege, Curtea Europeană a statuat cā această expresie reflectã un principiu al statului
de drept, inerentă sistemului Convenției și protocoalelor adiționale. Sintagma „stabilit de lege"
vizează atât existența însăși a tribunalului, cat și structura completului de judecată pentru
fiecare cauză, iar noțiunea de „lege" privește atât legislația referitoare la stabilirea și
competența organelor jud ciare, dar și orice alta dispoziție de drept intern a cărei nerespectare
ar fi de natură să conducă la constatarea iregularității participării unui membru al completului
de judecatã la soluționarea unei anumite cauze. Așadar, din acest punct de vedere, este vorba
despre normele care reglementează mandatul, incom-patibilitatea și recuzarea
magistraților'1'.
c)Dreptul la o instanțā independentă. 0 altă exigență pe care trebuie să o îndepli-
nească tribunalul este aceea referitoare la independență, condiție a imparțialității, neu-
tralitãții și obiectívității judecătorilor care compun completui de judecatã învestit cu
soluționarea unei cauze concrete. Independența vizează sistemul judiciar în ansamblu și
pe fiecare judecator în parte.
în aprecierea independenței instanței, Curtea Europeană a stabilit prin jurisprudența sa că
ar trebui avute în vedere următoarele criterii: modul de desemnare și durata man-datului
judecătorilor; existența unei protecții adecvate împotriva presiunilor exterioare; posibilitatea de
a se verifica aparența de independență; modul de valorificare a controlului judiciar; susținerea
bugetară a instanțelor'21. Din perspectiva independenței, a imparția-lității instanței, Curtea
Europeană a stabilit că obligația judecătorilor de a se conforma unei jurisprudențe conturate în
secțiile unite de către instanța supremă nu contravine caracterului independent al unui tribunal,
întrucât reunirea în camere sau secții a unei înalte jurisdicții are drept scop conferirea unei
autorități deosebite unor decizii de prin cipiu, în domenii importante ale activității judiciare, fără
ca prin aceasta să se aducă atin-gere dreptului și îndatoririi instanțelor inferioare de a examina,
în totală independență, cauzele concrete ce le sunt deduse soluționării'3'.
d)Dreptul la o instanță imparțială. Cea de-a treia condiție impusă unei instanțe este
aceea referitoare la imparțialitate, la absența oricărei prejudecăți sau idei preconcepute
privind soluția unui proces. Principiul conform căruia se prezumã că un tribunal este lipsit
de orice prejudecată sau parțialitate reflectã, în jurisprudența Curții Europene, un aspect
al preeminenței dreptului, în sensul că hotãrârea tribunalului este definitivă și are forță
obligatorie, exceptând ipoteza în care aceasta este infirmată de o jurisdicție superioară
pentru nelegalitate sau inechitate.
Potrivit instanței europene, imparțialitatea trebuie apreciată într-un dublu sens, și anume: o
imparțialitate personalã, subiectivā, ce semnifică convingerea personală a unui judecator într-o
anumitā împrejurare, ia', pe de altă parte, o imparțialitate funcțională, obiectivă, ce urmărește
a determina dacă judecătorul oferă toate garanțiile suficiente pentru a exclude în persoana lui
orice banuială legitimă.
W C. Bírsan, Conveniia …, 2010, p. 469.
⅛,p.471.
' ' C.E.D.O., Ciobanu c. Romãmei, hot. din 16 iulie 2002; Curuțiu c. Româtiiei, hot. din 22 octombrie 2002, www.
echr.coe.int.

W I Art. H HOMlNlui in RK;IIMINIAUIș AI COOUI.UI
Dacă în privința imparțialității subjective, aceasta se prezumă până la proba contrară,
referitor la imparțialitatea obiectivă a instanței este necesar a se determina dacă, inde pendent
de conduita personală a judecătorilor cin compunerea completului de judecată, existā
împrejurãri sau fapte verificabile care autorizează a se puneîn discuție imparțialitatea lor. Din
această perspective, chiar și aparențele au un rol deosebit și, tocmai de aceea, orice judecãtor
despre care s-ar putea crede cã nu ar fi pe deplin impartial cu privire la judecarea cauzei ce i-a
fost data spre soluționare este obligat sā se abțină de la judecatã.
în privința imparțialitãții subiective a judecâtorului, aparențele au un rol decisiv, în limite
rezonabile, pentru că nu s-ar putea considera, spre exemplu, că simplul fapt pentru un
judecãtor de a fi luat o anumită decizie înaintea procesului se poate considera întot-deauna că
ar justifica în sine o bãnuială de imparțialitate în privința sa, ceea ce trebuie avut în vedere fiind
întinderea și importanța mãsurii luate. Tot astfel, cunoașterea apro-fundată a dosarului de
către un judecãtor nu implică nicio prezumție de imparțialitate a sa la momentul judecãrii
pricinii pe fond, iar aprecierea preliminară a datelor disponibile din dosar nu poate semnifica
faptul că ar fi de natură să influențeze aprecierea finală1'1.
Esențial rămâne, așa după cum s-a spus, că nu este suficient să se facă dreptate, ci
trebuie să se și vadă cum se face dreptate (justice must not only be done, it must also be seen
to be done)'21.
2.2.Dreptul persoanei care s-a adresat unei instanțe de judecată de a-i fi judecată
cauza în mod echitabil. Cu referire la acest drept, în literatura juridică s-a apreciat cã
exprimă dreptul „la o justă proporție" între părțile din litigiu, însumând toate componen-
tele unei bune administrări a justiției, precum: obiectivitate, imparțialitate, loialitate,
activism judiciar'1'.
în sistemul Convenției europene a drepturilor omului, dreptul la un proces echitabil a fost
abordat dintr-o dublă perspective, și anume: o perspective largă, care include toate garanțiile
pe care le instituie art. 6 parag. 1 din Convenție, și o perspectivă restrânsă, care include
garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil într-o anumită materie.
Articolul 6 din Convenție garantează fiecărei persoane dreptul la un proces echitabil, însă
nu reglementează chestiunile de detaliu ale desfășurãrii procesului, care tin de com-petența
legislației naționale. Curtea Europeană verifică astfel dacă, în ansamblul ei, pro-cedura de
judecată în discuție a fost echitabilă, cu alte cuvinte, dacă ea s-a desfãșurat în conformitate cu
exigențele impuseîn acest sens de Convenție'4'. Prin urmare, într-o cauză concretă dedusă
judecății urmează a se aprecia de către instanța națională dacă, în ansam-blu, procedura
urmată respectă dreptul la un proces echitabil, iarîn concret, în funcție de circumstanțele
cauzei, dacă acest drept a fost respectat, prin identificarea unor even tual vicii de procedura.
2.3.Dreptul persoanei care s-a adresat unei instanțe de judecată de a-i fi judecată
cauza în termen optim și previzibil. Principiul celerității procedurilorjudiciare, consacrat
în legislația internă în cuprinsul art. 10 din Legea nr. 304/2004, republicatã, apare în pre-
zent stipulat și printr-o normă proceduralã și reprezintă o garanție de ordin general a
dreptului la un proces echitabil.
Convenția europeană a impus și ea respectarea unui termen rezonabil pentru înfăp-tuirea
actului de justiție, fiind necesar ca justiția să fie administrată fără întãrzieri de natură
''' C.E.D.O., Castillo Algar c. $paniei, hot. din 28octombriel998; Morel c. Franfei, hot. din 6 iunie2OOO, www.
echr.coe.int.
1 2 1 C. Bfcsflff, Convenția …, 2010, p. 476.
1 3 11. Dekanu, Tratat…, vol. 1,2010, p. 139.
|4' C Bîrsan, Convenția …, 2010, p. 485.

DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 An. « II
a-i compromite eficacitatea și credibilitatea. Termenul rezonabil constituie doar „o limita
minima" dincolo de care se poate reține încalcarea Convenției'11. Examinarea duratei
termenului rezonabil se face prin luarea în considerare a ansamblului procedurii litigioase,
astfel cum aceasta s-a derulat în fata instanțelor care au intervenit în proces'2'.
Curtea a subliniat că numai întârzierile imputabile autorităților judiciare competente pot
conduce la eventuala constatare a depășirii unui termen rezonabil, astfel încât nici măcar
sistemele de drept ce consacră principiul conducerii procesului de către părți nu îi dispensează
pe judecători de a asigura celeritatea lui, fiind evidential rolul activ al judecãtorului în
materie'\
Curtea Europeană a arãtat că o supraîncărcare temporară a rolului unui tribunal nu
angajează responsabilitatea statelor contractante dacă acestea adoptã cu promptitudine
măsuri de natură sã remedieze o anumită situație, în care apare ca justificată stabilirea unei
anumite ordini provizorii în soluționarea cauzelor, întemeiatã pe urgența și impor-tanța lor. în
aprecierea caracterului rezonabil al unei proceduri judiciare, care este necesar să fie făcută
pentru fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele concrete, pot fi urmărite și
următoarele criterii, consacrate jurisprudențial de instanța europeană, și anume:
complexitatea cauzei în fapt și în drept; comportamentul părților din proces; comportamentul
autorităților statale competente'4'.
Totodată, apare util a sublinia că, po:rivit jurisprudenței Curții Europene, în materie civilă,
termenul rezonabil are ca punct de plecare, de regulă, ziua în care instanța de fond a fost
învestită cu soluționarea litigiuluiși acoperă ansamblul derulării procedurilor în cauză, până la
soluționarea definitivă a procesului. Mai mult, termenul rezonabil în pro cedure civile poate
include și durata unei proceduri administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării
tribunalului este condiționată în mod obligatoriu de parcurgerea unei asemenea proceduri,
urmând a fi considerată drept reper ziua când a fost sesizată autoritatea administrativă
competenta. Acest termen se întinde și asupra procedurilor de executare a hotărârilor
judecătorești, considerată parte integrantã a noțiunii de proces, momentul final reprezentându-l
ziua în care au fost finalizate procedurile de executare a hotărârii'3'.
Atunci când soluția procedurii derulste în fata Curții Constituționale naționale influ-ențeazã
soluția litigiului, termenul rezonabil cuprinde și durata procedurii constituționale, dar nu și pe
aceea a examinării unui recurs prejudicial de către Curtea de Justiție a Comunitatilor
Europene, deoarece, în acest caz, s-ar aduce atingere sistemului instituit prin dispozițiile
tratatelor institutional ale Uniunii'6'.
în jurisprudența instanței europene au fost conturate împrejurări care nu reprezintă
motive de natură să justifice durata excesivă a procedurilor judiciare, precum: aglome-
rarea rolului instanțelor naționale, schimbarea repetată a completelordejudecatã, greva
avocaților, adoptarea unor reforme ale Curții de Conturi1'1. Tot astfel, nici activitatea unui
' ' A se vcdca Programul-cadru al Comisici Europene pentru Eficacitatea Justiției (CEPEJ), Strasbourg. 11
iunie 2004, pet. 3-5,14,50-51,56-57,67,92.
ș2| Œ.D.O., Caslell c. Franlei, hot. din 21 martie 2000, www.echr.coe.inl.
'5' C.E.D.O., Tașchinã c. României, hot. din 1 iulie 2008, www.echr.coe.int.
' ' C.E.D.O., Staianova ș; Nedeku c. României, hot. din 4 august 2005 (M. Of. nr. 562 din 16 august 2007); Vãcãruș
c. României, hot. din 4 noicmbrie 2008, www.cchr.coc.int; Didu c. Romania, hot. din 14 aprilk` 2009 (M. Of. nr. 739
din 30 octombrie 2009).
1 5 1 C. Bir$att, Conven(ia …, 2010, p. 524.
'6> Idem, p. 525.
' 'C.E.D.O., Mullic. Haliei, hot. din 23 martie 1994; Ïisanollic. Italiei, hot. din23aprilicl998, www.echr.coe.int

12 I ,%ri. 7 liOM(Nlui in RK;IIMINIAUIș AI COOUI.UI
expert nu poate constitui un motiv justificat pentru prelungirea unei proceduri judiciare, acesta
desfășurându-și activitatea sub controlul instanței de judecată, care trebuie să ÎI oblige la
respectarea termenelor pe care i le acordă pentru efectuarea lucrărilor tehnice pentru
soluționarea unor pricini11'.
Conform Curții Europene, instanțele naționale trebuie să acorde o importanță specială
respectării principiului termenului rezonabil în materie civilă, în anumite litigii, precum:
indemnizarea victimelor unor accidente de circulate, litigii de muncă și asigurãri sociale, în
materia raporturilordefamilie, încauzele privitoare la starea și capacitatea persoanelor, în
procedurile de expropriere'2'.
Garanția respectării principiului celerității procedurii o reprezintă acele dispoziții pro cedural
prin care se fixează durata unor proceduri și se intervine prin măsuri adecvate în cazul
întârzierii lor, în scopul declarat al unei semnificative reduceri a duratei proceselor civile. în
acest sens, sunt relevante noile dispoziții ale art. 238 NCPC, care conferă jude-cătorului
dreptui și obligatia de a estima durata necesara cercetării procesului în funcție de împrejurările
concrete ale cauzei, astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și previzibil, dar
și dispozițiile art. 241 NCPC, care obligă judecătorul să fixeze ter-mene scurte, chiar de la o zi
la alta și să ia anumite măsuri pentru asigurarea celerită ții. Totodatã, dispozițiile Titlului IV al
Cărții a ll-a, Contestația privind tergiversarea proce sului, se doresc a fi garanții suplimentare
ale respectării dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil. în același
cortext pot fi evocate dispozițiile art. 187 și art. 189 NCPC, care permit aplicarea amenzii
judiciare și obligarea la despăgubiri a celut care, cu intenție sau din culpă, a pricinuit amânarea
judecării sau a executării silite.
3.Obligațiile instanței. Corelativ acestui drept, textul de lege analizat stipulează, la finalul
alin. (1), obligațiile instanței de judecatā sesizate cu judecarea unei cauze, și anume: obligatia
instanței de a dispune toate măsurile permise de lege; obligatia instanței de a asigura
desfășurarea judecății cu celeritate.
4.Aplicarea dreptului la un proces echitabil în faza executãríi silite. în cuprinsul alin.
(2) al art. 6 NCPC se precizează expres că toate aceste drepturi ale persoanei și obli-gații
corelative ale instanței de judecată, respectiv ale organelor competente să acționeze în faza
executãrii silite, în principiu, executoal judecătoresc, care are plenitudine de competență, se
aplică și pentru această fază a procesului civil. Astfel, este exprimată uni-tatea procesului civil
de la momentul inițierii sale, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată, și până la
momentul finalizării, în procedura executãrii silite a hotărâriî judecătorești.
Art, 7. Legalitatea. (1) Procesul civil se des:¾oară în conformitate cu dispozițiile
legii.
(2) Judecãtorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind
realizarea drepturilor și îndeplinirea obligatiilor părților din proces.
COMENTARII
1. Legalitatea procesului civil. Acest principiu exprimă necesitatea desfãșurării pro –
cesului civil în cadrul legal stabilit prin normele constituționale și cele cuprinse în legi
1 1 1 C.E.D.O., Rirfi c. Ïtaliei, hot. din 27 februarie 1992, www.echr.coe.inl.
'2' C.E.D.O., Olieorghe și Maria Mihaela Dumitre$cu c. Rommiei, hot. din 29 iulie 2008; Codarcea c. Româtiiei,
hot. din 2 iunie 2009; Nibbio c. Italia, hot. din 26 februarie 1992; Martin c. Romania, hot. din 10 martie 2009;
L·ainoc. Ila\iei, hot. din 18 februarie 1999, www.echr.coe.int.

DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 .⅝rl. » Kî
ordinare (Codul de procedură civilă si legile speciale). Principiul legalității procesului civil a fost
consacrat constitutional prin art. 124, art. 126 și art. 129 din Constitute, precum și în cuprinsul
Legii nr. 303/2004 privinc statutul judecãtorilor și procurorilor și al Legii nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară. Astfel, conform actelor normative evocate, justiția se înfăptuiește în
numele legii, în mod egal pentru toți, de către instanțele jude-cătorești prevăzute de lege, a
căror competență, alcătuire și compunere se fac cu respec-tarea dispozițiilor legii. Hotărârile
judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în caile de atac prevăzute de lege și
exercitate conform dispozițiilor legale.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene, acest principiu presupune existența unor norme de
drept accesibile, precise și previzibile, care să ofere informații suficiente, în funcție de
circumstanțele cauzei, asupra normelor juridice aplicabile și să permită persoanei interesate să
răspundă exigențelor legii, cunoscând consecințele săvârșirii unui act procesual1'1.
2. Asigurarea respectării legii procesuale civile de către judecător. Corelativ, este stipulată
obligația judecătorului de a asigura respectarea dispozițiilor legii de procedură, a celor care
consacrã realizarea drepturlor și îndeplinirea obligațiilor părților. Garantul respectãrii
principiului legalității procesului civil este, așadar, în concepția legiuitorului, însuși judecătorul.
Art. 8. Egalitatea. In procesul civil părților le este garantatã exercitarea drepturilor
procesuale, în mod egal și fãră discriminări.
COMENTARII
Principiul egalității părților în procesul civil. Acest principiu, al egalității, semnifică aplicarea
unui tratament egal părților petoatã durata desfășurării procesului civil, fãră ca una dintre ele
să fie avantajată în raport cu cealaltă. Mai mult decât atãt, legiuitorul sub-liniazã cã normele
procedurale, astfel cum au fost ele reglementate, reprezintã garanția unui exercițiu egal și fără
discriminãri al drepturilor procesuale ale părților.
Principiul egalității a fost consacrat legislativ prin art. 7 din Legea nr. 304/2004, repu-
blicată, conform căruia toate persoanele sunt egale în fata legii, fără privilegii și fără dis –
criminări, justiția realizându-se în mod egal pentru toți, fărā deosebire de rasa, naționa-litate,
origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, avere, origine
ori condiție socialã sau orice alte criterii discriminatorii.
în literatura juridical2', s-a arătat că egalitatea poate fi abordată sub două aspecte, și
anume: ca egalitate a părților în raporturile procesuale stabilite cu instanța, garantatã prin
imparțialitatea acesteia și rolul activ; ca egalitateîntre pãrți, garantatã prin recunoaș-terea
acelorași drepturi procesuale și impunerea acelorași obligații, corespunzătoare calităților
procesuale, precum și prin posibilitatea acordată părților de a discuta în con-tradictoriu
elementele de fapt și de drept ale cauzei, inclusiv prin garantarea dreptului la apărare al
părților.
Principiul este cunoscutîn jurisprudența instanței europene sub denumirea de „prin-cipiul
egalității armelor" și reprezintã unui dintre elementele noțiunii de „proces echita-bil". Apare util
a sublinia că, din perspectiva jurisprudenței instanței europene, principiul egalității armelor
vizează exclusiv modul în care părțile au fost tratate de instanță și el nu se aplică în raporturile
procesuale ale pãrților cu instanța. Acest principiu permite
I'1 C.E.D.O., Păduraru c. Romania, hot din 1 decembrîe 2005 (M. Of. nr. 515 din 14 iunie 2006). '2' /.
Deleanu, Tralal…, vol. I, 2010, p. 141-143.

14 | Arl. » liOM(Niui in RK;IIMINIAUIș AI COOUI.UI
aprecierea modului în care tribunalul menține „echilibrul necesar" desfășurării unui proces
echitabil, cu precădere în privința comunicării între părți a tuturor pieselor dosarului1'1.
în privința domeniului de aplicare a principiului egalității armelor, instanța europeană a
decis ca se aplică oricărei proceduri, fie ea contencioasã sau grațioasă, urmând a se
determina dacă procedura contestată în ansamblul ei a fost echîtabilă, în sensul art. 6 parag. 1
din Convenție, prin luarea în considerare a tuturor circumstanțelor cauzei, a naturii litigiului și
caracterului procedurii și dacă aceasta procedura le-a dat părților ocazia de a-și susține
pretențiileîn condiții care să nu le plasezeîn condiții dezavantajoase una în raport cu cealaltă121.
Art. 9. Dreptul de dispoziție al părților. (1) Procesul civil poate fi pornit la cererea
celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane,
organizații ori a unci autorități sau instituții publiceori de interes public.
(2)Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
(3)In condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de che-mare în
judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate
învoi cu aceasta pentru a .nine capāt, in tot sau in parte, proœ-sului, poate renunța la
exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotãrâri. De asemcnca, partea poate
dispunc de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.
COMENTARH
1.Disponibilitatea în procesul civil. Forme de manifestare. Prin acest text normativ
este consacrat legislativ principiul disponibilității, un principiu care este de esența proce
sului civil. în materie civilă, spre deosebire de nateria penală, inițiativa declanșării pro
cesului aparține, ca regulă generală, unei părți care își vede lezat un drept al său. Astfel,
ca principiu, procesul civil este inițiat la cererea persoanei care justifică un interes, fiindu-í
lezat un drept al sãu, însã legea admite, în prezent, ca, în cazurile expres și limitativ pre
văzute, procesul să poată fi pornit la cererea oricărei alte persoane, fizice sau juridice, a
unei organizații, autorități sau instituții publice ori de interes public, interesul public, iar
nu eel privat, reprezentând în aceste ipoteze condiția imperativă a declanșãrii procesului
civil.
Formele de manifestare a dreptului de dispoziție al părților în procesul civil constau în: a)
dreptul părților de a stabili obiectul și limitele procesului; b) dreptul părților de a renunța la
judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins; c) dreptul fiecărei părți
de a recunoaște pretențiile parții adverse și de a se învoi cu aceasta pentru a pune capãt în tot
sau în parte procesului, prin încheierea unei tranzacții; d) dreptul părților de a renunța, expres
sau tacit, la exercitarea căilor de atac; e) dreptul părților de a renunța la executarea unei
hotãrâri; f) dreptul părților de a dispune de drepturile lor procesuale în orice alt mod permis de
lege.
2.Dreptul de a sesiza instanța. Articolul 192 NCPC consacrã expres acest drept, sesi-
zarea instanței fiind, de regulă, atributul persoanei al cărei drept sau interes legitim a fost
lezat. Prin excepție, ori de câte ori legea (generală sau specială) prevede, sesizarea poate
fi facută nu numai de persoana lezată, ci și de alte persoane sau organe (spre exemplu,
în materia recursului în interesul legii, de procurorul general al Parchetului de pe lângă
înalta Curte de Casație și Justiție , din oficiu sau la cererea ministrului justiției, colegiuluî
lIi C.E.D.O., Menel c. Franței, hot. din 14 iunie 2005; Perk c. Croatia, hot. din 27 martie 2008, www.echr. coe.int.
|z' C Birsan, Convcnția …, 2010, p. 444.

IK)MINIUI 1)1 KKill.Ml-NlAKt ALCODULUI \rí. !» I'>
de conducere al Inaltei Curți de Casație și Justiție, colegiilor de conducere ale curților de apel,
precum și Avocatului Poporului (art. 514 NCPC); în materia executării silite, sesizarea instanței
poate aparține și executorului judecătoresc, potrivit art. 665 alin. (1), art. 687 alin. (1), art. 691
alin. (3), art. 697 alin. (1), art. 745 alin. (3), art. 789 alin. (1), art. 819, art. 870 alin. (3) NCPC].
Momentul declanșării procesuluiîl constituie data înregistrărií cererii de chemareîn
judecată. Principiul disponibilitāții, care implică dreptul părții de a deschide judecata, trebuie
sã își găsească aplicare și în ceea ce privește exercitarea căii de atac a apeluluí sau
recursului.
3.Dreptul de a stabili obiectul și limitele procesului. Cadrul procesual, atât sub aspec-
tul obiectului, cat și al părților între care se derulează litigiul, este, de regulă, eel fixat de
pãrți, nefiind permis instanței ca, din oficiu, sã se pronunțe în afara limitelor în care a fost
învestită, prin introducerea în cauzã a altor persoane. Prin derogare de la acest principiu,
art. 78 NCPC permitejudecătorului sã introducăîn cauzăalte persoane, încondițiile legii.
Tot astfel, în baza principiului disponibilității, reclamantul este eel care stabilește limi tele
judecății, instanța trebuind să respecte aceste limite , neputând acorda reclamantului mai mult
decãt a cerut. însă, în virtutea rolului activ, instanța poate atrage atenția recla mantului asupra
dreptului sãu de a modifica sau completa acțiunea, de a cere probe în completare, fărã ca prin
aceasta sã fie nesocotit principiul disponibilității.
Respectarea de către judecători a obligației de a hotãrî numai asupra obiectului cererii
deduse judecății constituie garanția aplicării principiului disponibilității'1'.
în situația în care obiectul este determinate instanța va judeca în limitele stabilite de
reclamant, chiar dacă a fost nevoită să dea calificarea exactă cererii . Dimpotrivă, dacã obiectul
este imprecis, instanța va solicita reclamantului să precizeze obiectul cererii, neputând să
interpreteze obiectul astfel încât să evite a se pronunța asupra cererii'2'.
în cazul în care formulările reclamantului sunt neclare, confuze, de natură să împiedice
determinarea cu exactitate a obiectului și temeiului juridic al cererii, instanța este obligată să
solicíte lămuriri și explicații, respectând regula dezbaterii contradictorii, în scopul de a
determina obiectul cererii și temeiul sãu juridic, aspecte care permit exercitarea con-trolului
judiciar.
4.Dreptul de dispoziție al părților. în cadrul procesului civil, reclamantul are dreptul
de a dispune de soarta procesului, acesta putând renunța la judecata începută de el ori-
când, fie verbal, fie prin cerere scrisă (art 406 NCPC). Renunțarea la judecată este un act
cu caracter personal, o manifestare de voință, un act de dispoziție al părții, obligatoriu
pentru instanța de judecata, care nu poate refuza să ia act de renunțarea părții la jude
cată. Aceasta întrucât judecata nu se poate realiza decãt la sesizarea celui interesat (nemo
invitus ogere cogitur), iar excepțiile sunt de strictā interpretare și aplicare. Renunțarea la
judecata are ca efect stingerea procesului declanșat de reclamant, respectiv de pârât prin
promovarea unei cereri reconvenționale.
Reclamantul, pârâtul titular al unei acțiuni reconvenționale sau terțul intervenient în interes
propriu pot renunța nu numai la judecată, ci chiar la dreptul pretins (art. 408 NCPC).
Renunțarea la dreptul pretins este un act de dispoziție cu caracter personal, acesta trebuind
să provină de la parte sau de la mandatarul acesteia, cu procură specială în acest scop. Printr-
o reglementare specială poate fi instituită interdicția renunțării la drept . Astfel, conform art. 437
alin. (1) NCC, în acțiunile privitoare la filiație nu se poate renunța la
'" VM. GobartU, Tratat…, vol. 1, p. 137-138.
'2' I.C.C.J., s. civ. și de propr. int., dec. nr. 2150 din 27 februarie 2006, apud P. Pt·rju, Probleme de drepl civil și
procesual civil din practica sec(iei civile și de proprietate intelectuală a Inaltei Curți de Casatie și Justiție, in
Dreptul nr. 7/2007, p. 243-244.

16 | ,·lrl. IO llOMl·NIUI OF KK.IIMIN1AIUș Al COOUl.UI
drept. Renuntarea la dreptui dedus judecãții are ca efect stingerea definitivă a litigiuluí si
imposibilitatea promovării unei noi cereri cu același obiect, aceeași cauză și între aceleași
persoane.
Totodată, prin acordul lor, părțile pot pune capăt procesului , solicitând instanței să dea o
hotărâre care să consfințească tranzacția încheiatā (art. 438 NCPC). Există posibili-tatea ca
părțile să ajungă la o înțelegere în calea de atac în ceea ce privește soluționarea litigiului,
situație în care acestea au posibilitatea de a solicita instanței de control judiciar să ia act de
înțelegerea intervenită. Tranzacția poate interveni fie ca urmare a realizãrií unui acord voluntar
între părți, fie ca urmare a unei medieri realizate de un mediator (art. 462 NCPC). Părțile au
posibilitatea de a se prezenta oricând în cursul judecãții căii de atac, chiar fără să fi fost citate,
pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească tranzacția lor.
Achiesarea pârâtului la pretențiile reclamantului. în cazul în care pârâtul chemat în
judecată recunoaște o parte a pretențiilor formulate de reclamant împotriva sa, instanța are
posibilitatea de a pronunța o hotărâre parțială în măsura recunoașterii, în sensul admiterii
acțiunii reclamantului în privința pretențiilor recunoscute. Recunoașterea nu este supusă
vreunei condiții de forma, astfel cã ea se poate realiza fie în scris, fie ver bal. Pronunțarea unei
asemenea hotărâri este condiționată însă de existența cererii recla mantului formulate în acest
sens (art. 436 NCPC).
Achiesarea la hotărâre . Odată ce i s-a comunicat hotărârea partea are posibilitatea de a
ataca hotărârea respectivă, se poate declara de acord cu aceasta, lăsând să expire termenul
de exercitare al căii de atac fără a promova calea de atac ori poate renunța expres la calea de
atac prin act autentic sau declarație verbală data în fata instanței, per sonal sau prin mandatar
cu procură specială în acest sens, fieîn ziua pronunțării hotărârii, după momentul pronunțării
soluției, fie la un moment ulterior datei pronunțării hotărâ rii. Achiesarea nu reprezintă altceva
decât renuntarea părții la declararea căii de atac pe care o are deschisă împotriva hotărârii în
care a figurat ca parte și pe care o putea folosi ori renuntarea părții la calea de atac deja
declarată împotriva unora sau tuturor soluțiilor cuprinse în hotărâre (art. 463 raportat la art.
4C4 NCPC).
De asemenea, partea poate dispune de dreplurile sale în orice alt mod permis de lege
[spre exemplu, retragerea contestației privind tergiversarea procesului (art. 523 NCPC)].
Art. 10. Obligatiile părților în desfășuraiea procesului. (1) Părțile au obligația să
îndeplincască actelc de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau
de judecãtor, să íși probeze pretențiile și apărările, sã contribuie la desfășurarea fără
întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. (2) Dacă o parte deține
un mijloc dc probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte pãrți sau din oficiu, să dispunã
înfătișarea acestuia, sub sancțiunea plății unei amenzi judiciare.
COMENTARII
1. îndatoririle procesuale ale părților. Corelativ principiului disponibilitãții, care con-feră
părților dreptui de a stabili obiectul și limtele procesului, prin actul de sesizare a instanței de
judecată, side a dispune ulterior demijloaceleproceduraleacordatede lege, prin această normă
de principiu este instituită obligația părților de a contribui la desfă-șurarea procesului civil în
bune condiții, la finalizarea acestuia fãrã întârziere.
Astfel, părțile au urmãtoarele obligații procesuale: a) să-și exercite drepturile și obli gatiile
procesuale cu bunã-credință (art. 12 NCPC); b) să urmărească desfãșurarea și fina-

DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 \I·I. II IV
lizarea procesului; c) să îndeplinească actele de procedurā în ordinea, în condițiile si la
termenete prevăzute de lege sau de judecãtor; d) sā-și probeze pretențiile și apãrārile; e) să
înfățișeze mijlocul de probă pe care îl dețin, atunci când judecătorul dispune aceasta, la
cererea celeilalte pãrți sau din oficiu (art. 293 NCPC).
2.Sancțiuni. Sancțiunea nerespectării obligației referitoare la înfățișarea unui mijloc
de probă deținut de parte o reprezintă aplicarea unei amenzi judiciare de către judecãtor,
în condițiile art. 187 NCPC. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (3) NCPC,
dacă partea nu își vaîndeplini cu bunã-credință aceste obligații procesuale, ea va răspunde
pentru prejudiciile materiale și morale cauzate celeilalte părți, potrivit art. 189 NCPC.
în literatura juridică s-a subliniat că prin această normă se consacră principiul coope-rării
părților, între ele și în raport cu instanța, care se conjugă cu principiul rolului activ al
judecãtoruluí, în scopul restabilirii grabnice a stabilitãții juridice, al afirmãrii și realizãrii
preeminenței dreptului'1'.
3.îndatoririle procesuale ale părților și accesul liber la justiție. Curtea Constituțională
a statuat cã exercitarea unui drept de cãtre titularul său nu poate avea loc decât într-un
anumit cadru, prevāzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, printre care și
stabilirea unor termene, după a căror e:<pirare valorificarea respectivului drept nu mai
este posibilă. Neexercitarea dreptului în termenul stabilit de lege, datorită lipsei de dili-
gențã sau relei-credințe a titularului acestuia, nu poate fi considerată o consecințã a
îngrădirii liberului acces la justiție al persoanelor care au pierdut posibilitatea valorificãrii
dreptului. Stabilirea unor condiții sau a unor termene în raport de care părțile au obligația
să îndeplinească actele de procedură nu poate fi considerată de natură să îngrādească
accesul liber la justiție, finalitatea fiind, dimpotrivã, aceea de a-l facilita prin asigurarea
unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept consti
tutional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra
stabilității și securității raporturilor juridice civile.
De asemenea, instanța de contencics constitutional a făcut referire la cauza Union
Alimentaria Sanders S.A. c. Spaniei, 1989, în care Curtea Europeanā a Drepturilor Omului a
reținut cã „partea interesată este, la rândul ei, ținutã să aducă la îndeplinire cu diligență actele
procesuale care îi revin, să nu uzeze de manevre dilatorii și să folosească posibili-tățile oferite
de normele procesuale interne pentru reducerea timpului în care se derulează procedura de
judecatã, să nu întreprindâ demersuri contrare realizãrii acestui scop"'2'.
Art. 11. Obligațiile terților în desfășurarea procesului. Orice persoană este obligată, în
condițiile legii, să sprijine realizarea justitiei. Cel care, fără motiv Iegitim, se sustrage de
la îndeplinirea acestei obligații poate fi constrâns să o exe cute sub sancțiunea plății unei
amenzi judiciare și, dacă este cazul, a unor daune-interese.
COMENTARII
1. Cooperarea terților în procesul civil. Principiul rolului activ al judecãtoruluí în afla-rea
adevărului, consacrat prin art. 22 NCDC, se află în uniune cu eel al cooperării părților, prevăzut
de art. 10 NCPC, și cu principiul cooperării terților. Cooperarea terților se valo-rifică exclusiv în
raport cu instanța de judecatã învestită cu soluționarea unei cauze, legea insrituind în sarcina
oricãrei persoane, alta decât părțile din proces, obligația de a sprijînÏ realizarea justitiei.
I'1 /. Deteaitu, Tralat…, vol. 1, 2010, p. 146.
'21 C.C., Doc. nr. 919/2007, M. Of. nr. 804 din 26 noiembrie 2007.

IS I \rl. 12 liOM(Nlui in RK;IIMINIAUIș AI COOUI.UI
Legiuitorul nu indică criterii pentru determinarea si stabilirea categoriei persoanelor în
sarcina cărora stabilește această obligație de cooperare, fiind cert însă că nu poate fi vorba
despre părți ori colaboratori cunoscuți aijustiției.
în opinia noastră, o astfel de obligație stă în sarcina persoanelor, fizice sau juridice, care,
prin dispoziții cuprinse în norme speciale ale noului Cod de procedure civilā ori ale unor legi
speciale, sunt datoare să sprijine realizarea actului de justiție, transmițând instanței de
judecată, la cererea acesteia, inforrnațiile pe care le dețin, materializate prin mijloacele de
probă. Astfel, potrivit art. 255 alir. (4) NCPC, autoritățile competente sunt obligate să comunice
instanței toate informațiile ori înscrisurile solicitate; conform art. 297 alin. (1) NCPC, un terț
care se află în posesia unui înscris necesar soluționārii procesuluî poate fi citat ca martor de
instanță; conform art. 298 NCPC, o autoritate sau o instituție publică poate fi obligată de cātre
instanță sã prezinte un înscris.
2. Sancțíuni. Legea reglementeazã și o forma de constrângere la executarea obligațieî de
cooperare, similară celei reglementate în privința părțilorîn proces, și anume posibi-litatea
aplicării unei amenzi judiciare de către instanță și a obligării la plata unor daune-inte-rese
pentru prejudiciile materiale și morale cauzate, în condițiile art. 187 și art. 189 NCPC. Se vor
putea aplica, prin analogie, și dispozițiile art. 12 alin. (3) NCPC, care vizează partea în proces,
în ceea ce priveșteîndeplinirea obligațiilor procesuale cu bună-credință.
Art. 12. Buna-credință. (1) Drepturilc procesuale trebuie excrcitate cu bună-crc-dință,
potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca
drepturile procesuale ale altei pãrți.
(2)Partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru
prejudiciile materiale și morale cauzate. Ea va putea fi obligatã, potrivit legii, și la plata
unei amenzi judiciare.
(3)De asemenea, partea care nu își îndeplinește cu bună-credință obligațiile pro cesuale
răspunde potrivit alin. (2).
COMENTAR1I
1. Principiul exercitarii cu bunā-credință a drepturilor și a obligațiiior procesuale. Textuf
analizat instituie principiul exercitarii cu bună-credințã a drepturilor procesuale conferite de
lege, în virtutea cãruia fiecare parte din proces are obligația unui exercițiu onest și legal al
drepturilor procesuale. Ipoteza reglementată este o aplicare a principiului general consacrat de
art. 1357 NCC, conform cãruia oricine cauzeaza altuia, prin fapta sa ilicită sãvârșită cu
vinovăție, un prejudiciu, este obligat a-l repara, cu mențiunea că răspunderea civilă antrenată
de aplicarea dispozițiilor art. 12 NCPC impune cerința dovedirii abuzulur de drept procesual.
Două sunt condițiile și, totodată, limiteleîn care pot fi exercítate drepturile procesuale, și
anume: a) drepturile procesuale trebuie realizate în vederea scopului în care au fost
recunoscute de lege; b) drepturile procesuale trebuie realizate fărā a se încălca drepturile
procesuale ale altei părți.
Simpla exercitare a unor căi de atac nu face proba exercitarii cu rea-credință a unor
drepturi procedurale. Buna-credință a unei persoane se apreciază în raport de atitudinea sa
față de obligația care îi incumbă'1'. Așa cum a reținut Curtea Constituțională12', exerci-tarea de
către o persoană a unui drept care îi este recunoscut prin lege nu poate să jus-
1 1 1 A se vedea, în acest sens, și I.C.C .}.. s. com., dec. nr. 2547 din 13 aprilie 2005, in Dreptul nr. 7/2006, p. 249. |z'
C.C, Dec. nr. 73/1995, M. Of. nr. 177 din 8 august 1995.

DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 \I·I. i:t !`»
tifice, prin ea însăși, o prezumție a relei-credințe. Exercitarea abuzivă a unui drept se produce
numai în situația în care acel drept se realizează în alt scop decât eel pentru care legea l-a
recunoscut.
Totodată, în considerarea acestui principiu consacrat prin norma procesuală analizată,
pãrțile au îndatorirea să își îndeplinească și obligațiile procesuale cu bunã-credință. Dispoziția
este complementară celei cuprinse în art. 10 NCPC, referitoare la obligațiile părțilorîn
desfășurarea procesului.
2.Sancțiuni. Sancțiunea unui exercițiu abuziv al drepturilor și obligațiilor procesuale o
constituie aplicarea unei amenzi judiciare și antrenarea răspunderii civile pentru prejudi-ciile
materiale și morale cauzate celeilalte părți în proces, potrivit art. 187 și art. 189 NCPC.
3.Principiul bunei-credințe în tratatele internaționale privitoare la drepturile omu-lui.
Principiul bunei-credințe a fost consacrat prin art. 17 din Convenția europeană a drepturilor
omului, intitulat „lnterzicerea abuzului de drept", conform cãruia nicio dispo-ziție din Convenție
nu poate fi interpretata ca implicând, pentru un stat, un grup sau un individ, dreptul de a
desfãșura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmărește distru-gerea drepturilor sau
libertăților recunoscute de Convenție sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi și
libertãți decât acelea prevãzute de Convenție. Este vorba despre un principiu regãsit și în
prevederile art. 54 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii și ale art. 30 din Declarația
universalã a drepturilor omului.
Articolul 17 din Convenție interzice, practic, abuzul de drept cu referire la drepturile și
libertățile garantate de Convenție și de protocoalele sale adiționale, iar dispozițiile sale trebuie
corelate cu cele cuprinse în art. 18, conform cărora restricțiile ce pot fi aduse drepturilor și
libertãților stipulate prin Convenție nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care eleau fost
prevãzute. Prin urmare, abuzul de drept poate fi invocatîn legătură cu un alt drept garantat de
Convenție numai atunci când se pretinde existența încălcării unui astfel de drept, el neavând o
existență independentã, autonomă.
Principiul bunei-credințe fiind astfel reglementat. in literatura juridicā dc spccíalitatc s-
a considerat că ar putea fi acceptată e>:istența unui „drept fundamental la un compor-tament
conform cu principiul bunei-credhțe, un drept care nu se poate exercita abuziv"1'1.
Art. 13. Dreptul la apărare. (1) Dreptul la apărare este garantat.
(2)Părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, dupã caz, asistate
în condițiile legii. In recurs, cererile și concluziile pãrților nu pot fi formulate și susținute
decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau
mandatarul acesteia, soțori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept.
(3)Părților li se asigurã posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a
procesului. Ele pot să ia cunoștinjā de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă
apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale dc atac, cu
respectarea condițiilor prevãzute de lege.
(4)Instanța poate dispune înfățișarea în persoană a părtilor, chiar atunci când acestea
sunt reprezentate.
COMENTARII
1. Principiul dreptului la apărare. Alineatul (1) al art. 13 cuprinde o dispoziție impe-rativă
de principiu, una declarativă, în sensul că dreptul la apărare este garantat în tot cursul
procesului civil. Sunt reiterate astfel dispozițiile art. 24 din Constituție.
1 1 1 ƒ. Delcami, Tralal…. vol. I, 2010, p. 147.

10 I Art. 14 liOM(Nlui in RK;IIMINIAUIș AI COOUI.UI
Principiul dreptului la apărare se materializează în mai multe ipoteze, și anume: a) dreptul
părților de a fi reprezentate sau, după caz, asistate, în condițiile legii, în tot cursul procesului;
b) dreptul părților de a participa la :oate fazele de desfășurare a procesului, complementar
dispozițiilor art. 14 NCPC, care reglementează principiul contradictoriali-tãții; c) dreptul părților
de a lua cunoștință de cuprinsul dosarului, de a propune probe, de a-și face apărări, de a-și
prezenta susținerileín scris și oral, în condițiile prevăzute de lege; d) dreptul părților la exercițiul
căilor legale de atac, în condițiile prevăzute de lege.
2.Dreptul părților de a fi reprezentate sau asistate în proces. Cu referire la dreptul
părților de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în tot cursul procesului, trebuie men-ționat
că norma evocă toate formele de reprezentare în proces, reglementate în detaliu în cuprinsul
art. 80 NCPC, și anume: reprezentarea legală și obligatorie, reprezentarea convențională și
facultativă, precum și reprezentarea judiciară.
3.Dreptul părților de a fi asistate în proces. Asistarea în condițiile legii semnifică
dreptul parții de a beneficia de serviciile unui avocat, în condițiile legii, norma făcând trimitere
la dispozițiile art. 90 NCPC, care reglementează condițiile de acordare a asistenței judiciare.
Elementul de noutate îl reprezintă obligativitatea reprezentării și a asistării printr-un avocat
în fata instanței de recurs [art. 83 alin.{3), art. 84 alin. (2) NCPC)]. Astfel, în fata instanței de
recurs, cererile și concluziile părților pot fi formulate și susținute numai printr-un avocat sau,
după caz, consilierjuridic, *n ipoteza unei persoanejuridice parteîn proces. Situația de excepție
vizează existența unei licențe în drept pe care o are „partea sau mandatarul acesteia", în cazul
în care mandatar este soțul ori ruda până la gradul al ll-lea inclusiv a acesteia. Dispoziția fiind
una imperativă, aplicarea ei este limitată la ipoteza pe care o reglementează, fără posibilitatea
de aplicare prin analogie în alte situații.
Potrivit art. XI din Legea nr. 2/20131'1 privind unele măsuri pentru degrevarea instan-țelor
judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul
de procedură civilă, în aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. (2) NCPC, în cazul instanțelor
judecătorești și parchetelor, în recurs, cererile și concluziile pot fi formulate și susținute de
către președintele instanței sau de către conducătorul parchetului, de către consilierul juridic
ori de către judecātorul sau procurorul desemnat, în acest scop, de președintele instanței ori
de conducătorul parchetului.
4.Garanție a realizării dreptului la un proces echitabil. Din perspectiva Convenției
europene, dreptul la apărare prezintă o importanță deosebită în cadrul unui proces echi
tabil și este reglementat în detaliu în cuprinsul art. 6 parag. 3 lit. c), cu referire specială la
procesul penal.
Prezenta părții în fata instanței de judecată și asigurarea condițiilor pentru ca aceasta să
participe la toate fazele de desfășurare a procesului reprezintă o garanție a realizării dreptului
la un proces echitabil. Așa fiind, dispoziția se impune a fi completată cu cele care reglemen –
tează dreptul părții de a fi asistată gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește
limbaîn care se desfășoară procesul, precum și cu acele dispoziții care reglementează dreptul
la asistență judiciară, în condiții compatibile cu e:<igențele unui proces echitabil.
Art. 14. Contradictorialitatea. (1) Instanja nu poate hotãrî asupra unei cereri decât după
citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel. (2) Părțile trebuie să își facă
cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediu 1 instanței, după caz,
motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărãri!e, precum și
mijloacele de probă de care înțeleg să se folo-sească, astfel încât fiecare dintre ele să își
poată organiza apărarea.
1 1 1 M. Of. nr. 89 din 12 fcbruarie 2013.

DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 in. 14 Z\
(3)Pãrțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențiile și apărările
lor în mod corect și complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute.
Părțile au obligația de a expune un punct de vcdcre propriu față de afirmațiile părții
adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.
(4)Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept
invocată în cursul procesului de cãtre orice participant la proces, inclusiv de cãtre
instantă din oficiu.
(5)Instanța este obligată, în orice proces, sã supună discuției părților toate cererile,
excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.
(6)Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații
sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.
COMENTARII
1.Principiul contradictorialității. Forme de exprimare. Prin norma analizată este
consacrat principiul contradictorialității, care este de esența procesului civil, implicând
pentru părți următoarele drepturi procesuale: a) dreptul părților de a se înfățișa în per-
soană în fata instanței de judecată, corelativ cu obligația instanței de a dispune citarea
pãrților; b) dreptul pãrților de a-și face cunoscute reciproc și în rimp util, direct sau prin
intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pre-
tenții și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească; c) dreptul
părților de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul
procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță, din oficiu.
Corelativ acestor drepturi există și obligații procesuale ale părților și ale instanței de
judecată, după cum urmează: a) obligația părților de a expune situația de fapt la care se referă
pretențiile și apărărilor lor, în mod corect și complet, fără a denatura faptele care le sunt
cunoscute; b) obligația părților de a expune un punct de vedere propriu față de afirmațiile părții
adverse cu privire la împrejurările de fapt relevante în cauză; c) obligația instanței de a hotãrî
asupra unei cereri rumai după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel; d)
obligația instanței de a-și întemeia hotărârea numai pe motivele de fapt și de drept, pe
explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse în prealabil dezbaterii contradictorii.
Invocatîn legătură cu drepturile părților în proces, în literatura juridică s-a afirmat, cu deplin
temei, că acest principiu ar putea fi invocat în legătură cu drepturile oricărui participant în
proces (martor, procuror, subiecții procedurii administrative prealabile), fără a avea în mod
necesar calitatea de parte, dacă el justifică un interes'1'.
2.Principiul contradictorialității în jurisprudența C.E.D.O. Principiul contradictoriali
tății se degajă și din jurisprudența europeană creată prin interpretarea pe care Curtea a
dat-o art. 6 din Convenția europeană, ce consacră dreptul la un proces echitabil. Astfel,
Curtea Europeană a decis că dreptul la o procedură contradictorie implică, în esență,
posibilitatea părții de a lua cunoștință de toate piesele și observațiile judecătorului, de
natură să influențeze decizia și de a le discuta'2'.
Potrivit Curții, acest principiu nu vizeazã exclusiv pãrțile între ele, ci și Ministerul Public, și
chiar o altă jurisdicție independentă participantă la o fază superioară a procesului.
Instanța europeană distinge în privința aplicării principiilor contradictorialității și
egalității armelor, pentru ipoteza comunicării actelor dosarului. Se arată astfel că, dacă
absența comunicării unei piese a dosarului vizează exclusiv una dintre părțile în proces,
1 1 1 /. Deleanu, Tratat…, vol. 1, 2010, p. 151.
' ' C.E.D.O., Morel c. Franlei, hot. din 6 iulic 2000, www.echr.coe.int.

11 I \rl. 15-17 liOM(Nlui in RK;IIMINIAUIș AI COOUI.UI
cealaltã parte cunoscând-o, situația va fi examinată prin prisma principiului egalității armelor,
care impune tratarea egală a pãrților cu privire la luarea la cunoștință a tuturor pieselor unui
dosar. în ipoteza în care amândouã părțile au fost private în aceeași măsurã de posibilitatea
luării la cunoștință a unei piese a dosarului, a unei informații utile produse judecătorului, fãră ca
ele sã fie în măsură să o discute, aceastā situație se va discuta pe terenul principiului
contradictorialității1'1.
Art. 15. Oralitatea. Procesele se dezbat oral, cu exceptia cazului în care legea dispune
altfel sau când părțile solicită expres instanței ca judecata să se facă numai pc baza
actelor depuse la dosar.
COMENTAKD
1.Principiul oralității. Forme de exprimare. Prin textul normativ analizat este consa-crat
principiul oralității, conform cãruia, de regula, procesele se dezbat oral. Acest principiu
reprezintã garanția contradictorialitãții efective a dezbaterilor și a exercițiului dreptului la
apărare. Oralitatea presupune dreptul pãrților de a-și susține verbal pretențiile, de a discuta
regularitatea actelor de procedurā și de a formula concluzii.
2.Excepții. Două sunt situațiile care admit e>;cepția de la regula oralității, și anume: a)
dacă legea dispune altfel; procedura contencioasă este, de regulă, orală, excepțiefăcând,
spre exemplu, soluționarea conflictului de competență și procedura ordonanței președin-țiale
[art. 135 alin. (4), art. 998 alin. (2) NCPC]; b) când părțile solicită expres instanței ca judecata
să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar. Conferind părților un drept de dispoziție cu
privire la dezbaterile contradictorii înfața instanței de judecata, drept cu pri vire la care instanta
nu ar puteaaprecia, ci doararconstata această manifestaredevoință, se subliniază și caracterul
acestui principiu, care nu este unul de ordine publică, câtă vreme admite o abdicare, astfel
cum în mod temeinic s-a considerat și în literatura juridicã'21.
Art. 1ft. Nemijlocirea. Probele se administreazã de cãtre instanta care judecă proccsul,
cu exceptia cazurilor în care legea stabilește altfel.
COMENTARII
1.Administrarea probelor de către instanta care judecă. Regula. Este consacrat prin
această normă principiul nemijlocirti, conform cãruia, de regula, probele sunt adminis trate
de cãtre instanta care judecă procesul, fiind vorba decompletul de judecata învestit cu
soluționarea unei anumite cauze.
2.Excepții. Legea admite și reglementarea unor cazuri de excepție, expres și limitativ
prevăzute, situații în care instanta nu va administra ea însăși, în mod direct, probele, pre-cum:
administrarea probelor de către avocații părților (art. 239 NCPC); administrarea probelor prin
comisie rogatorie [art. 261 alin. (2) NCPC]; asigurarea probelor (art. 359 șî urm. NCPC};
valorizarea dovezilor administrate în fata instanței necompetente (art. 137 NCPC); valorizarea
probelor administrate de instanta de la care pricina s-a strămutat (art. 145 NCPC); valorizarea
probelor de către instanta de trimitere [art. 498 alin. (2) NCPC].
Art. 17. Publicitatea. Ședințele de judecata sunt publice, în afară de cazurile prevãzute
de leee.
<1' C Bírsan, Convenția …, 2010, p. 497-
498. I2' /. Dckami, Tratat…, vol. I, 2010, p.
152.

DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 \I·I. 17 z;«
COMENTARII
1.Principiul publicitățN ședințelor de judecata. Acest articol consacrã principiul publi-
citãții ședințelor de judecata în procesU civil, conform căruia, de regulă, ședințele de
judecata sunt publice. La orice ședință de judecata, accesul publicului este permis în
limitele determinate de capacitatea săliide judecata și de necesitatea asigurãrii ordinii și
solemnității ședinței.
Norma analizată reia o dispoziție de principiu cuprinsă în art. 12 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciarã, republicată, conform căreia ședințele de judecata sunt publice, în
afară de cazurile prevăzute de lege, iar pronunțarea hotărârilor se face în ședințã publicã, cu
excepția cazurilor prevăzute de lege. Totodată, principiul publicitãții dezbaterilor judiciare a fost
consacrat și constitutional prin art. 127 din Constitute.
Principiul publicității ședințelor de judecata în procesul civil, alături de principiul
contradictorialității și de acela al oralității, consacrate prin art. 14 și art. 15 NCPC, repre-zintă,
împreunã, garanții fundamentale ale dreptului la un proces echitabil.
2.Excepțiile. Excepțiile de la respectcrea acestui principiu sunt reprezentate de acele
cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, care permit o desfășurare a ședințelor de
judecata „cu ușile închise", fără prezența publicului, de regulă, în camera de consiliu. Ori
de câte ori judecata nu se desfășoară în ședință publicã, ci fără prezența publicului, vor
avea acces în camera de consiliu sau în sala de judecata părțile, apărătorii sau reprezen-
tanții lor, persoanele care asistă minorii, martorii, experții, traducãtorii, interpreții și alte
persoane, în afara celor expres enumerate, cãrora li se permite de instanță sã asiste la
proces, în cazul în care prezența lor este justificată pe motive temeinice (credem că în
această categorie pot fi incluse persoanele care sunt însoțitori permanent* ai unei părți
care suferă de o infirmitate fizicã și are nevoie de ajutor; studenții facultāților de drept
care au obligația efectuării practicii la instanța de judecata).
Indiferent dacã ședința este sau nu publicã, pronunțarea hotărârii are locîntotdeauna în
ședințã publicã, sub sancțiunea nulitãții hotărârii, sub rezerva dispozițiilor art. 396 alin. (2)
NCPC, când președintele instanței stabilește cã, în caz de amânare a pronunțării, pronunțarea
hotărârii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
3.Caracterul nepublic al cercetãrii procesului. în actuala reglementare a Codului de
procedura civilă, excepția devine regulă pentru judecata în fata primei instanțe, celeritatea
ca imperativ justificând această abdicare de la principiul publicității ședințelor de judecata,
care rămâne specific cercetãrii procesului în căile de atac. Astfel, art. 213 NCPC instituie
principiul caracterului nepublic al cercetãrii judecătorești în fata primei instanțe. Numai
dezbaterea fondului și pronunțarea hotărârii au locîn ședință publicã, potrivit art. 244
alin. (l)și art. 402 NCPC.
întreaga cercetare judecãtoreascã se realizează fără prezența publicului, în camera de
consiliu sau în sala de judecata. Regula privește faza cercetãrii procesului în fata primei
instanțe. în căile de atac, art. 240 alin. (2) NCPC prevede că cercetarea procesului va avea loc
în ședință publicã, atunci când se apreciazã cã faza cercetãrii procesului este necesară.
O derogare de la acest principiu este admisă însă în următoarele situații:
a)când printr-o normă generală sau specială se prevede caracterul public al cercetãrii
procesului, cum ar fi, spre exemplu, cercetarea procesului în cãile de atac, dacã se apre ciazã
necesarā o astfel de cercetare fart. 240 alin. (2) NCPC]. Ca atare, ori de câte ori se prevede
expres judecata în ședință publicã, suntem în prezența unei reglementări speciale, derogatorii
de la principiul caracterului republic al cercetãrii procesului;
b)când instanța de judecata apreciazã, în funcție de circumstanțele concrete ale cau-zei,
că dezbaterea fondului în ședință publicã este de natură sã vatăme ordinea publicã,

24 | Art. IS liOM(Nlui in RK;IIMINIAUI AI COOUI.UI
moralitatea, interesele minorilor, viața privatăapărțilorsau interesele justiției; în această ipotezã
există posibilitatea instanței, la cerere sau din oficiu, sã dispună ca dezbaterea fondului, care,
de regulă, are loc în ședință pubiică, potrivit art. 244 alin. (1) NCPC, sã se desfășoare în
întregime sau partial fāră prezența publicului.
Potrivit art. XII din Legea nr. 2/2013, dispozițiile noului Cod de procedure civilă privind
cercetarea procesului și, după caz, dezbaterea fondului în camera de consiliu se aplicã pro –
cessor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2C16; în procesele pornite începând cu data de
15 februarie 2013 și pânã la data de 31 decembrie 2015, cercetarea procesului și, după caz,
dezbaterea fondului se desfãșoarã în ședințā pubiică, dacă legea nu prevede altfel.
4. Garanție a dreptului la un proces echitabil. Articolul 6 parag. 1 din Convenția euro-peană
dispune în mod expres că fiecare persoană are dreptul la judecarea în mod public a cauzei
sale, impunând astfel o condiție distinctã a procesului echitabil. S-a considerat că justițiabilii
sunt protejați astfel împotriva unei justiții secrete, nesupuse controlului public, transparența pe
care o asigură publicitatea dezbaterii judiciare asigurând derularea unui proces echitabil.
Potrivit instanței europene, acest principiu implică publicitatea dezbaterilor în fata instanței,
precum și publicitatea pronunțării hotărârii adoptate'11. Curtea a statuat că, într-o procedură
care se derulează în fata prime și singurei instanțe, dreptul la un proces public implică dreptul
la o ședință pubiică, exceptând situațiile care justifică desfășurarea ei„cu ușileînchise". Se
recunoașteînsă dreptul persoanei interesatedea renunța laexer-cițiul publicității, însă
renunțarea la publicitate trebuie să fie neechivocă și să nu puna în discuție un interes public
important'2'.
Totodată, este important de evidențiat că, potrivit jurisprudenței instanței europene,
principiul publicității nu este unul absolut, astfel că dreptul de a obține o hotărâre jude-
cătorească într-un termen rezonabil ar putea fi luat în considerare pentru a determina dacă
dezbaterile publice corespund unei adevarate nevoi sociale după ce procesul a fost public în
primă instanță. Prin urmare, se acceptă cã, în fata instanței de control judiciar, învestite
exclusiv cu examinarea unor probleme de drept, iar nu de fapt, se poate abdica de la principiul
publicității131.
Cu referire la pronunțarea hotărârilorîn mod public, Curtea a deciscăasigurarea con trolului
puterii judiciare de către public se poate realiza, eel puțin pentru o instanță de control judiciar,
prin depunerea la grefă a textului integral al hotărârii, pentru ca aceasta sã fie accesibilã
tuturor și prin citirea în ședințã pubiică a dispozitivului hotărârii. Totuși, ar fi contrar principiului
publicității procesului refuzul unei instanțe de apel de a pune la dispoziția publicului motivarea
deciziei sale'4'.
Arl. 18. Limba desfășurării procesului. (1) Procesul civil se desfășoară în limba
română.
(2)Cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să se exprime în limba
maternă în fata instanțclor dc judecată, în condițiile legii.
(3)Cetățenii străini și apatrizii care nu înțeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul
dc a lua cunoștință de toate actele și lucrările dosarului, de a vorbi în instanță și de a
pune concluzii, prin traducător autorizat, dacă legea nu prevede altfel.
(4)Ccrcrilc și actele procedural se întocmesc numai în limba română.
'"' C.E.D.O., Pn·lto ș.a. c. Ilaliei, hot. din 8 decembrie 1983, www.echr.coc.int.
'*ș' C.E.D.O., Patigcr c. Au$triei, hoi. din 28 mai 1997; Hâkatmson șt Sturessoti c. Suediei, hoi. din 21 februario
1990, www.echr.coc.int.
'3' C.E.D.O., Kooltummel c. Austrici, hot. din 10 decembrie 2009, www.echr.coe.int.
'4' C Bîrsan, Convenția …, 2010, p. 520.

DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 \I·I. I!» &
COMENTARII
1.Limba desfășurării procesului civil. Conform dispozițiilor imperative ale textului
analizat, limba română este limba oficială în care se desfășoară procesul civil. în același
sens sunt dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată. Norma reiterează, practic, prevederile art. 14 din actul normativ mai sus
evocat, reglementând cu valoare de principiu două ipoteze, și anume:
a)cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să se exprime în limba
maternăînfața instanțelor de judecată, în condițiile legii. Astfel, art. 14 alin. (3) din Legea nr.
304/2004 precizează că, atunci când una sau mai multe părți solicitā să se exprime în limba
maternă, instanța va asigura, în mod gratuit, folosirea unui interpret sau a unui traducător
autorizat. în cazul în care toate părțile solicită ori sunt de acord să se exprime în limba
maternă, instanța va asigura exercițiul acestui drept, cu respectarea principiilor
contradictorialității, oralității și publicității;
b)cetățenii străini și apatrizii care nu ințeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a
lua cunoștință de toate actele și lucrãrile dosarului, de a vorbi în instanță și de a pune concluzii
prin traducător autorizat, dacă legea nu prevede altfel.
Conform art. 14 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, republicată, în oricare dintre cele două
ipoteze mai sus evocate, dezbaterile purtate în limba maternă vor fi consemnate în limba
română, obiecțiunile formulate de cei interesați cu privire la traduceri și consemnarea acestora
trebuind să fie rezolvate de instanță pânã la încheierea dezbaterilor, consemnându-se în
cuprinsul încheierii de ședință. Toate acteleîntocmite de interpretul sau traducătorul autorizat
vor fi semnate pentru conformitate, în urnătoarele situații: a) când ele au fost redactate de
traducãtor; b) atunci când consemnarea s-a făcutîn baza traducerii interpretului.
2.Obligația întocmirii cererilor și a actelor procedurale în limba română. Alineatul (5)
al art. 14 din Legea nr. 304/2004, republicată, impune, însă, în mod imperativ, la fel ca alin. (4)
al normei analizate, obligația întocmirii cererilor și a actelor procedurale în limba română. Asa
fiind, toate cererile și actele procedurale întocmite de părțile care nu înțeleg sau nu vorbesc
limba română vor fi redactate exclusiv în limba română, prin intermediul unui traducător
autorizat și pe cheltuiala acestora, textul instituind, practic, obligația părților de a se exprima în
scris în limba română.
3.Garanție a dreptului la apărare. Referitor la limba în care se desfășoară procedura de
judecată, instanța europeană a statuat în sensul că garantarea dreptului la apărare presupune
ca partea să fie în măsură să înțeleagă și să comunice în limba în care se des fășoară
procedura de judecată, cu referire specialã la procesul penal. Așa fiind, acuzatui care nu
înțelege sau nu vorbește limba oficială are dreptul la asistare gratuită de către un interpret care
să îi traducă toate actele procedurii angajate împotriva sa pentru a putea beneficia de un
proces echitabil. Dreptul la asistența gratuită a unui interpret se referă nu doar la declarațiile
orale în ședința de judecatã, ci și la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și la hotărârea
pronunțată în cauză111.
Art. 19. Continuitatea. Judecătorul învestit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit
pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii.
COMENTARII
1. Imposibilitatea înlocuirii judecătorului pe durata procesului. Textul consacră prin-
cipiul continuității, conform căruia, odată învestit cu soluționarea unei cauze concrete,
C.E.D.O., Kamasinski c. Auslriei, hoi. din 19 dccombric 1989, www.echr.coe.int

lb I Alt. •2U liOM(Nlui in RK;IIMINIAUIș AI COOUI.UI
judecătorul nu va putea fi înlocuit pe durata procesului, pânā la momentul dezînvestiriî sale,
prin pronunțarea unei hotărâri.
Textul art. 19 trimite la prevederile art. 214 NCPC, care vizează continuitatea în cursul
judecățiișicontinuitateadupãces-a datcuvantui părțilorînfond, precum si la prevederile art. 395
alin. (2) NCPC, conform cărora la deliberare pot lua parte numai membrii com-pletului în fata
cărora au avut loc dezbaterile, cu referire evidentă la dezbaterile asupra fondului. Prin urmare,
dacā între momentul închiderii dezbaterilor judiciare asupra fon-dului și momentul deliberării se
produce schimbarea judecătorului, spre exemplu, în ipoteza unei amânări de pronunțare, este
obligaîoriu ca procesul să fie repus pe rol, astfel încât părțile să puna concluzii asupra fondului
in fata judecătorului care va participa la deliberare.
Se reia, practic, o dispoziție cuprinsă în art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organi-zarea
judiciarã, republicatã, conform căreia activitatea de judecata se desfãșoară cu res-pectarea
principiului distribuirii aleatorii a dosarelor și al continuității, cu excepția situațiilor în care
judecătorul nu poate participa la judeca:ă din motive objective.
Dispoziții aplicative ale acestui principiu apar în cuprinsul Regulamentului de ordine
interioarā al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 387 din 22 sep-tembrie
2005. Astfel, potrivit art. 22 alin. (2) lit. c) din Regulament, la începutul fiecărui an, colegiul de
conducere al fiecărei instanțe stabilește compunerea completelor de judecata, urmărind
asigurarea continuității acestora. în mod exceptional, în cazurile în care din motive objective se
impune aceasta, colegiul de conducere va aproba în cursul anului schimbarea membrilor
completelor de judecata. Complementar, președintele instanței sau, după caz, președintele
secției, cu acordul colegiului de conducere, întoc-mește o planificare de permanențā a
judecătorilor, ținându-se cont de completele de judecata din care face parte fiecare judecător,
planificare care se face pentru fiecare zi a anului. Aceasta planificare de permanență urmează
a fi folosită pentru soluționarea inci-dentelor procedurale referitoare la compunerea completelor
de judecata (incompatibili-tatea, abținerea, recuzarea), precum și pentru situațiile de absență
(art. 98 din Regulament).
2. Remedii. Pentru situațiile objective în care judecătorul cauzei nu poate participa la
judecata, prin art. 99 alin. (1) din Regulament se statuează, cu valoare de principiu, că
incidentele procedurale ivite în cursul procesului vor fi soluționate cu respectarea conti nuității
completului de judecata, iar în subsidiar, în cazul în care nu se poate aplica prin cipal
continuității, cu respectarea normelor privind repartizarea aleatorie. Planificarea de
permanență urmează a fi folosită pentru soluționarea incidentelor procedurale refe ritoare la
compunerea completelor de judecata (mcompatibilitatea, abținerea, recuzarea), precum și
pentru situațiile de absență (art. 98 din Regulament).
Respectarea principiului continuității impune și regula în urmatoarele situații: în caz de
disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiași complet [art. 99 alin. (4) din
Regulament]; repunerea pe rol a cauzei după suspendare, pentru continuarea judecății, pentru
perimare sau pentru pronunțarea hotărârii ca urmare a încheierii acordului de mediere se va
realiza de către completul învestit initial cu soluționarea cauzei [art. 99 alin. (5) din
Regulament]; soluționarea cererilcr de îndreptare a erorilor materiale și a cererilor de
completare sau lămurire a hotărârii se va realiza de către completul învestit initial cu
soluționarea cauzei [art. 99 alin. (5) din Regulament); cauzele trimise în rejude-care după
desființare/casare revin la completul initial învestit (art. 99 alin. (6) din Regulament].
Art. 20. Respectarea principiilor fundamentale. Judecãtorul are îndalorirea să asigure
respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub
sanctiunile prevăzute de lege.

DOMENIUL lît ftl-Gi Í.MFNTARE AL CODULU1 \l·l. 2 I \`ií
COMENTARII
1.Rolul judecătorului în respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil. Aceastã
regulã, a respectării principiilor fundamentale, înscrisã în art. 20 NCPC, vizează judecătorul, în
sarcina căruia sunt stabilite, cu titlu imperativ, două categorii de obligații, și anume: a) obligația
de a asigura respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, cu trimitere evidentă la
exercițiul drepturilor procesuale ale părților și ale celorlalți participant! în proces; b) obligația de
a respecta el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, precum legalitatea, dreptul la
apărare, contradictorialitatea, oralitatea și publicitatea, nemijlocirea, continuitatea.
2.Sancțiunea. Nerespectarea acestor îndatoriri de către judecător urmeazã a fi sanc-
ționatā în condițiile legii. în lipsa unor sancțiuni exprese, urmează a se face aplicarea
dispozițiilor referitoare la nulitatea necondiționată a actelor de procedură (art. 176 NCPC) sau
a celor referitoare la nulitatea conditionată (art. 175 NCPC).
Referitor la sancționarea nerespectării principiilor fundamentale de către judecător,
susținem opinia exprimată în literatura juridică, în sensul că aceasta are a se aprecia în
ansamblul procedure, nuanțatoridiferențiatîn raportcu multiplelecomponenteale unuia și
aceluiași principiu. Mai mult, sancțiunea trebuie apreciată în condițiile interdependenței dîntre
principiile fundamentale și trebuie identificată în raport cu normele care reglemen-tează
diferitele principii (spreexemplu, judecătorul nuîși poate întemeia hotărârea decât pe motivele
de fapt și de drept supuse dezbaterii contradictorii; la deliberare iau parte numai membrii
completului de judecată în fata cărora au avut loc dezbaterile'1').
Art. 21. Incercarea de împăcare a părților. (1) Judecătorul va recomanda pãrților
soluționarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale. (2) In tot cursul
procesului, judecătorul va încerca împãcarea părților, dându-le îndrumărilc necesarc,
potrivit legii.
COMENTARII
1.Soluționarea litigiului prin mediere sau prin împãcarea părților. Obligațiile stabilite în
sarcina judecătorului prin dispozițiile de principiu cuprinse în art. 21 NCPC sunt în legă-tură cu
exercitarea rolului activ al acestuia în procesul civil, iar ordinea reglementarilor prin cele două
texte de lege nu este întâmplătoare.
2.Obligația judecătorului de a informa părțile cu privire la soluționarea amiabilă a litigiului
prin mediere. în principal, judecătorul va recomanda părților soluționarea ami abilă a procesului
prin mediere, în condițiile Legii nr. 192/2006 privind medierea și orga-nizarea profesiei de
mediator12'. Revine astfel judecătorului îndatorirea de a informa părțile cu privire la existența
unei legi speciale care permite soluționarea amiabilă a litigiului, reglementând medierea ca
modalitate facultarivă, iar nu obligatorie de rezolvare amiabilă a conflictelor. 0 asemenea
posibilitate a judecătorului este recunoscută pe întreg parcursul judecării cauzei, adică atât în
primă instanță, cat și în căile de atac. Din cuprinsul alin. (2) al art. 227 NCPC, rezultă că
recomandarea medierii este, așadar, o facultate recunoscută judecătorului, iar nu o obligație
instituităîn sarcina sa, obligația fiind aceea de informare cu privire la mediere.
1 1 1 I Detenu, Tratat…. vol. 1,2010, p. 155.
'21 Publicat.1 în M. Of. nr. 441 din 22 mai 2006. modifioată și completed ulterior, ultima data prin O.U.G. nr. 4/2013
(M. Of. nr. 68 din 31 ianuarie 2013) privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
134/2010 privind Codul de procedure civilâ.

2X | ,%rl. 21 liOM(Nlui in RK;IIMINIAUIș AI COOUI.UI
Reglementarea se întemeiază pe dispozițiile art. 5 pet. 1 din Directiva 2008/52/CE,
conform căruia „o instanțã la care a fost introdusă o acțiune poate, atunci când este cazul și
având în vedere toate circumstanțele cazului respectiv, să invite părțile să recurgă la mediere
pentru soluționarea litigiului".
Procedura medierii presupune încheierea unei convenții de mediere între pãrțile aflate în
conflict și a unei convenții de acord asupra modului de tranșare a litigiului, aceasta din urmă
putând îmbrăca forma unei tranzacții extrajudiciare sau judiciare, după caz.
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 192/2C06, modificat prin Legea nr. 370/2009''1,
medierea reprezintã o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu aju-torul
unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în conditii de neutralitate,
imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților.
Medierea nu este obligatorie pentru părți, rămânând la libera apreciere a pãrții de a
accepta sau nu medierea. în schimb, participarea la ședința de informareîn vederea unei
medieri viitoare constitute o obligație a părților, expres prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 192/2006. în cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar pãrțile o acceptă, acestea
au obligația de a se prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele
medierii, urmând ca, ulterior informării, pãrțile să decidă dacă acceptă sau nu soluționarea
litigiului prin mediere.
Dacă pãrțile recurg la mediere ulterior declanșãrii litigiului, conform art. 62 alin. (1) din
Legea nr. 192/2006, judecarea cauzelor civile de către instanțele judecătorești sau arbitrale va
fi suspendatã la cererea părților, „îr condițiile prevăzute de art. 242 alin. (1) pet. 1 din Codul de
procedura civilă" [în prezent, art. 411 alin. (1) pet. 1 NCPC).
întrucât medierea este facultativă, iar nu obligatorie, neefectuarea acestei proceduri nu
împiedică judecarea litigiului.
Pot face obiect al medierii litigiile prevăzute de art. 2 alin. (2), art. 43 alin. (21), art. 61 alin.
(1), art. 64 alin. (1), art. 67 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, respectiv cauzele civile ce poartă
asupra drepturilordecare părțile potdispune,celeîn materia dreptului familîei privitoare la
continuarea căsătoriei, partajul bunurilor comune, exercițiul drepturilor părintești, stabilirea
domiciliului copiilor, contribuția părinților la întreținerea copiilor, precum și orice alte
neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la drepturi de care ei pot dispune
potrivit legii, cele în materia dreptului penal, în cauzele penale care privesc infracțiuni pentru
care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea
penală, în domeniul protecției consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existența
unui prejudiciu ca urmare a achiziționārii unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării
clauzelor contractuale ori a garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în
contractele încheiate între consumatori și agenții economici ori a încãlcării altor drepturi
prevăzute de legislația națională sau a Uniunii Europeneîn domeniul protecției consumatorilor,
în general litigii cu excepția celor privind drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la
statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin
convenție sau prin orice alt mod admis de lege.
3. Obligația judecătorului de a încerca împăcarea părților. în cuprinsul art. 21 alin. (2)
NCPC este stipulată obligația judecătorului de a încerca împăcarea părților, oferindu-le
informațiile necesare în acest scop, potrivit legii. Se înstituie în sarcina judecătorului o obligație
de diligență, iar nu de rezultat, valab lă în tot cursul procesului (adică în fata instanței de fond,
în apel sau în recurs, precum și în căile extraordinare de atac, în faza judecății și în cea a
executării silite, desfășurate în fata instanței). Judecătorul are îndato-
1 1 1 M. Of. nr. 831 din 3 decembrie 2009.

IK)MINIUI 1)1 KKill.Ml-NIAKt ALCODULUI \l·l. 22 &
rirea de a explica părților avantajele unei finalizări a procesului prin încheierea unei tran-zacții.
Relevant din această perspective este și principiul egalității, a cārui respectare trebuie
asigurată de judecător.
Garanțiile aplicării acestui principiu sunt oferite de art. 227 NCPC. în tot cursul proce sului,
judecătorul este obligat să încerce împācarea părților, scop în care va solicita pre-zența
personală a acestora în fata instanței de judecatā, chiar și în situația în care acestea sunt
reprezentate. Textul instituie astfel obligația judecătorului de a solicita înfățișarea personalā a
părților.
4. Sancțiuni. Neprezentarea părților la ședința de informare privind medierea, în situația în
care au acceptat, atunci când legea nu prevede altfel, atrage aplicarea sancțiunii amenzii
prevăzute de art. 187 alin. (1) pet. 1 lit. f) NCPC. încălcarea de cãtre judecător a obligației sale
de a solicita înfățișarea personală a părților nu poate constitui motiv de apel sau de recurs, ci
eel mult poate reprezenta abatere disciplinară (pentru încălcarea obligației de realizare a
ședinței de mediere și de convocare a părților în acest sens). Rãmâne ca judecă torul să își
exercite această obligație legalã în toate cazurile în care legea nu prevede altfel.
Potrivitart. 2 alin. (1J) din Legea nr. 192/2006, pentru litigiileîn materiile prevăzute de art.
601 alin. (1) lit. a)-f), pentru care legea prevede obligația părților și/sau a părții intere-sate de a
participa la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, instanța va respinge cererea
de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a acestei
obligații anterior introducerii cererii de chemare în judecată sau după declanșarea procesului
până la termenul dat de instanță în acest scop. Conform prevede-rilor art. VI din O.U.G. nr.
4/2013, aceste dispoziții intră în vigoare la data de 1 august 2013.
Art. 23. Rolul judecătorului în aflarea adevărului. (1) Judecãtorul soluționeazã litigiul
conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
(2)Judecătorul are îndatorirea să stâruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni
orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin
aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. In acest
scop, cu privire la siluația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă,
judecãtorul este în drept să le cearã să prezinte explicatii, oral sau în scris, sã puna în
dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate
în cerere sau în întâmpinare, să dispună adminis-trarca probelor pe care le consideră
nccesare, precum și alte măsuri prevăzute de Iege, chiar dacă părțile se împotrivesc.
(3)Judecătorul poate dispune introducerea în cauzã a altor persoane, în condițiile legii.
Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunța la
judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretențiile reclamantului ori de a pune
capăt procesului printr-o tranzacție.
(4)Judecătorul dã sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse
judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumirc. în acest caz judecătorul este
obligat să puna în discuția părților calificarea juridică exactă.
(5)Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul
în care pãrțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot
dispune, au stabilit calificarea juridicã și motivele de drept asupra cărora au înțeles să
limiteze dezbaterile, dacã astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.
(6)Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fărã însă a depăși
limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

M) 1 API. 22 IIOM(NIUI l)l UIÍ,llMl·NlAftli Al COOUI.UI
(7) Ori de câte ori legea îi rezervă judecatorului puterea de apreciere sau îi cere să țină
seama dc toate circumstanțcle cauzei, judecătorul va ținc seama, între altelc, de
principiile generale ale dreptului, de cerintele echității și de buna-credință.
COMENTARII
1.Competențe si obligații ale judecatorului în proces. Acest arlicol definește rolul
judecatorului în procesul civil, stabilindu-i, cu valoare de principiu, competențele și înda-toririle.
Alineatul (1) al normei analizate trimite la principiul legalității, consacrat prin art. 7 NCPC, sub
aspectul care vizeazã judecătorul și obligația acestuia de a asigura res-pectarea dispozițiilor
legii, astfel ca fitigiul să poată fi soluționat conform regulilor de drept
careîisuntaplicabile.Totodată, dispozițiileart. 22 NCPC pot fi conjugate cucele ale art. 20
NCPC, care stabilesc îndatorirea judecatorului ce a respecta și asigura respectarea prin-cipiilor
fundamentale ale procesului civil înscrise în Capitolul II din Titlul preliminar al noului Cod de
procedurã civilă.
2.Rolul activ al judecatorului și principiul disponibilitãții. Curtea Constituțională a
statuat că legiuitorul român a optat pentru instituirea rolului activ al judecatorului în procesul
civil, pornind de la premisa că justiția constituie un serviciu public al cărui scop este nu numai
soluționarea conflictelor dintre părți, ci și restabilirea ordinii de drept, ceea ce este în deplină
concordanță cu prevederile art. 124 din Constitute referitor la înfăp-tuirea justiției. Pedealtã
parteînsā, intervenția judecatorului în virtutea rolului său activ este lîmitată de principiul
disponibilității. Pornind de la aceste considerente, Curtea a constatat că nu poate fi reținută
critica privind hcălcarea dreptului la apărare al părților, printre modalitățile în care rolul activ al
judecatorului se poate manifesta înscriindu-se, de exemplu, și încuviințarea probelor după
trecerea termenului stabilit de lege, în situația când partea nu a solicitat proba din neștiință sau
din cauza lipsei de pregătire. Totodată, consacrarea rolului activ al judecatorului are ca scop
asigurarea unui echilibru procesual între părți și respectarea principiului egalității acestora1'1.
3.îndatoriri în desfășurarea procesului. Judecătorul, în temeiul principiului rolului activ,
are următoarele obligații legate:
a) Obligația de stāruință în aflarea adevărului. Judecătorul are îndatorirea legală să
stăruie, prin mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în
cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei
hotărâri temeinice și legale. Principiul aflăríí adevărului este un principiu superior celorlalte
reguli procesuale, de aceea judecătorul trebuie să intervină și să influențeze cursul proce sului
atunci când constată că se produc dezechilibre de natură procesuală determinate de:
neglijența părților, inegalitatea de pregătire a acestora, reprezentare inegală'2' etc.
în îndeplinirea acestei îndatoriri, judecãtorul are la îndemână diverse mijloace legale.
Astfel, judecătorul va pune în vedere pârâtului, care nu este asistat de avocat, la prima zi de
înfățișare, să arate excepțiile, apărãrile, probele de care înțelege sã se ser-vească în apărarea
sa; va acorda la cererea pârâtului un termen pentru pregătirea apărării și depunerea
întâmpinării; va atrage atenția pãrților asupra dreptului lor de a solicita plata cheltuielilor de
judecată de partea căzută în pretenții; va atenționa părțile în privința termenului în care se pot
solicita probe, respectiv contraprobe.
In niciun caz judecătorul nu se poate transforma într-un apărător al părților, ci doar le va
atenționa asupra drepturilor și obligațiilor lor procesuale.
"I CC, Dec. nr. 260/2008, M. Of. nr. 379 din 19 mai 2008.
' ' V. Patulea. Conținutul principiului oficialității în administrarea probelor în procesul civil, în Dreptul nr. 11/2006,
p. 124.

IK)MINIUI m KK;II.MFNTARE AL CODULU1 in. 22 31
Rolul activ al judecătorului se rezuma la a da ajutor părților în apărarea drepturilor si
intereselor lor legitime.
Rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția pro-cesualā
a uneia dintre părți si în apărarea intereselor acesteia.
Procesul civil este un proces al intereselor private, astfel cā rolul activ al judecătorului
trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu cele douā principii fundamentale ale
procesului civil: disponibilitatea și contradictorialitatea.
Rolul activ al judecătorului nu poate duce la concluzia cã întreaga sarcină a probei revine
instanței, iar nerespectarea de către părți a dispozițiilor privitoare la propunerea probelor nu
araveaconsecințe procedurale. Principiul rolului activ nu poate înlocui impli-carea părții în
exercitarea propriilor obligații, nu se poate impune pe fondul unei atitudini de pasivitate a
reclamantului.
în situația în care partea este reprezentată prin apărător, persoanā cu pregătire juri` dică,
rolul activ al instanței este diminuat. Aceasta întrucât, prin încheierea contractului de asistență ]
uridică, avocatui își asumă față de client o obligație de diligență. Conform art. 133 alin. (2) din
Statutul profesiei de avocat111, avocatui trebuie să asiste și să reprezinte clientul cu
competență profesională prir folosirea cunoștințelor juridice adecvate, abili-tăților practice
specifice și prin pregătirea rezonabil necesară pentru asistarea sau repre-zentarea concretă a
clientului. Avocatui este obligat să se abțină să se angajeze ori de câte ori nu poate acorda o
asistență și reprezentare competente. Asistarea și reprezentarea clientului impun diligențã
profesională adecvată, pregătirea temeinică a cauzelor, dosarelor și proiectelor, cu
promptitudine, potrivitnaturii cazului, experienței și crezului său profe-sional [art. 133 alin. (3) și
(4) din Statut]. Competența profesională adecvată presupune, potrivit art. 133 alin. (6) din
Statut, anali2a și cercetarea atentă a împrejurărilor de fapt, a aspectelor legaleale problemelor
juridice incidente la situația de fapt, pregătirea adecvată și adaptarea permanentă a strategiei,
tacticilor, tehnicilor și metodelor specifice în raport de evoluția cauzei, a dosarului sau a lucrârii
în care avocatui este angajat. în virtutea obli-gațiilor prevăzute în Statut, avocatui este dator să
solicite încuviințarea tuturor probelor a căror administrare o apreciază necesară pentru
apărarea intereselor clientului său.
în condițiile asistării sau reprezentării pãrții prin avocat, rolul activ al instanței se manifestă
atunci când, neconstatându-se o atitudine de pasivitate a apărătorului părții, instanța apreciază
că justa soluționare a cauzei ar impune administrarea unei anumite probe. într-o asemenea
situație, instanța va pune în discuția contradictorie a pãrților necesitatea administrării probei,
urmând a dispune asupra acesteia.
b)Obligația de a stārui, în orice fază procesuală, pentru soiuționarea amiabilã a cauzei. In
fata instanței de fond, judecătorul este obligat să încerce împăcarea părților, scop în care
poate solicita prezența personală a acestora în fata instanței de judecată, chiar și în situația în
care acestea sunt reprezentate. Această îndatorire este expres enun-țată în art. 20 NCPC,
fiind asigurate condițiile exercitãrii ei prin art. 227 NCPC.
c)Obligația de calificare juridică a actelor și faptelor deduse judecății. în același scop
declarat, al pronunțării unei hotãrâri temeinice și legale, legea conferă judecătorului dreptul și
obligația de a califica juridic actele și faptele deduse judecății, atunci când părțile au omis să
facă aceasta ori de a restabili calificarea juridică pe care părțile au dat-o, cu respectarea
principiului contradictorialitãții, dupã o prealabilă punere în discuția părților a calificării juridice
exacte.
Este reglementatã și o situație de excepție în care judecătorul nu va putea schimba
denumirea sau temeiul juridic, aceea în care părțile, în virtutea unui acord expres privind
1 1 1 Adoptai prin Hotărărca U.NJ.B.R. nr. 64/2011 (M. Of. nr. 898 din 19 dccembric 2011)

M 1 API. 22 liOM(Nlui in RK;IIMINIAUIș AI COOUI.UI
drepturi de care pot dispune, au stabilit calificarea juridicã, precum și motivele de drept asupra
cãrora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcã drepturile sau interesele
legitime ale altora. Condițiile aplicãrii dispozițiilor art. 22 alin. (5) NCPC sunt următoarele:
-existența unui acord expres al pãrților în proces, în virtutea căruia acestea stabilesc
calificarea juridicã și motivele de drept cu privire la care înțeleg să limiteze dezbate rile.
Apreciem cā acest acord poate fi exprimat în scris sau oral în fata instanței de judecată și
consemnat în cuprinsul încheierii de ședință, în prezența tuturor pãrților implicate;
-acordul sã vizeze drepturi de care părțile pot dispune, fiind excluse drepturile nesus-
ceptibile de tranzacție;
-acordul exprimat în acest sens să nu încalce drepturile sau interesele legitime ale altora,
respectiv ale pãrților sau ale altor participanți la proces.
Judecătorul nu va putea interveni pentru a schimba denumirea cererii sau temeiul juridic al
acesteia, nici chiar pentru ipoteza în care ele sunt în mod evident eronate, făcând, spre
exemplu, o cerere inadmisibilă. Apreciem însă că, în această din urmă ipoteză, jude cătorul are
îndatorirea de a atenționa părțile cu privire la calificarea juridicã pe care au înțeles să o dea
cererii și la consecințele unei astfel de calificări;
d)Obligația de a respecta limitele învestirii sale. Judecătorul are îndatorirea de a se
pronunța în limitele învestirii sale. în acest sens sunt și dispozițiile art. 397 NCPC. Cadrul
procesual, atât sub aspectul obiectului, cat și al părților între care se derulează litigiul, este
eel fixat de părți, nefiind permis instanței ca, din oficiu, să se pronunțe în afara limitelor
în care a fost învestită. în virtutea principiului disponibilității, reclamantul este eel care
stabilește limitele judecății, instanța trebuind să respecte aceste limite, neputând acorda
reclamantului mai mult decât a cerut. însă,în exexitarea rolului activ, instanța poate atrage
atenția reclamantului asupra dreptului său de a modifica sau completa acțiunea, de a cere
probe în completare, fără ca prin aceasta să fie nesocotit principiul disponibilității.
Respectarea de cãtre judecători a obligației de a hotări numai asupra obiectului cererii
deduse judecății constituie garanția aplicãrii principiului disponibilității'1'.
în situația în care obiectul este determinat, instanța va judeca în limitele stabilite de
reclamant, chiar dacă a fost nevoită să dea calificarea exactă cererii. Dimpotrivă, dacă obiectul
este imprecis, instanța va solicita reclamantului să precizeze obiectul cererii, neputând să
interpreteze obiectul astfel încât sã evite să se pronunțe asupra cererii'2'.
în cazul în care formulările reclamantului sunt neclare, confuze, de natură să împiedice
determinarea cu exactitate a obiectului și temeiului juridic al cererii, instanța este obligată să
solicite lămuriri și explicații, respectând regula dezbaterii contradictorii, cu scopul de a
determina obiectul cererii și temeiul sãu juridic, aspecte care permit exercitarea con-trolului
judiciar.
încălcarea principiului disponibilității, manifestat prin stabilirea limitelor procesului, sub
aspectul obiectului cererii de chemare în judecată și al părților chemate în proces, atrage
nulitatea hotărârii pronunțate, o nulitate relativă, condiționată de existența unei vătămări [art.
174 alin. (3), art. 175 alin. (1) NCPC], interesul ocrotit prin această normã fiind unul privat,
„numai partea interesată fiind în drept să invoce aceste critici"'3'.
e)Obligația de a aprecia cu bună-credință, în echitate și conform principiilor gene-
rale. Exceptând situațiile expres prevăzute de lege, judecătorul are dreptul și îndatorirea
'" V.M. Ciobami, Tratal…, vol. I, p. 137-138.
121 l.C.CJ., s. civ. și de propr. int., dec. nr. 2150 din 27 februarie 2006, apud P. Perju, loc. cit., p. 243-244.
''' M. Tãbãrcã, Ch. Buta, Codul de procedură civilă comentat și adnotat cu legislație, jurisprudență și doctrină, Ed.
Universul Juridic, Bucurcșli, 2007, p. 869.

DOMENIUL lît ftl-Gi Í.MFNTARE AL CODULU1 \rl. 22 tt
de a tine seama de principiile generale ale dreptului, de cerințele echitãții și ale bunei-cre-dințe,
ori de câte ori legea îi rezervă pu:erea de apreciere sau îi cere să țină seama de
circumstanțele cauzei. Această dispoziție este complementarã principiului respectãrii
principiilor fundamentale înscris în art. 20 NCPC. Ea vizeazã douã ipoteze dist>ncte, și anume:
a) ipoteza în care legea îi conferã judecătorului dreptul de apreciere, de a dispune conform
propriei aprecieri; b) ipoteza în care legea ÎI obligã pe judecător ca, în luarea unei decizii, să
ținã seama de toate circumstanțele cauzei. în oricare dintre cele două ipoteze, în procesul
deliberării, judecătorul este obligat sã apeleze la principiile generale ale drep tului, la principiul
echității și la acela al bunei-credințe.
Noțiunea de proces echitabil presupjne respectarea și aplicarea principiului contra-
dictorialității și al dreptului la apărare, iar,udecătorul are, potrivit art. 22 NCPC, îndatorirea să
facă respectate și să respecte el însuși principiul contradictorialității și celelalte principii ale
procesului civil.
4. Drepturile judecătorului. Corelativîndatoririlor legale, legea recunoaște judecãtorului și
drepturi care se exercită în scopul prontnțării unei hotărâri legale și temeinice, și anume:
a)Dreptul de a cere părților explicații, în scris sau oral, cu privire la situația de fapt și de
drept invocate în susținerea pretențiilor, respectiv a apărărilor;
b)Dreptul de a pune în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt și de drept pe care le
apreciază necesare, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, respectând
astfel principiul contradictorialității.
în procesul civil, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășu-rarea
judecății, atãt prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cat și prin dreptul de a combate
susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate
dispune. Aceste dreptiri legale ale participanților la judecată sunt asi-gurate prin respectarea
unui principiu fundamental al procesului civil, eel al contradicto rialității. Pentru asigurarea
contradictorialității în procesul civil, instanța are obligația de a pune în discuția părților toate
aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul. încălcarea acestui principiu,
care asigură, implicit, și respectarea dreptului la apă rare, atrage nulitatea hotărârii
pronunțate'1'. Apreciem că este vorba de o nulitate relativă, condiționată de existența unei
vătãmări [art. 174 alin. (3), art. 175 alin. (1) NCPC], interesul ocrotit prin această normă hind
unul privat;
c)Dreptul de a ordona din oficiu administrarea probelor pe care le considerā nece
sare, chiar dacā părțile se opun. Sub acest aspect, se impune a se preciza că, în situația
încare instanța apreciază că o probā este necesară, ova puneîn discuția părților. în cazul
în care este în imposibilitate obiectivă de a dispune administrarea ei din oficiu, iar părțile
nu solicita administrarea ei, soluția va fi respingerea pretențiilor formulate. 0 asemenea
imposibilitate obiectivã de administrare poate exista, spre exemplu, în cazul în care se
apreciază necesară efectuarea unei expertize tehnice, însă părțile refuză solicitarea unei
asemenea probe și, implicit, plata ei. întrucât efectuarea expertize! presupune achitarea
unui avans pentru onorariul de expert, în condițiile refuzului de plată, exprimat de partea
interesată în dovedirea pretențiilor, instanța nu poate ordona o asemenea probã. în
această situație, după discutarea contradictorie a necesității administrării probei și con-
semnarea în cuprinsul încheierii de ședintã a opoziției pãrților la administrarea ei, precum
și a refuzului expres de plată a costului expertizei de către partea interesată, instanța va
respinge acțiunea formulată ca neîntemeiată, invocând, în considerente, obligațiile părților
de a-și proba pretențiile [art. 10 alin. (1) coroborat cu art. 249 NCPC], precum și necesi-
tatea administrării probei pentru soluționarea procesului.
1 , 11.C.C.J., s. civ. și de propr. int., dec. nr. 2508 din 20 martic 2007, în B.J., baza de date.

:⅜4 | ,%rt. 22 HOMlNlui in RK;IIMINIAUIș AI COOUI.UI
Dimpotrivă, atunci când dupā punerea în discuție a necesității administrării probei cu
expertiza, reclamantul consimte la administrarea probei si la plata contravalorii lucrării, însă
ulterior nu își mai îndeplinește obligația de plată motivat de faptul că nu mai dorește
administrarea probei, ceea ce împiedică desemnarea expertului si efectuarea lucrării, credem
cã soluția va fi aceea a suspendării judecății în temeiul art. 242 alin. (1) NCPC, pânã
laîndeplinirea obligației stabiliteîn cursul judecății.
Dacă unele capete de cerere nu sunt dovedite, instanța trebuie să ceară probe supli-
mentare, administrându-le chiar din oficiu, nu să rezerve reclamantului dreptul la o acțiune
separata. De asemenea, instanța, în virtutea rolului său activ în administrarea probelor, este
abilitată să ordone completarea probelor administrate de parte'1'.
Facultatea judecătorului de a ordona probe d n oficiu reprezintă una dintre principalele
forme sub care se manifestă rolul activ al judecătorului.
în ipoteza în care instanța din oficiu nu orconă alte probe decât cele administrate în cauză,
părțile nu pot invoca o asemenea ornisiune în calea de atac, cat timp partea însăși nu le-a
propus. Această nouă dispoziție, introdusă prin art. I pet. 14 din Legea nr. 202/2010 privind
unele măsuri pentruaccelerarea soluționării proceselor'21 în art. 129 al Codului de procedură
civilă anterior, aplicabilă doar cererilor formulate si proceselor începute după intrarea în
vigoare a legii, are ca efect o restrângere a rolului activ al judecătorului, întărindu-se diligența
de care partea trebuie să dea dovadă în susținerea si dovedirea pretențiilor sale, respectiv în
dovedirea netemeiniciei pretențiilor adversarului.
Desigur, ordonarea de probe din oficiu de cãtre judecãtor nu poate conduce la recu-zarea
acestuia pe considerentul că s-ar fi antepronunțat, lăsând să înțeleagă, numai pe acest temei,
soluția care urmează a fi adoptată. Aceasta întrucât judecătorul nu face alt-ceva decât să
îndeplinească o obligație care îi este impusă prin lege.
d) Dreptul și obligația de a dispune introducerea în cauză a altor persoane. Mai mult
decât atât, legea conferă judecătorului dreptul și, în același timp, obligația de a dispune, din
oficiu, introducerea în cauză a alter persoane, în situațiile expres prevăzute de lege, care,
odată introduse în proces, au dreptul de dispoziție al părților în proces, manifestat prin
renunțarea la judecată sau la dreptul pretins, achiesarea la pretențiile reclamantului ori
încheierea unei tranzacții. Este reglementată astfel o forma de intro-ducere forțată în cauză,
din oficiu, a altor persoane, condițiile și procedura de judecatā fiind cele cuprinse în art. 78-79
NCPC. Acest drept conferit judecătorului prin noile dis-poziții procesuale restrânge obligația de
respectare a limitelor procesului, astfel cum acestea au fost stabilite de părți în virtutea
principiului disponibilității. Dacă în vechea reglementare, judecătorul avea exclusiv îndatorirea
de a a supune atenției părților nece-sitatea unei extinderi a cadrului procesual, prin
introducerea în cauză a altor persoane, în cazul proceselor începute după intrarea în vigoare a
noului Cod de procedură civilă (15 februarie 2013),!î', judecătorul va dispune introducerea din
oficiu a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc, asigurând astfel cadrul procesual
legal necesar soluți onării raportului juridic litigios.
'"' Trib. Suprem,col. civ., dec. nr. 1487/1955, în G. Boroi, O. Sp'meanu-Matci, Codul de procedura civilâ adnotal,
ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, București, 2011, p. 260, 287.1 2 1 M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010.
1 3 1 Noul Cod de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010 (M Of. nr. 485 din 15 iulie 2010) și actualizat cu
modiftcările aduse prin Legea de punere în aplicare nr. 76/2012 (M. Of. nr. 365 din 30 mai 2010), modificată prin
O.U.C. nr. 4/2013 (M. Of. nr. 68 din 31 ianuarie 201Ï) și prin I-egea nr. 2/2013 privind unele mítsurî penrru
degrevarea instanlelor judecătoreștî, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind
Codul dc procedura civil.1, a inlral in vigoare la data de 15 februarie 2013.

DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 \I·I. 2:Í 3Í>
5. Cazuri în care s-a reținut încălcarea principiului rolului activ al judecătorului. Cu
titlu exemplificativ, constituie oîncălcare a principiului rolului activ: respingerea obiec-țiunilor
formulate la raportui de expertiză depus la dosar, fără a se arăta considerentele care au
condus la luarea acestei măsuri1'1, omisiunea instanței de a ordona completarea probelor
administrate de parte'`'; omisiunea instanței de a pune în discuția pãrților necesitatea chemării
în judecată a tuturor coproprietarilor înscriși în cartea funciară, într-o plângere împotriva
încheierii de carte funciară11'; omisiunea instanței de a cere părților lămuriri și precizări,
respectând regula dezbaterilor contradictorii, pentru a stabili obiectul cererii și temeiul juridic al
acesteia, aspecte care permit exercitarea controlului judicial*141; lipsa de implicare a instanței în
calificarea juridică exactă a acțiunii, prin raportare strictă la obiectul cererii de chemare în
judecatã, care nu poate fi schim-bat și nici depășit'5'.
Art. 23. Respectul cuvenit justiției. (1) Cei prezenți la ședința de judecată sunt datori
să manifeste respectul cuvenit fațã de instanță și să nu tulbure buna desfă-șurare a
ședinței de judecată.
(2) Președinlele vegheazã ca ordinea și solemnitatea ședinței să fie respectate, putând
Iua în acest scop orice mãsură prevăzută de lege.
COMENTARII
1.îndatorirea de respect față de instanță. Principiul respectului cuvenit justiției instituie în
sarcina celor prezenți la ședința de judecată, cu referire la părți, la ceilalți participanți la
procesși laîntregul auditoriu, atuncicând ședința de judecată este publică, obligația de a
manifesta respect față de instanță și de a nu tulbura buna desfășurare a ședinței de judecată.
Cei care se prezintă în fata instanței de judecată trebuie să aibă o atitudine cuviincioasă.
Astfel, eel care vorbește trebuie să stea în picioare, cu excepția cazului în care instanța
încuviințează ca partea sã rãmână așezatã (cum ar fi cazul în care starea sănãtății unei
persoane ori vârsta nu-i permite să stea mult în picioare ori partea este în imposibilitate fizică
să stea în picioare, aflându-se, spre exemplu, într-un scaun cu rotile). De asemenea, persoana
care se prezintă în fata instanței trebuie să aibă o ținută cuviincioasă, instanța putând
îndepărta din sală pe cei aflați în ținută necuviincioasã.
2.Obligația președintelui de complet. Totodată, acest principiu conferă președin-telui
completului de judecată competența de a veghea la respectarea ordinii și solem-nității ședinței
și de a Iua în acest scop orice măsură prevăzută de lege. Ședința de judecată nu se poate
desfășura decât în condiții de ordine și disciplină. Președintele completului de judecată este
eel care exercită poliția ședinței de judecată, putând dis-pune măsurile pe care le consideră
necesare pentru respectarea ordinii și a bunei-cuvi-ințe în sala de judecată, inclusiv
îndepărtarea tuturor persoanelor din sală. Prin dispo-zițiileart. 217 NCPC, referitoare la poliția
ședinței de judecată și art. 218 NCPC, referitoare la infracțiunile de audiență, se realizează
materializarea acestui principiu al respectului cuvenit justiției.
1 , 11.C.C.J., s. com., dec. nr. 1091 din 16 martie 2006, în Dreptul nr. 4/2007, p. 249.
'21 Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1487/1955, in C. Boroi, O. Spineanu-Malei, Codul…, 2011, p. 260, 287.
I3' Trib. Bistrița-Nasaud, s. civ., dec. nr. 73/A din 20 octombrie 2010, nepublicata.
'4| I.C.C.J., s. civ. și de propr. int., dec. nr. 709/2005, în J.S.C. 2005, p. 455.
'5' CA. Cluj, s. civ., de mun. și asig. soc, pt. min. și fam., dec. nr. 201/R din 29 ianuarie 2010, nepublicaia.

:⅛ | .⅞ri. ai-2.\ liOM(Nlui in RK;IIMINIAUIș AI COOUI.UI
Capitolul III. Aplicarea legii de procedură civilă
Art. 24. Legea aplicabilā proceselor noi. Dispoziții!e legii noi de proccdură se aplică
numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
COMENTARII
Principiul neretroactivității legii de procedură civilă. Aplicarea în timp a legii de pro –
cedură civilă urmează a fi supusă regulii institui:e prin acest articol. Astfel, cu valoare de
principiu, legea nouă de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite înce pute
după intrarea acesteia în vigoare. Așadar, legea de procedură va produce efecte numai pentru
viitor, în considerarea principiului general al aplicării normelor juridice în timp, conform căruia
legea se aplică pe durata cuprinsă între data intrării în vigoare șî data abrogării ei.
De alrfel, potrivit art. 15 alin. (2) din Constitute, legea dispune numai pentru viitor, cu
excepția legii penale sau contravenționale nai favorabile. Nu este interzisă, așadar,
ultraactivitatea legilor civile și de procedură civilă, ci numai retroactivitatea acestora.
Principiul este consacrat și în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 134/2012 privind Codul de procedură civilă, text conform căruia „dis-pozițiile
Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după
intrarea acestuia în vigoare". Așa fiind, dispDzițiile noii legi de procedură se vor aplica exclusiv
proceselor, precum și executărilor silite începute după data de 15 februarie 2013.
Momentul începerii procesului este cu precizie determinat de legiuitor, într-o formula care
nu lasā loc interpretării, prin dispozițiile unei norme cuprinse în Cartea a ll-a,Titlul I, Capitolul I,
care reglementează sesizarea și procedura în fata primei instanțe. Astfel, potri vit art. 192 alin.
(2) NCPC, procesul începe prin înregistrarea cererii la instanță, în condițiile legii. Așadar, se
poate reține că data începerii procesului este data înregistrării cererii de chemare în
judecatã pe rolul primei instanțe, cāci acesta este actul de sesizare al primei instanțe [art.
192 alin. (1) NCPC], iarînceperea orocesului este marcată în titlul referitor la procedura în fata
primei instanțe.
Cu referire la data începerii executării silite, deplin lămuritoare sunt dispozițiile art. 622 alin.
(2) NCPC, conform cărora executarea silităîncepe odată cu sesizarea organului de executare,
potrivit dispozițiilorCărții a V-a,dacă prin legespecială nuse prevedealtfel. Or, sesizarea
organului de executare se face prin cererea de executare silitã depusă la biroul executorului
judecătoresc competent, în condițiile art. 663 și art. 664 NCPC. Prin urmare, momentul
începerii executării silite coincide cu data depunerii cererii de executare silită la biroul
executorului judecătoresc, în modalitățile prevăzute de art. 663 alin. (2) NCPC.
Norma este una tranzitorie ce are rolul de a reglementa succesiunea viitoare de norme de
procedură civilă, cuprinse în acte normative apărute după data de 15 februarie 2013. Ea nu
reglementează conflictul de legi dintre noul Cod de procedură civilă și legile speciale existente
în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Art. 25. Legea aplicabilă proceselor în curs. (1) Procesele în curs de judecatã, precum și
executãrile silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. (2) Procesele în curs
de judecatã la data schimbării competenței instanțclor legal învestite vor continua să fie
judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început. In caz de trimitcre spre
rejudecare, dispozițiile legale privitoare la com-petenfâ, în vigoare la data când a început
procesul, rămân aplicabilc.

DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 \I·I. Zli 37
(3) In cazul în care instanța învestită este desființatã, dosarele se vor trimite din oficiu
instanței competente potrivit legii noi. Dispozițiile alin. (1) rămân aplicabile.
COMENTARII
1.Excepții de la regula tempus regitactum. Principiul binecunoscut al aplicării ime-
diate a legii noi de procedura admite unele excepții, reglementate prin dispozițiile acestui
text normativ si ale celor ce urmează.
Această normã reglementează aplicarea legii de procedura civilă proceselorîn curs de
judecată, enunțând, cu valoare de principiu, cã legea de procedura ultraactivează, procesele în
curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămânând supuse
acelei legi. Astfel, procesele începute sub legea veche de procedura, precum și executãrile
silite începute sub legea veche de procedura vor fi guvernate de legea sub care au început.
Principiul este consacrat și în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, text conform caruia
„procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de
deținere înainte de data intrãri în vigoare a Codului de procedura civilă rămân supuse legii
vechi, chiar dacă suntînregistrate la instanță după această data".
2.Acțiunea normelor de competențã. Alineatele (2) și (3) ale textului analizat regle
mentează în mod special aplicarea normelor de competență, precizând că procesele în
curs de soluționare la data schimbării competenței instanțelor legal învestite continuă să
fie judecate potrivit legii sub care au început.
în opinia noastrã, considerăm că relevant este momentul sesizării primei instanțe cu
cererea de chemare în judecată, astfel că aplicarea normelor de competență urmează a
seface prin raportare la legea în vigoare hacest moment. Normele de competență active la
data sesizării primei instanțe vor reprezenta un reper pentru determinarea competenței până la
finalizarea procesului prin pronunțarea unei hotărâri definitive, așadar, inclusiv pentru
determinarea instanțelor de control judiciar competente.
Dispozițiile legale privitoare la competență, în vigoare la data sesizării primei instanțe,
rămân aplicabile și pentru ipoteza trimiterii cauzei spre rejudecare. Instanța de control
judiciar urmează a determina instanța detrimiterecompetentă prin raportare la normele de
competență valabile la data cererii de chemare în judecată. Se face astfel aplicarea
ultraactivității normelor de procedura în materie de competență.
3.Desființarea instanței initial învestite. Alineatul (3) al art. 25 reglementează o situ-
ație particulară și de excepție, aceea în care instanța initial învestită este desființatã,
dosarele în curs de soluționare aflate pe rolul acestei instanțe urmând a fi trimise din
oficiu instanței competente, determinate potrivit legii noi de procedura, iar nu regulilor
de competență în vigoare la data sesizării instanței desființate. Operează, așadar, principiul
aplicării imediate a noilor norme de procedura civilă.
Dispoziția imperativă cuprinsă în alin. (3) al art. 25 vizează exclusiv aplicarea normelor de
competență, pentru că, în privința ce orlalte norme procedurale, operează dispoziția de
principiu cuprinsă în alin. (1) al art. 25. Așadar, odată învestită instanța competentã, potrivit
legii noi, procesele începute hind sub legea veche, vor fi supuse acelei legi. Totodată,
constituirea instanței va fi realizată în acord cu legea nouă de procedura.
Art. 20. Legea aplicabîlă mijloacelor de probă. (1) Legea care guvernează con-ditiile de
admisibilitate și puterea doveditoare a probelor preconstituite și a pre-zumțiilor legale
este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii faptelor juridice care fac
obiectul probațiunii. (2) Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data
administrării lor.

:Vi 1 API. 27-2« liOM(Nlui in RK;IIMINIAUIș AI COOUI.UI
COMENTARII
Aplicarea normelor de procedură în materia mijloacelor de probă. Norma reglemen-tează
aplicarea normelor de procedură propriu-zisă, cele care guvernează condițiile de
admisibilitateși puterea doveditoare a probelorpreconstituiteși a prezumțiilor legale. în privința
acestora vor fi urmărite condițiile de admisibilitate și puterea doveditoare potrivit normelor în
vigoare la data producerii ori, dupā caz, a sãvârșirii faptelor juridice care fac obiectul
probațiunii.
Din interpretarea textului de lege rezultă cā probele constituite de instanță (expertiza,
cercetarea la fata locului, interogatoriul) rămân supuse legii noi de procedură, chiar dacă
drepturile sau faptele care constituie obiectul probațiunii s-au născut sub legea veche.
Procedura de administrate a acestor probe va fi guvernată însă de legea în vigoare la data
administrării lor, legea nouã de procedură nind de imediată aplicare pentru această nouă
ipoteză.
Dispozițiile art. 26 alin. (2) NCPC nu se aplică proceselor începute anterior intrării în
vigoare a noului Cod de procedură civilă. Sunt incidente prevederile art. 3 alin. (1) din Legea
nr. 76/2012, conform cărora procesele în:epute sub legea veche rāmân supuse în întregime
legii sub care au început, deci inclusiv sub aspectul administrării probelor, Legea nr. 76/2012
neprevăzând vreo derogare în acest sens.
Arl. 27. Legea aplicabilã hotărârilor. Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor
și tcrmcnelor prcvăzute de legea sub care a început procesul.
COMENTARII
Legea aplicabilã hotărârilor judecãtorești. în privința hotărârilor pronunțate, se stipu-lează
că acestea rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a
început procesul. Din această perspecfivă, legea de procedură în vigoare la data sesizării
primei instanțe cu cererea de chemare în judecată este cea relevantă pentru a determina căile
de atac susceptibile de a fi exercitate, motivele de apel și de recurs, con-testație în anulare,
revizuire, precum și condițiile referitoare la termenele în care pot fi exercitate aceste căi de
atac.
Arl, 28. Teritorialitatea legii de procedură. (1) Dispozițiile legii de procedură se aplică
tuturor proceselor care se judecă decătre instanțele române, sub rezerva unor dispoziții
legale contrare.
(2) în cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de
procedură aplicabile se face potrivit normelor cuprinse în cartea a VH-a.
COMENTARII
Teritorialitatea legii de procedură. Aplicarea legii de procedurā în spațiu este regle-mentată
cu valoare de principiu prin art. 28 NCPC. Se stipulează tmperativ că dispozițiile legii de
procedura se aplică tuturor proceselor care se judecã de către instanțele române, cu excepțiile
expres și limitativ prevăzute de lege. Pentru ipoteza raporturilor procesuale cu element de
extraneitate, determinarea legii de procedură aplicabile urmează regulile cuprinse in Cattea a
Vila a noului Cod do procedurā civilă, referitoare la procesul civil international.

CARTEA I. DISPOZIȚII GENERALE
Titlul I. Acțiunea civilă
Art. 29. Noțiune. Acțiunea riî⅛î este ansamblul mijloacelor procesuale prcvăzute de
lege pentru protectia dreptului subiectiv pretins de cãtre una dintre părți sau a unei alte
situații juridice, precum și pentru asigurarea apãrārii părților în proces.
COMENTARII
Acțiunea civilă. Cererea de chemare în judecată. Dreptul subiectiv. Acest articol definește
acțiunea civilă prin trimitere la elementele care o compun și la scopul regle-mentării acestora.
Astfel, acțiunea civile reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale legale, prevăzute pentru:
protectia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice;
asigurarea apărării părților în proces.
Definiția pe care legiuitorul o dă acțiunii civile, íntr-o formula ce exprimă esența defi-nițiilor
pe care doctrina le-a propus de-a lungul vremii, are și o funcție practică, prin dis-tincția pe care
legiuitorul o face între noțiunile de „acțiune civilă", „drept subiectiv" și „cerere de chemare în
judecată".
Acțiunea civilă nu se reduce la cererea de chemare în judecată, înțeleasă ca fiind actul
procedural prin care se exercită acțiunea și nici nu se identifică, în totul, cu aceasta1", cele
douã noțiuni fiind distincte și cu funcții diferite. Acțiunea civilă, ca ansamblu virtual de mijloace
procesuale, preexistă cererii de chemare în judecată și, uneori, supraviețuiește judecății, or,
cererea de chemare în judecată reprezintă doar unul dintre elementele acestui ansamblu, ea
este actul de învestire al instanței, iar nu acțiunea însăși.
Acțiunea civilă nu se identifică nici cu dreptul subiectiv, fiind, însă, intrinsecă acestuia,
condiționată de esența dreptului. Doctrira a definit dreptul subiectiv ca fiind posibilitatea
conferită de lege subiectului activ de a avea o anumită conduită și de a pretinde o conduită
corespunzătoare de la subiectul pasiv, de a cere concursul forței coercitive a statului în caz de
nevoie121.
Distincțiile operate între cele două categorii juridice pot fi relevate sub trei aspecte, și
anume: sub aspectul condițiilor de exstență ale acestora; sub aspectul condițiilor de exercitare;
sub aspectul obiectului lor131.
Acțiunea civilă este un „concept-sinteză", cuprinzând totalitatea mijloacelor procesu ale,
ansamblul acestor mijloace (cererea de chemare în judecată, excepțiile procesuale, căile de
atac), fără însă a putea fi redusă la unele dintre elementele ei componente141.
Acțiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură, în cadrul
procesului civil, protectia dreptului subiectiv, prin recunoașterea sau realizarea lui, în cazul în
care este încălcat sau contestat, ori a unor situații juridice ocrotite de lege151.
1 1 1 /. Deleami, Tratal de procedură civilă, vol. I, Ed. Wolters Kluwer, București, 2010, p. 160, p. 172.
1 2 1 VM. Ciobamt, Tratat teoretic și praclic de procedură civilă, vol. 1, Ed. National, Bucure⅞ti, 1996, p. 247.
1 3 1 /. Dekanu, Tratat…, vol. I, 2010, p. 162-168.
1 4 1 Idem. p. 161.
1 5 1 VM. Ciobamt, Tratat…, vol. I, p. 250.

4U | Arl. SU I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Potrivit unei clasificāri a literaturii juridice11', pot fi identificate urmātoarele categorii de
acțiuni civile: a) în funcție de natura și obiectul dreptului exercitat, sunt: acțiuni extra-
patrimoniale și acțiuni patrimoniale; acțiuni imobiliare și mobiliare; acțiuni personale și acțiuni
reale; acțiuni petitorii și acțiunii posesorii; b) în funcție de scopul urmãrit de recla-mant și
natura soluției instanței, sunt: acțiuni în realizarea dreptului, acțiuni în constatarea existenței
sau inexistenței dreptului, acțiuni în constituire sau de transformare; c) în raporî cu poziția
părțilorîn proces, sunt: acțiunea reclamantului, acțiunea pârâtului, acțiunea terțului, acțiunea
procurorului sau a altor organe.
Trei sunt elementele care definesc acțiunea civilă, și anume: a) subiecții acțiunii civile, ea
aparținând unui subiect de drept și îndreptârdu-se, de regulă, împotriva altui subiect;
b)obiectul acțiunii, respectiv protecția unui drept sau a unui interes juridicește ocrotit;
c)cauza acțiunii, reprezentând scopul pentru care este constituită și garantată acțiunea civilă.
Art. 30. Cereri în justiție. (1) Oricine are o pretentie împotriva unei alte persoane ori
urmărește solutionarea în justiție a unei situatii juridice are dreptul sā facă o cerere
înaintea instanței competente.
(2)Cererile în justiție sunt principale, accesorii, adiționale și incidentale.
(3)Cererea principalã este cererea introductivă de instanțã. Ea poate cuprinde atât capete
de cerere principale, cat și capete de cerere accesorii.
(4)Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția data unui
capăt de cerere principal.
(5)Constituie cerere adițională acea cerere prin care o parte modifică pretențiile sale
antcrioare.
(6)Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de
desfășurare.
COMENTARII
1.Investirea instanței. Formularea de pretenții împotriva unei persoane ori solutio
narea în justiție a unei situatii juridice obligã la depunerea unei cereri în acest sens la
instanța competentă – condiție minima obligatorie. Așadar, de regulă, instanța nu se
sesizează din oficiu, ci trebuie sesizatã de persoana interesată în valorificarea unui drept
pe care îl pretinde ori în solutionarea unei anumite situatii juridice.
Analiza alin. (1) al art. 30 revelă definiția cererii în justiție ca fiind actul procedural prin care
orice persoana poate sesiza instanța competentă cu solutionarea pretenției pe care aceasta o
formulează împotriva altei persoane ori cu solutionarea unei situatii juridice.
Cererea constituie acel mijloc procedural prin care o persoana fizică sau juridică se
adresează instanței judecătorești pentru ocrotirea drepturilor și intereselor sale legitime121.
2.Condițiile generale ale cererii în justiție. Conform art. 148 NCPC, cererile adresate
instanțelor judecătorești trebuie să respecte condiția formei scrise și să cuprindă urmă-
toarele elemente: indicarea instanței căreia i se adresează; numele și prenumele, domi-
ciliul sau reședința părților, în cazul persoanelor fizice, respectiv denumirea și sediul lor,
în cazul persoanelor juridice; numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentan-
1 1 1Ï. Deleanu, Tratal…, vol. 1,2010, p. 173.
' ' V.M. Ciobanu, Tratal tcorelic și practic dc procedură civila, vol. II, Ed. National, Bucurcști, 1997, p. 8.

ACȚIUNEAClvllA in. :to 41
ților părților. In cazul în care reprezentantul părților este o persoană fizică ce nu are cali-tatea
de avocat, în cuprinsul cererii se va indica numele, prenumele, domiciliul sau reșe-dința
acesteia (în schimb, dacă reprezentantul părții este avocat, cererea va cuprinde numele,
prenumele avocatului, precum si sediul profesional al acestuia, înțeles ca locul principal unde
își exercită profesia); obiectul cererii, respectiv pretenția concretã cu solu-ționarea căreia este
sesizată instanța; semnătura titularului cererii. Dacă, din diferite motive, cererea nu poate fi
semnată, judecătorul stabilește identitatea părții, după care îi citește conținutul cererii, fãcând
mențiune despre toate acestea chiar pe cerere. Pe lângã aceste elemente, dacã este cazul,
cererea mai cuprinde și datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de părți,
precum: numărul de telefon, numărul de fax, adresa poștală electronică etc.
Cererea în forma scrisă, formulată personal sau prin reprezentant, susținerile, apărările
sau concluziile părților ori alte acte de procedură adresate instanțelor judecatorești pentru care
se prevede condiția formei scrise pot fi depuse personal la instanțã sau prin inter media
serviciilor poștale ori pot fi comunicate în forma electronică, dacã sunt îndeplinite condițiile
prevãzute de lege, adica dacã actul îndeplinește cerințele prevăzute de art. 148 alin. (1) NCPC
și poartă semnãtura părții sau a reprezentantului acesteia.
Prin excepție de la regula generală a formei scrise, în cazurile în care legea (generală sau
specială) permite formularea cererii în ședința de judecată, conform art. 148 alin. (4) NCPC
[spre exemplu, cererea de recuzare. modificarea cererii de chemare în judecatã pen tru
ipotezele prevăzute de art. 204 alin. (2) NCPC, propunerea probelorîn cazurile anume
prevãzute de lege, invocarea de excepții, declarația de alegere a competenței, renunțarea la
judecată, renunțarea la dreptul pretins, achiesarea la hotărâre potrivit art. 463 NCPC, precum
și în alte cazuri, ori de câte ori legea prevede posibilitatea formulării verbale a unei cereri],
aceasta este valabilă și dacă este formulată oral. Despre formularea unei asemenea cereri se
face mențiune în cuprinsul încheierîi de ședință, încheiere care se comunică din oficiu părții
adverse, de grefierul de ședință, în vederea asigurãrii apărării sale.
Prin urmare, forma scrisa a cererii de învestire a instanței con⅛tituie regula generata și
obligatorie, derogarea fiind admisă numai în cazurile în care legea prevede expres posi bilitatea
formulării orale a cererii.
Cererea de chemare în judecată este supusă plățiî taxei judiciare de timbru, prevăzută de
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru"1, în funcție de obiectul său, evaluabil sau
neevaluabil în bani.
Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele sau, după caz, denumirea părților, obiec tul,
motivele de fapt ale cererii și semnătura atrage nulitatea absolută a cererii de chemare în
judecată. Lipsa semnăturii poate fi suplinită pe tot parcursul judecății în fata primei instanțe.
Dacă însă pârâtul invocă lipsa semnăturii, reclamantul trebuie să semneze în ședința în care s-
a invocat nulitatea, dacă este prezent, respectiv pentru situația lipsei sale de la termenul în
care s-a invocat neregularitatea, până la primul termen următor eel târziu, fiind înștiințat în
acest sens prin citație [art. 196 alin. (1) și (2) NCPC]. Lipsa celorlalte elemente atrage nulitatea
condiționată de dovada existenței unei vãtămări, conform art. 175 NCPC.
3. Clasificarea cererilor în justiție. Legiuitorul intervine și clasifică cererile în justiție, în
funcție de obiectul acestora și de raportul în care se află cu cererea principală, în: cereri
principale, cereri accesorii, cereri adiționale și cereri incidentale.
a) Cererea príncipală, inițială sau intrcductivă de instanță, este aceea prin care instanța
este sesizată în scopul soluționării unui litigiu și poate cuprinde atât capete de cerere
1 , 1 M. Of. nr. 173 din 29 iulie 1997.

42 | Art. SI I)ISI'O/ITM GFNEKALE
principale, cat si capete de cerere accesorii. Prin cererea principală se stabilește o primă
legătură procesuală între părți și instanță (cererea de chemare în judecată, cererea de
intervenție principală, cererea de apel, cererea de recurs, contestația în anulare, revizu-irea,
contestația la executare).
b)Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția data unui
capăt de cerere principal. Unele cereri accesorii sunt obiective și obligatorii (spre exemplu, în
procesele de divorț și constatarea nulității căsātoriei, instanța este obligata să se pro-nunțe cu
privire la exercițiul autorității părintești, la obligația de întreținere, chiar dacă pãrțile nu o cer),
iar altele sunt subiective și facultative (spre exemplu, cererea de împărțire a bunurilor comune
poate fi formulată de părți în cadrul procesului de divorț ori separat, pe cale principală,
consecutiv desfacerii căsătoriei).
c)Cererile adiționale sau modificatoare sunt acele cereri prin care o parte modifică
pretențiile sale anterioare (a se vedea, în acest sens, art. 204 NCPC – modificarea cererii de
chemare în judecată).
d)Cererile incidentale sunt toate acele cereri formulate în cadrul unui proces aflat în curs
de desfășurare, după inițierea acestuia prin cererea de chemare în judecată (cererea
reconvențională, formulată de pârât; cererea de intervenție voluntarã, făcută de un terț; cererea
de intervenție forțată, formulată fie de reclamant, fie de pârât, după caz).
Art. 31. Apărări. Apārãrile formulate în justitie pot fi de fond sau procedurale.
COMENTARII
1.Noțiune. Definind „acțiunea civilă" ca fund ansamblul mijloacelor procesuale pre-
văzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv sau a unei situații juridice (art. 29
NCPC), legiuitorul are în vedere și asigurarea apărării părților în proces, ca scop distinct
al exercitării unei acțiuni civile în justitie.
Apărările cuprind mijloacele procesuale prevăzute de lege la dispoziția reclamantului, a
pârâtului sau a altor participanți la proces, împotriva oricăror cereri făcute în procesul civil.
2.Clasificări. Legiuitorul clasifică apărările formulate în justitie în raport cu dreptul
substantial dedus judecății, în apărări de fond și apărări de procedură.
a)Apărările de fond sunt legate de cauza supusã judecății și aparțin în exclusivitate
pârâtului. Ele vizează direct dreptul subiectiv dedus judecății și pretențiile fundamentate pe
acest drept. Printr-o apărare în fond pârâtul abordează însuși fondul dreptului, iar nu
elementele formale ale judecății- Mai mult decât atât, apărarea în fond poate fi valorificată în
tot cursul judecății, nu este supusă timbrării, nu este atinsă de decăderi, se analizează în
considerentele hotărârii și atrage soluția respingerii hotărârii ca nefondată11'.
b)Apărările de procedură se identifică cu excepțiile procesuale; ele nu aparțin în
exclusivitate pârâtului și nu sunt întrebuințate rumai în scopul apărării.
Excepția procesuală este definită prin art. 245 NCPC, ca fiind acel mijloc prin care partea
interesată, procurorul sau instanța din oficiu invocă, fără a discuta fondul dreptului, nere-
gularități privind compunerea completului de jucecată, constituirea instanței, competența
acesteia, procedura de judecată, diferite lipsuri ale cererii de chemare în judecată ori ale altor
cereri în proces, prin care se urmărește, după caz, fie declinarea competenței, fie amânarea
judecãții, fie refacerea unor acte, fie anularea, respingerea, perimarea cererii.
1 1 1 ƒ. Deleanu, Tratal…, vol. I, 2010, p. 190-191.

ACȚIUNEAClvllA \rl. .V£ 43
Astfel, invocarea excepției necompetenței atrage declinarea competenței; invocarea
neregularitãților privitoare la greșita compunere a completului de judecată, la greșita constituire
a instanței, la procedura de judecată, precum și invocarea unor lipsuri ale cererii de chemare în
judecată, cum ar fi lipsa semnăturii [dacă reclamantul lipsește la termenul la care se invocă
nulitatea pentru acest motiv și nu o poate acoperi – art. 196 alin. (2) și (3) NCPC], atrag
amânarea judecății; invocarea neregularităților privitoare la citare, la comunicarea actelor de
procedura atrage refacerea procedurii de citare sau de comunicare; invocarea unor excepții ca
lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată, lipsa numelui și a prenumelui oricăreia cintre
părți, a motivelor de fapt atrage nulitatea cererii; invocarea excepției netimbrării atrage
anularea cererii; invocarea excepției lipsei calității procesuale (active sau pasive), a excepției
prescripției dreptului la acțiune atrage respingerea cererii; invocarea excepției aerimării atrage
perimarea cererii (de chemare în judecată, de apel, de recurs, după cazj.
Potrivit art. 246 NCPC, excepțiile pot fi absolute sau relative. Au caracter absolut acele
excepții prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică (cum ar fi necompe-tența
generală, materială, teritorială exclusivă). Sunt excepții relative acele excepții prin care se
invocă nesocotirea unor norme de ordine privatã, care ocrotesc preponderent interesele
părților (cum ar fi excepția necompetenței teritoriale relative, care operează pentru toate
celelalte cazuri care exced competenței teritoriale exclusive).
în literatura juridicã de specialitate'" s-a distins între urmãtoarele categorii de excepții: a)
excepții procesuale privitoare la părțile din proces (excepțta lipsei capacității procesu ale,
excepția lipsei calității procesuale, excepția lipsei calității de reprezentant, excepția imunității
de jurisdicție); b) excepții procesuale privind instanța de judecată (excepția depășirii atribuțiilor
puterii judecătorești, excepția de necompetență, excepția greșitei compuneri a completului de
judecată, excepția incompatibilității, excepția recuzării, excepția strămutării pricinii); c) excepții
procesuale privind actele de procedura și terme-nele procesuale (excepția de prematuritate,
excepția lipsei de interes, excepția nulității, excepția tardivității); d) excepții procesialo privind
judecata (excepția lipsei procedurii prealabile, excepția licispendenței, excepția conexității,
excepția perimării, excepția drep tului subiectiv alegat, excepția dreptului de a cere executarea
silită, excepția puterii lucrului judecat, excepția exercitării abuzive a dreptului procesual).
Art. 32. Condiții de exercitare a acțiunii civile. (1) Orice ccrcre poate fi formulată și
susținută numai dacă autorul acesteia:
a)are capacitate procesuală, în condițiile legii;
b)arc calitate procesuală;
c)formuleazã o pretentie;
d)justificã un interes.
(2) Dispozițiilc alin. (1) se aplică în mod corespunzStor și în cazul apărărilor.
COMENTARII
Condițiile cererii în justiție. Acest articol reglementeazã condițiile de exercitare a unei
acțiuni civile în justiție, ele vizând atât cererile în justiție, cat și apărările, astfel cum au fost ele
definite în cuprinsul art. 30 și art. 31 NCPC. Aceste condiții vizează autorul unei cereri sau al
unei apărări și se verifică atât la momentul formulării cererii sau apărării, precum și ulterior, la
momentul susținerii acesteia. Condițiile de exercitare a unei acțiuni civile în justiție sunt
urmãtoarele:
M. Tăbărcā, Excepțiile procosualeinprocesul civil,ed. a II-a, Ed. Univcrsul Juridic, Bucurcșli, 2006, p. 205-369

44 | Art. :i2 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
a)Autorut are capacitate procesualā, în condițiile legii. Aceasta semnifică aptitudinea
persoanelor de a deveni părți în procesul civil și se analizează sub două aspecte: capaci-
tatea procesuală de folosință și capacitatea procesualā de exercițiu, astfel cum sunt acestea
reglementate în cuprinsul art. 56 și art. 57 NCPC.
Cererile fācute de o persoană fărā capacitate procesualā sunt nule sau anulabile, după
caz, potrivit art. 40 alin. (1) NCPC. Lipsa capacității procesuale de folosință atrage sancți-unea
nulității absolute, potrivit art. 56 alin. (3) NCPC, iar lipsa capacității procesuale de exercițiu
atrage anulabilitatea actului de procediră, potrivit art. 57 alin. (4) NCPC. Excepția lipsei
capacității procesuale de exercițiu vizează și situația în care persoana are o capaci tate
procesualã de exercițiu restrânsă.
b)Autorul are calitate procesuală. Calitatea semnifică puterea de a acționa în justiție,
se sprijină pe interes, fără a se identifica cu acesta, întrucât are o existență autonoma. Calitatea
procesuală se verifică atât în privința reclamantului, cat și în privința pârâtului.
în practică, s-a decis că, într-o acțiune în despăgubiri întemeiată pe art. 504 CPP, sfera
persoanelor ce pot continua acțiunea cuprinde doar persoanele care, la data dece-sului
persoanei îndreptãțite potrivit art. 504 CPP, se aflau în întreținerea acesteia, indiferent
dacă aveau sau nu calitatea de moștenitori, respectiv acele persoane care beneficiau de ajutor
material sau moral din pa'tea victimei erorii judiciare. Altfel spus, doar acele persoane a căror
existență depindea, în tot sau în parte, de libertatea și acti-vitatea creativă producătoare de
bunuri, venituri ori alte valori ale celui condamnat sau arestat pe nedrept, fiind esențial ca, prin
lipsirea de libertate a întreținătorului, eel între-ținut să fi suferit o pagubă susceptibilă, prin
natura ei, de reparație. Prin includerea acestor persoane în categoria titularilor acțiunii,
legiuitorul a urmărit protejarea lor și compensarea lipsei sprijinului financiar produs după
moartea persoanei condamnate pe nedrept cu sumele pe care aceasta le-ar fi putut obține din
partea statului pentru preju-diciul suferit. Dreptul celorlalți moștenitori nu esie afectat prin
dispozițiile art. 506 alin. (1) CPP, întrucât nu se aduce atingere dreptului lor legal de a obține
patrimoniul defunctului în integralitatea lui sau o fracțiune a acestuia, așa cum se găsea la data
deschiderii succesiunii.
Aprecierea asupra sferei persoanelor ce pot continua acțiunea se bazează și pe dispo zițiile
art. 52 alin. (3) teza I din Constitute, pot*ivit cãruia „StatuI răspunde patrimonial pentru
prejudiciilecauzate prin erorile judiciare", principiu constitutional materializatde dispozițiile art.
504 CPP. Dispozițiile art. 505 alin. (1) CPP nu influențează sfera persoanelor ce pot continua
acțiunea persoanelor îndreptațite, deși aparent pot fi interpretări, întrucât textul se referă
exclusiv la felul și întinderea pagubei pe care o poate solicita persoana îndreptățită potrivit art.
504 alin. (1) și (2) CPP. Nu s-ar putea reține, față de dispozițiile art. 506 alin. țl), că, odată cu
introducerea acțiunii de cãtre persoana îndreptățită, potrivit art. 504 alin. (2), s-a născut un
drept patrimonial în persoana acesteia, transmisibil moș-tenitorilor, întrucât textul are în vedere
un drept personal născut în persoana celui arestat pe nedrept sau a celor aflați în întreținere,
care se stinge odată cu decesul lor. Dacă s-ar admite ipoteza unui drept patrimonial și decí
transmisibil, cu ignorarea caracterului per sonal al acestui drept, s-arîncălca dispozițiile art. 506
alin. (1), dispoziție specialã, ceea ce este inadmisibil.
Este real că, potrivit art. 13 din Convenția europeană, „orice persoană ale caret drep-turi și
libertãți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv
unei instanțe naționale, chiar si atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au
acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale" și că, potrivit art. 5 din Convenție, „orice persoană
care este victima unei arestări sau a unei dețineri în condiții contrare acestui articol are dreptul
la reparatii", însă, așa cum în mod constant s-a decis

ACȚIUNEA CIVILA \rl. »» | 4⅛
în jurisprudența Curții, aceste drepturi nu sunt absolute, ele putând fi limitate de normele
interne ce le reglementează, în speță deart. 506 alin. (1) CPP11.
c)Autorul formuleazã o pretenție. Pretențiile trebuie sã fie determinate și pertinente,
motivate ín fapt și în drept, aceste caractere oferind instanței posibilitatea de a determina în
mod corect limitele judecății și de a se pronunța în aceste timite.
d)Autorul justifică un interes. Interesul desemnează, în esență, profitul material sau
moral pecare titularul unui demersîn justițieîl urmăreșteși area severifica din perspec-tiva
dispozițiilor art. 33 și art. 36 NCPC.
Aceste condiții de exercitare a oricãrei acțiuni civile în justiție sunt stabilite printr-o normă
absolutã și ele se verifică imperatív. Totodată, din analiza dispozițiilor alin. (2) al articolului
analizat rezultă că aceste condiții sunt obligatorii atât pentru cererea de che-mare în judecată,
cat și pentru apărările formulate în proces.
Circumscris condițiilor de exercitare a acțiunii civile, în literatura juridicã de specialitate s-a
subliniat cã există și condiții objective, a căror neîndeplinire atrage inadmisibilitatea acțiunii,
precum: expirarea unui termen de prescripție sau de decădere; autoritatea lucru-lui judecat;
incoerența proceduralã a acțiunii, dedusă, spre exemplu, din invocarea unei simple excepții de
procedură și terminarea cercetării procesului după intrarea în dezba-terile în fond1' .
Art. Mi. Interesul de a acționa. Interesul trebuie sã fie determinat, legitim, per sonal,
născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacã interesul nu este nãscut și actual, se poate
formula o cercre cu scopul de a prcveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau
pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
COMENTARII
1. Atributele interesului. Interesul reprezintã una dintre condițiile de exercitare a acțiunii
civile în justiție și apare obligatoriu, potrivit legii de procedură, ca el să îndepli-nească
următoarele atribute:
a)să fie determinat, adică concret, susceptibil de o verificare judiciară;
b)să fie legitim, adicã în concordanțã cu legea, protejat juridic, iar nu situat în afara
limitelor legii;
c)sã fie personal, aparținând, de regulã, titularului acțiunií civile în justiție, pentru cã
folosul urmărit se verifică în persoana acestuia. Din aceastã perspectivă, în doctrină131 s-a
arătat cã atributul personal al interesulu poate deveni contestabil în cazul unor grupuri, precum
sindicatele și asociațiile care acționeazã într-un interes colectiv. Delimitarea inte resului
personal de interesul colectiv al grupului poate fi necesară uneori, spre exemplu, în materia
insolvenței, unde s-ar pune problema de a ști dacã acțiunea aparține repre-zentantului
creditorului sau unuia dintre creditori. într-o astfel de situație, caracterul direct și personal al
interesului se impune a fi tratat cu mai multă flexibilitate.
d)sã fie născut și actual, să existe la momentul formulării cererii în justiție, dar și pe
parcursul procesului. în cazul în care pe parcursul procesului acțiunea promovata de
reclamantrămânefără interes, demersulprocesual, initial justificat, rămânefărăfinalitate practică
din punct de vedere juridic, soluția consacrată jurisprudențial în atare situații
1 1 1 C.A. Cluj, s. 1 civ., dec. nr. 331/R/2012, nepublicata\ 1 2 1
/. Dekami, Tratat…, vol. I, 2010, p. 202. I⅛i·m,p.22l.

46 | Art. SI I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
fiind aceea a respingerii acțiunii ca rămasă fārã interes1". 0 excepție este admisă de legiu-itor,
referitor la caracterul născut si actual al interesului, în cuprinsul art. 33 NCPC stipu-lându-se că
poate fi formulată o cerere, în afara unui interes nãscut și actual, sub condiția ca scopul
verificabil al acestei cereri să fie acela de a preveni încãlcarea unui drept ame-nințat sau de
a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Ïn acest
context apare regiementarea cuprinsa în art. 34 NCPC, care vizează o ipoteză concretā,
aceea a realizării drepturilor afectate de un termen. Totodată, potrivit art. 35 NCPC, acest
atribuital interesului seconsideră realizatîncazulasigurării dovezilor, dacã există pericolul ca ele
să dispară ori să fie greu de administrat în viitor.
Nu s-ar putea considera că reclamantul unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legií nr.
221/2009'21 nu justifică un interes actual în a cere constatarea caracterului politic al
condamnării după ce textele normative referitoare la acordarea daunelor morale au fost
declarate neconstituționale, existând, incontestabil, un interes moral în a se statua, printr-o
hotãrâre judecãtoreascã, sub acest aspect. O astfel de cerere nu are caracterul unei cereri
accesorii celei referitoare la acordarea daunelor morale, dimpotrivă, ea este o cerere
principalã, constatarea caracterului political condamnării suferite condiționând acordarea
despăgubirilor materiale, în condițiile legii speciale'31.
2. Excepția lipsei de interes. Interesul urmează a fi justificat de titularul cererii în jus-tiție,
iar lipsa interesului părții care formulează cereri în procesul civil poate fi invocată de partea
adversă, de procuror sau de instanță din oficiu. Excepția lipsei de interes este una de fond,
peremptorie, dirímantă și absolută, iar respingerea acțiunii pentru lipsa intere sului nu împiedicã
partea să promoveze o nouă acțiune, atunci când va putea justifica un interes care justifică
atributele legale.
Art. 34. Realizarea drepturilor afectate de un termen. (1) Cererea pentru pre-darea
unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înainte de împlinirea
acestui termen.
(2)Se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a obligației de
întreținere sau a altei prestatii periodice.
(3)Pot fi încuviințate, înainte de împlinirea termenului, și alte cereri pentru exe cutarea la
termen a unor obligații, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâmpina o
pagubă însemnatã pe care reclamantul ar încerca-o dacã ar aștepta împlinirea termenului.
COMENTARD
Situații care derogă de la exigența caracterului născut și actual al interesului. Prin
acest text normativ este reglementată ipoteza particulară în care raportul juridic de drept
procesual are la bazã un raport juridic obligațioial care a dat naștere unei obligații afec tate de
termen suspensiv.
Astfel, potrivit art. 1411 alin. (1) NCC, obligația este afectată de termen atunci când
executarea sau stingerea ei depinde de un eveniment viitor și sigur. Termenul este unui
suspensiv atunci când, până la împlinirea lui, este amânată scadența obligației (art. 1412
NCC). Așadar, obligația afectată de termen existã, însa această condiție afectează exigibi-
1 1 11.C.C.J., s. com., dec. nr. 2623 din 13 septembrie 2011, in Drcpiul nr. 5/2012, p. 228 și in Droplul nr. 9/2012,
1 2 1M. Of. nr. 396 din 11 iunie 2009.
1 3 1 CA. Cluj, s. I civ., âec. nr. 4482/R/2011, nepublicata.

46 | Art. SI I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
fiind aceea a respingerii acțiunii ca rămasă fārã interes1". 0 excepție este admisă de legiu-itor,
referitor la caracterul născut si actual al interesului, în cuprinsul art. 33 NCPC stipu-lându-se că
poate fi formulată o cerere, în afara unui interes nãscut și actual, sub condiția ca scopul
verificabil al acestei cereri să fie acela de a preveni încãlcarea unui drept ame-nințat sau de
a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Ïn acest
context apare regiementarea cuprinsa în art. 34 NCPC, care vizează o ipoteză concretā,
aceea a realizării drepturilor afectate de un termen. Totodată, potrivit art. 35 NCPC, acest
atribuital interesului seconsideră realizatîncazulasigurării dovezilor, dacã există pericolul ca ele
să dispară ori să fie greu de administrat în viitor.
Nu s-ar putea considera că reclamantul unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legií nr.
221/2009'21 nu justifică un interes actual în a cere constatarea caracterului politic al
condamnării după ce textele normative referitoare la acordarea daunelor morale au fost
declarate neconstituționale, existând, incontestabil, un interes moral în a se statua, printr-o
hotãrâre judecãtoreascã, sub acest aspect. O astfel de cerere nu are caracterul unei cereri
accesorii celei referitoare la acordarea daunelor morale, dimpotrivă, ea este o cerere
principalã, constatarea caracterului political condamnării suferite condiționând acordarea
despăgubirilor materiale, în condițiile legii speciale'31.
2. Excepția lipsei de interes. Interesul urmează a fi justificat de titularul cererii în jus-tiție,
iar lipsa interesului părții care formulează cereri în procesul civil poate fi invocată de partea
adversă, de procuror sau de instanță din oficiu. Excepția lipsei de interes este una de fond,
peremptorie, dirímantă și absolută, iar respingerea acțiunii pentru lipsa intere sului nu împiedicã
partea să promoveze o nouă acțiune, atunci când va putea justifica un interes care justifică
atributele legale.
Art. 34. Realizarea drepturilor afectate de un termen. (1) Cererea pentru pre-darea
unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înainte de împlinirea
acestui termen.
(2)Se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a obligației de
întreținere sau a altei prestatii periodice.
(3)Pot fi încuviințate, înainte de împlinirea termenului, și alte cereri pentru exe cutarea la
termen a unor obligații, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâmpina o
pagubă însemnatã pe care reclamantul ar încerca-o dacã ar aștepta împlinirea termenului.
COMENTARD
Situații care derogă de la exigența caracterului născut și actual al interesului. Prin
acest text normativ este reglementată ipoteza particulară în care raportul juridic de drept
procesual are la bazã un raport juridic obligațioial care a dat naștere unei obligații afec tate de
termen suspensiv.
Astfel, potrivit art. 1411 alin. (1) NCC, obligația este afectată de termen atunci când
executarea sau stingerea ei depinde de un eveniment viitor și sigur. Termenul este unui
suspensiv atunci când, până la împlinirea lui, este amânată scadența obligației (art. 1412
NCC). Așadar, obligația afectată de termen existã, însa această condiție afectează exigibi-
1 1 11.C.C.J., s. com., dec. nr. 2623 din 13 septembrie 2011, in Drcpiul nr. 5/2012, p. 228 și in Droplul nr. 9/2012,
1 2 1M. Of. nr. 396 din 11 iunie 2009.
1 3 1 CA. Cluj, s. I civ., âec. nr. 4482/R/2011, nepublicata.

ACȚIUNEA CIVILA \rl. 35 | 4/
litatea ei. Creditorul unei astfel de obligații nuarputeajustifica un interes născutși actual pentru
a cere protecția dreptului printr-o acțiune în justiție.
Articolul 34 NCPC reglementează situații de excepție ín care acțiunea în justiție poate fi
promovată chiar dacă interesul nu este jnul născut și actual, termenul suspensiv nefiind
împlinit, sub condiția imperativă ca această acțiune să preîntâmpine o pagubă însemnată pe
care reclamantul ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului. Astfel, sunt ase-menea
cereri:
a)cererea pentru predarea unui bur la împlinirea termenului contractual, convenit de părți;
b)cererea pentru executarea unei obligații de întreținere sau a unei alte prestații periodice;
c)orice alte cereri pentru executarea la termen a unor obligații.
Art. 35. Constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cel care are interes poate sã
cearã constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă
partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
COMENTARII
1. Acțiunea în constatare. Condiții de admisibilitate. Textul reglementează admisibi-
litatea acțiunii în constatare pozitivă (a e:<istenței unui drept) sau negativă {a inexistenței
dreptului) condiționată de lipsa posibilitãții părții care acționează de a solicita realizarea
dreptului. Ori de câte ori partea are deschisă calea realizãrii dreptului, va trebui să uzeze de
această cale, acțiunea în constatare hind, în această situație, inadmisibilă.
Acțiunea în constatare vizează, în mod firesc, constatarea existenței sau inexistenței unui
raport juridic. Aceasta deoareceînsăși activitatea procesualã presupune existența sau
inexistența unui anumit raport juridic între părți.
Exercitarea acțiunii în constatare presupune îndeplinirea cumulativã a următoarelor
condiții: a) partea să nu poată cere realizarea dreptului; b) partea să justifice un interes; c)
partea să nu urmărească, prin acțiune, contestarea existenței sau inexistenței unei stări
defapt111.
0 particularitate importantă a acțiunii în constatare rezidă în caracterul sāu preventiv,
scopul exercitării sale fiind acela de a preîntâmpina contestarea unui raport juridic.
Textul consacră, de asemenea, principiul subsidiarității acțiunii în constatare, în raport
cu acțiunea în realizarea dreptului. Potrivit art. 35 NCPC, partea care are interes în con statarea
existenței unui drept poate fo-mula o cerere în acest sens, care însă devine inadmisibilă dacã
poate fi intentată o cerere în realizarea dreptului pretins. Ca atare, cererea nu poate fi primită
ori de câte ci partea poate cere realizarea dreptului. Astfel, pentru admisibilitatea acțiunii,
norma procedurală impune condiția negativă ca partea să nu poată cere realizarea dreptului
dedus,udecății. Caracterul subsidiarși limitatalacestei acțiuni constituie expresia voinței
legiuitorului de a adopta norme prin care actul de jus tiție să fie gestionat în mod eficient, astfel
încât activitatea organelor judiciare să nu fie încarcată cu două acțiuni paralele: una în
constatare și una în realizarea dreptului. în consecință, prin reglementările referitoare la
caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament
discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite.
1 1 1 C.C, Dec. nr. 754/2010, M. Of. nr. 468 din 1 iulie 2010; Dec. nr. 1413/2010, M. Of. nr. 788 din 25 noiembrie
2010.

4⅜ | ,%ri. ;i.> I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
2.Invocarea inadmisibilitãțiiacțiuniiînconstatare. Inadmisibititatea poate fi invocată pe cale
de excepție, aceasta fiind soluționată de instanță prin încheiere, care poate fi atacată numai
odată cu fondul, în cazul respingerii excepției, ori prin hotărâre, în situația admiterii ei.
3.Obiectul acțiunii în constatare. Pe calea acțiunii în constatare se poate solicita numai
constatarea existenței sau inexistenței unui drept, nu și a unui fapt. Dacă se solicita
constatarea unui fapt, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
4.Aplicații practice, a) Constatarea calității de moștenitor. Practicajudiciarăa statuat în
sensul că acțiunea în constatare poate avea aplicații specifice și circumstantiate în materia
succesiunilor. Astfel, stabilirea (constatarea) calítății de moștenitor poate avea loc pe cale
notarială sau judiciară, fără ca succesorul să solicite și ieșirea din indiviziune. Teza contrara ar
însemna negarea stării de indiviziune înseși, deoarece succesorii ar trebui să ceară imediat
partajul. Nimeni nu este obligatsā rămânā în indiviziune, însā nu există niciun text legal care sã
oblige sistarea stãrii de indiviziune imediat ce s-a stabilit calitatea de moștenitor111.
b)Stabilirea cotelor-părți care revin foștilor soți din bunurile comune. S-a decis că
este admisibilă acțiunea în constatare prin care foștii soți, împreună sau numai unui dintre
aceștia, solicita, după divorț, stabilirea cotei de contribuție care revine fiecăruia din bunu
rile comune'2'. Această soluție are în vedere faptul că în sarcina foștilor soți nu există
obligația de a solicita partajarea judecătorească a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei,
partajul putãndu-se realiza pe cale amiabilã, fărã intervenția instanței de judecatã.
Exístă posibilitatea ca soții să se înțeleagă în privința masei bunurilor comune, a valorii
acestora, însã să existe divergențe cu privire la cota-parte de contribuție a fiecăruia la
dobândirea bunurilor comune, situație în care ar fi exagerat să se pretindă că partajul judiciar
este obligatoriu, cat timp nu există un text legal în acest sens'3'.
c)Cetățean român care are domiciliul în străinãtate și solicita autorităților compe-
tente române eliberarea documentelor de identitate, de călătorie sau de stare civilă. S-a
decis că este inadmisibilă o acțiune în constatare în acest caz. Este adevărat că art. 34
din Legea nr. 21/1991'4' stipulează că sunt și rămân cetățeni români persoanele care au
dobândit și au pāstrat această cetățenie potrivit legislației anterioare, însă reclamantul
are la îndemânã acțiunea în realizarea dreptului pretins, și anume o acțiune având ca
obiect obligația de a face a autorităților române competente, respectiv obligarea acestora
de a emite actele doveditoare. Reclamantul nu a probat cã a întreprins demersuri pentru
realizarea dreptului său de cetățean român sac că a făcut dovada epuizării tuturor mij-
loacelorîn scopul realizării dreptului. Conform art. 35 din Legea nr. 248/2005, cetățeanului
român care are domiciliul în străinătate și solic tă autorităților competente române eli
berarea documentelor de identitate, de călătorie sau de stare civilă, dar nu poate face
dovada cetățeniei române, i se eliberează documentele respective în condițiile legii,
numai după ce se atestă de către Direcția Generală de Pașapoarte, la cererea acestor
autorități, faptul că solicitantul este cetățean român. Prin urmare, atestarea de către
pârâtă a cetățeniei române produce efecte juridice numai în strânsă legătură cu eliberarea
documentelor de identitate, de călătorie sau de stare civilă, or, obiectul cererii reclaman-
tului este acela de constatare a cetățeniei române a defunctei, și nu acela de eliberare,
I'1I.C.C.J., s. civ. și de propr. inl„ dec. nr. 386 din 21 ianuarie 2005, în Dreptul nr. 5/2006, p. 263.
|2i Trib. Suprem, dec. de indrumare nr. 1/1964, în CD. 1952-1965, p. 108.
'3' în acest sens, a se vedea și G. Boroi, O. Spi>teanu-Matei, Codul de procedură civilă adnotat, ed. a 3-a, Ed.
Hamangiu, București, 2011, Notă, p. 223.
' ' Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române a fost republicată pentru a doua oară în M. Of. nr. 576 din 13 august 2010.
Prevederile art. 21 se regasesc in cuprinsul art. 22 din legea republicata, iar celc ale art. 34 in art. 33.

ACȚIUNEACIVIlA \rl. .Hi 49
de către autoritățile române competente, a documentelor de identitaîe, călătorie sau stare
civilă111.
Arl. 'Mi. Calitatea procesuală. Calitatea procesualã rezultă din identitatea dintre părți și
subiectelc raportului juridic litigios, astfcl cum acesta este dedus judecă-tii. Existența
sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
COMENTARII
1.Noțiune. Calitatea procesuală reprezintă titlulîn virtutea căruia o persoană exercită
acțiunea în justiție, puterea de a acționa în justiție, justificată printr-un interes personal și
direct*21.
2.Verificarea calitāții procesuale. Pofivit legii de procedurā civilã, calitatea procesuală
rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios dedus judecă-ții.
Legiuitorul trimite la o verificare strict formală a acestei identități atunci când precizează că
existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate de titularul cererii con stituie o
chestiune de fond; prin urmare, nu se verifică din perspectiva calitãții procesuale, ci odată cu
tranșarea litigiului pe fond; or, calitatea procesuală activă se verifică la începutul procesului,
înainte de a se pune concluziile în fond.
în literatura juridică de specialitate, s-a subliniat că această calitate a cererii în justiție are o
existență autonomă și trebuie verificată atât în privința reclamantului, cat și a pârâtului131.
Subiectul prin care se manifestă calitatea procesuală este chiar titularul cererii, eel care
invocă în favoarea sa dreptul subiectiv alegat, justifică interesul de a acționa și are capacitatea
de a sta în justiție. Calitatea procesuală poate fi, așadar, abordatā sub un dublu aspect:
existența unei identități între persoana reclamantului și eel care este titu larul dreptuluiîn
raportul juridic substantial dedus judecății (calitatea procesuală activă), iar, pe de altă parte,
existența identității între persoana pârâtului și eel care este obligat în raportul juridic dedus
judecății (calitate procesuală pasivă).
Reclamantul în proces este eel obligat sã justifice atât calitatea sa procesuală activă, cat și
calitatea procesuală pasivă a pârâtului sau a terțului chemat în judecată, prin chiar cererea de
chemare în judecată [art. 194 lit. c) și d) NCPC]. Legea de procedură îl exone-rează pe
reclamant de obligația justificării calității procesuale numai în cazul existenței unei calități
procesuale calificate, când în ipoteza normei sunt menționate expres per-soanele care pot
acționa în justiție, în anumite situații, precum: soțul, în cazul cererii de divorț (art. 914 NCPC);
soțul mamei, mama, tatăl biologic și copilul, în cazul acțiunii în tăgada paternității (art. 429
NCC); cumpărătorul împotriva vânzătorului, în cazul acțiunii în nulitatea vânzării lucrului altuia.
3.Excepția lipsei calității procesuale. Lipsa calității procesuale active sau pasive poate
fi invocată pe cale de excepție, de oricare dintre părțile interesate, de procuror și de
instanță din oficiu, admiterea ei determinãnd respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o
persoană fără calitate. 0 astfel de rezolvare nu împiedică reclamantul ca ulterior să por-
nească o nouă acțiune, chemând în judecată persoane a căror calitate poate fi
justificată.
1 , 1 CA. CIuj, s. civ., mun. și asig. soc., pt. min. și fam., dec. nr. 1590/R din 22 iunie 2009, in B.J.C.A. Cluj 2009, p.
517-519.
1 2 1 /. Deleamt, Tratat…, vol. I, 2010, p. 204.
1 3 1 Idem, p. 205.

M) i ,%rt. :ift I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
4. Aplicații practice, a) Acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 28 și art. 32 din Legea
nr. 50/1991. S-a considerat că primarul, și nu Municipiul, este organul abilitat de lege să apiice
sancțiunea și să sesizeze instanța pentru luarea măsurilor prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. a) și
b) – încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației de construire; desființarea construcțiilor
realizate nelegal -, respectiv să aducã la înde-plinire măsurile dispuse de instanță în condiț ile
alin. (2) și (3) ale art. 32 din același act normativ, iar, pe de altă parte, prealabil sesizării
instanței în vederea dispunerií de către aceasta a măsurilor prevãzute de art. 32 alin. (1) lit. a)
și b), este obligatorie încheierea unui proces-verbal de constatare și sancționare a
contravenției, prin care sã se fi fixat și termenul înāuntrul caruia contravenientul să intre în
legalitate, prin obținerea autorizației de construire, sau să procedeze la desființarea
construcțiilor nelegal realizate111.
b)Imobile deținute de unitățile administrativ-teritoriale. S-a considerat că în cazuí bunurilor
aparținând unui municipiu, calitatea de a emite dispoziția prin care se soluțio-nează notificarea
formulată de persoana îndreptățită îi aparține primarului municipiului, potrivit dispozițiilor art. 21
alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Corelativ, art. 21.5 din Normele metodologice de aplicare a
Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, precizează, în mod similar, că în cazul în
care entitatea obligatã la restituire este unitatea administra-tiv-teritorială, organul de conducere
abilitat expres de lege este primarul, respectiv pri marul general al Municipiului București ori,
după caz, președintele Consiliului jude-țean. Totodată, același text normativ adaugã, pentru o
completă clarificare, cã nu este necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a restituirii de
către Constliul local (sau, după caz, general) ori județean, responsabilitatea aplicãrii legii
aparținând în totalitate primarului ori președintelui Consiliului județean. Toate aceste prevederi
legale trimit fără echivoc la concluzia că, în cazul bunurilor aparținând unui municipiu, calitatea
de a emite dispoziția prin care se soluționează notificarea formulată de persoana îndreptățită îi
aparține primarului acelui municipiu, nicio altă entitate neavând, în faza administrativă a
procedurii de reparație, dreptul de a se pronunța asupra îndreptățirii autorului cererii la a obține
măsuri reparatorii, precum și asupra naturii acestor măsuri. Deoarece, din punct de vedere
juridic, primarul municipiului țcomunei, orașului), pe de o parte, respectiv municipiul {comuna,
orașul), pe de altă parte, sunt entități distincte, este de considerat că, în rigoarea legii,
municipiul nu ar putea el însuși emite, prin organul său deliberativ, care este Consiliul local,
dispoziție de soluționare a notificării, doar primarul fiind abilitat în acest sens'21.
c)Acțiune având ca object obligarea statului la plata de despăgubiri bănești. în con-
siderarea caracterului lor de legi speciale, atât Legea nr. 10/2001, cat și Legea nr. 247/2005,
Titlul VII, au prioritate de aplicare în raport cu normele legale cu caracter general și care au
statut de norme comune. Așa fiind, rezultă cã în procedurile administrative reglemen-tate de
cele două legi sus-arătate au, ca regulă, calitate exclusiv autoritãțile și, în general, entitățile
menționate în textele legale speciale, derularea procedurilor reparatorii trebuind să aibă loc
față de subiecții și cu respectarea etapelor pe care legiuitorul le-a consa-crat. Articolul 28 alin.
(3) din Legea nr. 10/2001 dispune că statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, poate fi chemat
în judecată numai în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identin'cată, în celelalte situații
rămânând ca procedurile reparatorii să se deruleze în raport cu alte entități, așa cum legea le
stabileș:e131.
1 , 1 CA. CIuj, s. I civ., dec. nr. 3678/R din 21 octombrie 2011, nepublicat⅜. 1 2 1 CA.
Cluj, s. I civ., dec. nr. 3063/R din 16 septembrie 2011, nepublicată. 1 3 1 CA. Cluj, s. I
civ., dec. nr. 3062/R din 16 septembrie 2011, nepublicata.

ACȚIUNEA ClvllA in. ;Î7 ⅛1
Art. 37- Legitimarea procesuală a altor persoane. In cazurile și condi}iile pre-văzute
exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apārări și de persoane,
organizații, instituții sau autorități, care, fãră a justifica un interes per sonal, acjionează
pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate in situații
speciale sau, după caz, in scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.
COMENTARII
1. Condițiile !egitimării procesuale active a altor persoane decât titularul dreptu-lui.
De regulă, eel carese pretinde titular aldreptului subiectivdedusjudecății estecelîn persoana
căruia se verificã calitatea procesuală, interesul de a acționa și capacitatea de a sta în justiție.
Printr-o dispoziție de principiu, cuprinsă în art. 37 NCPC, se recunoaște legitimate procesualã
unor persoane, organizații, instituții sau autoritãți care nu pot jus tifica un interes personal, ele
acționând în urmãtoarele situații: a) pentru apărarea drep turilor ori intereselor legitime ale unor
persoane aflate în situații speciale sau b) în scopul ocrotirii unui interes de grup ori
general.
0 astfel de legitimare se verificã exclusiv în cazurile prevăzute limitativ prin dispoziții ale
legii și în raport cu cele stabilite imperativ prin lege. Legitimarea pe care legea o dă acestor
persoane este una de excepție și ea nu poate fi extinsã prin extrapolare. Aceste persoane
dobândesc dreptul la acțiune in interesul unui terț, în beneficiul acestuia din urmă urmãnd a fi
adoptată hotārârea.
Aplicații particulare ale acestei dispoziții de principiu pot fi identificateîn urmãtoarele situații,
evocate exemplificativ:
a)părinții, comitenții și cei obligați să supravegheze o persoana lipsită de capacitate
de exercițiu sunt legitimați procesual pasiv într-o acțiune în răspundere civilă delictuală,
întemeiată pe art. 1374, art. 1373, respectiv art. 1372 NCC;
b)conform art. 92 alin. (1) NCPC, Ministerul Public poate porni acțiunea civilă ori de câte
ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, persoanelor
puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevă zute de lege.
Legea însăși conferă procurorului mandat pentru exercitarea acțiunii civile în aceste situații,
fără a avea nevoie de jn mandat din partea aceluia în numele căruia exercită acțiunea;
c)conform art. 28 alin. (2) și (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată11',
organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de
a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din
partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusã sau continuată de organizația sin-dicală
dacă eel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres. în exercitarea atribuțiilor
lor, organizațiile sindicale au calitate procesualã activă. Se recunoaște, astfel, prin norma
evocată mai sus, calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale, acestea acționând în
numele și pe seama membrilor lor, iar nu în numele lor propriu.
Legea conferă organizațiilor sindicale un mandat legal, acestea putând acționa în jus tiție în
mod evident în numele și pe seana membrilor lori2i.
1 1 1 M. Of. nr. 625 din 31 august 2012.
'2' Prin Decizia nr, 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată in soluționarea unui recurs în interesul legii, înalta Curte de
Casatie și Justiție a stabilit, în interpretarea și ap!icarea unitară a dispozi(iilor art. 23 alin. (2) din Legea sindicatelor
nr. 54/2003 (in prczent, abrogate prin Legea dialogului social nr. 62/2011). că organizațiile sindicale au calitate
procesualã activă in acțiunile promovate in numele membrilor de sindicat. In interpretarea și ap!icarea unitar<l a
dispozi(iilor art. 269 alin. (2) [lost art. 284 alin. (2)| C. muncii, republicat, inslanla

Í>I | Art. ;IK-;Í!» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Arl. 38. Transmiterea calității procesuale. Calitatca de parte se poate transmite legal
sau conventional, ca urmare a transmisiunii, în condițiile legii, a drepturilor ori
situatiilor juridice deduse judecății.
COMENTARII
1.Modalitāți de transmitere a calitāții de parte. Transmisiunea calității procesuale
active sau pasive este posibilă în cursul procesului ori de câte ori operează o transmisiune,
legală sau convențională, a drepturilor și obligațiilor ce intră în conținutul raportului juridic
substantial dedus judecății.
întrucât legea nu distinge, analizând și dispozițiile art. 39 NCPC, se poate concluziona în
sensul cã transmisiunea calitãții procesuale poate opera prin acte între vii sau pentru cauzã de
moarte; ea poate fi universală, cu titlu universal sau cu titlu particular (de regulă, în cazul
transmisiunilor convenționale).
Circumscris efectelor unei astfel de transmisiuni, în doctrină1" s-a arătat că eel care
dobândește calitatea procesuală se substituie transmițătorului, astfel că preia procesul în
starea în care se găsește, iar actele procesuale săvârșite anterior îi sunt opozabile.
în ipoteza în care termenul pentru exercitarea unei căi de atac nu era împlinit la momen-tul
transmiterii calitãții procesuale, eel care a dobândit o astfel de calitate prin transmisiune va
putea exercita calea de atac sub condiția dovedirii transmisiunii calității.
2.Transmisiunea legală a calității procesuale. 0 transmisiune în virtutea legii a calității
procesuale active sau pasive opereazã în cazurile și în condițiile expres reglementate prin
dispoziții ale legii. Astfel, în cazul persoanelor fizice, transmisiunea legală se realizează
prin succesiune, moștenitorii acceptând și preuând poziția autorului lor, cu excepțiile
prevãzute de lege.
în cazul persoanelor juridice, transmisiunea legală a calității procesuale are loc prin
reorganizarea persoanei juridice parte în proces, modurile de reorganizare fiind fuziunea,
divizarea sau transformarea (art. 233-241 NCC). Persoana juridică nou-creată va dobândi
calitatea procesuală pe care o avea persoana juridicã supusã reorganizării.
3.Transmisiunea convențională a calității procesuale. Orice transmisiune și transfor-
mare a obligațiilor ce intră în conținutul raportului juridic dedus judecății, în considerarea
unui acord de voință intervenit între una dintre pãrțile în proces și un terț, persoana străină
de acest raport, va determina și o transmisiune a calității procesuale în favoarea terțu-
lui. Astfel, pe parcursul procesului poate interveni o cesiune de creanță (art. 1566 și urm. NCC),
o subrogație convenționalā, consimțită de creditor sau consimțită de debitor (art. 1593-1595
NCC), o preluare a datoriei debitorului (art. 1599-1603 NCC), o vânzare sau o transmitere
cu titlu gratuit prin acte între vii a bunului ce face obiectul dreptului litigios.
Ar(. 3Í>. Siruația procesuală a ínstrăinătorului și a succesorilor săi. (1) Dacã în
cursul procesului drcptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular,
judecata va continua între pãrțile inițiale. Dacă însã transferul este fãcut, în con dițiile
legii, prin acte cu titlu particular pentru cauzã de moarte, judecata va con tinua cu
succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz. (2) In toate cazurile,
succesorul cu titlu particular este obligat sã intervină în cauzã, dacã are cunoștință de
existența procesului, sau poate sã fie introdus în cauzã, la
compelentă leritorial in soluționarea confliclelor de muncă in cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului
reclamant
'" VM. Ciobanu, Tratat…, vol. I, p. 288.

ACȚIUNEA ClvllA \ri. :t!» &*
cerere ori din oficiu. In acest caz, instan{a va decide, după împrejurări și ținând seama
de poziția celorlalte părți, dacă înstrăinătorul sau succcsorul universal ori cu titlu
universal al acestuia va rămâne sau, după caz, va fi scos din proces. Dacã înstrăinătorul
sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces,
judecata va continua numai cu succcsorul cu titlu particular care va lua procedura în
starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză.
(3) Hotărârea pronunțată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu
universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte și contra succeso rului cu titlu
particular și va fi íntotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu exceptia cazurilor în care a
dobândit dreptul cu bună-credință și nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către
adevăratul titular.
COMENTARII
1.Efectele transmiterii dreptului litigios. Complementer art. 38 NCPC, care recunoaște
posibilitatea transmiterii calității de parte, legal sau conventional, ca urmare a transmisi-
unii dreptului litigios, prin art. 39 este reglementată situația procesuală a celui care și-a
transmis calitatea de parte, precum și a succesorilor sãi. Acest articol reglementează
practic acțiunea în justiție exercitată sub titlu de moștenitor, moștenitorii dobândind nu
numai drepturile și obligațiile lui de cuius, dar și acțiunile și mijloacele de apărare de care
eel decedat ar fi putut uza dacă era în viață.
Pentru ipoteza transmisiunilor prin acte între vii cu titlu particular, acțiunea în justiție este
exercitată sub titlul de creditor sauîn calitate de persoană subrogată ín drepturile altuia. Pentru
acest caz, doctrina a distins între următoarele douã situații: a) creditorul reclamant acționează
în nume propriu, pentru valorificarea unui drept care originar a luat naștere în persoana sa; b)
creditorul reclamant exercită drepturile și acțiunile ce reveneau celui subrogat „.
2.Transmiterea dreptului litigios prin acte între vii cu titlu particular (care privesc bunuri
determinate). în acest caz, judecata continua între părțile inițiale ale procesului.
3.Transmiterea dreptului litigios prin acte pentru cauză de moarte cu titlu particu lar. în
acest caz, judecata continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului
transmiterii.
4.Intervenția succesorului cu titlu particular. Legea prevede că, în oricare dintre situ-ațiile
menționate în cuprinsul alin. (1), succesorul cu titlu particular al celui care i-a transmis dreptul
litigios prin acte între vii sau pentru cauză de moarte va fi introdus în proces.
în principal, succesorul cu titlu universal este obligat să intervină în proces, ori de câte ori
are cunoștință de existența acestuia prin formularea unei cereri de intervenție volun-tară în
condițiile art. 61-63 NCPC. în subsdiar, dacă succesorul cu titlu particular nu inter-vine voluntar
în proces, acesta va fi introdus forțat în proces, de oricare dintre părți, în condițiile art. 68-70
NCPC, sau din oficiu de către instanță, în condițiile art. 78 NCPC.
5.Scoaterea din proces a înstrăinătorului, a succesorului universal ori cu titlu uni
versal. Consecutiv introducerii în proces a succesorului cu titlu particular, instanța va
decide cu privire la situația înstrăinătoru ui, a succesorului universal ori cu titlu universal
al acestuia (transfer prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte). în funcție de
împrejurările concrete ale cauzei și de poziția celorlalte părți în proces, instanța va hotărî
scoaterea acestuia din proces sau, dimpotrivă, păstrarea lui.
1 , 1 /. Dekanu, Tralat…, vol. I, 2010, p. 210.

M | Art. IO I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
în cazul în care înstrăinătorul a fost scos din proces, judecata va continua numai cu
succesorul cu titlu particular, care va lua procedura din starea în care se afla la momentul
intervenției sale sau al introducerii în proces, toate actele anterioare fiindu-i opozabile.
6. Efectele hotărârii pronunțate contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori
cu titlu universal at acestuia. De regulã, hotārârea pronunțată împotriva înstrăinăto rului sau
a succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, pentru ipoteza în care nu a fost scos
din proces, va produce de drept efecte și va fi întotdeauna opozabilā suc cesorului cu titlu
particular al celui care i-a transmis dreptul litigios.
Legiuitorul exclude de la aplicarea acestei reguli cazurile în care succesorul cu titlu
particular a dobândit dreptul litigios cu bună-credință, astfel că nu mai poate fi evins de către
adevăratul titular. Buna-credință ocrotește, așadar, succesorul cu titlu universal, iar hotărârea
pronunțatā împotriva înstrăinătorului care a pierdut procesul nu-i va fi opozabilă și nu va
produce efecte fațã de el.
Art. 10. Sancțiunea încălcării condițiilor de exercitare a actiunii civile. (1) Cercrilc
fâcute de o pcrsoană care nu are capacitate proccsua!ã sunt nule sau, după caz, anulabile.
De asemenea, în cazul lipsei calitãții procesuale sau a interesului, instanța va rcspinge
cererea ori apărarea formulată ca fund făcută de o persoană sau împotriva unei persoane
fărã calitate ori ca lipsitã de interes, după caz. (2) Incălcarca dispo/ițiilor pre/ontului
titlu poate, de asemenea, atrage aplicarea și a altor sancțiuni prevãzute de lege, iar eel
care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptului comun.
COMENTARII
1.Lipsa capacității procesuale. Neîndeplinirea condiției referitoare la capacitatea
procesuală a părților atrage sancțiunea nulității, respectiv a anulării cererii de chemare în
judecata, după cum este vorba de capacitatea procesuală de folosință sau de exercițiu a
persoanei fizice sau juridice.
2.Lipsa calității procesuale sau a interesului. Neîndeplinirea condiției referitoare la
calitatea procesuală a părților sau la interesul de a acționa duce la respingerea cererii sau a
apãrării formulate, ca fiind făcută de o persoanã sau împotriva unei persoane fără cali tate ori
ca lipsită de interes, după caz.
3.Alte sancțiuni. în principiu, nu este exclusă posibilitatea aplicării altor sancțiuni decât
anularea, constatarea nulității ori respingerea cererii, pentru neîndeplinirea condi țiilor de
exercitare a actiunii civile în justitie. Totodată, se recunoaște celui care a suferit un prejudiciu
prin încãlcarea dispozițiilor referitoare la condițiile de exercitare a actiunii civile, dreptul la o
acțiune în despagubiri, promovată potrivit normelor de drept comun referitoare la competențã.

Titlul II. Participanții la procesul civil
Capitolul I. Judecătorul. Incompatibilitatea
Art. 41. Cazuri de incompatibilitale absolută. (1) Judecătorul care a pronunțat o
încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a solu$ionat cauza nu poate judeca
aceeași pricinã în apel, recurs, contestatie în anulare sau revizuire și nici după trimiterea
spre rejudecare.
(2) De asemenea, nu poate lua parte la judecatã eel care a fost martor, expert, arbitru,
procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeași cauză.
COMENTARII
1. Incompatibilitatea judecătorilor. Noțiune. Incompatibilitatea este situația în care un
judecător este oprit de lege să ia parte la soluționarea unei anumite pricini. Noțiunea de
incompatibilitate poate fi abordată într-un dublu sens, și anume: în sens general sau absolut și
în sens restrâns sau relativ.
Incompatibilitatea generală a judecãtorului"1 reprezintă imposibilitatea acestuia de a mai
îndeplini, concomitent, și alte funcții sau servicii, fund reglementatã cu valoare de principiu prin
art. 125 alin. (3) din Constitute, precum și prin art. 5, art. 8 și art. 9 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată 2], respectiv prin art. 102, art. 103 din
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea
demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afa-ceri, prevenirea și sancționarea
corupției'*'.
' ' Prin legi speciale au fost consacrate cazuri de incompatibilitate în sens general. Astfel, conform art. 105 alin. (1)
din Legea nr. 161/20Q3 privind uncle măsuri pentru asigurarea transparonțci în cxcrcilarea dcmnităților publice, a
funcțiilor publice ⅛i in mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției (M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003),
magistraților le este interzis sã participe la judecarea unor cauze, in calitate de judeca tor sau procuror: a) dacā sunt
soți sau rude până la gradut al IV-lea inclusiv, între ei; b) dacfl ei, so)ii sau rudele lor până la gradul IV inclusiv au
vreun interes în cauză. Potrivit alin. (2), dispozițiile anterioare se aplică și magistratului care participă, in calitate de
judecător sau procuror, la judecarea unei cauze in căile de atac, atunci când soțul sau ruda până la gradul al IV-lea
inclusiv a magistratului a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea în fond a acelei cauze. Potrivit alin. (3),
toate aceste dispozițiî se comp!etează cu prevederile Codului de procedură civilă și ale Codului de procedurā
penală referitoare la incompatibilități, abținere ⅜i recuzare. Articolul 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii, rcpublicală, stabileștecă din Completul de 9 judeca tori al ínaltei Curji de
Casalie și Just ițîc care judeca recursul exercitat împotriva hotărârii prin care secțiile Censiliului Superior al
Magistraturii s-au pronunțat asupra acțiunii disciplinare, nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului
Superior al Magistraturii și magistratul sancționat disciplinar. Hotărâren Consiliului Superior al Magistraturii nr.
676/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind evaluarea activilății profesionale a judecătorilor și procurorilor
(M. Of. nr. 814 din 29 noiembrie 2007), modificată și complctată prii Hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 79/2008 (M. Of. nr. 115 din 13 februarie 2008), reglementează, în art. 26 alin. (8) pet. 3, un caz de
incompatibilitate specific magistratului care este membru alesal Consiliului Superior al Magistraturii cu activitate
nopcrmancnlă Și care, în perioada mandatului, nu poate exercita funcția de președinte al comisiei de evaluare, 121
M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010. 131 M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003.

M> | Art. 41 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Astfel, funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu
excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, precum și a celor de instruire, din cadrul
Institutului National al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri, în condițiile legii.
Judecătorilor le este interzis: să desfãșoare activități comerciale, direct sau prin persoane
interpuse; să desfășoare activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură, să
aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, admi-nistrare sau control
la societăți civile, societãți comerciale, inclusiv bănci sau alte instituții de credit, societăți de
asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome; să aibă
calitatea de membru al unui grup de interes economic; să facã parte din partide sau formațiuni
politice, să desfășoare sau să participe la activitãți cu caracter politic.
Incompatibilitatea judecătorului în sens restrâns vizează imposibilitatea acestuia de a lua
parte la judecarea unei cauze determinate, aflându-seîntr-una dintre situațiile expres prevăzute
de lege, cele menționate în cuprinsul art. 41 și art. 42 NCPC. Prin aceastã regle-mentare se
elimínă riscul ca unul și același judecător să se pronunțe în mod repetat pe fondul aceleiași
cauze ori sã își controleze propria hotarare în cãile de atac. Astfel este asigurată
imparțialitatea judecătorului – garanție fundamental a unui proces echitabil, consacratã ca
atare prin dispozitiile art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drep-turilor omului și a
libertăților fundamentale1".
Incompatibilitatea reglementată se apreciazã în concret, ținând seama de circumstan-țele
fiecărei cauze. Ea împiedică judecătorul să participe la judecată într-un proces deter-minat și
nu se confundă cu incompatibilitățile impuse magistraților prin Constitute și prin Legea nr.
303/2004 care privesc exercitarea funcției de magistrat în general, imposibilitatea de a mai
îndeplini concomitent și alte funcții ori servicii. în acest sens, în lite-ratura juridică, s-a subliniat,
cu deplin temei, că íntotdeauna cazurile de incompatibilitate trebuie apreciate prin raportare la
o speță concretã în care completul chemat să decidă asupra incidentului procedural poate
aprecia punctual dacă într-o anume cauză, din motive strict prevăzute de lege sau din
considerente de afectare aparentă a imparțialității, jude cătorul trebuie îndepărtat. 0
incompatibilitate generică a judecătorului față de o institute sau față de un anumit domeniu nu
este reglementată normativ. 0 astfel de incompatibi litate ar constitui, în realitate, o suspendare
parțială a unui judecător din activitate, sus-pendare care, la rândul său, are o strictă și limitată
reglementare legală121.
Incompatibilitatea nu mai este reglementată ca un incident procedural cu privire la
compunerea instanței, ci cu privire la constituirea acesteia, art. 41 NCPC aplicându-se
judecătorilor și altor participanți la proces, și anume: magistraților-asistenți, asistenților
judiciari, grefierilor, procurorilor (art. 54 NCPC).
2. Cazurile de incompatibilitate absolutã. Acest articol reglementeazã, expres și limi-
tativ, cazurile de incompatibilitate a judecătorUui în sens restrâns (față de cele privind
exercitarea funcției de magistrat în general), toate acele situații în legătură cu anteceden-tele
unei cauze determinates! carenu permit judecătorului să își verifice propria hotărâre într-un
control judiciar specific căilor de atac ordinare sau extraordinare.
în actuala reglementare, este incompatibil și judecătorul care a pronunțat anterior în cauză
oîncheiere interlocutorie, precum încheierea de admitereîn principiu a unei cereri de partaj,
pentru că printr-o astfel de încheiere se tranșează anumite chestiuni de fond ale litigiului, iar cu
privire la dispozitiile luate în această privință judecătorul nu poate
' ' Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a fost ratifi'cată de Romania prin
Ugea nr. 30/1994 (M. Of. nr. 135 din 31 mai 1994).
' ' I. Papa, Incompatibilitățilc judccătorului și ingcrinla in actul de justițic, în Dreplul nr. 2/2012, p. 191-195.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL \rl. II ⅞/
reveni. Articolul 235 NCPC definește încheierile interlocutorii ca fiind acelea prin care, fără a
hotărîîn totul asupra procesului, se soluționeazã excepții procesuale, incidente procedurale ori
alte chestiuni litigioase.
Articolul 41 reglementează trei cazuri de incompatibilitate absolute a judecătorilor, și
anume:
a) Judecarea aceleiași pricini în apel, fn recurs, contestație în anulare sau în revizu-
ire. Este interzisjudecatorului care a pronunțat oîncheiere interlocutorie sau o hotărâre într-o
cauză să exercite controlul judiciar ordinar sau extraordinar al hotărârii date, întrucât un
judecãtor poate fi învestit o singură data cu judecata aceleiași pricini. Pus în situația de a-și
controla propria hotărâre, judecătorul devine lipsit de obiectivitate, întrucât, por-nind de la
premisa că hotărârea sa poartă atributele legalității și temeiniciei, va fi întot-deauna tentat sã
pãstreze soluția pronunțată.
Noul Cod de procedură civilă extinde incompatibilitatea și la căile extraordinare de atac
de retractare a hotãrârilor judecãtorești, respectiv contestația în anulare și revizuirea. Anterior
acestei modificãri legislative, înalta Curte de Casație și Justiție, constituitã în Secții Unite, a
stabilit, printr-un recurs în interesul legii, că judecătorul care soluționează fondul cauzei nu
devine incompatibil sã soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare. în
motivare, instanța supremă a reținut că, în principiu, în calea extraordinară de atac a
contestației în anulare, precum și în cea a revizuirii, nu se realizeazã un control judiciar asupra
unei judecãți anterioare, ci se trece la soluționarea din nou a aceleiași pricini, ca urmare a
introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunțate anterior, ceea ce și
explicã nere-glementarea, ca situație de incompatibilitate, a cazului în care judecătorul
participă la soluționarea aceleiași pricini în contestație în anulare sau în revizuire. Cu toate
acestea, pot exista situații în care judecătorul învestit cu soluționarea unei astfel de căi
extraordinare de atac sã fie pus în situația de a-și evalua propria hotărâre sub un aspect cu
privîre la care și-a exprimat deja opinia, caz în care, pentru a asigura deo-potrivă
imparțialitatea, cat și aparența de imparțialitate pe care le reclamă desfășurarea unui proces
echitabil, acesta să considere că este totuși necesar să se abțină de la judecata pricinii'11.
Pentru a se putea rețîne acest motiv de incompatibilitate, este imperios necesar ca
judecătorul să fi pronunțat în fond o hotărâre, prin care fie a tranșat fondul dreptului litigios, fie
a judecat în temeiul unei excepții de procedură sau de fond cu efect peremp tory (nelegala
compunere a instanței, lipsa capacității procesuale, perimarea, prescripția dreptului la acțiune,
autoritatea lucrului judecat, tardivitatea exercitării apelului etc.). Prin urmare, nu există
incompatibilitate în caz de soluționare a unui recurs în aceeași pricina dacă judecătorul nu s-a
pronunțat anterior asupra fondului. Tot astfel, nu devine incom patibil judecătorul care dă
încheieri preparatorii, care nu prejudecă fondul cauzei și nici acela care se pronunță prin
încheieri de admitere a unor excepții procesuale dilatorii, prin care se tinde la amânarea
judecății sau refacerea unor acte.
în acest sens, în jurisprudență s-a reținut că, în cazul desființării cu trimitere spre
rejudecare pentru nelegala citare a părțibr, judecătorii care au soluționat apelul în sensul celor
arătate nu se află în situație de incompatibilitate, întrucât nu au pronunțat o hotă râre în care să
abordeze fondul litigiului dedus judecății, constatând doar că judecata în primă instanță s-a
făcut cu nelegala citare a pãrților, ceea ce obligă la desființarea hotãrârii și trimiterea cauzei
spre rejudecare'2'.
ș'I I.C.C.J., Secjiile Unite, Dec. nr. II din 15 ianuarie 2007, M. Of. nr. 81 din 1 februarie 2008. ' '
CA. Cluj, s. civ., de mun. și asig. soc., dec. nr. 364/R/2006, portal.just.ro.

!>H | Art. 41 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Acest caz de incompatibilitate are în vedere situația in care judecătorul cercetează fondul
cauzei. Situațiile de incompatibilitate sunt strict prevăzute de lege și vizează situația în care
judecătorul a analizat probele administrate de prima instanță. Președintele com-pletului a avut
posibilitatea de a se pronunța pe acte și fapte noi, nefiind pus în situația de a-și critica propria
hotārâre, având astfel posibilitatea de a judeca cu toată imparțiali-tatea necesară înfãptuirii în
bune condiții a actului de justiție"1.
Este însă incompatibil judecătorul care a pronunțat o încheiere prin care a tranșat unele
aspecte ale litigiului dintre părți, cum arfiîncheierea de admitereîn principiu pro-nunțată într-un
litigiu de partaj, care prejudecă fondul cauzei.
Situația de incompatibilitate examinată poate apãrea atunci când, după pronunțarea
hotărârii, judecătorul este promovat la instanța ierarhic superioară, competentă să solu-
ționezecalea deatacîmpotriva hotărârii pronun;ate, și, în procedura repartizării aleatorii, este
desemnat să judece apelul sau recursul împotriva hotărârii pe care el însuși a dat-o.
b) Rejudecarea pricinii după casare. Este in;erzis judecătorului care a soluționat pri-cina în
primă instanță să participe la judecată într-un al doilea ciclu procesual, consecutiv unei casări
cu trimitere spre rejudecare. Soluția este fireascã, întrucât eel care și-a spus părerea într-o
anumită pricină cu greu și-o va rnai schimba, iarîndrumările instanței de control judiciar sunt
obligatorii pentru eel care judecă pricina.
în doctrină, s-a subliniat că acest caz de incompatibilitate vizează ipoteza casării cu
trimitere, nu și pe cea a casãrii cu reținere, când judecătorii care au admis recursul pot
rejudeca et înșiși fondul, nefiind incompatibili121.
S-a arătat, cu deplin temei, că poate exista incompatibilitate și în situația casãrii cu
reținere, în cazulîn care unul dintre membrii completului de recurs, desemnat să rejudece
cauza în fond dupã casarea cu reținere, este chiar judecătorul care a dat hotărârea recu-rată,
promovat la instanța superioară ulterior pronunțării acesteia'31.
împărtãșim această opinie, însã arãtăm că, în condițiile reglementării actuale, care impune
cu strictețe respectarea principiului continuitățií,în cazulîn care instanța de recurs dispune
casarea cu reținere și fixează termen pentru judecarea fondului, judecata va reveni acelorași
judecători, membri ai completului de recurs care a decis casarea, hotă rârea pronunțându-se în
același dosar, iar nu într-unul nou-format. Ca atare, pentru reju decarea cauzei după casarea
cu reținere nu se va forma un nou dosar, care să urmeze procedura repartizării aleatorii, ci
rejudecarea va avea loc în dosarul de recurs initial, de către completul initial învestit cu
judecarea recursului. Tot astfel, potrivit art. 99 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al
instanțelor judecătorești, în forma modificată prin Hotărârea C.S.M. nr. 38/2009, cauzele
trimise spre rejudecare după desființare/casare revin la completul initial învestit. Dispozițiile art.
98 se aplică în mod corespunzător în situația existenței unui caz de incompatibilitate. în
această situație, dacă unul dintre membrii completului de recurs este chiar judecătorul care a
pronunțat hotãrârea recuratã, casată prin admiterea recursului, se va constate
incompatibilitatea, iar acesta nu va mai putea participa la judecarea din nou a cauzei, situație
în care completul se constituie prin includerea judecãtorului stabilit prin planificarea de
permanență [art. 98 alin. (6) din Regulament].
Ca și în situația analizată la lit. a), incompatibilitatea intervine atunci când judecătorul s-a
pronunțat pe fondul cauzei ori a rezolvat litigiul pe calea unei excepții, nu și atunci
1 1 1 Trib. Bistrița-Năsâud, s. civ., dec. nr. 44/A/2007, nepublicată.
'2' M. Tãl>ărcā, Drept procesual civil, vol. I, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008, p. 149; M. Tăbârcã,
Gh. Bulíi, Codul de procedura civilă comentat și adnotal cu legislate, jurisprudență și doctrina\ Ed. Universul
Juridic* București, 2007, p. 146.
1 3 1 Ibidem.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL \ri. ii ⅛y
când a participat la judecarea cauzei la mai multe termene de judecată, fãră însă a lua māsuri
care să prejudece fondul, cazul analizat la pet. a) aplicându-se prin analogie.
în acest sens, în practicã, s-a reținut cã, prin hotărârea pronunțatã în primul ciclu procesual,
judecatorul a admis acțiunea formulată de societatea comercială și a obligat ministerul de
resort să elibereze certificalul de atestare a dreptului de proprietate asupra unui teren. Prin
sentința pronunțată de același judecător ca urmare a casării primei hotă-râri șitrimiterii cauzei
pentru rejudecareaceleiași curți deapel, acțiunea formulată afost admisã din nou, ministerul de
resort hind obligat să emită certificatul de atestare a drep tului de proprietate asupra terenului în
litigiu. Este adevãrat cã judecatorul a formulat cerere de abținere, care, însă, i-a fost respinsă
de completul care a soluționat-o. Or, în cauză, admițând acțiunea, constatând caracterul
nejustificat al refuzului ministerului de resort de a emite actul administrativ pretins și dispunând
obligarea acestei autorități să emitã certificatul pentru terenul în litigiu, judecatorul a soluționat
fondul cauzei, spu-nându-și astfel părerea cu privire la pricină, situație care îl făcea
incompatibil sã judece a doua oară aceeași cauză111.
c) Calitatea de martor, expert, arbitru, procuror, avocat, magistrat-asistent, asistent judiciar
sau mediator în aceeași cauză. în una și aceeași pricină, nu pot fi exercitate simultan funcția
de judecător al cauzei cu aceea de martor, expert, arbitru, procuror, avocat, magistrat-asistent,
asistent judiciar sau mediator, astfel că eel care a fost audiat efectiv ca martor în cauză, a
întocmit un raport de expertiză, un acord de mediere, a fost avocat al uneia dintre părți, a
participat la proces în calitate de procuror ori a efectuat acte de procedură în această calitate
(exercitarea căilor de atac), a avut calitatea de magis trat-asistent ori asistent judiciar ori a
pronunțat o hotărâre arbitrală supusă controlului judiciar nu poate pronunța o hotărâre în
respectiva cauză, în calitate de judecător.
în oricare dintre aceste cazuri, judecatorul ar putea h acuzat de imparțialitate, întrucât ar fi
pus în situația ca, după ce și-a îndeplinit obligațiile procesuale (de martor, expert sau arbitru
etc.) într-o cauză, să he chemat să dea o soluție, prin aprecierea propriei activități, desfășurate
în scopul unei juste soluționări a pricinii (depoziție de martor, raport de exper tiză, hotărâre
arbitrală etc.). S-ar ajunge astfel ca judecatorul să aprecieze veridicitatea, legalítatea și
temeinicia activității prestate în cauză într-o altă calitate decât aceea de autoritate chemată să
înfăptuiascã justiția.
3.Regim juridic. Excepția de incompatibilitate. Cazurile de incompatibilitate a judecăto-
rtlor, prevăzute de art. 41NCPC, sunt de strictă interpretare și limitatã aplicare, hind reglemen-
tate prin norme imperative, de organizare judiciară, referitoare la compunerea instanței.
Sancțiunea operantă în situația ignorării regulilor cu privire la incompatibilitate este nulitatea
absolută, care va putea h, așadar, invocată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță,
din oficiu, în orice etapă a judecății, pe cale de excepție, respectiv prin declarația de apel sau
de recurs (art. 45 NCPC).
Excepția incompatibilității este o excepție de procedură, absolută, peremptorie, asu pra
căreia instanța înaintea căreia a fost invocată se va pronunța în condițiile art. 124 NCPC,
printr-o încheiere interlocutorie, susceptibilă de atac odată cu fondul121.
Noua lege de procedură civilă propune pentru aceste cazuri de incompatibilitate alte două
remedii, și anume: abținerea și recuzarea (art. 43-53 NCPC).
4.Cazuri în care nu operează incompatibilitatea. Participarea unui judecător la solu-
ționarea unei cauze în oricare alte situa:ii decât cele expres indicate mai sus nu atrage
incompatibilitatea. Astfel:
1 , 11.C.C.J., s. de conl. adm. și fisc, dec. nr. 1716/2012, nepublicat,L ' ' M.
Tābârcā, Excepțiile …, p. 254.

f>U I Art. 12 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
-judecătorul care a soluționat un recurs nu este incompatibil să judece aceeași cauză în
fond dupā casarea cu reținere;
-unjudecătorcare a soluționat un recurs nudevine incompatibil să judece, în aceeași
pricină, un al doilea recurs, declaratîmpotriva hotārârii pronunțateîn urma rejudecārii;
-nu este incompatibil judecātorul căruia i s-a repartizat spre soluționare o contestație la
executareîmpotriva formelor de executareînceputeîn baza unei hotărâri judecătorești pe care a
pronunțat-o si care constituie titlul executoriu în baza cāruia s-a declanșat exe-cutarea silită;
-nu este incompatibil judecãtorul sesizat cu aceeași cauză pe calea unei noi cereri;
-nu este incompatibil judecătorul care a pronunțat în cursul procesului unele încheieri
preparatorii, care nu prejudecă fondul cauzei;
5. Cazul judecătorului-sindic. Potrivit art. 12din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenței, modificat prin Legea nr. 76/2012, dispozițiile art. 41 alin. (1) NCPC privind
incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătoru!ui-sindic care pronunță succesiv hotărâri în
același dosar, cu excepția situației rejudecãrii, după anularea hotărârii pronunțate în apel.
Arl. 42, Alte cazuri de incompatibilitate absolută. (1) Judecătorul este, de ase-menea,
incompatibil de a judcca în următoarele situații:
1.când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost
desemnat să o judece. Punerca in discuția părților, din oficiu, a unor chcstiuni dc fapt sau
de drept, potrivit art. 14 alin. (4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil;
2.când existã împrejurãri care fac justificatã temerea că el, soțul său, ascendenții ori
descendenții lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se
judecă;
3.când este sot, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori
reprezentantul unei părți sau dacă este cãsătorit cu fratele ori cu sora soțului uneia dintre
aceste persoane;
4.când soțul sau fostul său sot este rudă ori efin până la gradul al patrulea inclusiv cu
vreuna dintre părți;
5.dacā el, soțul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz,
sunt părți într-un proces care se judecă la instanța la care una dintre părți este judecător;
6.dacă între el, soțul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusive sau afinii lor,
după caz, și una dintre părți a cxistat un proces penal cu eel mult
5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. In cazul plângerilor penale for mulate de
părți în cursul procesului, judecãtorul devine incompatibil numai în situația punerii în
mișcare a acțiunii penale împotriva sa;
7.dacă este tutore sau curator al uneia dintre părți;
8.dacă el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au primit daruri sau promi-siuni de
daruri ori alte avantaje de la una d:ntre părți;
9.dacă el, soțul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii
lor, după caz, se află în relații de dușmănie cu una dintre părți, soțul ori rudele acesteia
până la gradul al patrulea inclusiv;
10.dacă, atunci când este învestit cu soluționarea unei căi de atac, soțul sau o rudă
a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la
judecarea aceleiași pricini înaintea altei instanțe;

I'AklÏCII'AN I II 1 A I·ftOCESUL CIVIL Iri.4⅞ 61
11.dacă este sot sau rudã până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt
membru al completului de judecată;
12.dacă soțul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a repre-zentat
sau asistat partea în aceeași pricină înaintea altei instanțe;
13.atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la
impartialitatea sa.
(2) Dispozi(iile alin. (1) privitoare la sot se aplică și în cazul concubinilor.
COMEXTARII
1. Alte cazuri de incompatibilítate.în redactarea inițială a legii, denumirea arricolului (art. 41
în varianta inițialã) era „alte cazuri de inconpatibilitate". Prin Legea nr. 76/2012, nu s-au adus
modificãri denumirii marginale a acestui articol. Cu toate acestea, în forma republicată, în
cuprinsul denumirii se adaugă adjectivul „absolutã". întrucât republicarea noului Cod de pro-
cedură civilă s-a realizatîn baza prevederilor Legii nr. 76/2012, act normativ care nu a modificat
denumirea marginalã a art. 41 (devenit, după republicare, art. 42), credem că adãugirea con-
stituie o greșeală de tipãrire a actului normativ în Monitorul Oficial. Aceasta cu atât mai mult cu
cat este vorba de cazuri de incompatibilitate relative, iar nu de cazuri de incompatibilitate
absolutã, care sunt reglementate în art. 41NCPC.
Acest articol reglementează, așadar, alte cazuri de incompatibilitate, în accepțiunea
restrânsã, relativã a acestei noțiuni, situații determinate de raporturile dintre judecãtorul
învestit cu soluționarea unei cauze concrete și una dintre părțile din proces ori de propriile
interese ale judecătorului.
într-un control de constituționalitate al vechii norme (art. 27 CPC), Curtea Constituțională
constata că dispozițiile procedurale reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare
(actualmente incompatibilități – s.n.) a judecătorilor, protejând astfel partea în cazul în care se
presupune cã judecãtorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea a reținut însã că dispozițiile
acoperã o paletă foarte largă de situații, iar toate cazurile de recuzare enu merate, la baza
cărora stau criterii objective și rationale, due la finalitatea mai sus ară-tată. Astfel, este
împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credință a unui judecător pentru
motive subiective sau netemeinice, situație ce nu contravine pre vederilor constitutional ale art.
20 și art. 21 și nici art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale'11.
în doctrină, cauzele recuzării au fost grupate în patru categorii, clasificare valabilă și
pentru cazurile de incompatibilitate reglementate art. 42 NCPC, și anume: a) afecțiunea, care
derivă din calitatea judecãtorului de soț, rudã sau afin cu una dintre pãrți ori cu avo-catul sau
mandatarul uneia dintre părți; b) interesul personal direct sau indirect al jude cătorului în
legãtură cu soluționarea pricinii; c) ura sau vrăjmășia care ar putea să existe între judecãtor,
soțul, rudele sau afinii acestuia, pe de o parte, și una dintre pãrți ori chiar soțul, rudele sau
afinii acesteia, pe de altā parte; d) ambiția sau amorul propriu, care l-ar putea influența pe
judecător în soluționarea cauzei, din cauza faptului că și-a exprimat părerea asupra pricinii
înainte de pronunțarea hotãrârii121.
a) Afecțiunea. Afecțiunea poate rezulta din următoarele împrejurări:
-judecãtorul este soț, rudã sau afinîn linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea
grad inclusiv, cu avocatul sau reprezentantul unei părți ori este căsătorit cu fratele sau cu sora
soțului uneia dintre aceste psrsoane;
1 1 1 C.C, Dec. nr. 38/2002, M. Of. nr. 173/2002; Dec. nr. 40/2005, M. Of. nr. 165/2005; Dec. nr. 364/2008, M. Of.
nr. 435/2008; Dec. nr. 637/2010, M. Of. nr.394/2010.
'21 /. Dckami, Tralat de procedură civilă, vol. I, Ed Ml Beck, Bucureșli, 2005, p. 4%.

bl I Art. 12 I)ISI'O/ITM GtNEKALE
-soțul sau fostul soț este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre
părți;
-judecãtorul este soț sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un
alt membru al completului de judecată.
Toate dispozițiile privitoare la soțul judecătorului se vor aplica, în actuala reglementare a
Codului, și în cazul concubinajului, care presupune o uniune de fapt, liber consimțită, adeseori
cu efecte patrimoniale, a cãrei realitate nu poate fi însă ignorată.
b)Cauze bazate pe interesul judecătorului. Interesul judecătorului poate fi material·
sau moral. Intră în această categorie următoarele situații:
-când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soțul său, ascendenții ori
descendenții lor sau afinii lor, după caz, au un interesîn legătură cu pricinacaresejudecă;
-el, 5Oțul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt
părți într-un proces care se ]udecă la instanța la care una dintre părți este judecător;
-judecãtorul este tutore sau curator al uneia dintre părți;
-judecãtorul, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au primit daruri sau promi-siuni de
daruri ori alte avantaje de la una dintre părți;
-judecãtorul învestitcusoluționarea uneicăi deatac, soțul sau ruda sa până la gradul al
patrulea inclusiv a participat ca judecător sau procuror la judecarea aceleiași pricini înaintea
altet instanțe;
-soțul, o rudă ori un afin al judecãtorului până la gradul al patrulea inclusiv a repre-zentat
ori a asistat partea în aceeași pricină înaintea altei instanțe;
-există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea
judecãtorului.
în doctrină, s-a considerat, cu deplin temei, că aceste cazuri de incompatibilitate nu sunt
limitative șiaceastaîntrucât alin. (1) pet. 13 al art. 42 NCPC-„atuncicând există alte elemente
care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa" – deschide posibilitatea
invocării prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenția europeană în materie de imparțialitate.
Astfel, dacã se invocă un alt motiv de incompatibilitate, în condițiile art. 42 alin. (1) pet. 13 și
prin raportare la prevederile art. 6 parag. 1 din Convenția europeană, instanța învestită cu
soluționarea cererii de recu2are va putea să aprecieze ea însăși temei-nicia îndoielilor cu
privire la imparțialitate subiectivă a judecãtorului111.
Suntem de părere cã invocarea ca temei al abținerii a prevederilor art. 6 din Convenția
europeană a drepturilor omului, pe considerentul că prin cererea de recuzare formulată de una
dintre părțile în litigiu se pune la îndoialã imparțialitatea și obiectivitatea judecă torului,
abținerea fiind necesară pentru a înlãtura orice suspiciune cu privire la aceste împrejurări și
pentru a respecta dreptul oricărei părți la un proces echitabil, justificã încuviințarea propunerii
de abținere. Nu este suficient ca un judecător să fie liber de orice relații, părtinire ori influență
neadecvatã, ci trebuie, de asemenea, să parã astfel în fata unui observator rezonabil, în caz
contrar încrederea în justiție fiind subminatâ'21.
Dreptul la un proces echitabil, așa cum este definit de art. 6 din Convenția europeană,
asigură, printre altele, și judecarea unei cauze de către o instanță independents și impar-țială,
iar încălcarea acestui drept este posibilã și atunci când aparența de imparțialitate nu este
asigurată.
Toate dispozițiile privitoare la soțul judecãtorului se vor aplica și în cazul concubinului.
c)Vrăjmășia sau ura dín partea judecătorului, soțului sau rudelor acestuia. Vrăjmășia
sau ura poate rezulta din urmãtoarele situații:
1 1 1Ï. Dekanu, Tratat…, vol. 1,2010, p. 257.
' ' Opinia nr. 1/2001 pel. 12 a Consiliului Consult*!tiv al Judecătorilor Europeni.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL \rl. f⅞ 63
-dacă între el, soțul său ori rudele lo' până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după
caz, și una dintre părți a existat un proces penal cu eel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să
judece pricina. în cazul plângerilor penale formulate de părți în cursul pro-cesului, judecătorul
devine incompatibil numai în situația punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa;
-dacă el, soțul său ori una dintre adele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor,
după caz, se află în relații de dușmãnie cu una dintre părți, soțul ori rudele aces-teia până la
gradul al patrulea inclusiv.
în prima situație, legea instituie o prezumție de vrăjmășie, fiind suficient să se dove-dească
faptul că între parte, pe de o parte, și judecãtorul recuzat, soțul sau rudele acestora până la
gradul IV inclusiv, pe de altă parte, a existat un proces penal în ultimii 5 ani ante-riori
momentului formulării cererii de recuzare'11.
Se observă faptul că ura, vrăjmãșia trebuie probate în concret, o simplă afirmație în acest
sens neputând justifies admiterea unei cereri de recuzare.
Toate dispozițiile privitoare la soțul judecătorului se vor aplica și în cazul concubinului.
d) Ambiția sau amorul propriu. Acest motiv de recuzare rezultã din dispozițiile art. 42 alin.
(1) pet. 1, conform cărora judecătorul poate fi recuzat când și-a exprimat anterior părerea cu
privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în dis-cuția părților, din
oficiu, a unor chestiun de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) și (5) NCPC, nu îl face pe
judecător incompatibil.
Motivul este însă operant numai atunci când judecătorul și-a exprimat opinia în legã-turăcu
pricina concretă pecareojudecă, ínaintedeadelibera șia pronunța hotărârea. Per a contrario,
judecătorul nu poate fi recuzat, pe temeiul art. 42 alin. (1) pet. 1, în următoa-rele situații:
-s-a pronunțat prin hotărâreîn litigiiasemănătoare121;
-a publicat un studiu de specialitate asupra problemei de drept;
-respinge o probă solicitată de parte, o excepție procesuală invocată de aceasta sau
pronunță o încheiere premergătoare ce face să se întrevadă rezultatul judecății131;
-a pus în discuția părților, din oficiu, chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4)
și (5);
-a soluționat anterior o cerere de ordonanță președințială între aceleași părți. Circumscris
acestei situații, în practica judiciara, s-au reținut următoarele: faptul că membrii comple-tului
căruia i s-a repartizat spre soluționare dosarul au soluționat și recursul declarat în dosarul
având ca obiect o cerere de ordonanță președințială nu înseamnă că judecătorii și-au exprimat
părerea în cauza aflată pe rol. în cadrul recursului soluționat, completul de judecată nu a
analizat fondul raportului juridic dedus judecății și nici nu a făcut aprecieri de natură a se
concluziona că și-ar fi spus părerea în privința dreptului invocat în prezent. Pe de altă parte,
ordonanța președințialã nu are autoritate de lucru judecat în litigiul care privește fondul
dreptului, deoarece are ca obiect doar măsuri cu caracter vremelnic, astfel încât
considerentele avute în vedere la soluționarea unei cereri de ordonanță președințială nu leagă
instanțaînvestită cujudecarea fondului dreptului dintre părți. în aceste condiții, nu există niciun
element de natură să creeze suspiciuni în ceea ce privește imparțialitatea și obiectivitatea
membrilor completului si să aducă atingere dreptului la un proces echi-tabil, în sensul
dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția europeană141.
1 1 1 V.M. Cwbtmu, C. Bond, T.C. Briciu, Drept proce⅛ual civil. Curs ⅛electiv. Teste gri!a, ed. a 5-a, 2011, p. 43. 1 2 1G.
Pommb, Codul de procedurā civil<l comentat ⅝i adnolat, vol. I, Ed. Știin(ifică, București, 1962, p. 121. ' 3' CA. Cluj, s.
civ., mun. și asig. soc., dec. nr. 8/2006, porial.just.ro. 141 Trib. Bistrița-Nasaud, s. civ., inch, din 14 marlic 2008,
ncpublicata.

64 | Art. 13 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
2.Normă de ordine privată. S-a considerat, în doctrină, că norma analizată are caracter
dispozitivil!, apreciere dedusă din sintagma utilizată de legiuitor, în cuprinsul art. 44, și anume:
„Judecãtorul aflatîntr-o situație de incompatibilitate poate fi recuzat (s.n.) (…)". Prin urmare,
recuzarea nu este obligatorie, interesul ocrotit fiind unul privat, al părții din proces, care va
aprecia dacă cere sau nu recuzarea judecătorului aflat într-una dintre situațiile prevăzute de art.
42, prin care se instituie o prezumție legală relativã de imparțialitate. Partea esteobligată să
propună recuzarea într-unanumittermen, de regulăînainteadeînceperea oricărei dezbateri ori
de îndată ce motivele îi sunt cunoscute, pentru cele ivite sau cunos-cute după începerea
dezbaterilor [art. 44 alin. (2) NCPC], sub sancțiunea decăderii.
3.Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Intervenția președintelui
curții de apel prin intormeciiuI unui judecător inspector. Instanță independentă și impar-
țială. Curtea reafírmā importanța existenței unei protecții împotriva presiunilor din exterior în
scopul de a asigura respectarea condiției de independențā a tribunalului, cerutā de art. 6
parag. 1 din Convenția europeană. în ceea ce privește condiția independenței, Curtea
amintește că aceasta presupune două aspecte: instanța sã nu se manifeste subiectiv față de
nicio parte și să fie imparțială, adică sã ofere garanții suficiente pentru a înlātura orice dubiu.
Este vorba de încrederea pe care instanțele trebuie să o inspire justițiabililorîntr-o societate
democratică. Noțiunile de independentă și imparțialitate obiectivă fiind stabilite, Curtea
examinează aceste chestiuni în mod conjunct.
Curtea stabilește dacă îndoielile exprimate de reclamant cu privire la independența și
imparțialitatea obiectivă a judecătorilor curții de apel pot trece ca fiind justificate obiec-tiv.
Curtea constată că, în baza dispozițiilor legale în vigoare, judecătorii inspectori joacã un rol
important în organizarea internã a jurisdicțiilor și a curților de apel. Pe de o parte, ei informează
ministrul justiției despre funcționarea curților în prîvința faptelor de natură să compromită
calitatea activității judiciare și aplicarea legilor și a regulamentelor și, pe de altă parte, verifică,
la cererea președinților și vicepreședinților curților de apel, orga nizarea și calitatea serviciilor,
precum și respectarea legilor și a regulamentelor. Ținând seama de vastul domeniu, atât
jurisdicțional, cat și administrativ, ce formează obiectul unui control din partea judecãtorilor
inspectori, precum și de dubla lor subordonare față de ministrul justiției și președinții curților de
apel, faptul că judecătorul inspector s-a pronunțat asupra recursului declarat de una d ntre pãrți
constituie o îndoială legitimă justificatã cu privire la imparțialitatea instantei pentru a se
concluziona în sensul încălcãrii art. 6 parag. 1 din Convenția europeană121.
Simpla îndoială. Aparența de imparțialitate. Imparțialitatea trebuie să fie apreciată
potrivit unui demers subiectiv, încercând sã se determine convingerea personală a jude –
cătorului, dar și a unui demers obiectiv, care sã conducă la asigurarea că judecătorul oferă
garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă131.
Imparțialitatea instantei. Simpla îndoialã, oricât de puțin justificatã ar putea fi ea, este
suficientă pentru a altera imparțialitatea tribunalului141.
Art. 43. Abținerea. (1) înainte dc primul termen de judecată grefierul deședință va
verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre
cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 și, când este cazul, va întocmi un referat
corespunzător.
1 1 1 VM. Ciriunu, Tratat…, vol. I, p. 315.
'2| C.E.D.O., Hirschfwrn c Romania, hoi. din 26 iulie 2007, definitive la 26 octombrie 2007, www.echr.coe.inl.
'3' C.E.D.O., Hau$drildt c. Danemarcci, hoi. din 24 maJ 1989. www.echr.coe.inl.
' ' C.E.D.O., Procola c. L·ixeniburguîui, hot. din 28 septcmbrie 1995, www.echr.coc.int.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L \ri. I;Í t>⅛
(2)Judecãtorul care știe că exista" un motiv de incompatibilitate în privinta sa este
obligat să se abțină de la judecarea pricinii.
(3)Declarația de abținere se face în scris de îndatã ce judecãtorul a cunoscut exis-tența
cazului de incompatibilitate sau verbal în ședință, fiind consemnată în încheiere.
COMENTARII
1.Obligațîa judecătorului de a se abține. Abținerea este, în fapt, o autorecuzare pen-
tru situațiile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 si art. 42 NCPC.
Existența unui motiv de incompatibilitate obligă judecãtorul cauzei la o declarație de
abținere, exprimată si în scris, care poate fi formulatã oricând pe parcursul judecãții.
în jurisprudență111, s-a apreciat că este obligat sã se abțină acel judecător din compu-nerea
completului de recurs care are un interes personal, judecătoarea fondului fiindu-i prietenă
intimã. Articolul 9 din Codul deontologtc al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea
nr. 328/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, prevede: „(l) Judecãtorii și procurorii trebuie
să fie imparțiali în îndeplinirea atribuțiilor profesionale, fiind obligați să decidă în mod obiectiv,
liberi de orice influențe. (2) Judecãtorii și procurorii trebuie să se abțină de la orice
comportament, act sau manifestare de nature să altereze încrederea în imparțialitatea lor", iar
art. 10 statuează că „în caz de incompatibilitate, judecãtorii și procurorii sunt datori să se
abțină, potrivit legii". De asemenea, una dintre exigențele pe care trebuie să le îndeplinească
un tribunal, conform art. 6 parag. 1 din Convenția euro-peană a drepturilor omului, este
imparțialitatea, noțiune care este apreciatã de instanța europeană de contencios al drepturilor
omului din punct de vedere subiectiv și obiectiv, iar în această materie aparențele au un rol
deosebit, deoarece într-o societate democra-ticã tribunalele trebuie să inspire justițiabililor
deplină încredere. Având în vedere aceste considerente, pentru a se evita orice bănuială cu
privire la imparțialitatea și obiectivitatea judecătorului, într-o astfel de ipoteză, s-ar putea reține
incidența unuia dintre cazurile de incompatibilitate reglementate de art. 42 pet. 2 sau pet. 13
NCPC.
Totodată, raporturile de familie existente între judecãtorul completului și notarul public care
a autentificat actul a cărui nulitate se solicită a fi constatată reprezintă o împrejurare care, în
lumina dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului privitoare la dreptul
oricărei persoane la un proces echitabil, cu tot ceea ce implică echitatea pro cedure, inclusiv
dreptul la o instanțã imparțială, este de naturã să creeze suspiciuni în ceea ce privește
imparțialitatea în justa soluționare a cauzei121.
2.Procedură prealabilă. în considerarea principiului celerității a fost introdus alin. (1)
al art. 43, potrivit căruia, chiar înaintea primului termen de judecată, se va proceda la o
''' C.A. Cluj, s. civ., mun. și asig. soc., inch, din 6 iebruarie 2008, nepublicatã.
' ' Trib. Bistrița-Năsăud, s. civ., inch, camerci deconsiliu din 3aprilic 2007, nepublicatã. Potrivit art. 98alin. (4) Și
(51) din Regulamentul de ordine interioară al ínstanțelor judecătoreșri, astfel cum a fost modifícat prin Hotărãrea
C.S.M. nr. 614/2008: „(4) In situația in care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de
judecată, soluționarea acestora se va face de cātre un complet constituit prin includerea judecătorului sau a
judecătorilor stabiliți prin planificarea de permanență, pe materii, realizată eel puțin semestrial. Completul de
judecată astfel constituit va păstra cauza pentru judecată în situația in care, în urma ⅛oluționării incidentelor
procedurale, se va stabili că judecãtorul sau judecãtorii cu privire la care s-au invocat incidentele procedurale nu
pot participa la judecarea cauzei. (5') Planificarea de permanență se face pentru fiecare zi. In cazul în care
incidentele procedurale prevăzute la alin, (4) nu se soluționeazā în ziua în care au fost invocate, întregirea
completului se face cu judecãtorul sau judecãtorii din planificarea de permanență din ziua in care acestea au fost
invocate. Dacă incidentul procedural sc invocă între termenele de judecată, în alcătuirea completului intră
judecãtorul sau judecãtorii din lista de permanență aferentă zilei în care s-a stabilit termenul de judecată".

bb | Art. 44 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
verificare a dosarului cauzei și, constatându-se că judecătorul învestit cu soluționarea cauzei
se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate reglementate prin art. 41 NCPC, se va
consemna această situatie într-un referat. Obligația verificării și întocmirii referatului aparține
grefierului de ședință.
3.Declarația de abținere. Informat astfel cu privire la existența unui motiv de incom
patibilitate, dintre cele reglementate de art. 41, judecătorul cauzei este obligat sã se abțină
de la judecată.
Declarația de abținere poate fi formulată de judecător în scris sau verbal în ședința de
judecată, declarația verbală urmând aficonsemnatăîn cuprinsulîncheieriide ședință.
Textul instituie obligativitatea formulării urei declarații de abținere „de îndatã" ce
judecātorul a cunoscut existența cazului de incompatibilitate, ceea ce înseamnă momentul în
care referatul întocmit de grefierul de ședință a fost adus la cunoștința judecătorului sau
momentul în care acesta a cunoscut împrejurările careîl pun într-un caz de incompa tibilitate
dintre cele reglementate de art. 42.
4.Remediul. Lipsa unei manifestări de voință a judecătorului de a se abține va putea
fi acoperită prin formularea unei cereri de recuzare de oricare dintre părțile în proces, iar
motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 41 NCPC vor putea fi invocate de oricare
dintre părți, de procuror sau de instanță, din oficiu, în orice etapă a judecății, pe cale de
excepție, respectiv prin declarația de apel sau de recurs (art. 45 NCPC).
Excepția incompatibilității este o excepție de procedurã, absolută, peremptorie, asupra
căreia instanța înaintea căreia a fost invocată se va pronunța în condițiile art. 124 NCPC,
printr-o încheiere interlocutorie, susceptibilă de atac odată cu fondul111.
5.Sancțiunea. Norma are caracter imperativ, dar nesocotirea ei nu atrage nulitatea
hotārârii pronunțate, judecătorul fiind pasibil de sancționare disciplinară, în baza art. 5
alin. (2) și (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor și procurorilor,
republicată1".
Art. 44. Recuzarea. (1) Judecãtorul aflat într-o situatie de incompatibilitate poate fi
recuzat de oricare dintre părți înainte de începerea oricărei dezbateri. (2) Când motivele
de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea
dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndatct ce acestea îi sunt cunoscute.
COMENTARI1
1. Noțiune. Recuzarea, spre deosebire de abținere, este manifestarea expresă de voințã a
uneia dintre părțile din proces, în sensul de a înlătura de la judecată întregul complet învestit
cu soluționarea cauzei sau pe unul dintre judecători, aflat într-o situatie de incompatibilitate,
dintre cele reglementate prin lege. Recuzarea este subsidtară abți-
1 1 1M. Tãbãrcă, Excepjiile…, p. 254.
'2' Polrivit acestor dispoziții: „(2) Judecătorti și procurorii sunt obligaji să seabțină de [a oriceactivitate legatā de
actul de justiție în cazuri care presupun existența unui conflict intre interesele lor și interesul public de înfăptuirca
justiției sau deapărarea intcrcsclor gencrale a e societă)ii, cu cxcep)ia cazurilor in care conflictul de interese a fost
adus la cunoștință, în scris, colegiului de conducere al instanței sau conducătorului parchetului și s-a considerat că
existența conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparțială a atribuțiilor de serviciu. (3) Judecătorii,
procurorii, magistra(ii-asistenji și personalul auxiliar de specialitate sunt obligaji sā dea, anual, o declarație pe
propria r3spundere în care să menționeze dacă soțul, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv exercită o
funcjic sau desfâșoară oactivitate juridică ori activitâți de investigaresau cercetare penală, precum și locul de muncă
al acestora. Declarațiile se înregistreazâ și se depun la dosarul profesional".

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL \rl. 14 b/
nerii, formularea ei fiind consecința respingerii cererii de abținere a judecātorului sau a
omisiunii formulării unei astfel de cereri.
2.Titularul cererii de recuzare. Oricare dintre părțileîn proces poate formula o cerere
de recuzare a judecătorului aflat într-un caz de incompatibilitate.
în principiu, orice parte din proces poate să îl recuze pe eel în cauză, însă se admite că
pentru ipoteza în care judecătorul și-a exprimat, în favoarea unei părți, pãrerea cu privire la
pricina ce se judecă, recuzarea poate fi cerută numai de partea adversă111.
3.Termenul de formulare a cererii. De regulā, cererea de recuzare poate fi formulată
înainte deînceperea oricărei dezbateri. Legea nu evocă momentul dezbaterilor în fond, ci pe
acela al dezbaterilor procesului, cele care poartă asupra împrejurărilor de fapt și temeíurilor de
drept, invocate de părți in cererile lor sau ridicate de către instanțã din oficiu (art. 389 NCPC).
4.Excepția. Prin exceptie, când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute
de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce
acestea îi sunt cunoscute. Momentul la care partea interesată a luat cunoș-tințã de existența
motivului de recuzare este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea suveranã a instanței
competente să soluționeze cererea de recuzare.
Dat fiind faptui cătextul nu indicã momentul final până la care partea interesată poate
solicita recuzarea unui membru al completului de judecata în situația de exceptie mai sus
evocată, recuzarea poate fi solicitatã și după închiderea dezbaterilor, în intervalul de timp
cuprinsîntre momentul închiderii dezbaterilor și momentul stabilit pentru pronunțarea hotărâríi,
adicã înăuntrul termenului de amânare a pronunțărií. în această situație, instanța care
soluționează cererea de recuzare va examina dacă este vorba de un motiv de recu zare
ivitodată cu închiderea dezbaterilorsaudeun motiv de recuzare ivit anterior acestui moment. în
prima situație se va proceda la analiza temeiniciei cererii, dat fiind că aceasta este formulată în
termenul prevăzut de alin. (2) al textului analizat. în cea de-a doua situ ație, dacã motivul de
recuzare s-a ivit anterior închiderii dezbaterilor, cererea va fi respinsã ca tardiv formulată,
neinvocarea motivului de recuzare de îndată ce s-a cunoscut acest motiv atrãgând decăderea
din dreptul de a mai solicita recuzarea.
în ambele situații, însă, examinarea cererii de recuzare presupune, în prealabil, repu-nerea
cauzei pe rol, de completul de judecata în fata căruia s-au închis dezbaterile. Dat fiind faptui
că, după închiderea dezbaterilor, completul de judecata nu mai poate soluționa nicio cerere, ci
poate doar pronunța hotărârea, suntem de părere că formularea unei cereri de recuzare
implică obligatoriu, în vederea analizei sale, repunerea cauzei pe rol. Aceasta cu atât mai mult
cu cat cererea de recuzare poate privi numai o parte dintre membrii com pletului, situație în
care recuzarea se soluționează, conform art. 98 alin. (4) și (51) din Regulamentul de ordine
interioară al instanțelor judecătorești, de un complet în compunerea căruia, pe lângã
judecătorul nerecuzat, htră judecătorul stabilit/judecătorii stabiliți prin planificarea de
permanență din ziua invocãrii incidentului procedural. Or, în această ipoteză, întrucât
judecătorul nerecuzat ce compune completul desoluțíonare a cererii de recuzare este oprit să
facă vreun act de procedură după închiderea dezbaterilor în cauza în care s-a ivit incidentul
procedural, prin repunerea cauzei pe rol se creeazã astfel posibilitatea legală aîndeplinirii
actelor de procedură necesare soluționãrii incidentului procedural. Completul învestit cu
soluționarea cererii de recuzare este eel care va fixa termenul de judecata a cererii, în camera
de consiliu, urmând procedura reglementată de art. 51 NCPC.
5.Sancțiunea. Sancțiunea nerespectării acestui termen este decăderea din dreptul
de a mai propune recuzarea. Aceasta înseamnă că judecătorul de la instanța inferioară
1 , 1 Gr. Pommb, Codul…, p. 122.

6H | Art. 45 I)ISI'O/ITM GtNEKALE
nu poate fi recuzat pentru prima data în căile de atac. Dacă recuzarea a fost propusă în
termen, iar instanța a respins-o sau a omis să se pronunțe asupra ei, atunci această soluție
poate constitui motiv de apel sau de recurs.
Art. 45. Invocarea incompatibilității absolute. în cazurilc prcvăzutc la art. 41, judecătorul
nu poate participa la judecatã, chiar dacă nu s-a abtinut ori nu a fost recuzat.
Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii.
COMENTARI1
1.Regimul incompatibilităților absolute. Cu referire expresă la cazurile de incompa-
tibilitate restrânsă, determinată de anteceden:ele cauzei cu soluționarea cãreia a fost
învestit judecătorul, acest articol subliniază caracterul imperativ al normelor ce reglemen-
tează cazurile de incompatibilitate evocate. Nerespectarea acestora atrage sancțiunea
nulității absolute si poate fi invocatã în orice stare a pricinii.
Se precizează cã este interzis judecatorului să participe la judecatã, în oricare dintre
situațiile reglementate prin art. 41, chiarîn abserța unei cereri de abținere ori a unei cereri de
recuzare. în privința judecatorului care a mai pronuntat o hotărâre sau o încheiere
interlocutorie în cauza dedusă judecāții operează o prezumție de prejudecată, de lipsă de
imparțialitate obiectivă, care îl pune într-o situație de incompatibilitate absolută.
2.Excepția de incompatibilitate. Mijlocul de invocare a situațiilor de incompatibilitate
prevazute de art. 41 NCPC este excepția de incompatibilitate, peremptorie și absolută,
care va putea fi invocată de oricare dintre pãrți, de procuror și de instanță din oficiu, în
orice stare a pricinii.
Apreciem cã procedura de soluționare a excepției de incompatibilitate nu urmeazã regulile
prevazute de art. 51-53 NCPC, care se aplică exclusiv cererilor de abținere și recu zare. Ca
atare, pentru soluționarea incidentului nu este necesară audierea judecatorului incompatibil.
Soluționarea excepției, care reprezintă un incident procedural, revine instanței sesizate cu
pricina respectivă. Dacă incompatibilitatea privește pe toți membrii completului, atunci, conform
art. 98 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, excepția se
soluționează de completul cu numărul imediat urmãtor care judecă în aceeași materie,
respectiv de completul imediat urmãtor, indiferent de materia în care judecă, dacă în materia
respectivă nu există decãt un singur complet. Dacă incompatibilitatea privește pe unul sau pe
unii membri ai completului, soluționarea excepției se face de către completul constituit prin
includerea judecatorului sau judecătorilor stabiliți prin planifi-carea de permanență.
Prin încheiere, se constată existența sau inexistența motivului de incompatibili tate.
Totodată, în caz de admitere, dacă incompatibilitatea privește pe toți membrii com pletului,
dosarul se repartizează aleatoriu [art. 98 alin. (3) din Regulament, modificat prin Hotărârea
C.S.M. nr. 614/2008"1], respectiv dacă incompatibilitatea privește pe unul sau pe unii membri ai
completului, se dispune contnuarea judecății de completul constituit pentru soluționarea
excepției de incompatibilitate la acel termen de judecatã [art. 98 alin. (4) din Regulament,
modificat prin Hotărâ'ea C.S.M. nr. 614/2008]. în situația res-pingerii excepției, se va dispune
continuarea judecării cauzei de completul de judecatã căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza
spre soluționare, adică de completul constituit din judecătorul sau judecătorii în privința cărora
s-a invocat incompatibilitatea.
1 1 1 M. Of. nr. 563 din 25 iulic 2008.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L \rl. Hi 6V
Prin raportare strictă la dispozițiile roului Cod de procedurā civilă, ținând seama de faptul
că instanța doar constată ivirea situației de incompatibilitate și nu soluționeazã vreo cerere sau
declarație, așa cum face în cazul abținerii și al recuzării, celeritatea în soluționa-rea unui litigiu
s-ar obține dacă starea de incompatibilitate s-ar constata direct de completui învestit cu
judecarea cauzei, în compunerea cāruia intră și judecătorul în privința căruia există unul dintre
motivele de incompatibilitate prevãzute de lege, prin încheiere, la același termen de judecata
dispunându-se, în cazul reținerii incompatibilității, întregirea comple-tului cu]udecătorul aflat pe
planificarea de permanență din acea zi. în acest mod, s-ar reuși ca la același termen de
judecata să se înlãture starea de incompatibilitate și, în același timp, să se ia toate măsurile
necesare pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, evitându-se pierderea unui termen de
judecata în scopul formãrii completului de judecata.
3. Invocarea incompatibilității în căilede atac.în cazul în care un judecătora pronun-țat o
hotărâre în primă instanță, deși se afla într-o situație de incompatibilitate, aceasta poate fi
invocată în calea de atac (apel sau recurs, după caz). Tot astfel, dacă judecãtorul care a
judecat apelul s-a aflat într-o situație de incompatibilitate, neregularitatea poate fi invocată pe
calea recursului, pentru motivul prevãzut de art. 488 pet. 1 NCPC.
Art. 46- Judecãtorii care pot fi recuzati. Pot fi recuzati numai judecătorii care fac parte
din completui de judecata cãruia pricina i-a fost repartizată pentru solutionare.
COMENTARII
Restrângerea exercițiului dreptului la recuzare. Acest articol limitează sfera judecă-
torilor care ar putea fi recuzati la aceia care fac parte din completui de judecata învestit în mod
regulamentar cu soluționarea unei pricini determinate.
Reglementarea modalitāții în care pot fi recuzati judecătorii unei instanțe sau ai unei secții
a acesteia ori în care se poate formula o nouă cerere de recuzare împotriva aceluiași judecător
se face prin norme de procedure, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitute, se stabilesc
numai prin lege. Legiuitorul este deci îndreptãțit să stabilească măsurile legis lative adecvate
pentru a se asigura desfășurarea proceselor și pentru a împiedica abuzul de drept. Prin noile
reglementări cuprinse în art. 46 NCPC, referitoare la imposibilitatea recuzării tuturor
judecătorilor unei instanțe sau ai unei secții a acesteia, legiuitorul nu a înțeles să limiteze
accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil
exercitării, în condiții optime, a acestui drept constitutional. Exercitarea unui drept de cãtre
titularul sāu nu poate avea lot docāt într-un anumit cadru juridic, sta-bilit de legiuitor, cu
respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea
soluționării cauzelor deduse judecății. De altfel, în situația în care există motive de suspiciune
legitimă privind imparțialitatea magistraților sau motive de siguranță publică, partea interesată
poate formula cerere de strămutare a cauzei către o altă instanță, de același grad. Instituția
recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asi-gurării unei judecăți imparțiale, în
care părțile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de
rudenie sau afinitate cu una dintre părți, interesul personal pe care îl are în soluționarea cauzei
deduse judecății sau alte asemenea împre-jurãri, expres prevãzute de lege. Recuzarea nu
poate fi, în consecință, decât individuală, și nu colectivă și nici nu poate conduce, în sistemul
nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanțe de a judeca procesele cu care
au fost învestiți în condițiile legii111.
1 1 1 C.C., Dec. nr. 280/2006, M. Of. nr. 386/2006; Dec. nr. 193/2007, M. Of. nr. 254/2007; Dec. nr. 97/2006, M. Of.
nr. 197/2006; Dec. nr. 319/2006, M. Of. nr. 422/2006; Dec. nr. 97/2006, M. Of. nr. 197/2006;

/U I Art. 17 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Este exclusā, astfel, posibilitatea formulării unei cereri de recuzare abuzive, care ar viza
toți judecătorii unei instanțe ori ai unei seciii a instanței.
într-un asemenea context legal, este de avut în vedere că prevederile sus-evocate au rostul
de a combate eventuala exercitare abuzivă de către părți a dreptului de a solicita recuzarea,
formulând în scop dilatoriu o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor unei instanțe sau, când
este cazul, ai unei secții a unei instanțe, pentru a obține o împiedicare temporară a activității de
judecată. în același timp, trebuie ținut seama si de argumentul că, declarând inadmisibile
asemenea cereri de recuzare, legiuitorul nu putea avea în intenție decât sancționarea situațiilor
în care cererea i-ar viza pe toți judecătorii, însă autorul ei nu invoca, în raport cu fiecare,
motive care să ofere aparențe de temeinicie, îngăduind constatarea că, în realitate, este vorba
despre o solicitare abuzivă a recuză-rii. Altfei, s-ar ajunge ca pe fondul respingerii, îr mod
necondiționat, a cererii ca inadmi-sibilă, părții să-i fie refuzat dreptul de soluționare a procesu!
ui de un judecător impartial sau, altfei spus, de un tribunal impartial în înțelesU prevederilor art.
6 parag. 1 din Convenția europeană, ceea ce ar fi inacceptabil11'.
Dispoziția este justificatã prin aceea că fiecare situație de incompatibilitate, dintre cele
reglementate expres prin lege, vizează un anumit judecător sau judecători determinați, a căror
pretinsă parțialitate urmează a se aprecia într-o cauză concretã.
în temeiul acestei dispoziții legale, în cazul în care pricina a fost repartizata unui com-plet
de judecată, iar la termenul de judecată stabilit, în compunerea completului căruia i s-a
repartizat initial cauza intrã un alt judecător (datorită absenței unuia dintre membriî inițiali},
recuzarea poate privi membrii completului initial, darși pe cei ai completului care analizează
cauza la termenul de judecată stabilit.
Art. •I 7. Cererea de recuzare. Conditii. (1) Cererea de recuzare se poate face verbal in
ședinjă sau în scris pentru fiecare judecãtor în parte, arătându-se cazul de
incompatibilitate și probele de care partea înțelege să se folosească.
(2)Este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41
și 42.
(3)Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alți judecători decât
cei prevăzuti la art. 46, precum și cererea îndreptată împotriva aceluiași judecător pentru
același motiv de incompatibilitate.
(4)Nerespectarea condițiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de
recuzare. In acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în fata cāruia s-a
formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.
COMENTAR1I
1. Condițiile cererii de recuzare. Admisibilitatea cererii de recuzare este condiționată de
respectarea următoarelor dispoziții: a) cererea se va face în scris sau verbal în ședința de
judecatã, fiind consemnată în cuprinsul încheierii de ședință; b) cererea va fi formulată pentru
fiecare judecător ín parte; c) cererea va arăta cazul de incompatibilitate, dintre
Dec. nr. 183/2006, M. Of. nr. 270/2006; Doc. nr. 302/2006, M. Of. nr. 390/2006; Dec. nr. 197/2007, M. Of. nr.
271/2007; Dec. nr. 1147/2007, M. Of. nr. 58/2008; Dec. nr. 1176/2007, M. Of. nr. 54/2008; Dec. nr. 53/2008, M.
Of. nr. 141/2008; Dec. nr. 29/2008, M. Of.nr. 115/2008; Dec. nr. 265/2008, M. Of. nr. 379/2008; Dec. nr. 390/2009,
M. Of. nr. 334/2009; Dec. nr. 1115/2009, M. Of. nr. 661/2009; Dec. nr. 1450/2009, M. Of. nr. 877/2009; Dec. nr.
409/2010, M. Of. nr. 351/2010; Dec. nr. 814/2010, M. Of. nr. 611/2010; Dec. nr. 1130/2010, M. Of. nr. 703/2010.
' ' CA. Cluj, s. civ., mun. și asig. soc, pt. min. și fam., senl. nr. 8/DC din 30 ianuario 2008, nepublicatã.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL in. IK /i
cele prevăzute la art. 41 și art. 42 NCPC; d) cererea va indica probele de care partea înțe-lege
sā se folosească în susținerea cazului de incompatibilitate.
Nu poate fi acceptată o propunere de recuzare care nu nominalizează judecătorii recuzați,
nu indică motivul recuzării și nu este timbratã în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea
nr. 146/1997.
Astfel, este inadmisibilă: a) cererea în care se invocă alte motive decât cele prevāzute
expres la art. 41 și art. 42 NCPC; b) cererea prin care sunt recuzați alți judecători decât cei
care fac parte din completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei. Sintagma „complet
învestit cu soluționarea cauzei" desemnează completul desemnat să judece cauza la fiecare
dintre termenele de judecată fixate, prin aplicarea normelor de organizare judiciară; c) cererea
de recuzare a tuturor judecătorilor activi ai unei instanțe sau ai unei secții a acesteia, precum și
recuzarea anticipată a instanțelor ierarhic superioare, cele care ar avea competența să se
pronunțe asupra cererii de recuzare; d) cererea de recuzare îndreptată împotriva aceluiași
judecãtor pentru aceleași motive de incompatibilitate [art. 47 alin. (3) NCPC); o nouă cerere de
recuzare, formulată împotriva aceluiași judecãtor, pentru motive identice, este inadmisibilă,
chiar dacă actuala cerere are un alt titular, impunându-se cu puterea lucrului judecat hotărârea
pronunțată în soluționarea celei dintâi cereri de recuzare.
2.Sancțiune. Nerespectarea condițiilor prescrise de lege pentru recuzare atrage sanc-
țiunea respingeríi cererii ca inadmisibilă.
3.Procedura de soluționare. Constatarea inadmisibilității unei cereri de recuzare
urmează a se face chiar de către completul în fata căreia a fost formulată cererea de recuzare,
cu participarea judecătorului recuzat. Prin urmare, în oricare dintre situațiile de inadmisibilitate
a cererii de recuzare, situații care nu presupun o apreciere cu privire la temeinicia unei astfel
de cereri, însuși completul recuzat va constata inadmisibilitatea, fără a fi aplicata procedura
cererii de recuzare reglementată prin art. 51 NCPC.
Art. 48. Abținerea judecãtorului recuzat. (1) Judecătorul împotriva căruia este formulată
o cerere de recuzare poate dectara că se abține.
(2)Declarația de abtinere se soluționează cu prioritate.
(3)In caz de admitere a declarației de abtinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul
acesteia, va fi respinsã, prin aceeași încheiere, ca rămasă fără obiect.
(4)în cazul în care declarația de abtinere se respinge, prin aceeași încheiere instanța se
va pronunța și asupra cererii de recuzare.
COMENTARII
1.Abținerea judecătorului propus spre a fi recuzat. Pentru ipoteza în care judecătorul
recuzat declară că se abține, legea institu e obligația soluționării cu prioritate a declarației de
abtinere, urmând ca în funcție de soluția data declarației de abtinere să se procedeze ulterior
la soluționarea cererii de recuzare. Două sunt ipotezele reglementate expres prin lege, și
anume: a) declarația de abtinere a judecătorului se admite. în acest caz, cererea de recuzare
se va respinge, ca rămasă fără obiect, prin încheierea prin care este soluțio-nată declarația de
abtinere; b) declarația de abtinere se respinge. în această ipoteză, instanța va proceda la
soluționarea cererii de recuzare prin încheierea prin care se pro-nunță asupra declaratiei de
abtinere.
2.Procedura. Abținerea propusă de judecătorul în privința căruia există un motiv de
recuzare precede recuzării invocate de parte și se judecă cu respectarea regulilor specifice
recuzării (art. 51 NCPC).

71 1 API. IH-.>O I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Art. 4ft. Starea cauzei pānā fa soluționarea cererii. (1) Până la soluționarea declarației de
abținere nu se va face niciun act de procedură în cauză. (2) Formularea unei cereri de
recuzare nu determinã suspendarea judecății. Cu toate acestea, pronunțarea soluției în
cauzã nu poate avea loc decât după soluți-onarea cererii de recuzare.
COMENTARII
1.Efectele declarației de abținere. Conform normei analizate, formularea unei decla-rații
de abținere de către judecător oprește cursul judecãții, astfel că până la soluționarea ei niciun
act de procedure nu mai poate fi efectuat în cauză. Apreciem că norma este imperativă, astfel
că nesocotirea acestor dispoziții atrage nulitatea actelor de procedură efectuate între
momentul declarației de abține'e și data pronunțării încheierii prin care se soluționează această
declarație.
2.Efectele cererii de recuzare. Legea precizează expres că formularea unei cereri de
recuzare nu determinã suspendarea judecății, ci ea va putea continua. Existența unei cereri de
recuzare împiedică însă pronunțarea soluției în cauzã; aceasta nu va putea avea loc decât
după soluționarea cererii de recuzare.
în opinia noastră, acest text de lege permite indirect formularea unei cereri de recu zare
între momentul închiderii dezbaterilor judiciare oraleîn fond și momentul pronunțării soluției în
cauză, pentru căceea ceopreșteîn mod imperativ legea este doar pronunțarea unei soluții
înaintea rezolvării unei cereri de recuzare. Evident, într-o astfel de ipoteză, cauza vatrebui
repusă pe rol, completuldejudecatăînvestitcu soluționarea acestei cauze urmând a constata, în
prealabil, dacă cererea de recuzare este sau nu admisibilă, din perspectiva art. 47 NCPC și,
dacã sub aspectul condițiilor formale ea este admisibilă, va trimite această cauză spre
rezolvare completului competent, conform art. 50 NCPC (a se vedea comentariul de la art. 44
pet. 4).
Art. 50. Compunerea completului de judecatā. (1) Abtincrca sau recuzarea se
soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate
intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține. Dispozițiile art. 47 alin. (4)
rāmãn aplicabile.
(2) Când, din pricina abținerii sau recuzãrii, nu se poate alcãtui completul de judecată,
cererea se judecã de instanța ierarhic superioară.
COMENTARII
1. Competență. Compunerea completului învestit cu soluționarea cererii de abținere
sau de recuzare. Competent a se pronunța asupra recuzãrii sau abținerii este un alt com plet
al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a
declarat că se abține.
Această regulă de procedură se justifică prin intenția legiuitorului de a împiedica ter-
giversarea nejustificată a înfăptuirii actului de justiție, ceea ce contribuie la respectarea
dreptului părților la soluționarea cauzelorîntr-untermen rezonabil, ținându-se seama și de
interesele legitime ale celorlalte părți, nu numai de cele ale părții care a formulat cererea de
recuzare.
în ceea ce privește susținerea potrivit căreia judecarea cereni de recuzare de către înșiși
colegii judecătorului recuzat nu asigură o corectă soluționare a acesteia, Curtea
Constituțională a reținut că relațiile de colegialtate dintre judecătorii aceleiași instanțe

I'ARTICIPANȚII l.A I'ROCESUL. CIVIL \ri. ⅞U fi
sau chiar din cadrul aceleiasi secții nu justifică suspiciunea privind imparțialitatea jude-cătorilor
care urmează să soluționeze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecãtor și, cu
atât mai puțin, nerespectarea regulilor și garanții!or procedurale care asigură desfãșurarea
unui proces echitabil. Sistemul colegial reprezintă o problemă de organizarejudecătorească
referitoare laalcătuirea completelordejudecatădin mai mulți judecători, așaîncât nu poate fi
primită critica potrivit căreia relația de colegialitate dintre judecătorii aceleiasi instanțe ar
constitui un virtual impediment la soluționarea obiectivă a unei cereri de recuzare de cãtre
colegii celui recuzat1".
Totodată, Curtea a mai reținut cã prhtr-o astfel de dispoziție nu se contravine art. 6 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamental, întrucãt acesta se
referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu
caracter derogatoriu, cum este recuzarea'71.
Completul de judecată învestit cu scluționarea cererii de recuzare este alcătuit din același
numãr de judecători ca acela înaintea cãruia s-a ivit incidentul, soluție consacrată și prin
Decizia în interesul legii nr. LXIX din 15 octombrie 2007, pronunțată de Secțiile Unite ale înaltei
Curți de Casație și Justiție. Față de această decizie în interesul legii, obli-gatorie pentru
instanțe de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, apreciem că soluționarea
cererii de recuzare formulate într-o cauză în materia conflictelor de muncă și a altor drepturi de
asigurări sociale are loc în compunerea prevãzutã de lege pentru judecarea unor asemenea
pricini, adică în complet de un judecãtor și doi asistenți judiciari, pentru prima instanță.
Complementar, Regulamentul de ordine interioarã al instanțelor judecătorești stabi-lește, în
art. 98 alin. (4), astfel cum a fost modificat prin Hotărârea C.S.M. nr. 614/2008, că abținerea
care se referă lao partedin membrii completuluide judecată se va soluționa de un complet
constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliți prin planificarea de
permanență pe materii, întocmită semestrial. Completul astfel constituit va păstra cauza pentru
judecată, în situația în care abținerea a fost admisă.
în ipoteza în care abținerea vizează toți membrii completului de judecată, asupra măsurii
abținerii se va pronunța completul cu numărul imediat următor care judecă în aceeași materie.
Dacăîn materia respective nu există decâtun singur complet de judecată, incidentul procedural
va fi soluționat de completul imediat urmãtor, indiferent de materia în care judecă. Admiterea
cererii de abținere determină repartizarea cauzei în mod alea-toriu [art. 98 alin. (2) și (3) din
Regulament, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea C.S.M. nr. 614/2008].
Este posibil ca toți judecătorii unei secții să declare că se abțin de la judecată, într-o
anumită cauză. Prin urmare, abținerea se hotărăște de un alt complet al instanței respec tive,
aparținând unei alte secții, în alcătuirea căreia nu va intra titularul cererii de abți nere. în ipoteza
în care, prin epuizarea tuturor secțiilor, toți judecătorii instanței declară că se abțin de la
judecarea cauzei, această cerere se va transmite spre competentă solu-ționare instanței
ierarhic superioare, care, în caz de admitere, va trimite pricina la o altă instanță de același grad
din circumscripția sa, potrivit art. 52 NCPC.
în cazul în care, însă, după admiterea cererii de abținere, judecătorul continuă să facă
parte din complet, parțile pot formula o cerere de recuzare întemeiată pe dispozițiile art. 42
alin. (1) pet. 2 NCPC.
1 1 1 C.C., Dec. nr. 464/2004, M. Of. nr. 36/2005; Dec. nr. 150/2006, M. Of. nr. 267/2006; Dec. nr. 121/2008,
M. Of. nr. 298/2008; Dec. nr. 364/2008, M. Of. nr. 435/2008.
'2| C.C., Dec. nr. 746/2007, M. Of. nr. 740/2007; Dec. nr. 26/2008, M. Of. nr. 65/2008; Dec. nr. 268/2008,
M. Of. nr. 380/2008.

74 | Art. 51 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
In materia litigiilor de muncă, dacă cererea de abținere sau de recuzare privește pe unul
sau pe ambii asistenți judiciari și doar aceștia funcționează la instanța respective, devin
incidente dispozițiile art. 9 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 616/200511', care prevăd cã, în cazul în
care un tribunal, un tribunal specializatsau o curte de ape!, carejudecăîn primă instanță, potrivit
legii, cauze privind conflictelede muncā și asigurāri sociale, nu poate funcționa normal din
cauza absenței temporare a unor asistenți judiciari, a existenței unor posturi vacante, la
propunerea președintelui instanței respective pot fi delegați asistențí judiciari de la alte
instante. Delegarea asistenților judiciari se dispune de presedintele instanței la care aceștia
sunt încadrați, pe o perioadã de eel mult 60 de zile, și poate fi prelungitã, cu acordul
asistentului judiciar, cu eel mult 60 de zile într-un an. Prin urmare, presedintele instanței trebuie
sã uzeze de această procedură și sã solicite de la oricare dintre celelalte tribunale din raza
Curții delegarea unor asistenți judiciari, atât pentru soluționarea cererii de abținere, cat și
pentru soluționarea pe fond a cauzei, în ipoteza admiterii cererii de abținere. Potrivit art. Ill alin.
(2) din Legea nr. 304/2004, republicată, „dispozițiile legate privind obligațiile, interdict ile și
incompatibilitãțile judecătorilor și procurorilor se aplică și asistenților judiciari"121.
2.Sancțiunea. în cazul în care judecătorul recuzat/care a declarat cã se abține participă la
judecata cererii de recuzare/abținere și aceasta este respinsă, hotărârea finală va fi lovită de
nulitate.
3.Competența în cazul imposibilității alcătuirii completului de judecata. In ipoteza în care
numărul judecătorilor nerecuzați/care nu au declarat că se abțin într-o instanțã este insuficient
pentru compunerea unui complet care să judece cererile de recuzare sau de abținere,
competența soluționării acestora revine instanței ierarhic superioare celet în fata cãreia s-a
solicitat recuzarea/abținerea, cu excepția cazului în care această instanță este înalta Curte de
Casație și Justiție, când, îr lipsa unei instante ierarhic superioare, prevederile art. 50 alin. (2)
nu-și pot găsi aplicare131.
4.Competența în cazul cererii de recuzare inadmisibile potrivit art. 47 NCPC. Asupra
cererilor de recuzare inadmisibile potrivit art. 47 NCPC se pronunță instanța înaintea căreia
acestea s-au formulat, mai exact completul de judecata învestit cu soluționarea pricinii, cu
participarea judecătorului recuzat.
Art. 51. Procedura de soluționare a abținerii sau a recuzării. (1) Instanța hotă-rãște de
îndatā, în camera de consiliu, fărã prezența părților și ascultându-1 pe judecătorul
recuzat sau care a declarat că se abține, numai dacă apreciază că este necesar. In aceleași
condiții, instanța va putea asculta și părțile.
(2)în cazul în care la același termen s-au formulat cereri de recuzare și de abținere
pentru motive diferite, acestea vor fi judecate împreună.
(3)Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.
(4)In cazul admiterii abținerii sau recuzării întemeiate pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pet.
11, instanța va stabili care dintre judecători nu va lua parte la judecarea pricinii.
(5)Abținerea sau recuzarea se soluționează printr-o încheiere care se pronunță în ședință
publică.
(6)Dacă abținerea sau, după caz, recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la
judecarea pricinii. în acest caz, încheierea va arăta în ce măsură actele înde-plinite de
judecător urmează să fie păstrate.
"I M. Of. nr. 583 din 6 iulie 2005.
'2' CA. CIuj, s. civ., de mun. și asig. soc, inch. nr. 10 din 31 ianuaric 2008, ncpublicată.1 3 1 M. Tābârcã, C/i. Buta, Codul…, p. 163.

I'ARTICIPANȚIl LA l·ROCESUL CIVIL \rl. .11 7i>
COMENTARII
1.Procedură. Soluționarea cererii de recuzare/abținere se va face în camera de con-
siliu, în absența părțifor. Ascultarea judecătorului recuzat sau a celui care a declarat că
se abține este lăsată la aprecierea instanței. Tot astfel, instanța va aprecia cu privire la
oportunitatea și necesitatea ascultării părților. Instanța apreciază asupra motivelor recu-
zării, de îndată.
într-un control de constituționalitate, s-a statuat că dispoziția care stabilește că instanța
decide asupra recuzării, în camera de ccnsiliu, fără prezența părților, nu încalcă dreptul la
apărare garantat de art. 24 alin. (1) din Constitute, întrucât judecarea cererii de recu-zare nu
vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, ci instanța
pronunță în ședință publică o încheiere asupra recuzării. Prin această reglemen-tare legiuitorul
a avutîn vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluțio-nare a acestei cereri.
Totodată, Curtea a reținut că prevederile de lege nu contravin art. 6 din Convenția europeană a
drepturilor omului, întrucât acesta se referă exclusiv la solu ționarea în fond a cauzei, el nefiind
aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter deroga-toriu, astfel cum este recuzarea11'.
2.Inadmisibilitatea administrării interogatoriului. Legea exclude posibilitatea admi-
nistrării probei cu interogatoriul, pentru ca partea să facă dovada motivelor de recuzare
invocate. în doctrină, se apreciază că interogatoriul nu poate fi utilizat nici pentru com-baterea
motivelor de recuzare, cat timp instanța decide asupra recuzării fără prezența părților, situație
în care judecãtorul recuzat nu ar avea cui să adreseze întrebări'2'. Pot fi folosite pentru dovada
motivelor de recuzare înscrisurile, declarațiile de martori.
3.Conexarea cererilor. în cazul în care, la același termen, s-au formulat cereri de
recuzare și de abținere pentru motive diferite, acestea vor fi judecate împreună.
4.Hotărârea prin care se soluționează cererea de recuzare/abținere. Instanța înves-tită
cu soluționarea recuzării/abținerii se pronunță prin încheiere, data în camera de consiliu și citită
în ședință publică. încheierea trebuie să cuprindă motivele care susțin rezolvarea data
recuzării/abținerii și, totodată, mențiuni referitoare la valabilitatea actelor îndeplinite de
judecãtorul recuzat/care se abține.
încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanța de
control judiciar urmând a reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță, atunci
când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.
5.Efectele admiterii cererii. De regulă, actele judecătorului recuzat, și nu recuzabil,
trebuie refăcute, urmând ca numai prin excepție unele din ele să fie păstrate, ceea ce
obligă instanța la mențiuni exprese în acest sens, prin hotărârea pronunțată. Admiterea
recuzării determină o modificare a compunerii completului, judecãtorul recuzat fiind
înlocuit cu acela menționatîn planificarea de permanențā pe materii, întocmită semes-
trial, potrivitart. 98 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecă-
torești, astfel cum a fost modificat prin hotărârea C.S.M. nr. 614/2008.
în cazul admiterii abținerii sau recuzării întemeiate pe dispozițiile art. 41 alin. (1) pet. 11
NCPC, dacă judecãtorul este soț sau rudã pânã la gradul al patrulea inclusiv sau afin cu
1 1 1 C.C, Dec. nr. 90/1995, M. Of. nr. 272/1995; Dec. nr. 225/2001, M. Of. nr. 593/2001; Dec. nr. 244/2002, M. Of.
nr. 753/2002; Dec. nr. 746/2007, M. Of. nr. 740/2007; Dec. nr. 29/2008, M. Of. nr. 115/2008; Dec. nr. 914/2008, M. Of.
nr. 720/2008; Dec. nr. 672/2009, M. Of. nr. 451/2009; Dec. nr. 708/2009, M. Of. nr. 514/2009; Dec. nr. 857/2009,
M. Of. nr. 549/2009; Dec. nr. 262/2010, M. Of. nr. 280/2010; Dec. nr. 530/2010, M. Of. nr. 353/2010; Dec. nr.
585/2010, M. Of. nr. 358/2010; Dec. nr. 972/2010, M. Of. nr. 607/2010; Dec. nr. 196/2003, M. Of. nr. 416/2003;
Dec. nr. 11/2005, M. Of. nr. 154/2005; Dec. nr. 120/2005, M. Of. nr. 346/2005; Dec. nr. 547/2005, M. Of. nr.
1030/2005; Dec. nr. 84/2006, M. Of. nr. 231/2006.
'21 M. Tăbârcã, Git. Bula, Codul…, p. 167.

Vb | Arl. .12-.»;t I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
un alt membru al completului dejudecată, instanța va stabili caredintrejudecători nu va lua
parte la judecarea pricinii.
6.Recuzarea executorului judecătoresc. Executorul judecātoresc poate fi recuzat numai
în cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 NCPC. în cazul în care se for-muleazã o
cerere de recuzare a unui executor judecãtoresc, în condițiile art. 652 NCPC, apreciem că o
asemenea cerere se soluționeazã de instanța de executare conform pro cedure reglementate
prin art. 51 NCPC, în camera de consiliu, fãră citarea pãrților, instanța procedând la ascultarea
executorului judecătoresc recuzat atuncicând apreciază necesar, aplicãnd prin analogie
prevederile art. 51 alin. (1) NCPC. Considerăm că nu este admisibilă luarea interogatoriului
executorului judecătoresc, ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare, aplicându-se, pentru
identitate de rațiune, prevederile art. 51 alin. (3) NCPC.
7.Recuzarea expertului. Experții pot fi recuzați pentru aceleași motive de incompa –
tibilitate ca judecătorii, respectiv cele menționate în art. 42 NCPC. Prin derogare de la
dispozițiile de drept comun reprezentate de art. 51 NCPC, recuzarea se judecă cu citarea
părților si a expertului. 0 dispoziție specială este și aceea referitoare la termenul în care
poate fi cerută recuzarea expertului, respectiv 5 zile de la numirea expertului prin înche-ierea
instanței de judecată, în ipoteza în care motivul recuzării exista la data numirii. în toate
celelalte cazuri, termenul de 5 zile curge de la data ivirii motivului de recuzare, dovedită de
titularul cererii cu probe. Nerespectarea termenului procesual de 5 zile atrage sancțiunea
decăderii (art. 185 NCPC), cererea u*mând a fi respinsă ca tardivă. în absența altor dispoziții
speciale derogatorii, soluționarea cererii de recuzare urmează regulile stabilite prin art. 51
NCPC.
Arl. 52. Procedura de soluționare de către instanța superioară. (1) Instanța
superioară învestită cu judecarea abțincrii sau recuzării în situația prevăzută la art. 50
alin. (2) va dispune, în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o altã instanță de
același grad din circumscripția sa. (2) Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază
instanței inferioare.
COMENTARII
1.Efectele admiterii cererii de recuzare/abținere, judecatã de instanța ierarhic supe –
rioară. Prorogare judecătorească a competenței. Atunci când prin admiterea recuzării/
abținerii nu se mai poate alcătui un complet de judecată, din cauza numărului insuficient de
judecători, instanța superioară care a soluționat recuzarea, în condițiile art. 50 alin. (2) NCPC,
va dispune, prin încheiere, trimiterea pricinii la o altă instanță din circumscripția sa, de același
grad cu instanța învestită initial. Textul reglementează, așadar, un caz de prorogare
judecătorească a competenței, instanța superioară învestită cu soluționarea cererii de recuzare
fund aceea care va determina instanța competentă sub aspect terito-rial, alta decât cea initial
sesizată de părți, la același nivel de jurisdicție. în considerarea situației care determina această
prorogare de competență, apreciem că ea va putea opera chiar și în cazurile de competență
teritorială exclusivă, cele reglementate prin norme imperative ale legii, pe care părțile nu le pot
înlâtura.
2.Efectele respingerii cererii de recuzare/abținere, judecată de instanța ierarhic
superioară. Desigur, respingerea cererii de recuzare/abținere determina o retrimitere a cauzei
instanței inferioare, initial învestită.
Arl. 53. Căi de atac. (1) închcicrca prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai
de părți, odatã cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L \ri. .•;* //
din urmă hotărâre este definitivã, încheierea va putea fi atacatã cu recurs, la instanța
ierarhic supcrioară, în termcn de 5 zile de la comunicarea acestci hotărâri.
(2)încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea, cea prin care s-a
încuviințat recuzarea, precum și încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul
prevăzut la art 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunci căi de atac.
(3)In cazul prevăzut la alin. (1), dacă instanța de apel constată că recuzarea a fost în
mod greșit respinsă, reface toate actele de procedurā și, dacă apreciază că este necesar,
dovezile administrate la prima instanță. Când instanța de recurs constată că recuzarea a
fost greșit respinsă, ea va casa hotārârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare !a
instanța de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima
instanță.
COMENTARII
1.Calea de atac împotriva încheierii prin care instanța competentã s-a pronunțat
asupra declarației de abținere a judecatorului sau a cererii de recuzare. Nu sunt suscep-
tibile de a fi atacate încheierile prin care instanța competentã s-a pronunțat asupra decla
rației de abținere a judecatorului, aceea prin care a încuviințat cererea de recuzare, precum
și cea prin care s-a respins recuzarea pentru lipsã de obiect, în cazul prevāzut la art. 48
alin. (3) NCPC, în aceste ipoteze lipsind interesul în exercitarea vreunei cat de atac.
Poate fi atacată numai odată cu fondul încheierea de respingere a recuzării. Prin urmare,
aceastã încheiere este supusã căilor de atac proprii hotărârii date în fond. Tn cazul în care
aceastã din urmă hotărâre este definitivã, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța
ierarhic superioarã, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.
Cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea
sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedurā integrată proce-sului
în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății, iar
nu împiedicarea accesului la justiție. Tocmai în considerarea acestui principiu constituti onal,
consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamental, legiuitorul a prevăzut posi-bilitatea
atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre
deosebire de încheierile prin care seîncuviințează sau se respinge abținerea, precum și de cea
prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac111.
Reglementarea actuală din Codul de procedură civilă nu lipsește partea interesată de
dreptuldea ataca încheierea prin cares-c respins recuzarea, iarfaptulcăexercițiul acestui drept
este corelat cu contestarea fondului cauzei nu reprezintă un impediment real, sub raport
constitutional, al exercițiului unei căi de atac. Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a
urmărit – și este o rațiune suficientă – să restrângă posibilitatea de tergiver-sare prin exercitarea
abuzivă a unei atare căi de atac și să realizeze un spor de celeritate în soluționarea
cauzelor121.
2.Calea de atacîn cazul respingerii declarației de abținere a judecatorului recuzat. După
introducerea unei cereri de recuzare, judecătorul în privința căruia s-a formulat cererea
poate declara că se abține, drept recunoscjt prin dispozițiile art. 48 alin. (3) NCPC. în aceastã
l" CC, Dec. nr. 38/2006, M. Of. nr. 162/2006; Dec. nr. 484/2006, M. Of. nr. 604/2006; Dec. nr. 736/2007, M. Of.
nr. 723/2007.
1 2 1 CC, Dec. nr. 29/2008, M. Of. nr. 115/2008; Dec. nr. 268/2008, M. Of. nr. 380/2008; Dec. nr. 544/2009, M. Of.
nr. 280/2009; Dec. nr. 606/2009, M. Of. nr. 514/2009; Dec. nr. 971/2009, M. Of. nr. 634/2009; Dec. nr. 1329/2009,
M. Of. nr. 852/2009; Dec. nr. 1339/2009, M. Of. nr. 871/2009; Dec. nr. 22/2010, M. Of. nr. 166/2010; Dec. nr.
158/2010, M. Of. nr. 233/2010; Dec. nr. 200/2010, M. Of. nr. 224/2010; Dec. nr. 526/2010, M. Of. nr. 353/2010;
Dec. nr. 710/2010, M. Of. nr. 494/2010.

/⅜ 1 Art. 5-1 I)ISI'O/ITM GtNKKAlE
situație, se va soluționa cu prioritate declarația sa de abținere, care, dacā este admisa, are ca
efect respingerea ca lipsită de obiect a cererii de recuzare, iar dacă este respinsă, se va
proceda la soluționarea cererii de recuzare de că:re același complet de judecată învestit să
soluționeze declarația de abținere. Dacă si cererea de recuzare se respinge, atunci partea
interesată are posibilitatea de a ataca această hotărâre odată cu fondul cauzei.
3.Cerere de recuzare respinsā pe nedrept Sancțiune. în situația în care odată cu
hotărârea pronunțatā asupra fondului se atacă și încheierea prin care s-a respins cererea de
recuzare a unuia dintre membrii completului care a pronunțat hotărârea atacată, instanța de
control judiciar este învestită și trebuie să analizeze legalitatea soluției de respingere a cererii
de recuzare. Dacă se considera cã această cerere s-a respins pe nedrept, atunci instanța de
control judiciar va constata nulitatea absolută a hotãrârii pronunțate și a tuturor actelor de
procedură efectuate de judecătorul recuzat și va dispune refacerea actelor și a dovezilor
administrate.
4.Refacerea de către instanța superioară de fond a actelor și dovezilor administrate
înfața primei instanțe. Refacerea actelor și dovezilor administrate în fata primei instanțe,
consecutiv admiterii cererii de recuzare prin exercitarea cãii de atac, este posibilã numai în
instanța de apel. Când instanța de recurs corstată că recuzarea a fost greșit respinsă, ea va
casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, fie la instanța de apel, fie la
prima instanță, atunci când calea de atac a apelului este suprimată.
Art. 54. Incompatibilitatea altor participanți. Dispozițiile prezentului capitol se aplicã în
mod corespunzãtor și µirocurorilor, magistraților-asistenți, asistenților judiciari și
grefierilor.
COMENTARII
Reglementări privind abținerea și recuzarea aplicabile altor participanți. Cazurile de
incompatibilitate prevãzute de art. 41 alin. (1) și art. 42 alin. (1) pet. 1NCPC („și-a exprimat
anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece") sunt
specifice judecătorilor.
Totuși, considerăm cã toate situațiile de incompatibilitate prevãzute în cazul judecă torilor
sunt aplicabile și asistenților judiciari, în acest sens fiind dispozițiile art. Ill alin. (2) din Legea
nr. 304/2004, republicată, conform cărora reglementările legale privind obliga-țiile, interdicțiile
și incompatibilitățile judecătorilor se aplică și asistenților judiciari. întrucât legea nu distinge, am
considerat că textul art. Ill alin. (2) din Legea nr. 304/2004, repu blicată, se referă la orice
incompatibilitate, oricare ar fi natura ei și oricare ar fi actul normativ care o institute (Codul de
procedură civilă sau legea specială).
Toate celelalte cazuri de incompatibilitate, reglementate prin art. 42 NCPC, se aplică și
procurorilor, magistraților-asistenți, asistenților judiciari, respectiv grefierilor care intră în
alcătuirea completului de judecată învestit cu soluționarea unei pricini.
Calitatea de reclamant, adică de titular al unor pretenții cerute în justiție, poate con-stitui
temei al recuzării celui care, având aceas:ã calitate, este desemnat, în calitate de asistent
judiciar, sa participe la judecarea propriilor pretenții formulate. în lumina dispo-zițiilor art. 6 din
Convenția europeană privitoare la dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, cu tot ceea
ce implică echitatea procedurii, inclusiv dreptul la o instanță impar-țialã, participarea unei
persoane la pronunțarea soluției în cauza în care este reclamant, chiar și numai prin acordarea
unui vot consultativ, este de natură să creeze suspiciuni în ceea ce privește imparțialitatea în
justa soluționare a cauzei'1'.
Trib. Bislrija-Năsăud, inch, din 24 ianuaric 2007, nepublicala\

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL \rl. 55 /V
Soluționarea declarațiilor de abținere ale acestora, precum si a cererilor de recuzare
urmează procedura reglementată prin art. 47-51 NCPC.
Capitolul II. Părțile
Art. 55. Enumerare. Sunt pãrți reclamantul și pârâtul, precum și, în conditiiie legii,
terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces.
COMENTARII
1.Părțile în procesul civil. Printr-o enumerare expresă și limitativă, legiuitorul deter-
mină categoria părților în procesul civil, orecizând cã au această calitate, de natură sã le
confere drepturi și îndatoriri, reclamantul, pârâtul și terții care intervin, voluntar sau
forțat, într-un proces început.
în doctrinā111 s-a reținut cã părțile reprezintă elementul subiectiv al mijloacelor pro-cesuale
ce constituie acțiunea civilă, că ele trebuie să existe în momentul când se exercită acțiunea și
poartă denumiri specifice, în funcție de mijlocul procesual de care se uzează, și anume:
reclamant și pârât în cererea de chemareîn judecată; apelant și intimat la apel; recurent și
intimat la recurs; revizuent și intimat în revizuire; contestator și intimat în contestația în anulare;
creditor și debitor în executarea silită.
în procedura contencioasă, părțile se află într-o poziție contradictorie, partea recla-mantă
fiind aceea care solicită instanței realizarea sau constatarea unui drept sau a unei situații
juridice în raport cu partea pârâtă.
A fost subliniată importanța distincțieiîntre părți și terți, persoane străine de raportul
procesual, situate în afara acestuia, sub următoarele aspecte: drepturile și obligatiile prevăzute
de lege revin părților, unele proceduri sunt specifice părților, iar altele terților, autoritatea de
lucru judecat a hotărârii privește părțile, iar hotărârea produce efecte între părți, terților fiindu-le
doar opozabilă'21.
2.Calitatea de parte în procesul civil a statului sau a anumitor instituții. înalta Curte
de Casație și Jusciție a statuat, prin decizii pronunțate în soluționarea unor recursuri în
interesul Iegii, cu privire la calitatea procesuală a unor entități juridice în anumiteprocese,
în sensul celor ce urmeazã:
a)Lipsa calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară în
cauzele care au ca obiect plângerile privind cartea funciară, întemeiate pe dispozițiile art. 50
din Legea nr. 7/1996, republicată, devenit art. 31(3|în urma ultimei republicări a Iegii1"1;
b)Lipsa calității procesuale active a primarului pentru a ataca, în fata instanței de
contencios administrativ, hotărârile adoptate de Consiliul local. Sub aspectul menționat,
competența primarului este limitată la sesizarea prefectului cu privire la ilegalitatea unor astfel
de hotărâri, în temeiul art. 68|5! alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001. Actele emise de Consiliul
local și de primar au caracter independent, niciuna dintre aceste autoritãți neputând exercita
direct o cale de atac ímpotriva celorlalte autorități, singura autoritate
1 1 1 VM. Ciobami, Tratat…, vol. I, p. 317; /. Deleami. Tralal…, vol. I, 2010, p. 270.
'21 /. Deleami, Tralal…, vol. I, 2010, p. 270-271.
1 3 1 în urma republican! Legii nr. 7/19% în M. Of. nr. 83 din 7 februarie 2013.
1411.C.C.J., Secțiile Unite, Dec. nr. LXXII din 15 oc:ombrie 2007, M. Of. nr. 685 din 7 octombrie 2008.
'5'Prevederile art. 68 alin. (1) lit. b), devenit art 63 alin. (1) lit. b) în urma republicans Legii nr. 215/2001 în
M. Of. nr. 123 din 20 februarie 2007, au fost modificate în sensul că primarul îndeplinește „atribuții referitoare
la relația cu consiliul local".

Ml | Art. 55 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
publică învestită expres cu acest atribut fiind prefectul, potrivit art. 27'" alin. (1) din Legea nr.
215/2001'21;
c)Calitatea procesuală activă a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva în cauzele
care au ca obiect constatarea nulitāții absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor
privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea fondului funciar nr. 18/1991, repu-blicatā.
Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, in calitate de titular al dreptului de admi-nistrare a
fondului forestier proprietate publică a statului și al atribuțiilor conferite în exercitarea acestui
drept, poate promova, în nume propriu, acțiuni în justiție pentru apărarea și asigurarea
integrității fondului forestier proprietate publică a statului, or, acți-unileîn nulitateîntemeiate
peart. Ill din Legea nr. 169/1997,cu modificãrileșicompletările ulterioare, sunt tocmai mijloace
de acțiune în acest scop131;
d)Lipsa calității procesuale pasive a statului în acțiunile având ca obiect constatarea
calității de unic moștenitor asupra unei mase succesorale, cu excepția ipotezei în care pe
seama acestuia s-a emis certificat de vacanță succesorală, deoarece el nu este parte în rapor-
tul juridic dedus judecății și nu se află într-o opoziție de interesefață de reclamant pentru a i se
legitima poziția de pârâtîn cadrul litigiului. Ovocație succesorală generală, abstractă a statului
nu îi poate legitima acestuia calitatea de pârât, întrucât nu are nicio legătură cu dreptul
subiectiv care este supus dezbaterii]udiciare, iar reclamantul nu poate justifica atra-gerea în
procedura jurisdicțională a unei părți care a nu are motive să îi opună dreptul afirmat și nici
aceasta din urmă, motive de a contesta dreptul pretins de către reclamant.
Așadar, pentru ca statului să i se recunoască legitimare procesuală pasivă în litigii de genul
celor analizate, este necesar să fi fost eliberat certificat de vacanță succesorală, fie privitor la
întreaga masă succesorală, prin nesocotirea drepturilor moștenitorului legal rezervatar (eel
care se pretinde unic succesor), fie să existe vacanță succesorală pentru parte din moștenire,
atunci când defunctul, deși asă moștenitori (legali sau testamentari), aceștia nu au vocație la
întreaga moștenire, ci doar la parte din ea, restul revenind statului cu titlu de moștenire
vacanta. Sub acest aspect, trebuie observat că statul poate avea vocație succesorală concretã
nu doarîn cazul lipsei totale a moștenitorilor legali sau tes tamentari, ci și atunci când, de
exemplu, prin testament s-au instituit unul sau mai mulțî legatari cu titlu particular, având în
vedere că acești legatari nu au vocație la patrimoniuf succesoral, ci doar la bunurile care fac
obiect al legatului. De asemenea, vocația statulur poate subzista și alături de legatarii cu titlu
universal, dacă aceste legate nu epuizează masa succesorală șichiarîn prezența moștenitorilor
legali rezervatari care aufostexhere-dați (având în vedere că aceștia culeg rezerva, iar statului
îi revine cotitatea disponibilă).
în absența unui asemenea certificat, nu există conflict între părți aflate pe poziții de
contrarietate juridică și deci statului nu i se poate opune, în calitate de pârât, pretenția
reclamantului asupra unei moșteniri față de care statul este terț'41;
e)Lipsa calității procesuale pasive a Statului romãn în acțiunile întemeiate pe dispozi-
țiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea Statului
român să acorde despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv. De asemenea,
acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de
restituit în naturã și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005,
1 1 1 Prevederileart. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 au fost abrogate prin Legea nr. 340/2004 (M. Of. nr. 658
din 21 iulie 2004).
1 2 11.C.C.J., Secțiile Unite, Dec. nr. IV din 13 iunie 2003, M. Of. nr. 690 din 2 octombrie 2003.
'3' I.C.C.J., Completul competent sS judece recursul în interesul legii, Dec. nr. 15 din 17 octombrie 2011, M. Of. nr.
827 din 22 noiembrie 2011.
' ' I.C.C.J., Completul competent ⅛â judece recursul in interesul legii, Dec. nr. 2din4aprilie2Oll,M. Of. nr. 365 din
25 mai 2011.

I'ARTICIPANȚII LA I'ROCESUL CIVIl \rl. .Hi | 81
îndreptate direct împotriva Statului român, întemeiate pedispozițiile dreptului comun, ale art.
ldin Primul Protocol adițional laConvenția pentruapărareadrepturiloromuluiși liber-tăților
fundamentale si ale art. 13 din această Convenție, sunt inadmisibile1'1.
3. Calitatea de reclamantă a unei ambasade. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a
arãtat că art. 18 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie
2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și
comercială trebuie interpretat în sensul că o ambasadă a unui stat terț aflată pe teritoriul unui
stat membru constituie o „unitate" în sensul regulamentului în cadrul unui litigiu referitor la un
contract de muncă, încheiat de această ambasadā în numele statului acreditant, dacă
atribuțiile îndeplinite de lucrător nu se înscriu în sfera exercitării autori-tății publice. Instanța
națională sesizatã va trebui să stabilească natura exactă a atributiilor îndeplinite de lucrător.
Astfel, la fel ca orice altă entitate publică, ambasada poate deveni titulara unor drepturi și
obligații cu caracter civil. Aceasta este situația când ambasada încheie contracte de muncă cu
persoane care nu îndeplinesc atribuții care se înscriu în sfera exercitării autorității publice. în
plus, o ambasadă poate fi asimilată unui centru al operațiunilor care se manifestă în mod
permanent către exterior. Pe de altă parte, o con-testație din domeniul raporturilor de muncă,
precum cea din speță, prezintă o legătură suficientă cu funcționarea ambasadei în ceea ce
privește gestionarea personalului său.
în ceea ce privește imunitatea invocată, Curtea precizează că această imunitate nu are o
valoare absolută. Ea este în general recunoscută atunci când litigiul privește acte de
suveranitate. în schimb, aceasta poate fi exclusă în cazul în care acțiunea în justiție privește
acte care nu se încadrează în sfera autorității publice. Prin urmare, principiul de drept
international referitor la imunitatea de jurisdicție a statelor nu se opune aplicării Regulamentului
nr. 44/2001 atunci când este vorba despre un litigiu care a luat naștere ca urmare a contestării
de către lucrător a rezilierii contractului său de muncă, încheiat cu un stat, în privința căruia
instanța sesizatã constată că atribuțiile îndeplinite de acest lucrător nu se înscriu în sfera
exercitării autorității publice121.
Secțiuneo 1. Folosința și exercițiul dreptuhlor procedurole
Art. 56. Capacitatea procesuală de folosirtță. (1) Poate fi parte în judecată orice
persoană care are folosința drepturilor civile.
(2)Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără
personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.
(3)Lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a pro-cesului.
Actele de procedură îndeplinite de eel care nu are capacitate de folosințã sunt lovite de
nulitate absolută.
COMENTARII
1. Condițiile de exercițiu al acțiunii civile. Capacitatea procesuală de folosință. Parte
în procesul civil poate fi orice persoană fizică sau juridică care are capacitate procesuală de
folosință, respectiv aptitudinea de a dobândi drepturi și de a-și asuma obligații în plan
procesual.
' ' I.C.C.J., Completul competent să judece recursul în interesul legii, Dec. nr. 27 din 14 noiembrie 2011, M. Of. nr.
120 din 17 februarie 2012.
' ' C.J.C.E., Maliamdia c. Gennaniei, Marca Camer⅞, hoi. din 19 iulie 2012, http://eur-Iex.curopa.ou .

K2 | Art. •»⅜ I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
2.Capacitates de folosință a persoanelor fizice. Persoanele fizice dobândesc capaci-
tatea de folosință a drepturilor civile, în principiu, la momentul nașterii (drepturile copilului
sunt recunoscute de la concepție, dacă el se naște viu – art. 36 NCC) și ea încetează la
data morții, constatată fizic sau declarată pe cale judecātorească (art. 35 NCC).
Nicio persoanã nu poate fi lipsitã în totalitate de capacitatea de folosință, însă legea
admite, în situații de excepție, îngrădiri ale acestei capacități, cu titlu de sancțiune ori de
protecție [art. 29 alin. (1) NCC]. Exemplificativ, menționăm incapacități civile cu caracter de
sancțiune: decăderea din drepturile părintești (art. 508-512 NCC), pedepsele în materie
succesorală, stabilite de Codul civil (art. 958-961 NCC- nedemnitatea succesorală; art. 1119
NCC – acceptarea forțată a moștenirii).
în Codul civil sau în legi speciale sunt reglementate incapacități civile cu caracter de
protecție, de ocrotire a părților, a terților sau a ordinii de drept, în general, precum:
incapacitatea celui lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă dea
dispunedebunurile sale prin actejuridicecu titlu gratuit [art. 988 alin. (1) NCC]; incapacitatea
celui care și-a dobândit ccpacitatea de exercițiu deplină de a dis-pune prin liberalități în folosul
celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta să fi
primit de la instanța de tutelă descărcare pentru gestiunea sa, exceptând situația în care
reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunătorului [art. 988 alin. (2)
NCC); incapacitatea de a cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, chiar și prin licitație
publică: a mandatarilor, pentru bunurile pecare suntînsărcinați să le vândă [art. 1654 alin. (1)
lit. a) NCC]; a părinților, tutorelui, curatorului, administratorului provzoriu, pentru bunurile
persoanelor pe care le reprezintă [art. 1654 alin. (1) lit. b) NCC]; a funcționarilor publici,
judecãtori-lor-sindici, practicienilor în insolvență, executorilor, precum și altor asemenea
persoane, care ar putea influența condițiile vânzării făcute prin intermediul lor sau care are ca
obiect bunurile pe care le administrează ori a căror administrare o supraveghează [art. 1654
alin. (1) lit. c) NCC]; incapacitatea judecătorilor, procurorilor, grefierilor, exe cutorilor, avocaților,
notarilor publici, consilierilor juridici și practicienilor în insolvență de a cumpăra drepturi
litigioase care sunt de eompetența instanței judecãtorești în a cărei circumscripție își
desfășoară activitatea, in afara excepțiilor strict și limitativ pre-văzute de lege (art. 1653 NCC).
Capacitatea procesuală fiind o aplicație a capacității civile în plan procesual, orice limitare
a acesteia semnifică incapacitatea persoanei de a fi parte în procesul civil.
3.Capacitatea de folosință a persoanelor juridice. Persoanele juridice care sunt supuse
înregistrării dobândesc capacitate de folosință de la data înregistrării lor [art. 205 alin. (1)
NCC]. Toate celelalte persoane juridice dobândesc capacitate de folosință de la data actului
de dispoziție care le înființează111, de la data recunoașterii actului de înființare sau, după
caz, de la data autorizării înființării lorUi sau de la data îndeplinirii oricarei alte formalități
prevăzute de lege131 [art. 205 alin. (2) NCC].
''' Dccxemplu, persoanele juridice care sunt organc ale putcrii legislative, executive, judedtorcști, unitajilc a d m i
ni⅛tra ti v-teritoriale.
'2' Potrivit art. 2 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de corner) si Industrie din Romania, acestea
dobândesc personalitate juridică la data recunoașterii inființăriidecătreGuvern. Decretul-lege nr. 139/1990 a fost
abrogat prin l_egca nr. 335/2007 a camerelor de comer) din Romania (M. Of. nr. 836 din 6 deccmbrie 2007). Potrivit
art. 2 alin. (3) din lege: „Camerele județene care s-au înființat până la intrarea în vigoare a prezentei legi, din
inițiativa comcrcianților, au dobândit personalitate juridică la data recunoașterii înființării lor prin hot<⅝râre a
Guvernului".
'3' Deexemplu, potrivit art. 22 din U`gea partidelorpoliticerr. 14/2003, republicată, partidul politic dobândește
personalitate juridică de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței privind admiterea cererii de înregistrare.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L \rl. .i(i 83
Legea anticipează, prin art. 205 alin. (3) NCC, capacitatea de folosință a persoanelor
juridice supuse înregistrării, înainte de data înregistrãrii, recunoscând acestora aptitudinea de a
dobândi drepturile și de a-și asuma obligațiile necesare pentru a lua ființă în mod valabil, încã
de la data actului de înfihțare ce urmează a fi recunoscut sau autori-zat Persoanele juridice,
cum sunt orgarele puterii legislative, executive, judecătorești, unitãțile administrativ-teritoriale,
inclusiv instituțiile și organele de specialitate din sub-ordinea acestora, dobândesc de la
început capacitatea de folosință deplina, fāră a trece prin etapa capacității limitate.
Referitor la conținutul capacității de folosință a persoanei juridice, în literatura juridică de
specialitate s-a subliniat că ea nu poate avea acele drepturi care, prin esența lor, pot aparține
numai persoanelor fizice și acest conținut este determinat de natura fiecārei categorii de
persoane juridice și de principiul specialității capacității de folosință, consa-crat legislativ prin
art. 9 din Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice1", Decretul nr. 31/195412', iar în prezent,
prin art. 206 alin. (2) NCC. Potrivit art. 206 alin. (2) NCC, persoana juridică fără scop lucrativ nu
poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege (scopul generic),
prin actul deînființare ori prin statut (scopul concret). Așadar, persoana jurtdică fără scop
lucrativ are aptitudinea de a dobândi drep turi și de a-și asuma obligații prin înche erea acelor
acte juridice care servesc realizării obiectului sãu specific de activitate, scopului pentru care a
fost înființată. Cum acest obiect diferă de la o persoana juridică la alta, evident, nici capacitatea
de folosință nu va fi aceeași.
Capacitatea de folosință limitată a unei persoane juridice înceteazã odată cu dobân-direa
capacității de folosință deplina, iaraceasta din urmă înceteazã odată cu încetarea activității
prin: reorganizare, care se realizează prin fuziune, prin divizare (totală sau par-țială) sau prin
transformare.
4. Capacitatea procesuală a asociațiilor, societãțí lor și altor entități fără personalitate
juridică. Legea recunoaște asociațiilor131, societăților și altor entități fără personalitate juridică
capacitatea de a sta în judecatã numai dacă sunt constitute potrivit legii. în actuala
reglementare, legea nu precizează calitatea în care aceste entități pot sta în pro-ces, ceea ce
înseamnă că ele pot sta în jjdecată având nu doar drepturile și îndatoririle părții pârâte, ci și ale
reclamantei, ale intervenientului în interes propriu sau în interesul altei părți·
Reglementarea se întemeiază pe teo'ia reprezentării legale, potrivit căreia persoana
juridică poate face acte juridice numai prin intermediul organelor care-i reprezintă voÍnțaMl.
Curtea Europeană a statuat că, pentru determinarea aplicabilității dispozițiilor art. 6 parag.
1 din Convenție, este decisivă constatarea că, potrivit legii naționale, o asociație nu are
existență juridică decât ca urmare a înregistrării la tribunal. Așa fiind, o „asociație
neînregistrată" constituie un grup de indivizi al cărui statut, în raporturile de drept civil cuterții,
este diferitde eel al unei persoane juridice. Pentru reclamanți, persoane care au solicitat
înregistrarea asociațtei, obiecttl procedurii de înregistrare și scopul urmărit îl constituia chiar
„capacitatea juridică a asociației", adică calitatea ei de titulară de drepturi
1 1 1 Abrogată de O.G. nr. 26/2000 (M. Of. nr. 39 din 31 ianuarie 2000).
1 2 1 Abroga( dc Legea nr. 71/2011 (M. Of. nr. 409 din 10 iunic 2011).
'`' Asociațiile, al câror obiect de activitate il constituie protec(ia unui interes care se identifică deseori cu interesul
general, sunt numeroase și variate. Exemplificativ, putem aminti: asociajiile lamiliale, asociațiile de proprietarî,
asociația pensionarilor etc. Acestea acționează pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale color ce
constituie asociația, in interes colcctiv, și nu individual.
'41 C.C, Dec. nr. 764/2009, M. Of. nr. 372 din 3 iunie 2009.

,ví I \rl. ..ft I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
și obligații civile, potrivit dreptului intern, ceea ceînseamnă că ea purta asupra unui drept cu
caracter civil, în sensul prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenție1".
5.Sucursalele. Cu referire la sucursale, în practica judiciară s-a reținut că, potrivit art. 43
din Legea nr. 31/1990, republicatā, sucursalele sunt dezmembrăminte fără perso-nalitate
juridica ale societāților, având un patrimoniu propriu, un scop de sine stātãtor și organe proprii
de conducere, precum și o anumită autonomie față de societatea-mamă. în virtutea
caracteristicilor lor și a actelor constitutive sau regulamentelor de organizare, sucursalele pot
avea anumite drepturi de reprezentare în raporturile cu terții, în virtutea unei delegări de
atribuții de reprezentare date de directorul societății-mamă. Această delegare și limitele ei
trebuie să rezulte fie din actul constitutiv, fie dintr-un mandat dat separat. Ca atare, capacitate
de folosință și de exercițiu are societatea-mamā, ca persoană juridica, iar aceasta poate
delega exercițiul drepturilor reprezentanților sucursalelor, pen-tru exercițiul și apărarea
drepturilor și intereselcr acestora, implicit ale persoanei juridice – societatea-mamă1*1.
6.Primăria. Primăria este oaltă entitatefără personalitate juridica". Reprezentarea în justiție
a unități!or administrativ-teritoriale se realizează, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr.
215/2001, republicată, de către primar, respectiv președintele Consiliului jude-țean. Primăria
reprezintă, potrivit art. 77 al legii, o structură funcțională cu activitate permanentă, care aduce
la îndeplinire hotărâríle Consiliului local și ale primarului, fiind constituită din primar, viceprimar,
secretarul uritãții administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului. Ca atare, se
poate constata că legea nu recunoaște perso nalitate juridica primăriei, acesta fiind doar locul
unde persoanele ce constituie această structură își desfășoară activitatea. Personalítatea
juridica este recunoscută doar unitățit administrativ-teritoriale. întrucât primăria, ca simplă
structură funcțională, nu este per soană juridica, aceasta nu are capacitate de folosință și de
exercițiu pentru a sta în jude-cată, astfel că primarul nu poate reprezenta decât o entitate cu
personalitate juridica, cum este comuna, și nu primăria.
Legea de procedură civilă recunoaște posibilitatea unor entități fără personalitate juridica
de a sta în judecată sub conditia de a fi constitute potrivit legii. întrucât primăria nu este
persoană juridica, actele de procedurâ îndeplinite de o persoană juridica fără capacitate de
folosință sunt lovite de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată de oricare dintre părți,
de instanță din oficiu, în tot cursul procesului.
7.Verificarea capacității procesuale de folosință. Capacitatea procesuală de folosință se
verifică la momentul sesizării primei instanțe și în tot cursul procesului.
8.Sancțiune. în doctrină, s-a considerate că actele de procedură îndeplinite de o persoană
fizică sau juridica căreia îi lipsește capacitatea de folosință ori în contradictoriu cu o asemenea
persoană sunt lovite de nulitate absolută, care este o nulitate necondiți-onată de existența
unei vătămări {art. 176 pet. 1 NCPC) și expresă, în ipoteza actelor încheiate de persoanele
juridice cu încălcarea drepturilor și a obligațiilor civile care, prin natura lor sau potrivit legii, nu
pot aparține decât persoanei fizice, precum și a actelor îndeplinite cu încălcarea principiului
specialității capacității de folosință a persoanei juri dice [art. 206 alin. (1), (2) și (3) NCC], și
virtuală, în toate celelalte cazuri.
1 1 1 C.E.D.O., APEH OUoz6ltehiek $z$re$t$êge $.a. c Ungariei, hot. din 5 octombrie 2000, apuâ V. Pătulta, Proces
echitabil. Jurisprudent comentată a Curții Europene a Drepturilor Omului. Institutul Roman pentru Dreplurile
Omului, București, 2007, p. 17.
'z| CA. Craiova, s. com., dec. nr. 1133 din 2 octombrie 2007, in B.J., baza de date.
*3' Trib. Bisrrița-Năsăud, s. civ., dec. nr. 89/R din 19 martie 2008, nepublicată.
'4' V.M. Ciobtmu, Tratat…, vol. I, p. 278; /. Dekanu, Tratat de procedură civilă, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, București,
2007, p. 164.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL \ri. 37 8Ï>
Cererea introdusă de persoana lipsită de capacitate de fo!osință va fi respinsā pe acest
motiv, la fel ca în ipoteza lipsei dreptului subiectiv, capacitatea de a sta în justiție repre-zentând
una dintre condițiile de exercitare a oricãrei acțiuni civile, în absența căreia aceasta nu va
produce efectul procedural dorit, acela al legaleiînvestiri a instanței, oînvestire de natură să
oblige la soluționarea litigiului.
Faptul că în cazul încălcării normelor privind capacitatea de folosință intervine sancți-unea
nulității absolute a fost stabilit unanim în practica judiciară"1 și doctrină, fiind vorba despre
încālcarea unor norme juridice de ordine publică, iar nu de ordine privată. Aceasta din
perspectiva clasificãrii nulitățilorîn nLlități absolute și relative. NoulCodde procedure civilă
tranșează expres problema, prin art. 56 alin. (3) stipulându-se cā actele de procedură
îndeplinite de eel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.
Lipsa capacității procesuale, de folosințā sau de exercițiu, atrage nulitatea actului de
procedură, nulitatea nefiind condiționată de existența unei vãtămări, deoarece capacitatea
procesuală este o condiție de exercițiu al dreptului la acțiune, deci o condiție extrinsecă actului
de procedură.
Cu toate cā, șiîn cazul nulități lor absclute, funcționează regula aplicării numaiîn sub-sidiar
a sancțiunii, în lipsa unui alt mijloc procedural prin care să se înlăture vătămarea, efectele
acestora nu pot fi înlăturate, în principiu, decât prin aplicarea sancțiunii.
De altfel, în noul Cod de procedură civilă, art. 176 pet. 1, se prevede expres că nulitatea nu
este condiționată de existența unei vătãmări în cazul încãlcării dispozițiilor legale refe-ritoare,
printre altele, și la capacitatea procesuală, în afara cazurilor expres prevăzute de text, fiind
menționată și situația încălcării dispozițiilor legale referitoare la alte cerințe legale extrinseci
actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel. A fost astfel inserată în cod opinia
doctrinară unanimă privind aceasta chestiune.
Fiind vorba despre o nulitate absolutã, aceasta poate fi invocatã de partea interesată sau
de instanțădinoficiu, precum și de procuror. Instanța dejudecatăarenu numai drep-tul, dar și
obligația de a o invoca, fiind vorba de neregularități de interes public, iar nu doar de interesul
unora dintre părțile în proces. Interesul procesual al părții în a invoca nulitatea trebuie să existe
și în cazul nulității absolute, în aceasta situație interesul fiind însă neîndoielnic, el nu trebuie
justificat.
9. Excepția lipsei capacității de folosință. Lipsa capacității procesuale de folosință poate fi
invocatã pe cale de excepție. Excepția lipsei capacității de folosință este una de fond,
peremptorie și absolută , care poate fi invocatã în orice etapă a procesului, de către instanță
din oficiu, de procuror sau de părți.
Art. 57. Capacitatea procesuală de exercițiu. (1) Cel care are calitatea de parte își poate
exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant, cu excepția
cazurilor în care legea prevede altfel.
(2)Partea care nu are exercițiu] drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât
dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condițiile prevăzute de Iegile sau, după
caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare.
(3)Lipsa capacitãții de exercijiu a drepturilor procedurale poate fi invocatã în orice stare
a procesului.
(4)Actele de procedurā îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor pro cedurale
sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea
Iînsă confirma toate sau numai o parte din aceste acte.
I'1 C.A. Cluj, s. I civ., dec. nr. 5290 din 15 decembric 2011, ncpublical<V ' '
M. Tābârcā, E\ccpțiilc …, p. 144.

K6 | Art. .»7 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
(5)Când instanta constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsitã
decapacitate dcexercițiu va acorda un termen pentru confirmarea Iui. Dacã actul nu este
confirmat, se va dispune anularea lui.
(6)Dispozitiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător și persoanelor cu capacitate de
exercițiu restrânsă.
COMENTARII
1.Condițiile de exercițiu al acțiunii civile. Capacitatea procesualã de exercițiu. Textul
reglementeazã capacitatea procesualã de exercițiu, care constă în aptitudinea unei per-soane
de a-și exercita personal drepturile procesuale și de a-și îndeplini obligațiile proce-suale,
săvârșind acte de procedură. Altfel spus, textul reglementeazã „capacitatea de a sta în
judecată" și de a-și exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant.
2.Capacitatea de exercițiu a persoanelor fizice. Persoanele fizice dobândesc capaci-
tate de exercițiu deplină, de regulă, la împlinirea vârstei de 18 ani [art. 38 alin. (1) și (2) NCC],
însă existã cazuri în care o persoană fizicã este total lipsitã de capacitatea de exer cițiu sau are
o capacitate de exercițiu restrânsă. Conform art. 272 alin. (2) NCC, pentru motive temeinice,
minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate cãsători111. Persoana (femeia sau bãrbatul)
care se căsătorește înainte de împlinirea vârstei de 18 ani dobân-dește, prin căsãtorie,
capacitate deplină de exercițiu. Totodată, conform art. 40 NCC, pentru motive temeinice
instanta de tutelă poate recunoaște minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitate
deplină de exercițiu.
Minorii sub 14 ani și interzișii judecătorești sunt lipsiți total de capacitate de exercițiu, iar
cei cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani au capacitate de exercițiu restrânsă, în sensul că
actele seîncheie personal, dar cu încuviințarea reprezentantului legal, exceptând mino rul
emancipat, care are capacitate deplină de exercițiu.
Capacitatea de exercițiu încetează: a) prin moartea persoanei fizice; b) prin punerea sa
sub interdicție judecătorească`2'; c) prin anularea căsătoriei persoanei (femeie sau
' ' în tcmeiul unui av⅛ medical, cu íncuviinjarea părinților săi ori, după caz, a lulorelui și cu autorizarca inslanței de
tutela" în a cărei circumscripție minorul își aredomiciliul.
'2' Curtea Constitutionals a reținut, în Decizia nr. 226 din 3 iunie 2003 (M. Of. nr. 458 din 27 iunie 2003), cā
măsura punerii sub interdicție a unei persoane fizice este dispusă în situația în care, ca urmare a unei cercetări
judec<Horcșli ample și complexc, instanta de judecată sesizată își formează convingerea că persoana respeclivă
este lipsitã de discernãmântul necesar pentru a se îngriji depropriile interese. Prin efectul hotărârii de punere sub
inlerdicție, aceasta este lipsitã, în totalitate, de capacitate de exercițiu, fiind asimilată minorului pãnă la vârsta de 14
ani, având posibilitatea să i⅛i valorifice capacitatea de folosință exclusiv prin reprezentarea sa, la incheierea actelor
juridice, de către ocrotitorul legal. Punerea sub interdicție nu constituie o sancțiune, ci are o evidentă finalitate de
protecție, atât a persoanei fizice, care este astfel pusă la adăpost de consecin)ele prejudiciabile ale propriilor sale
acte, consecințe pe care, din cauza lipsei discernământului, nu le-a putut prevcdea, cat și a societății, in ansamblu,
ale cărci rănduicli ar putca fi grav pcrlurbalc prin menținerea deplinului exercițiu al drepturilor unei asemenea
persoane.Ținând seama de consecințele deosebit de drastice ale punerii sub interdicție – lipsirea de capacitate de
exercițiu și instituirea tutelei interzisului – legiuitorul a instituit o procedură care oferă suficiente garanții de natură
să prevină și să anihileze eventualele abuzuri în această materie, astfel încât numai instanta are competența de a
hotări punerea alienatului sau debilului mintal sub intcrdicțic. Astfel, proccdura punerii sub interdicție poate fi
inițiată de orice persoana care arc interes și cuprinde douā faze, faza necontradictorie, în care ⅛unt efectuate
cercetãrile necesare stabilirii situației de fapt, și faza contradictorie, care îmbracă forma unui pioces civil obișnuit,
în baza probelor administrate instanta hotărãnd admiterea sau respingerea cererii. Astfel, dat fiind că persoana
fizică pusă sub interdicție se găsește într-o siruajie dîferită de cea a majorității semenilor săi, lipsa discemămãntului
plasând-o in afara normalului și, deci, singular*zãnd-o, și cum situa)iile diferite impun și juslifică soluții legate
diferite, evident, nu se poate reține că reglementarea acestei măsuri ar fi în contradicție cu principiul constitutional
al egalității în drcpturi a cetăjenilor. Pe de altă parte, cxercitarea oricărui drcpt, deci și a celui privind accesul liber
la

I'ARTICIPANȚII i-A l·ROCESUL CIVIL \rl. 57 | 87
bărbat) căsatorite înainte ca aceasta sã împlinească 18 ani, daca aceasta a fost de rea-cre-
dință la încheierea căsătoriei [art. 39 alin. (2) NCC]. în acest ultim caz, suntem în prezența unei
încetări temporare a capacității de exercițiu, care durează până la împlinirea vârstei de 18 ani
sau până la încheierea unei noi cāsătorii înainte de aceasta vârstă.
3.Capacitatea de exercițiu a persoanelor juridice. începutul capacității de exercițiu a
persoanei juridice coincide cu acela al dobândirii capacitãții de folosințā, fiind în legătură cu
momentul înființării acesteia, însă realizarea efectivă a capacității dobândite este con-diționată
de desemnarea organelor de conducere, cat timp persoana juridică își exercită drepturile si își
îndeplinește obligațiile prin organele sale de conducere (art. 209 NCC). Din perspectiva
conținutului, capacitatea de exercițiu a persoanei juridice nu poate fi mai întinsă decât
capacitatea de folosință, fie ea anticipată sau deplină, și vizeazã exclusiv încheierea de acte
juridice de către organul de conducere competent, în limitele puterilor conferiteacestuia.
4.Reprezentarea persoanelor fizice. Sunt lipsite de capacitatea de exercițiu persoa-nele
fizice care nu au împlinit vârsta de 14 ani, precum și acelea puse sub interdicție [art. 43 alin. (1)
NCC]. Ele nu pot sta în judecată personal, decât prin reprezentantul legal (părinții, tutorele,
curatorul1"). Reprezentanții legali ai minorilor sunt, de regulă, părinții și numai atunci când
minorul este lipsit de ocrotire părintească, acesta va fi reprezentat în proces prin tutore.
Tutorele este și reprezentantul legal al persoanei puse sub interdic ție. La nevoíe, aceasta va
putea fi însă reprezentată în procedura punerii sub interdicție de un curator special, numit de
instanța de tutelã [art. 167 NCC].
Prin dispozițiile art. 58 NCPC, se conferă instanței competența de a numi ea însãși un
curator provizoriu,în situații deosebite, evitând astfel amânarea judecății până la numirea
reprezentantului legal. Curatorul special este numit de instanțã în următoarele cazuri: când se
înlocuiește tutorele cu un alt tutore; când părintele sau tutorele minorului este împiedicat
vremelnic să îl ocrotească; când există contrarietate de intereseîntre repre-zentant și eel
reprezentat; când persoana juridică chemată în judecată în calitate de pârâtă nu are
reprezentant legal.
5.Reprezentarea persoanelor juridice. Conform art. 209 și art. 218 NCC, persoana
juridicã își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale. Actele făcute
de organele persoanei juridice, în limitele puterilor conferite, sunt actele persoanei juri
dice înseși.
Statul participă la raporturile juridice prin Ministerul Finanțelor Publice, cu excepția cazurilor
în care prin lege se prevede reprezentarea sa prin alt organ [art. 223 alin. (1) NCC]. Tot astfel,
conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile propri-etate publică121, astfel
cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, în litigiile referitoare la dreptul de administrare
asupra bunului, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, iar unitățile
administrativ-teritoriale de consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București
sau de consiliile locale, care dau mandat în scris, în fiecare caz, președintelui Consiliului
județean sau primarului; acesta poate desemna un alt funcționar
justiție și, cu atât mai mult, a celui de a dispune de propria persoana, ca si valorihcarea oricārei libertăți, deci și a
celei de exprimare, nu pot avea loc in absents unei voinle conșlicntc. în cazul in care absența acesteia a fost
constatata prealabil printr-o hotSrâre judecâiorească, persoana în cauzd fiind lipsită de capacitatea de exercițiu,
ínvocarea încălcărií art. 21, art. 30 alin. (1) și art. 26 alin. (2) din Constituție este tipsitã de relevanța. In sfârșit, faja
de finalitatea punerii subinterdicjie, respectiv asigurarea protec)ici persoanei lipsitedcdisccrnāmant, reglementarea
prevăzuta" in textele de lege criticate reprezintă o măsură judecătorească de ocrotire, fiind departe de a íncllca
dispozițiile art. 26 alin. (1) din Conslituție privind obligația autoritâților publice de a respecta și ocroti via(a intimā,
familial.1 și privat3a persoanei.
`'l ín leg<ltura cu posibilitatea numirii unui curator special, a se vedea infra comentariile de la art. 58. 121 M.
Of. nr. 448 din 24 noicmbrie 1998.

8H | Art. .»7 I)ISI'O/ITM GtNEKALE
de stat sau un avocat care să îl reprezinte în fata instanței. Dispozițiile art. 12 alin. (5) din
Legea nr. 213/1998, incluseînCapitolul II, intitulat„Regimul juridical proprietățiipublice", se
referă numai la bunurile proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teri-toriale,
nu si la cele proprietate privatā a statului și unităților administrativ-teritoriale.
Legea nr. 213/1998 face referire, prin dispo2ițiile art. 4, la domeniul privat al statului sau al
unităților administrativ-teritoriale, statuând că fac parte din domeniul privat bunu rile care nu
sunt incluseîn domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-
teritoriale au drept de proprietate privată. Așadar, în privința reprezentării în instanță a
titularului dreptului de proprietate asupra bunurilor proprietate privată -statul sau unitățile
administrativ-teritoriale – devin incidente reglementările de drept comun. Astfel, dacă dreptul de
proprietate aparțhe unității administrativ-teritoriale, atunci aceasta este reprezentată, conform
art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, republicată, după caz, de primar sau de președintele
Consiliului județean. Dacă dreptul de proprietate asupra unui bun proprietate privată aparține
statului, în lipsa unei dispoziții cuprinse într-o lege specială, prioritară în aplicare, reprezentarea
acestuia se realizează conform regle-mentărilor de drept comun cuprinse în art. 223 alin. (1)
NCC.
Persoana juridică aflată în lichidare este reprezentată prin lichidatorul ]udiciar, desem-nat
prin hotărârea judecătorească de declarare a nulității hotărârii, conform art. 58 alin. (2) sau în
condițiile art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind societățile, republi cată111. Potrivitart.
253 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau
persoane juridice. Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanții permanenți – persoane fizice
ale societății lichidatoare – trebuie sã fie lichidatori autori- zați, în condițiile legii. în afară de
puterile conferite de asociați, cu aceeași majoritate cerutã pentru numirea lor, lichidatorii vor
putea, conform art. 255 alin. (1) lit. a) din Legea societăților, să stea în judecată în numele
societății.
6. Asistarea. Persoanele fizice cuvârste cuprinseîntre 14 și l8ani, exceptând minorul
emancipat, au capacitate de exercițiu restrânsă [art. 41 alin. (1) NCC], care le permite să stea
în proces personal, dar asistate de reprezentantul lor legal (părinți, tutore, cura tor).
Ceicareîiasistă pe minori vorfi citațiînfața instanței și vor semna, alături de minori, toate cererile
formulate. împlinirea vârstei de 14 ani pe parcursul soluționării unui litigiu determină
transformarea reprezentării în asistare, astfel că se impune citarea minorului în cauză, alături
de reprezentantul său legal.
Conform legislației muncii (art. 13 alin. (1) și (2) C. muncii12'], persoana fizică dobân-dește
capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani. Persoana fizică poate încheia un contract
de muncă în calitate de salariat și la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinților sau al
reprezentanților legali, pentru activități potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudiníle și
cunoștințelor sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sãnătatea, dezvoltarea și pregătirea
profesională. Prin urmare, în litigiile ce izvorăsc din contractul de muncă, în
1 1 1 M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004. Poirivit art. 233 din Legea nr. 31/1990, ropublicată, astfel cum a fost
modificată prin Legea nr. 76/2012, dizolvarea unei socetăti are ca efect deschiderea procedurii lichidării, cu
excepjia fuziunii, a divizării totale sau în alte cazuri în care legea prevede expres dízolvarea fără lichidare. Persoana
juridică intră în lichidare la data rămānerii definitive-a hotărârii judecătorești de dizolvare (art. 237 alin. (6)). Textul
art. 237 alin, (7), în forma modificată de Legea nr. 76/2012, are următorul conținut: „Dacă în termen de 3 luni de la
data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de dizolvare nu ⅛e procedează la numirea lichidatorului,
judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate, numește un lichidator de pe Lista practicienilor în
reorganizare și lichidare, remunerarea acestuia urmãnd a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în
cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării
judiciare «i a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare" [în prezer⅛ Legea nr. 85/2006
privind procedura însolvenței – n.n.]. |z| Republicat în M. Of. nr. 345 din 18 mai 2011.

PARTICIPANT!! LA l·KOCESUL CIVIL \rl. 5K «9
cauză se dispune numai citarea minorului, titular al unui contract de muncă, care efectu-ează
toate actele de procedură.
7.Autorizarea. Actele procesuale de dispoziție ale părților lipsite de capacitate de
exercițiu ori care au o capacitate de exercițiu restrânsă vor h săvârșite de reprezentantul
legal, respectiv ocrotitorul legal asistent, cu autorizarea specială a organului competent,
care este, de regulă, instanța de tutelă (a se vedea, în acest sens, art. 144-145 NCC).
încazurileîncaredreptul subiectivdedusjudecății aparținecelui reprezentat(dreptul la
pensiedeîntreținere, dreptul la stabilirea statutului civil), renunțarea reprezentantului legal la
judecarea acțiunii, autorizată chiar, nu va produce efectele juridice scontate. Odată introdusă o
astfel de acțiune, ea nu mai poate fi retrasã, pentru că este împotriva intere-selor celui
reprezentat. Exemplul tipic este acțiunea în stabilirea paternitãții copilului născut în afara
căsatoriei, la judecata căreia nu se poate renunța, chiar dacă există o autorizareîn acest sens.
S-a considerate că autorizarea trebuie să existe la momentul îndeplinirii actului pro-cesual
de dispoziție, reprezentând o condiție de validitate a actului, în absența acesteia operand
sancțiunea nulitāții absolute.
8.Sancțiunea lipsei capacității procesuale de exercițiu. Actele de procedurã îndepli-
nite de persoana lipsită de capacitate de exercițiu sunt „anulabile". Cu alte cuvinte, sanc
țiunea operantă este nulitatea relative, prevăzută expres de lege si necondiționată de
existența unei vătămări, potrivit art. 176 pet. 1 NCPC.
Nulitatea relativă a actelor de procedură făcute de eel care nu are capacitate procesuală
de exercițiu nu intervine automat, la termenul la care se constată neregularitatea proce-durală,
ci, în condițiile art. 57 alin. (5) NCPC, instanța poate da un termen pentru împlinirea lipsurilor.
Dacă lipsurile se acoperă până la termenul fixat în acest scop, instanța va con-tinua judecata,
iar în caz contrar, instanța, prin hotărâre, va anula cererea formulatā.
9.Excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu. Lipsa capacității procesuale de
exercițiu poate fi invocată pe cale de excepție. Excepția lipsei capacității procesuale de
exercițiu poate fi invocată în orice stare a pricinii, chiar pentru prima data în apel sau
recurs, de către oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, având regimul
excepțiilor de fond absolute. Această excepție are un efect dilatoriu, legea conferind
dreptul reprezentantului legal de a confirma toate sau numai o parte din actele de pro
cedură ale incapabilului. Numai dacă lipsurile nu se acoperă, se produce efectul peremp-
toriu al excepției, acela al anulării cererii.
Actele de procedură ratificate, confirmate de reprezentantul sau ocrotitorul legal produc
efecte juridice în limitele recunoașterii lor.
Arl. 58. Curatela specială. (1) In caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de
capacitatea de excrcițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea
părții interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea
reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța va numi un curator special în
caz de conflict de interese între reprezentantul legal și eel repre zentat sau când 0
persoana juridică ori o entítate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea
în judecata, nu are reprezentant.
(2)Dispozițiilealin. (1) seaplică în mod corespunzătorși pcrsoanelor cu capacitate de
exercitiu restrânsă.
(3)Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul, dintre avocații
anume desemnați în acest scop de barou pentru fiecare instanță judecă-
1 , 1 M. Tăbârcã, Git. Bula, Codul…, p. 202.

W I Art. .·K I)ISI'O/ITM GtNEKALE
torească. Curatorul special are toate drepturi!e și obligațiile prevãzute de lege pentru
reprezentantul legal.
(4) Rcmunerarca provizoric a curatorului astfel numit se fixează de instanță, prin
încheiere, stabilindu-se totodată și modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu
încetarea calitătii sale, ținându-se seama de activitatea desfășuratã, remu-nerația va putea
fi majoratã.
COMENTARII
1. Reprezentarea legalã temporarã prin curatorul special. Cazuri. Reguli procedu-rale.
Legea conferă instanței competente sã hotãrască asupra cererii principale dreptul să
numească, ea însăși, un curator special, la cererea părții interesate, în urmãtoarele situații: a)
persoana fizicã lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsã nu are
reprezentant, respectiv ocroritor legal (spre exemplu, parintele sau tutorele minorului este
împiedicat temporar să îl ocrotească; tutorele se înlocuiește cu un alt tutore); b) există un
conflict de interese între reprezentantul legal și eel reprezen-tat, ivitîn cadrul procesului, pentru
că numaioastfel desituație poatejustifica numirea de către instanță a unui curator special. Spre
exemplu, într-un proces de ieșire din indi-viziune, intervine decesul unuia dintre coindivizari,
moștenitorii acestuia, introduși în proces, fiind soțul supraviețuitor și fiul minor. Existând
contrarietate de interese intre coindivizari, instanța trebuie sã numească un curator special,
care să reprezinte intere-sele minorului. Tot astfel, un asemenea conflict poate apărea în cazul
unui proces de succesiune, când la moștenirea părintelui său decedat vine minorul și parintele
rămas în viață, care fiecare urmãrește valorificarea dreptului propriu la moștenire; c) persoana
juridică sau entitatea fãrã personalitate juridicăpârâtăîn proces nu are un reprezentant legal.
Curatorul provizoriu este numit prin încheiere, în condițiile art. 424 alin. (5) NCPC.
Articolul 150 NCC reglementeazã cazurile de numire a curatorului special de către
instanța de tutelă: a) ori de câte ori între tutore și minor se ivesc interese contrare, care nu
sunt dintre cele ce trebuie sã duca la înlocuirea tutorelui; b) dacă din cauza bolii sau din alte
motive tutorele este împiedicat sã îndeplinească un anumit act în numele mino rului pe care îl
reprezintă sau ale cãrui acte le încuviințează.
De asemenea, pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul
public, la cererea oricārei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator
special, care va fi validat ori, după caz, hlocuit de către instanța de tutelă.
în legătură cu instanța competență să numească un curator special, printr-o decizie
pronunțatăîn soluționarea unui recurs în interesul legii, înalta CurtedeCasațieși Justiție, Secțiile
Unite, a interpretat dispozițiile art. 44 CPC (dispoziții preluate de art. 58 NCPC) în sensul că
revine instanței pe rolul căreia se află cauza competența de soluționare a cererii formulate de
partea interesată pentru numirea unui curator special. S-a considerat că prevederile art. 44
CPC reprezintă o reglementare distinctă de aceea pe care o conține art. 152 C fam. (dispoziții
preluate de art. 150 NCC) privind instituirea curatorului de către autoritatea tutelară {în prezent,
de instanța de tutelă – s.n.), astfel că au aplicabilitate proprieși nu intrăîncoliziunecu acestea,
câtã vremechiarîn cuprinsulart. 152 C. fam. se subliniază că situațiile la care se referā sunt
cele rămase în afara unor reglementări spe-ciale, „în afară de alte cazuri prevãzute de lege"111.
Soluția a fost consacrata legislativ prin art. 58 alin. (3) NCPC.
•'I I.C.C.J., Secjiilo Unite, Dec. nr. XXXVII din 7 mai 2007, M. Of. nr. 752 din 6 noiembric 2007.

I'ARTICIPANȚII i-A l·ROCESUL CIVIL \rl. ."»» | 91
2.Caracterul facultativ al numirii curatorului special. Numirea provizorie a unui cura
tor special, până la desemnarea unui reprezentant legal, nu este obligatorie, instanța
apreciind asupra oportunității unei asemenea numiri, în situații de urgență.
Desemnarea unui curator special, în condițiile în care părțile nu își aleg un mandatar sau
nu se înțeleg asupra persoanei mandatarului, nu îngrădește accesul liber la justiție, deoarece
persoanele reprezentate prin curatorul special se pot adresa în continuare instanței, prin cereri
scrise, sau pot solicita cuvântul, personal, în situațiaîn care doresc să suplimenteze concluziile
formulate de persoana desemnatā curator. Existența curato rului nu implicăînsăînlăturarea
părțilordinsaladejudecatăși nici nuînlătură posibilitatea acestora de a se adresa instanței.
Măsura desemnării curatorului special este supusā căilor de atac, ca orice măsură dispusă
prin încheiere, odatā cu fondul1'1.
3.Curatorul special. Legea impune condiția calității de avocat a curatorului special;
el va fi numit de instanță prin încheiere, dintre avocații anume desemnați în acest scop
de barou pentru fiecare instanță judecătorească. Curatorul special are toate drepturile si
obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal (art. 80-82 NCPC). Curatorul are
dreptul la o remunerare provizorie, care se fixeazā de instanțã, prin încheierea de numire,
stabilindu-se, totodatā, si modalitatea deplată. La cererea curatorului, odată cu încetarea
calității sale, ținându-se seama de activitatea desfășurată, remunerația stabilită initial va
putea fi majorată de instanță.
Secțiuneo a 2-o. Persoanele core sunt împreunã reclomonte
sau pârâte
Art. 59. Condiții de existență. Mai multe persoane pot fi împreunã reclamante sau pârâte
dacă obicctul procesului este un drept ori o obligate comună, dacă drepturile sau
obligațiile lor au aceeași cauzã ori dacă între ele există o strãnsă Iegătură.
COMENTARII
1. Coparticiparea procesuală. Noțiune și clasificare. Coparticiparea procesuală este
definită ca o reunire, activă, pasivă ori mi>;tă, în același proces, de la începutul sau în cursul
lui, a mai multor persoane care acționează sau împotriva cărora se acționează în aceeași
calitate'2'. Doctrina a realizat o clasificare a coparticipării procesuale, și anume131: a) copar-
ticipare subiectiva și coparticipare obiectiva. Coparticiparea este subiectiva atunci când în
aceeași cauză participă mai multe părți cu interese identice. Coparticiparea subiectiva poate fi
activă (dacă participă mai mulți reclamanți), pasivă (dacă participă mai mulți pârâți) sau mixtă
(dacă participă mai mulți reclamanți și mai mulți pârâți). Vorbim de coparticipare obiectiva
atunci când în aceeași cauză se reunesc mai multe cereri, formulate de aceleași părți sau de
acestea împreunã cu alte părți, dacă între cereri există o strânsă legătură; b) coparticipare
facultativā și coparticipare necesarâ sau obligatorie. Coparticiparea estefacultativă atunci
când părțile participă la proces prin voința lorși este necesară atunci când participarea
acestora este independentă de voința acestora.
1 , 1 C.C, Dec. nr. 1470/2010, M. Of. nr. 60 din 25 ianuaric 2011.
I2" í. Dekanu, Tratat…, vol. I, 2010, p. 283.
|3` V.M. Ciobami, Tratat…. vol. 1, p. 318-319. Pentru alte clasificări, a se vedea /. Deh·miu, Tratat…, vol. 1,2005, p.
519-522.

vi I ,%rt..»» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
2.Coparticiparea procesuală subiectivă. Condiții. Norma reglementează instituția
coparticipārii procesuale subjective, denumită și litisconsorțiu procesual, care intervine
atunci când mai muíte persoane stau împreună în proces, în calitate de reclamante sau de
pârâte, pentru că pretind un drept sau au c obligație comunã, drepturile, respectiv obligațiile lor
au aceeași cauză ori între ele existã o strãnsă legătură.
3.Coparticiparea procesualã facultativă. De regulă, coparticiparea procesuala este
facultativă. Ea are la bază ideea că, fiind o simplă asociere procesuală, raporturile dintre
participanți sunt guvernate de principiul independenței procesuale. Fiecare persoană rămâne o
parte distinctã și liberă în cadrul procesului civil declanșat. Fiecare participant își exercită
propriile drepturi și își îndeplinește propriile obligații, fără a interveni în drep turile sau obligațiile
celorlalți.
Dacă o cerere este semnată doar de către una dintre părți pentru sine, totodată, în numele
și pe seama celorlalți, se verifică îndeplinirea cerințelor reprezentării legale ori convenționale.
Dacă nu se face dovada reprezentării pentru exercițiul dreptului la acțiune în termenul acordat,
conform art. 81 NCPC, este operantă sancțiunea nulității cererii formulate de către celelalte
pãrți, pentru lipsa dovezii calitãții de reprezentant.
Orice act de dispoziție (renunțare la judecata, la dreptul dedus judecății, achiesare,
tranzacție) trebuie îndeplinit personal și profită doar titularului. Exercitarea unui act de
dispoziție în numele altuia nu poate avea loc decât în temeiul unui mandat expres de
reprezentare.
4.Excepția. Coparticiparea procesualã obligatorie. Doctrina și jurisprudența în materie
au identificat cazuri de coparticipare obligatorie, necesară, de natură a condiționa însășí
admisibilitatea acțiunii civile în justiție. Este vorba despre acele situații în care mai multe
persoane se află într-o anumită legătură (litisconsorțiu), care impune soluționarea unitară
a litigiului, printr-o singură hotărâre, pentru toț participanții.
Practica ]udiciară a acceptat existența unor situații în care judecătorul are obligația de a
pune în discuția pãrților necesitatea participării obligatorii în proces a unor părți, în absența
oricăror reglementări generale care să permită extinderea din oficiu a cadrului procesual
subiectiv, prin introducerea în proces a unor terțe persoane. în prezent, o astfel de
reglementare a fost introdusă prin art. 78 NCPC, în cazurile expres și limitativ prevăzute de
lege, precum șiîn procedura necontencioasă, judecătorul dispunând din oficiu intro ducerea în
cauză a altor persoane, chiar peste voința pãrților.
Astfel, în cazul proceselor privitoare la sistarea stării de indiviziune, trebuie să participe toți
coproprietarii, în caz contrar partajul este nul [art. 684 alin. (2) NCC]. într-o acțiune în anulare
sau în nulitatea unui contract, instanța trebuie să constate nevalabilitatea actului juridic față de
toate părțile și, întrucât pronunțarea unei hotărâri uniforme repre-zintă o necesitate obiectivă în
materia nulităților actelor juridice, litisconsorțiu I este întot-deauna necesar, obligatoriu și unitar.
Acțiunea în nulitatea cãsătoriei, acțiunea pentru desfacerea sau declararea nulității adopției
trebuie promovată de persoana interesată împotriva ambilor soți, respectiv împotriva arnbilor
adoptatori. Acțiunea în stabilirea paternitāții, continuată de moștenitorii reclamantului decedat,
relevă un litisconsorțiu activ necesar (art. 425 NCC), asemenea acțiunii exercitate de ambii
părinți împotriva uni-cului fiu, pentru întreținere (art. 516 NCC).
5.Coparticiparea în cauzele generate de aplicarea Legii nr. 18/1991 a fondului
funciar. în practica judiciară s-a considerat cã, în cazul în care mai multe persoane
îndreptățiteformulează cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după un autor
comun, iar cererea este soluționată printr-o unică hotărâre a comisiei județene de fond
funciar, atacată cu o plângere în instanță, formulată numai de unii dintre moștenitori,
se impune chemarea în judecata și a celorlalți coproprietari, dispozițiile art. 13 din Legea

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL \rl. Sfl 93
nr. 18/1991, republicată, fiind în acest sens. Legiuitorul îi asimilează pe cei îndreptāțiți cu
proprietarii aflați în indiviziune, or, în acest caz, este unanim admis că omisiunea chemării în
judecată a tuturor coproprietarilor duce la respingerea acțiunii ca inadmi-sibilă. Momentul
nașterii stării de litisconsorțiu este chiar momentul emiterii actului administrativ jurisdicțional,
prin care toți cei îndreptățiți sunt aduși la masa bunurilor solicitate ale autorului comun, aceștia
ajungând, astfel, într-o virtuală stare de indivizi une"1. Reglementarea coparticipării procesuale
forțate se impune ca un remediu eficient, în astfel de cazuri judecătorul apreciind cu privire la
necesitatea extinderii cadrului procesual subiectiv. Vor fi, astfel, evitate acele soluții prin care s-
a apreciat că sunt admisibile și plângerile formulate individual, întrucât legea nu oblige la o
coparticipare procesuală în cazul în care unul dintre participanți se consideră lezat prin
procedura de reconstitute121.
6.Coparticiparea în cauzele având ca obiect conflicte de muncã. Coparticiparea este
admisibilă, cu excepția litigiilor de muncã în care reclamanții domiciliazã sau își au locul de
muncă în raza teritorială a unor instanțe diferite, când competența se stabilește în favoarea
tribunalului de la domiciliul sau locul de muncă al reclamantului, conform art. 210|31din Legea
nr. 62/2011. Textul analizat, careprevede posibilitatea reuniriiîntr-un singur proces a mai multor
acțiuni care puteau forma obiectul unor cereri separate, tre-buie coroborat cu art. 30 NCPC,
conform căruia oricine pretinde un drept trebuie sã facă o cerere înaintea instanței
competente.
7.Coparticiparea în cazul acțiunii în revendicare imobiliară introduse de unul dintre
coproprietari. Aplicarea strictā a regulii unanimității. încălcarea art. 6 parag. 1 din
Convenția europeană a drepturilor omului. Conform Curții Europene, urmărirea obținerii
restituirii unor terenuri care au aparținutautorilor reclamanțilorintră sub incidențaart. 6 din
Convenție. Regula unanimității aplica:ã de instanțele interne trebuie sã fie clară, acce-sibilã și
previzibilăîn sensul jurisprudenței Curții. Curtea constată, în primul rând, că regula în discuție
este o construcție jurisprudențială ce nu decurge dintr-o dispoziție procedurală specifică, ci
este inspiratã din particularitățile acțiunii în revendicare. Având în vedere faptul că această
regula jurisprudențială este respectată de majoritatea instanțelor interne, Curtea poate admite
cã ea era clară și accesibilă și că aplicarea sa era previzibilă. Curtea poate, de asemenea, să
admită că ea urmărește un scop legitim, și anume protejarea drepturilor tuturor moștenitorilor
foștilor coproprietari ai bunului.
în condițiile în care regula unanimitâții împiedică reclamanții să obțină examinarea
temeiniciei acțiunilor lor de către instanțe, ca urmare a dificultății de identificare a moș tenitorilor
unui fost coproprietar din cauza timpului îndelungat scurs de la momentul naționalizării bunului
obiect al litigiului, a refuzului moștenitorului unui alt fost copro prietar de a se alătura acțiunilor
lor, aceste împrejurãri reprezintă un obstacol insurmon-tabil pentru orice tentativă viitoare de
revendicare a bunurilor indivize. în această situație, aplicarea strictă a regulii unanimității a
impus reclamanților o sarcinã disproporționată ce i-a privat de orice posibilitate clară și
concretă de a obține examinarea de către instanțe a cererilor lor de restituire a terenurilcr în
litigiu, aducând astfel atingere substanței înseși a dreptului lor de acces la o instanță. Orice
prevedere a Convenției sau a oricăruia dintre protocoalele sale trebuie interpretată astfel încât
să garanteze drepturi concrete și efective, iar nu teoretice sau iluzorii, așa încât Curtea nu
poate accepta argumentul
' ' /. Ungiireitnu, Discujii privind parriciparea procesuală forțată in cauzele privitoare la Legea nr. 18/1991 a
fondului funciar în lumina actualului Cod de procedura civile și a noului Cod de procedure civilă, în Dreptul
nr. 4/2012, p. 146-150.
'2| Trib. Maramureș, dec. civ. nr. 427/2011, In Dreptul nr. 4/2012, p. 149.
1 3 1 Aslfel cum a fost modificat de Legea nr. 2/2013 (M. Oí. nr. 89 din 12 februarie 2013).

94 | Art. <il» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
conform căruia respingerea acțiunilor reclarnanților nu reprezintã decât o limitare temporară"1.
Art. ftO. Regimul juridic al coparticipării procesuale. (1) Actele de procedură, apărările
și concluziile unuia dintre reclamanti sau pârâți nu le pot profita celorlalti și nici nu îi pot
prejudicia.
(2)Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau in temeiul unei dis-poziții a
legii, efectele hotarârii se întind asupra tuturor reclamanților ori pârâților, actele de
procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviințate numai unora
dintre ei pentru îndeplinirca actelor de procedură profita și celor lalti. Când actele de
procedurã ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalți, se va tine seama de actele
cele mai favorabi(e.
(3)Reclamanții sau pârâții care nu s-au înfățișat ori nu au îndeplinit un act de procedură
în termen vor continua totuși să fie citați, dacă, potrivit legii, nu au termenul în
cunoștință. Dispozițiile art. 202 sunt aplicabile.
COMENTARII
1.Principiul independenței procesuale. Textul consacră principiul independențer
procesuale în cazul coparticipării facultative, în sensul că actele de procedură, apărările și
concluziile fiecărui reclamant sau pârât produc efecte exclusivînfavoarea sauîn detri-mentul
acestuia, nu și a celorlalti coparticipanți.
2.Excepția. Atuncicând, prin natura raportului juridic substantial dedusjudecății (cum ar fi
existența între coparticipanți a unor raporturi de solidaritate sau indivizibilitate) ori în temeiul
uneidispoziții a legii (cumarfiart.419 NCPCu:), efectele hotarârii judecătoreștî pronunțate se
extind asupra tuturor reclamanțilo' sau pârâților, efectele pozitive ale actelor de procedură
îndeplinite de unii dintre ei se răsfrâng și asupra celorlalti coparticipanți.
în situația în care actele de procedură săvârșite de coparticipanți sunt potrivnice, se va da
eficiențã juridicã celor mai favorabile tuturor. Spre exemplu, declararea unei cai de atac de
cãtre unul dintre coparticipanți, cu consecința respingerii acesteia, face ca obligația de plată a
cheltuielilor de judecată efectuate în hstanța de control judiciar de partea care a obținut câștig
de cauză să fie instituită doarîn sarcina părții care a declarat calea de atac, și nu a tuturor
coparticipanților, întrucât pentru cei care nu au declarat calea de atac plata cheltuielilor de
judecată nu constitute un act mai favorabil.
Tot astfel, apelul declarat de o parte dintre pârâți le profita și celorlalti, fund vorba de o
servitute de vedere în favoarea imobilului bun comun131.
3.Citarea părțîlor care nu s-au înfățișat sau nu au îndeplinit un act de procedură în
termen. Obligativitatea citării reclamanților și a pârâților, pentru fiecare termen de jude cată,
există în privința celor care nu s-au înfāțișat niciodată în instanță și nu au, potrivit legii,
termenul în cunoștință potrivit art. 229 NCPC, întrucât prezența celorlalti copartici panți nu
creeazã prezumția de cunoaștere a termenelor în privința tuturor.
4.Reprezentarea judiciara a părților în caz de coparricipare procesuală. în vederea
asigurării soluționării cauzei cu celeritate, prin preîntâmpinarea unor amânări repetate din
cauza imposibilității realizării procedurii de citare cu toate părțile, legiuitorul a regle-
1 1 1 C.E.D.O., Lupaș și alții c. Româmei, hot. din 14 dccembrie 2006, M. Of. m\ 464 din 10 iulic 2007.
' ' Aceste text legal prevede expres faptul că, în cazul în care sunt mai mulți reclamanti sau pârâți, cererea de
perimare sau actul care întrerupe pcrimarea fêcut de una dintre p<⅝rți folosește și celorlalti.
' ' C.A. CIuj, s. civ., mun. și asig. sod dec. nr. 1392/R/2007, portal.just.ro.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL \rl. I>l 9Í>
mentat posibilitatea completului de judecată învestit aleatoriu cu judecarea cauzei ca, în funcție
de numărul mare al părților, să dispunã prin rezoluție reprezentarea acestora prin unul sau mai
mulți mandatari, cu consecința comunicãrii tuturor actelor de proce dure pe numele
mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia, în temeiul art. 202 NCPC. Dovada mandatului
se depune de reclamant în termen de 10 zile de la primirea comunicãrii privitoare la
necesitatea desemnării unui mandatar comun, iar de pârât, odatā cu întâmpinarea, adică în
termen de 10 zile de la data primirii cererii de chemare în judecatã.
Dacă reclamanții sau pârãții nu își aleg un mandatar ori nu cad de acord asupra per-soanei
mandatarului, sancțiunea nu va fi aceea a suspendarii judecății în baza art. 242 NCPC, ca în
vechea reglementare de procedură (când se prevedea soluția suspendarii întemeiată pe art.
155' CPC), ci cea a desemnării de către judecător a unui curator special, persoană căreia i se
comunică toate actele de procedură. Numirea curatorului se va face încondițiileart. 58alin. (3)
NCPC, de instanța carejudecă procesul, dintre avocații anume desemnați în acest scop de
barou pentru fiecare instanță judecătoreascã. Măsura numirii curatorului special se aduce la
cunoștința părților în favoarea cărora a fost desemnat, care vor suporta cheltuielile cu
remunerarea acestuia, având în vedere faptui cã acest curator acționează în interesul lor.
5. Aplicații. Au fost identificate următoarele aplicații ale coparticipării procesuale: cererea
de chemare în judecată îndreptată împotriva mai multor pârâți poate fi făcută la instanța
competentă pentru oricare dintre ei (art. 112 NCPC); la cererea de chemare în judecată trebuie
alăturate atâtea copii de pe cerere câți pârâți sunt (art. 149 NCPC); dacă mai mulți pârâți au un
singur reprezentant, se va comunica o singurã copie de pe acțiune și de pe înscrisuri si se va
înmâna o singură citație (art. 149 NCPC); în procesele în care sunt mai mulți reclamanți sau
pârâți, președintele instanței va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar și îndeplinirea
procedurii de comunicare a actelor pro cesuale numai pe numele mandatarulu, la domiciliul sau
sediul acestuia, în condițiile art. 202 NCPC; dacă mai mulți reclamanți au un singur
reprezentant, se va depune la dosar pentru aceste pãrți câte o singură copie de pe întãmpinare
[art. 206 alin. (2) NCPC]; când sunt mai mulți pârâți, ei pot răspunde toți împreună sau numai o
parte din ei, printr-o singură întãmpinare (art. 207 NCPC); actele de procedură ale
coparticipanților sunt supuse unei singure taxe judiciare de timbru și timbru judiciar, nefiind
necesar să se plătească atâtea taxe câți coparticipanți sunt; dacă sunt mai mulți reclamanți sau
mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuieli de judecată în mod egal, proportional
sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei (art.
455 NCPC); în caz de coparticipare procesuală, intimatul este în drept, chiar după împlinirea
termenului de apel, să declare apel împotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat în
primă instanțã și nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să
producă consecințe asupra situației sale juridice în proces (art. 473 NCPC).
Secțiuneo a 3-o. Alte persoone core pot lua parte la judecatã § 1.
Intervenția voluntară
Arl. 61. Forme. (1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între
părțile originare.

<⅛ | Alt, HI I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
(2)Intervenția este principals, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în
parte, dreptul dedus judecãții sau un drept strâns legat de acesta.
(3)Interven{ia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre pãrți.
COMENTARII
1.Formele participării terțelor persoane în procesul civil. Secțiunea a 3-a reglemen-teazã
instituția participării terțelor persoane lajudecată. Persoane initial străine de un proces civil
pendinte între alte pãrți pot lua psrte la activitatea judiciarā, din inițiativă proprie, fiind chemate
de către una dintre părțile în proces sau prin introducerea în cauză din oficiu, la inițiativa
instanței, în scopul ocrotirii drepturilor proprii ori pe cele ale pãrților principale. Participarea
terțelor persoane în procesul civil poate îmbrăca forma interven-ției voluntare (principalã și
accesorie) și aceea a introducerii terților în proces, denumită și intervenție forțatã (chemarea în
judecatã a altor persoane, chemarea în garanție, ară-tarea titularului dreptului sau introducerea
forțată în cauză, din oficiu, la inițiativa instanței).
2.Intervenția voluntară. Noțíune și forme. Intervenția voluntară presupune formu-larea de
către o terță persoană a unei cereri cu scopul de a intra într-un proces civil pornit de alte părți,
fie pentru a-și apăra un drept care- aparține, fie pentru a apăra dreptul unei părți din proces.
Ca atare, intervenția voluntară poate fi principalã (sau agresivă), atunci când terțul solicită
introducerea saîn proces în scopul apărãrii unui drept al său, respectiv accesorie (sau
auxiliară, alăturată), când terțul solicită introducerea în proces în scopul apărării drepturilor
unei pãrți. Ceea ce distinge cele două forme de intervenție voluntarã este dreptul invocat, care,
în primulcaz, aparține terțului, iarîn eel de-al doileacaz, apar ține părții în favoarea căreia s-a
intervenit.
3.Condiții de admisibilitate a intervenției voluntare. Interesul de a interveni. Prin dispozițiile
art. 61, legiuitorul conferă terțelor persoane dreptul de a interveni într-un proces civil în curs de
judecatã, ori de câte ori acestea potjustifica interesul dea participa la acel proces declanșat
între alte persoane. Interesul de a interveni al terțului trebuie să fie unul legitim, născut și
actual, respectiv personal, atât în ipoteza intervenției principale, cat și în cazul unei intervenții
accesorii.
4.Condiție specială de admisibilitate a intervenției principale. 0 condiție specială de
admisibilitate a intervenției principale, care rezultă din analiza art. 61 alin. (2) NCPC, o
reprezintă afirmarea pentru sine, în tot sau îr parte, a dreptului dedus judecății sau a unui drept
strâns legat de acesta. Ea are ca finalitate protejarea unui drept propriu al intervenientului.
5.Obiectul intervenției principale. Prin tntermediul intervenției principale se poate cere
constatarea existenței unui drept în patrirnoniul intervenientului, a aceluia pe care părțile din
proces și-l dispută ori a unui drept aflat în strânsã legătură cu obiectul acțiu-nii. în doctrină'11 s-
a arătat că pentru ipoteza în care terțul pretinde chiar dreptul dedus judecății, cererea sa
contrazice cererea reclamantului originar, astfel că instanța nu va putea admite, concomitent,
atât cererea reclamantului, cat și cererea intervenientului principal. în ipoteza în care
intervenientul pretinde un drept strâns legat de dreptul dedus judecății, se exrinde componenta
obiectiva a litigiului, fiind aduse în judecatã nu doar noi cereri principale, dar și un nou drept de
creanțã.
6.Admisibilitatea intervenției voluntare în anumite materii. în Codul de procedură civilã nu
existã vreun text care să limiteze posibilitatea promovãrii unei cereri de inter venție voluntară.
Cu toate acestea, în doctrină s-a apreciat că sunt necesare unele nuan-
1 1 11 Deleami, Tratal…, vol. 1,2010, p. 305.

PARTICIPANT!! l.A l·ROCESUL C I V I L \rl. I>l W
țări<". Astfel, cererea de intervenție voluntară (principală sau accesorie) nu poate fi admisā în
următoarele materii:
a)în acțiunile cu caracter strict personal, cum ar fi acțiunea de divorț, de stabilire sau
tăgadā de paternitate, de anulare sau constatare a nulitãții căsătoriei, de punere sub
interdicție sau de ridicare a interdicției, pentru că ele pot fi exercitate numai de titularii
dreptului subiectiv dedus judecății, iar c terță persoana nu ar putea justifica un interes
personal și legitim într-o astfel de acțiune. Totuși, instanța supremă a considerat că inter-
venția principalã într-o acțiune în tăgada paternității este admisibilă atunci când terțul
solicită pe aceastā cale recunoașterea paternității, o astfel de recunoaștere având valoarea
celei făcute prin înscris autentic'2'. S-a exprimat și opinia conform căreia intervenția acce
sorie este admisibilă în acțiunile strict personale în cazurile în care terțul ar putea cere el
însuși instanței luarea anumitor măsuri131. Cu titlu de exemplu, se menționează că justifica
interes pentru a interveni în acțiunea în nulitatea absolută a căsătoriei rudele soților sau
creditorii acestora.
Printr-o decizie de speță, instanța supremă a statuatîn sensul admisibilității interven-ției
accesorii în orice materie, cat timp ea nu este limitata la anumite materii1*-. S-a apreciat însă,
pe buna dreptate, că în asemenea procese examinarea cererii de intervenție trebuie
realizatãde la cazdecaz, nefiind posibilărespingerea de plano-„\ întrucâtîn cazulîn care
acțiunea are mai multe capete de cerere, ar exista posibilitatea admiterii cererii de inter venție
în legăturãcu unadintre multiplelecereri obiectalsesizării instanței. Spre exemplu, dacă în
cadrul acțiunii de divorț se solicită și partajarea bunurilor comune, deși terțul nu poate interveni
în cererea de divorț, el va putea formula intervenție în cererea de partaj de bunuri;
b)în litigiile de muncă ce au la bază contractul individual de muncă nu este admisibilă
intervenția principală, întrucât într-o asemenea situație un terț nu poate invoca drepturi ce
decurg dintr-un raport stabilitîntre angajat și angajator. în schimb, intervenția accesorie este
admisibilă în litigiile care au ca obiect concedierea, atunci când terțul intervenient este
persoana încadrată în muncã și care a determinat luarea măsurii concedierii; în liti giile având
ca obiect stabilirea despăgubirilor, când intervenientul este persoana care a înlesnit
producerea pagubei sau în litigiile având ca obiect restituirea plății nelegale, când intervenient
poate fi persoana care a dispus o asemenea plată161 și are interesul să evite o eventuală
imputațieîmpotriva sa. Admisibilitatea cererii de intervenție este însă recu-noscutā în litigiile de
muncă derivate dintr-un contract colectiv de muncă;
c)în materia revizuirii sau a contestațíei în anulare, unde discuțiile se realizează numai în
prezența persoanelor care au fost părțiîn litigiul în care s-a pronunțat hotărârea supusă
revizuirii, respectiv contestațieiîn anulare. în cazulîn care calea de atac este însă admisă și se
dispune rejudecarea fondului cauzei, cererea de intervenție voluntară este admisibilă;
d)în materia ordonanței președințiale, atunci când prin cererea de intervenție se pune în
discuție fondul dreptului. Dacă însă terțul urmărește numai luarea unor măsuri vremelnice,
intervenția voluntarã este admisibilă;
I1' VM. Ciobcmu, Traiat…. vol. 1, p. 327-328; M. Tâbârcă, Drept procesual…, vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 175-177,
184; /. Deteatm, Tratat…, vol. 1,2005, p. 599-603.
1 2 1 Trib. Suprem, dec. civ. nr. 226/1965, in CD. 1965, p. 60.
'31 /. Dekami, Tratat…, vol. I, 2005, p. 600.
141 Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 647/1969, în CD. 1969, p. 251-253.
1 5 1 VM. Oobamt, Tratat…, vol. 1, p. 328.
'6' în legâtur.1 cu intervenția in litigiile de munc<⅝, z se vedea I. L¾Cu privire la participarea terțelor persoane
in litigiile de muncā, în R.R.D. nr. 12/1979, p. 28; Plenul Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 3/1976, pet. 7,
in índreptar intcrdisciplinar, p. 302.

l'S 1 API. K2 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
e)în materia acțiuni!or posesorii, atunci când prin intermediul intervenției principa!e terțul
revendică imobilul în litigiu. Terța persoană poate solicita însă ocrotirea posesiei asupra
bunului respectiv;
f)în materia arbitrajului, cu excepția situațieiîn care terțul aderă la convenția arbitrală, iar
părțile convenției și arbitrii acceptă acest lucru (fapt ce înseamnă o modificare a con-venției
arbitrale"1). Inadmisibilitatea íntervenției are la bază caracterul voluntar și con tractual al
convenției de arbitraj, precum și prncipiul relativitățíi efectelor convenției, consacrat de art.
1280 NCC;
g)în materia contenciosului constitutional, deoarece dispozițiile constituționale pre-vad
expres și limitativ subiectele care pot sesiza Curtea Constituțională;
h) în materie necontencioasă, întrucât în acest cadru nu se urmărește stabilirea unui drept
potrivnic altei persoane.
Este, însă, admisibilă intervenția voluntară în materia contenciosului administrativ.
Uneori, printr-o dispoziție expresă, se prevede posibilitatea intervenției voluntare sau
forțate. Astfel, art. 810 NCC reglementează posibilitatea intervenției administratorului în
acțiunile care au ca object bunurtle administrate; art. 2537 NCC prevede posibilitatea inter –
venției în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori; art. 2539 NCC prevede posibilitatea
intervenției în procedura insolvenței. De asemenea, art. 865 NCC prevede posibilitatea
introducerii în proces (intervenție forțată) a titularului dreptului de proprietate publică.
Art. 63. Intervenția principală. (1) Cererea de intervenție principalã va fi făcutã în forma
prevãzută pentru cererea de chemare în judecată.
(2)Cererea poate fi făcută numai în fata primei instanțe, înainte de închiderea
dezbaterilor în fond.
(3)Cu acordul expres al părților, intervenția principală se poate face și în instanța de
apel.
COMENTARII
1. Cererea de intervenție principalã. Naturã juridicā. Condiții de forma. Intervenția
principalã reprezintă acea acțiune civitã prin care terțul intervenient formulează o pre-tenție
distinctă, dar conexă cu cererea principală, într-un proces pendinte între alte persoane. Asa
fiind, intervenția principalã constitu e, pe de o parte, un incident procedural de natură a
amplified cadrul initial cu privire la părțile din proces și, pe de altă parte, o acțiune civilă prin
care se tinde la valorift'carea unui drept subiectiv propriu terțului inter venient. Cu alte cuvinte,
caracterul incident al intervenției determină extinderea cadrului procesual atãt cu privire la
părți, cat și cu privire la obiectul procesului.
Cererea de intervenție principalã trebuie si respecte condițiile de forma ale cererii de
chemare în judecată, astfel cum sunt ele evidențiate în art. 194 NCPC, ea având carac terul
unei veritabile acțiuni civile. Aceasta se îndreaptă împotriva ambelor părți inițiale din proces,
reclamantul și pârâtul.
Prin cererea de intervenție în interes propriu terțul intervenient trebuie sa invoce o pretenție
proprie. Ca atare, în situația în care instanța este învestită cu o cerere de inter venție în interes
propriu prin care se solicita admiterea în principiu a intervenției și res-pingerea acțiunii
introductive, pe considerentul că intervenientul este actualul titular al dreptului de proprietate,
în baza unui act autentic, iar prin intervenția în interes propriu este suficient ca intervenientul
să afirme un drept, credem cã instanța este datoare sã
1 1 1 ƒ. Dekanu, Tratal…, vol. 1,2005, p. 599.

I'ARTICIPANȚII LA I'ROCESUL CIVIl An. «Z | 9⅛
puna în discuție natura juridică a intervenției -în interes propriu sau în interesul unei părți -, în
baza principiului disponibilitãții, fiind însã legată de calificarea pe care o dă titularul cererii de
intervenție. Prin urmare, în situația în care, dupã punerea în discuție a naturii cererii de
intervenție, titularul arată că ea este una în interes propriu și dorește sã fie analizatã ca atare,
instanța nu poate trece peste voința declaratã a pãrții. Finalitatea unei asemenea intervenții
este respingerea ei, pe considerentul că prin aceasta terțul nu invocă un drept propriu.
Este adevărat că una dintre condițiile speciale ale intervenției în interes propriu o constituie
afirmarea unui drept, însã acest drept trebuie valorificat prin intervenția prin-cipala. întrucât
prin intermediul interventiei principale terțul urmărește valorificarea unui drept subiectiv propriu
în confruntarea sa cu părțile principale sau numai cu una dintre ele, spre a se ajunge la o
asemenea finalitate, terțul exercită, practic, o acțiune civilă dis-tinctă. Prin urmare, din punct de
vedere formal și al conținutului, intervenția în interes propriu constituie o veritabilă acțiune
civilă. Or, ca orice acțiune civilă, ea trebuie să conțină o pretenție proprie, de obligare la o
prestațîe, cum ar fi, spre exemplu, constatarea existenței unui drept în patrimoníul
intervenientului, a aceluia pe care părțile din proces și-l dispută sau unui în strânsã legãtură cu
acesta. Aceasta întrucât unui dintre efectele intervenției principale îl constituie lărgirea cadrului
procesual cu privire la obiectul pro-cesului, în sensul învestirii instanței cu o pretenție
proprie a terțului intervenient.
Din punct de vedere tehnic procedu'al, intervenția în interes propriu presupune ca
intervenientul să pretindă ca prin hotărârea ce se pronunță să i se recunoască lui un drept în
legătură cu bunul obiect al litigiului, sã solicite obligarea părții din acțiunea principală la o
anumită prestație. Intervenția principală este un proces propriu-zis, dar separat, în care terța
persoană pretinde pentru sine un bun cu privire la care existã un litigiu pendinte între părți. Or,
prin simpla solicitare de respingere a acțiunii principale nu se poate con-sidera că
intervenientul a formulat vreo pretenție proprie cu privire la bunul în litigiu"1.
2.Comunicarea cererii. întrucât și ce'erea de intervenție principală se comunică păr-ților
din oficiu, consecutivîncuviințării eiîn principiu, la cererese voralătura atâtea copii câte pãrți cu
interese potrivnice sunt, h conformitate cu dispozițiile art. 149 alin. (1) NCPC. în cazul în care
există coparticipanți și aceștia au un singur reprezentant, se va alătura o singură copie după
cererea de intervenție. Dacă în procesul în care a intervenit, terțul înțelege să se folosească de
proba cu înscrisuri, va depune copii de pe înscrisuri în atâtea exemplare câte părți cu interese
potrivnice există, la care va adăuga un exemplar pentru instanță.
3.Termenul în care poate fi formulată cererea de intervenție principală. Regula. Cererea
de intervenție voluntară principală poate fi formulată numai în prima instanță și înainte de
închiderea dezbaterilor în fond, sub sancțiunea respingerii acesteia ca tardivă. Momentul
închiderii dezbaterilor este acelaîn care, după ascultarea concluziilorîn fond ale părților,
instanța se socotește lămurită și se retrageîn vederea deliberãrii (art. 395 NCPC). Consecutiv
acestui moment, o cerere de intervenție nu poate fi admisă, chiar dacă pronunțarea solu-ției a
fost amânată la un termen precis s:abilit.
în cazul în care, cu ocazia deliberãrii, instanța constată că se impune redeschiderea
dezbaterilor, dispune repunerea cauzei pe rol și fixează termen de judecată, cu legala citare a
tuturor părților. întrucât dezbaterile au fost redeschise, s-a apreciat că în aceasta etapă poate fi
formulata o cerere de inte'venție principală"1. Soluția estejustă, deoarece intervenția poate fi
promovată până la momentul închiderii dezbaterilor, or, prin repune rea cauzei pe rol,
dezbaterile suntîn curs.
''' A se vedea, în acest sens, Trib. Bistri(a-Năsaud, s. civ., dec. nr. 145/R din 19 maî 2010, nepublicatā. '21
M. Tăbârcã, Drept procesual…, vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 173; M. Tăbârcă, Git. Buta, Codul…, p. 236.

l(J(í I Arl. H2 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
In procesele de partaj, poate fi admisă o cerere de intervenție după pronunțarea uneí
încheieri de admitere în principiu, pe considerentul că sintagma „înainte de închiderea
dezbaterilorîn fond" areîn vederedezbaterilecepreced hotărâreafinală, și nucele ante-rioare
adoptării unor încheieri interlocutorii'11.
4.Excepția. Cu acordul expres al părților, cererea de intervenție în interes propriu poate
fi formulată și în instanța de apel, în constderarea caracterului devolutiv al acestei căi de atac
și prin derogare de la regula conform căreia nu se pot face cereri noi în apel, consacrată prin
art. 478 alin. (3) NCPC. în lipsa unei prevederi exprese privind momentul până la care poate fi
formulată o cerere de intervenție în interes propriu în apel, devin aplicabile reglementările
legale de la judecata în prima instanțã, astfel că o asemenea cerere poate fi depusă până la
închiderea dezbaterilor în fond.
5.Inadmisibilitatea intervenției principale în recurs. Nu este admisibila o intervenție
voluntary principală în recurs.
6.AdmisibîHtatea intervenției principale în cazul rejudecării după casare. în funcție de
natura casării, intervenția prtncipală poate fi sau nu admisă. Astfel, în cazul casării cu reți-nere,
întrucât rejudecarea cauzei se realizează tot în etapa procesuală a recursului, inter venția
principală este inadmisibilă. în ipoteza casării cu trimitere instanței de fond compe-tente,
rejudecarea fondului echivalează cu o judecata în primă instanță, astfel că până la momentul
închiderii dezbaterilor este admisibila formularea unei cereri de intervenție principală. în situația
casării cu trimitere la instanța de apel, care are ca efect rejudecarea apelului, intervenția în
interes propriu este admisă numai dacă există acordul părților.
7.Admisibilitatea intervenției principale în căile extraordinare de atac de retrac-tare.
S-a subliniat, într-o opinie121, faptul că interyenția voluntară principală a unui terț nu este
admisibila în judecata cererii de revizuire, prin această forma de intervenție terțul invocând un
drept propriu, pecare, în contextuljudecăriiînfond a cererii introductive de instanță, îl opune
ambelor părți din proces. Or, oastfel de judecata nu este de natura celeî ce caracterizeazã
soluționarea cererii de revizuire, eel puțin în prima etapă, strict limitată, având ca obiect
admisibilitatea revizuirii. Intr-o altă opinie131, pe care o împărtășim, s-a arătat că cererea de
intervenție principală este admisibila în revizuire dacă această cale de atac a avut ca obiect
hotărâri pronunțate în primă instanță sau în apel, însă numai după ce s-a admis cererea de
revizuire și s-a dispus rejudecarea fondului cauzei.
Soluția este identică și în cazul contestației în anulare.
8.Inadmisibilitatea cererii de intervenție principală în procedura necontencioasā
reglementată de Legea nr. 54/2003'4'. Curtea Constitutional a observat că problema
ridicată, și anume dacă în procedura necontencioasă reglementată de Legea nr. 54/2003
este admisibila formularea unei cereri de intervenție principală, este o problema de inter-
pretare și aplicare a legii care tine de resortul irstanțelor judecătorești. Dar și în situația
în care – ținând seama că obiectul unei intervenții principale implică întotdeauna afirmarea
unui drept propriu și are, în consecință, un caracter contencios -s-ar reține că procedura
(,l Trib. Suprcm, col. civ., dec. nr. l357/l%7, in R.R.D. nr. 1/1968, p. 151-152. Prinir-o decizicde spejă, instanța
supremă s-a pronunțat însă și în sensul inadmisibilității formulării unei cereri de intervenție principals după
pronunțarea încheierii de admitere in principiu, pe considerentul că aceasla este o adevărată hotărãre de fond asupra
căreia nu se poate reveni prin hotărârea finală (C.S.J., s. civ., dec. nr. 1212/1991, in Dreptul nr. 1/1992, p. 103),
Această soluție nu are in vedere faptul că ulterior pronunțării încheierii de admitere în principiu se poate pronunța o
încheiere de completare a acesteia.
|2' Idem, p. 73.
'3' M. Tăbârcã, Drept procesual…, vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 174-175; M. TãMrcă. Gli. Buta, Codul…, p. 237.
' ' Legea nr. 54/2003 a fost abrogată de Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată în M. Of. nr. 625 din 31
august 2012.

I'ARTICIPANȚIl LA l·ROCESUL CIVIl %rl. ⅝\t | ID I
prevăzută de dispozițiile art. 43-45 și art. 49 din l_egea sindicatelor (dispoziții care fac parte din
Capitolul IV- „Forme de asociere a organizațiilor sindicale") exclude posibilitatea introducerii
unei cereri de interventie pe cale principală, Curtea a constatat că acestea nu contravin
principiilor statului de drept, egalității în drepturi sau liberului acces la jus-tiție, întrucât
procedura specială se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridicãși
nuîmpiedică apărarea drepturi or acestora pecalejudiciară, pecalea procedurii contencioase
prevăzute de lege11'.
Arl. 03. Interventia accesorie. (1) Cererea de interventie accesorie va fi făcută în scris și
va cuprindc clemcntele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod
corespunzātor.
(2) Interventia accesorie poate fi făcută până* la închiderea dczbaterilor, în tot cursul
judecății, chiar și în cãile extraordinare de atac.
COMENTARII
1.Cererea de interventie accesorie. Natură juridică. CondițH de forma. Prin interme-
diul intervenției accesorii, terțul nu reclamă o pretenție proprie, distinct! de cea a părții
pentru care a intervenit, așa încât, fiind o cerere accesorie, va trebui să îndeplinească
condițiile de forma prevăzute de art. 148 NCPC, terțul precizând care este partea pentru
care intervine și justificându-și interesul de a interveni. Prin intermediul intervenției acce
sorii se pot săvârși numai acele acte de procedura prin care se sprijină în mod obiectiv
poziția procesuala a părții în favoarea cãreia s-a formulat interventia și al cārei câștig de
cauzăîi folosește.
Deși natura juridică a intervenției accesorii este de apărare, trebuie totuși reținut că terțul
nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit. Acesta trebuie să își
justifice interesul propriu, legitim, concret și actual în parriciparea la judecata pro-cesului.
Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv
recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și
social pentru care a fost recunoscut121.
Legea sripuleazã condiția formei scrise.
Prin demersul său juridic, terțul urmărește evitarea acționării sale în judecata de partea în
favoarea căreia a intervenit.
2.Termenul în care poate fi formulatā cererea de interventie accesorie. Terțul poate
interveni în interesul uneia dintre părți oricând în cursul procesului în primă instanță, în
apel și chiar în căile extraordinare de atac (recurs, contestație în anulare, revizuire}. Cererea
de interventie poate fi depusã, în orice elapă a procesului, până la închiderea dezbateri-
lor. Statuând cu privire la admisibilitatea intervenției accesorii în căile extraordinare de atac,
legiuitorul pune capăt unei controverse care a existat între jurisprudență și doctrină, de-a
lungul timpului. Astfel, înalta Curte de Casație și Justiție a respins o cerere de interventie
voluntară accesorie a unui terț în judecata unei cereri de revizuire, motivând că dispozițiile
art. 51 CPC [corespondent art. 63 alin. (2) NCPC] fiind de strictă interpretare, ele nu pot fi
extinse de la o cale de reformare la o cale de „retractare"lÏl. Pornind de la această decizie,
w C.C., Dec. nr. 261/2006, M. Of. nr. 368 din 27 aprilie 2006; Dec. nr. 857/2006, M. Of. n_r. 31 din 17 ianuarie
2007.
1 2 11.C.C.J., s. a Il-a civ., dec. nr. 1801/2012, nepublicata.
'3'1.C.C.J., s. com., dec. nr. 2045/2005, in C.J. nr. 4/2007, p. 72. în sensul inadmisibilitāții cererii de interventie
formulate direct în calea extraordinară de atac, a se vedea și C.S.J„ s. civ., dec. nr. 5527/2001, în B.J. 2001, p. 126.

1U2 | Arl. <i I I)ISI'O/ITM GtNEKALE
în literatura juridtcă de specialitate s-a exprimat opinia contrară1", argumentându-se admí-
sibilitatea intervenției voluntare accesorii în fata instanței de revizuire, prin invocarea regulii
conform cãreia cererile în apãrare – așadar, și intervenția accesorie, care este o simplã cerere
în apărare – pot fi făcute în orice stare a pricinii și în fata oricărei instanțe.
3.Inadmisibilitatea intervenției accesorii într-o acțiune în anularea hotărârii arbi trate. Nu
poate fi acceptată intervenția accesorie a terțului într-o acțiune în anularea hotărârii arbitrale'2',
care nu este o cale de atac asemănătoare recursului'31, ci una specifică, distinctă de toate
celelalte, exercitată în cadrul controlului judecătoresc asupra hotărârilor tribunalului arbitral.
4.Dreptul de a formula o cerere de intervenție accesorie în cadrul unei căi de atac.
Posibilitatea formulării unei cereri de intervenție accesorie în cadrul unei căi de atac nu este de
naturã a contraveni dreptului părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,
deoarece exercitarea tuturor drepturilor procesuale recunoscute intervenien-tului, în aceleași
condiții cu celelalte părți din proces, nu poate fi interpretată ca o tergi-versare a soluționării
cauzei. Dimpotrivă, acest drept recunoscut intervenientului în proces esteotranspunerepe plan
procesual a dreptului constitutional la apărare, garantatîn tot cursul procesului, cu atât mai mult
cu cat inter⅛enientul dobândește calitatea de parte din momentul admiterii cererii sale'41.
5.Dreptul de a formula o cerere de intervenție în interesul uneia dintre părți în liti-giile de
dreptul muncii. Terțul intervineîn proces pentru a susține drepturile uneia dintre părți, în
consonanță cu propriul său interes, și nu pentru a obține o soluție în cauză în propriul sãu
profit. Ca atare, dreptul la intervenție nefiind limitat la anumite materii sau instanțe de judecata,
rezultă că intervenția terțului este admisibilă în orice materie șr înaintea oricărei instanțe de
judecata. Nu există, așadar, niciun impediment deordin legal pentru a considera cererea de
intervenție accesorie inadmisibilă în cadrul raporturilor de muncã (chiar daca acestea se
stabilesc prin racorturi contractuale între doua părți), cu singura condiție a dovedirii unui
interes.
Cererea privind anularea unei sancțiuni disciplinare nu poate fi calificată ca o acțiune
exclusiv personală, în condițiile în care disciplina muncii și activitatea în cadrul unei între-
prinderi sunt aspecte de interes general, ce afectează nu doar salariatul sancțtonat și
societatea ca entitate distinctă, ci și restul salariaților. Sub acest aspect, apare legitim interesul
invocat de intervenientă, de a sprijini aparările pârâtei, cu atât mai mult cu cat aceasta
îndeplinește funcția de medic-șef, fiind direct interesată de bunul mers al activi-tății în unitate și
de sprijinirea poziției angajatorului ce tinde a păstra o sancțiune aplicată unui salariat ce își
desfășoară activitatea în subordinea saN.
Arl. 64. Procedura de judecata. Căi de atac. (1) Instanța va comunica părților cererea de
intervenție și copii de pe ínscristrile care o însoțesc. (2) După ascultarea intervenientului
și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției,
printr-o încheiere motivată.
''' A se vedea: ƒ. Deleanu, Gh. Buta, Unele observații cu privire la intervenția voluntary accesorie a unui terj in
proccsul civil, in CJ. nr. 4/2007, p. 72; G. Boroi, O. Spineanu-Mntei, Codul …. 2011, p. 141. Pentru opinia conform
cãreia nu este admisibila cererea de intcrvcnție accesorie in revizuire și în conteslațía in anulare, înlrucāt instanța va
verifica legalitatea și temeinici.i hotărãrii atacate numai in raport de persoanele care au avut calitatea de parte în
procesul în care s-a pronunțat acea hotărāre, a se vedea: M. Tâbârcā, Drept procesual …, vol. I, ed. a 2-a, 2008, p.
184; M. Tăbãrcă, Gh. Buta, Codul…, p. 238-239.
' ' Pentru un asemenea punct de vedexe, a se vedea /. Deleanu, Gh. Buta, loc. cit„ p. 74.
1 3 1 C.S.J., Secții Unite, Dec. nr. V din 25 ianuarie 2001, M. Of. nr. 675 din 25 octombrie 2001.
w C.C., Dec. nr. 854/2009, M. Of. nr. 506 din 22 iulie 2009.
1 5 1 CA. Cluj, s. I civ., dec. nr. 4982/R din 30 noicmbrie 2011, nepublicată.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. ftl I 103
(3)încheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odatâ" cu fondul.
(4)încheierea de respingereca inadmisibilă a cercrii de intervenție poate fi atacată în
termen de 5 zile, care curge de la pronuntare pentru partea prezentă, respectiv de la
comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă înche ierea a fost
data în prima instanță, respectiv numai recursul la instan{a ierarhic superioară, în cazul
în care încheierea a fost pronunțatã în apel. Dosarul se înain-tează, în copie certiheată
pentru conformitate cu originalul, instanței competente să soluționeze calea de atac în 24
de ore de la expirarea termenului. întâmpinarea nu esteobligatorie. Apelul sau, după caz,
recursul sejudecã în termen decel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii
principale se suspendă pânã la soluți-onarea căii de atac exercitate împotriva încheierii
de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție.
COMENTARII
1.Procedure. Competență. Acest text normativ reglementează procedura de soluțio-nare
a cererii de intervenție voluntară, fie ea principală sau accesorie. Intervenția voluntară are
caracterul unei cereri incidentaleîn proces, prin urmare, competența de soluționare aparține
instanței legal învestite cu judecarea cererii principale, potrivit art. 123 NCPC.
2.Comunícarea cererii de intervenție. Depunerea întâmpinării și formularea unei
cereri reconvenționale. Primind cererea de intervenție, instanța o comunică părților,
împreună cu înscrisurile care o însoțesc. Refuzul instanței de a comunica cererea de inter –
venție formulatã în cadrul unui proces celorlalte părți și de a acorda un nou termen de judecată
pentru a lua cunoștință de întâmpinarea care nu a fost depusă la dosar, cu cinci zile înainte de
termen, reprezintă o încălcare a principiului contradictorialității procesului civil și a dreptului
părților la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituția României111.
Părțile pot depune întâmpinare în termenul fixat de instanța de judecatã, atunci când
aceasta este obligatorie [art. 65 alin. (3) NCPC]. întâmpinarea poate fi depusă nu numai de
partea adversă celei în favoarea căreia terțul intervine, ci și de partea în favoarea căreia s-a
formulat intervenția, dacă aceasta apreciază că intervenția accesorie este potrivnică
intereselor sale.
întrucãt intervenientul accesoriu nu invocă o pretenție proprie, ci sprijinã doar apã-rarea
unei părți, împotriva intervenției accesorii părțile nu vor putea formula o cerere
reconvențională. Dimpotrivă, în cazul cererii de intervenție principală, ce reprezintă o
veritabilă cerere de chemare în judecată, oricare dintre părțile inițiale pot promova o cerere
reconvențională prin care să invoce pretenții proprii împotriva intervenientului principal.
3.Admisibilitatea în principiu. După efectuarea comunicării, potrivit dispozițiilor
alin. (1) al textului analizat, ínstanța competentă va asculta părțile în proces și pe terțul
intervenient, după care se va pronunța asupra admisibilității intervenției, potrivit art. XII
din Legea nr. 2/2013, în ședință publică, pânã la data de 31 decembrie 2015, apoi, înce-
pând cu data de 1 ianuarie 2016, în camera de consiliu, conform art. 237 alin. (2) pet. 2
NCPC, respingãnd cererea ca inadmisibilã sau încuviințând-o în principiu, atunci când ea
îndeplinește condițiile de forma prevăzute de lege, precum și pe cele referitoare la: jus-
tificarea interesului de a interveni, afirmarea unui drept (intervenția principală), termenul
în care se poate interveni {intervenția principalã).
1 1 1I.C.C.J., s. dc conl. adm. și fee., dec. nr. 3032 din 21 septcmbrie 2006, in ]S.C.A.F. 2006 II, p. 371.

](J4 | An. l.l I)ISI'O/ITM GtNEKALE
Curtea Constituțională a decis că asupra admisibilității în principiu a intervenției se
pronunțã instanța de judecată, după ascultarea părților și a celui ce intervine, fiind astfel
asigurate garanțiile accesului liber la justiție, și că reclamantul beneficiazã de suficiente garanții
procesuale'11.
4.Hotārârea asupra cererii de intervenție. Căi de atac. încheierea prin care instanța
admiteîn principiu cerereade intervenție poatefi atacatā numaiodatăcu hotãrârea data
în fond. în literatura juridică de specialitate a fost subliniat caracterul interlocutoriu al
acesteiîncheieril?l, astfel că instanța nu mai poate reveni asupra dispozițiilorei.
în același sens, Curtea Constituțională a arêtat că, asupra încuviințării în principiu a cererii
de intervenție, instanța se pronunță printr-o încheiere interlocutorie, după verifi-carea condițiilor
de forma, a interesului de a interveni și a legăturii de conexitate cu cererea principală.
încheierea de admitere în principiu ru poate fi atacată decât odată cu fondul, instanța fiind
legată a soluționa cererea de intervenție alături de cererea principală. Odată stabilit cadrul
procesual, potrivit legii, devin aplicabile dispozițiile potrivit cărora actele de procedură efectuate
până la data admiteriiîn principiu rămân valabile, fiind opozabile terțului intervenient, în timp ce
actele ulterioare urmează a fi îndeplinite și față de acesta. Așadar, în această materie,
legiuitorul condiționează valorificarea dreptului de a formula cerere de intervenție în interes
propriu de respectarea anumitor cerințe, tocmai în vederea prevenirii abuzurilor terților și
asigurării protecției drepturilor și intereselor legitime ale părților litigante. în acest sens, Curtea
a statuat în mod constant că reglemen-tarea de către legiuitor, în limiteie competenței ce i-a
fost conferită prin Constitute, a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual,
nu constitute o restrângere a exercițiului acestuia, ci o modalitate eficientă de a preveni
exercitarea sa cu rea-credință, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã măsură ocrotite.
Este adevarat că dispozițiile care reglemeniează intervenția voluntară reprezintă o excepție
de la principiul disponibilității procesu ui civil sub aspectul dreptului reclaman-tului dea
determina limiteie cererii dechemareîn judecată sau ale apărării, însă cat timp legea
condiționează judecarea cererii de intervenție de admiterea ei în principiu, deci de respectarea
cerințelor de forma, de interes și de conexitate cu cererea principală, Curtea a apreciat că
reclamantul beneficiazã de suficiente garanții procesuale menite să concre-tizeze dreptul
acestuia la un proces echitabil. De asemenea, în cazul în care judecarea acțiunii civile
principale ar putea fi întârziată prin intervenția în interes propriu, legea dă posibilitatea instanței
judecătorești de a hotărî disjungerea celor două cereri, care vor fi judecate în continuare în
mod separat, astfel încât nici critica referitoare la soluționarea cauzei peste termenul rezonabil
nu poate fi reținută131.
încheierea prin care instanța respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție poate fi
atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la
comunicare pentru partea lipsã.
Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost data în prima instanță, respectiv
numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțatã în
apel.
5.Procedura. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu origi-
nalul, instanței competente să soluționeze calea de atacîn 24 de ore de la expirarea ter-
menului. întâmpinarea nu este obligatorie. Este reglementat un termen de soluționare a
1 1 1 C.C., Dec. nr. 560/2007, M. Of. nr. 553 din 14 august 2007; Dec. nr. 615/2007, M. Of. nr. 523 din 2 august
2007; Dec. nr. 320/2009, M. Of. nr. 416 din IS iunie 2009; Dec. nr. 45/2010, M. Of. nr. 128 din 25 februaric
2010; Dec. nr. 1267/2010, M. Of. nr. 781 din 23 noiembrie 2010.
1 2 1 V.M. Ciobami, Tratat…, vol. I, p. 328.
'3'C.C, Dec. nr.615/2007, M. Of. nr. 523 din 2august 2007;Dec. nr.47/2010, M.Of. nr. !46din5 martic2010.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. tt.» I lO⅛
căii de atac de eel mult 10 zile de la înregistrare. Acesta este un termen procesual de
recomandare, astfel cā nerespectarea luiatrage sancțiuni exclusiv pe tărâmul rãspunderii
instanței pentru nerespectarea termenului optim și rezonabil de soluționare a cauzei.
6. Efecte ale exercitării căii de atac. Exercitarea căii de atac împotriva încheierii de
respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție (apelul sau recursul) atrage suspendarea de
drept a judecății cererii principale. Ins:anța va constata suspendarea cauzei, în temeiul art. 64
alin. (4) NCPC, până la soluționarea cãii de atac exercitate împotriva încheierii.
Art. 05. Situația intervenientului. ( I ) Intervenientul devine partc în proccs numai după
admiterea în principiu a cererii sale.
(2)Intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii
intervenției, dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenție sau
eel mai târziu până la primul termen dejudecatã ulterior admiterii cererii de intervenție.
Actele de procedura ulterioarc vor fi îndeplinite și față de el.
(3)în cazul intervenției principale, după admiterea in principiu, instanța va stabili un
termen în care trebuie depusă întâmpinarea.
COMENTARII
1. Efectul admiterii în principiu a cererii de intervenție. Calitatea de parte a interve –
nientului. Intervenientul devine parte în procesul civil, ca efect al admiterii în principiu a cererii
de intervenție, având o poziție incependentă față de părțile inițiale, în cazul inter venției
principale, respectiv o poziție procesuală subordonată părții pe care o apără, în situația
intervenției accesorii.
Prin urmare, terțul va lua procedura în starea în care se află în acest moment, iar
actele de procedura ulterioare se vorîndeplini și fațã de intervenient, cu respectarea
dispozițiilor referitoare la citarea părților și comunicarea din oficiu a tuturor actelor de
procedura (art. 153-173 NCPC). Prin aceste dispoziții nu se limitează drepturile procesuale ale
intervenientului, întrucãt acesta nu este împiedicat să se adreseze instanțelor jude-cătorești, să
folosească toate mijloacele de apărare prevăzute de lege și să beneficieze de garanțiile
procesului echitabil. Prin urmare, aceste dispoziții nu contravin prevederilor art. 21 din
Constitute privind accesul liber la justiție și nici celor ale art. 24 din Legea fundamentală privind
dreptul la apărare111.
Legea conferă intervenientului dreptul de a solicita administrarea de probe noi, pe care le
consideră necesare în sprijinul cererii sale. Cererea în probațiune poate fi formu-lată, sub
sancțiunea decăderii, prin însăși cererea de intervenție sau eel mai târziu până la primul
termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenție. A nu recunoaște terțului posibilitatea
de a propune și administra probe înseamnă a încălca dreptul la apă rare al terțului devenit parte
în proces și dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția europeană.
Intervenientul principal, ca orice reclamant, poate efectua acte de dispoziție. 0 soluție
contrară ar face ca intervenția să aibă caracter pur formal.
întrucãt terțul ia procedura din starea în care se află la momentul admiterii cererii de
intervenție, în literatura juridică121 s-a apreciat că terțul nu va putea solicita readministra-rea de
probe, refacerea unor acte de procedura îndeplinite anterior momentului la care acesta devine
parte în proces și nu va putea invoca excepții relative care trebuiau invocate anterior admiterii
cererii de interventie.
'" C.C, Dec. nr. 10/2007, M. Of. nr. 110 din 14 februarie 2007.
'21 M. Tăbârcã, Drept procesual…, vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 180; M. Tăbârcā, Gh. Buta, Codul…, p. 243.

106 I Arl. tifi I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Ca orice reclamant, intervenientul principal are posibilitatea de a solicita chemarea în
judecatā a altor persoane pe calea cererii de chemare în judecatā a altor persoane sau a
cererii de chemare în garanție, asemenea cereri putând fi formulate pânã la închiderea
dezbaterilor.
In cazul intervenției principale, după admiterea în principiu, instanța va stabili un ter-men în
care trebuie depusã întâmpinarea.
2. Alte efecte ale admiterii în principiu a cererii de intervenție. Odată ce s-a admis în
principiu cererea de intervenție, terțul intervenient devine parte în proces și ia procedura din
starea în care se află. în același timp, instanța ce judecată este învestită și cu soluționarea
cererii de intervenție, ceea ceînseamnă o extindere a cadrului procesual în privința părților,
precum și a obiectului, în cazul intervenției principale. Totodatã, în cauză va avea loc o pro-
rogare de competentã, în sensul că instanța sesizatã cu judecarea cererii principale devine
competentã să se pronunțe și asupra cererii de intervenție principală sau accesorie.
Introducerea unei cereri de intervenție principală determinã întreruperea cursului
prescripțieiextinctiveîn privința pretențiilordedusejudecățiide intervenient, cucondiția ca
cererea sa să nu fie respinsă, anulată, perimată ori terțul să fi renunțat la judecarea acesteia.
Acest efect este propriu acțiunii civile exercitate pe cale principală sau prin intermediul unei
intervenții în interes propriu, nu și al celei accesorii. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în
termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă,
introduce o nouă cerere, prescripția este consideratã întreruptă prin cererea precedentă, cu
condiția însă ca noua cerere să fie admisă (art. 2539 NCC).
Formularea intervenției principale are ca efect încetarea bunei-credințea posesorului,
care va fi obligat la restituirea fructelor și face să curgă dobânzile pentru creanțele în bani.
întrucât terțul intervenient devine parte în proces numai după admiterea în principiu a
cererii sale de intervenție în interes propriu, ar din acest moment instanța este legal sesizatã și
cu judecarea unei asemenea cereri, suntem de părere că o cerere de intervenție în interes
propriu nu poate fi anulată ca netimbrată anterior admiterii sale în princi piu. Chiar dacă
odată cu depunerea sa intervenientul are obligația să achite taxa judiciară de timbru aferentă
pretențiilor sale, sancțiunea anulării pentru neîndeplinirea acesteî obligații nu poate interveni
decât după momentul la care instanța este învestită cu jude carea cererii de intervenție,
moment care, așa cum arătam, este reprezentat de admiterea cererii de intervenție în interes
propriu.
Arl. 66. Judecarea cererii de intervenție principală. (1) Intervenția principală se judecă
odatã cu cererea principală.
(2)Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin ccrcrca de intcrvenție, instanța
poate dispune disjungerea ei pentru a fi judecată separat, în afară de cazul în care
intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuși dreptul dedus judecății. In
caz de disjungere, instanța rãmâne în toate cazurile competentã sã solutioneze cererea de
interventie.
(3)Nu se va dispune disjungerea nici atunci când judecarea cererii de intervenție ar fi
întârziată de cererea principalâ.
(4)Intervenția principală va fi judecată chiar dacă judecarea cererii principale s-a stins
prin unul dintre modurile prevăzute de lege.
COMENTARII
1. Judecata cererii de intervenție principală. Regula. Intervenția principală se judecă
odată cu acțiunea principală, instanța pronunțându-se asupra acesteia prin dispozitivul
hotărârii.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. «7 I 10/
2.Excepția. Disjungerea cererilor. Cu titlu de excepție, dacă intervenția în interes
propriu ar determina întârzierea soluționării cererii principale, instanța poate dispune
disjungerea celor două cereri, pentru a f judecate separat. Ca urmare a disjungerii se va
forma un dosar separat, având ca obiecî cererea de intervenție în interes propriu, care
se va repartiza, conform art. 99 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instan-
țelor judecătorești, completului de judecată sesizat cu soluționarea acțiunii princi
pale. Aceasta chiardacă cererea de intervenție în interes propriu arfidecompetența unei
alte instanțe, întrucât admiterea în principiu a cererii de intervenție are ca efect prorogarea
de competență a instanței sesizate cu acțiunea principals.
Prin dispoziții imperative ale legii, se interzice disjungerea în urmãtoarele situații: a) în
cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuși dreptul dedus
judecății. Instanța este obligată sã se pronunțe prin aceeași hotărâre asupra ambelor cereri, cu
mențiunea că nu va putea admite concomitent atât cererea reclamantului ori-ginar, cat si
cererea intervenientului principal, ci va trebui să respingă fie acțiunea princi-pală, fie cererea
de intervenție. Există însă posibilitatea ca instanța să admită în parte ambele cereri, să le
respingă în parte ori să admită în parte una dintre cereri și să o res pingă pe cealaltă; b) în
cazul în care judecarea cererii de intervenție ar fi întârziată de cererea principală.
3.Continuarea judecății în cazul stingerii litigiului printr-un act de dispoziție al păr-
ților inițiale. Dacă reclamantul renunță la judecarea cererii sale, după ce s-a admis în
principiu o cerere do intervenție în interes propriu, instanța va continue sã judece cererea
de intervenție formulatã de intervenientul principal, deoarece acesta se bucură de inde-
pendențã procesuală și această forma de intervenție are atributele unei veritabile acțiuni
civile în justiție. Totastfel, judecata cererii de intervenție principală vacontinua șiîn cazul
în care pârâtul achiesează la pretențiile reclamantului.
Dacă actul de dispoziție intervine anterior admiterii în principiu a cererii de intervenție,
atunci intervenția este neavenită, nu mai are obiect, deoarece prin manifestarea de voință în
sensul actuluí de dispoziție (renunțare, achiesare la pretenții, tranzacție), părțile pun capăt
litigiului dintre ele, astfel că, nemaiexistând litigiu între părți, nu se mai poate pune problema
unei intervenții în proces (într-un proces care, în fapt, nu mai există).
4.Cheltuielile de judecată. în cazul ntervenției principale, dacă terțul intervenient
cade în pretenții, acesta va suporta cheltuielile de judecată efectuate de partea
câștigãtoare.
.%rl. 67. Judecarea cererii de intervenție accesorie. (1) Judecarea cererii de inter venție
accesorie nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale, iar instanța este obligată să
se pronunțe asupra acesteia prin aceeași hotărâre, odată cu fondul.
(2)Intervenientul accesoriu poate sã săvârșească numai actele de procedure care nu
contravin intcresului părții în favoarea căreia a intervenit.
(3)După admiterea în principiu, intervenientul accesoriu poate sã renunțe la judecarea
cererii de intervenție doar cu acordul părții pentru care a intervenit
(4)Calea de atac exercitatã de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă
partea pentru care a intervenit nu a excrcitat calea de atac, a rcnunțat la calea de atac
exercitatã ori aceasta a fost anulată, perimatã sau respinsã fãrã a fi cercetată în fond.
COMENTARII
1. Judecata cererii de intervenție accesorie. Regula. Intervenția accesorie se judecă
odatã cu acțiunea principală, instanța pronunțându-se asupra acesteia prin dispozitivul

lt⅜ 1 An. «7 I)ISI'O/ITM GUNEKAlE
hotārârii date asupra fondului. Rezolvarea datăcererii de intervenție accesorie depinde în mod
esențial de soluționarea acțiunii principale, variantele posibile fiind următoarele: a) respinge
acțiunea principalã și respinge cere^ea de intervenție în interesul reclaman-tului; b) admite
acțiunea principalã și admite cererea de intervenție în interesul recla-mantului; c) respinge
acțiunea principalã în raport cu un anumit pârãt și admite cererea de intervenție în interesul
acestui pârât;d) admite acțiunea principalã și respinge cererea de intervenție în interesul
pârâtului.
2.Poziția intervenientului accesoriu. Intervenientul în interesul uneia din părți nu are
o independențã procesuală absolută, asemenea intervenientului în interes propriu, care
este un „veritabil reclamant"1". Așa fiind, acest intervenient poate săvârși numai acele
acte de procedură prin care sprijină, în mod obiectiv, poziția procesuală a părții în favoarea
căreia s-a formulat intervenția.
întrucât terțul ia procedura din starea în care se află la momentul admiterii cererii de
intervenție, terțul nu va putea solicita readministrarea de probe, refacerea unor acte de
procedura îndeplinite anterior momentului la care acesta devine parte în proces, nu va putea
invoca excepții relative care trebuiau invocate anterior admiterii cererii de intervenție.
După admiterea în principiu, intervenientul accesoriu poate renunța la judecarea cererii de
intervenție doar cu acordul părții pentru care a intervenit.
3.Continuarea judecãții în cazul stingerii litigiului printr-un act de dispoziție al păr-
ților inițiale. Continuarea judecării cererii de intervenție accesorie în cazul renunțării
reclamantului la acțiunea introductivã sau a achiesării pârâtului la pretențiile reclamantului nu
poate avea loc tocmai din cauza poziției de subordonare a terțului față de partea în favoarea
căreia acesta intervine.
4.Apel/recurs respins ca neavenit. Apelul sau recursul declarat de intervenientul în
interesul uneia din părți se va respinge ca neavenit dacă partea în sprijinul căreia s-a intervenit
nu și-a exercitat ea însãși dreptul la apel ori la recurs, a renunțat la calea de atac exercitată ori
aceasta a fost anulată, perimată sau respinsa fărã a fi cercetată în fond.
S-a reținut cã acest articol trebuie interpretat în sensul că el se referă și la contestația în
anulare, deoarece o asemenea cale de atac nu este admisibilă dacã motivele contes-tației nu
s-au invocat pe calea apelului sau a recursului,?,. Apreciem că soluția rămâne vaiabilă și pentru
cazul revizuirii, în reglementarea actuală a instituției, prin art. 67 alin. (4) NCPC, legiuitorul
utilizând sintagma „calea de atac exercitatã de intervenientul accesoriu", fãră a dístinge după
cum este vorba de o cale ordinarã sau extraordinară de atac și nici în funcție de alte posibile
criterii; sunt vizate, în consecință, toate căile de atac.
5.Cheltuielile de judecată. în cazul intervenției accesorii, dacă partea în favoarea
căreia a intervenit terțul cade în pretenții, suportarea cheltuielilor de judecată cade în
sarcina acestei părți, fără ca intervenientul accesoriu să poată fi obligat la plata unor ase
menea cheltuieli.
Terțul intervenient suportă, în raport cu partea adverse, cheltuielile efectuate cu cere rea sa
de intervenție, indiferent dacă hotărârea s-a pronunțat sau nu în favoarea părții pentru care a
intervenit, deoarece intervenția accesorie nu trebuie să aibă drept conse cință sporirea
cheltuielilor pe care în final le suportă eel care cade în pretenții"1. Totodatã, terțul poate fi
obligat la plata cheltuielilor de judecată șifață de partea în favoarea căreia a intervenit, ori de
câte ori prin atitudinea sa în proces a determinat efectuarea unor astfel
' ' /. Leș, Participarea pârților în procosul civil, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 134.I2' M. Tâbărcă, Drept procesual…, vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 188-189; M. Tãl>ãrcn. Gh. Buta, Codul…, p. 249.
I¾l VM. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Briciu, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilã, ed. a 5-a, Ed. C.l 1. Beck,
Bucureș(i,2011,p.79.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. ft» I 109
de cheltuieli (spre exemplu, intervenientul declară apel sau recurs, deși partea în interesul
căreia a intervene nu a uzat de această cale de atac).
§ 2. Intervenția forțată
/. Chemarea în judecată a altei persoane
;%rl. 68. Formularea cererii. Termene. (1) Oricarc dintrc părți poate sā cheme în
judecată o altã persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleași
drepturi ca și reclamantul.
(2)Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune eel mai
târziu pãnă la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe.
(3)Cererea făcutã de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea
întâmpinării înaintea primei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, eel mai
târziu la primul termen de judecatã.
COMENTARII
1.Intervenție forțată. Chemarea în judecată a altor persoane. Textul reglementează
acea forma de participare a terțelor persoane în procesul civil prin care se conferă părților
dreptul deasolicita instanței introducereaîn proces a persoanelor care ar putea pretinde
aceleași drepturi ca reclamantul, preîntâmpinând astfel un nou litigiu. Spre exemplu, în
cadrul unei acțiuni având ca obiect stabilrea unei servituțidetrecere, în cadrul unei acți-
uni în revendicarea unui imobil aflat în coproprietate, în cadrul acțiunilor în evacuare și
al celor care au ca obiect anularea unor contracte de vânzare-cumpārare, în cadrul acți
unilor posesorii, precum și al celor având ca obiect plata unor despãgubiri pentru lipsa
folosinței unui imobil. Un al treilea este introdus în cursul procesului, de oricare dintre
părțile aflate în litigiu, silit și nu voluntar.
Prin admiterea introducerii în proces a altor persoane se realizează prorogarea com-
petenței instanței sesizateîn scopul soluțk>nării tuturor pretențiilor care decurg din același
raport juridicîn cadrul unui singur proces.
2.Condiții de exercttare. Partea care solicitã introducerea terțului în proces trebuie sã
justifice interesul acestei lãrgiri a cadrului procesual, iar terțul introdus este obligatoriu să aiba
capacitate procesuală și să poată pretinde aceleași drepturi ca reclamantul, cali-tatea sa
procesuală fiind întotdeauna aceea de reclamant.
3.Termenul pentru depunerea cererii. Cererea pârâtului de introducere a unei terțe
persoane în proces se depune, de regulă, odată cu întâmpinarea, iar atunci când întâm pinarea
nu este obligatorie, se depune până la primul termen de judecată.
Cererea reclamantului de introducere a unei terțe persoane în proces poate fi depusă până
la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe, astfel cum este deter-minat acest
moment prin art. 244 NCPC. Așadar, o astfel de cerere poate fi formulată numai în fata primei
instanțe, asigurându-se astfel principiul dublului grad de jurJsdJcțJo.
Opțiunea legiuitorului se explică prin necesitatea ca terții care vor fi chemați în jude cată să
beneficieze de aceleași etape procesuale ca pãrțile din dosar, în scopul respectării dreptului lor
la apărare11'.
1 1 1 C.C., Dec. nr. 118/2008, M. Of. nr. 298 din 16 aprilie 2008; Dec. nr. 205/2008, M. Of. nr. 349 din 6 mai 2008

110 I An. *ií> I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
4. Sancțiune. în absența unor dispoziții exprese referitoare la consecințele juridice ale
nerespectării condiției de depunere a cererii într-un anumit termen, aceasta se va respinge ca
inadmisibilă.
Art. ftO. Comunicarea cererii. (1) Cererea va fi motivată și, împrcunã cu înscrisurile
care o însotesc, se va comunica atãt celui chemat în judecatã, cat și părții potrivnice.
(2)La exemplarul cererii destinat terțului se vor alătura copii de pe cererea de chemarc
în judecatã, întâmpinarc și de pe înscrisurile de la dosar.
(3)Dispozițiile art. 64 și 65 se aplică în mod corespunzãtor.
COMENTARII
1.Condiții de forma. S-a considerat1", cu deplin temei, cã nu este suficientã o simplă
cerere motivată, ci ea trebuie să îndeplinească condițiile de forma ale unei cereri de che-mare
în judecatã stipulate în art. 194 NCPC, întrucât cererea de chemare în judecatã a altor
persoane este asimilatā intervenției voluntare principale, care, la rândul ei, repre-zintă o
veritabilã cerere de chemare în judecatã.
2.Comunicarea cererii. Cererea de intervenție trebuie motivată și se comunica, din oficiu,
atât celui chemat în judecatã, cat și părții potrivnice, împreună cu înscrisurile care o însotesc.
La cererea celui chemat în judecatã se anexează copii de pe cererea introduc-tivã,
întâmpinare și de pe alte înscrisuri depuse la dosar.
3.Admisibilitatea în principiu. După efectuarea comunicãrii, potrivit dispozițiilor alin. (3),
care trimit la art. 64 și art. 65, instanța competentă va asculta părțile în proces și pe terțul
intervenient, dupã care se va pronunța asupra admisibilității intervenției, potrivit art. XII din
Legea nr. 2/2013, în ședințã publică, până la data de 31 decembrie 2015, apoi, începând cu
data de 1 ianuarie 2016, în camera de consiliu, conform art. 237 alin. (2) pet. 2 NCPC,
respingând cererea ca inadmisibilă sau încuviințând-o în principiu, atunci când ea îndeplinește
condițiile de forma prevăzute de lege, precum și pe cele refe ritoare la termenul pentru
formularea cererii de intervenție.
4.Hotārârea asupra cererii de intervenție. Cāi de atac. încheierea prin care instanța
admiteîn principiu cererea de intervenție poatefi atacată numai odatăcu hotãrârea data în
fond. în literatura juridică de specialitate a fost subliniat caracterul interlocutoriu al acestei
încheieri12', astfel că instanța nu mai poate revení asupra dispozițiilor ei.
încheierea prin care instanța respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție poate fi
atacată în termen de 5 zile, care curge de la prorunțare pentru partea prezentă, respectiv de
la comunicare pentru partea lipsã.
Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost data în prima instanță, respectiv numai
recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel.
5.Procedura. Dosarul seînainteazã, în copie certificată pentru conformitate cu origi-
nalul, instanței competente să soluționeze calea de atacîn 24 de ore de la expirarea ter-
menului. întâmpinarea nu este obligatorie.
Este reglementat un termen de soluționare a căii de atac de eel mult 10 zile de la
înregistrare. Acesta este un termen procesual de recomandare, astfel că nerespectarea lui
atrage sancțiuni exclusiv pe tărâmul răspunderii instanței pentru nerespectarea ter-menului
optim și rezonabil de soluționare a cauzei.
' ' /. Stœnescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Partea generală, Ed. Didactica" și Pedagogică, Bucuresti,
1977, p. 305.
|z' VM. Ciobami, Tratat…, vol. I, p. 328.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. 711 I 111
6.Efecte ale exercitării căii de atac. Exercitarea căii de atac împotriva încheierii de
respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție (apelul sau recursul) atrage suspendarea de
drept a judecății cererii principale. Instanța va constata că este suspendatã cauza, în temeiul
art. 64 alin. (4) NCPC, până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii.
7.Efectul admiterii în principiu a cererii de intervenție. Calitatea de parte a interve-
nientului. Intervenientul devine parte în procesul civil, ca efect al admiterii în principiu a cererii
de intervenție, având poziția procesualã de reclamant. Prin urmare, terțul va lua proceduraîn
stareaîn care seaflăîn acest moment, iaractelede procedură ulterioare se vor îndeplini și față de
intervenient, cu respectarea dispozițiilor referitoare la citarea păr-ților și comunicarea din oficiu
a tuturor actelor de procedură (art. 153-173 NCPC).
Legea conferă intervenientului dreptul de a solicita administrarea de probe noi, pe care le
considerā necesare în sprijinul cererii sale. Cererea în probațiune poate fi formu- lată, sub
sancțiunea decăderii, prin însăsi cererea de intervenție sau eel mai târziu până la primul
termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenție. A nu recunoaște terțului posibilitatea
de a propune și administra probe înseamnă a încălca dreptul la apã-rare al terțului devenit
parte în proces și dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția europeană.
întrucât terțul ia procedura din starea în care se află la momentul admiterii cererii de
intervenție, în literatura juridică1" s-a apreciat că terțul nu va putea solicita readministrarea de
probe, refacerea unor acte de procedură îndeplinite anterior momentului la care acesta devine
parte în proces și nu va putea invoca excepții relative, care trebuiau invocate anterior admiterii
cererii de intervenție.
Ca orice reclamant, intervenientul are posibilitatea de a solicita chemarea în judecată a
altor persoane pe calea cererii de chemareîn judecată a altor persoane sau a cererii de
chemare în garanție, asemenea cereri putând fi formulate până la închiderea dezbaterilor.
După admiterea în principiu, instanța va stabili un termen în care trebuie depusă
întâmpinarea.
8.Judecata cererii. Cererea de chemare în judecată a altor persoane este de compe-
tența instanței sesizate cu judecarea cererii principale. Cererea de chemare în judecată a
altor persoane se va soluționa odată cu cererea principală, cu excepția cazului în care
judecarea acestei cereri este întârziată de cererea de chemare în judecată a altor per
soane. în această din urmă situație, se va proceda la disjungerea cererii de chemare în
judecată a altor persoane și la judecarea sa separata de același complet, conform art. 99
alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Art. 70. Poziția terțului în proces. Cel chemat în judecata dobândește poziția
procesualã de reclamant, iar hotãrârea își produce efectele și în privința sa.
COMENTARII
1. Calitatea procesualã a persoanei introduse în proces. Persoana introdusă în proces
în temeiul art. 68 NCPC vaaveaîntotdeaina calitatea de reclamant, căci poziția de„inter-
venient în interes propriu", precizată prin norma din reglementarea anterioara (art. 58 CPC),
este „o varietate a calității de reclamant"'2'.
Terțul introdus în proces are aceleași drepturi cu intervenientul în interes propriu, inclu-siv
cele de dispoziție în proces: renunțarea la judecată, renunțarea la drept, tranzacția.
I'1 M. Tālmcā. Drept procesual…. vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 180; M. Tābârcā, Ot. Bula, Codul…, p. 243. ' ' /.
Leș, Parliciparea părților …, p. 153.

112 1 Art. 71 I)ISI'O/ITM G1NEKALE
Instituția chemării în judecată a altor persoane nu poate fi utilizată, așadar, în scopul
introducerii în proces a unui nou pârât, prin eludarea dispozițiilor art. 200 NCPC, care
reglementează condițiile modificării cererii de chemare în judecată.
2. Efectele chemării în judecată a altor persoane. Efectele acestei forme de participare
a terțelor persoane în procesul civil sunt analoge intervenției principale. Astfel, terțul
dobândește calitatea de parte în proces și ia procedura din starea în care se află în momen-
tul intervenției. Totodată, în cauzā va avea loc o prorogare de competență, în sensul că
instanța sesizată cu judecarea cererii principale devine competentă să se pronunțe și asupra
cererii de chemare în judecată a altor persoane. Hotărârea pronunțată dobândește autoritate
de lucru judecat și față de eel introdus în proces.
Incircumstanțe bine determinate se produce și un efect particular al acestei instituții, acela
al scoaterii pârâtului din cauză (art. 71 NCPC).
Hotărârea care se va da în cauză îi va fi opozabilã persoanei introduseîn proces și ea trebuie
sã cuprindã dispoziții exprese referitoare la cererea de chemare în judecată a altor persoane.
Ar(. 71. Scoaterea pârâtului din proces. (1) In cazul prevăzut la art. 70, când pârâtul,
chemat în judecată pentru o datorie bānească, recunoaște datoria și declară că vrea să o
execute față de eel căruia îi va fi stabilit dreptul pe cale judecătorească, cl va fi scos din
proces, dacă a consemnat la dispoziția instanței suma datorată.
(2)Tot astfel, pârâtul, chemat în judecatã pentru predarea unui bun sau a folosinței
acestuia, va fi scos din proces dacă declară că va preda bunul celui al cărui drept va fi
stabilit prin hotărârc judccătorcască. Bunul în litigiu va fi pus sub sechestru judiciar de
către instanța învestitã cu judecarea cauzei, dispozițiile art. 971 și următoarele hind
aplicabile.
(3)In aceste cazuri, judecatã va continua numai între reclamant și terțul chemat în
judecată. Hotărârea se va comunica și pârâtului, căruia îi este opozabilã.
COMENTARII
1.Scoaterea din cauză a pârâtului care recunoaște pretențiile deduse judecății. Este
reglementată ipotezaîn care pârâtul dintr-o act une personală mobiliară (acțiuneîn pre-tenții)
recunoaște datoria și declarã cã o va îndeplini față de eel care își va stabili judecă-torește
dreptul de creanță, fie reclamantul, fie persoana chemată în judecată și care poate pretinde
același drept ca reclamantul- Declarația pârâtului în fata instanței se consemnează în
încheierea de ședință. Dacă pârâtul face dovada cã a consemnat la dispoziția instanțeî suma
datorată, prin recipisa de indisponibilizare a sumei într-un cont bancar, acesta nu va mai fi
citat în proces și nu va mai participa la judecată, fiind scos din cauză. Instanța va statua cine
este titularul dreptului de creanță și, totodată, cine este persoana îndreptățită la ridicarea sumei
depuse de pârât.
2.Scoaterea din cauză a pârâtului care declară că va preda bunul celui al cărui drept
va fi stabilit prin hotărâre judecătorească. Este reglementată și ipoteza în care pârâtul dintr-
o acțiune în revendicare sau în evacuare, prin care se cere și predarea bunului sau a folosinței
acesteia, va fi scos din proces dacă declară că va preda bunul celui al cãrui drept va fi stabilit
prin hotărãre judecătorească. Declarația pârâtului în fata instanței se consemnează în
încheierea de ședință. Bunul în litigiu, mobil sau imobil, va fi indisponi-bilizat prin sechestru
judiciar de către instanța învestitã cu judecarea cauzei, conform procedurii reglementate de
art. 971 și urm. NCPC.
3.Efecte specifice. Efectul scoaterii din cauză a pârâtului care recunoaște pretențiile
deduse judecății, precum și a pârâtului care dec ară că va preda bunul celui al cărui drept

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. 72 I 113
va fi stabilit prin hotărâre judecătorească, este unul specific acestei forme de intervenție
forțată. Dispozițiile normei sunt de strictă interpretare, nefiind susceptibile de extrapolare.
în ambele ipoteze reglementate, judecata va continua numai între reclamant și terțul
chemat în judecata. Hotărârea se va comunica și pârâtului și îi este opozabilã.
//. Chemarea în garanție
Art. 72. Condiții. (1) Partea interesată poate să cheme în garanție o terțã persoană,
împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separata în garanție sau în
despăgubiri.
(2) In aceleași condiții, eel chemat în garanție poate să cheme în garanție o altă
persoană.
COMENTARII
1.Intervenție forțată. Chemarea în garanție. Efecte. Textul normativ reglementează
acea forma de participareaterțelor persoaneîn procesul civil prin care se conferă părților
dreptul de a solicita introducerea în proces a persoanelor care ar avea obligația de garanție
sau de despăgubire, în ipoteza în care pêrtea solicitantă ar pierde procesul.
Chemarea în garanție are ca scop realizarea unei apărări în comun în raport cu recla-
mantul, precum și o eventualã despăgubire a pârâtului de către chematul în garanție, pentru
prestația la care pârâtul afostobligatîn raport cu reclamantul, în ipoteza admiterii acțiunii
principale.
Chemarea în garanție produce și ea, asemenea oricārei cereri incidentale, efectul
prorogãrii competenței instanțeisesizatecu cererea principală, efectulînvestirii instanței, eel al
întreruperii cursului prescripției extinctive. Terțul dobândește calitatea de parte în procesul civil
și hotărârea ce se va pronunța îi va fi opozabilã.
2.Admisibilitatea cererii în anumite materii. Cererea de chemare în garanție a unei
persoane străine de proces este admisibilăîn cazurile propriu-zise de drepturi garantate legal
sau conventional și, în esență, ori de câte ori exista o acțiune în regres în contra unui terț1".
Spre exemplu, chemarea în garanție este frecventă în materia transmisiunilor de drep turi
cu titlu oneros. Bunãoară, chemarea în garanție poate fi promovată de catre un coproprietar
împotriva altui coproprietar (art. 683 NCC), de cumpărătorul acționat în judecata de o altă
persoană, obligația de garanție a vanzatorului fiind inserată de drept în contractele de vânzare-
cumpărare {art. 1705 NCC). Prin urmare, vânzătorul este de drept obligat să ÎI garanteze pe
cumpărãtor de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, precum și de sarcinile care
grevează bunul respectiv și care n-au fost declarate la încheierea contractului (art. 1695 NCC).
Chemarea în garanție are însă aplicații și în cadrul acțiunilor în revendicare. Ïntr-o astfel de
acțiune, pârâtul poate formula o cerere de chemare în garanție a vanzatorului bunului
revendicat.
în cadrul unei acțiuni având ca object sistarea indiviziunii, una dintre părțile în litigiu poate
solicita chemarea în garanție a persoanei care i-a vândut imobilul.
Totodată, chemarea în garanție este frecventă și în litigiile locative. în cadrul unei acțiuni în
evacuare, pârâtul are dreptul de a solicita chemarea în garanție a persoanei care i-a cedat
folosința spațiului locativ, pentru a confirma calitatea de locatar a acestuia.
1 1 1 /. StoOtescu, S. Zilbersteiti, op. cit., p. 329.

114 1 Art. T£ I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
în practica judiciară s-a considerat a fi admisibilā chemarea în garanție formulată în cadrul
unei acțiuni civile în pretenții, motivându-se prin aceea că, ori de câte ori partea are la
dispoziție o acțiune în regres împotriva unui terț, ea poate solicita introducerea acestuia în
proces, pentru a fi despăgubită în siîuația în care ar cădea în pretenții.
3. Inadmisibilitatea cererii în anumite materii. Este inadmisibilă chemarea în garanție în
cererile de ordonanță președințială, deoarece implicã abordarea fondului, tranșarea dreptului
patrimonial alegat în acțiunile posesoríi, în acțiunile personate nepatrimoniale, în litigiile de
muncă, deoarece nu existã raporturi de muncă între persoana încadratã în muncă și terțul
chemat în garanție.
Cererea de chemare în garanție formulată în litigiile de muncă este inadmisibilă atuncî
când este formulată de angajator. însă, în opinia noastră, ea este admisibilã atunci când se
formulează de către pârâtul chemat în judeca:ã nu în calitate de angajator, ci de obligat la
alocarea de fonduri angajatorului în vederea îndeplinirii obligației sale de plată (ne referim aici
la chemarea în judecata în calitate de pârâți a Consitiului local, care răspunde de repartizarea
sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică,
respectiv a primarului, ca ordonator de credite). în această ipoteză, chemarea în garanție se
formulează de un terț față de raportul juridic de muncā, parte în proces, scopul fund acela de
a-l garanta în sensul punerii la dispoziție de sume de baní pentru ca terțul (Consiliul local,
primarul,înexerrplul nostru)să-și poatăîndepliniobligația instituită în sarcina lor, de alocare de
fonduri angajatorului.
înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin Decizia nr. 10 din 19 septembrie
2011m, a statuat în sensul că este inadmisibilă chemarea în garanție a Ministerului
Finanțelor Publice în litigiile vîzând acordarea unor drepturi de natură salarială perso-
nalului bugetar sau a ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/20067|. în aplicarea
dispozițiilor art. 60 CPC raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu
modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O.G. nr. 22/2002 privind executa-rea
obligatiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modifi cările și
completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice
formulată de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile
salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevă zut în favoarea
cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea
nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport
electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu
îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.
Pretențiile menționate pe calea chemării 'n garanție de către instituția bugetară pârâtă (de
exemplu, alocările de fonduri sau re:tificările bugetare) nu pot forma obiec-tul unei cereri de
chemare în judecata formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță,
întrucât între instituțiile publice pârâte chemate în judecata pentru plata drepturilor de natură
salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerut Finanțelor Publice există raporturi juridice de
drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligatiilor legale reciproce și specificece le
revinîn procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există
nicio obligație de garan ție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică
a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr.
315/2006.
"I M. Of. nr.786 din 4 noiembrie 2011.
|z| Abrogata do art. 15 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 118/2010 (M. Of. nr. 441 din 30 iunie 2010).

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. 7.S I ll⅛
Este adevărat cã, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice reparti-zează
ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetui de stat, îndeplinind un
rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira aces tora alte sume decât
cele prevăzute in legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legalã de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri
executorii este reglementatã de O.G. nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în
cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile
legale în vederea asigurării în bugetele proprir și ale institutíilor din subordine a creditelor
bugetare necesare efectuãrii plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza
proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a
acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) și i) din
Legea nr. 500/2002, cu modifi cările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pet.
6-8, 11 și 13 din H.G. nr. 34/2009, cu modificările și completãrile ulterioare. în plus, art. 3 din
O.G. nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în
care instituțiile publice nuîșiîndeplinesc obligația de plată în termenul pre-văzut de art. 2 din
ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu
dispozițiile Codului de procedura civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
în mod corelativ obligației de diligență ce revine institutíilor publice în temeiul și în
executarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul
Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative nece sare în vederea
rectificării bugetului de stat. Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini
atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetui propriu a
sumelor necesare plă;ii obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor
Publice, la rândul său, arîntocmi și artransmite spre aprobare pro puneri de rectificare a
bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
în concluzie, cat timp între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția
publică obligată la plată, și chematul în garanție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, nu
există o obligație de garanție sau dedespăgubire, nu suntîntrunite condițiile acestei forme de
intervenție în proces.
4. Titularul cererii. Cererea de chemare în garanție poate fi formulată, potrivit art. 72 NCPC,
de pârât, de reclamant, de intervenientul voluntar principal, de eel chemat în jude-cată (care
dobândește poziția procesualê de reclamant). Cel chemat în garanție poate, la rândul său, să
formuleze o cerere de chemare în garanție a unei alte persoane. Legea limitează chemărileîn
garanție în lanț, susceptibile de a afecta termenul rezonabil de soluționare a pricinii, astfel că
eel de-al doilea chemat în garanție își va putea valorifica propriul drept la garanție sau
despăgubire numai printr-o acțiune principală, nu și pe cale incidentală.
Art. 73. Formularea cererii. Termene. (1) Cererea va fi făcută în forma prevăzută
pentru cererea de chemare în judecata\
(2)Cererea fãcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune eel mai
târziu până la terminarea cercetãrii procesului înaintea primei instanțe.
(3)Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea
întâmpinării înaintea primei instanțe, iar dacã întâmpinarea nu este obligatorie, eel mai
târziu la primul termen de judecată.

Hh I Art. 71 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
COMENTARII
1.Natură juridicã. Condiții de forma. Cererea de chemare în garanție trebuie să
cuprindă toate elementele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, stipulate
prin art. 194 NCPC.
2.Termenul pentru depunerea cererii. Pârâtul poate formula această cerere în ter-
menul prevãzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe [art. 201 alin. (1)
NCPC), iardacãîntâmpinarea nu esteobligatorie, eel maitârziu la primultermende jude cată.
Dacă reclamantulîși modifică acțiuneaîn condițiile art. 204 alin. (1) NCPC, pârâtul poate
formula cererea de chemare în garanție până la termenul următor.
Reclamantul sau intervenientul principal poate depune o astfel de cerere eel mai târziu
la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe, astfel cum este deter-minat acest
moment prin art. 244 NCPC. Nu poate fi primită, așadar, o cerere de chemare în garanție
formulată în fata instanței de apel sau a instanței de recurs, pentru a nu priva părțile de
beneficiul celor două grade de jurisdicție. De asemenea, chemarea în garanție nu poate fi
formulată pentru prima data în revizuire sau în cadrul contestației în anu-lare. Dacă însă
instanța de control judiciar a dispus casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, cu
consecința reluării judecății în primă instanță, existā posibilitatea formulării unei cereri de
chemare în garanție.
Obligația pãrților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de
lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la]udecarea procesului
său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. 1 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea
unortermene procesuale servind uneímai buneadministrăriajustiției, precum și necesitãții
aplicãrii și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale pãrților111.
3.Sancțiune. în absența unor dispoziții exprese referitoare la consecințele juridice ale
nerespectării condiției de depunere a cererii într-un anumit termen, aceasta se va respinge
ca inadmisibilă.
Arl. 7"l. Procedura de judecată. (1) Instanța va comunica celui chemat în garanție
cererea și copii de pe înscrisurile ce o însoțesc, precum și copii de pe cererea de chemare
în judecată, întâmpinare și de pe înscrisurile de la dosar.
(2)Dispozițiilc art. 64 și art. 65 alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător.
(3)In termenul stabilit potrivit art. 65 alin. (3), eel chemat în garanție trebuie să depună
Întâmpinare și poate să formuleze cererea prevăzută la art. 72 alin. (2).
(4)Cererea de chemare în garanție se judecã odată cu cererea principală. Cu toate
acestea, dacă judecarca cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în
garanție, instanța poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat. In acest din
urmă caz, judecarea cererii de chemare în garanție va fi suspendată până la soluționarea
cererii principale.
COMENTARII
1. Comunicarea cererii. După depunerea cererii de chemare în garanție, instanța va
dispune, din oficiu, comunicarea acesteia celui chemat în garanție. La cererea de chemare în
garanție se vor alãtura atâtea exemplare câți cnemați în garanție sunt, plus un exemplar pentru
instanță. Se vor alãtura, totodatã, copii de pe înscrisurile depuse de eel garan-
1 1 1 CC, Dec. nr. 913/2007, M. Of. nr. 809 din 27 noiembrie 2007; Dec. nr. 209/2008, M. Of. nr. 349 din 6 mai 2008;
Dec. nr. 529/2010, M. Of. nr. 355 din 31 mai 2010; Dec. nr. 815/2010, M. Of. nr. 580 din 16 august 2010.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. 71 | 11/
tat. Odată cu cererea de chemare în garanție se va comunica o copie de pe cererea prin-
cipală, de pe întâmpinare și de pe înscrisurile evocate mai sus, pentru ca persoana chemată în
garanție să își poată exercita dreptul la apărare.
2.Admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție. Asemenea cererii de inter-venție
voluntară, și cererea de chemare în garanție este supusă procedurii prealabile de admitere în
principiu, prevăzută de art. 54 NCPC. După efectuarea comunicării, potrivit dispozițiilor alin.
(1), instanța competenta va asculta părțile în proces și pe terțul interve-nient forțat, după care
se va pronunța, potrivit art. XII din Legea nr. 2/2013, în ședință publică, pânã la data de 31
decembrie 2315, apoi, începând cu data de 1 ianuarie 2016, în camera de consiliu, conform
art. 237 alin. (2) pet. 2 NCPC, asupra admisibilității inter-venției, respingand cererea ca
inadmisibilă sau încuviințând-o în principiu, atunci când ea îndeplinește condițiile de forma
prevăzute de lege, precum și pe cele referitoare la justi-ficarea interesului de a formula o astfel
de cerere și termenul în care cererea poate fi făcutã.
3.Hotărârea asupra cererii de chemare în garanție. Cãi de atac. încheierea prin care
instanța admite în principiu cererea de chemare în garanție poate fi atacatã numai odată cu
hotărârea data în fond. în literatura juridică de specialitate a fost subliniat caracterul
interlocutoriu al acestei încheieri"1, astfel că instanța nu mai poate reveni asupra dispo zițiilor ei.
încheierea prin care instanța respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție poate fi
atacatã, în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respec-tiv de
la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost
data în primă instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care
încheierea a fost pronunțată în apel.
4.Procedura. Dosarul se înaintează, în copie certificatã pentru conformitate cu origi-
nalul, instanței competente să soluționeze calea de atac, în 24 de ore de la expirarea
termenului.întâmpinarea nu este obligatorie.
Este reglementat un termen de soluționare a căii de atac de eel mult 10 zile de la
înregistrare. Acesta este un termen procesual de recomandare, astfel că nerespectarea lui
atrage sancțiuni exclusiv pe tărâmul *ăspunderii instanței pentru nerespectarea ter-menului
optim și rezonabil de soluționare a cauzei.
5.Efecte ale exercitării căii de atac. Exercitarea căii de atac împotriva încheierii de
respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție (apelul sau recursul) atrage suspendarea de
drept a judecății cererii principale. Instanța va constata că este suspendată cauza, în temeiul
art. 64 alin. (4) NCPC, până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii.
6.Efectul admiterii în principiu a cererii de intervenție. Calitatea de parte a interve-nientului.
Chematul în garanție devine parte în procesul civil, ca efect al admiterii în principiu a cererii de
intervenție, având o poziție independentă fațã de părțile inițiale. Prin urmare, terțul va lua
procedura în starea în care se află în acest moment, iar actele de procedura ulterioare se vor
îndeplini și fațã de intervenient, cu respectarea dispozițiilor referitoare la citarea părților și
comunicarea din oficiu a tuturor actelor de procedura (art. 153-173 NCPC).
Legea conferã intervenientului dreptul de a solicita administrarea de probe noi, pe care le
consideră necesare în spri]inul cererii sale. Cererea în probațiune poate fi formu-lată, sub
sancțiunea decăderii, prin însăși cererea de intervenție sau eel mai târziu până la primul
termen de ]udecată ulterior admiterii cererii de intervenție. A nu recunoaște
1 1 1 V.M. Ciobami, Tralal…, vol. I, p. 328.

ll» I Art. 71 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
terțului posibilitatea dea propune si administraprobeînseamnăaîncălca dreptul la apă-
rarealterțului devenit parteîn procesși dreptul la un procesechitabil consacrat deart. 6 din
Convenția europeană.
întrucât terțul ia procedura din starea în care se află la momentul admiterii cererii de
intervenție, în literatura juridică'1' s-a apreciat cã terțul nu va putea solicita readministra-rea de
probe, refacerea unor acte de procedura îndeplinite anterior momentului la care acesta devine
parte în proces, nu va putea invoca excepții relative care trebuiau invocate anterior admiterii
cererii de intervenție.
Ca orice reclamant, intervenientul principal are posibilitatea de a solicita chemarea în
judecată a altor persoane pe calea cererii de chemare în judecatã a altor persoane sau a
cererii de chemare în garanție, asemenea cereri putând fi formulate până la terminarea
cercetării procesului înaintea primei instanțe.
7.Depunerea întâmpinării. întâmpinarea este obligatorie. După admiterea în princi-
piu, instanța va stabili un termen pentru depunerea întâmpinării de către eel chemat în
garanție, care va fi determinat prin aplicarea dispozițiilor art. 201 alin. (1) NCPC în ter-
menul stabilit pentru depunerea întâmpinării, eel chemat în garanție poate să cheme în
garanție o altă persoană, conform art. 72 alin. (2) NCPC.
Nerespectarea termenului mai sus evocat atrage sancțiunea decăderii, potrivit art. 18S
NCPC
8.Judecatã cererii. De regulă, cererea de chemare în garanție se judecă odată cu
cererea principală, cu excepția cazului în care judecarea acestei cereri este întârziată de
cererea de chemare în garanție. în această din urmă situație, se va proceda la disjungerea
cererii de chemare în garanție și la judecarea ei separata, de către același complet, con
form art. 99 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțe!or judecătorești.
în cazul unei disjungeri a cererii de chemare în garanție, instanța de judecată va dis-pune
suspendarea judecării acestei cereri în temeiul art. 74 alin. (4) NCPC, care reglemen-tează un
caz de suspendare de drept a judecății. Efectele suspendării operează până la soluționarea
definitivă a cererii principale. Această măsură se impune cu scopul de a se evita pronunțarea
unor hotărâri definitive contradictorii.
Instituirea regulii potrivit căreia, în situațiaîn care chemarea în garanție determină
întârzierea judecății, instanța poate dispune disjungerea celor două cereri spre a fi jude-cate
separat, are drept scop soluționarea cauzeiîntr-un termen rezonabil, în deplin acord cu
exigențele impuse de dreptul la un proces ech⅛abil. Această soluție legislativă nu încalcă
egalitatea în drepturi, întrucât nu instituie nicio discriminare pe criterii arbitrare între persoanele
vizate în ipoteza sa. De asemenea, reglementarea nu îngrădește sub niciun aspect
posibilitatea părților de a formula apărările pe care le consideră necesare121.
9.Soluții. Sentința pronunțată în soluționarea acțiunii principale trebuie sã cuprindă
dispoziții exprese referitoare la cererea de chemare în garanție. în practica judiciară1*1 s-a
decis că o cerere de chemare în garanție depusă de pârât rãmâne fără obiect și trebuie res-
pinsă atunci când acțiunea principală a fost și ea respinsă. Dimpotrivă, dacă cererea principalã
se admite, atunci se va admite și cererea de chemare în garanție formulată de pârât.
Dacă cererea de chemare în garanție s-a formulat de reclamant, atunci admiterea acțiunii
principale are drept consecință respingerea cererii de chemare în garanție ca lipsită de obiect
sau de interes, iar dacă cererea de chemare în judecată se respinge, atunci se admite cererea
de chemare în garanție, dacă aceasta este apreciată ca fiind întemeiatā.
1 1 1M. TMrcă, Drept procesual…, vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 180; M. Tăbărcã, Gh. Buta, Codul…. p. 243.
'2' C.C, Dec. nr. 1189/2007, M. Oí. nr. 39 din 17 ianuarie 2008.
1 3 1 Plcnul Trib. Suprem, dec. de indrumare nr. 20/1960, in CD. I960, p. 31.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. 71 | 119
Caracterul dependent al soluției date cererii de chemare în garanție față de soluția data
cererii principale prezintă relevant! și sub aspectul exercitării și soluționării căilor de atac,
în doctrină distingându-se urmâtoarele situații'1':
a)în cazul apelului, ipotezele pot fi diferite, după cum cererea de chemare în garanție s-a
formulat de reclamant sau de pârât, astfel:
î) dacă cererea de chemare în garanție a fost formulată de reclamant:
-respingerea cererii de chemare în judecatã de prima instanță și admiterea cererii de
chemare în garanție deschid posibilitatea reclamantului de a declara apel împotriva pârâ-tului
și a chematului în garanție împotriva reclamantului sau pârâtului;
-respingerea cererii de chemare în judecatā și a celei de chemare în garanție deschide
posibilitatea reclamantului de a declara apel atât împotriva pârâtului, cat și împotriva
chematului în garanție; în această situație, pârâtul nu are interes sã exercite calea de atac;
-admiterea cererii de chemare în judecatã și respingerea cererii de chemare în garan ție
deschid posibilitatea pârâtului de a declara apel împotriva reclamantului;
ii) dacă cererea de chemare în garanție a fost formulată de pârât:
-respingerea cererii de chemare în judecatã și a celei de chemare în garanție deschide
posibilitatea reclamantului de a declara apel împotriva pârâtului. El nu va putea declara
apel împotriva celui chemat în garanție, deoarece între reclamant și eel chemat în garanție
nu existā niciun raport juridic;
-admiterea cererii de chemare în jucecatã și a celei de chemare în garanție deschide
posibilitatea pârâtului de a declara apel împotriva reclamantului, respectiv a chematului în
garanție de a declara apel împotriva pârâtului sau a reclamantului;
-admiterea cererii de chemare în judecatã și respingerea celei de chemare în garanție
deschid posibilitatea pârâtului de a declara apel împotriva reclamantului, a chematului
în garanție sau împotriva ambilor.
b) în cazul recursului, ipotezele pot fi diferite, după cum cererea de chemare în garan ție
s-a formulat de reclamant sau de pârât, astfel:
i) dacă cererea de chemare în garanție s-a promovat de reclamant:
-admiterea cererii de chemare în judecatã și respingerea cererii de chemare în garan ție
de instanța de apel deschid posibilitatea pârâtului de a declara recurs. Dacă recursul este
admis și se respinge cererea de chemare în judecatã, atunci va fi discutată și cererea de
chemare în garanție;
-respingerea cererii de chemare în judecatã și admiterea cererii de chemare în garan ție
de instanța de apel dau posibilitatea celui chemat în garanție să declare recurs. Dacă se
admite recursul, se va discuta și cererea de chemare în judecatã, cu excepția cazului în care
recursul privește raporturile dintre reclamant și terț. Dacă se admite recursul și se
dispunecasarea hotărârii cutrimitereacauzei spre rejudecareafondului, iarîn urma reju-decării
se admite cererea de chemare în judecatã, atunci chemarea în garanție formulată de
reclamant se respinge ca hind rămasa fără obiect;
ii) dacă cererea de chemare în garanție s-a promovat de pârât:
-admiterea cererii de chemare în judecatã și a cererii de chemare în garanție de prima
instanță (când hotărârea nu este susceptibilă de apel) sau de instanța de apel dă posibi
litatea pârâtului și chematului în garanție de a declara recurs. Dacă recursul se declara de
eel chemat în garanție, admiterea recursului pune în discuție și cererea de chemare în
judecatã, exceptând situația în care recursul vizează exclusiv raporturile dintre terț și
pârât. Prin urmare, efectele admiterii recursului se extind și asupra pârâtului, chiar dacă
acesta nu a declarat recurs. Tot astfel, dacă recursul se declara de pârât, se admite și se
l'1 VM. Ciobami, G. Bom, T.C. Briciu, Curs …, p. 90-92; M. Tãbârcă, Drept procesual…, vol. I, ed. a 2-a, 2008, p.
201-203; M. Tābārcā. G⅛. Bula, Codul…, p. 260.

riO | Art. 7»-7K I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
respinge cererea de chemare în judecată, atunci se va discuta și chemarea în garanție, care
se va respinge, astfel că, în această situație, efectele recursului se extind și în privința
chematului în garanție, deși acesta nu a declarat recurs;
– respingerea cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție de instanța
de apel dă posibilitatea reclamantului de a declara recurs. Dacă se admite recursul și se
dispune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu prilejul rejudecării se impune și
discutarea cererii de chemare în garanție.
///. Arătarea titularului dreptului
Art. 75. Condiții. Pârâtul care define un bun pentru altul sau care excrcită în numele
altuia un drept asupra unui lucru va putea arãta pe acela în numele căruia deține lucrul
sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoanã care pretinde un drept
real asupra !ucrului.
COMENTARn
1.Intervenție forțată. Arătarea titularului dreptului. Admisibilitate. Această forma de
participare a terțelor persoane în procesul civil este specificã acțiunilor reale, mobi-liare sau
imobiliare, precum acțiunea în revendicare, acțiunea negatorie, acțiunea con-fesorie și altele
asemenea.
2.Condiții. Legiuitorul a avut în vedere două ipoteze distincte, și anume: a) pârâtul deține
cutitlu precarun bunalaltei persoane; b) pârâtul exercită în numele altuia un drept asupra unui
bun. în oricare dintre aceste ipoteze, reclamantul pretinde un drept real cu privire la acel bun.în
aceste condiții, pârâtul poate să arate pe acela care este adevăratul titular al dreptului real în
litigiu, solicitând instanței introducerea terțului în proces.
3.Cine poate face cererea. Instituția arătă'ii titularului dreptului este la dispoziția
pârâtului în proces, nu și a reclamantului, fărã însă ca aceasta să însemne o obligație impusă
pârâtului. Prin excepție, având în vedere prevederile art. 865 NCC, în litigiile refe-ritoare la
dreptul de administrare asupra bunu ui, la dreptul de concesiune, dreptul de folosințã cu titlu
gratuit sau dreptul de proprietate asupra bunurilor concesionate sau date în folosință cu titlu
gratuit, titularul dreptului de administrare, de concesiune, de închiriere are obligația de a arăta
instanței pe ttularul dreptului de proprietate. în lipsa unei prevederi a legii, poate fi titular al
dreptului de administrare, concesiune sau folosință cu titlu gratuit atât reclamantul, cat și
pârâtul.
4.Inadmisibilitatea cererii. Cererea de arătare a titularului dreptului este inadmisibila în
litigiile privind starea și capacitatea persoanelor, în general în acțiunile extrapatrimo-niale și în
acțiunile prin care se tinde la valorificarea unor drepturi de creanță.
Art. 7tt. Formularea cererii. Termen. Cererea va fi motivată și se va depune înaintea
primei instance în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpi-nării. Dacã
întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se poate face eel mai târziu la primul termen de
judecată.
COMENTARII
1. Naturăjuridică. Termenul pentru depunerea cererii. Cererea privind arătarea titu –
larului dreptului va fi formulată în scris și motvată, respectând condițiile generale de forma
prevăzute de art. 148 NCPC. Această cerere nu constituie o veritabilă acțiune; prin

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. 77 I 1^1
urmare, poate fi formulată chiar prinîntâmpinare ori depusã separat,în termenul prevăzut de
lege pentru depunerea întâmpinării, determinat potrivit dispozițiilor art. 201 alin. (1) NCPC. în
cazul în care întâmpinarea nu este obligatorie, cererea de intervenție poate fi formulată eel mai
târziu la primul termen de judecată. Cererea se poate formula numai în etapa judecății în primã
instanță, pentru ca pãrțile să beneficieze de dublul grad de jurisdicție.
2. Sancțiune. în absența unor dispoziții exprese referitoare la consecințele juridice ale
nerespectării condiției de depunere a cererii într-un anumit termen, aceasta se va respinge ca
inadmisibilă.
Art. 77. Procedura de judecată. (1) Cererea, ímpreună cu înscrisurile care o însoțesc și o
copie de pe cererea de chemare în judecată, de pe întâmpinare și de pe înscrisurile de la
dosar, va fi comunicată celui arătat ca titular al dreptului.
(2)Dispozițiile art. 64 și 65 se aplică în mod corespunzător.
(3)Dacă acela arătat ca titular al dreptului recunoaște susținerile pârâtului și reclamantul
consimte, el va lua locul pârâtului, care va fi scos din proces.
(4)Dacă reclamantul nu este de acord cu înlocuirea sau când eel arătat ca titular nu se
înfăjișează sau contestă cele su>ținute de pârât, terțul dobândește calitatea de
intervenient principal, dispozițiile art. 62 și art. 64-66 aplicându-se în mod
corespunzător.
COMENTARII
1.Comunicarea cererii. După primirea cererii, instanța va dispune comunicarea aces-teia
celui arãtat ca titular al dreptului real în litigiu, împreună cu înscrisurile care o însoțesc, o copie
de pe cererea principală, de pe întâmpinare și de pe înscrisurile depuse la dosar.
2.Admisibilitatea în principiu. După efectuarea comunicării, potrivit dispozițiilor alin. (1),
instanța competentă va asculta părțile în proces și pe eel arătat ca titular al drep tului, dupã
care se va pronunța asupra admisibilității cererii de arătare a titularului drep tului, respingand
cererea ca inadmisibilă sau încuviințând-o în principiu, atunci când ea îndeplinește condițiile de
forma prevãzute de lege, precum și pe cele referitoare la ter menul în care cererea poate fi
formulată.
3.Hotărârea asupra cererii de arătare a titularului dreptului. Căi de atac. încheierea
prin care instanța admite în principiu cererea de arătare a titularului dreptului poate fi
atacatā numai odată cu hotărârea data în fond. în literatura juridicã de specialitate a fost
subliniat caracterul interlocutoriu al acestei încheieri1", astfel că instanța nu mai poate reveni
asupra dispozițiilor ei.
încheierea prin care instanța respinge ca inadmisibilă cererea de arătare a titularului
dreptului poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea
prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă.
Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost data în prima instanță, respectiv
numai recursul la instanța ierarhicsuperioară,în cazul în care încheierea a fost pronunțată în
apel.
4.Procedura. Dosarul se înaintează, in copie certificată pentru conformitate cu origi-
nalul, instanței competente să soluționeze calea de atacîn 24 de ore de la expirarea ter-
menului. întâmpinarea nu este obligatorie.
Este reglementat un termen de soluționare a căii de atac de eel mult 10 zile de la
înregistrare. Acesta este un termen procesual de recomandare, astfel că nerespectarea
1 1 1 V.M. Ciobami, Tralal…, vol. I, p. 328.

V22 | Art. 7K I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
lui atrage sancțiuni exclusiv pe tārâmul răspunderii instanței pentru nerespectarea ter-menului
optim și rezonabil de soluționare a cauzei.
5.Efecte ale exercitării căii de atac. Exercitarea cāii de atac împotriva încheierii de
respingere ca inadmisibilā a cererii de arātare a titularului dreptului (apelul sau recursul} atrage
suspendarea de drept a judecății cererii principale. Instanța va constata că este suspendatā
cauza, în temeiul art. 64 alin. (4) NCPC, până la soluționarea căii de atac exer-citate împotriva
încheierii.
6.Efectul admiterii în principiu a cererii de arătare a titularului dreptului. Calitatea de
parte a intervenientului. Intervenientul devine parte în procesul civil, ca efect al admi-teriiîn
principiu a cererii de arătare a titularului dreptului. Prin urmare, eel arãtatca titular al dreptului
va lua procedura în starea în care se află în acest moment, iar actele de proce dura ulterioare
se vor îndeplini și fațã de acesta, cu respectarea dispozițiilor referitoare la citarea părților și
comunicarea din oficiu a tuturor actelor de procedura (art. 153-173 NCPC).
Legea conferă celui arătat ca titular al dreptului dreptul de a solicita administrarea de
probe noi, pe care le consideră necesare în sprijinul cererii sale. Cererea în probațiune poate
fi formulată, sub sancțiunea decāderii, prin întâmpinare sau eel mai târziu până la primul
termen de judecatā ulterior admiterii cererii de arătare a titularului dreptului. A nu recunoaște
terțului posibilitatea de a propune și administra probe înseamnă a încălca dreptul la apărare al
terțului devenit parte în proces și dreptul la un proces echitabil con-sacrat de art. 6 din
Convenția europeană.
întrucât terțul ia procedura din starea în care se află la momentul admiterii cererii de
arătare a titularului dreptului, în literatura juridică1" s`a apreciat că terțul nu va putea solicita
readministrarea de probe, refacerea unor acte de procedura îndeplinite anterior momentului la
care acesta devine parte în proces, nu va putea invoca excepții relative care trebuiau invocate
anterior admiterii cererii de intervenție.
7.Soluții. Consecutiv introducerii terțului în proces, instanța va proceda la soluționarea
cererii privind aratarea titularului dreptului, separat sau împreună cu cererea principală,
în funcție de ipoteza care se verifică în cauză, respectiv: a) dacă terțul introdus în proces
recunoaște susținerile pârâtului, acesta din urmã va fi scos din judecată, cu acordul recla-
mantului, terțul dobândind calitatea de pârât. Instanța se va pronunța în limitele cererii
de arătare a titularului dreptului; b) dacă terțul nu se înfățișează înaíntea instanței, nu
recunoaște că este titularul dreptului sau reclamantul nu își exprimă acordul pentru scoa-
terea pârâtului din proces, eel chemat în judecată dobândește calitatea de intervenient
în interes propriu, instanța pronunțându-se printr-o singurã hotărâre, atât cu privire la
cererea principală, cat și cu privire la cererea ce intervenție. în acest caz, se vor aplica
dispozițiile referitoare la ]udecata cererii de intervenție principală (art. 66 NCPC).
IV. Introducerea forțată în cauzd, din oficiu, a altor persoane
Art- 78. Condiții. Termen. (1) In cazurile expres prevăzute de lege, precum și în
procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauzã a altor
persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc.
(2) în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, jude cătorul
va pune in discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor per soane. Dacă
niciuna dintre părți nu solicita introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreeiazã
că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se
pronunța pe fond.
"I M. Tābârcã, Drop! proccsu.il…, vol. I, cd. a 2-a, 2008, p. 180; M. Tābărcā, Gh. Bula, Codul…, p. 243.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. 7M | VIS
(3)Introducerea în cauză va fi dispusã, prin încheiere, pânã la terminarea cercetãrii
procesului înaintea primei instanțc.
(4)Când necesitatea introducerii în cauzâ a altor persoane este constatată cu ocazia
deliberării, instanța va repune cauza pe rol, dispunând citarea părților.
(5)Hotărârea prin care ccrerea a fosî respinsă în condițiile alin. (2) este supusă numai
apelului.
COMENTARII
1.Obligativitatea introducerii unui terț în proces. Alineatul (1) al art. 78 NCPC regie-
menteazã două situații în care este obligatorie pentru instanță introducerea unei terțe per
soane în proces, și anume: a) introducerea obligatorie a unui terț în proces în cazurile expres
prevăzute de lege. Spre exemplu, art. 54 din Legea nr. 136/1995 obligã la citarea persoanei
sau persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați;
b) introducerea obligatorie a unui terțîn proces în procedura necontencioasă. Potrivit
art. 532 alin. (2) NCPC, care conferă instanlei dreptul de a asculta orice persoanā care aduce
lămuriri în cauză, precum și pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre,
implică introducerea acestor terțe persoane din oficiu în proces pentru a fi ascultate.
în oricare dintre aceste situații, introducerea terțului ín proces operează în baza unei
dispoziții exprese și imperative a legii, fără ca instanța sã poată aprecia cu privire la opor-
tunitatea luării unei astfel de măsuri.
2.Introducerea din oficiu facultativă a unui terț în proces. Alineatul (2) al art. 78 NCPC
reglementeazã posibilitatea introducerii din oficiu a unei terțe persoane din proces, în
următoarele condiții, verificate cumulativ: a) aceastã forma de atragere din oficiu a unor terțe
persoane în proces vizează exclusiv procedura contencioasă; b) introducerea din oficiu a unor
terțe persoane în cauză este necesară, elementele raportului juridic dedusjudecății impunând-
o. Astfel de situații pot sã apară frecventîn caz de solidaritate sau de indivizibilitate;c)
judecătorul puneîn discuția părților aceastăextindere din oficiu a cadrului procesual; d) pãrțile
solicită introducerea în cauzã a terțului.
3.Soluții. Constatând îndeplinite condițiile introducerii forțate în cauză a unei terțe
persoane, judecătorul va pune în discuția pãrților această extindere din oficiu a cadrului
procesual. în funcție de poziția părților, vor putea fi pronunțate următoarele soluții: a)în
procedura contencioasã niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar
judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului. în acest caz,
cererea principală se va respinge, prin sentință, fără ca instanța să se pronunța pe fondul
dreptului litigios; hotărãrea de respingere este supusă numai apelului; b) părțile solicită
introducerea în cauză a terțului, măsură care va fi dispusă de instanțã prin înche iere, până la
terminarea cercetãrii procesului înaintea primei instanțe; c) în cazurile expres prevăzute de
lege și în procedura necontencioasă, instanța, prin încheiere, dispune din oficiu introducerea în
cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Apare util a sublinia că introducerea forțatã din oficiu a altor persoane în proces este
posibilă numai până la terminarea cercetãrii procesului înaintea primei instanțe. Per a
contrario, o astfel de intervenție în proces este inadmisibilă în căile de atac. Pentru ipoteza în
care necesitatea introducerii din oficii a altor persoane în cauză se constată cu ocazia
deliberării, între momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului și momentul pronunțării
soluției în primă instanță, cauza se va repune pe rol și se va dispune citarea părților.
Art. 79. Procedura de judecată. (1) Cel introdus în proces va fi citat, odată cu citația
comunicându-i-se, în copie, și încheierea prevãzutã la art. 78 alin. (3), cererea

124 | Art. H« I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
de chemare în judecatã, întâmpinarea, precurn și înscrisurile anexate acestora. Prin
citație i se va comunica și termenul până la care va putea să arate excepțiile, dove-/ile și
cclclalte mijloace de apărare de care înțelcge să se folosească; termenul nu va putea ft'
mai lung decât termenul de judecatã acordat în cauză. (2) El va lua procedura în starea în
care se află în momentul introducerii în pro-ces. Instanța, la cererea ce!ui introdus în
proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe. Actele
de procedura ulterioare vor ft îndeplinite și față de acesta.
COMENTARH
1.Procedura. Procedura este similarã celei aplicabile terților care dobândesc calita-tea de
parte. Astfel, terțul introdus în proces din oficiu de către instanță, în condițiile art. 78 NCPC, va
fi citat și i se vor comunica în copie urmãtoarele documente: încheierea prin care s-a dispus
introducerea sa forțatã în cauză; cererea de chemare în judecatã; întâmpinarea; înscrisurile
anexate cererii de chemare în judecatã și întâmpinãrii. Prin citație, i se va comunica terțului
termenul pânâ la care va putea să invoce excepțiile, sã arate dovezile și celelalte mijloace de
apărare de care înțelege sã se folosească. Legea precizează că termenul acordat terțului
introdus în cauză nu va putea fi mai lung decât termenul de judecatã stabilit în cauză, ceea ce
înseamnă că acest termen poate fi mai scurt.
2.Efectele introducerii în cauză din oficiu a unei terțe persoane. Terțul va lua proce-
dura în starea ín care se află în momentul introducerii în proces, iar actele de procedura
ulterioară vor fi îndeplinite și față de acesta. La cererea expresă a terțului introdus în proces,
instanța va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe.
Considerăm că formularea unei astfel de cereri nu obligă instanța la readministra rea probelor
sau administrarea de probe noi, e⅛ având puterea să aprecieze cu privire la oportunitatea
luării unei astfel de măsuri.
Secțiuneo o 4-o. Reprezentarea porților înjudecotâ
§ 1. Dispoziții generale
Arl. 80. Formele reprezentării. (1) Părțile pot sã exercite drepturile procedurale personal
sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, conventional sau judiciară.
(2)Persoanele fizice Iipsite de capacitate de exerci(iu vor sta în judecatã prin
reprezentant legal.
(3)Părțile pot să stea în judecatã printr-un reprezentant ales, în condițiile legii, cu
excepția cazului în care legea impune prezența lor personală în fata instanței.
(4)Când legea prevede sau când circumstanțele cauzei o impun pentru a se asigura
dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un
reprezentant în condițiile art. 58 alin. (3), arãtând în încheiere limitele și durata
reprezentării.
(5)Când dreptul de reprezentare izvorăște din lege sau dintr-o hotărâre judecă-torească,
asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie. Dispozițiile art. 83 alin.
(3) și art. 84 alin. (2) sunt aplicabile.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L .%rl. K» | I2⅝
COMENTARII
1.Reprezentarea părțilorîn procesul civil. Printr-o formulare sintetică, doctrina a
precizat că există reprezentare în justiție atunci când un terț a primit împuternicirea și
sarcina de a acționa în justiție, în calitate de reclamant sau de pârât, în locul și în interesul
altuia111.
Relativ la condiția calitãții procesuale a titularului unei acțiuni civile în justiție, aceasta se
verificăîn persoana reprezentantului, iar dreptul dedus judecății se verificã în persoana celui
reprezentat. Așadar, în procesul civil, exercițiul drepturilor procedurale ale părților nu este
exclusiv unul personal, printr-o dispoziție de principiu statuându-se în sensul cã acestea își pot
exercita drepturile și prin reprezentant, legal sau ales, atunci când legea nu impune prezența
lor personală în fațc instanței.
2.Clasificare. Reprezentarea a fost clasificată12' în funcție de obiectul ei, subliniindu-se,
prin aceasta, deosebirea de regim juridic dintre cele douã tipuri de reprezentare, care pot
coexista în proces. Astfel, putem distinge între: a) reprezentarea ce are ca obiect exercl· tarea
acțiuniî în justiție, în numele și pentru titularul dreptului la acțiune; b) reprezentarea ce are ca
obiect numai îndeplinirea unor acte de procedure, reprezentarea ad litem, evocată în art.
151 alin. (1) NCPC, cu referire la procura pentru exercițiul de chemare în judecată.
3.Formele posibile ale reprezentării. Potrivit alin. (1) al art. 80 NCPC, reprezentarea
poate fi legalã, convențională sau judiciară.
a) Reprezentarea legală este aceea care rezultă dintr-o dispoziție expresă și imperative a
legii, prin care se interzice exercițiul personal al drepturilor procedurale. Astfel, repre zentarea
este legală și obligatorie în cazul minorului lipsit de capacitate de exercițiu și al interzisului
judecătoresc, dreptul de reorezentare aparținând părintelui sau tutorelui [art. 80 alin. (2)
NCPC); debitorul sau terțul dobânditor decăzut din dreptul de a mai efec-tua acte de
administrare asupra imobilului urmărit va fi reprezentat, în litigiile referitoare la acel bun, prin
administratorul-sechestru [art. 830 alin. (2) NCPC].
în practica judiciară, s-a reținut că Agenția Naționalã de Administrare Fiscală și direc-țiile
generale ale finanțelor publice județene sunt subiecte de drept distincte și trebuie citate
separat. 0 direcție generală a finanțelor publice județene poate reprezenta Agenția Națională
de Administrare Fiscală în fata instanțelor judecătorești numai dacă primește mandat special în
acest sens, potrivit dispo2ițiilor art. 24 alin. (2) pet. 42 din H.G. nr. 208/2005'" privind
organizarea și funcțîonarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de
Administrare Fiscală și ale Capitolului IV – „Reprezentarea părților în judecată" din Codul de
procedură civilă1*1.
|]| I. Delamu, Tratat…, vol. I, 2010, p. 271. 121
Idem, p. 272.
' ' H,G. nr. 495/2007 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (M. Of. nr.
382 din 6 iunie 2007) a abrogat H.G. nr. 208/2005. în present, art. 4 pet. 37 din H.G. nr. 109/2009 privind
organizarea și funcționarea Agcnțici \⅛J onale de Administrare Fiscal.! (M. Of. nr. 126 din 2 marlie 2009), care a
abrogat H.G. nr. 495/2007, prevede: „Agenjia Națională de Administrare Fiscală are, în principal, următoarele
atribuții: (…) 37. reprezintă statul în fata instanțelor și a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și
obligații privind raporturile juridice fiscale și alte activități ale agenției, direct sau prin direcțiile generale ale
finanțelor publice județene și a municipiului București, Garda Financiară și unitâțile sale teriloriale și/sau
Autoritatea Națională a Vămilor și uni(ățile sale subordonate, în baza mandatelor transmise; renunțarea la calea de
atac, în litigiile care au legătură cu raporturile juridice fiscale, se va face conform procedurii stabilite prin ordin al
președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală;".
'4,I.C.C.J., s. de cont. adm. și fîsc, dec. nr. 3566 din 24 octombric 2006, in J.S.C.A.F. 2006 II, p. 375.

rib i Arc HU I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Reprezentarea în ]ustiție a ministerelor se face de către ministru, în conformitate cu
prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 90/2301 privind organizarea și funcționarea
Guvernului României și a ministerelor, astfel că reprezentarea instituției de cãtre o altã
persoanã decât ministrul se poate face numai pe bază de mandat de reprezentare, acordat în
conformitate cu prevederile art. 84 NCPC. Reprezentarea în justiție a ministerului de către
conducătorul compartimentului de specia itate juridică se poate face numai cu res-pectarea
dispozițiilor sus-menționate"1;
b)Reprezentarea convențională, expresia manifestării de voință a părților în cazul în
care legea nu impune prezența lor personală în fata instanței, permite acestora sã își exer-
cite drepturile în proces printr-un reprezentant ales, în condițiile legii [art. 80 alin. (3) NCPC],
Există norme prohibitive care interzic reprezentarea părților în judecată, exercițiul
drepturilor procedurale fiind personal, și nu prin mandatar. Spre exemplu, dispozițiile art. 920
NCPC obligă părțile unui proces de divorț să se înfățișeze în persoanã în fata instanțelor de
fond și numai cu titlu de excepție prin mandatar, atunci când: unul dintre soți execută o
pedeapsă privativă de libertate; esteîmpiedicat de o boală gravă; este pus sub interdictie; are
reședința în străinatate; se află într-o altă asemenea situație, care îl împiedică să se prezinte
personal. De asemenea, interogatoriul se ia părții din pro ces. Conform art. 353 NCPC,
reprezentantul legal al părții poate fi chemat personal la interogatoriu pentru actele încheiate și
faptele săvârșite de el în această calitate;
c)Reprezentarea judiciară este consecința numirii de cãtre judecător a unui repre
zentant, pentru oricare parte din proces, în cazurile prevãzute de lege sau atunci când
apreciază că ea este necesară, în circumstanțele date ale cauzei, pentru a se asigura dreptui
la un proces echitabil [art. 80 alin. (4) NCPC]. Numirea reprezentantului este de compe-
tența instanței învestite cu judecarea procesului, iar reprezentantul este numit dintre
avocatii anume desemnați în acest scop de baroj, pentru fiecare instanță judecătorească
[art. 58 alin. (3) NCPC]. Instanța va numi reprezentantul prin încheiere, arătând limitele
și durata reprezentării. încheierea nu este supusă apelului sau recursului separat de hotă-
rãrea defond.
Puterea de a reprezenta o persoanã în justiție are un fundament judiciar, și anume
hotărârea instanței, în următoarele cazuri: a) al curatorului special, numit conform art. 58 alin.
(2) NCPC; b) al administratorului-sechestru, numit în baza art. 975 NCPC; c) al admi-
nistratorului judiciar și al lichidatorului, numiți potrivit art. 20 lit. h) și art. 25 lit. c) din Legea nr.
85/2006, precum și în alte asemenea situații.
4.Asistarea reprezentantului de către avocat, în cazul reprezentării legale și judici-
are. în principiu, asistarea reprezentantului părții de către un avocat nu este obligatorie
în cazul reprezentării legale și al celei judiciare. șer a contrario, asistența avocatului este
obligatorie în cazul reprezentãrii convenționale.
Situațiile de excepție sunt cele care obligă la asistența unui avocat și în cazul reprezen tării
legale ori al celei judiciare și sunt prevãzute de art. 83 alin. (3) și art. 84 alin. (2) NCPC, și
anume: a) la redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și sus-ținerea
recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității,
numai de către un avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevãzute la art. 13 alin. (2);
b) la redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea
recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea
nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile legii.
5.Libertatea de a presta servicii de cãtre avocați. Directiva 77/249/CEE. Articolul 7
SEE. Protocolul 35 SEE. Ïn jurisprudența C.J.U.E., în cauza E-l/07, acțiune penală contra
'" I.C.C.J., s. de conl. adm. și fisc., dec. nr. 4881 din 13 octombrie 2005, în J.S.C.A.F. 2005, p. 341.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL Aft. 81 | \£/
A – cerere adresatã Curții de Furstliches Landgericht (Curtea Princiară de Justiție), cu prîvire la
interpretarea normelor privind libertatea de a presta servicii în Spațiul Economic European
(SEE) și, în special, Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a
exercitării efective a libertãții de a presta servicii de către avocați, s-au statuat următoarele: 1.
Dispozitia dreptului intern, în conformitate cu care, în cadrul procedurilor în fata curții, în care
o parte este reprezentată de cãtre un avocat sau în care trebuie angajat un consiliu al apãrării,
un avocat dintr-un alt stat membru al SEE care prestează servicii trebuie sã apeleze la un
avocat national care să acționeze împreunã cu el/ea, nu intră sub incidența art. 5 din Directiva
77/249/CEE a Consiliului de facilitare a exercitării efective a libertății de a presta servicii de
către avocați, la care se face referire la pet. 2 din anexa VII SEE și este incompatibilă cu art.
36 (1) SEE și cu directiva, în cazul în care impune numirea unui avocat national pentru cauzele
in care nu este obligatorie repre-zentarea de către un avocat; 2. Acordul SEE nu impune ca o
dispoziție a unei directive care a fost integratã în cadrul Acordului SEE sā fie direct aplicabilã și
sã aibă întâietate în raport cu o normă națională care nu transpune norma relevantă a SEE în
mod corect în dreptul intern'1'.
Art. SI. Limitelereprezentării.Continuarea judecāriiprocesului. (1) Renuntarea la
judecată sau la dreptul dedus judecătii, achiesarea la hotărârea pronunțată, încheierea
unei tranzacții, precum și orice alte acte procedurale de dispoziție nu se pot face de
reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviințarea prealabild a instanței
sau a autorității administrative competente. (2) Actele procedurale dc dispoziție
prcvăzute la alin. (1), făcute în orice proces de reprezentanții minorilor, ai persoanelor
puse sub interdicție și ai dispãruților, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă instanța
apreciază cã ele nu sunt în inte-rcsul acestor pcrsoanc.
COMENTARII
1.Acte procedurale de dispoziție efectuate prin reprezentant. Mandatul spe
cial. Mandatul general pentru reprezentarea unei părți în judecată nu cuprinde actele de
dispoziție în procesul civil (renuntarea la judecată sau la dreptul dedus judecății, achie
sarea la hotărârea pronunțată, încheierea unei tranzacții, precum și orice alte acte pro
cedurale de dispoziție). Valabilitatea recunoașterilor privitoare la drepturile în judecată,
a renunțărilor și a propunerilor de tranzacție este condiționată de existența unui mandat
special sau de încuviințarea prealabilă a instanței ori a autorității administrative
competente.
Hotărârea prin care se ia act de renun;area la judecata apelului, data cu nerespectarea
obligativitățiiîmputernicirii mandatarului prin procură specială, este lovită de nulitate și
determină rejudecarea cauzei, consecutiv admiterii căii de atac'".
2.Limitarea efectelor actelor procedurale de dispoziție în cazul reprezentării
legale. Reprezentarea legalã este aceea care rezultă dintr-o dispoziție expresă și impera-
tivă a legii, prin care se ínterzice exercițiul personal al drepturilor procedurale. Astfel,
reprezentarea este legală și obligatorie în cazul minorului lipsit de capacitate de exercițiu
și al interzisului judecătoresc, dreptul de reprezentare aparținând părintelui sau tutorelui
[art. 80 alin. (2) NCPC].în cazul reprezentarii legale, seconferā instanței de judecată pute-
'" C.J.C.E., hot. din 3 octombrie 2007, E-l/07, JO C17 din 24 ianuarie 2008.
'21I.C.C.J., s. civ. și de propr. int., dec. nr. 1127 din 2 februaric 2006, în Dreptul nr. 7/2007, p. 245.

l⅛ i An. H2 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
rea de a aprecia cu privire la actele procesuale de dispoziție săvârșite de reprezentanțiî
minorilor, ai persoanelor puse sub interdicție si ai dispăruților și ori de câte ori consideră că ele
nu suntîn interesul acestor persoane, vaputea dispune continuarea judecāții.
Art. 82. Lipsa dovezii calității de reprezentant. (1) Când instanța constată lipsa
dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat in numele părții, va da un termen
scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperã, cererea va fi anulată.
(2) Excepția lipsei dovezii calitãții de reprezentant ínaintea primei instanțe nu poate fi
invocată pentru prima oară în calea de atac.
COMENTARII
1.Amânarea judecății în vederea dovedirii calității de reprezentant. Excepția lipsei
calității de reprezentant este una de fond, absolută și peremptorie. Totuși, există posibi-
litatea legală a acoperirii ei, instanța acordând un termen de judecată scurt pentru ca
reprezentantul pārții să facã dovada calitãții sale, sub sancțiunea anulării cererii sau a
actului procedural ce a fost săvârșit.
Norma este una imperativă, stabilind obligația, iar nu facultatea instanței de judecată
deaacorda un termen de judecată, unulsingurș acesta scurt, pentru acoperirea lipsurilor sub
acest aspect.
Dacă lipsurile se acoperã până la termenul fixat în acest scop, instanța va continua
judecata;în cazcontrar, instanța, prin hotărâre, vaanula cererea formulată. Astfel, pentru
respectarea dreptului la apărareîn procesul civil și pentru respectarea dreptului la un proces
echitabil, legiuitorul a reglementat o soluție firească, și anume aceea de a se acorda un termen
de judecată pentru împlinirea lipsurilor referitoare la dovada calității de repre zentant, iar numai
dacă acestea nu se împlinesc, se va anula cererea'11.
2.Confirmarea tacită a promovării acțiunii de către persoana care a acționat în cali-
tate de mandatar. în practică, s-a reținut că revocarea mandatului, fie ea expresã sau tacitã,
nu poate produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, ceea ce înseamnă cã mandatui
încetează de la data revocării, astfel că numai de la această data mandatarul nu mai poate
acționa în numele și pe seama mandantului, actele îndeplinite anterior rămânând valabile. în
consecință, exercitarea dreptului la acțiune prin mandatar, la o data anterioară revocării
mandatului dat cu respecta*ea cerințelor legale, rămâne un act vala- bil. Cu atât mai mult nu se
poate dispune anularea acțiunii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, în condițiile în
care mandatarul depune o nouă procurã autentificatã la o data ulterioară judecății în primă
instanță, din care rezultă că reclamantul confirmă, în mod tacit, promovarea acțiunii de către
persoara care a acționat în calitatede mandatar, fiind aplicabil, așadar, principiul potrivit căruia
ratificarea valorează mandat'21.
3.Dovada mandatului dat unui avocat. în siluația în care procura este data unui avo-cat,
semnãtura va fi certificată potrivit legii avocaților, mandatui fiind presupus dat pentru toate
actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nicio arătare în această privință.
Articolul 108 din Statutul profesiei de avocat astfel cum a fost adoptat prin Hotărârea nr. 64
din 3 decembrie 2011131, stabilește că dreptul avocatului de a asista și a reprezenta se naște
din contractul de asistență juridicã încheiat între avocat și client ori mandatarul
1 1 1CC, Dec. nr 1443/2009, M. Of. nr. 877 din 16 decembrie 2009.
1 2 11.C.CJ, s. civ. și de propr. int., dec. nr. 1431 din 18 februarie 2011, in Dreptul nr. 7/2012, p. 222.
1 3 1 M. Of. nr. 898 din 19 decembrie 2011.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L \rl. HIS I 1^9
acestuia, în forma scrisã, cerută ad probationem. Totodată, art. 122, reglementând cla-uzele
esențíale pe care trebuie să le cuprindă contractul de asistență juridicã, se referã la datele de
identificare ale clientului, prin indicarea persoanei reprezentantului legal sau a mandatarului
clientului, dacă este cazul,în timp ce art. 126 statuează că avocatul se legi-timează față de terți
prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. II la statut. în situația în care s-a
constatat lipsa procurii avocatului de reprezentare a recla-mantului, se impune ca toate actele
de procedure să fie comunicate direct reclamantei. în practicã, s-a reținut cã nedepunerea
contractului de asistență juridicã nu poate influența soluția în cauză, știut fiind cã, potrivit art.
28 din Legea nr. 51/1995, republicată (în urma republicării în M. Of. nr. 98 din 7 februarie 2011,
art. 29 – n.n.), coroborat cu Statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridicã are
caracter confidential, neputând fi fãcut public decât cu consimțământul clientului care a
încheiat respectivul contract de asistență juridicã, art. 108 din Statutul profesiei de avocat
prevăzând, în alin. (1), că dreptul avocatului de a asista, reprezenta ori exercita orice alte
activități specifice pro fesiei se naște din contractul de asistențã juridicã încheiat în forma scrisă
între avocat și client ori mandatarul acestuia, acest contract de asistențã juridicã prevăzând în
mod expres, potrivit art. 126, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. Acest
contract de asistență juridicã este confidential și, potrivit art. 126 alin. (1) teza finală din Statutul
profesiei de avocat, „avocatul se legitimează față de terți prin împuternicire avocațială întocmită
conform anexei nr. II" la statut, iar nu prin contractul de asistență juridicã111.
4.Invocarea excepției lipsei dovezii calitāții de reprezentant. Lipsa dovezii calității de
reprezentant înaintea primei instanțe poate fi invocatã de partea adversă pe calea excepției,
numai în fata primei instanțe. Omisiunea invocării unei astfel de excepții în primă instanță
duce la acoperirea nulității, prin neinvocare în termen, astfel că ea nu ar mai putea fi invocatã
pentru prima oară în calea de atac.
5.Respingerea cererii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală. Dacă
reprezentantul părții promovează o cerere fără a indica faptul că acționează în numele părții,
cererea sa va fi respinsă ca fiind fcrmulată de o persoană lipsită de calitate proce suală, cat
timp acesta nu este titular al dreptului pretins în cadrul raportului juridic dedus judecății.
Neindicarea calității în care acționează o persoană face să opereze prezumția că aceasta
acționează în nume propriu, cu consecința verificării calității acesteia de titular al dreptului
pretins.
§ 2. Dispoziții speciale privind reprezentarea convențională
Art. 83. Reprezentarea convențională a persoanelor fizice. (1) In fata primei instanțe,
precum și în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar.
Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune
concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fon-dului decât prin avocat, atât în
etapa cercetãrii procesului, cat și în etapa dezbaterilor.
(2)în cazul în care mandatarul persoanei fizice este sot sau o rudă până la gradul al
doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în fata oricărei instanțe, fără să fie asistat de
avocat, dacă este licențiat în drept.
(3)La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susți-nerea
recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub
' ' CA. Cluj, s. civ. șî dc propr. int., dec. nr. 1643/R din 19 innuarie 2006, porlal.jusl.ro.

130 | Arl. Kf I)ISI'O/ITM GtNEKALE
sancțiunea nulității, nurnai de către un avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor
prevãzute la art. 13 alin. (2).
(4) în cazul contcstațici în anulare și al revizuirii, dispozifiile prezentului articol se
aplicã în mod corespunzător.
COMENTARII
1.Reprezentarea părților persoane fizice în fata instanțelor de fond. în fata primeí
instanțe, precum și în instanța de apel, părțile persoane fizice pot fi reprezentate de avo
cat sau de un mandatar care nu este avocat. Se conferă astfel părților, în procesul civil
desfășurat în fata instanțelor de fond, dreptul de a împuternici un terț să le reprezinte în
judecată, îndeplinind în numele lor toate actele de procedure necesare.
Terțul dobândește calitatea de mandatar și atunci când reprezentarea se realizează
conventional; nu este obligatoriu ca mandatarul ales să fie avocat: a) când mandatul general a
fost dat unui prepus; b) când mandatul general a fost dat de un mandant care nu are domiciliul
și nici reședința în țară.
2.Dreptul mandatarului de a pune concluzii. De regulă, mandatarul neavocat al per-
soanei fizice nu poate pune concluzii în fata irstanței asupra excepțiilor procesuale șf
asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cat și în etapa dez-
baterilor. Devine obligatorie asistența unui avocat.
Se conferă dreptul de a pune concluzii în fata instanței exclusiv mandatarului avo cat. Prin
urmare, dacă mandatul este dat unei persoane care nu este avocat, aceasta nu va putea pune
concluzii în cursul procesului decât prin avocat111.
Printr-o dispoziție de excepție, de strictã interpretare, licențiațiiîn drept care nu sunt
avocați își pot reprezenta în proces soțul și rudele până la gradul al ll-lea inclusiv, în fata
oricărei instanțe, fără să fie necesara asistarea lor de către un avocat. Dispoziția nu este
susceptibilă de extrapolare.
Curtea Constituționalã a reținut ca reprezentarea părților într-un proces prin man datar, care
poate fi avocat ori altă persoană cu sau fără pregătire juridică, este una dintre modalitățile prin
care Codul de proceduă civilã asigură accesul liber la justiție, precum și exercitarea dreptului la
apărare al părților, drepturi fundamentale prevãzute de art. 21, respectiv art. 24 din Constituție.
Restricția mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanță nu
constituie o împiedicare a accesului liber la justiție, întrucât partea însăși poate participa la
dezbateri și poate pune concluzii înaintea instanței de judecatã, iar mandatarul are posibilitatea
să formuleze cereri și să propună probe în tot cursul procesului, precum și dreptul de a depune
concluzii scrise12'.
3.Reprezentarea părților persoane fizice, în căile extraordinare de atac. Potrivit
noilor dispoziții procedurale, asistența, respec:iv reprezentarea părții prin avocat este
obligatorie. Astfel, redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și exercitarea și
susținerea recursului obligă la asistarea și, dupã caz, reprezentarea persoanele fizice de
către un avocat. Sancțiunea nerespectării acestor dispoziții este nulitatea actelor de pro-
cedură efectuate.
''' A sc vedea M. Tãbãrcā, Git. Ruta, Codul…, p. 68.
ș2| C.C., Dec. nr. 54/2003, M. Of. nr. 153 din 10 martic 2003; Dec. nr. 31/2004, M. Of. nr. 199 din 5 marlie 2004;
Dec. nr. 416/2004, M. Of. nr. 1217 din 17 decembrie 2004; Dec. nr. 726/2006, M. Of. nr. 979 din 7 decembrie
2006; Dec. nr. 181/2008. M. Of. nr. 255 din 1 aprilie 2008; Dx. nr. 412/2009, M. Of. nr. 274 din 28 aprilie2OO9;
Dec. nr. 624/2009, M. Of. nr. 447 din 30 iunic 2009; Dec. nr. 939/2009, M. Of. nr. 618 din 14 septembrie 2009;
Dec. nr. 1185/2009, M. Of. nr. 706 din 21 octombrie 2009; Dec. nr. 1445/2009, M. Of. nr. 877 din 16 decembrie
2009.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. XI I 131
Printr-o dispoziție de excepție, de strictā interpretare, licențiații în drept care nu sunt
avocați își pot reprezenta în recurs, pot formula cereri și susține concluzii, soțul și rudele până
la gradul al Il·lea inclusiv, fără să fie necesară asistarea lor de către un avocat. Dispoziția nu
este susceptibilă de extrapolare [art. 13 alin. (2) NCPC).
Totodată, dispozițiile procedurale imperative referitoare la obligativitatea reprezentării, sau,
după caz, asistării de un avocat, în recurs, se aplicã și ]udecății în revizuire și în con-testație
în anulare.
4. Inadmisibilitatea cererilor de autorizare a constituirii și de înmatriculare a socie-
tăților comerciale de consultanțā, de asistențā și de reprezentare juridică. în acest sens,
înalta CurtedeCasație și Justiție, Secțiile Unite, a statuat, într-un recurs în interesul legii, că,
atâttimp cat prin Legea nr. 514/2003 (art. 5, art. 2Oșiart. 2l)estepermisăorganizarea
consilierilor juridici doarîn asociații profesionale, cu respectarea Legii privind asociațiile și
fundațiile, orice altã dispoziție statutarã depășește vãdit cadrul instituit prin legea în baza
cãreia a fost adoptată și contravine normelor imperative înscriseîn art. 67-81CPC1".
Art. 84. Reprezentarea convențională a persoanelor juridice. (1) Persoanele juridice pot
fi reprezentateconventional în fata instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau
avocat, în condiț:ile legii.
(2)La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susți-nerea
recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea
nulitãții, numai de cãtre un avocat sau consilier juridic, în condițiile legii.
(3)Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și entităților arătate la art.
56 alin. (2).
COMENTARII
1.Reprezentarea convenționalā a persoanelor juridice și a entităților fără persona-
litate juridică. Reprezentarea convențională a persoanelor juridice, precum și a asociațiilor,
societăților sau altor entități fără personalitate juridică, constituite potrivit legii, este posibilă, în
fata instanțelor de judecată, fără distincție, numai prin consilier juridic sau avocat. Dispoziția
legii este imperativă, astfel că orice încălcare a ei atrage sancțiunea nulității actelor de
procedură efectuate.
2.Reprezentarea persoanelor juridice și a entităților fără personalitate juridică în fata
instanțeide recurs. Indiferentdefelul reprezentării (legalã, convențională, judiciară), în fata
instanței de recurs este obligatorie, fiind impusă de lege sub sancțiunea nulității, asistarea și,
după caz, reprezentarea persoanelor juridice, precum și a asociațiilor, socie tăților sau altor
entități fără personalitate juridică, constituite potrivit legii, de către un avocat sau consilier
juridic pentru: a) redactarea cererii și a motivelor de recurs; b) exer citarea și susținerea
recursului.
3.Calitatea de reprezentant a federației, confederației, uniunii sindicale teritoriale. 0
problemă apărută în practica judiciarã și soluționată diferit de instanțe o constituie calitatea
procesualã a federației, confederației sau uniunii sindicale teritoriale121. în practica judiciarã,
sunt frecvente situațiile în care federațiite sau uniunile sindicale teritoriale sunt cele care
acționează pentru și în numele salariaților, membri ai unui sindicat ce face parte din fede-
1 1 11.CCJ., Secțiile Unite, Dec. nr. XXU din 12 iunie 2006, M. Of. nr. 936 din 20 noiembrie 2006. '2' A se vedea
G.C. Frențiu, Discuții privind dreptul federațiilor, confedera)iilor sau uniunilor sindicale de reprezentare a
membrilor de sindicat ce constituie federația, confederația sau uniunea sindicală, in Dreptul nr. 4/2011, p.
122-129.

\Sl I Art. HI I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
rația sau uniunea sindicalã teritoriala respectivă.Soluțiileoferiteînsă de instanțelejudecă-torești
în problema calității acestor federații sau uniuni sunt diferite.
Astfel, unele instanțe constată lipsa calității procesuale active a federației, respingând
acțiunea promovata de federație pentru lipsa calității sale procesuale active1". în justificarea
acestei opinii se arată că federația apără interesele salariaților la nivelul grupurilor de unități și
al sectoarelor de activitate, în scopul negocierii și încheierii contractelor colective de muncă și
nu are competența de a reprezenta interesele individuale ale membrilor de sindicat prin
promovarea unor acțiuni în justiție.
Dimpotrivă, alte instanțe apreciază cã federațiile sau uniunile sindicale teritoriale pot sta în
justiție în numele membrilor de sindicat, s ndicat ce face parte din federație sau din uniunel?:.
Pe de altă parte, unele instanțe rețin calitatea de reclamant a federației, altele constată că
membrii de sindicat sunt cei care au calitatea de reclamant131.
Prin art. 41 din Legea sindicatelor nr. 54/2003µi, în temeiul principiului constitutional al
liberei asocieri, s-a recunoscut dreptul organizațiilor sindicale legal constituite de a se asocia
după criteriul ramurii de activitate, al profesiunii sau după criteriul teritorial.
Articolul 41 din Legea nr. 62/2011 recunoaștelibera asociere, dupā criteriul sectoarelor de
activitate, a sindicatelor legal constituite. Astfel, două sau mai multe sindicate constituite în
cadrul aceluiași sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federații
sindicale. Două sau mai multe federații sindicale din sectoare de activitate diferite se pot
asocia în vederea constituirii unei confederații sindicale. Federațiile și confederațiile sindi cale
pot constitui, din sindicatele componente, uniuni sindicale teritoriale.
Dreptul de asociere al sindicatelor este consacrat și de art. 216 C. muncii, republicat, text
conform căruia „sindicatele se pot asocia îr mod liber, în condițiile legii, în federații, confederații
sau uniuni teritoriale". Prin art. 28 din Legea nr. 62/2011 s-a prevăzut dreptul
1 1 1 Trib. Oil, s. civ., sent. nr. 22 din 19 ianuarie 2010, solu(ie desființată cu trimiterea cauzei spre rejudccarea fondului
la data de 30 iunie 2010 de C,A. Craiova prin dec. nr. 4046/2010, nepublicate,
' ' Trib. Sălaj, sent. civ. nr. 842 din 4 mai 2009, irevocabilă prin dec. nr. 36/R din 12 ianuarie 2010 a C.A. Cluj, s. civ.,
mun. și asig. soo, pt. min. și fam.; C.A. Bucure⅞ti, s. a VH-a civ., confl. mun. și asig. soc., dec. nr. 5462/R din 8
octombrie 2009; Trib, lalomița, s. civ., sent. nr. 711F din 16 iunie 2009, irevocabilă prin dec. nr. 245R din
18ianuarie 2010 a C.A. Bucurcști, s. a Vll-a civ., confl. mun.și asig. soc.; Trib. Bihor, sent. civ. nr. 1244/LM din
28 octombrie 2009, irevocabilă prin dec. nr. 384/R din 24 februarie 2010 a C.A. Oradea, s. civ. mixtă, toate
publicate pe www.jurisprudenta.org; Trib. Bistrița-Năsăud, s. civ., sent. nr. 2091 ∕F din 9 aprilie 2010, irevocabilă
prin dec. nr. 2499/ R din 11 octombrie 2010 a C.A. Cluj, s. civ., rrun. și asig. soc., pt. min. și fam,; Trib. Bistrița-Nāsăud,
s. civ., sent. nr. 5143/F din 19 noiembric 2010, toate nepublicate.
'3' în sensul reținerii calită(ii de reclamant a federației, a se vedea: C.A. Bucureșri, s. a Vll-a civ., confl. mun. și asig.
soc., dec. nr. 5462/ R din 8 octombrie 2009; Trib. Ialomiț⅜, s. civ., sent. nr. 711F din 16 iunie 2009, irevocabilă prin
dec. nr. 245R din 18 ianuarie 2010 a C.A. București, s. a VH-a civ., confl, mun. și asig. soc., decizie prin care însă
se rcținc calitatea de rcprczentant al federației; Trib. Sălaj, sent. civ. nr. 842 din 4 mai 2009, ircvocabilă prin dec. nr.
36/R din 12 ianuarie 2010 a C.A. Cluj, s. civ., mun.și asig. soc., pi. min. și fam., decizie prin care ínsă se reline
calitatea federalici de reprezenlant al membrului sindical și calitatea de reclamant a membrului de sindicat; Trib.
Bihor, sent. civ. nr. 1244/LM din 28 octombrie 2009, ir?vocabila prin dec. nr. 384/R din 24 februarie 2010 a C.A.
Oradea, s. civ. mixtă, publicate pe www.jurisprudenta.org. In sens contrar, conform căruia membrii de sindicat
reprezentap! de federația sau uniunea sindicalã au calítate de reclamant, a se vedea Trib. Bistrița-Năsăud, s. civ.,
sent. nr. 2091/F din 9 aprilie 2010, irevocabilă prin dec. nr. 2499/R din 11 octombrie 2010 a C.A. Cluj, s. civ., mun. și
asig. soc, pt. min. și fam., ambele nepublicate; Trib. Bistrița-Năsăud, s. civ., sent, nr. 5143/ F din
19noiembrie 2010, nepublicată; Trib. Bucureșri, s. a Vlll-a confl. mun., sent. nr. 1490 din 23 februarie 2009,
irevocabilă prin dec. nr. 5462/R din 8 octombrie 2009 a C.A. București, s. a VH-a civ., confl. mun. și asig. soc.,
publicate pe www.jurisprudenta.org; C.A. București, s. a Vll-a civ., confl. mun. și asig. soc., dec. nr. 245R din
18 ianuarie 2010, www.jurisprudenta.org; C.A. Cluj, s. civ., nun. și asig, soc, pt. min. și fam., dec nr. 36/R din
12 ianuarie 2010, wAvw.jurisprudenta.org ; l.C.CJ., s. civ., dec. nr. 2446 din 25 martie 2004, www.scj.ro; Trib. Brașov,
s. civ., sent. nr. 957 din 21 mai 2010, irevocabilă prin neexeroitarea căii de atac, nepublicată.
'4' Publicată în M. Of. nr. 73 din 5 februarie 2003, abrogate prin art. 224 din Legea nr. 62/2011.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. XI I 133
organizațiilor sindicale de a apăra drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii,
statute!e funcționarilor publici, contractele colective de muncã și contractele individuale de
muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, înfața
instanțelor judecătorești, organelor dejurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin
apărători proprii sau aleși, prin întreprinderea oricăror acțiuni prevăzute de lege, inclusiv prin
formularea de acțiuni "n justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din
partea acestora. Totodată, s-a statuat cã acțiunea nu va putea fi introdusã sau continuatã de
organizația sindicală dacă celîn cauză seopunesau renunță la judecată în mod expres.
Este adevărat că, potrivit art. 134 pet. 6 din Legea nr. 62/2011, salariații sunt reprezentați
la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, de către sindicatul legal
constituit și reprezentativ ori, acolo unde nu este constituit un sindicat reprezentativ, prin
reprezentanții angajaților; la nivelul grupurilor de unități, de către organizațiile sindicale legal
constituite și reprezentative, iar la nivel de sector de activitate, de cãtre organizațiile sindicale
legal constituite și reprezentative. De asemenea, conform art. 219 C. muncii, repu blican la
cererea membrilor de sindicat, sindicatul îi poate reprezenta în cadrul conflictelor de muncă, în
condițiile legii. Utilizarea sintagmei „reprezentare în condițiile legii" duce la concluzia că
reprezentarea este permisă în condițiile legii speciale, Legea nr. 62/2011.
La o analiză de suprafață, s-ar putea afirma că, într-adevăr, din coroborarea dispozițiilor
art. 219 C. muncii și art. 28 din Legea nr. 62/2011 rezultă că dreptul de reprezentare în jus tiție
a intereselor unui membru de sindicat aparține numai sindicatului din care face parte, nu
federatiei, uniunii teritoriale sau confederației sindicale. 0 asemenea concluzie ar putea fi
justificată numai dacă se consideră că textul art. 28 din Legea nr. 62/2011 se referã doar la
sindicat, și nu la orice organizație sindicală.
în ceea ce ne privește, nu putem împărtăși această opinie. Apreciem ca reprezentarea în
justiție a intereselor unui membru de sindicat poate fi realizată, în baza art. 28 din Legea nr.
62/2011, nu numai de sindicat, ci și de federația, confederația sau uniunea sindicală teritorială
din care face parte și sindicatul al cărui membru este salariatul reprezentat.
Așa cum am arătat, art. 41 din Legea nr 62/2011 recunoaște sindicatelor legal constituite
dreptul la liberă asociere în federații, confederații sau uniuni sindicale teritoriale. Federația,
confederația și uniunea sindicală teritorială reprezintă și ele, la rândul lor, organizații sindi cale
constituite prin asociere, așa cum rezultă din dispozițiile art. 47 din Legea nr. 62/2011.
în opinia noastră, textul art. 28 al Legii nr. 62/2011 trebuie interpretat generic, și nu în sens
restrictiv, în sensul că se referă la orice organizație sindicală, de sine stătătoare ori constituită
prin asociere. Prin urmare, în noțiunea de „organizație sindicală" se cuprinde nu numai
sindicatul, ci și orice forma de asociere, și anume federația, confederația, uniunea sindicală
teritorială. Chiar textul art. 47 al Legii nr. 62/2011 denumește federația, confede rația și uniunea
sindicală teritorială ca organizație sindicală constituită prin asociere'1'.
Pe de altă parte, este și împotriva logicii firești ca reprezentarea în justiție a membrului
unui sindicat să fie limitată doar la sindicatul din care face parte.
Federația ia naștere prin asocierea a două sau mai multe sindicate. Odată formată fede –
rația, rolul său este acela de apărare a drepturilor membrilor sãi. Or, membrii săi sunt, de fapt,
membrii sindicatelor asociate în vederea nașterii federatiei. Ca atare, indiferent de sindicatul
din care provine, odată constituită federația, fiecare membru al sindicatelor aso ciate devine
membru al federatiei și, în această calitate, de membru al unei organizații sindicale constituite
prin asociere, poate fi reprezentat de federație. Tot astfel, confederația
I'l Conform art. 47 al legii, organizația sindicală censtituitâ prin asociere dobândește personalilate juridică de la
data rămânerii definitive și irevocabile a hotārârii judecătore⅜ti de admitere a cererii de înscriere în registrul
special.

KM 1 Arl. HI I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
sindicală se constituie prin asocierea a două sau mai multe federații sindicale din sectoare de
activitate diferite. Odată constituită confederația, ea are ca membri pe toți membrii federațiilor
asociate, formate, la rãndul lor, din membrii sindicatelor ce constituie federațiile asociate. Prin
urmare, un membru al unui sindicat care se asociază cu alt sindicat, formând o federație
sindicalã, devine membru al federației constituite și poate deveni și membru al unei
confederații, în cazul în care federația căreiaîi aparține se asociază cu alta și constituie o
confederație sindicalā. Tot astfel, federațiile și confederațiile sindicale pot constitui din
sindicatele componente uniuni sindicale teritoriale. Ca atare, membrul unui sindicat ce intră în
compunerea unei federații și confederații sindicale devine membru al uniunii sindi cale
teritoriale.
Apreciem, așadar, că un membru de sindicat, care este și membru al unei federații,
confederații sau uniuni sindicale teritoriale, poate fi reprezentat în justiție nu numai de
sindicatui din care face parte, ci și de federația, confederația, uniunea sindicală teritoriala de
care aparține.
Sub aspectul calității procesuale a organizațiilor sindicale, indiferent de tipul lor țpro-priu-
zise ori constituite prin asociere), considerăm că art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011
recunoaște acestora calitate procesuală a:tivă în exercitarea dreptului lor de reprezentare"1.
De altfel, în interpretarea și aplicarea unitarâ a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea
sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent, abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), înalta
Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, a
statuat, prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, că organizațiile sindicale au calitate procesuală
activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. în interpretarea și aplicarea
unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] C. muncii, repu blican instanța
competenta teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de
la sediul sindicatului reclamant.
Pornind de la faptul că legitimarea procesuală activă poate aparține doar titularului
dreptului pretins, dat fiind că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între
titularii dreptului care rezultă din raportul de drept material dedus judecății, suntem de părere
că textul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 trebuie interpretat în sensul că organizația
sindicală are calitate procesuală activă de a promova acțiunea în numele mem brilor săi. în
aceste condiții, în cadrul conflictelor de muncă, organizația sindicală va sta în judecată în
calitate de reprezentant, sub aspect procesual conform legii și deciziei în inte resul legii mai sus
amintite, fiind reclamantă.
Problema determinãrii calității care revineîn proces organizației sindicale este deosebit de
relevantă, aceasta având influențã în privința competenței teritoriale de soluționare a cauzei.
Asa cum a reținut instanța supremă prin decizia în interesul legii, competenta revine
tribunalului de la sediul sindicatului (sau organizației sindicale – s.n.}.
4. Capacitatea de a sta în judecată a sucursalei unei societãți. în ceea ce privește
sucursala unei societăți, în condițiile în care legea însãși recunoaște sucursalelor aptitu-dinea
de a avea drepturi și obligații, în limitele autonomiei funcționale stabilite de socie-
' ' Conform arl. 28 din Legea nr. 62/2011: „(l) Organizaliile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din
Icgislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele coleciivc de muncă și coniraclcle individuale de
muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale íuncjionarilor publici, în fata instanțelor
judecătorești, organelor de jurisdicție, a allor mstituții sau aulorilăți ale statului, prin apără tori proprii sau ale⅜i. (2)
în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizajiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune
prevăzulă de lege, inclusiv de a formula acțiune în jusliție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri
scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusa` sau coniinuata de organizația sindicală dacă eel în
cauză se opune sau renunță la judecată in mod expres. (3) In exercitarea atribuțiilor prevăzute dc alin. (1) și (2),
organizațiile sindicale au calitate procesuală activă".

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL Arl. ».» | I⅛
tatea al cărei dezmembrământ este, pen:ru a se stabili dacă aceasta poate sta în instanță cu
scopul de a-și apăra drepturile conferite si obligațiile asumate în aceste limite și, implicit, de a-
și exercita drepturile procesuale în acest scop, este necesar ca instanța de judecată să
confere posibilitatea sucursalei de a prezenta „delegarea de competență"111.
Art. 85. Forma mandatului. (1) împuternicirea de a rcprczcnta o persoana^ fizică data
mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedește prin înscris a u ten tic.
(2)în cazurile prevăzute la alin. (1), dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin
declarație verbală, făcutã in instanță și consemnată în încheierea de ședintă, cu arătarea
limitelor și a duratei reprezentãrii.
(3)împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridicā data unui
avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit Iegilor de orga-nizare și
exercitare a profesiei.
COMENTARII
1. Mandatul judiciar. Mandatul este constatat, de regulă, printr-un înscris numit pro-cură.
în practice, se folosesc și denumiri specifice, precum: „împuternicire avocațială", în cazul
reprezentãrii prin avocat, ori „delegație", atunci când persoana juridică este reprezentată în
proces prin consilierul sãu juridic.
Apărãtorul se legitimeazã cu împuternicirea avocațialã, emisă în baza contractului de
asistență juridică încheiat în forma scrisã, cu clientul său. în cazul în care procura este data
unui avocat, semnătura va fi certificatã potrivit dispozițiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea
și exercitarea profesiei de avocat, republicată12'. în conformitate cu anexa II din Statutul
profesiei de avocat, împuternicirea avocațială trebuie să aibă numãr și să rezulte din cuprinsul
său numărul și daîa contractului de asistență juridică în temeiul căruia a fost emisă și numai în
prezenta unor asemenea mențiuni nu este necesară sem nătura celui reprezentat, altfel
mandatul avocatului nu este valabil'31.
Oîmputernicire avocațială fărã număr, prezentată sub forma unei simple copii, fără a se
înfățișa originalul, nu poate fi reținută ca valabilă. Nevalabilitatea acesteia nu poate fi acoperita
prin diferitele note comunicate de cabinetul de avocat prin care se atestă înche ierea
contractului de asistențã juridică, cat timp legea prevede expres faptul cã avocatul se
legitimeazã în fata instanței prin împuternicirea avocatială, care trebuie să cuprindă toate
mențiunile prevăzute de anexa II din Statutul profesiei de avocat. întrucât împuter nicirea
avocațială emisă pentru reprezentarea intereselor unui client într-o anumită cauză poate fi
utilizată exclusiv în cauza respective, nu există niciun temei obiectiv pentru care apãrătorul să
refuze depunerea la dosara originalului. Aceasta cu atât mai mult cu cat, conform art. 121 alin.
(8) din Statutul profesiei de avocat, avocatul pãstrează un duplicat sau o copie de pe orice
împuternicire de ^eprezentare primită în executarea contractelor, ceea ce duce la concluzia că
originalul se depune la dosar. Refuzul apărătorului de a depune la dosar împuternicirea
avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică pretins încheiat, în original,
împiedică instanța sã ia în considerare simpla copie depusă la dosar, soluția fiind aceea a
anulării acțiunii141.
1 1 11.C.C.J., s. com., dec. nr. 2033 din 2 iunie 2006, in Dreptul nr. 12/2007, p. 294.
1 2 1M. Oí. nr. 98 din 7 februaríe 2011.
I3' I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2258 din 31 marlie 2005, www.scj.ro.
1 4 1 Trib. Bistrița-Nasâud, s. I civ., dec. nr. 333/R/14 noiembrie 2012, ncpublicaU⅜.

136 1 Arl. Kfi-»7 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
2. Condiții de forma. împuternicirea data unei persoane care nu are calitatea de avocat
pentru exercitarea dreptului dechemareîn judecată sau pentru reprezentareînjudecată trebuie
făcută prin înscris autentic, condiție de forma cerută de lege ad validitatem.
Contractul de mandat fund, de regulă, un contract consensual, mandatul poate fi dat si prin
declarația verbală a părțíi, făcută ín instanță și trecută în încheierea de ședință, cu aratarea
limitelor și a duratei reprezentării. Mandatul verbal poate fi dat numai în cazul reprezentării de
altă persoană decât un avocat.
Arl. 86. Mandahil general. Mandatarul cu procură generalã poate să reprezinte în
judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Dacă eel care a dat
procurã generalã nu are domiciliu și nici reședință în țară sau dacă procura este data unui
prepus, dreptul de reprezentare în judecatã se presupune dat.
COMENTARII
1.Mandatar cu procură generalã. împuternicirea data unui terț de a reprezenta partea în
judecată trebuie să fie expresă, atunci cânc mandatarul are o procură generalã, în exercitarea
căreia se ocupă de „toate afacerile mandantului" (art. 2016 NCC).
2.Prezumție legală relarivã a existenței dreptului de reprezentareînjudecată. Prezumția
legalã relativă a existenței unui mandat de reprezentare în judecată opereazã în douã situații:
a) dacă eel care a dat procură generalã nu are domiciliul și nici reședința în țară; b) în cazul
persoanelor juridice, dacă procura este data unui prepus.
Principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu
persoane aflate în situații deosebite. De altfel, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa
privind egalitatea cetățenilor în fata legii și a autorităților publice, a statuat în mod con stant cã
principiul egalității presupune identitate de soluții numai pentru situații iden-tice. Or, dispozițiile
legale referitoare la mandatul general au în vedere situații particulare în care se pot afla părțile
în procesul civil. Dispozițiile procedurale reglementează două excepții de la regula generalã
potrivit căreia mandatarul cu procurã generalã poate să reprezinte în judecată numai dacă
acest drept i-a fost dat anume. Aceste excepții, privind fie persoanele care nu au domiciliul și
nici reședința în țarã, fie procura data unui prepus, nu contravin sub niciun aspect egalității în
drepturi, deoarece ele, prin natura lor, nu pot să genereze o stare de inegalitate sau de
discriminare. Dimpotrivă, dispozițiile legale în materie satisfac imperativul soluționării cu
celeritate a procesului'1'.
3.Mandat special pentru actele procesuale de dispoziție. în ceea ce privește actele
procesuale de dispoziție, adică recunoașterile privitoare la dreptul în judecată, renunțările
și încheierea unei tranzacții judiciare, ele nu pot fi îndeplinite de mandatar decât dacă
esteîmputernicitîn acest scop printr-o procură specială, datăîncondițiile art. 81 alin. (1)
NCPC.
Hotărârea prin care se ia act de renunțarea lajudecata apelului, data cu nerespectarea
obligativității împuternicirii mandatarului prin procură specială, este lovită de nulitate și
determină rejudecarea cauzei, consecutiv admiterii căii de atac121.
Arl. 87. Conținutul mandatului. (1) Mandatul este presupus dat pentru toate actele
procesuale îndeplinite în fata aceleiași instanțe; el poate fi însă restrâns, în mod expres,
la anumite acte.
1 1 1CC, Dec. nr. 172/2002, M. Of. nr. 478 din 4 iulie 2002.
'2' I.C.C.J., s. civ. și de propr. int., dec. nr. 1127 din 2 februarie 2006, în Dreptul nr. 7/2007, p. 245.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L Arl. K7 I 13/
(2) Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face,
chiar fără mandat, orice acte pentru pãstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar
pierde prin neexercitarea lor la timp și poate, de asemenea, să introducă orice cale de
atac împotriva hotărârii pronunțate. In aceste cazuri, toate actele de procedură se vor
îndeplini numai faîă de parte. Susținerea cãii de atac se poate face numai în temeiul unei
noi împulerniciri.
COMENTARII
1.Prezumție legală relative. Mandat dat pentru toate actele. Se prezumă că mandatul
adlitem a fost dat pentru toate actele de procedură într-un litigiu determinat, o prezumție
legală relativă, care admite dovada contrară. Un mandat general pentru orice litigii este nul.
împuternicirea poate fi restrânsă la anumite acte sau pentru o anumită instanțã, mandatul fiind
în această ipoteză unul special, ale cărui limite trebuie verificate de instanță și respectate.
2.Acte procesuale de dispoziție efectuate prin mandatar. Procură specială. Mandatul
general pentru reprezentarea unei părțiîn judecată nu cuprinde actele de dispoziție în procesul
civil. Valabilitatea recunoașterilor privitoare la drepturile în judecată, a renun-țarilor și a
propunerilor de tranzacție este condiționată de existența unei procuri speciale.
3.Mandat tacit dat avocatului. Prin excepție de la regula consacratã în art. 2013 NCC,
conform căreia contractul de mandat poate fi încheiat în forma scrisã, autentică ori sub
semnătură privată, sau verbală, avocatul care a asistat o parte la judecata pricinii, evident în
exercitarea unui mandat expres, poate, într-o etapă procesuală ulterioară, chiar în absența
unui mandat expres: a) să îndeplineascã actele necesare păstrării drepturilor supuse unui
termen și care s-ar pierde prin neexecutarea lor la timp; b) sã exercite cãile de atac împotriva
hotărârii date. Pentru susținerea căii de atac este obligatorie, însă, o nouā împuternicire.
în principiu, se consideră că aceste acte de conservare au fost săvârșite de mandatar în
temeiul unui mandat tacit, valabilitatea lor fiind condiționată de o ulterioară ratificare de cãtre
parte.
în ipoteza în care avocatul pârâților a exercitat calea de atac, însă această cale nu a fost
însușită de pârâți, care nu au înțeles să conteste hotãrârea instanței de fond și să confere
avocatului calitatea de reprezentant al lor pentru calea de atac a recursului, cere-rea de recurs
se va anula111.
Lipsind mandatul expres, toate actee de procedură se vor îndeplini numai față de partea
însăși.
Credem că și avocatul stagiar, care a asistat partea la judecătorie, poate declara cãile
legale de atac împotriva hotărârii și îndeplini actele necesare asigurării păstrãrii drepturilor
supuse unui termen, care s-ar pierde prin neexercitare. Aceasta întrucât, conform art. 304 alin.
(2) din Statutul profesiei de avocat, avocatul stagiar poate efectua activitățile prevã-zute la art.
3 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 51/1995, republicată, adică poate da con-sultații și redacta
cereri cu caracter juridic; poate acorda asistență și reprezentare juridică în fata autorităților
prevăzute enunțiativ de lege, și anume: instanțe judecătorești, organe de urmărire penală,
autorități cu atribuții jurisdicționale, notari publici, executori jude cătorești, organe ale
administrației publice, instituții publice și alte persoane juridice. în ceea ce privește punerea de
concluzii în fata instanțelor judecătorești, dispoziția trebuie obligatoriu coroborată cu
prevederile art. 304 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat,
Trib. Bistrița-Nasăud, s. civ., dec. nr. 252/R din 27 septembrie 2007, ncpublicata

138 | Arl. XK-H» I)ISI'O/ITM GtNEKALE
conform cărora avocatul stagiar are dreptul de a pune concluzii numai la judecătorii.întrucât
legea recunoaște avocatului stagiar dreptul de a reprezenta sau de a asista partea în fata
judecãtoriei, ín lipsa unei prevederi derogatorii exprese, dispozițiile art. 87 alin. (2) NCPC devin
incidente și în privința avocatului stagiar.
Arl. 88. încetarea mandatului. MandatuI nu înceteaz*`í prin moartea celui care 1-a dat și
nici dacă acesta a devenit incapabil. MandatuI dăinuiește pânã la retra-gerea Iui de către
moștenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.
COMENTARII
încetarea mandatului judiciar, prin retragerede către moștenitorii sau reprezentantul
legal al mandantului. în principiu, moartea ori punerea sub interdicție a mandantului fac ca
mandatul să înceteze, convenția de reprezentare având caracter intuitu personae [art. 2030 lit.
c) NCC]. Cu toate acestea, în procesul civil, mandatarul este ținut să își înde-plineascā în
continuare mandatul, până la retragerea Iui de către moștenitorii părții care l-a dat ori de către
reprezentantul legal al incapabilului. Se evită astfel prejudicierea drep-turilor și intereselor
legitime ale moștenitorilorori ale incapabilului. Este posibil ca moș tenitorii mandantului decedat,
introduși în proces, să confirme mandatul și efectele acestuia se vor produce în continuare.
Arl. 89. Renunțarea la mandat și revocarea mandatului. (1) Renunțarea la mandat sau
revocarea acestuia nu poate fi opusã celeilalte părți decât de la comu-nicare, afară numai
dacă a fost făcută în ședința de judecată și în prezența ei. (2) Mandatarul care renunță la
împuternicire cstc ținut să înștiințcze atât pe eel care i-a dat mandatul, cat și instanța, cu
eel puțin 15 zile înainte de termcnul ime-diat urmãtor renunțării. Mandatarul nu poate
renunța la mandat în cursul terme-nului de exercitare a căilor de atac.
COMENTARII
1.încetarea mandatului judiciar prin renunțare sau revocare. Mandatarul este acela
care poate renunța la mandat, în conformitate cu dispozițiile de principiu ale art. 2030 lit. b)
NCC. Mandantul poate revoca (denunța) unilateral mandatul oricând, solicitând restituirea
procurii, în conformitate cu art. 2030 lit. a) NCC. Potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 51/1995,
republicată, și art. 147 din Statutul profesiei de avocat, atât avocatul, cat și clientul său au
dreptul să renunțe unilateral la contractul de asistență juridică încheiat.
2.Momentul producerii efectelor încetãrii mandatului față de terți. încetarea efec-telor
contractului de mandat, prin renunțare sai retragere, nu va putea fi opusă celeilalte părți în
proces decât de la data comunicării, exceptând situația în care s-a făcut în ședințā publicã, în
prezența părții adverse, fund trecută în încheierea de ședință.
3.Obligația de înștiințare a mandantului și a instanței de către mandatarul care
renunță la mandat. Mandatarul care renunță la mandat este obligat să notifice mandan tului
renunțarea sa și sã înștiințeze instanța, eel mai târziu cu 15 zile înaintea termenului de
judecată fixat ori a împlinirii termenului pen:ru exercitarea căilor de atac.
Este interzisă renunțarea la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac. Așa
fiind, prejudicierea drepturilor și intereselor părții sub acest aspect atrage răs-punderea
mandatarului renunțător, pe temeiul contractului de mandat.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL Arl. mi I 13V
4. Posibilitatea substituirii mandatarului judiciar. Substituirea mandatarului avocat poate
avea loc fie în cazul în care acesta este împiedicat să-și îndeplineascã serviciul pro-fesional
într-un anumit moment, fie dacã renunță la exercițiul profesiei ori împotriva sa se ia măsura
suspendării dreptului de a exercita profesia de avocat.
Astfel, conform art. 234 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat1", în cazul în care avocatul
este împiedicat să îndeplineascã serviciul profesional, își va asigura substituirea, inclusiv
printr-un avocat care își desfășoară activitatea într-o altă forma de exercitare a profesiei, dacă,
în prealabil, obține acorcul clientului în acest scop. Pentru activitatea de substitute, avocatul
care preia cauza are dreptul la onorariul corespunzător activității depuse, în condițiile
înțelegerii dintre avocați [art. 234 alin. (3)J. Potrivit art. 54 alin. (1) din Statut, avocatul
împotriva căruia s-a dispus măsura suspendării este obligat ca în ter-men de eel mult 15 zile
de la data comunicării măsurii să își asigure substituirea, iar avo catul care renunță la exercițiul
profesiei va formula o cerere în scris. Cu eel puțin 60 de zile înainte de data prevăzută pentru
încetarea activității, acesta este obligat, potrivit art. 59 din Statut, să finalizeze toate cauzele
angajate sau să asigure substituirea. Avocatul va prezenta barouluí lista cuprinzand cauzele
nefinalizate și va indica numele avocatilor care le vor prelua.
Secțiunea a 5-a. Asistențo judiciorâ
Art. 90. Condiții de acordare. (1) Cel care nu este în stare sã facă față cheltuielilor pe care le
presupune declanșarea și susținerea unui proces civil, fãră a primejdui propria sa întreținere sau
a familiei sale, poate benencia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul
public judiciar.
(2)Asistența judiciară cuprinde:
a)acordarea de scutiri, reduceri, eșalonârJ sau amânări pentru plata taxelor judi-ciare prevăzute
de lege;
b)apărarea și asistența gratuită printr-un avocat desemnat de barou;
c)orice alte modalități prevăzute de lege.
(3)Asistența judiciarã poate fi acordată oricând în cursul procesului, în tot sau numai în parte.
(4)Persoanele juridice pot beneficia de facilități sub forma de reduceri, eșalonări sau amânãri
pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele
judecătorești, în condițiile legii speciale.
COMENTARII
1. Cine poate cere asistență judiciarã. Titularul unei cereri de asistențã judiciară este
partea în proces ale cărei posibilități materiale nu îi permit să suporte costurile judecății, fără a-
și primejdui propria întreținere sau întreținerea familiei121 sale, aflându-se astfel
'1' Articolul 234 alin. (2) și (3) din Statut prevede: „ (2) în cazul in care avocatul este împiedicat sā îndeplineascã
serviciul profesional, își va asigura substituirea. inclusiv printr-un avocat care își desfășoară activitatea
într-o altă forma de exercitare a profesiei, dacă în prealabil obține acordul clientului în acest scop. Modelul
delegației de substituire este prevăzut la ane>a nr. V. Prevederile art. 122 alin. (4) se aplică în mod
corespunzător și formularului dclegațici de subsliluire. (3) Pentru activitatea de substiluirc, avocatul care
preia cauza are dreptul la onorariul corespunzător activitătii depuse, în condițiile înțelegerii dintre avocați".
'-' In sensul O.U.G. nr. 51/2008, prin familie se înțelege soțul/sotia, copiii sau alți descendenți în linie dreaptă
în vârsta de pãnã la IB ani aflați in ínlrețincrca solid tantului, precum și copiii sau alți descendenți in linie

140 | Arl. ÏM» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
într-o situație de inechitate în raport cu partea adversă si în imposibilitatea de a accede efectiv
la justiție. Atât redacțional, cat și prin finalitatea urmărită, aceste dispoziții mate-rializează
preocuparea legiuitorului de a complini insuficiența posibilităților materiale ale celor care
apeleazã la justiție pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legítime. în aceastã manieră,
se asigură egalitatea de tratament între subiectele de drept, principiu care, în materie
procesuală, îmbracă forma specifică a egalității de arme între justițiabili, precum și premisele
accesului liber la justiție și dreptul la un proces echitabil"1.
în jurisprudența sa în materie, Curtea Constitutional a statuat în mod constant că accesul
liber la justiție nu înseamnã că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. S-a reținut cã art.
21 din Constitute nu instituie nicio interdicție cu privire la taxeleîn justiție, fiind legal și echitabil
ca justițiabilii care trag un folos ncmijlocit din activitatea desfășurată de autoritãțile
judecătorești sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Pe de altă parte, s-a arătatcã
echivalentultaxelorjudiciaredetimbru este integratîn valoarea chel tuielilor de judecată stabilite
de instanța de judecată prin hotãrârea pe care o pronunțã în cauză, plata acestora revenind
părții care cade în pretenții12'.
în interpretarea Curții Europene, prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția europeană
referitoare la asistența judiciară se aplică atât cauzelor penale, cat și celor civile {Golder c.
Regatului Unit, 1975). în cazurile în care asisteița judiciarã gratuită este necesară, art. 6 alin.
(1) impune ca asistența acordată de către avocat să fie efectivă, nefiind suficientă o asistență
formală. în ceea ce privește cauzele civile, art. 6 alin. (1) prevede garanții, în cazul în care
asistența judiciară este indispensablă pentru a avea acces la instanță, pentru că: a) asistența
judiciară este obligatorie; b) complexitatea procedurii sau tipul cauzei o necesită.
Dreptul de acces la justiție în aceste situații nu este absolut și poate fi supus unor restricții
legitime, bazate, de exemplu, pe situația financiară a justițiabilului sau șansele de succes ale
acestuia. Principiul actului de justiție echitabil mai poate necesita asistențã judiciară gratuită
pentru a asigura ca justițiabi ul să aibă posibilítatea de a-și prezenta cauza în mod eficient în
fata instanței și egalitatea de arme (de exemplu, Steel și Morris c. Regatului Unit, 2005). Criterii
de luat în considerare sunt: miza pe care o reprezintă cauza pentru parte; complexitatea
cauzei și natura acesteia (P., C. și S. c. Regatului Unit, 2002). Fiecare parte trebuie să aibă în
mod responsabil ocazia de a-și prezenta cazul, în condiții care nu o pun în dezavantaj
substantial față de adversar.
Dreptul la asistență judiciară este considerat deosebit de important mai ales în apel și
recurs, în cazul în care implică proceduri mai complicate și cunoștințe avansate de drept (de
exemplu, Boner c. Regatului Unit, 1994), precum și pentru ca apelantul să-și poată face o
apărare efectivă131.
La 25 mai 2008 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în
materie civilã141, care a abrogat expres dispozițiile art. 74-81 CPC. Acest act normativ
dreaptâ în vârstă de peste IS ani, dar nu mai mult de 26 de ani. dacă se alia in con(inuarea studiilor și in
intrejinerea solicitantului. Se consider.1* membru al familiei și persoana care are domiciliul ori resedin(a comună și
gospodăreste împreunā cu solicitantul, copiii sau alți descendenți in linie dreaptă ai acesteia în vârsl<l de până la 18
ani aflați in ínlrcjincrea solicitantului, precum și copiii sau alii dcsccndcnți in linic dreaptă în vārstã de peste 18 ani,
dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în coniinuarea studiilor și în întretinerea solicitantului.
ș'I C.C., Dec. nr. 322/2004, M. Of. nr. 1013 din 3 noiembrie 2004.
1 2 1 C.C., Dec. nr. 322/2004, M. Of. nr. 1013 din 3 noiembrie 2004; Dec. nr. 423/2004, M. Of. nr. 51 din 14 ianuarie
2005; Dec. nr.453/2005, M. Of. nr.943 din 21 octombrie 2005; Dec. nr.427/2006, M. Of. nr. 582 din5 iuiie 2006.
'3' C.E.D.O., Pakelli c. Germaniei, hot. din 25 aprilie 1983, www.echr.coe.int.
' ' Pentru detalii, a se vedea D.L· Bãlilean, C.C. Fren(iu, Ajutorul public judiciar în materie civila^ (Ordonanța dc
urgența a Guvernului nr. 51 din 21 aprilie 2008), Ed. Uiiversul Juridic, 2010.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL API. mi i 141
transpune Directiva Consiliului 2003/8/CEdeîmbunătățirea accesului la justițieîn litígiile
transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordatã
în astfel de litigii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L nr. 26 din 31 ianuarie 2003.
Conform art. 54 alin. (2), prevederile ordonanței de urgență prevalează asupra dispo-zițiilor
conținute în acordurile bilaterale și multilaterale încheiate de statele membre, inclusiv: a)
Acordut european privind transmiterea cererilor de asistență judiciară, semnat la Strasbourg la
27 ianuarie 1977, modificat prin Protocolul adițional la Acordul european privind transmiterea
cererilor de asistențã judiciară, semnat la Moscova în 2001; b) Convenția privind facilitarea
accesului international la justiție, încheiată la Haga la 25 octombrie 1980.
Potrivit art. 3 al ordonanței, ajutorul public judiciar"1 se acordă în cauze civile, comer-
ciale, administrative, de muncă și asigurări sociale, precum și în alte cauze, cu excepția celor
penale. Poatefi titular al cererii deajutor public judiciar orice persoană fizicā având domiciliul
sau reședința obișnuită în Romania sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în situația
în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor
consultații jur dice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fãră a pune în
pericol întreținerea sa ori a familiei sale.
Solicitarea ajutorului judiciar este o ⅛cultate pusă la dispoziția părții care nu poate face
față cheltuielilor unui proces. Fiind o facultate, ea nu poate fi impusă. Mai mult, dreptul la
acordarea ajutorului public judiciar are un caracter intuitu personae, fiind sti-pulat în
considerarea situației speciale a titularului, așa după cum rezultă indubitabil din analiza
dispozițiilor art. 10 al ordonanței. Prin urmare, acest drept nu poate fi transmis și nici exercitat
de creditori în numele debitorului rãmas în pasivitate. în ipoteza în care debitorulîntreținerii
rămâneîn pasivitateînsensulcă nusolicitãajutorjudiciar, periclitând prin această
manifestareîntreținerea membrilor familiei sale, apreciem cã nimic nu împie-dică beneficiarii
legali ai întreținerii să solicite, pe calea unei acțiuni separate în justiție, obligarea debitorului la
executarea întreținerii.
2.Dreptul Uniunii Europene. Reclamant care a beneficial, în statul membru de ori-gine,
de asistență judiciară. în conformitate cu art. 50 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al
Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și exe cutarea
hotărârilor în materie civilă și comercială, reclamantul care, în statul membru de origine, a
beneficiat în întregime sau doar partial de asistență judiciară sau de scutire de taxe și cheltuieli
de procedură este îndreptățit să beneficieze, în cadrul procedurii prevă-zuteînSecțiunea 2
(„Executarea"), de asistența judiciară cea mai favorabilă sau descutirea de taxe și cheltuieli de
procedură cea mai amplă prevăzută de legislația statului membru solicitat. Díspoziții similare
cuprinde și Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind
competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecă-torești în materie matrimonială și
în materia răspunderii părintești (art. 50).
3.Principii generale de acordare a asistenței judiciare gratuite. Analiza documentelor
internaționaleîn materie ne permite evocarea următoarelor principii generale de acordare a
asistenței judiciare gratuite121:
a) Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertãților fundamen tal,
Roma, 4 noiembrie 1950: „Art. 6. Dreptul la un proces echitabil. 1. Orice persoană
1 1 1 Conform art. 1 al O.U.G. nr. 51/2008, ajutorul public judiciar reprezintă acea forma de asistență acordatã de stat
care are ca scop asigurarca dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru
realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciara, inclusiv pentru executarea silitâ a hotărârilor
judecătoresti sau a altor titluri executorii.
' ' A se vedea Raportul „Asistența judiciară gratuită: status quo și perspective" fínanțat de Open Society Institution
și publicat pe www.cjr.ro/filesRaporLcgal2005 .

142 | Arl. ÏM» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil, a cauzei
sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra
încălcării drepturilor și obligațiilor sale CJ caracter civil";
b)Carta Europeană a Drepturilor Omului: „Art. 47. Dreptul la un proces echita bil.
Persoanele care nu au resursele necesare vor beneficia de asistențã judiciarā gratuită în
măsura în care un asemenea ajutor este necesar pentru asigurarea accesului efectiv la
justiție";
c)Rezoluția 78(8) a Consiliului Miniștrilor referitoare la asistența judiciara și consiliere, din
2 martie 1978: „Nimeni nu trebuie împiedicat de obstacole economice în a-și apăra drepturile
în justiție, atât în cauzele civile, cat și în cauzele administrative, de natură socială sau fiscală.
Asistența judiciarā ar trebui să acopere toatecosturile suportate de către un justițiabil,
inclusiv martori, experți și traducători.
Asistența judiciara poate fi parțială, atunci cãnd persoana poate suporta o parte din costuri.
Ar trebui să existe o cale de atac împotriva deciziei prin care se refuză acordarea de
asistență judiciara gratuită.
Asistența judiciara trebuie oferită de o persoana cu pregătire de specialitate și care trebuie
remunerată adecvat pentru munca sa, depusã în folosul justițiabilului";
d)Recomandarea R (81)7 a Comitetului de Miniștri referitoare la măsurile care să faciliteze
accesul la justiție, adoptată la 14 aprilie 1981: „Niciun justițiabil nu ar trebui privat de asistența
unui avocat. Obligativitatea csistării unei părți de către mai mulți avo-cați, dacă nu este
necesară pentru un anumit caz, trebuie evitată";
e)Recomandarea R (93)1 a Comitetului de Miniștri referitoare la accesul efectiv la justiție
pentru persoanele foarte sărace, din 8 ianuarie 1993: „Persoanele foarte sărace sunt definite
ca persoane în situații deosebit de dificile, marginalizate sau excluse din societate, atât din
punct de vedere economic, cat și din punct de vedere social sau cultu ral. Se recomandă ca
asistența judiciara să acopere toate tipurile de proceduri judiciare și să fie acordată oricărei
persoane sărace.
Persoanele eligibile pentru asistență judiciara gratuită ar trebui să beneficieze de asistență
juridică adecvată, pe cat posibil oferitã de un avocat ales de către ele.
Statele pãrți ar trebui să faciliteze accesul efectiv al acestor persoane la metode extra-
judiciare de soluționare a conflictelor.
Procedura solicitării de asistență judiciara gratuită ar trebui să fie simplificată, iar sin-gurele
motive de respingere a cererii de asistență judiciara ar trebui să fie inadmisibilitatea, lipsa
vădită a șanselor de succes sau atunci când acordarea de asistență judiciara gratuită nu este
în interesul justiției";
f)Recomandarea Rec (2000)21 a Comitetului de Miniștri referitoare la libertatea de
exercitare a profesiei de avocat, din 25 octombrie 2000: „Toate măsurile necesare ar trebui
luate pentru ca orice persoana să poată avea acces efectiv la serviciile de avocați
independenți.
Avocații ar trebui încurajați să-și ofere serviciile persoanelor cu venituri reduse.
Obligațiile profesionale ale avocaților nu ar trebui să fie afectate de faptul că onorariile sunt
plãtite total sau partial din fonduri publice.
Barourile și asociațiile profesionale ar trebu să promoveze participarea avocaților în
programe de asigurare a accesului la justiție a persoanelor defavorizate din punct de vedere
economic, mai ales în ceea ce privește asistența judiciara și consilierea";
g)Directiva 2003/8/CE din 27 ianuarie 2003 a Consiliului Europei pentru îmbunătāțirea
accesului la justiție în dispute transfrontaliere, prin stabilirea de reguli comune minime

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L Arl. mi | 143
privind asistența judiciară pentru aceste dispute: „Asistența judiciarā ar trebui să acopere și
consilierea pre-litigiu, în vederea încheierii unui acord înaintea începerii procedurilor judiciare,
asistența și reprezentareaîn prcceduri judiciare, ajutorul acordat sau exceptarea de la
cheltuielile de judecată.
Condițiile pentru acordarea asistenței judiciare ar trebui să ia în considerare factori
obiectivi, precum venitul, capitalul sau situația familială.
Statele membre ar putea respinge cererile de asistențā judiciară în cazul acțiunilor vădit
nefondate sau pe motive care tin de fondul cauzei, numai în cazul în care consilierea pre-litigiu
este acordată și accesul la justiție este totuși garantat.
Asistența judiciară trebuie să fie acordată pentru toate fazele procesuale, inclusiv cu privire
la cheltuielile de executare.
Asistența ar trebui acordată în aceleași condiții, atât pentru procedurile legale obiș-nuite,
cat și pentru proceduri precum medierea, atunci când este prevăzută de lege sau decisă de
către instanță";
h) Convenția dintre Romania și Republ ca Macedonia privind asistența judiciară în mate-rie
civilă. La data de 10 martie 2007 a intrat în vigoare Convenția dintre Romania și Republica
Macedonia privind asistența juridicăîn materiectvilã1", semnată la Bucuresti la 12 noiembrie
2003, ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 356 din 8 septembrie 2004.
Părțile contractante își acordă reciprcc, la cerere, asistență juridică în cauzele civile17', în
condițiile prevăzute de convenție. Sub aspectul obiectului, asistența juridică în materie civilă
cuprinde îndeplinirea unor activități procesuale cum sunt: întocmirea, transmiterea și
înmânarea de acte judiciare și extrajudiciare, audierea părților, martorilor, experților și a altor
persoane, efectuarea de expertize, de cercetări la fata locului și de constatări ale unor stări de
fapt, precum și alte activitãți procesuale legate de administrarea probelor, aplicarea unor
măsuri de asigurare sau de conservare, verificări de înscrisuri, obținerea de copii sau de
fotocopii ori de extrase de pe documente.
în aplicarea dispozițiilor convenției, instituțiile judiciare ale celor două părți contrac tante
comunicā între ele prin intermediul ministerelor de justiție ale României și Republicii
Macedonia, folosind în relațiile dintre ele limbile română și macedoneană.
Cererile de asistență juridică și actele anexate se redactează în limba părții contrac tante
solicitante și vor fi însoțite de traduceri certificate în limba părții contractante soli-citate.
înscrisurile întocmite în îndeplinirea cererilor de asistență juridică se transmit în limba părții
contractante solicitate.
Cererea de asistență juridică va cuprinde următoarele date: a) denumirea instituției
judiciare solicitante; b) denumirea instituției judiciare solicitate; c) indicarea cauzei în care se
solicită asistență juridică; d) numele și prenumele părților, calitatea procesuală, cetă-țenia,
domiciliul sau reședința acestora, iarîn cazul persoanelor juridice, denumirea și sediul lor; e)
numele, prenumele și adresa reprezentanților părților, atunci când este cazul; f) obiectul cererii
și datele necesare pentru îndeplinirea ei; g) menționarea actelor anexate la cerere.
Partea contractantă solicitată poate refuza acordarea asistenței juridice dacă se con-sideră
că prin îndeplinirea cererii s-ar putea aduce atingere ordinii sale de drept.
Cetățenii uneia dintre părțile contractante beneficiază pe teritoriul celeilalte părți
contractante de reducerea sau de scutirea cheltuielilor de procedură, precum și de asis-
1 1 1 Ratificată de Romania prin Legea nr. 356/2004 (M. Of. nr. 839 din 13 septembrie 2004). Momentul datei intrării
în vigoare este prevăzut în art. 10 din Ordinui nr. 1371/2007 al Minislerului Afacerilor Externe privind intrarea în
vigoare a unor tralate internaționale (M. Of. nr. 397 din 13 iunie 2007).
' ' In sensul convenției, conform art. 1 al Legii nr. 356/2004, prin cauze civile se înțelege cauzele de drept civil,
drept al familici, drept comcrcial, drcptul muncii și contencios administrate.

144 | AM. ÏM» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
tență judiciară gratuită, în aceleași condiții cu cetățenii proprii. Inlesnirile prevăzute,
acordatedeo instituție judiciară a uneia dintre părțilecontractanteîntr-oanumită cauză, se aplică
tuturor actelor de procedure în acea cauzã, inclusiv actelor de executare.
Articolul 19 al Convenției reglementeazã condițiile obținerii înlesnirilor, stabilind că atunci
când cetāțenii unei părți contractante depun cerere pentru acordarea înlesnirilor, odată cu
aceasta vor prezenta și un certificat cu privire la situația materială si personală, întocmit potrivit
reglementărilor legale ale fiecărei părți contractante. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau
reședința pe teritoriul niciuneia dintre părțile contractante, certifi-catul poate fi eliberat de
misiunea diplomatica sau oficiul consular al statului al cărui cetățean este. Cetățenii uneia
dintre părțile contractante, care doresc să solicite unei instituții judiciare a celeilalte părți
contractante înlesnirile sus-menționate, pot face cerere în acest sens la instituția judiciarā
competentã de la domiciliul sau reședința lor.
4. Acordarea asistenței judiciare. Forme. Alineatul (2) al art. 90 NCPC evocã formele de
acordare a asistenței judiciare, într-o enumerare exemplificativă, dedusă din trimiterea pe care
o face la orice alte modalitãți prevăzute de lege. Astfel, conform legii fundamentale de
procedură civilă, asistența judiciară cuprinde: a) acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau
amânări pentru plata taxelor judiciare prevăzute de lege; b) apărarea și asistența gra tuită
printr-un avocat desemnat de barou; c) orice alte modalități prevāzute de lege.
Conform O.U.G. nr. 51/2008, ale cărei dispozi;ii completează Codul de procedurã civilă,
pentru că reprezintă legea-cadru în materie și reglementeazã în detaliu procedurã de acordare
a asistenței judiciare, ajutorul public judiciar se acordă oricând în cursul judecății, de la data
formulării cererii de cãtre persoana interesatã, și se menține pe tot parcursul etapei procesuale
în care a fost solicitat.
Ajutorul public judiciar se poate acorda în jrmătoarele forme: a) plata onorariului pentru
asigurarea reprezentării, asistenței juridice și, după caz, a apãrãrii, printr-un avocat numitsau
ales, pentru realizarea sauocrotirea unui dreptori intereslegitimînjustițiesau pentru prevenirea
unui litigiu, denumită în continuare asistență prin avocat; b) plata expertului, traducătorului sau
interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviințarea instanței sau a autorității cu atribuții
jurisdicțiorale, dacă această platã incumbã, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar;
c) plata onorariului executorului judecătoresc; d) scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la
plata taxelor judiciare prevãzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silitã.
Ajutorul public judiciar se poate acorda, cumulat, în oricare dintre formele mai sus indicate,
fără a putea depăși, în cursul unei perioade de un an, suma maxima echivalentă cu 10 salarii
minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.
Ajutorul public judiciar se poate acorda și în alte situații, proportional cu nevoile soli-
citantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură sã îi
limiteze accesul efectiv la justiție, inclusiv din cauza diferențelor de cost al vieții dintre statul
membru în care acesta își are domiciliul sau reședința obișnuită și Romania.
La stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indem-nizații,
onorarii, rente, chirii, profit din activităti comerciale sau dintr-o activitate inde-pendentă și altele
asemenea, precum și sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile și obligațiile de
întreținere (art. 9 din O.U.G. nr. 51/2008).
Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris, va cuprinde
mențiunile minime obligatorii prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008, iar la cerere se vor
atașa înscrisurile doveditoare ale veniturilor solicitantului și ale familiei sale, pre cum și dovezi
cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată.
Considerãm, așadar, cã la calculul venitului mediu net lunar pe membru de familie, din
totalul veniturilor periodice obținute și dovedite de parte se vor deduce sumele dato-

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L API. mi | I4⅛
rate în mod periodic cu titlul de obligații de întreținere sau alte obligații de plată (spre exemplu,
chirii, rate aferente unui credit bancar necesar și rezonabil și altele aseme-nea). Este adevãrat
că legiuitorul nu a uzat de imperativul „vor fi deduse" în dispoziția normei,însă intenția acestuia
a fost suficient de clar exprimată prin indicarea elementelor de calcul, și anume: venituriíe
periodice și sumele datorate în mod periodic. Mai mult, se stabilește obligația părții de a atașa
la cereredovezi cu privire la obligatiile de întreținere sau de plată. Or, acestea nu ar putea fi
valorificate de către instanțã decât în calculul venitului. De altfel, o astfel de interpretare a
textelor normative mai sus evocate este de natură să asigure garanțiile unui beneficiu onest și
real al părții la ajutor public judiciar, în oricare dintre formele sale legale, cãci nu s-ar putea face
o corectă apreciere a posibi-litāții pe care partea solicitantă o are de a face fațā cheltuielilor
unui anumit proccs luând în calcul, pentru determinarea venitului mediu net lunar pe membru
de familie, exclusiv venituriíe sale periodice, nu și obligatiile de plată periodice, care ar putea
afecta într-o măsură substanțială aceste venituri.
5. Asistența prin avocat. Ajutorul public judiciar sub forma asistenței prin avocat se
acordã conform prevederilor cuprinse în Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exerci-tarea
profesiei de avocat, republicată, referitoare la asistența judiciară sau asistența judi-ciarã
gratuită. Potrivit art. 41 din Legea nr. 51/1995, republicată, avocatul este obligat să acorde
asistență juridicã în cauzele în care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de către barou și
poate refuza însărcinarea numai în caz de conflict de interese sau pentru alte motive justificate
[art. 153 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat].
în jurisprudența sa, Curtea Europeană a reținut că în îndeplinirea obligației de a furniza
asistență judiciară părților în procese civile, atunci când este prevăzută de lege, statul trebuie
sā manifeste diligență în a asigura acestor persoane executarea neștirbită și efec-tivă a
drepturilor garantate de art. 6 din Convenția europeană. Cerința ca un recurent să fie
reprezentat de un avocat calificat la instanța de recurs nu poate, prin ea însăși, să fie contrară
art. 6. Această cerință este compatibilă cu caracteristicile unei instanțe supreme ce
examinează recursurile numai sub aspectele de drept. Statul nu are rolul să oblige un avocat
să instituie o procedură legală sau să declare o cale de atac, însă îi revine obligația să asigure
echilibrul necesar între executarea efectivă a dreptului de acces la justiție și independența
profesiei juridice. Refuzul unui avocat desemnat să asigure asistență judi ciară de a declara
recurs trebuie să îndeplinească anumite cerințe de ordin calitativ. Refuzul nu trebuie formulatîn
așa fel încât să inducă clientului o stare de nesiguranță cu privire la șansele actiunii sale. în
speță, absența formei scrise a unui asemenea refuz a lipsit reclamanții de informațiile necesare
privind situația lor juridicã, astfel încât nu s-a res-pectat dreptul acestora de acces la o instanță,
asigurat într-un „mod corect și efectiv", pe calea unei reprezentãri legale în baza asistenței
judiciare111.
Asistența prin avocat poate fi și extrajudiciarã. Aceasta constă, potrivit art. 35 alin. (1) din
O.U.G. nr. 51/2008, în acordarea de consultații, formularea de cereri, petiții, sesizări, inițierea
altor asemenea demersuri legale, precum și în reprezentarea în fata unor auto-ritãți sau
instituții publice, altele decât cele judiciare sau cu atribuții jurisdicționale, în vederea realizării
unor drepturi sau interese legitime. Asistența extrajudiciarã se acordã conform prevederilor
Legii nr. 51/1995, republicată. Avocatul care a acordat asistență extrajudiciarã nu poate acordã
asistență judiciară aceleiași persoane, pentru valorificarea ori apărarea aceluiași drept sau
interes, `n cazul în care beneficiarul asistenței extrajudi-ciare formulează cerere de chemare în
judecată pentru valorificarea ori apărarea acelui drept sau interes.
1 1 1 C.E.D.O., Marianm Staroszcz}/k c. Pohniei, hot. dh 22 martie2007, defínitivă la9 iulie 2007, în P.R. nr. 6/2007,
p. 225.

I4f> | Arl. ÏM» I)ISI'O/ITM GtNKKAU
6.Ajutorul publicjudiciarîn materia executãrii silite. In cazul ajutorului publicjudiciar
solicitat pentru punerea în executare a unei hotărâri, cererea este de competența instanței
de executare.
Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată"1, prevede cā execu-torii
judecătorești nu pot condiționa executarea silită de plata în avans a onorariilor lor, iar prin art.
39 alin. (2) se stipulează că, pentru persoanele cu venituri sub nivelul salariului de bazã
minim brut pe țarã, ministrul justiției va stabili onorarii minimale și maximale speciale, precum
și posibilitatea achitării lor în mai multe tranșe'21.
în cazul încuviințării cererii de ajutor public judiciar sub forma plății onorariului exe-cutorului
judecătoresc, prin încheierea de încuvihțare a asistenței se stabilește și onorariul provizoriu
cuvenit executorului judecătoresc, in funcție de complexitatea dosarului la acea data. Cererea,
împreună cu încheierea deîncuviințare, se trimit de îndată camerei teritoriale a executorilor
judecătorești din circumscripția teritorială a acelei instanțe. Colegiul director al camerei
teritoriale a executorilor judecătorești are obligația de a desemna, în termen de 3 zile, un
executor judecătoresc, cãruia îi transmite, odată cu înștíințarea desemnării, încheierea de
încuviințare a asisteniei. Președintele are obligația de a comu-nica și beneficiarului ajutorului
public judiciar numele executorului judecătoresc desem-nat. Beneficiarul ajutorului public
judiciar poatesolicita elînsușidesemnarea unui anumit executor judecătoresc, competent din
punct de vedere teritorial. După îndeplinirea atri-buțiilor pe care legea și statutul le prevăd în
sarcina executorului judecătoresc, instanța va stabili, la cererea executorului judecătoresc,
onorariul definitiv, în funcție de comple xitatea cauzei și de volumul activitãții desfășurate, în
limitele onorariilor minimale și maximale stabilite potrivit legii. încheierea prortunțată de
instanță cu privire la onorariul provizoriu și, după caz, la sumele ce reprezintă diferența dintre
onorariul provizoriu și eel definitiv constituie titlu executoriu, fără îndeplinirea vreunei alte
condiții sau formalități.
7.Asistență prin expert, traducător, interpret. în cazul încuviințării cererii de ajutor
public judiciar, sub forma plății onorariului expertului, traducătorului sau interpretului, prin
încheierea de încuviințare a asistenței se stabilește și onorariul provizoriu cuvenit acestora.
După prestarea serviciului pentru care s-a plătit onorariul provizoriu, instanța va stabili
onorariul definitiv. încheierea pronunțată de instanță cu privire la onorariul provizoriu și, după
caz, la sumele ce reprezintă diferență între onorariul provizoriu și eel definitiv constituie titlu
executoriu.
8.Scutiri, reduceri, eșalonări la plata taxelor judiciare de timbru. Acordarea unor
asemenea facilități la plata taxelor judiciare de timbru este de natură să respecte dreptul părții
la un proces echitabil1*', care, în sensul art. 6 al Convenției europene, are printre
1 1 1 M. Of. nr. 738 din 20 octombrie 2011.
1 3 1 A se vedea Ordinul ministrului justiției nr. 2550/2006 (M. Of. nr. 936 din 20 noiembrie 2006).
'3' Nofiunea a fost consacrat⅜ în Declarația universal;* a drepturilor omului din 1948 (potrivit art. 10, orice
persoana are dreptul, în deplină egalitate. de a fi audiati in mod echitabil și public de către un tribunal independent
și impartial care va hotărî fie asupra drepturilor ⅛i obligațiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzãri în
materie penală îndreptată impotriva sa), în Pactul international cu privire la drepturtle civile și politicc (art. 14,
potrivit căruia orice persoana' are dreptul ca litigiul in care se află $5 fie cxaminat in mod echitabil ⅝i public de
către un tribunal competent indeperdent și impartial, stabilit prin lege, care sa decidă fie asupra temeiniciei oricărei
învinuiri penale îndrepta:e impotriva ei, fie asupra conlestațiilor privind drepturile și obligațiile sale cu caracler
civil), în Conven;ia europeana a drepturilor omului, ratificată de Romania prin Legea nr. 30/1994 (art. 6 parag. 1,
conform căruia orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și intr-un termen rezonabil a
cauzei sale, dec3tre o instanța independents și imparțială, instituita de lege, care va hotărî fie asupra încălcării
drepturilor ⅛i obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații in materie penal.1 îndreptatc
împolriva sa), în Carta drepturilor

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL API. mi | 14/
alte componente si pe cea privitoare la accesul la justiție11. Dreptul la acordarea de faci-lități în
privința achitării taxei judiciare de timbru este consacrat si prin dispozițiile art. 21 din Legea nr.
146/1997, text de lege conform căruia persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri,
eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în con-dițiile O.U.G. nr. 51/2008
privind ajutorjl public judiciarîn materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 193/2008.
în cazul încuviințării cererii de acordare a facilităților la plata taxelor judiciare, prin încheiere
se vor stabili fie scutirea de plată, fie, după caz, cota de reducere, termenele de plată
șicuantumul ratelor. Dacătaxele judiciare datorate sunt mai mari decâtdublul veni-tului net lunar
pe familie al solidtantulu: din luna anterioara formulării cererii de ajutor public judiciar,
eșalonarea plății se va face astfel încât rata lunarã datoratā să nu depă-șeascā jumătate din
venitul net pe familie, dacă instanța nu apreciazã necesar a se acorda o altă forma de ajutor,
mai favorabilã. Esalonarea plății taxelor judiciare se poate face în eel mult 48 de rate lunare.
9. Respingerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar. Ajutorul public judiciar
poate fi refuzat de instanțā, în următoarele situații: a) când este solicitat abuziv; b) când costul
său estimat este disproporționat față de valoarea obiectului cauzei; c) când acor darea
ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legicim ori se solicită pentru
o acțiune care contravine ordinii publice sau celei constituționale; d) dacă cererea pentru a
cărei soluționare se solicită ajutor public judiciar face parte din categoria celor care pot fi
supuse medierii sau altor proceduri alternative de soluționare și se dove-dește cã soticitantul
ajutorului public judiciar a refuzat anterior începerii procesului să urmeze o asemenea
procedură; e) când solicitantul pretinde despăgubiri pentru atingeri aduse imaginii, onoarei sau
reputației sale, în condițiile în care acesta nu a suferit vreun prejudiciu material, precum și în
cazul în care cererea decurge din activitatea comercială sau dintr-o activitate independentă
desfâșurată de solicitant.
Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene, Convenția nu are ca scop să apere
drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective. Or, ținându-se seama de
complexitatea procedurii și a problemelor juridice în joe, de chestiunea probelor și de pasiunea
suscitatã de diferendele dintre soți, facultatea reclamantei de a-și apăra ea însăși propria
cauză nu i-a oferit acesteia un drept efectiv de acces la justiție. Convenția nu conține nicio
clauză privind asistența judiciară în materie civilă, dar art. 6 parag. 1 poate uneori obliga statul
să recurgă la asistența unui membru al baroului „când aceasta se dovedește indispensabilă".
Aceasta nu înseamnă că asistența judiciară gratuită trebuie să fie furnizată în orice contestație
privind un drept cu caracter civil131.
Respingerea cererii de scutire de taxă de timbru, formulată de o societate comercială (taxă
al cărei nivelconstituiaaproapedublul profitului realizatîn primele lOlunialeanului în curs și
aproape jumătate din valoarea acțiunilor acesteia), cu consecința respingerii acțiunii ca
inadmisibilă, nu asigură justul echilibru între interesul statului de a-și acoperi
fundanicntale ale Uniunii, din anul 2000, integrate în Tratatul dc la Lisabona (JO C 303,14.12.2007; art. 47
consacrâ dreptul la o cale eficienta" de atac și la un proces echitabil, statuānd ca" orice persoana" are dreptul la un
proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fata unei instanțe judccâtorești independente și imparțiale,
constituită in prealabil prin lege; orice persoana" are posibilitatea de a fi consiliată, ap<lrată și reprezentată), în
Constituția României |art. 21 alin. (3) consacră dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor
íntr-un termen rezonabil) sj în I-egea nr. 303/2004, republican (M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005; potrivit art.
10, toate persoanele au dreptul la un proces echitabil ⅛i la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către
o instanța" imparțială și independents, constituita" potrivit legii).
' ' Celelaltecomponente sunt: buna administrare a justitíei, adică organizarea, alcătuirea instanlei, desfășurarea
judec<⅝ții; executarea cfectivâ a hot3rârilor judecil;orc⅞ti.
'21 C.E.D.O., Airey c. Mandei, hot. din 9 octombrie 1979, in Dreptul nr. 11/2007, p. 253-254.

!4o | AM. ÏM» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
cheltuielile privind procedurilejudiciareși interesul societāții reclamantedea-șicontinua acțiunea
în justiție, dreptul de acces la o instanță fiind restricționat în mod disproporțio-nat, cu
consecința cã art. 6 parag. 1 din Convenpe a fost violat111.
10.Suportarea cheltuielilor de judecatã pentru care titularul obligatiei de plată a
beneficiat de ajutor public judiciar. Cheltuielile de judecatã reprezentând taxe judiciare
de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat, de expert, traducător, interpret, executor
judecătoresc, pentru care titularul obligatiei de plată a beneficiat de scutiri sau reduceri
prin încuviințarea ajutorului public judiciar, vor fi puse din oficiu în sarcina celeilalte părți,
dacă aceasta a căzut în pretențiile sale, prin aplicarea corespunzãtoare a principiului
răspunderii pe temeiul culpei procesuale (art. 453 NCPC și art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008). Partea
căzută în pretenții va fi obligată la plata acestor sume către stat, și nu către beneficiarul
ajutorului public judiciar, care s-ar îmbogăți fărâ just temei, pentru cã nu le-a efectuat.
Instanța poate dispune, odată cu soluționarea cauzei, obligarea părții care a beneficiat de
ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de stat, dacă prin
comportamentul nediligent avutîn timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacā prin
hotãrâre judecătorească s-a constatat că acțiunea a fost exercitata abuziv. Aceste cheltuieli de
judecatã trebuie evidențiate distinct în dispozitivul hotărârii, pentru că numai în privința lor
hotărârea constituie titlu executoriu, prin efectul direct al legii. Se instituie în sarcina
instanței obligația de a comunica din oficiu organelor fiscale teritoriale titlul exe cutoriu evocat
mai sus, atunci când acesta stă la baza executării unei creanțe bugetare.
11.Asistența judiciarã acordatā persoanelor juridice. Conform dispozițtilor O.U.G.
nr. 51/2008 și dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, facilitățile care potfi acordate
persoanelor juridice pot constaîn: reducerea cuantumuluitaxei judiciare datorate; eșalonarea
plății acestora, respectiv amânarea plății taxelor judiciare legal datorate. Așa cum rezultă din
dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, reducerea taxei de timbru poate fi acordată
separat sau, după caz, împreună cu eșalonarea sau amânarea plății. întrucât acest alineat se
află în cadrul unui articol care reglementează facilități la plată atâtîn favoarea persoanelor
fizice, cat și a persoanelor juridice, în lipsa unei mențiuni exprese, considerăm că textul este
aplicabil deopotrivă în cazul reducerii acordate persoanei fizice și în ipoteza reducerii acordate
persoanei juridice. Reducerea cuantumului taxei judiciare de timbru datorate nu reprezintă
altceva decât o scutire par-țială de la plata taxelor legal datorate.
12.Situații în care pot fi acordate persoanelor juridice facilități la plata taxelor judi –
ciare de timbru. Conform art. 21 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997, instanța acordă
persoanelor juridice facilități sub forma de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor
judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele jude-cătorești, în
urmãtoarele situații: a)cuantumultaxei reprezintă mai multde 10%din media venitului net pe
ultimele 3 luni de activitate; b| plata integralã a taxei nu este posibilă, deoarece persoana
juridică se af)ă în curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, în condițiile legii,
indisponibilizate; c) în mod exceptional, în alte cazuri în care apre-ciază, față de datele
referitoare la situația economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la
valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentã a
persoanei juridice.
Subliniem încă o data faptul cã facilități la platã în cazul persoanei juridice pot fi acor date
numai în temeiul Legii nr. 146/1997.
Conform dispozițiilor art. 15 și art. 172 din Legea nr. 146/1997, art. 14, art. 24 și art. 26 alin.
(1) din Ordinul nr. 760/C/1999, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru: cere-
1 1 1 C.E.D.O., Tellronic-CATV c. Pohnici, hot. din 10 ianuaric 2006, în C.J. nr. 3/2006, p. 30.8

PARTICIPANT!! l.A l·ROCESUL CIVIL Arl. mi | 14V
rile pentru dizolvarea societăților comerciale si a grupurilor de interes economic, formulate de
Oficiul National at Registrului Comerțului; cererile, acțiunile și cãile de atac formulate de cãtre
prefect sau primar pentru anularea actelor juridice făcute sau emise cu încălcarea prevederilor
Legii fonduiui funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare; cererile și acțiunile,
inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția
României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ,
Avocatul Poporului, Ministerul Public și Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de obiectul
acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesualã a
acestora, când au ca obiect venituri publice1".
Potrivit art. 26 alin. (3) din Ordinul nr. 760/C/1999, în înțelesul Legii nr. 146/1997, în
categoria „venituri publice" se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale
de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fonduiui de
asigurări sociale de sănătate, ale bugetului trezoreriei statului, veniturile din rambursări de
credite externe și din dobânzi și comisioane derulate prin trezoreria statului, precum și
veniturile bugetelor instituțiilor publice/de interes public cu caracter autonom, provenite din
sursele prevăzute în legile de aprobare a bugetelor.
în legătură cu aceste cereri, este de remarcat faptul că acțiunile, cererile, căile de atac,
oricare arfi obiectul lor, suntscutite detaxă judiciară de timbru cu condiția sā fie formu late de
una sau unele dintre următoareleentități: autoritățile deliberative – Senat, Camera
Deputaților, autoritãți executive- Președinția României, Guvernul României, alte autorități
expres și limitativ prevăzute – Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ,
Avocatul Poporului, Ministerul Public și Ministerul Finanțelor Publice.
Pornind de la această reglementare legală, suntem de pārere că și acțiunile, cererile, căile
de atac pornite de Statul român p-in Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant,
indiferent de obiect, sunt scutite de taxă de timbru'21. Statul este o forma de organizare a
întregii societăți, el personificând din punct de vedere juridic națiunea. Statul reprezintă o sumă
de instituții ce îndeplinesc un anumit scop sau obiectiv. Conform art. 223 NCC, statul participă
nemijlocit, în nume propriu, prin Ministerul Finanțelor Publice, cu excepția cazului în care legea
stabilește alte organe în acest scop. Ca atare, în temeiul acestei reglementări, acțiunile,
cererile, căile de atac se promovează de Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al
statului, entitate scutită de plata taxelor judiciare de tim bru. Textul ce reglementează scutirea
are o formulare generală, statuând în sensul că scutirea privește acțiunile, cererile, cãile de
atac promovate de Ministerul Finanțelor Publice, fărã a deosebi după cum acest minister
acționează în nume propriu sau în calitate de reprezentant al statului.
Cererile, acțiunile și căile de atac promovate de alte instituții publice decât cele expres și
limitativ enunțate mai sus sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru numai dacă au ca
obiect venituri publice. Orice alt obiect atrage aplicarea dispozițiilor legale în mate-ria taxelor
judiciare de timbru.
13. Practică judiciară relevantă. a) Acordarea asistenței judiciare constând în redu-
cerea și eșalonarea plății taxei judiciare de timbru. Raportat la pensia de care beneficiază
' ' Sumele încasate cu titlu de chine și virate la bugetul de stat capătă caracter de venit public, operand scutirea de
plata taxei judiciare de timbru (C.S.J., s. com., dec. nr. 6644 din 8 noicmbrie 2002, in Dreptul nr. 5/2004, p. 275).
Daunele-interese moratorii solicitate de o instituție publică pentru plata cu întârziere a dividendelor ce i se cuvin se
varsă la bugetul de slat și, ca atarc, reprezintă venituri publice, astfel că acțiunile și căile de atac având ca obiect
asemenea pretenții, formulate de instituția publică beneficiară, sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru
(C.S.J., s. com., dec. nr. 7223 din 4 decembrie 2001, http://spete,avocatura.com ).
'"' Ase vedea, în acest sens, Trib. Bistriț.î-\âsăud, s. civ., inch, camereideconsiliu din 1 iunie2OO9, pronunțată in
dosarul nr. 15/265/2009, nepublicata.

l⅛o i Arc »« I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
recurentui, síngurul venit care îi asigură existenta, se constată că taxa de timbru stabilită în
sarcina acestuia pentru fondul cauzei este de circa 10 ori mai mare, iar taxa stabilită pentru
fondul cauzei depășește de 5 ori venitul lunar al recurentului. Având în vedere veniturile lunare
ale recurentului și cuantumul obligației de plată stabilite în sarcina sa, tribunalul apreciază cã
se impune acordarea asistenței juridice pentru a nu se primejdui existenta recurentului și
pentru a i se asigura pārții dreptul efectiv de acces la o instanță, reglementat de art. 6 parag. 1
din Convenția europeana, care nu poate fi realizatîn con-dițiile în care în sarcina recurentului
se stabilește obligația de plată a unei sume care depășește de 15 ori veniturile sale. Numai
astfel se asigură un just echilibru între interesul statului de a-și acoperi cheltuielile privind
procedurile judiciare și interesul recurentului de a-și continua acțiunea în justiție. Conform
⅛zoluției 78(8) a Consiliului Miniștrilor referitoarelaasistențajudiciară șiconsilierea, din 2 martie
1978, nimeni nutrebuieîmpie-dicat de obstacole economice în a-și apăra drepturile în justiție. în
același sens, Carta europeana a drepturilor omului prevede, la art. 47, dreptul persoanelor
care nu au resur-sele necesare de a beneficia de asistență judiciară gratuită în mãsura în care
un asemenea ajutor este necesar pentru asigurarea accesului efectiv la justiție111.
b)Obligația de a comunica solicitantului încuviințarea cererii sale, în virtutea obli gației
acestuia din urmă de a urmari desfășurarea procesului. Conform art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr.
51/2008, ajutorul public judiciar se acordă oricândîn cursul judecății, de la data formulãrii cererii
de către persoana interesată, și se menține pe tot parcursul etapei procesuale în care a fost
solicitat, iar potrivit art. 13 alin. (3) din același act normativ, cererea pentru acordarea ajutorului
public judiciar formulată ulterior introducerii căii de atac se adresează instanței competente să
soluționeze acea cale de atac. Din interpretarea acestor texte legale rezultă, fără echivoc, cã
ajutorul public judiciar se acordă oricând în cursul judecății, de la data formulãrii cererii de către
persoana interesată, și se menține pe tot parcursul etapei procesuale în care a fost solicitat,
astfel încât, contrar susținerilor pârâtei-recurente, instanța de apel nu era obligată sã se
pronunțe asupra noii cereri de acordare a ajutorului public judiciar, în condiții e în care o
asemenea cerere a fost deja admisă, în ciclul procesual anterior, fără a interveni
schimbăriînsituația materialăa pârâ-tei, așa cum de altfel aceasta a recunoscut, fiind
nerelevante ipoteticele modificări ima-ginate de pârãtā. Din analiza dispozițiilor art. 681 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 270/2010, rezultă că
instanța nu are obligația legală de a comunica beneficiarului ajutorului public judiciar decizia
baroului de desem-nare a unui avocat sau încheierea de ședință prin care s-a încuviințat o
atare cerere, deoarece níciunul dintre textele legale invocatede pârâta-recurentă nu
reglementează o astfel de obligație a instanței de judecată121.
c)Eșalonarea taxei judiciare de timbru. Neplata ratelor scadente. Consecințe O.U.G. nr.
51/2008 a transpus în dreptul intern Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind
îmbunătățirea accesului la justiție în cazul litigiilor transfrontaliere. Dreptul de acces la justiție
este reglementat de art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului. Câta vreme
ape)antelor li s-a admis cererea de ajutor public judiciar și s-a eșalonat taxa judiciară de timbru
pe care sunt datoare să o plătească, în mod greșit prima instanță a făcutaplicarea dispozițiilor
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anulând ca insuficient timbrat capătul de cerere având
ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcțiilor.
Urmãrirea încasării ratelor scadente îi revine bene ficiarului, care este Consiliul local, iar nu
instanței de judecată131.
''' Trib. Bistrija-Nās⅜ud, s. civ., inch, camerei de consiliu din 23 aprilie 2008, nepublicatã.
'2' CA. Cluj, s. 1 civ., dec. nr. 2462/R din 1 iulie 2011, nepublicatã.
' ' CA. Cluj, s. I civ., dec. nr. 259 din 15 iunie 2011, nepublicatã; l.CCJ., s. I civ., dec. nr. 4600/2012, vvww.jurid ice.ro.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL in. 91-93 [ l⅛l
Art. 91. Dispoziții speciale. Dispozițiile cuprinse în legi speciale privind scutirca de
taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri Iuate în
vederea administrării creanțelor fiscale rãmân aplicabile.
COMENTARII
Asistența judiciară reglementată prin legi speciale. Scutirile de taxe, tarife, comisioane
sau cautiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte mãsuri Iuate în vederea administrării
creanțelor fiscale operează în condițiile legilor speciale111, a cãror aplicare prioritară este
recunoscută expres de legiuitor.
Capitolul III. Participarea Ministerului Public în procesul civil
Art, 92. Modalități de participare. (1) Procurorul poate porni orice acțiune civilă, ori de
câte ori este necesar pentru apârarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale
persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres
prevăzute de lege.
(2)Procurorul poate să puna concluzii în orice proces civil, în oricare fazã a aces-tuia,
dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și
intereselor cctățenilor.
(3)In cazurile anume prevăzute de lege, participarea și punerea concluziilor de către
procuror sunt obligatorii, sub sancțiunea nulitâtii absolute a hotărârii.
(4)Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate în cazurile
prevăzute la alin. (1), chiar dacă nu a pornit acțiunea civilă, precum și atunci când a
participat la judecatã, în condițiile legii.
(5)Procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii emise în
favoarea persoanelor prevăzute la alin. (1).
(6)In toate cazurile, Ministerul Public nu datorează taxe de timbru și nici cauțiune.
COMENTARII
1. Participarea procurorului în procesul civil. în actuala reglementare, textul normativ
consacra patru forme de participare a procurorului în procesul civil, și anume:
1.1. Exercitarea acțiunii civile, în cazurile prevăzute de lege [art. 92 alin. (1) NCPC].
Procurorul pornește orice acțiune civilă atunci când este necesar pentru apărarea drepturilor și
intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților,
precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Prin urmare, posibilitatea procurorului de a porni procesul civil este limitatã la cazurile în
care persoana interesată se află într-o imposibilitate juridică (fiind lipsită de capacitate de
exercițiu sau având capacitate de exercițiu restrãnsã) ori într-una obiectivă (cazul per-soanei
dispārute) dea-și exercitadreptuldeacces lajustiție, respectivîn situațiileîncare legea prevede
aceasta. Se poate observa faptul că sesizarea instanței de judecatã de către procuror este
limitatã la situațiile expres prevăzute de lege.
înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, consecutiv admiterii unui recurs în
interesul legii, prin Decizia nr. XV din 21 noiembrie 2005, a stabilit că, în cauzele în care
A se vcdea Codul dc procedură íiscală din 24 decembrie 2003, republicat, M. Of. nr. 513 din 31 iulic 2007.

it>2 | Art. »2 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată
adoptatã de procuror, acesta are calitatea de a exercita în fata instanței civile acțiunea pentru
desființarea totală sau parțialãa unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45
alin. (1) CPC [preluate de art. 92 alin. (1) NCPC]. în celelalte cazuri, aceeași acțiune aparține
părților, avãnd în vedere principiul disponibilității ca principiu general al desfășurării procesului
civil'1'.
Ulterior pronunțăriidecizieiîn interesul legii, a fost adoptatã Legea nr. 356/2006 pentru
modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor
legi. Prin art. I pet. 132 din Legea nr. 356/2006 au fost modificate prevederile art. 245 CPP,
prin care se stabilesc măsurile care se dispun de procuror prin ordonanța deîncetare a urmăririi
penale, în sensul că după lit. c) a alin. (1) s-a introdus o nouă literă, lit. c1). Prevederile art. 245
alin. (1) lit. c1) CPP prevăd că prin ordonanța de încetare a urmăririi penale se dispune și
asupra „sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțialã a unui
înscris". La rândul lor, prevederile art. 249 alin. (2) și art. 228 alin. (6) teza finală CPP prevăd
că dispozițiile art. 245 alin. (1) lit. c1) din același cod sunt aplicabile șî în cazul în care
procurorul dispune neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală.
Rezultã că voința legiuitorului a fost în sensul de a conferi procurorului legitimare procesuală
activă pentru a formula acțiune pentru desființarea totală ori par-țială a unui înscris ori de câte
ori pronunță una din soluțiile de netrimitere în judecată, șí anume de încetare a urmăririi penale
sau, după caz, de neîncepere a urmăririi penale ori de scoatere de sub urmărire penală.
Astfel, înalta Curte de Casație și Justiție, 5ecțiile Unite, intervine din nou în scopul unei
interpretări unitare a legii și, consecutiv admiterii unui recurs în interesul legii, sta-tuează în
sensul că procurorul are legitimare procesuală activa de a formula acțiunea civilă pentru
desființarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat, atunci când acți unea penală s-a stins în
faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată.
înmotivare, s-a reținut că expresia „se dispune", folosită de legiuitorînart. 245 alin. (1) CPP,
dovedește faptul că, în situația data, procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat să
sesizeze instanța civilă. Pe cale de interpretare logică, reglementarea conținută de lit. c1) a art.
245 alin. (1) CPP reprezintă „un :az expres prevãzut de lege", în înțelesuf prevederilor art. 45
alin. (1) teza finalã CPC, în care procurorului i se recunoaște legitimare procesuală pentru a
formula acțiune civilă, care este distinct de cazurile prevăzute în teza inițială a acestui articol,
în care o astfel de legitimare este recunoscută procurorului ori de câte ori este necesar pentru
apărarea drepttrilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și
ale dispãruților. Aceasta dispozitie legală, conținută de art. 245 alin. (1) alin. (1) lit. c1) CPP,
statueazã cu valoare de principiu asupra dreptului procurorului de a sesiza instanța civilă cu
privire la desființarea totalã sau parțială a unui înscris, fără a face vreo distincție cu privire la
motivele pentru care se solicită desființarea înscrisului. împrejurarea că această dispozitie
legală nu face trimitere expresă la înscrisul falsificat nu este de natură să excludă legitimarea
procesuală a procurorului de a solicita instanței civile desființarea și a unui astfel de înscris121.
în condițiile în care acțiunea este pornită de procuror, acesta dobândește calitatea de
reclamant, având poziția juridică de parte principalã1*1, chiar dacă nu este titularul drep tului
subiectiv alegat.
1 1 11.C.C.J., Secțiile Unite, Dec. nr. XV din 21 noiembrie 2005, M. Of. nr. 119 din 8 februarie 2006.
1 2 11.CCJ„ Sec)iile Unite, Dec. nr. 2 din 17 ianuarie 2011, M. Of. nr. 372 din 27 mai 2011. 1 3 1 V.M.
Ciobanu, Tratat…, vol. I, p. 349-350; /. Dcteami, Tratat…, vol. I, 2005, p. 556.

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. W£ I l⅛*
In cazul în care cererea de chemare în judecată a fost introdusă de către procuror, se
admite că titularul dreptului nu s-ar putea prevala de dispozițiile art. 113 NCPC, pentru a face o
alegere de competență diferită de cea a procurorului. Aceasta, deoarece instanța sesizată de
procuror este prin definiție competentã, nemaiputând sã își decline compe-tența, de vremece
alegerea de competență s-a fãcut de un organ căruia legeaîi recunoaște legitimare procesuală
activă111.
1.2.Participarea la ședințele de judecată, în condițiile legii [art. 92 alin. (2) și (3)
NCPC]. Procurorul participă la judecata cauzelor civile și pune concluzii în cadrul ședințelor
de judecată, atunci când apreciază că este necesar pentru apãrarea ordinii de drept, a
drepturilorși libertãților cetāțenești și, mai cu seamă, atunci când legea prevede expres
aceasta, cum ar fi, spre exemplu: la judecarea cererii de expropriere [art. 23 alin. (1) din
Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată121];
în cererile privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinātate al
cetãțenilor români [art. 39 alin. (7) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații
a cetățenilor români în străînătate131]; în cauzele privind controlul averilor prevãzut de
Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor
persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici272141 (art. 16); în
cauzele prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor
copilului151 [art. 125 alin. (1)]; la judecarea recursurilorîn interesul legii; în cererile formu
late în condițiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile
administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie
1989|6|[art.4alin. (5)].
Participarea procurorului și punerea de concluzii, atunci când legea o prevede expres,
condiționează legalitatea actelor de procedură săvârșite de instanță și a hotărârilor pro nunțate.
Sancțiunea operantă este nulitatea absolută, pentru nelegala constituire a completului.
1.3.Exercitarea căilor de atac îrnpotriva oricărei hotărâri [art. 92 alin. (4)
NCPC]. Procurorul are dreptul să exercite căile legale de atac în următoarele situații: a)
' ' V.M. Ciobami, G. Boroi, T.C. Briciu, Curs …, p. 151-152. Pentru detalii, a se vedea supra comentariile de la art.
12.
1 2 1 M. Of. nr. 472 din 5 iulie 2011.
m M. Of. nr. 682 din 29 iulie 2005.
W M. Of. nr. 263 din 28 octombrie 19%.
1 5 1M. Of. nr. 557 din 23 iunie 2004.
' ' M. Of. nr. 396 din 11 iunie 2009. In legătură cu parliciparea procurorului in asemenea litîgii, a se vedea, in acesl
sens, C.C. Fretilin, Obligalivitatea parlicipārii procurorului in uncle dinlre litigiile izvorâtc din aplicarea
dispozi(iilor Legii nr. 221/2009, în Dreptul nr. 1/2011, p. 203-207. în esență, s-a reținut că prin art. 4 alin. (5) al
legii s-a instituit obi igati vita tea participãrii procurorului in acele cauze în care se solicită instanței de judecata
constalarea caracterului politic al condamnării sau al măsurii administrative, după caz, cerere insoțita sau nu de un
pelit secundar vizând acordarea masurilor rcparatorii prcvăzutc de art. 5 din Legea nr. 221/2009. Dimpotrivă, o
asemenea prevedert referitoare la obligativitatea participãrii procurorului nu este prevăzută și în cazul în care
instanța este se⅛izată numai cu cererea persoanei indreptățite de platā a despăgubirilor pentru prejudiciul moral
suferit prin condamnare, a despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre do
condamnare sau caefeclal măsurii administrative, atunci când prejudiciul este urmarea unei condamnări sau a unei
măsuri administrative prevăzute de lege ca având caracter politic. Intrucât art. 4 alin. (5) al legii folosește sintagma
„judecarea acestor cereri se face cu participarea obligatorie a procurorului", s-a apreciat că prezența obligatorie a
procurorului, sub sancțiunea nulitățîi hotărării, se impune numai atunci când, pclāngâacordarcadcdcspăgubiri,
instanta estcchematăsă decidă cu privire la caracterul politic al unei condamnări sau al unei măsuri administrative
aplicate. Dimpotrivă, ori de câle ori instanța este ⅛esizată numai cu o cerere de despăgubire, prezența procurorului
nu este obligatorie. Intr-o asemenea situație procurorul poate participa în baza art. 45 alin. (3) CPC, insă o astfel de
parliciparc are caracter facultativ, și nicidecum obligatoriu.

l⅛4 | Art. W2 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
împotriva oricărei hotărâri pronunțateîn soluționarea unei acțiuni civile exercitate pentru
apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub inter-dicție și
ale dispãruților, dintre cele menționate în alin. (1), chiar și atunci când nu este titularul unei
astfel de acțiuni; b) ori de câte ori a participat la judecată, potrivit dispozițiilor alin. (2) și (3) ale
art. 92.
Cu privire la rolul procurorului în procesul civil, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin
Decizia nr. 68 din 3 februarie 2005. Cu această ocazie, Curtea a reținut că procesul civil este,
prin natura sa, un proces în care se confruntã interese private. Dar raporturile juridice
conflictuale ce fac obiectui procesului civil depășesc, în unele cazuri, interesuí părților și intrã
în sfera interesului public. în toate cazurile, conflictul juridic este generat de o încãlcare a unei
norme de drept, iar judecătorul este chemat sã rezolve cauza în conformitate cu legea care
guvernează drepturi!e subjective disputate de părți. Or, legea însăși, norma obiectivă pe care
se întemeiază drepturi!e subjective ale părților, este un element de interes general, fiind
izvorâtă-în procedurile stabilite prin Constitute-din voința societății constitute în stat.
Procurorul fiind, prin natura sa, un organ al legii, un reprezentant al interesului general al
societății în activitatea judiciară, prezența Ui în procesul civil este cat se poate de firească. El
nuesteparteîn procesul civil decâtîn sens procesual, iar nu șiîn sens material, iar în îndeplinirea
acestei atribuții – ca de altfel în îndeplinirea tuturor atribuțiilor sale – ef are obligația, înscrisã în
art. 132 alin. (1) din Constitute, de a fi impartial. în toate cazurile de participare a procurorului
în procesul civil, calitatea de parte în acest sens material apartine titularului dreptului subiectiv
ce formează obiectui litigiului, care este liber sã dispună de acest drept și să-și exercite fără
nicio constrângere toate drepturi!e procesu-ale. Procurorul este, fără îndoialã, un organ al
statului, dar el nu este un „reprezentant al statului" în procesul civil. Atunci când statul are
interese procesuale, acestea sunt repre-zentate prin autoritățile care administreazã aceste
interese – Ministerul Finanțelor Publice, instituțiile administrației publice cu personalitate
juridică, societățile comerciale cu capitaf de stat etc. Ca și în procesul penal, procurorul este, în
procesul civil, un exponent al inte reselor generale ale societății, consacrate prin Constituție și
prin legi. Ca și judecătorul, procurorul este un subject oficial al procesului civil. El acționează
întotdeauna din oficiu și atunci când declanșează procesul, și atunci când intervine în proces,
și în cererile pe care le adreseazã. Scopul acțiunii sale nu este acela de a obține pentru una
dintre părți satisfacerea unei pretenții, ci de a veghea ca admiterea sau respingerea cererilor
părților să se facă în conformitate cu legea. în felul acesta, principiul oficialității în temeiul
cãruia acționează procurorul nu anihilează și nici mãcar nu micșorează efectele principiului dis-
ponibilității, care guverneazã acțiunea și comportamentul părților în procesul civil11'.
De asemenea, Curtea Europeanã s-a pronunțat cu privire la rolul procurorului în pro cesul
civil:
a) Cerere de revizuire exercitată de procuror. Conform jurisprudenței constante a Curții
Europene, dreptul la un proces echitabilînfata unei instanțejudecătorești,garantat de art. 6
parag. 1, se interpretează potrivit preambulului Convenției, care enunță supre-mația dreptului
ca element din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre elementele
fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care
implicã, între altele, ca soluția definitiva data de instanțe cu privire la orice litigiu sã nu mai fie
repusă în cauză. Tot astfel, în Sovtran$avto Holding c. Ucrainei (hot. din 2 octombrie 2003,
definitiva la 24 martie 2004), Curtea a hotărât că un sistem juridic
'•I C.C., Dec. nr. 68/2005, M. Of. nr. 145 din 17 februarie 2005; Dec. nr. 1454/2009, M. Of. nr. 877 din 16 dccembrie
2009.

PARTICIPANT!! l.A l·ROCESUL C I V I L %rl. W£ I l⅛⅛
marcat de posibilitatea anulării repetate a unei hotărâri definitive este incompatibil cu principiul
securității raporturilor juridice, care constitute unul dintre elementele funda-mentale ale
supremației dreptului în sensul art. 6 parag. 1. Potrivit art. 324 pet. 5 CPC, o cerere de
revizuire poate fi introdusă în termen de o lună de la notificarea hotărârii defi nitive către stat
sau către celelalte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică. Redeschiderea
unei proceduri încheiate cu o hotărâre definitive, în urma unei cereri de revizuire formulate
tardiv (la peste 2 ani de la data la care autoritățile adminis trative dispuseseră deja restituirea
bunului, procurorul general a introdus cererea de revizuire) și anularea unei hotărâri
judecãtorești definitive, favorabilã reclamanților, ignorã principiul securitãții raporturilor juridice
și, în consecință, dreptul reclamanților la un proces echitabil, în sensul art. 6 parag. 1.în același
timp, admiterea cererii de revizuire a avut drept consecință privarea reclamanților de un bun, în
privinta căruia s-a recunoscut anterior dreptul lorde proprietate printr-o hotărâre
judecătorească definitivā, drept care nu era revocabil. în aceste condiții, Curtea a reținut și
încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție'11;
b) Intervenția procurorului general dupã încheierea procedure. Anularea deciziei definitive.
Obligarea unei persoane la restituirea creanțelorîncasateîn deplină legalitate, în baza unei
decizii definitive și care se bucură de autoritate de lucru judecat constituie o încălcare a art. 1
din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. în această privință, Curtea a reamintit faptul că
preeminența dreptului, unul dintre principiile fundamentale ale unei societăți democratice, este
inerentă tuturor articolelor din convenție. Ea presupune res-pectarea principiului siguranței
raporturilor juridice și, în special, a hotãrârilor judecătorești care se bucură de autoritate de
lucru jidecat. Niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri
definitive și executorii în unicul scop de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre în
privinta sa. Dacă nu ar fi fost așa, readucerea în discuție a hotãrârilor definitive ar fi creat un
climat general de nesiguranță juridică, diminuând încrederea publicului în sistemul judiciar și,
prin urmare, în statul de drept. Având în vedere faptul că intervenția procurorului general dupã
terminarea procedurii – la care nu participase – a condus la anularea integrală a acestor
creanțe, Curtea a apreciat că o încălcare atât de radicală a drepturilor celor interesați a rupt, în
defavoarea lor, justul echilibru ce trebuie păstratîntre protecția proprietății și cerințele
interesului general. în ciuda marii puteri de apreciere de care beneficiază statul în materie
fiscală, exercitarea acesteia, în circumstanțele cauzei, a adus prejudicii principiílor siguranței
raporturilor juridice și preeminenței dreptului121.
1.4. Punerea în executare a titlurilor executorii [art. 92 alin. (5) NCPC]. Procurorul cere
punerea în executare a hotãrârilor pronunțate în favoarea celor lipsiți de capacitate de
exercițiu, având capacitate de exercițiu restrânsă ori a persoanei dispărute. Din cuprin-sul
textului rezultă faptul că procurorul poate cere executarea silită a oricăror titluri exe cutorii
(titlurile executorii pot fi identificate în art. 632 și urm. NCPC), emise în favoarea persoanelor
care aparțin categoriilor menționate expres în cuprinsul alin. (1).
De altfel, prin art. 643 NCPC, Ministerul Public este inclus în categoria participanților la
executarea silită, fiindu-i stabilite drepturile și îndatoririle de principiu, în această fază a
procesului civil, în cuprinsul art. 657 NCPC: Ministerul Public sprijină, în condițiile legii,
executarea hotãrârilor judecãtorești și a altor titluri executorii; în cazurile anume prevã-zute de
lege, Ministerul Public poate cere punerea în executare a hotãrârilor judecãtorești
I1' C.E.D.O., Androne c. Romania, hot. din 22 decembrie 2004, definitivă la 6 iunie 2005, M. Of. nr. 875 din 29
septembrie 2005.
'21 C.E.D.O., Stere $.a. c. Romămci, hot. din 23 fobruarie 2006, M. Of. nr. 600 din 30 august 2007.

]⅛6 | Art. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
și a altor titluri executorii. Totodatã, în sarcina Ministerului Public este stipulata obligatia dea
sprijini executarea hotãrârilorjudecātoreștiși a altor titluri executorii, în condițiile legii.
Spre exemplu, dacã terții care datorează sume de bani debitorului urmărit ori dețin bunuri ale
acestuia supuse urmăririi refuză să comunice executorului judecătoresc infor-mațiile necesare
pentru efectuarea executării ori nu dispun de informațiile solicitate, Ministerul Public va
întreprinde, la cererea executorului judecătoresc, diligențele necesare pentru aflarea acestor
informații, potrivit art. 659 alin. (3) NCPC.
2. Scutirea de taxe. Printr-o dispoziție specială și expresă a legii, cuprinsă în alin. (6} al
art. 92, Ministerul Public este scutit de obligatia legală generală referitoare la plata taxelor ]
udiciare de timbru aferente unei cereriîn justiție, precum și de obligatia având ca obiect plata
unei cauțiuni, atunci când legea o prevede în cazul anumitor categorii de cereri. Scutirea
opereazăîn considerarea calitățiiacestei persoanejuridice, ceacționează ca reprezentant al
statului; prin urmare, Ministerul Public nu va putea fi obligat la taxe de timbru și cauțiuni,
indiferent de obiectul cererii al cārei titular este, în procesul civil.
Art. 03. Efecte față de titularul dreptului. In cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1),
titularul dreptului va fi introdus în proces și se va putea prevala de dispozițiile art.
406,408,409 și art. 438-440, iar dacã procurorul își va retrage cererea, va putea cere
continuarea judecății sau a execut*lrii silite.
COMENTARII
Introducerea în proces a titularului dreptului subiectiv dedus judecății. Efecte. în
toate cazurile de participare a procurorului în procesul civil, calitatea de parte, în sens material,
aparține titularului dreptului subiectiv dedus judecății, care este introdus în proces ca
reclamant și, în condițiile legii, poate săvârși acte de dispoziție, precum: renun-țarea la
judecată (art. 406 NCPC), renunțarea la dreptul pretins (art. 408-409 NCPC), tranzacția (art.
438-440).
Renunțarea la judecată, renunțarea la dreptul pretins, achiesarea și tranzacția nu vor
produce efecte juridice atunci când aceste acte sunt săvârșite de reprezentanții minorilor, ai
persoanelor puse sub interdicție, ai dispăruților, iar instanța apreciază că ele nu sunt în
interesul persoanelor ocrotite. în oricare din aceste situații, judecata va continua.
în cazul în care procurorul care a pornit acțiunea civilă sau executarea silită renunță la
aceasta, titularul dreptului poate solicita continuarea judecății sau a executării silite.

Titlul III. Competența instanțelor judecătorești
Capitolul I. Competența materială
Secțiuneo 1. Competența dupo moterie și valoare
Art. 94. Judecătoria. ]udccătoriile judecă:
1. în primă instanțã, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după
caz, neevaluabil în bani:
a)cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de
cazurilc în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
b)cererile referitoare la înregistrārile în registreie de stare civilă, potrivit Iegii;
c)cererileavând ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau
spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind
raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu altc persoane fizice sau
persoane juridice, după caz;
d)cererile de evacuare;
e)cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor,
drcptul dc trecere, precum și la orice servituți sau altc Iimitări ale dreptului de
proprietate prevāzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecă to rească;
f)cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grānițuire;
g)cererile posesorii;
h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani, indi-
ferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de
lege în competența altor instanțe;
i) cererile de ímpărțeală judiciară, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de pânã la 200.000 lei inclusiv,
indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști;
2."1 abrogat;
3.căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate
jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevãzute de lege;
4.orice alte cereri date prin lege în competența lor.
COMENTARII
1. Considerații generale. în conformitate cu art. 126 alin. (1) din Constituția României'2',
justiția se realizează prin înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe jude-
cãtorești, stabilite de lege. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
1 , 1 Pet. 2 de la art. 94 a fost abrogat prin art. V dinO.U.C. nr. 4/2013. 1 2 1
Rcpublicatā in M. Of. nr. 767 din 31 octombric 2003.

]⅛8 | Arl. Ml I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
judiciară, republicată'1', justiția se realizează prin urmãtoarele instanțe de judecată: înalta Curte
de Casație și Justiție; curți de apel; tribunale; tribunale specializate; instanțe mili-tare;
judecătorii. în art. 3 din același act normativ se prevede: „Competența organelor judiciare și
procedura judiciară sunt stabilite de lege". Prin urmare, în absența unor norme speciale
derogatorii care să atribuie competența de soluționareîn favoarea unor jurisdicții speciale'21,
judecarea proceselorși cererilor aparține instanțelor judecătorești, care înfăp-tuiesc ceea ce
doctrina a numit „o jurisdicție de drept comun"'3'.
2.Competență absolută. în actuala reglementare a competenței materiale a instanțelor
judecătorești, judecătoriile judecă: în primă instantă, în cãi speciale de atac, în orice alte cereri
date prin lege în competența lor. Dispozițiile cu privire la competența materială a judecatoriilor
au caracter imperativ, astfel că nu pot fi înlăturate prin acordul sau achiesarea părților.
3.Competența judecătoriei privind judecata în primă instanță. Instanță de excep-ție.
Noul Cod de procedura civilă modifică fundamental regulile referitoare la competența de drept
comun în ceea ce privește judecata în prîmă instanță. Spre deosebire de com petența
tribunalelor, care devine una generală, competența judecatoriilor este acum strict limitată la
materiile expres prevăzute de lege.
în competența de primă instanță a judecatoriilor intră numai cererile menționateîntr-o
enumerare limitativă în cuprinsul alin. (1) pet. 1 lit. a)-j) al art. 94 NCPC, fără a distinge după
cum obiectul acestora este sau nu este evaluabilîn bani.în acest context, doctrina'41 a relevat o
schimbare fundamentală de concepție în reglementarea competenței ratione materíae, astfel
că nu în cazul tuturor cererilor cu caracter patrimonial competența de primă instanță se
determină în funcție de criteriul valoric, legiuitorul prevăzând excepții, în funcție de obiectul
cauzei. Astfel, indiferent de valoarea obiectului cererii, care devine un criteriu irelevant sub
aspectul competenței, anumite cauze sunt atribuite în compe tența de primă instanțã a
judecătoriei.
Judecătoriile judecă în primã instanță:
a) Cererile date de noul Cod civil în competența instanței de tutelă și de familie, în
afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel [art. 94 pet. 1 lit. a)
NCPC]. Articolul 265 NCC este textul de lege prin care se determină instanța competentă
ratione materiae^\r\ litigiile generate deaplicarea dispozițiilor Cãrții a ll-a, Despre familie, a
noului Cod civil. în acest sens se prevede că „toate măsurile date prin prezenta carte în
competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor prezentei cărți,
precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de compe tența
instanței de tutelă. Dispozițiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător". Sunt astfel de
litigii cele referitoare la: căsătorie {încheiere, nulitate, desfacerea căsătoriei), cu toate efectele
ei, patrimoniale și personale; rudenie (filiația, adopția); exercitarea auto-rítății părintești;
obligația de întreținere în interiorul familiei.
Complementar, se trimite la o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor art. 107 NCC,
conform cărora procedurile prevăzute de noul Cod civil privind ocrotirea persoanei fizice
"I M. Of. nr. 827 din 13 seplcmbric 2005.
' ' Spre exemplu, jurisdicțiile administraliv-disciplinarc pentru cadrele mil i tare (art. 35 din Legea nr. 80/1995
privind statutulcadrelor militare), jurisdicțiile disciplinary pentru avocați (Legea nr, 51/1995, republican),
jurisdicțiile admínistrativ-disciplinare pentru notari (art. 75 din Legea nr. 36/1995, republican în M. Of. nr. 72 din 4
februaric 2013), jurisdicjiile administxativ-disciplin,ire pentru func)ionarii publici (art. 78 din Legea nr. 188/1999,
republicatã), organele administrative fiscale prevăzute de Codul de procedura fiscală și procedura administrative
jurisdicționala fiscală.,3' /. Deleanu, Tratat…, 2007, vol. I, p. 452.
' ' A. Constaitda, Unele considerații relative la valoarea obiecoilui cererii în reglementarea actuală și în contextul
noului Cod de procedure civilă, in R.R.J. nr. 3/2011, p. 243.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI %rl. ni | l⅛y
sunt de competența instanței de tutelă si de familie stabilite potrivit legii, denumită în
continuare instanța de tutelă. Măsurile de ocrotire a persoanei fizice, atribuite prin art. 107
NCC în competența materială a instanței de tutelă, sunt cele evocate în cuprinsul art. 106
NCC, și anume: reprezentarea minorului; instituirea tutelei minorului; darea minorului în
plasament; alte măsuri de protecție specială a minorului, anume prevãzute de lege; punerea
majorului sub interdicție judecătorească; instituirea curatelei majorului, în condițiile prevãzute
de noul Cod civil.
Instanța de tutelă și de familie competentă să judece toate aceste cereri este, așadar, de
regulã, judecătoria, dacã prin norme speciale nu se dispune altfel. Referitor la organi-zarea,
funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă și de familie, Legea nr. 71/2011 pentru punerea
înaplicare a Legii nr. 287/2009 privindCodul civil, precizează,în cuprinsul art. 229, că acestea
se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară. Până la reglementarea prin lege a
organizării și funcționãrii instanței de tutelă: i) atribuțiile acesteia, prevãzute de noul Cod civil,
sunt îndeplinite de instanțele, secțiile sau, după caz, completele speci-alizate pentru minori și
familie; ii) raportul de anchetă psihosocială prevăzut de noul Cod civil este efectuat de
autoritatea tutelară, cu excepția anchetei prevãzute la art. 508 alin. (2) {în cazul decăderii din
exercițiul drepturilor părintești), care se efectueazã de direcția generală de asistență socială și
protecția copilului; iii) autoritățile și instituțiile cu atribuții în domeniul protecției drepturilor
copilului, respectiv a persoanei fizice continuă sã exercite atribuțiile prevãzute de
reglementările în vigoare la data intrãrii în vigoare a noului Cod civil, cu excepția celor date în
competența instanței de tutelă.
Pânã la intrarea în vigoare a reglemertării prevãzute la alin. (1) al art. 229 NCC privind
organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă: i) atribuțiile referitoare la exer-citarea
tutelei cu privire la bunurile minorului sau, după caz, cu privire la supravegherea modului în
care tutorele administreazã bunurile minorului revin autorității tutelare; ii) măsura
plasamentului, a plasamentului în regim de urgență și a supravegherii specializate se stabilesc
și se monitorizează potrivit art. 58-70 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea
drepturilor copilului, cu modificările ulterioare; iii) numirea curatorului spe cial care îl asistă sau
îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziție sau la dezba-terea procedurii
succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, în acest din
urmã caz nefiînd necesară validarea sau confirmarea de către instanță; potrivit alin. (33) al art.
229 din Legea nr. 71/2011, introdus prin Legea nr. 54/20131'1, aceste dispoziții se aplică în
mod corespunzător și în cazul numirii curatorului special prevăzut la art. 167 NCC (pânã la
soluționarea cererii de punere sub interdicție judecătorească).
Cererile în curs de soluționare la data intrãrii în vigoare a noului Cod civil rămân să fie
soluționate de instanțele judecătorești sau, după caz, deautoritățile administrative com-petente
potrivit legii în vigoare la data sesizării lor.
Legiuitorul intervine ulterior și preozează, în cuprinsul art. 76 al Legii nr. 76/2012 pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, faptul că, până la
organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribu-nalele ori
tribunalele specializate pentru minori și familie vorîndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie,
având competența stabilită potrivit noului Cod civil, noului Cod de procedurã civilă, acestei legi,
precum și reglementãrilor speciale în materte;
b) Cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilā [art. 94 pet. 1 lit. b)
NCPC]. Legea specialã în materia înregistrãrilor în registrele de stare civilă este Legea nr.
119/1996, republicată, cu privire la actele de stare civilă121. Conform acestui act nor-
1 , 1 M. Of. nr. 145 din 19 marlie 2013. 1 2 1 M
Of. nr. 339 din 18 mai 2012.

!6(í | Art. Ml I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
mativ, înregistrările de stare civilă presupun întocmirea actelor de stare civilă pentru cazul
nașterii, căsãtoriei și al decesului, precum și deînscrierea de mențiuni pe actul de stare civilă
pentru cazul desfacerii, desființării sau anulării căsătoriei, schimbării numelui pe cale
administrativă, stabilirii filiației, încuviințării, desființării sau desfacerii adopției.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 119/1996, republicată, refuzul efectuării unei înregistrări de
stare civilă conferă persoanei interesate dreptul de a sesiza instanța competentă, respectiv
judecătoria în raza căreia domiciliază reclamantul.
Potrivit art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 119/1996, republicată, cererea de anulare,
modificare sau completare a unei înregistrări de stare civilă se face de către persoana
interesată, de structurile de stare civilă din cacrul serviciilor publice comunitare locale sau
județene de evidență a persoanelor ori de către parchet și se soluționează de jude cătoria în a
cãrei rază teritorială se situează domiciliul sau sediul acestora, pe baza veri-ficărilor făcute de
serviciul comunitar local de evidența a persoanelor și a concluziilor procurorului. Soluționarea
cererilor de anulare, completare și modificare a actelor de stare civilã formulate de cetățenii
români cu domiciliul în strãinãtate și de strãini este de competența Judecătoriei Sectorulut 1
București.
în doctrină, s-a apreciat, cu deplin temei, câ în măsura în care cererile referitoare la
înregistrările în registrele de stare civilă au caracter accesoriu, acestea sunt de competența
instanței învestite cu cererea principalã, potrivit art. 123 NCPC. Spre exemplu, dacã se solicită
încuviințarea adopției și modificarea corespunzătoare a actului de stare civilă întreaga cauză
va fi de competența tribunalului111;
c)Cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente
sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind
raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau
persoane juridice, după caz [art. 94 pet. 1 lit. c) NCPC]. Legea-cadru care reglementează
raporturile juridice stabilite între asociațiile de proprietari și proprietarii spațiilor locuite,
precum și raporturile dintre aceștia în legătură cu drepturile și obligațiile pe care le au
prin ocuparea spațiilor respective este Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea
și funcționarea asociațiilorde proprietari'21.
Textul de lege evocă două categorii de cereri, și anume: i) cererile având ca obiect
administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea
exclusivă a unor persoane diferite. Sunt vizate următoarele raporturi juridice: cele stabilite între
asociația de proprietari și membrii acesteia; cererile stabilite între asociația de pro prietari și
organele acesteia; cererile formulate de asociația de proprietari împotriva proprietarilor ori cele
formulate de proprietari 'mpotriva asociației, în legătură cu drep turile și obligațiile decurgând
din calitatea de proprietarîntr-o clădire cu mai multe apar tamente sau spații'„'; ii) cererile
decurgând din raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice
sau juridice, respectiv cu terții care nu sunt propri etarii apartamentelor sau spațiilor aflate în
clădirile cu mai multe etaje sau apartamente țfumizor de utilități, administratori, bănci și alții
asemenea).
Toate aceste cereri intră în competența de primă instanță a judecătoriei, indiferent de
caracterul lor patrimonial sau nepatrimonial și indiferent de valoarea obiectului litigiului;
d)Cererile de evacuare [art. 94 pet. 1 lit. d) NCPC]. Sunt date în competența de primă
instanță a judecãtoriei cererile de evacuare, cele care vizează raporturile de locațiune, iar
' ' G!i.-L·. Zidaru, Considerajii cu privirc la normclc do competent^ euprinse în noul Cod de procedure civila\
Competent material.! (1), in R.R.D.P. nr. 3/2011.
1 2 1 M. Of. nr. 490 din 23 iulie 2007.
1 3 1 Arl. 646-666 NCC.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI %rl. ni I 161
nu cererile în revendicare imobiliarã. Aceste cereri sunt de competența judecātoriei, indi-ferent
de valoarea bunului imobil, or, pentru ipoteza cererilorîn revendicare imobiliarã, determinant în
stabilirea competenței materiale este criteriul valoric, ele fiind, după caz, de competența
judecătoriei sau tribunalului, în funcție de valoarea bunului revendicat; în acest sens sunt
dispozițiile art. 104 NCPC. Acțiunile în evacuare sunt acțiuni personale imobiliare, iar nu acțiuni
reale imobiliare. Apreciem și noi, așadar, că pentru o corectă apreciere a competenței
materiale de primă instanță în ipoteza unei astfel de cereri este necesar a se distinge între
acțiunile în evacuare și acțiunile în revendicare imobiliarã, determinanta fiind o calificarea
corectã a acțiunii juridice deduse judecății. Totodatã, apelând la o interpretare sistemicã a
normelor referitoare la determinarea competenței după materie, se poate reține cã sunt
excluse de la aplicarea acestei norme și cererile de evacuare accesorii unei cereri în
executarea, anularea, constatarea nulității ori rezilierea unui contract de locațiune, predarea
bunului închiriat, în acest caz, determinanta în sta bilirea competenței fiind valoarea cererii
patrimoniale, rezultatã prin aplicarea art. 101 alin. (3) NCPC. La o valoare mai mica de
200.000 lei inclusiv, competența de primă instanță aparține judecătoriei, iar peste această
valoare, tribunalului.
Cererea de evacuare formulată pe calea ordonanței președințiale revine în competența de
primă instanță a judecãtoriei, potrivit art. 997 NCPC; la fel și cererile formulate în temeiul
Titlului XI al Cărții a Vl-a privind evacuarea din imobilele folosíte sau ocupate fãra drept, potrivit
art. 1035 NCPC;
e)Cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțnlor și plan-
tațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitari ale dreptului de
proprietate prevāzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătoreascã
[art. 94 pet. Hit. e) NCPC]. Seconferă judecătoriei competență exclusivă de primã instanță
în cazul cererilor decurgând din raporturile de vecinătate, și anume: cererile referitoare
la zidurile și șanțurile comune; cererile referitoare la distanța construcțiilor și plantațiilor;
cererile referitoare la dreptul de trecere; cererile referitoare la orice alte servituți sau
limitari ale dreptului de proprietate, he ele servituți legale, convenționale ori stabilite pe
cale judecătorească; servituți aparente (acelea a căror existență este atestată de un semn
vizibil de servitute, cum ar fi o ușă, o fereastră, un apeduct) și neaparente (spre exemplu,
servitutea de a nu construi ori de a nu construi peste o anumită înălțime); servituți con
tinue (acelea al cãror exercițiu este sau poate fi continuu fără a fi necesar faptul actual al
omului, cum ar fi servitutea de vedere ori servitutea de a nu construi) și servituțile necon-
tinue (cum ar fi servitutea de trecere cu piciorul ori cu mijloace de transport); servituți
pozitive (acelea prin care proprtetarul fondului dominant exercită o parte din prerogative^
dreptului de proprietate asupra fondului aservit, cum ar fi servitutea de trecere) și servi
tuțile negative (acelea prin care proprietarul fondului aservit este obligat sã se abțină de
la exercitarea unora dintre prerogative^ dreptului său de proprietate, cum ar fi servitutea
de a nu construi).
în înțelesul art. 755 NCC, servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau
utilitatea imobilului unui alt proprietar. Utilitatea rezultă din destinația economică a fondului
dominant sau constă într-o spcrire a confortului acestuia. Mijlocul procedural prin care se
realizează protecția dreptului de servitute este acțiunea confesorie de ser vitute, care poate fi
intentată împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea dreptului, chiar și a
proprietarului terenului. Dreptul la acțiune este imprescriptibil (art. 757 raportatlaart. 696NCC);
f)Cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire [art. 94 pet. 1
lit. f) NCPC]. Dreptul și obligatia corelativă la grănițuirea coproprietatii (obligație propter
rem) fac parte din limitele normalede exercitarea dreptului de proprietate în raporturile

162 1 Art. Ml I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
dintre vecini (art. 560 NCC). Prin urmare, scopul acțiunii în grănițuire, care decurge din
reglementările de drept substantial menționate, este determinarea graniței dintre cele două
terenuri, prin semne exterioare|l'.în mod similar, apreciem că acțiunea în strămutare de hotare
are caracter principal, atunci când reclamantu! susține cã hotarul materializat pe teren nu
corespunde limitelor reale (de asemenea, necontestate) ale proprietãților celor două părți și
solicită restabilirea amplasamentului corect al hotarului, pe limita de proprietate;
g) Cererile posesorii [art. 94 pet. 1 lit. g) NCPC]. Acțiunea posesorie apără posesia, ca
stare de fapt, împotriva tulburãrilor din partea terților, iar în ipoteza în care terții justificã un
drept asupra imobilului, aceștia, în caz de opunere din partea posesorului, sunt ținuți sã
introducã acțiuni petitorii care le sancționează dreptul.
în doctrină, acțiunea posesorie a fost definită ca fiind ansamblul de mijloace proce-suale
prin care reclamantul solicitã instanței să îl oblige pe pârât să înceteze orice act de tulburare a
posesiei sale asupra unui bun imobil ori sã-i restituie bunul în posesie atunci când a fost
deposedat'21. Acțiunile posesorii apă'ă, așadar, posesia, ca stare de fapt gene-ratoare a unor
situații juridice. Condițiile de admisibilitate, judecata și căile de atac în cazul cererilor posesorii
sunt cele stabilite prin art. 1002-1004 NCPC;
h) Cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indife-rent de
izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor
instanțe [art. 94 pet. 1 lit. h) NCPC], Intră în competența de primã instanța a judecātoriilor
exclusiv cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face cu caracter nepatrimonial,
indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual. Excepția de la aceastã regulă de
competență vizează cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face, neevaluabile în bani,
cu privire la care sunt stabilite prin dispoziții exprese com-petențe ale altor instanțe. Spre
exemplu, cere^ile în contencios administrate, precum obligarea autorității publice la emiterea
unui act administrate, cererile din materia pro-prietații intelectuale, cererile în materia dreptu ui
muncii și altele asemenea.
Prin Decizia nr. 32/2008'3' a înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțatã în Secțiile Unite,
s-a statuatîn sensul că cererile în materiecivilă și comercială având ca obiectcon-statarea
existenței ori inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea,
rezilierea unor acte juridice, privind drepturi patrimoniale sunt evaluabile în bani, indiferent
dacã este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației ante-rioare. A contrario, pentru
cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face cu caracter patrimonial, competența se va
determina după valoarea obiectului cererii, arătată de reclamant [art. 98 alin. (1) NCPC], iar
atunci când ele au ca obiect realizarea unui drept de proprietate sau a unui alt drept real
asupra unui imobil, după valoarea impozabilă, stabilitã potrivit legii fiscale (art. 104 NCPC).
Prin urmare, atunci când o cerere referitoare la obligația de a face izvorăște dintr-un raport
juridic patrimonial, competența materială urmează a se determina după criteriul valoric, nefiind
aplicabile în exclusivitate dispozițiile art. 94 pet. Hit. h) NCPC;
i) Cererile de împărțeală judiciarã, indiferent de valoare [art. 94 pet. 1 lit. i) NCPC].
Judecătoria judecă în primă instanță toate cererile de împărțeală judiciarã, for mulate pe cale
principalā, indiferent de valoare, fiind, în aceastã materie, instanță cu plenitudine de jurisdicție.
în cazul în care cererea de împărțeală judiciarã are caracterul unei cereri accesorii sau al unei
cereri incidentale în proces, competența se va determina
''l Gh.-L. Zidaru, Competența materials …, în R.K.D.P. nr. 3/2011, p. 173.
'2' V.M. Ciobami, Tratal teoretic și praetic de procedură civila, vol. I, Ed. Najional, Bucurcști, 1997, p. 371.
1 3 1 M. Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008.

COMPFTtNTA INSTANȚELOR (UOFCATOREȘTI %rl. ni I 163
după valoarea obiectului cererii principale, în raport cu dispozițiile art. 98 alin. (1) NCPC. Spre
exemplu, când cererea de împărțeală este accesorie unei cereri în materie de moștenire
(petiție de ereditate, constatarea calitãții de moștenitor și a cotelor-părți), atunci compe-tența
nu mai aparține exclusiv ]udecătorîei, ea urmând a fi determinatã după valoare, prin aplicarea
regulii generale înscrise in art. 9S NCPC ori a regulii 5peciale in materie de moștenire
înscriseîn art. 105 NCPC.
Atunci când acțiunea are ca obiect partajul bunurilor comune ale soților, competența
materială revine judecătoriei,în baza art. 94 pet. 1 lit. a) NCPC. De altfel, printr-odecizie,
instanța supremă, în Secțiile Unite, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, indi-ferent
de valoarea masei partajãrilor, competența de a soluționa cererile având ca obiect partajarea
bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei revine judecătoriei, atât în cazul în care
aceste cereri au fost introduse concomitent cu acțiunea principală de desfacere a căsãtoriei,
cat și atunci când sunt formulate separat. S-a considerat că o cerere de partajare a bunurilor
comune întemeiată pe dispozițiile art. 36 C. fam. [corespunzãtor art. 358 NCC – n.n.] nu poate
fi primită decât ca o cerere accesorie acțiunii principale de divorț, indiferent dacă a fost
formulată odată cu aceasta sau separat, după desfacerea căsătoriei, fiind evident că
soluționarea ei nu poate fi atribuită, sub aspectul competenței materiale, în raport cu criteriul
valoric, ci numai ținându-se seama de obiectul acțiunii principale, respectiv desfacerea
căsătoriei. Pentru identitate de rațiune, aceeași soluție se impune și în cazul cererilor formulate
de soți în timpul cãsãtoriei pentru împărțirea bunurilor comune1'1.
Cu referire la cererile în materie de moștenire, în doctrină'2', s-a subliniat că acestea nu au
fost atribuite în competența exclusivă a judecãtoriei indiferent de valoare, soluție justificată prin
complexitatea problemelor pe care cauzele succesorale le pot implica. în categoria
proceselorîn materie de moștenire intră, spre exemplu: acțiunile pentru anu-larea, constatarea
valabilității ori executarea unui testament, anularea certificatului de moștenitor, raportul
donațiilor, cererile pentru conservarea și administrarea bunurilor, acțiunile în anularea sau
rezoluțiunea vânzării de drepturi succesorale, petiția de ereditate, predarea unui legat cu titlu
particular, ieșirea din indiviziune succesorală, cererea prin care creditorii personali ai
defunctului valorifică drepturi din contracte în temeiul unui titlu posterior deschiderii succesiunii.
S-a considerat că nu intră în categoria cererilor în materie de moștenire cererea reală
imobiliară introdusă de un terț împotriva moștenito-rilor ori cererea prin care moștenitorii
vabrifică drepturi dobândite prin succesiune împo triva unordebitori ai defunctului.
Pornind de la prevederile art. 105 NCPC, conform cărora în materie de moștenire
competența după valoare se determine făra a se scădea sarcinile sau datoriile moștenirii,
putem concluziona că, în ipoteza moștenirii, legiuitorul a dorit stabilirea competenței materiale
în funcție de valoarea obiectului cererii. Ca atare, dacă valoarea calculate con form art. 105
NCPC este de până la 200.000 lei inclusiv, competența materială revine judecătoriei, iar dacă
valoarea trece de pragul de 200.000 lei, competența revine tribunalului.
De regulă, o acțiune având ca obiect dezbaterea unei moșteniri cuprinde mai multe capete
de cerere, și anume: stabilirea compunerii masei succesorale rămase în urma unuia sau mai
multor defuncți; stabilirea vocației la moștenire; anularea sau reducțiunea unui testament;
anularea unui certificat de moștenitor; raportul donațiilor etc. Dintre acestea, unele pot reveni,
în funcție de valoare, în competența judecătoriei, altele în competența
1 1 1 C.S.J., Secțiile Unite, Dec. nr. VIII/2000, M. Of. nr. 84 din 19 februarie 2001. 1 2 1
Glt.-L. Zidarti, Competcnța materială …, în R.R.D.P. nr. 3/2011, p. 177.

164 | Art. Ml I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
tribunalului. In această situație, este necesară stabilirea cererii principale, cea în funcție de
care se stabilește competența materială de soluționare a întregii acțiuni. Credem că nu putem
porni de la scopul final, afirmând cã, indiferent de cererile formulate, recla-mantul urmãrește
sistarea stării de indiviziune, astfel că aceasta ar constitui cererea principală. Nu întotdeauna
sistarea stării de indiviziune constituie cererea principală, existând situatii în care modalitatea
sistārii indiviziunii depinde de o altă cerere, care, în baza art. 30 alin. (4) NCPC, devine
principală. Spre exemplu, în situația în care se solicită anularea unui certificat de moștenitor
sau reducțiunea unui testament, asemenea cereri au caracter principal, de modul lor de
rezolvare depinzând sistarea stării de indiviziune;
j) Orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indi –
ferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști [art. 94 pet. 1 lit. j) NCPC]. Intră
în competența de primă instanță a judecătoriei toate cererile cu caracter patrimonial, evaluabile
în bani, limita valorică maxima fiind stabilită la suma de 200.000 lei inclusiv. în ceea ce privește
cererile patrimoniale al cãror cbiect are o valoare de peste 200.000 lei, acestea intră în
competența de primă instanță a tribunalului.
Textul de lege precizează că va fi aplicată această regulă de competența indiferent de
calitatea părților, fie ele profesioniști sau neprofesioniști, în considerarea concepției moniste
asupra dreptului privat, consacratã prir dispozițiile noului Cod civil, prin care s-a renunțat la
diviziunea dihotomică în drept civil si drept comercial1'1. Calitatea părților nu mai este în
măsurã să influențeze, așadar, competența ratione materiae, limita valorică rămânând
aceeași. Noul Cod civil a adoptat o concepție monistă de reglementare a rapor-turilor de drept
privat, după modelul Codurilor civile italian, elvețian și olandez. în esență, ea
poateficaracterizată prin existența unui singuractnormativ-Codul civil-, careîncor-porează
totalitatea reglementãrilor privitoare la persoane, relațiile de familie și relațiile comerciale;
renunțarea la diviziunea tradițională în raporturi juridice de drept civil și raporturi juridice
comerciale; diferențieri de regim juridic, în funcție de calitatea de pro-fesionist, respectiv
neprofesionist, a celor implicați în raportul juridic obligațio-nal. Renunțându-se, așadar, la
dualismul civil-comercial, începând cu data de 1 octombrie 2011, data intrarii în vigoare a
noului Cod civil, procesele și cererile în justiție considerate anterior comerciale sunt civile, iar
competența de soluționare după materie urmează a se determina prin aplicarea dispozițiilor
art. 94 pet. 1 lit. j) NCPC.
Potrivit Deciziei nr. 32/2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Secțiile
Unite, cererile în materie civilă și comercială având ca obiect constatarea existenței orî
inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor
acte juridice, privind drepturi patrimoniale sunt evaluabile în bani, indiferent dacã esteformulat
petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
A fost exprimată opinia121 conform căreia ai, caracter patrimonial atât cererile ce au ca
obiect plata unei sume de bani sau obținerea altei valori economice, cat și cererile care nu tind
la obținerea unei astfel de valori, dar decurg dintr-un raport juridic cu caracter patrimonial.
Așadar, criteriile determinante sub acest aspect sunt caracterul patrimonial al raportului juridic
și finalitatea patrimonială a cererii.
Practica judiciară a reținut că cererea în despăgubire din valoarea cauțiunii este o cerere
contencioasă, care presupune examinarea elementelor rãspunderii civile delic-tuale sub
aspectul exercițiului abuziv al acțiunii, al prejudiciului produs și al legăturii de cauzalitate dintre
paguba pricinuitã și conduita procesuala a părții, competența de solu-
' ' Potrivit art. 3 alin. (1) NCC, dispozițiile prezentului cod se aplicâ și raporrurilor dintre profesioniști, precum și
raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de dreplcivil.
|z| Ch.-L· Ziăaru, Compclcnța materială …, in R.R.D.P. nr. 3/2011, p. 178.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UDF.CATOREȘTI %rl. ni I I6Ï>
ționare a unei astfel de acțiuni patrimoniale fiind reglementatā de dispozițiile generale1'1.
4.Calea de atac. Toate hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță, prevă-zute
de art. 94 pet. 1 lit. a)-j) sunt supuse numai apelului la tribunal, iar hotãrârile pro nunțate de
tribunal în apel sunt definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pet. 4 NCPC.
5.Competența judecătoriei în alte materii expres stabilite prin lege. Competență exclusivă.
Se conferă judecătoriilor și o competență materială exclusive (art. 94 pet. 4 NCPC) în anumite
materii, date prin lege în competența lor. Exemplificativ, Judecătoria Sectorului 1 al
Municipiului București soluționează cererile făcute de un cetățean strain sau român cu
domiciliulînstrăinătate, prl·/itoarelaanularea, modificarea saucompletarea actelor de stare civile
(art. 57 alin. (3) din Legea nr. 119/1996, republicată], precum și cererile cu elemente de
extraneitate, în condițiile art. 1066 alin. (2) NCPC.
De asemenea, judecãtoriile sunt instanțe de drept comun:
a)în materia executării silite [art. 61 alin. (3), art. 62 alin. (2) și art. 68 alin. (2)'2' din Legea
nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, art. 650 alin. (2) NCPCj; în materia contestației
la executare, a suspendării executării silite a unei hotărâri prin care s-a încu-viințat executarea
silită a unui titlu executoriu pronunțat de o instanță străină, competența revine tot judecătoriei,
ca instanță de executare, și nu tribunalului, ca instanță prevăzută de Legea nr. 191/2007, pe
considerentul că Legea nr. 191/2007 dă în competența tribu nalului numai cererile de
recunoaștereșideîncuviințarea executării silite. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003'*', ce
reprezintă legea specială, prevede în art. 47 că procedura de executare silită a unei hotărâri
judecătorești pronunțateîntr-unstatmembru sestabilește conform dreptului intern al statului
membru în care are loc executarea, plenitudinea de competență revenind instanței de
executare de drept comun'4';
b)în materia asigurării probelor (art. 360 NCPC);
c)în procedura specială cu privire la cererile de valoare redusă (art. 1027 NCPC);
d)în procedura specială a evacuārii din imobilele ocupate sau folosite fără drept (art. 1035
NCPC);
e)în procedura specială privitoare la înscrierea drepturilor dobânditeîn temeiul uzu-capiunii
(art. 1050 alin. (1) NCPC];
f)în materia recuzării sau abținerii judecătorilor de la judecătorii (art. 50 NCPC); g) în materia
îndreptării erorilor materiale, a lămuririi sau a completării hotărârilor pronunțate de judecătorie
(art. 442-444 NCPC);
I1' I.CCJ., s. com., dec. nr. 4170 din 30 noicmbrie2OlO, în Dreplul nr. 1/2012, p. 286.
' ' Potrivit art. 62 alin. (2), modificat prin Legea nr. 76/2012: „Contestația se va introduce la instanța de executare,
care o va judeca potrivit Codu!ui de procedur.1 civilă, de urgență și cu prccâdere, inainlea oricărei alte pricini".
Potrivit art. 68: „(l) Protestul trebuie făcut in locurile prevăzute in art. 42 contra persoanelor respectiv indicate de
acest articol, chiar dac3 nu sunt prezente. (2) Daca` domiciliul acestor persoane nu poate fi găsit, protestul se
dresează la judecătoria in a cărei rază teritorială se alia locul de plat.1 indicat in cambie". Potrivit art. 72: „(l)
Judecãtoriile tin un registru de proteste, în care se inregistreazâ, zilnic și în ordinca datci, cambiile protcstatc, cu
efccluarea men(iunilor cerutc de articolelc precedente. (2) In prima Í\ a fiecărei săptămâni, fiecare judecātorie
trimite Camerei de Comerț și Industrie județene sau, dupā caz, a municipiului București, un tabel cu protestcle de
nep)ată a cambiilor, (acute în cursul sâptămãnii precedente. Acest tabel trebuie sa indice data protestului, numele și
prenumele persoanei împotriva căreia s·a dresat protestul, al celei care a cerut protestul, numele și prenumele
trăgătorului, suma datorată și scadența titlului protestaf.
'ș' Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliulu. din 27 noicmbrie 2003 privind competența, recunoaștcrea și
executarea hotărârilor judecătorești în materie mitrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a
Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, JO L 338 d:n 23 decembrie 2003.
'4' A se vedea, în acest sens, I.CCJ., s. a 11-a civ., dec. nr. 3889 din 29 noiembrie 2011, în R.R.J. nr. 3/2012, p. 71-
72.

166 1 Art. Ml I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
h) în materia alegerii autorităților administrației publice locale [art. 31 alin. (4)1'1 din Legea
nr. 67/2004 pentru alegerea autori:ãților administrației publice locale, republicată];
i)în materia referendumului [art. 19 alin. (2)'`'din Legea nr. 3/2000 privindorganizarea și
desfășurarea referendumului];
î) în materia înscrierii asociațiilor și fundațiilor [art. 5 și art. 17(í| din O.G. nr. 26/2000 cu
privire la asociații și fundațiij;
j)în materia înscrierii sindicatelor [art. l4alin. (l)'`*·din Legea nr. 62/2011 a dialogului social,
republicată];
k) în materia contestațiilor formulate în temeiul O.U.G. nr. 127/2007 privind Gruparea
europeanã de cooperare teritorială [art. 29 alin. (I)'5'];
I) în materia comunicării de acte judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comer-cială
[art. 34 lit. c)'61 din Legea nr. 189/2003 privind asistența judiciară internaționalã în materie civilã
și comercialā, republicată];
m) în materia sănătății (art. 6761'1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătãții);
n) în materia înființării institutelor de teorie politică [art. 7 alin. (I)'8' din Legea nr. 179/2005
privind înființarea, organizarea și funcționarea institutelor de teorie politică și educație
democratică];
o) în materia litigiilor dintre proprietari și chiriași cu privire la nivelul și plata chiriei
întemeiate pe O.U.G. nr. 40/1999 (art. 42'`'1 din O.U.G. nr. 40/1999 privind protecția chi-riașilor
și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe);
''' Alin. (4) <il art. 31, modific<it prin Legea nr. 76/2012, are urmatorul conținut: „ln județele în care se organizează
alcgeri parțiale înlr-o singură circumscripție electorală nu se mai constiluie un birou electoral județean, soluționarea
sesizărilor prevăzute la art. 37 alin. (1) lit. h) făcându-se de judecatoria în a cărei rază teritoriala se află
circumscripția electoral;* respectiva. Judecatoria se pronunța in termen de eel mult 3 zile de la înregistrarea
sesizărilor și con testa ții lor. Hotărârea este definitivă".
' ' Alin. (2) al art. 19, modificat prin Legea nr. 76/2012, are urmatorul continut: „Contestațiile împotrîva
dispozițiilur luate de autoritățile publice prevăzute la alin. (1) (care au întocmit listele electorale – n.n.) se
solujionează în eel mult 48 de ore de judecatoria în a cdrei rază teritoriala domiciliază participantul la referendum
sau, în cazul eclor înscriși în listele suplimentare, de cătrc judecatoria in a cărei raza teritoriala se află biroul
electoral al secției de votare care a întocmit lista. Hotărârea judecătorească este definitivă; ea se comunică
persoanelor interesate în eel mult 24 de ore de la pronunțare".
'3' Conform textelor menționate, asocia)ia, respectiv fundația dobândesc personalitate juridică prin înscrierea în
Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecUoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul.
' ' Potrivit art. 14 alin. (1): „Pentru dobândirea de către sîndicat a personalilății juridîce, imputernicitul special al
membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesul-verbal de constítuire, trebuie să depună o cerere de
inscriere la judecatoria în a cărei rază teritorială își are ⅞ediul acesta".
' ' Conform art. 29 alin. (1): „Contestațiile la bilanțul lichidatorilor se pot formula de orice persoană interesată la
judecatoria în a cărei circumscripție tcritorială se află sediul GECT lichidate".
' ' Conform textului menționat: „ Au tori ta tea română priniitoare a cererii de comunicare de acte judiciare și
extrajudidare din statele membre ale Uniunii Europene este judecatoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își
are sediul destinatarul (…)".
'7' Potrivit acestui articol: „lnstanța competentã să solu:ioneze litigiile prevăzute de prezenta lege este judecatoria în
a cărei circumscripție teritorială a avut loc aclul de malpraxis reclamat".
'8' Conform textului menjionat: „lnființarea institutelor de teorie politică se face prin hotărârc judecătorească
pronunjata de judecatoria în a cftrei competența teritorială își au sediul institutele, la cererea unui partíd politic
interesat".
'9' Conform acestui text: „Orice litigiu íntre chiriaș și proprietar cu privire la nivelul și la plata chiriei se
soluționcazJÏ de cătrc judecatoria in a c3rei rază teritorială este situată locuința".

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOFCATORE$TI %rl. ni I 16/
p) în materiâ înscrierii filialei asociației pensionarilor [art. 6 alin. (l)1' din Legea nr. 502/2004
privind asociațiile pensionarilor];
q) în materia certificării unui act autentic ce constituie titlu executoriu în condițiile
Regulamentului (CE) nr. 8O5/2OO4l3' [alin. (2) de la art. 2 al art. I,|⅞l din O.U.G. nr. 119/2006
privind unele măsuri pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării
României la Uniunea Europeană];
r) în materia cererilor de emitere a certificatului în cazut în care se solicită recunoaș-terea
sau încuviințarea executării silite pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unui
act autentic, executoriu potrivit legii române [alin. (2) de la art. 2 al art. I*4'din O.U.G. nr.
119/2006];
s)în materia cererilor formulate în aplicarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr.
7/1996, republicată'51 [art. 31 alin. (4)];
ș) în materia contestațiilor formulate în baza art. 16 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea
autorităților administrației pub ice locale;
t) în materia medierii, pronunță o hotărâre care consfințește voința pãrților, conform art.
59'"' din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator;
ț) în materia azilului, cereri formulate în aplicarea Legii nr. 122/2006 privind azilul în
Romania;
u) în materia cererilor de autorizare a funcționării, ca persoane juridice, a caselor de ajutor
reciproc ale salariaților, precum și de înregistrare a acestora în registrul persoanelor juridice'7';
v| în materia cererilor privind măsura de protecție alternativă a tutelei copilului minor'8';
x) contestația la bilanțul lichidatorilor [art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 127/2007].
' ' Conform textului menționat: „Cererea pentru inscrierea asociației pensionarilor în Registrul asociațiilor și
fundațiilor aflat lagrcfa judecãtoriei ín a cărcicircumscripțictcritorialăurmeazăsa îșiaiba sediul sedcpune la
judecătorie de persoana împuternicită (…)".
'2' Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al I⅛rlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea
unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate, JO L143 din 30 aprilie 2004.
' ' Potrivit textului menționat;.,(…) certificarea este de competența judecãtoriei în a cărei circumscripție se află
emitcntul actului".
' ' Conform textului menționat:,,(…) competența de a emite certificatul prevăzut în anexa VI din același regulamenl
apar(ine judecãtoriei îna cārei circumscripție se află emitcntul actului".
I⅞l Ropubiicată in M. Of. nr. 83 din 7 februarie 2013.
' ' Art. 59, modificat prin Legea nr. 76/2012, are următorul conținut: (1) PărțHe pot solicita notarului public
autentificarea înțelegerii lor. (2) Pârțile se pol îníațișa la instanța judecătorcască pentru a cere să se dea o hotărâre
care să consfințeascã înțelegerea lor. Competența aparține fie judecãtoriei în a cărei circumscripție iși arc
domiciliu) sau reșcdința ori, dup.1 caz, sediul oricare dintro parji, fie judecãtoriei în a carci circumscriplic se află
locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărărea prin care instanța încuviințează înțelegerea părlilor se dă în
camera de consiliu și constituie titlu executoriu in condițiile legii. Dispozițiile art. 432-434 din Codul de procedură
civilă se aplică in mod corespunzător.
''' ín aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 122/19% privind rcgimul juridic al caselor de ajutor
reciproc ale salariaților, Curtea Supremă de Justiție, Secțiile Unite, a status! într-un recurs în interesul legii în
sensul că instanța competentă este judecătoria in a cărei rază teritorială acestea își au sediul (C.S.J., Secțiile Unite,
Dec. nr. II din 10 mai 1999, M. Of. nr. 329 din 12 iulie 1999). In prezent, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 122/1996,
republicată în M. Of. nr. 261 din 22aprilie 2009.
' ' Inalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite,consecutiv admiterii unui recurs ín interesul legii, a statuat că
aparține judecãtoriei, ca instanța de drept comun, competența solujionării în primă instanță a cererilor privind
oiăsura de protecție alternativă a tutelei copilului minor. S-a relevat faptul că, din moment ce reglementarea data
prin Legea nr. 272/2004 nu se n?feră și la măsura de protecție alternativă a tutelei copilului, se impunesă fie
considerate de competența tribunalului de la domiciliu) copilului, respectiva tribunalului în a cărui circumscripție
teritorială a fost găsit copilul, în accepțiunea prevederilor art. 124 din această lege, numai acele cauze care privesc
măsurile de pro:ecție specială a copilului stricl determinate în cuprinsul

16K 1 Art. Ml I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
6. Competența judecătoriei în cāile de atac ímpotriva hotărârilor autorităților admi-nistrației
publice cu activitate jurisdicționalã și ale altor organe cu astfel de activitate în cazurite
prevăzute de lege. Judecãtoriile judecã numaiîn ultima instanțã (art. 94 pet. 3 NCPC),
pronunțând hotărâri definitive, atunci când sunt ínvestite cu soluționarea cãilor de atac
Ímpotriva hotărãrilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțio nalã și ale altor
organe cu astfel de activitate, în cazurile reglementate de lege.
în literatura juridică de specialitate1'1, s-a precizat că termenul de „hotărâre" a fost utilizat,
aici, de legiuitor în sens generic, semnificând orice cale de atac Ímpotriva oricărei decizii prin
care se tranșează un litigiu de către alte organe de jurisdicție decât instanțele judecătorești.
Fiind o competență speciala, ea trebuie să rezulte expres din cuprinsul legilor speciale.
Exemplificativ, menționăm în acest context următoarele:
a)plângerile formulate în contra hotărârilor comisiilor județene de fond funciar [art. 53 alin.
(2)'3' din Legea nr. 18/1991, republicată și art. 12 alin. (6) din Legea nr. l/2000'⅞
b)plângerea ímpotriva încheierii registratorului-șef din cadrul oficiului teritorial în raza
caruia este situat imobilul, prin care a soluționat cererea de reexaminare Ímpotriva încheierii de
admitere sau respingere a cereri de înscriere în cartea funciară fart. 31 alin. (2) și (3)µi din
Legea nr. 7/1996, republicatâ];
c)plângerea Ímpotriva procesului-verbal încheiat în condițiile Legii nr. 346/2002 pri-vind
asigurarea pentru accidente de muncã și boli profesionale, republicatâ [art. 104 alin. (2)"⅞
d)litigiile care au ca obiect stabilirea și plata indemnizației de șomaj. Din cuprinsul art.
119''`' din Legea nr. 76/2002, lege speciala în materia indemnizației de șomaj, rezultã că
soluționarea litigiilor având ca obiect stabilirea și plata indemnizației de șomaj are loc conform
normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi. Normele de procedură, în
ansamblul lor, sunt cele care reglementeazã modul de judecata a cauzelor și punerea în
executare a titlurilor executorii. Dat hind însă faptul că o asemenea activitate are caracter
complex, normele care o reglementeazã au fost clasificate după mai multe
art. 55, respectiv: „plasamentul", „plasamentul în regîm de urgență" și „supravegherea specializată" (Dec. nr.
111/2007, M. Of. nr. 732 din 30 octombric 2007).
!1' /. De\eanu, Tratat…. 2007, vol. 1, p. 476.
' 'Conform art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată: „împotriva hotărâriicomisiei județene se poate
face plãngere la judecătoria în a cărei rază teritorială e⅛te situat terenul, în termen de 30 de zile de la
comunicare".
'3' Potrivit art. 12 alin. (6) din Legea nr. 1/2000: „împotriva hotărării comisiei județene se poate face plãngere
la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare".
'4' Conform art. 31 alin. (2) și (3) din Legea nr. 7/1996, republicată: „(2) Persoanele interesate ⅛au notarul public
pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la
comunicare, care se soluționează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului
teritorial în raza căruia este situat imobilul. (3) ímpotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2)cci
intcrcsațisau notarul public pot formula plãngere, in termen dc 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și
plângerea ímpotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul
teritorial este obligat să înaintezc plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul,
însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare".
I5' Textul mcn)ionat arc următorul conjinut: „împotriva procesului-verbal se poate face plãngere, în termen de 15
zile de la comunicare, la instanța judecătcrească în a cărei rază teritorială a fost săvâr⅜ită contraventia".
` ' Textul menționat are următorul conjinut: „(l) Litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor prezentei legi
se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit legii. (2) Liiigiile privind stabilirea și plata
indemnizației de șomaj se soluționează in regim de urgență, potrivit normelor procedurale prevãzute pentru
conflictele de drepluri, chiar dacă prin lege speciala se prevede altfel".

COMI>ETENȚA IN$TANȚELOR (UDF.CATOREȘTI %rl. ni I 169
criterii1''. întrucât tegiuitorul face trimitere la normele procedurale prevăzute pentru conflictele
de drepturi, iar art. 208-216 din Legea nr. 62/2011, respectiv art. 269-275 C. muncii, republicat,
cuprind nu numai regulile de procedură propriu-zisă, ci și cele de competență, apreciem cã
sintagma „normele de procedură prevăzute pentru conflictele de drepturi" folosită in cuprinsul
art. 119 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 trebuie interpre-tată în sens larg, ca incluzând normele
de procedură în ansamblul lor, adică atât cele de organizare judecătorească și de procedură
propriu-zise, cat și cele de competență. Cat timp legiuitorul nu a făcut vreo distincție, nici
interpretul nu o poate face.
Cum dispozițiile art. 216 din Legea nr. 62/2011 și art. 269 C. muncii, republicat, fac
trimitere la reglementările generale de competență cuprinse în Codul de procedură civilă,
rezultă că, în baza art. 95 pet. 1 NCPC, raportat la art. 210 din Legea nr. 62/2Oll'2', care, în
privința conflictelor individuale de muncă, a modificat prevederile art. 269 C. muncii, republicat,
competența revine thbunalului de la domiciliul sau locul de muncã al recla-mantului',l.
Menționăm că practica judiciară este orîentată spre aceeași soluție. Astfel, deși în cuprinsul
hotărârilor pronunțate nu au analizat expres competența materială de soluționare, se constată
că tribunalele au judecat în fond litigiile având ca obiect stabilirea și plata indemnizației de
șomaj, iar curțile de apel recursurile declarate'4';
e)plângereaîmpotriva hotărâriideacordarea protecției subsidiaresaude respingere a cererii
de azil [art. 64 alin. (I)1 `1 raportat la art. 55 alin. (1) și art. 53 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr.
122/2006];
f)plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și stabilire a penalităților [art. 6 alin.
(7)1"1 din Anexa 3 la Legea nr. 400/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 73/2005 pentru
' ' Criteriile de clasificare sunl următoarele: obiectul normelor, adică natura raporturilor pe care le reglementează;
intinderca câmpului de aplicare; caractorul condu tci pc care o prcscriu. A se vedea: /. Sloenescu, S. Zilh·r$lein,
Teoria generală a executării silite, p. 67-75; V.M. Ciobanu, op. cit., p. 168.
'2' Art. 210, modificat prin Legea nr. 2/2013, are următorul conjinut: „Cererile referitoare la soluționarea
conflictelor individuale de muncă se adresează tiibunalului în a cărui circum⅛cripție își are domiciliul sau locul de
muncă reclamantul".
'`' Pentru detalii, a se vedea G.C. Fretițiu, Discu(ii privind competența soluționării de câtrc instanțele judecătorești
a litigiilor având ca obiect stabilirea și plata indemnizației de șomaj, în Dreptul nr. 12/2010, p. 125-129.
' ' A se vedea, în acest sens: CA. Cluj, s. civ., demun. si asig. soc., pt. min. și fam„ dec. nr. 514/R/2008 și nr.
2183/R/2009; CA. Brașov, s. civ., de mun și asig. soc., pt. min. și fam., dec. nr. 1408/R/2009 și dec. nr. 74/R/2010;
CA. București, s. a Vll-a civ., confl. de mun. și asig. soc., dec. nr. 7122R/2009 și dec. nr. 722R/2010; CA. Suceava,
s. confl. de mun. și asig. soc, dec. nr. 1237/2009; CA. Timișoara, s. lit. de mun. și asig. soc., dec. nr. 482/2008; CA.
Craiova, s. confl. de mun., dec. nr. 4854/2008; CA. Alba-lulia, s. confl. de mun. și asig. soc., dec. nr. 558/2009,
publicate pe www.jurisprudenta.org .
'5' Conform art. 64 alin. (1): „Plângerea se soluționeazā de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află
structura specializată pe probleme de azil a Ofic.ului Roman pentru Imigrări care a emis hotărârea". Prin Dec. nr.
604/2008 (M. Of. nr. 469 din 25 iunie 2008), Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 121, apreciind că aceste prevederi nu asigură un drept de acces efectiv la o instanță de judecată, de vrcmc ce, pe
de o parte, se stabilcște un tcrmen de 2 zilc pentru introduccrca plângcrii, care nu suspendă executarea, iar pe de
altă parte, se stabilește obligația de a depune personal plângerea. Cu alte cuvinte, solicitantul va fi în imposibilitate
obiectivă de a depune plângerea, întrucât este imediat transferabil în statul membru responsabil, fiind, așadar,
anulatâ posibilitatea concretâ și efectivă a acestuia de a-și valorifíca dreptul de acces liber la justiție. Curtea a mai
rejinut că prevederea cuprinsă în art. 121 alin. (1), potrivit căreia plângerea se depune in tcrmen de douâ zilc de la
data primirii dovczii de comunicare a ho(ărârii, este imprecisă, întrucât momenlul de la care curge acest termen nu
poate fi cunoscut de solicitantul dreptului de acces la procedura de azil, care nu arc posibilitatea de a ști cānd
ajunge la Oficiul Roman pentru Imigrări aceastd dovadă.
'6'Textul are urmâtorul conținut: „(…) împotriva procesului-verbal de constatare și de stabilire a penalitâ)ilor
unitatea in cauză poate face plângere, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea comunicãrii, la judecătoria în a
cărci rază teritorială a fost săvãrșită abaterea (…)".

I/O I Arl. Ml I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
modificarea și completarea O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale
„Apele Române"];
g) plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a
sancțiunii unui funcționar public [art. 83 alin. (2|MI din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcționarilor publici, republicată];
h) contestația împotriva sancțiunilor disciplinare constând în suspendarea temporară a
calității de membru al Ordinului Biochimiștilor, Biologilor și Chimiștilor; retragerea cali-tãții de
membru al Ordinului Biochimiștilor, Biologilor și Chimiștilor și propunerea către Ministerul
Sănătãții de anulare a autorizației de practică profesionalã pentru o perioadã de 6 luni până la
un an sau definitiv [art. 41 alin. (2)'21 din Legea nr. 460/2003];
i) plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor prevăzute de art.
29 din Legea nr. 16/1996 a Arhivelor Națiorale (art. 32|31 din Legea nr. 16/1996);
j) contestația împotriva dispoziției date de primarîntâmpinărilor contra omisiunilor,
înscrierilor greșite și oricăror alte erori din listeleelectorale permanente [art. 26 alin. (8)IJ| din
Titlul I alLegiinr. 35/2008];
k) contestația împotriva respingerii cererii de rectificare a cazierului judiciar [art. 33 alin.
(l)'`1 din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, republicată];
I) plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor prevăzute de
Legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, republicată1"' [art. 18 alin. (1)].
Prin Legea nr. 202/2010 : a fost eliminate calea de atac a recursuluiîn cazul plângerilor
contravenționale formulate în condițiile O.U.G nr. 195/20021*1 privind circulația pe drumurile
publice, republicatā, precum șiîn materia Legii nr. 6l/l99l1''' pentru sancționarea faptelor de
încălcare a unor norme de conviețuire socialã, a ordinii și liniștii publice, republicată.
Ulterior, prin Decizia nr. 500 din 15 mai 20121'0', Curtea Constituțională și-a reconsiderat
jurisprudența în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile
'"' Textul arc următorul conjinut: „împotriva procesului-verbal de constatare a conlravențici și dc aplicare a
sancțiunii funcționarul public ⅛e poale adresa cu plângere la judecătoria in a cărei circumscripție iși are scdiul
autoritatea sau institutia pub!id in care cstc numil funcționarul public sancționat".
' ' Conform textului mentionat: „împotriva sancțiunilor prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. c) și d) se poate face
contestație la judecătoria în a cărei rază teritorială iși desfășoară activitatea biochimistul, biologul și chimistul din
sistemul sanitar care a fost sancționat, in termen de 3C de zile de la comunicarea sancțiunii".
'3' Po*rivit textului mentionat: „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plângere, în
termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria in a cârei rază teritorială a fost săvârșitã contravenția".
' ' Conform art. 26 alin. (8):,. Con testa țiile împotriva dispozițiilor date se depun în termen de 5 zile de la
comunicare șisesolu(ioncază, înccl mult 3 zile de la înregistrarc, decătre judecătoria in a cărei rază teritorială
domiciliazā alegătorul".
'?' Conform textului mentionat: „Persoana căreia i s-a respins cererea de rectificare a cazierului judiciar poate
introduce contestație, inclusiv pentru situația în care eroarea înregistrării în cazierul judiciar nu se datorează
unității dc politic, in termen dc 30 de zile de la comunicare, la judecătoria in a cărei rază tcritorială de
competență domiciliaz3".
'6' Conform art. 18 alin. (1): „ímpotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate face plângere
de către persoana juridică sau persoana fizică, in termen de 15 zile de la data comunicăriî acestuia, la judecătoria
în a cărci rază tcritorială s-a săvârșit contravenția".
1 7 1 M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010.
'8' Conform art. 118 alin. (3') din O.U.G. 195/2002, introdus prin Legea nr. 202/2010: „Hotărârea judecătorească
prin care judecătoria soluționcază plângerea cste definitivă și ircvocabilă [în prezent, definitivă – n.n.|".
1 9 1 Conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, introdus prin art. XI din Legea nr. 202/2010, devenit art. 8 alin.
(2) după republicarea legii: „Hotărârea judecătoreasc<i prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă
și irevocabilă [în prezent, definitivă – n.n.]".
' ' M. Of. nr. 492 din 18 iulie 2012. Conform art. 147 din Constitu(ia României, dispozițiile din legile și ordonanțele
in vigoare, precum și cele din rcgulamente, constalatc ca fiind neconstituționalc, își încctcază

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UDF.CATOREȘTI %n. ni i 1/1
art. 118 alin. (31) din O.U.G. nr. 195/2002, cu motivarea că, în practicã, unele instanțe de
judecată, în lipsa unei căideatacîmpotriva hotărârilor pecare le pronunță,absolutizează
prezumția de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de constatare si sancționare a
contravențiilorîn materia circulației pedrumurile publice. Aceste instanțe nuîși mai exer-cită
astfel rolul activîn ceea ce privește administrarea tuturor probelor utile, pertinente și
concludente în cauză, respingând astfel plângerile contravenționale fără a intra în cer-cetarea
fondului. Curtea constată cā acea≤tā conduită poate constitui premisa unor viitoare
condamnări a statului român de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului, având în vedere
jurisprudența acestei instanțe, respectiv hotărârea din 4 octombrie 2007, pronun-țată în cauza
Anghel c. României, parag. 68, în care s-a constatat încălcarea art. 6 din Convenție ce
statuează cu privire la prezumția de nevinovãție, văzută ca una dintre garan-țiile fundamentale
ale dreptului la un proces echitabil. Curtea Europeana a Drepturilor Omului ar putea constata,
pornind de la practicã instanțelor, încălcarea atât a dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un
proces echitabil, cat și a art. 13 din Convenție, privind dreptul la un recurs efectiv.
Analiza Curții Constituționale are în vedere, în primul rând, interpretarea art. 129 din Legea
fundamentală, care lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi
permite acestuia să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră necesar, anumite
hotărâri judecătorești, Curtea statuând în acest sens, de exemplu prin Decizia nr. 510/2010,
publicatã în M. Of. nr. 339 din 21 mai 2010, Decizia nr. 1341/2010, publicatā în M. Of. nr. 811
din 3 decembrie 2010, și Decizia nr. 246/2012, publicatã în M. Of. nr. 273 din 25 aprilie 2012.
Lipsa cãii de atac împo:riva hotărârii pronunțate de judecătorie ca primă instanță în materia
circulației pe drumurile publice echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control
judecătoresc efectiv asupra sancțiunilor principale și complementare și a măsurilor tehnico-
administrative reglementate de art. 95-97 din O.U.G. nr. 195/2002, dreptul de acces liber la
justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic. Accesul liber la justiție implicã prin natura sa
o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, cat timp nu este atinsă
substanța dreptului, în acest sens statuând și Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în
jurisprudența sa, de exemplu prin hotãrârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în cauza Lungoci
c. României, parag. 36, publicatã în M. Of. nr. 588 din 7 iulie 2006. Totodată, în materia
circulației pe drumurile publice, Curtea a observat că sancțiunile principale și complementare și
măsurile tehnico-administrative au un caracter punitiv și preventiv, vizând ocrotirea unei valori
sociale importante, respectiv siguranța pe drumurile publice, astfel încât lipsa unei cãi de atac
aduce atingere – în substanța sa – dreptului de acces liber la justiție, astfel cum este consacrat
în art. 21 din Legea fundamentală.
în plus, eliminarea singurei căi de atac în materia contravențiilor la circulația pe dru murile
publice ar echivala cu golirea de conținut a dispozițiilor art. 129 din Constitute, potrivit cărora
„împotriva hotãrârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condițiile legii". Este de necontestat că legiuitorul poate limita numărul căilor de atac,
însă, prin norma legală criticată, se elimină singura cale de atac, și anume recursul. Curtea
constată, așadar, că eliminarea controlului judiciar al hotărârii pronunțate de judecătorie în
materia contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice aduce atingere art. 129 din
Constitute raportat la dreptul de acces liber la justiție
efeclele juridice în 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale daca, in acest interval, Parlamentul sau
Guvernul, dupā caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. 1'e durata acestui
termen, dispozițiile constatateca fiind neconstitulionale sunt suspendate de drept. In consecinjā, in intervalul 18
iulie 2012 -1 septembrie 2012. dispozif Hie alin. (3') al art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 au fost suspendate de
drept, încetându-și efectele începând cu data de 2 septembrie 2012, având în vedere că legiuitorul nu a intervenit
pentru modiíicarea prcvederilor alacate.

172 | An. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
și la dreptul la apãrare, reprezentând, în același timp, o încālcare a cerințelor unui proces
echitabil. în plus, prin conduita procesuală diferită a instanțelor de judecată, în sensul în care
unele administrează probatoriul în cauze, pe când altele nu intră în cercetarea fon-dului, se
aduce alingere și art. 124 alin. (2) din Conslituție privind unicitatea, imparțiali-tatea și egalitatea
justiției. Curtea mai observã că prin Decizia pronunțată la data de 28 iunie 2011, în cauza loan
Pop c. României, parag. 27, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că sancțiunea
contravențională aplicată reclamantului în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 constituie o „acuzațieîn
materie penală" în sensul art. 6 din Convenție, care trebuie aplicat sub aspectul său „penal".
Așa fiind, Curtea Europeana a Drepturilor Omului arputeaconstataîncălcarea art. 2 parag. 1
privind dreptul la două grade dejuris-dicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție;
m) contestația împotriva hotărârilor Comisiei, în condițiile Legii nr. 551/2004 privind
organizarea și funcționarea Comisiei Naționale de Disciplină Sportivă'1'.
Se conferă, astfel, judecãtoriei competenta de a pronunța în ultima instanță hotărârí
definitive.
Cu referire la acestea, prin art. 7 din Legea nr. 76/2012 se stipulează că ori de câte orî
printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „defi-
nitivã", „supusă recursului" sau că „poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială
folosește o altă expresie similară, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă,
aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Aceste dispoziții nu se
aplicã în materie de contencios administrativ și fiscal, inclusiv în materia azilului. Prin urmare,
hotărârile pronunțate în primă instanță, în procesele începute după intrarea în vigoare a noului
Cod de procedură civilă, în aplicarea acestor legi, vor fi supuse numai apelului, iar hotărârile
pronunțate în procese începute înainte datei de 15 februarie 2013 (data intrării în vigoarea
noului Cod de procedură civilă) rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a
început procesul {art. 27 NCPC). Momentul începerii procesului este cu precizie determinat de
legiuitor, într-o formula care nu lasã loc de interpretare, prin dispozițiile uneî norme cuprinse în
Cartea a ll-a,Titlul I, Capitolul , eel care reglementează sesizarea și pro-cedura în fata primei
instanțe. Astfel, potrivit art. 192 alin. (2) NCPC, procesul începe prin înregistrarea cererii la
instanțã, în condițiile legii. Așadar, se poate reține că data începerii procesului este data
înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanțe, căci acesta este actul
de sesizareal primei instanțe [art. 192 alin. (1) NCPC], iarînceperea procesului este marcatã în
Titlul referitor la procedura în fata primei instanțe.
Art. 95. Tribunalul. Ïribunalele judecă:
1.în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenta altor
instanțe;
2.ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunțate de judecãtorii
în primă instanță;
3.ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
4.orice alte cereri date prin lege în competenta lor.
COMENTAR11
1. Competenta absolută. Tribunalele judecă in primă instanță, în apel, în recurs și orice
alte cereri date prin lege în competenta lor exclusivă. Dispozițiile cu privire la competenta
"' Potrivit art. 2 alin. (6) din Legea nr. 551/2004, modifícal prin Legea nr. 76/2012: „în situația în care nu se
optează pentru procedura de soluționare a căilor de atac de către Comisie, părțîle interesate se pot adresa
judecãtoriei, potrivit normclor de drepl comun".

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI %rl. 99 I m
materială a tribunalului au caracter imperativ, astfel că nu pot fi înlāturate prin acordul sau
achiesarea părților.
2.Competența generală a tribunalului privind judecata în primă instanță. Noul Cod
de procedură civilã modifică fundamental regulile referitoare la competența de drept
comun în ceea ce privește judecata în primă instanță. Printr-o normã imperativă, art. 95
pet. 1 NCPC, se conferă tribunalelor plenitudine de competență pentru judecata în primă
instanță, înțelegând prin aceasta că judecătoriile și curțile de apel au competența soluți-
onării unei cereri în primă instanță numai atunci când se stipulează în acest sens, expres
și limitativ, prin dispozițiile ale noului Cod de procedură civilă ori ale unor legi speciale. Toate
celelalte cereri intră în competența de primă instanță a tribunalelor, care dobândesc astfel
calitatea de primă instanță de drept corrun.
Astfel, tribunalele vor judeca în primă instanță toate cererile al căror obiect este eva-
luabil sau, după caz, neevaluabil în bani, cu excepția celor care sunt atribuite în compe –
tența de primã instanță a judecatoriei [art. 94 pet. 1 art. a)-j) NCPC], acererilorîn materie de
contencios administrativ și fiscal, atribuite în competența de primă instanță a curții de apel (art.
95 pet. 1 NCPC), și a cererilor care prin dispoziții speciale și imperative ale legii sunt atribuite
în competența de primă instanță a judecătoriilor, curților de apel sau înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Referitor la cererile al căror obiect este evaluabil în bani, din interpretarea per a con-trario
a dispozițiilor art. 94 pet. 1 lit. j) NCPC, rezultă că intră în competența de primă instanță a
tribunalelor cererile evaluab le în bani în valoare mai mare de 200.000 lei, indiferent de
calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
3.Situații exemplificative de acțiuni care sunt de competența tribunalului. în materia
cercetării falsului, legiuitorul a prevăzut expres instanța competentă, care este instanța
civilă, astfel încât, chiar dacă actul este emis de o autoritate publică, falsul nu se va cerceta
de instanța de contencios administrativ, ci de instanța civilă. Instanța de contencios admi
nistrativ este competentã sã analizeze legalitatea unui act administrativ, și nu falsul, pentru
care nu se mai poate exercita tragerea la răspundere penală a autorului și, pentru această
situație, legiuitorul a prevăzut o procedură derogatorie de la dreptul comun, instituind
prerogativa de cercetare a falsului în favoarea instanței civile.
Pe de altã parte, chiar dacă se solicită anularea unui act administrativ, așa cum este el
definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral cu caracter
individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării
executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi
juridice, procurorul nu are calitate procesuală activă pentru învestirea instanței de contencios
administrativ cu soluționarea cererii de anulare a actului administrativ unilateral fals. Aceasta
deoarece, în privința anulării unui astfel de act, potrivit procedurii reglementate de Legea nr.
554/2004 a contenciosului administrativ, procedură care cuprinde și competența instanței în
soluționarea unei astfel de cereri, conform art. 1 alin. (4), procurorul are calitatea de subiect de
sesizare a instanței de contencios admi nistrativ doar atunci când, în urma exerctării atribuțiilor
prevăzute de legea sa organică, apreciază că încălcarea drepturilor, liber;ăților și intereselor
legitime ale persoanelor se datorează existenței unor acte administrative unilaterale individuale
ale autorităților publice emise cu exces de putere și doar cu condiția obligatorie ca, în prealabil
sesizării instanței, să obțină acordul persoanelor ale căror drepturi și libertăți au fost încălcate,
persoanele vătămate dobãndind de drept calitatea de reclamant și urmând să fie citate în
această calitate'1'.
Trib. Bistrița-N<⅝săud, s. civ., dec. nr. 6 din 12 ianuaric 2011, ncpublicala`

1/4 | Art. »S I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Acțiunea în plata unei amenzi cominatorii pentru nesotuționarea unei notificări for mulate în
temeiul legii speciale – Legea nr. 10/2001 – este de competenta instanței de drept comun, și nu
a instanței prevăzute de legea specială'1'.
Dezbaterea asupra admisibilitãții contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la
executare nu transferă competenta de a se pronunța asupra acestei chestiuni tribunalului de
contencios administrate, ci competenta revine tribunalului ca instanțã de drept comun12'.
Cererea de obligare a autoritãților publice la plata unor despăgubiri morale și materiale,
pentru repararea prejudiciului cauzat prin întârzierea nejustificatãîn eliberarea permisulu⅛ de
conducere, în lipsa dovedirii faptului că anterior introducerii acestei cereri persoana s-a adresat
instanței de contencios administrativcompetente cu o cerere de recunoaștere a dreptului
pretins ori a interesului legitim, este de competenta instanței de drept comun'3'.
Acțiunile în anularea incidentelor de plăți înscrise în Fișierul national de incidente de plāți
sunt de competenta tribunalului, ca primă instanțã141.
Procesele funciare (altele decât plângerile înpotriva hotărârilor comisiilor județene de fond
funciar), indiferent de valoarea litigiului, sunt de competenta tribunalului, conform art. 95 pet. 1
NCPC, întrucât atât art. 1 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, cat și art. Ill alin. (2) din Legea
nr. 169/1997 fac trimitere la instanța judecătorească de drept comun.
4. Competenta tribunalului ca instanță de apel. Tribunalele judecă apelurile declarate
împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță. Este vorba despre hotarârile
pronunțate în cererile menționate limitativînart. 94 pet. 1 lit. a)-j) NCPC, pre-cum și în alte
cereri date în competenta judecãtoriei, prin norme speciale, și care sunt susceptibile de a fi
atacate cu apel (spre exemplu, hotãrâri pronunțate de judecătorie ca instanță de executare).
Hotarârile prevăzute de art. 94 pet. 1 sunt supuse numai apelului, potrivit art. 483 alin. (2)
NCPC, iar hotarârile pronunțate de tribunal în apel sunt definitive și constituie titluri executorii,
în sensul art. 634 pet. 4 NCPC. Ca atare, tribunalul nu mai este instanță de drept comun
pentru soluționarea apelurilor și aceasta întrucât îi revine plenitudinea de competenta pentru
judecata în primă instanță, curțile de apel devenind instanțele de drept comun pentru judecata
în apel.
Potrivit art. 466 alin. (1) NCPC, de regulă, hotarârile pronunțate în primă instanță pot fi
atacate cu apel, dacã legea nu prevedeîn mod expres altfel. Astfel, potrivit legii, sunt supuse
exclusiv recursului, în principiu, la instanța ierarhic superioarã, următoare hotãrâri: regula-torul
de competenta, cu excepția hotărârii pronunțate de comptetul de 5 judecători de la înalta Curte
de Casație de Justiție [art. 135 alin. (4) NCPC]; hotărârea prin care se ia act de renunțarea la
judecata ori la dreptul subiectiv (art. 406 și art. 410 NCPC); hotărârea de sus-pendare a
judecății ori de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei (art. 414 NCPC); hotarârile de
perimare [art. 421 alin. (2) NCPC]; hotărârea de recunoaștere a pretențiilor reclamantului [art.
437 alin. (1) NCPC]; hotărârea care consfințește tranzacția (art. 440 NCPC).
Instanță de apel potrivit legilor speciale. Tribunalele judecă și apelurile date în compe tenta
lor prin legi speciale. Spre exemplu: apelul împotriva hotărârii deadmiteresau respin gere a
cererii deînființare a institutelor de teorie politică [art. 7 alin. (2) din Legea nr. 179/2005]; apelul
împotriva hotărârii prin care a fost soluționată plângerea prin care s-a aplicat sancțiunea
prestării unei activități în folosul comunitãții în baza O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravențiilor (art. 34'⅝ apelul împotriva încheierii de respingere a cererii de eliberare a
1 1 1 Trib. Bistrița-Năsăud, s. civ., sent. nr. 465/F din 16 maríie 2011, nepublicată.
|Z' Trib. Bistrița-Nasâud, s. com., de conl. adm. și use., dec. nr. 255/CC din 5 noicmbrie 2010, nepublicata\
1 3 11.C.C.J., s. de cont. adm. și fisc., dec. nr. 2089 din 6 iunic 2006, in Drcptu! nr. 1/2007, p. 244.
1 4 1 I.C.C.J., Secjiile Unite, Dec. nr. LXXXV/2007, M. Of. nr. 685 din 7 octombrie 2008.
' ' Art. 34 alin. (2), modificat prin Legea 76/2012, are următ>)rul conținut: „Dacã prin lege nu se prevede altfel,
hotărârea prin care s-a solu(ionat plângerea poate fi atacală numai cu apel. Apelul se solujioncazâ de seclia

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UDF.CATOREȘTI %rl. 99 I l/⅛
certificatului referitor la titlul executoriu care privește drepturi de creanță având ca obiect
obligația de platā a unei sume de bani necontestată, constituit potrivit legii române [alin. (4)'1'
de la art. 3 al art. I1 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele māsuri necesare pentru aplicarea
unor regulamente comunitare de la data aderārii României la Uniunea Europeană]; apelul
împotriva încheierii prin care instanța revine asupra măsurii de eliberare a unui certificat (alin.
(2)'2' de la art. 7 al art. I1 din O.U.G. nr. 119/2006]; apelul împotriva hotărârii pronunțate de
judecătorie în soluționarea plângerii împotriva încheierii registratorului de carte funciară [art. 31
alin. (5) din Legea nr. 7/1996, republicată], precum si apelul în cazul acțiunilor în rectificare și
prestație tabularā [art. 33 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată].
5.Competența tribunalului ca instanță de recurs. Ca instanțe de recurs, tribunalele
judecă numai recursurile date în competența lor prin norme speciale. Astfel, tribunalele
judecă recursurile exercitate împotriva încheierii de suspendare; hotărârii de renunțare
la judecată și la dreptul pretins; hotărârii de perimare; hotărârii care consfințește tran-
zacția și altele, menționate expres.
Instanță de recurs potrivit legilor speciale. Tribunalele judecă, de asemenea, recur surile
dateîn competența lor prin legi speciale, cum ar fi recursul împotriva hotărârilor ]udecătoriei
date în aplicarea Legii nr. 122/2006 privind azilul în Romania.
6.Competența tribunalului privind judecata în alte cereri date prin lege. Competență
exctusivă. Se conferă tribunalelor și o competență materială exclusivă (art. 95 pet. 4 NCPC)
în judecata anumitor cereri, ceau fost dateîn competența lor prin legea de procedură ori
prin legi speciale.
Spre exemplu, tribunalul este competent sā judece: conflictul de competență ivit între douā
judecătorii din circumscripția sa [art. 135 alin. (1) NCPC] sau eel ivit între o judecă torie și un
organ dejurisdicțieori un tribunal arbitral [art. 135 alin. (3) NCPC];contestațiile latitlu privind
propriilehotărâri [art. 713 alin. (3) NCPC];contestațiaînanulareși revizuirea având ca obiect
hotarâri date de un tribunal [art. 505 alin. (1) și art. 510 alin. (1) NCPC]; cererile de lămurire,
îndreptare și completare a hotărârii date (art. 446 și urm. NCPC); cererile formulate în
procedura arbitrajului (art. 128, art. 571 și urm. NCPC).
Totodatã, tribunalul judecă:
-cererile și cãile de atac prevăzute de Legea nr. 31/1990 a societăților, de competența
instanțelor judecătorești, care se soluțicnează de tribunalul în a cărui circumscripție își are
societatea sediul principal (art. 63 din Legea nr. 31/1990, republicată);
-toate procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu
excepția apelului prevãzut la art. 8 din lege, care sunt de competența tribunalului în a cărui
circumscripție își are sediul debitorul. Dacã în cadrul tribunalului a fost creatã o secție specialã
de insolvență sau un complet specializat de insolvență, acesteia/acestuia îi aparține
competența pentru derularea procedurilor prevăzute de această lege [art. 6 alin. (1) din Legea
nr. 85/2006];
-cererile și pricinile la carese referă Legea nr. 381/2009 privind introducerea concor-
datului preventiv și mandatului ad-hoc, care sunt de competența tribunalului în jurisdicția căruia
se aflā sediul sau domiciliul profesional al debitorului [art. 5 alin. (1) din Legea nr. 381/2009];
de contencios adminislraliv și fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi
sus(inute și oral in fata instanjei. Apelul suspend.! executarca hotărârii".
' ' Alin. (4) de la art. 3 al art. I1, modificat prin Legea nr. 76/2012, are urmatorul conținul: „íncheierea prin care
cererea a fost respinsa* este supus3 apelului, in ternien de 15 zile de la pronunțare, pentru creditorul prezent, și de
la comunicare, pentru eel care a lipsit".
' ' Alin. (2) de la art. 7 al art. V, modificat prin Legea nr. 76/2012, are urmatorul conținut: „íncheierea poate fi
atacată cu apel in ternien dc 15 zile de la comunicare".

l/6 | An. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
-cererile întemeiate pe dispozițiile art. 5 din Legea nr. 637/2002 cu privire la regle-
mentarea raporturilor de drept international privat în domeniul insolvenței;
-acțiunile împotriva hotărârilor de dizolvare a consiliului local [art. 55 alin. (2) din Legea nr.
215/2001 a administrației publice locale, republicată];
-acțiunile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată;
-litigiile în materia asigurărilor sociale prevăzute de art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice;
-contestațiile împotriva hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații și ale comisiilor de
contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Administrației și Internelor și Serviciului Roman de Informații pronunțate asupra deciziilor de
pensie emise de casele teritoriale, respectiv sectoriale de pensii (art. 151 din Legea nr.
263/2010);
-contestațiile formulate în baza art. 10'''dinDecretul-legenr. 118/1990 privind acor-darea
unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere
de la 6 martie 1945;
-litigiile patrimoniale în care figureazã ca parte Administrația Națională a Rezervelor
de 5tat ori o unitate din subordinea acesteia, care se judecă în primă instanță de Tribunalul
București (art. 12 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată);
-cererile având ca obiect restrângerea sau limitarea exercitãrii dreptului la libera circulație,
care sunt în competența de primã instanță a tribunalului în a cãrui razã terito-rialã se află
domiciliul persoanei, respectiv a Tribunalului București, când domiciliul per-soanei este în
străinãtate [art. 38 lit. b) raportat la art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul
liberei circulații a cetățenilor români în străinãtate];
-contestația formulată împotriva hotărârii Comisiei de reexaminare din cadrul Oficiului de
Stat pentru Invenții și Mărci, care se judecă de Tribunalul București, în baza art. 57 alin. (I)'21
din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, republicată, iar hotărârea Tribunalului este
supusã numai apelului la Curtea de Apel București;
-contestația formulată împotriva hotărârii Comisiei de contestații din cadrul Oficiului de
Stat pentru Invenții și Mãrci pronunțate în privința deciziilor O.S.I.M. privind înregis-trarea
mărcilor, înscrierea cesiunii sau licenței în Registrul National al Mărcilor, care se judecă de
Tribunalul București, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar hotărârea
''! Conform arl. 10: „(l) Dovedirea situațiilor prevăzutc to art. 1 se face, de către persoanele inleresale, cu acte
oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul ín care nu este posibil, prin once mijloc de probă prevăzut de
lege. (2) Prevcderilc art. 1-9 se aplică, după caz, de către conducerilc unităților la care sunt încadrați cei în cauză,
de cātre direcțiile de muncă și protecție socială sau de către consiliile locale, pe baza hotărârilor comisiilor pentru
aplicarea Decretal ui-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificări!e și completārile ulterioare, emise pânâ la data de
31 iulie 1997. (3) Cererile ț>entru stabilirea drepturilor titularilor, prevăzute de prezencul decret-lege, se pot
depune la direcțiile genera.e de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului București, pânăcel mai
târziu la data de 15martie 2000. După această data direcțiile generate de muncă și protecție socială județene,
respectiv a municipiului București, vor primi spre rezolvare numai cererile depuse de sotii, soțiile celor decedați,
prevăzuți la art. 5, și de cetățenii români cu domiciliul in străinătate, prevăzuți la art. 12. (4) Organele prevăzute la
alin. (3) sunt obligate să se pronunțe asupra cererilor în termen de 30 de zile, printr-o decizie motivată. (5)
Împotriva deciziei persoana interesată poate face contestație potrivit Legii contenciosului administraliv nr.
554/2004 (s.n.), cu modificările și completările ulterioare". Art. 8 alin. (3) |prin renumerotare art. 10 alin. (3)] din
Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare, a fost declarat neconstituțional
prin Decizia Curții Constituționale nr. 148/2001 (M. Of. nr. 592 din 20 septembrie 2001).
'2' Potrivit art. 57 alin. (1), modificat prin Legea nr. 76/2012: ,,Hotărărea Comisiei de reexaminare, motivată, se
comunică părților în termen de 30 de zile de la pronunțare și poare fi atacată cu contestație la Tribunalul București
în termen de 30 de zile de la comunicare".

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI .%rl. H.> I 17/
Tribunalului este supusă numai apelului la Curtea de Apel București [art. 88 alin. (I)1'1 din
Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicațiile geografice, republicatã];
-contestațiile formulate împotriva hotărârii Comisiei de contestații din cadrul
Departamentului de apeluri a O.S.I.M., :are se judecă de Tribunalul București [art. 25
alin. (l)(2'din Legea nr. 129/1992, republicatã];
-cererile prin care se solicitã decăderea titularului din drepturile conferite de o marcă
individualã sau colectivã ori anularea înregistrării mãrcii individuale sau colective, a celei de
certificare, care sunt de competența Tribunalului București (art. 46, art. 47, art. 53, art. 54,
art. 60 din Legea nr. 84/1998, republicatã);
-cererile de anulare a unei indicații geografice, care sunt de competența Tribunalului
București (art. 85 din Legea nr. 84/1998, republicatã);
-cererile de anulare a desenului sau modelului, care sunt de competența Tribunalului
București [art. 42 alin. (2) din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor,
republicatã];
-litigiile având ca obiect desene sau modele comunitare, pentru care Regulamentul (CE)
nr. 6/2OO2'-`' atribuie competența tribunalelor de desene și modele comunitare În sensul art.
80 alin. (1) din regulament, care sunt de competența Tribunalului București în prima instanțã
(art. 47 din Legea nr. 129/1992, republicatã);
-cererea de încetare a grevei (art. 198 din Legea nr. 62/2011, republicatã);
-cererile pentru recunoașterea sau încuviințarea executării silite pe teritoriul României a
hotărârilorîn materiecivilăși comerciaă, pronunțateîntr-unaltstatmembrual Uniunii Europene în
condițiile Regulamentului (CE) nr. 44/2001'^ [alin. (1) de la art. 1 al art. I2 din O.U.G. nr.
119/2006];
-cererile pentru recunoașterea sau în:uviințarea executării silite pe teritoriul României a
hotărârilorîn materiematrimonială șiînmateria răspunderii părintești, pronunțateîntr-un alt stat
membru al Uniunii Europene in condițiile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 [alin. (1) de la art.
1 al art. I3 din O.U.G. nr. 119/2006];
-cererile în materia conflictelor de muncă, astfel cum este determinată aceastã cate-
gorie de litigii prin dispozițiile Codului muncii, ale Legii nr. 62/2011 a dialogului social, ale
Legii nr. 263/2010 privind sistemul unita^ de pensii publice, precum și prin cele cuprinse
în legi speciale (spre exemplu, O.U.G. nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile
de muncã, Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bārbați, republi
catã). Printr-o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii, instanța supremă a
statuat că revine tribunalului competența de a judeca, în fond, conflictele de muncă, cu
excepția celor date prin lege specială în competența altor instanțe. Aceasta întrucât,
reglementând competența instanțelor în materia conflictelor de drepturi, Legea
nr. 168/1999^' a prevăzut, prin art. 71, că instanțele competente „se stabilesc prin
lege". Cum art. 82 din aceeași lege prevedea că dispozițiile sale referitoare la procedura
' ' Potrivit art. 88 alin. (1), modificat prin Legea nr. 76/2012: „Hotărārea comisiei de conlestații, motivată, se
comunicâ păr(ilor în termen de 30 de zile de la pronunțare și poate fi atacată cu contestație la Tribunalul București,
în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea Tribunalului București este supusâ numai apelului la Curlea de
Apel Bucurcști".
' ' Potrivit acestui text, modificat prin Legea nr. 76/2012: „Hotărărea Comisiei de contestații se comunicâ părților în
termen de 30 de zile de la pronunjare și poate íi atacată cu contestație la Tribunalul București, în termen de 30 de
zile de la comunicare. Hotârãrea este supusă numai apelului".
I-' Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Con⅛iliului din 12 decembrie 2001 privind desenele ⅛au modelele industriale
comunitare, JO L 3 din 5 ianuarie 2002.
' ' Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competen(a judiciară,
recunoașterea și executarea hotăr.1ri!or in mnterk civilă și comercială, JO L12 din 16 ianuarie 2001.
'ș' Abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicatã (M. Of. nr. 625 din 31 august 2012).

178 | Ari. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
de soluționare a conflictelor de drepturi se completează în mod corespunzãtor cu preve-derile
Codului de procedură civilă, iar art. 2 pet. 1 lit. b1) CPC prevedea că tribunalul judecă, în primã
instanță, conflictele de muncă, este evident că tribunalului îi aparținea compe tenta de a
soluționa, în fond, cererile privind conflictele de drepturi, ori de câte ori prin lege specială nu se
prevede astfel. Tot astfel, ca urmare a modificărilor aduse prin art. VII din O.U.G. nr. 138/2000
art. 58-61 din Legea nr. 168/1999, nici în cazul conflictelor de interese competenta de a judeca
nu mai reveneajudecătoriei, ci tribunalului1'1. în prezent, potrivitart. 2Olalin.{l}din Legea nr.
62/2011, în forma modificată prin Legea nr. 76/2012: „Tribunalul si curtea de apel soluționeazā
cererea sau, după caz, apelul, potrivit procedurii prevăzute pentru soluționarea conflictelor
colective de muncă", iar potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, în forma modificată prin Legea
nr. 2/2013: „Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către
tribunal";
-cererile în materiesalarială formulate de personaluldin sistemul justiției.în confor-mitate
cu dispozițiile cuprinseîn O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea
unor aspecte financiare în domeniul justiției, cu caracter derogator de la prevederile Codului de
procedură civilă, nu intrau în competenta tribunalului cererile în materie salarială formulate de
personalul din sistemul justiției, a cãror soluționare în primă instanță reveneau în competenta
curților de apel. în prezent, art. I din O.U.G. nr. 75/2008, ce stabilea această competenta
specialā, a fost abrogat prin Legea nr. 76/2009. Și aici competenta revine tribunalului, conform
art. 95 pet. 1 NCPC;
-litigiile dintre un salariat și sindicatul din care face parte. Aceste litigii, întemeiate pe
neîndeplinirea de către sindicat a atribuțiilor și îndatoririlor care îi revin în baza Legii dialogului
social nr. 62/2011, sunt de competenta instanței civile, și nu a jurisdicției mun-cii. Aceasta
întrucât art. 266 C. muncii, republicat, atribuie în competenta jurisdicției muncii, în mod
limitativ, două categorii de litigii, și anume: a) conflictele de muncă privi-toare la încheierea,
executarea, modificarea, su>pendarea, încetarea contractelor indivi duale sau colective de
muncă, după caz; b) cererile care privesc raporturile juridice dintre partenerii sociali, deduse
din reglementările privind dialogul social. Litigiul dintre salariat și sindicatul căruia îi aparține
vizează un raport de mandat legal, instituit prin art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a
dialogului social, care este un raport de drept civil, ce atrage competenta materială a înstanțeî
civile;
-cererile privind modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea
clauzelor abuzive din contractele de adeziune; reprezentanții împuterniciți ai Autoritățiî
Naționale pentru Protecția Consumatorilor, precum și specialiștii autorizați ai altor organe ale
administrației publice, potrivit competențelor, în cazul în care constată utilizarea unor contracte
de adeziune care conțin clauze abuzive, vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz,
sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de
executare, prin eliminarea clauzelor abuzive; de asemenea, asociațiile pentru protecția
consumatorului care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 30 și art. 32 dinO.G. nr. 21/1992
privind protecția consumatorilor, republicată,îl potchemaînjudecatã pe profesionistul care
utilizează contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, la ace-eași instanță, pentru ca
aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum și modi ficarea contractelor aflate în
curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive [art. 8 și art. 12 din Legea nr. 193/2000
privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori];
-cererile în materie de contencios administrativ. Tribunalele administrativ-fiscale
soluționează în primă instanță toate categoriile de litigii în materia contenciosului admi-
"I C.S.J., Sccliile Unite, Dec. nr. 11/2003, M. Of. nr. 455 din 26 iunio 2003.

COMPFTtNTA INSTANȚELOR (UDF.CATOREȘTI .%rl. H.> I 17V
nistrativ, atunci când autorul actului atacat este o autoritate publică locală si județeană sau una
subordonatā acesteia, precum și litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii
vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei (art. 10 din Legea nr.
554/2004 a contenciosului administrativ). Suntcircumscrise acestora: litigiile în legãtură cu acte
administrative unilaterale tipice, cele legate de acte administrative uni-laterale atipice, litigiile
legate de acte administrative asimilate, litigiile legate de acte cu caracter fiscal'1' ori cele date,
expres, prh lege specială, în competența instanței de con tencios administrativ12'.
Competența instanței de contencios administrativ de a soluționa o cerere cu caracter
exclusiv patrimonial este condiționată de împrejurarea ca cererea să aibă un caracter
accesoriu celei de contencios administrativ. în caz contrar, competența se determinā în funcție
de valoarea obiectului litigiului.
Numai prin excepție, în condițiile art. 96 pet. 1 NCPC sau ale unor legi speciale (de
exemplu, Legea nr. 554/2004), soíutionarea actiunilor în contencios administrativ este atribuita
altor instanțe. Astfel, curțile de apel, secțiile de contencios administrativ și fiscal, judecă în
primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ pri-vind actele
autorităților publice centrale, precum și cele evaluabile în bani, dacă valoarea acestora
depășește 1.000.000 lei (RON) (art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004].
Discutabilă este competența de soluțbnare a unei contestații privitoare la contribuția de
asigurări sociale. în practica judiciară, sunt frecvente cazurile în care persoanele fizice,
angajațisaufoștiangajați, cărora angajatorul le-a reținut din salariu, lunar, contribuția de
asigurări sociale, fără însă să o vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat, sesizează instanța
de judecată în vederea obligãrii angajatorului sau fostului angajator la efectuarea viramentelor
legale, motivat de faptul că perioada pentru care nu s-au efectuat viramen-tele nu se ia în
caiculul drepturilor de pensie. în vederea stabilirii instanței competente să soluționeze
pretențiile deduse judecății, acelea de obligare la virarea contribuției de asigurări sociale către
bugetul asigurărilcr sociale de stat, se impune, în primul rând, a se stabili natura raportului
juridiccarese nașteîntreangajatulcăruia i s-a reținut contribuția și angajatorul obligat la
efectuarea viramentului. Obligația angajatorului de a calcula, reține lunar din salariul
angajatului contribuția de asigurări sociale și de a o vira apoi la bugetul asigurărilor sociale de
stat este o obligație legală, prevăzută de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, dar și de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de pro cedure fiscală.
Legea nr. 263/2010, prin art. 153 din Capitolul 8 intitulat „Jurisdicția asigurărilor soci ale",
califică litigiile născute în legătură cu contribuția de asigurãri sociale ca fiind litigii de asigurări
sociale. Prin urmare, raportul juridic stabilit între angajator și angajat în legăturã cu contribuția
de asigurări sociale are natura juridicã a unui raport de asigurări sociale, nefiind raport juridic
de muncă sau rapcrt juridic administrativ-fiscal. începând însă din 1 ianuarie 2004, odată cu
intrarea în vigoare a Codului de procedură fiscală, salariatul căruia i s-a reținut și i se reține
contribuția de asigurări sociale din veniturile salariale realízate are calitatea de contribuabil. în
acest sens, art. 17 alin. (2) CPF prevede că este contribuabil persoana fizicã sau juridicã ori
orice altā entitate fără personalitate juridicã ce datoreaza contribuții bugetului general
consolidat, în condițiile legii. Prin noțiunea de „contribuții sociale obligatorii", în sensul Codului
fiscal, se înțelege orice sume ce trebuie plătite, în conformitate cu legislația în vigoare, pentru
protecția șomerilor, asigurãri de
ș'I /. Dckanu, Tratat…, 2007, vol. I p. 484.
'2' Conform art. 451 din Legea nr. 95/2006 (M. Of. nr. 372 din 28 aprilie 2006), împotriva deciziei de sancționare a
Comisiei superioare de disciplină, in termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat poate formula o acțiune
in anularc la secția do contencios administrativ a tribunalului în a cărui raza" iși desfașoar.1 activitatea.

i⅜o I An. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
sănātate sau asigurāri sociale [art. 7 alin. (1) pet. 10 C. fisc.'1']. Totodată, conform art. 17 alin.
(1) CPF'2', contribuabilul din ale cărui venituri s-a reținut și se reține contribuția de asigurări
sociale este subiect al raportului juridic fiscal.
Considerăm că obligația angajatorului, impusã de lege, de a calcula și reține lunar
contribuția de asigurāri sociale, respectiv de a D vira la bugetul de stat dă naștere unui
raportjuridicdedrept fiscal, în a cărui sferă de cuprindereseinclud și raporturilejuridice bugetare,
adică raporturilejuridice privitoare la stabilirea și realizarea veniturilor bugetare de stat. Așa
cum judicios s-a arătat în literatura de specialitate1'1, angajatorul, care plătește contribuția de
asigurări sociale, acționează ca mandatar al statului (casa teritorială de pensii) atunci când
calculează contribuția datorată de salariat și atunci când o reține. Plata salariului aferent
muncii prestate și reținerea contribuției de asigurări sociale sunt două operațiuni distincte,
carecoincidîntimp, dar,întimpce plata salariului are locîntemeiul unui raport juridic de
muncăîntreangajator și persoana încadrată, reținerea contribuției de asigurări sociale este o
operațiune pe care angajatorul o efectuează în calitate de man datar al bugetului asigurărilor
sociale de stat. Contribuția de asigurări sociale reprezintă o obligație financiar-bugetară cu
destinație specifică de venit principal al bugetului asigu rărilor sociale de stat'4'. încasarea la
bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor datorate și neachitateîntermenseface prin
aplicarea normelor de procedurăfiscală prevăzutede lege.
Orice salariat care, în temeiul legii, este obligat să plătească contribuție de asigurărî
sociale din veniturile sale salariale și căruia angajatorul, în virtutea obligației legale impuse, îi
calculează și îi reține această contribuție, în fiecare lună, din drepturile sale salariale șî pe care
apoi o virează la bugetul asigurărilor sociale de stat, fiind contribuabil, se află într-un raport
juridic bugetar cu statul, chiar daca acea contribuție se plătește prin reținere la sursă, efectuată
de angajator, iar nu pe altă cale, dat fiind faptul că plata contribuției de asigurări sociale prin
reținere la sursă nu îi schimbă salariatului calitatea de contribu abil, Codul de procedurăfiscală
nefăcând vreodistincțieînacestsens. Prin urmare, litigiul dintre un contribuabil (angajat) și
mandatarul statului (angajator) este un litigiu de drept fiscal, reglementările legale incidente în
cauză fiind de natură fiscală, cuprinse în Codul fiscal și Codul de procedură fiscală.
Articolul 1 alin. (3) C. fisc. rezolvă conflictul de legi în timp, statuând că, în materie fiscală,
dispozițiile Codului fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte nor mative, iar în
caz de conflict între acestea se aplică prevederile Codului fiscal. Așadar, fiind vorba de un
raport juridic fiscal, dispozițiile Codului fiscal și ale Codului de procedură fiscalãse
aplicăînainteaaltor acte normative, respectivînaintea Legii nr. 263/2010. Așadar, cu începere
de la 1 ianuarie 2004, orice litigii privitoare la reținerea și nevirarea contri buției de asigurări
sociale nu mai constituie litigii de asigurări sociale, supuse jurisdicțieî asigurărilor sociale, în
înțelesul art. 153 și urm. din Legea nr. 263/2010, ci litigii de drept fiscal, astfel încât
competența materială a soluționării acestora revine instanței de con-tencios administrativ și
fiscal. De la data amintitâ, sfera jurisdicției asigurărilor sociale s-a restrâns prin aceea că litigiile
referitoare la plata contribuției de asigurări sociale au devenit
"I M. Of. nr. 927 din 23 deocmbrie 2003.
' ' Articolul 17 alin. (1) are următoarea formulare: „Subiecte ale raportului )uridic fiscal sunt statul, unitățile
administrativ-teritorialc sau, dupa ca?, subdiviziunile administrativ-teritorialc ale municipiilor, definite potrivit
Legii administrafiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
contribuabilul (s.n.), precum și alte persoane care dobândesc drepturi si obligații în cadrul acestui raport".
' ' Ș. BeUgrãdeami, Instanța competentă sâ soluționeze litigiile generate de reținerea din drepturile salariale a
impozitului pe veniturile din salarii și a contribuțiilor sociale, in Oreptul nr. 10/2004, p. 91-93.
1 4 1 /. Gliga, Drept financiar public, Ed. All, Bucurcști, 1994, p. 247.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UDF.CATOREȘTI %rl. 99 I 181
litigii de drept fiscal, obiectul lor fiind generat de raportul juridic fiscal, născut din obligația de
platã a contribuțiet respective1'1.
Așadar, apreciem că litigiile născute îr legătură cu contribuția de asigurări sociale erau de
competența jurisdicției de asigurări sociale, adică a secției/completelor specializate de asigurări
sociale ale tribunalelor de dreot comun, conform art. 154 din Legea nr. 19/2000 și art. 130 alin.
(4) din Legea nr. 304/2004, din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 (în termen de 1
an de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, potrivit art. 196, act normativ
abrogat prin Legea nr. 263/2010, cu începere din 1 ianuarie 2011) și până la data de 1 ianuarie
2004, momentul intrãrii în vigoare a Codului fiscal și a Codului de procedură fiscală. După data
de 1 ianuarie 2004, competența soluționării acestor litigii revine instanței de contencios
administrativ și fiscal, adicā tribunalul administrativ-fisca! ori secția de contencios
administrativ și fiscal din cadrul tribunalului, după caz, de la domiciliul contribuabilului sau de la
domiciliul fiscal al pârâtului (angajatorul, Agenția Națională de Administrare Fiscalã, structura
terttorială a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale'2'), conform art. 10
alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind exclusã competența
secției de contencios administrativ a curții de apel, deoarece nu se pune problema atacării unui
act al autorităților publíce centrale, ci este vorba de un litigiu referitor la calculul și reținerea din
salariu a contribuției de asigurări sociale efectuate de angajator.
Aceleași considerente sunt valabile și în cazul litigiilor născute în legãtură cu contri buția de
asigurări de sănătate.
De asemenea, tribunalul va soluționa în primă instanță:
a) cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială, dacă legea
specială nu dispune altfel; este vorba despre:
-litigiile prevazute în art. 63 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, republicată [litigiile cu privire la
calitatea de inventator, de titular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi născute din
brevetul de invenție, inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului, din contractele de
cesiune și licență, sau cele referitoare la nerespectarea dispozițiilor pre vazute la art. 5 alin. (6),
art. 36 și art. 42]; potrivit art. 63, aceste litigii sunt de competența instanțelor judecătorești;
-cele enumerate în art. 43 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor
industriale, republicată (litigiile cu privire la calitatea de autor al desenului sau modelului,
calitatea de titular al certificatului de înregistrare, cele cu privire la drepturile patrimoniale
născute din contractele de cesiune sau licență); conform art. 43, aceste litigii sunt de
competența instanțelor judecătorești, potrivit dreptului comun;
-prin art. 22 pet. 4 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie
2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și
comercială, se prevede că, în ceea ce privește înregistrarea sau valabilitatea bre-vetelor,
mărcilor, desenelor și modelelor industriale, precum și a altor drepturi similare care necesită
depunerea sau înregistrarea, au competență exclusive instanțele din statul membru al Uniunii
Europene pe teritoriul căruia depunerea sau înregistrarea a fost soli-citatã, a avut loc ori se
consideră că a avut loc. Fără a aduce atingere competenței pe care Oficiul European pentru
Brevete o are în conformitate cu Convenția privind acordarea brevetelor europene, semnată la
Munchen la 5 octombrie 1973, instanțele din fiecare
1 1 1 $. Beligrã<le<inu, Instanja competent să soluționeze litigiile …, în Dreptul nr. 10/2004, p. 90-91. '2' Pentru o
prezentare detaliată, judicios realizatâ, privind p.lrjile unui litigiu născut în legăturâ cu plata cãtre bugetul de stat de
taxe, impozite, contribuții, a se vedea Ș. Beligrãdeanu, Instanța competentă` să so!uționeze litigiile …, în Dreptul
nr. 10/2004, p. 85-86, 89.

mi | Arc »s I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
stat membru au competență exclusivã, indiferent de domiciliu, în acțiunile privind înre-gistrarea
sau valabilitatea unui brevet european acordat statului în cauzā;
—litigiileîntemeiate pedispozițiile art. 139 alin. (1) teza I din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor, conform cãruia titularii drepturilor recunoscute și protejate prin aceasta
lege pot solicita instanțelor de judecatã competente recunoașterea drepturilor lor, con-
statarea încãlcării acestora și pot pretinde aco^darea de despăgubiri pentru repararea
prejudiciului cauzat. Aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile art. 151 din același
act normativ, potrivit cărora litigiile privind dreptul de autor și drepturile conexe sunt de
competența organelor jurisdicționale, potrivit Legii dreptului de autor și dreptului comun,
ceea ce înseamnã că se face trimitere la dispozițiile art. 95 pet. 4 NCPC;
-litigiile care izvorãsc din executarea silită pornită în baza unor titluri executorii care
provin din procese și cereri în materie de creație intelectualã și de proprietate industrială
(cum ar fi acțiunea unui creditor de obligare a altui creditor la restituirea cotei-părți din
creanța dedusă judecății, plătitã necuvenit creditorului de terțul poprit) sunt de compe
tența tribunalului, ca instanță de drept comun. Chiar dacă dreptul dedus judecății își are
izvorul în raporturile de proprietate intelectualã, aceste raporturi au fost tranșate definitiv
și irevocabil prin hotărârea judecătoreascã ce constituie titlu executoriu, astfel încât cauza
cererii de chemare în judecatã o constituie răspunderea celui chemat în judecatã pentru
pagube care nu au legātură cu raporturile de proprietate intelectualã, stinse definitiv prin
titlul executoriu în baza cãruia s-a declanșat executarea silitã;
b)cererile în materie de expropriere. Tribunalele sunt instanțe de drept comun în
privința cererilor formulate în condițiile și pe temeiul Legii nr. 33/1994, republicatã, privind
exproprierea pentru cauzã de utilitate publică, ale Legii nr. 255/20101'1 privind expropri-
erea pentru cauzã de utilitate publică, necesară realizării unor objective de interes national,
județean și local, precum și a celorlalte legi speciale adoptate în aceasta materie.
Printr-o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii, instanța supremã a statuat că: 1)
dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect
retrocedarea imobilelor expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, „dacã nu s-a
realizat scopul exproprierii", înțelegând prin aceasta că raporturile juridice anterioare nu erau
pe deplin constitute la data intrării în vigoare a noii legi; 2) în sensul prevederilor art. 23 din
lege, participarea procurorului este obligatorie numai la soluțio-narea cererilor de expropriere,
nu și la soluționarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate'2'. Ulterior, înalta Curte de
Casație și Justiție, în Secțiile Unite, a statuat că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu se
aplică acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie
1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, care reglementeazã toate situațiile
ce privesc restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor
expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie l989'⅝
c)cererile în materia adopției. Cererile având ca obiect încuviințarea, nulitatea sau
desfacerea adopției sunt de competența tribunalului, ca instanță de tutelă, în a cărui rază
teritorială se aflã domiciliul adoptatului'4';
1 1 1 M. Of. nr. 853 din 20 decembrie 2010.
|2' C.S.J., Scc)iile Unite, Dec. nr. VI/1999, M. Of. nr. 636 din 27 decembrie 1999.
|3' I.C.CJ., Secțiile Unite, Dec. nr. LII1/2007, M. Of. nr. 769din 13 noiembric 2007.
' ' Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției a fost republicatã în M. Of. nr. 259 din 22 aprilie 2012.
Conform art. 74 alin. (3), cererile prevăzutede prezenta lege sunt de competența tribunalului in a cârui rază
teritorială se află domiciliul adoptatului, iar dacă a:esta nu poate fi determinat, competența revine Tribunalului
București.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI %rl. 99 I 183
d)cererile formulate în conditiile Legii nr. 272/2004 privind protecția si promovarea
drepturilor copilului. Art. 124 din Legea nr. 272/2004 prevede cã sunt de competenta
tribunalului de la domiciliul copilului, în primă instanță, cererile formulate în conditiile acestei
legi; dacā domiciliul copilului nu este cunoscut, competenta revine tribunalului în a cărui
circumscripție teritorială a fost gãsit copilul. Este vorba de următoarele categorii de cereri: de
limitare a exercitării dreptului copilului de a menține relații personale și contacte directe cu
pãrinții sāi [art. 16 alin. (2)]; de decãdere totală sau parțialā a pãrinților din exercițiul drepturilor
pārintești [art. 36 alin. (3), art. 38 lit. c)]; de stabilire a persoanei care exercită drepturile și
îndeplinește obligațiile pārintești în cazul copilului lipsit, tem-porar sau permanent, de ocrotirea
părinților săi; de stabilire a modalitățilorîn care se exercită drepturile și se îndeplinesc obligațiile
părintești; de redare a exercițiului dreptu rilor părintești [art. 38 alin. (1) lit. a), b), d)];
contestațiile împotriva mãsurilor de protecție specială instituite de lege (art. 57); de instituire a
măsurii plasamentuluiîn cazurile pre-văzute de art. 61 alin. (2); de stabilire a modalității de
exercitare a drepturilor și de înde-plinire a obligațiilor părintești cu privire la persoană și la
bunurile copilului în situațiile prevăzute de art. 56 lit. c) și d), respectivart. 56 lit. b) și e) [art. 62
alin. (4)1; de instituire a măsurii plasamentului în regim de urgență sau de menținere a măsurii,
după caz [art. 65 alin. (2) și art. 66]; de instituire a măsurii supravegherii specializate, atunci
când nu există acordul părinților sau al reprezentantului legal [art. 67 alin. (2)]; de modificare
sau încetare a mãsurilor de protecție specială [art. 68 alin. (2)]; de instituire a măsurii
plasamentului într-unserviciudetiprezidențial specializat(art. 82); deînlocuirea plasamentuluiîn
regim de urgență cu măsura plasamentului [art. 94 alin. (4)];
e)cererile în materia recunoașterii și executării hotărârilorstrãine(art. 1098 și art. 1102
NCPC). în cazul în care cererile de recunoaștere sunt formulate pe cale principală, com petent
teritorial este tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul/sediul eel care a refuzat
recunoașterea hotărârii străine. Asemenea cereri pot fi formulate și pe cale inci-dentală,
competenta aparținând în acest caz instanței sesizate cu un proces având un alt obiect, printr-
o prorogare legală de competenta [art. 1098 alin. (3) NCPC].
în privința hotărârilor strãine pronunțate într-unul dintre statele membre ale Uniunii
Europene, în materie civilă șî comercială, exceptând materia matrimonială și a răspunderii
părintești, cea a obligației de întreținere, recunoașterea pe teritoriul României este con-
diționată deîndeplinirea cerințelor privitoare la recunoaștere prevăzute de Regulamentul (CE)
nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta judiciară, recu noașterea și
executarea hotărârilor în materie civilă și comercială. în materie matrimonială și în cea a
răspunderii părintești recunoașterea hotărârilor străine pronunțate într-unul dintre statele
membre ale Uniunii Europene este condiționată de îndeplinirea cerințelor privind
recunoașterea prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie
2003 privind competenta judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în
materie matrimonială si în materia răspunderii părintești. în materia obligațiilor de întreținere
sunt incidente dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008
privind competenta, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în
materie de obligații de întreținere'1';
Revin în competenta de soluționare a tribunalului, ca urmare a modificărilor aduse prin
Legea nr. 76/2012 și Legea nr. 2/20C3, următoarele cereri în materie de contencios
administrativ:
– contestațiile împotriva hotărârii caselor teritoriale de pensii și ale municipiului București
prin care soluționează cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute de lege
1 , 110 L 7 din 10 ianuario 2009.

184 | Ari. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
sunt de competența tribunalului [art. 6 alin. (5)1'1 din Legea nr. 309/2002 privind recu-noașterea
și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militarîn cadrul Direcției
Generate a Serviciului Muncii în per oada 1950-1961, modificat prin Legea nr. 76/2012];
-contestațiile formulate în baza art. 7|2!dinO.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate de cãtre reginurile instaurate în Romania cu începere de la 6
septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, modificat prin Legea nr. 76/2012;
-acțiunea în anulare/contestația împotriva deciziei de sancționare a Comisiei supe-rioare
de disciplină se poate formula la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază
își desfășoară activitatea medicul/medicul dentist/farmacistul sancționat [art. 451, art. 532 alin.
(7), art. 622 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniuf sănătãții, modificate prin Legea
nr. 76/2012];
-cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de com petența
secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este
stabilitã expres prin lege competența altor instanțe (art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificat
prin Legea nr. 2/2013);
-prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile legate de
aplicarea dispozițiilor acestei legi, în care act unea este formulată în contradictoriu cu
Secretariatul de Stat pentru Problernele Revoluționarilor din Decembrie 1989 sau Comisia
parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, se soluționează, în fond, de secția de
contencios administrativ și fiscal a tribunalului (art. 26 din Legea nr. 341/2004, introdus prin
Legea nr. 2/2013);
-deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secția de contencios adminis trativ
și fiscal a tribunalului, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 [art. 90? alin. (4)
din Legea nr. 448/2006, modificat prin Legea nr. 2/2013];
-ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetățeniei române poate fi
atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Secția de contencios admi nistrativ și
fiscal a Tribunalului București [art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991, republicată, modificat prin
Legea nr. 2/2013];
-ordinul de respingere a cererii de renunțare la cetățenia română poate fi atacat, în
termen de 15 zile de la data comunicãrii, la Tribunalul București [art. 31 alin. (6) din Legea nr.
21/1991, republicatã, modificat prin Legea nr. 2/2013];
-ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de admitere sau de respingere
a sesizărti de retragere a cetățeniei poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării,
la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului de la domi-ciliul sau, dupã caz,
reședința solicitantului. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reședința în Romania, ordinul
poate fi atacat, în același termen, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului
București [art. 32 alin. (7) din Legea nr. 21/1991, republicatã, modi ficat prin Legea nr. 2/2013];
''' Alin. (5)alart. 6 are urmātorul conținut: „împotriva hotārârii persoana interesatā poate face contestajie la tribunal
în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârîi, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificlrilc și completarile ultcrioare. Hot⅛rãrea tribunalului poalc fi alacatã cu recurs la curtea de apel.
Contestațiile formulate împotriva hotărârilor comisiei sunt scutite de taxa judiciară de timbru".
' ' Conform art. 7alin. (4): „împotriva hotârârii, persoana interesata" poate face contestajie la secția de contencios
administrativ și fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii hotār<lrii, potrivit Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificărilesi completãrile ulterioare. I lotărârea tribunalului este
definitive. Contestațiile sunt scutite de taxa judiciara* de timbru".

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOFCATORE$TI %rl. 99 I lS⅛
-litigiile privind actele administrative, emise sau adoptate în aplicarea dispozițiilor Legii nr.
21/1991, altele decât cele prevăzute de art. 19 alin. (4), art. 31 atin. (6) si art. 32 alin. (7),
precum si litigiile privind refuzul nejustificat at emiterii acestor acte sunt de com-petența secției
de contencios administrate și fiscal a tribunalului (art. 371 din Legea nr. 21/1991, republicată,
nou-introdus prin Legea nr. 2/2013);
-competența de soluționare a acțiunii în contencios administrate având ca obiect
contestarea deciziei adoptate de Comisia Centralã pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după
caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrate și fiscal a
tribunalului în a cărui rază teritorială domicilíază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în
străinātate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țarā sau, după caz, instanței
domiciliului reprezentantului acestuia din Romania, iar dacă nu are nici reședință în Romania și
nici reprezentant cu domiciliul în Romania, cererea se adresează Secției de contencios
administrate și fiscal a Tribunalului București [art. 20 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr.
247/2005, modificat prin Legea nr. 2/2013].
Hotărârea Comisiei centrale pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 prin care s-a validat
hotărârea comisiei județene de aplicare a aceleiași legi, în ceea ce privește cuantumul
despăgubirilor acordate, este de competența secției de contencios administrate și fiscal a
tribunalului [art. 7 alin. (4)1'1 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetãțenilor
români pentru bunuriletrecuteîn proprietateastatului bulgarîn urma aplicării Tratatului dintre
Romania și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940]'2'.
Acțiunea având ca obiect obligarea autorității competente la eliberarea unui act admi –
nistrate din care să rezulte că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 33 coroborat
cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, republicată, este o acțiune de compe tența instanței de
contencios administrate'3', și nu o acțiune în constatare prevăzută de art. 35 NCPC.
Competența de a soluționa cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice
notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în
natură ori de acordare de despāgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001, aparține secției civile a
tribunalului în a cărui razã teritorială își are sediul persoana juridică respective1'1.
Acțiunile în justiție consecutive procedurii prealabile arătate în art. 3 alin. (2) din Decretul-
lege nr. 126/1990, promovate potrivit dreptului comun pentru redobândirea
1 , 1 Conform art. 7 alin. (4) și (5) din Legea nr. 9/1998, republican (M. Of. nr. 260 din 18 aprilic 2007): „(4) 1
lotārârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la
comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza câruia domiciliază solicitantul. (5)
Hotărârile pronun(ate de tribunal sunl supuse recursuluí".1 2 11.C.C.J., s. decont. adm. și fisc., dec. nr. 1231 din 11 aprilie 2006, în J.S.CA.F. 2006 1, p. 471.
1 3 11.C.C.J., s. de cont. adm. și fisc, dec. nr. 3177 din 1 iunie 2011, in Dreptul nr. 2/2012, p. 245.
1 4 11.CCJ, Secțiile Unite, Dec. nr. IX/2006, M. Of. nr 653 din 28 iulie 2006. în motivare s-a reținut că, în condițiile
încare Legea nr. 10/2001 nu faccnicio prccizare<u privirela ipoteza in care persoana juridică deținătoarca
imobilului nu emite decizia ori dispoziția prev<⅛utā de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în
termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreplul de a se adresa inslanței competente,
respectiv tribunalului, pe motiv că plângerea ar fi premalur introdusă sau inadmisibilă. în această privință, absența
răspunderii persoanei juridice deținătoare echivalează cu un refuz de restituire a imobilului, care trebuic cenzurai
de tribunal tot în condițiile proced jrii specialc. A considcra că o astfel dc ccrere este prematură sau inadmisibilă și
a o respinge, ca atare, ar însemna să se nesocoteascã, printr-un formalism excesiv, caracterul reparatoriu al Legii nr.
10/2001 și să fieîmpiedica:epersoaneleindreptățitesă-și redobândească imobilelece li s-au preluat abuziv. Tot astfel,
din moment ce obiectul unei asemenea pricini privește o procedură prealabilă impusă de dispozițiile Legii nr.
10/2001, necontencioasă, dar obligalorie, pentru rațiuni de judecată unitară, o atare pricină, izvorAtă din
temporizarea ori refuzul de finalizarc a acestei proceduri, nu poate fi atribuită spre soluționare decât simetric
regulilor prevăzute in Legea nr. 10/2001, în competența instanței care judecă acțiunca principală, adică a
tribunalului, conform prcvedcrilor art. 26 și art. 27 din această lege.

186 | Ari. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
lăcașelor de cult cu privire la care se afirmã că au aparținut Bisericii Române Unite cu Roma
(greco-catolice), intră în competența de primă instanță a tribunalului.
7. Competența în materie disciplinară privind personalul cultelor. Potrivit art. 23 alin.
(2) din Legea nr. 489/2006'1' privind libertatea religioasã și regimul general al cultelor,
personalul cultelor poate fi sancționat disciplina' pentruîncãlcarea principiilor doctrinare sau
morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări. Articolul 26 alin.
(1) al legii recunoaște dreptul cultelor de a avea organe proprii de judecată reli gioasã pentru
problemele de disciplina internã, conform statutelor și reglementărilor proprii. Pentru
problemele de disciplina interne, conform alin. (2) al art. 26 al legii, sunt aplicabile în mod
exclusiv prevederile statutare și canonice. Existența organelor proprii de judecată nu înlătură
aplicarea legislației cu privire la contravenții și infracțiuni în siste-mul jurisdicțional. Pornind de
la aceste reglementări legale, se pune problema stabilirii competenței de soluționare a unei
acțiuni civile în justiție promovate împotriva unei sancțiuni disciplinare aplicate unui preot'2'.
0 analiză a actelor normative prin care s-au recunoscut cultele religioase13' ar putea duce la
concluzia că, împotriva sancțiunilor aplicate pentru abateri disciplinare sãvârșite de membrii
cultelor religioase, persoana interesatã nu se poate adresa instanțelor civile și că în situația în
care instanța civilă ar fi totuși sesizată de eel interesat cu o ptângere împotriva sancțiunii
aplicate, aceasta ar trebui respinsă ca inadmisibilă, deoarece analiza acesteia nu intră în sfera
sa de competență. Face excepție de la această concluzie 8iserica Reformată din Romania, al
cărei statut prevede, la art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 186/2008, dreptul persoanei interesate de a
ataca hotărârea definitivă pronunțată de un organ bise-ricesc la instanța civilă de drept comun.
Credem cā o asemenea interpretare nu poate fi acceptată, că în temeiul principiului
constitutional al liberului acces la justiție, existã posibilitatea ca instanța civilă să exami-
neze plângerea împotriva sancțiunii aplicate membrilor cultelor religioase pentru abaterile
disciplinare săvârșite, desigur, după epuizarea procedurii în fata organelor proprii de judecată
religioasã. Accesul liber la justiție este reglementat constitutional, ca un drept fundamental al
fiecăruia. în acest sens, art. 21 statuează în sensul că „orice persoana se poate adresa justiției
pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legi-time", iar„niciolege nu poate
îngrădi exercitareaacestui drept". Tot astfel, conform art. 6
1 1 1 M. Of. nr. 11 din 8 ianuarie 2007.
' ' Pentru detalii cu privire la dispozitiile statutare privitoare la aplicarea sancțiunilor disciplinare personalului
bisericcsc pentru ficcarc cult al cârui statut a fost publicat in Monitorul Oficial al Rom⅞niei, Partea I, a se vedea
G.C. Frenfiu, Competența soluțîonării acțiunilor promovate împotriva sancțiunilor disciplinare aplicate
personalului cultelor religioase, in Dreptul nr. 1/2008, p. 56-77.
' ' Este vorba de urmâtoarele acte normative: H.G. nr. 53/2008 privind recunoașterea Statutului pentru organizarea
și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (M.Of. nr. 50 din 22 ianuarie 2008); H.G. nr. 398/2008 privind
recunoașterea Statutului Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi din Romania (M. Of. nr. 365 din 13 mai 2008); H.G.
nr. 56/2008 privind recunoașterca StatUului organic și administrativ al Arhiepiscopieî Bisericii Armene din
Romania (M. Of. nr. 57 din 24 ianuarie 2008); H.G. nr. 58/2008 privind recunoașterea Statutului de organizare și
funcționare a Cultului Creșlin 3aptist – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din Romania (M. Of. nr. 59 din 25
ianuarie 2008); H.G. nr. 185/2008 privind recunoașterea Statutului Bisericii Reformate din Romania (M. Of. nr.
171 din 5 martie 2008); H.G. nr. 189/2008 privind recunoașterea Statutului Cultului Creștin Penticostal – Biserica
lui Dunmezeu Apo⅛tolică din Romania (M. Of. nr. 214 din 20 martie 2008); H.G. nr. 399/2008 privind
recunoașterea Statutului de organizare șifuncționareal Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din Romania (M. Of.
nr. 324 din 24 aprilie 2008); H.G. nr. 400/2008 privind recunoașterea Statutului Bisericii Evanghelice-Lutherane
din Romania (M. Of. nr. 2% din 16 aprilie 2008); H.G. nr. 897/2008 privind recunoașterea Statutului penlru
organizarea și funcționarea Bisericii Creștine după Evanghelie din Romania-Uniunea Bisericilor Creștine dup.l
Evanghelie din Romania (M.Of. nr. 638 din 4 septembrie 2008); H.G. nr. 1709/2008 privind recunoașterea
Statutului Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timișoara (M. Of. nr. 29 din 15 ianuarie 2009).

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UDRCATOREȘTI %rl. 99 I 18/
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarā, republicatā, „orice persoanā se poate
adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime în
exercitarea dreptuluisău la un procesechitabil. Accesul lajustițienu poate ft îngrădit". Or, justiția
se realizează prin înalta Curie de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești prevăzute de
lege. Dreptul persoanei de a se adresa „unui tribunal independent și impar tial, instituit de lege"
este recunoscut și de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană. Din cuprinsul acestor dispoziții
legale enunțate rezultă cã nimeni nu poate fi sustras de la competența instanțelor pe care
legea le-a creat.
Prin art. 126 alin. (5), Constituția interzice înființarea de instanțe extraordinare, adică de
instanțe constituite special cu scopul de a judeca un anumit proces sau o anumită per-soană.
Este permisã însă înființarea unor instanțe specializate'1', menite să soluționeze anumite
categorii de litigii, din anumite domenii ale activității economico-sociale. Pornind de la textul
constitutional, conform căruia „justiția se realizează prin înalta Curte de Casație și Justiție și
prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", putem afirma că instan-țele judecătorești
de drept comun se bucură de plenitudine în exercitarea funcției de judecată. Ca atare, orice
alte organe, în afara înaltei Curți de Casație și Justiție și a celorlalte instanțe (curți de apel,
tribunale, judecãtorii), pot înfăptui justiția, însă numai partial și vremelnic, dacă prin lege se
prevede expres acest drept. însă, hotărârile acestor organe sunt cenzurabileîn fata instanțelor
judecătorești, deoarece art. 21 din Constitute nu numai că proclamă liberul acces la justiție, ci
prevede expres și faptul cã nicio lege nu poate să îngrădească exercitarea unui asemenea
drept. Prin urmare, o lege specială, prin care instanțele judecătorești suntîmpiedicate să
înfãptuiască justiția, este neconstituțională.
Instanțele disciplinare și de judecată bisericească nu reprezintă instanțe extraordinare, ci
sunt jurisdicții speciale, de excepție, cu caracter administrativ-jurisdicțional.
Conform art. 21 alin. (4) din Constitute, jurisdicțiile speciale administrative sunt facul tative
și gratuite. Aceasta înseamnă că nimic nu poate împiedica legiuitorul să reglemen-teze o
procedurã administrativ-jurisdicționala înainte de sesizarea unei instanțe judecã-torești. însă
persoana vătămată în dreptul său nu poate fi obligată să o urmeze, ci ea are posibilitatea de a
se adresa direct instanței, fără îndeplinirea vreunei proceduri preala-bile. Dacă jurisdicția
disciplinară de primă instanță, care judecă abaterile disciplinare ale membrilor unui cult religios
nu intrã sub incidența art. 21 alin. (4) din Constitute, în schimb, utilizarea
decătremembrulcultului religios a căii deatac la jurisdicția disciplinară superioară reprezintă o
procedurã pentru apărarea drepturilor, libertăților sau intereselor legitime, ceea ce atrage
incidența dispozițiilorart. 21 alin. (4) din Constitute121. Imposibilitatea atacării în justiție a
hotărârilor organelor de jurisdicție bisericească reprezintă, în fapt, o suprimare a unei garanții
relative la dreptul fundamental de acces la justiție.
Chiar dacă unele statute reglementează posibilitatea atacării hotãrârilor unui organ
bisericesc la altul ierarhic superior [spre exemplu, H.G. nr. 53/2008 prevede posibilitatea
atacării hotărârilor Consistoriului disciplinar protopopesc și ale Consistoriului eparhial la
Sinodul mitropolitan, respectiv la SfântulSinod, și deschide calea unei noi judecăți în fond de
Consistoriul mitropolitan în cazul admiterii în principiu a cererii de recurs; H.G. nr. 398/2008
prevede calea de atac a recursului împotriva hotărârii C.J.E. la instanța superioară, care este
Comisia juridică mitropolitană (C.J.M.), respectiv calea de atac a recursului împotriva hotărârii
C.J.M. la instanța superioară, care este Soborul Mare – art. 60 lit. a), art. 66 și art. 158 alin. (9);
H.G. nr. 58/2008 prevece dreptul Consiliului Uniunii de a soluționa con-
'"' Cu privire la avantajele si dezavantajele jurisdirțiilor speciale, a se vedea /. Delcanu, Tratat…, 2005, vol. I,
' ' Pentru detalii privind jurisdicțiile administrative, a se vedea C.L·. Popescu, Jurisdicțiile administrative potrivit
dispoziliilorconsliluționale revizuíto, in Dreptul nr. 5/2004, p. 77-98.

188 I An. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
testațiile împotriva hotārârilor pronunțate de comunitatea bisericilor sau de către Consiliul
Convenției Baptiste Maghiare; H.G. nr. 186/2008 prevede posibilitatea atacării hotărârilor
instanței de fond la comisiile disciplinare ierarhic superioare, respectiv a hotărârii defini tive prin
care s-a dispus excluderea unui preot din cler la Comisia de disciplină a Sinodului; H.G. nr.
399/2008 prevede posibilitatea atacări cu apel la Comitetul executiv al Uniuniî de conferințe a
hotărârilor date de cātre comitetele conferințelor si instituțiile subordo-nate Uniunii],
considerăm cā aceste organisme nu reprezintă un tribunal independent și impartial, garant al
liberului acces la justiție, membrii acestora fiind persoane subordonate conducerii bisericii sau
cultului.
Asa cum a statuat instanța europeană, dacă tribunalul cuprinde, printre membrii care îl
compun, o persoană care se află în relație de subordonare de funcție și de serviciu față de una
dintre părți,]ustițiabilii pot,în mod legion, să aibă dubii cu privire la independența acelei
persoane'1'. Curtea Europeanā a decis că art. 6 parag. 1 nu impune statelor con-tractante să
supună „contestațiile privitoare la drepturile cu caracter civil" la proceduri de natură să se
desfãșoare, în fiecare din stadiile lor, în fata unor tribunale organizate conform exigențelor
sale. Imperative de suplețe și eficacitate, protejate de Convenție, pot justifica interventia
prealabilă a unor organe administrative sau jurisdicționale, ce nu îndeplinesc condițiile cerute
de art. 6. Ceea ce impun însă dispozițiile art. 6 parag. 1 este ca decizia uneiasemeneaautorități
săfiesupusăcontrolului ulterior, exercitatdeun organ de plină jurisdicție, adică de un tribunal în
sensul Convenției121. Ca atare, în temeiul libe rului acces la justiție consacrat constitutional,
suntem de părere că împotriva sancțiunilor disciplinare aplicate preoților și altor membri ai unui
cult religios există deschisă calea plângerii (contestației) la instanțelejudecătorești dedrept
comun.
Personalul bisericesc are calitatea de angajat, neputând fi inclus în categoria funcțio-
narului public, astfel căîn privința sasuntaplicabile dispozițiile Codului muncii'·*'.în aceste
' ' C Bîr$an, Convonția europeană …, vol. 1, p. 490.1 2 1 Idem, p. 474-475.
„' Calitatea de salarîat rezultă dintr-o serie de dispoziții legate. Astfel, conform art. 46, art, 68 și art. 74 din H.G. nr.
56/2008, personalul parohici (paroh și angaja(i) este pl.ltit din fonduri proprii și/sau de la bugetui de star, conform
legilor in vigoare. Consiliul parohial are dreptul de a angaja personal (contabil, secretar, easier, muzeograf,
bibliotecar etc.) în funcjie de necesități, retribuit din fonduri proprii sau de la bugetui de star, conform legilor in
vigoare. Consiliul parohial angajea;*3 personalul tuturor instituțiilor parohiale. Conform art. 31 alin. (2) lit. b), art.
35 și art. 42 din H.G. nr. 58/2008, adunareageneralăhotărăștealegerea, consacrarea în slujire și angajarea
slujitorilorduhovnicești; comitetul propuneadunflrii generate alegerca și/sau angajarea personalului duhovnicesc;
hotărăște angajarea personalului administrativ și auxiliar; cu mandatul adunărií generale și la propunerea păstorului
bisericii, poate decide angajarea pc dura LI dcterminată a altor slujitori duhovnicești; aprobă schema de funcțiuni a
bisericii și de:ide în probleme de salarii și personal; evalueazS activitatea personalului ales sau angajat al bisericii;
biserica poate angaja slujitori duhovnicești, personal administrativ, tehnico-economic ⅛i de alta specialitate, dupa
nevoi, dintre credincioșii baptiști, cu respectarea prevederilor statutare. Excluderea din biserica determine încetarea
calítății de angajat al bisericii. Potrivit art. 8 alin. (2)și(8)din H.G.nr. 186/2008, preoțiisuntaleșideadun<⅝rile
generale parohiale. Angajarea acestora și concedierea lor au toe în conformitate cu legile bisericii și cu Codul
muncii. Toate organele cu drept de autoguvernare ale Bisericii Reformate din Romania pot angaja funcționari
(cantori, contabili, secretari, consilieri juridici, îngrijitori etc.), în vederea îndeplinirii sarcinilor ce le revin.
Conform art. 42 și art, 74 din H.G. nr. 189/2008, biserica hotărăște angajarea slujitorilor, in functie de nevoi și de
posibilități. In aíară de accștia, biserica mai poate angaja personal administrativ side specialitate. Angajarea
personalului se facede cãtre comunitatea regională, teritorială sau etnică, la cererea comitetului bisericii, conform
statului de funcții, aprobat de Adunarea generală a bisericii, atunci cănd biserica locală nu are posibilitatea să facă
acest lucru; ceilalți angajați ai comunității regionale. teritoriale sau etnice răspund de activitatea lor conform fișei
postului șicontractuluidemuncã in baza căruia au fostangajați. Potrivit art. 116 lit. 1) din H.G. nr. 398/2008,
Consiliul parohial propunespreangajare slujitori biserîcești (dascăli, pa¾^liseri). Conform art 49 lit. f) din H.G. nr.
399/2008, Comitetul executiv al conferinței angajează dintre membrii Bisericii personalul necesar desfășurării
activitãțiî în conferin(ă, conform schemei de personal aprobate de Comitetul executiv al conferinței, și emite
deciziile

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UDF.CATOREȘTI %rl. 99 I 189
condiții, apreciem cā tribunalului – completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă
și altor drepturi de asigurări sociale îi revine competența în primă instanță a solu-ționării unei
contestații împotriva unei sancțiuni disciplinare aplicate unui preot sau altui membru al unui cult
religios, potrivit art. 95 pet. 1 NCPC. Hotărârea tribunalului este supusă apelului, de
competența curții de apel, conform art. 96 pet. 2 NCPC raportat la art. 214 din Legea nr.
62/2011. Sesizată fiind cu o astfel de acțiune, instanța va constata admisibilitatea ei în baza
principiului constitutional al liberului acces la ]ustiție și prin aplicarea directă a jurisprudenței
Curții Europene a Drepturilor Omului în dreptul intern'1'.
8.Competența materială a tribunalelor specializate. Potrivit art. 37 alin. (1) coroborat
cu art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, pot
fi înființate tribunale specializate (instanțe fără personalitate juridică) în următoarele
materii: civilă, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, penală, minori și de
familie, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți,
registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, maritime și
fluvială. Din momentul înființării lor, acestea vor prelua cauzele de competența tribuna
lului în domeniile în care se înființează. Până la data înființării lor, judecarea cauzelor în
domeniile mai sus indicate se realizează, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004,
republicată, de secțiile sau completele specializate din cadrul tribunalelor de drept comun.
Delimitarea competenței materiale între instanțe de grad diferit nu aduce atingere dreptului
la un proces echitabil sau egalității în fata legii. Aceasta întrucât toți cetățenii aflați în situații
similare beneficiazã de aceleași etape ale procesului civil și pot uza de aceleași mijloace
probatorii și acte de procedură care le asigură egalitatea armelor, în sensul consacrat de art. 6
din Convenția europeană a drepturilor omului'2'.
9.Soluții ale instanțelor judecătorești. Acțiuni consecutive procedurii prealabile
prevăzute de art. 3 alin. (2) din Decretul-lege nr. 126/1990. Potrivit dispozițiilor art. 3
alin. (2) din Decretul-lege nr. 126/1990, h conținutul stabilit prin Legea nr. 182/2005 pri
vind aprobarea O.G. nr. 64/2004 pentru completarea art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990
privind unele mãsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică), partea
interesată (în redobândtrea lăcașului de cult) va convoca cealaltã parte, comunicându-i
în scris pretențiile sale și punându-i la dispoziție dovezile pe care se sprijină aceste pre-
tenții, rămânând ca, dacă la termenul stabilit pentru convocarea comisiei aceasta nu se
întrunește sau dacă nu se ajunge la niciun rezultat în cadrul comisiei ori decizia nemulțu-
meșteuna dintre părți, partea interesatăsăaibădeschisăcaleaacțiuniiînjusttție, potrivit
dreptului comun. Potrivit prevederilor alin. (3) al aceluiași articol, soluționarea acestor
acțiuni este de competența tribunalului în situația în care acțiunea reclamantei are ca
obiect revendicarea, în condițiile dreptului comun, consecutiv procedurii stabilite de art. 3
alin. (2) din Decretul-lege nr. 126/1990, a unui lăcaș de cult ce se afirmă a-i fi aparținut
reclamantei, competența de soluționarea acțiunii s-a stabilit în favoarea tribunalului'3'.
corespunzíttoare. Comitetul executiv al Uniunii de eonferințe, hotārăște, în baza art. 66 lit, i), angajarea,
concedierea, transferarea și promovarea personalului Uniunii, precum și completarea vacanțelor produse intrc
scsiuni. Angajarea sc efectueazâ dintre membrii Bisericii. Potrivit art. 32 alin. (1) din H.G. nr. 400/2008, biserica
poate angaja în serviciul ei personal plătit, de preferință din rāndul membrilor comunității.
''' C.C. Frentiu, Competența soluționārii ac(iunilor promovate împotriva sancțiunilor disciplinare aplicate
personalului cultelor religioase. in Dreptul nr. 1/2008, p. 56-77. In sensul opiniei noastre, a se vedea și M.C. Barbu,
Instanțele disciplinare ale Bisericii Ortodoxc, în Dreptul nr. 2/2010, p. 139-161. în sens contrar, acela al
imposibilității atacārii deciziilor organelor proprii de judecată bisericești în fata instanțelor judecătorești ale
statului, a se vedea C.C, Dec. nr. 640/2008, M. 3f. nr. 506 din 4 iulie 2008; Dec. nr. 797/2008, M. Of. nr. 575 din
30 iulie 2008.
1 2 1 C.C, Dec. nr. 939/2010, M. Of. nr. 561 din 10 ajgust 2010.
' ' CA. Cluj, s. civ., de mun. și asig. soc., sent. nr. 16/DC/2006, portal.just.ro.

190 | Arl. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Conflict de muncā. Reclamant aflat în executarea unei pedepse privative de liber-tate.
Judecarea conflictelor de muncă este de competenta tribunalului în a cărui circum-scripție își
are domiciliul reclamantul, normele de competenta având caracter impera-tiv. Noțiunea de
„domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, ca adresă unde persoana locuiește efectiv, si nu
restrãns, la mențiunea corespunzătoare din actul de identitate, ca element de evidență și
identificare, care nu întotdeauna corespunde realității objec tive. Relevant în determinarea
competenței teritoriale este domiciliul efectiv al persoanei, din momentul sesizării instanței.
Având în vedere cā domiciliul reclamantului la momentul sesizării instanței era la Penítenciarul
Tulcea, instanta a declinat competenta teritoriala de soluționare a acțiunii în favoarea
Tribunalului Tulcea, completul specializat în soluțio-narea litigiilor de muncā11'. în prezent,
potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, modificat prin Legea nr. 2/2013, cererile referitoare la
soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui
circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Plângere împotriva refuzului nejustificat al oficiului de cadastru și publicitate imo-biliarā de
eliberare a unor acte. Problema ce trebuie tranșată este aceea a naturii juridice a litigiului
dedus judecãții, de drept civil sau contencios administrativ, în raport de care se determine și
competenta materials de soluționare a primei instanțe. Esențiale în deter minarea naturii
juridice a litigiului sunt elementele specifice ce caracterizeazã persoana juridică Agenția
Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, instituție publică, atribuțiile pe care aceasta le
exercită ca unică autoritate destat în domeniul cadastrului și publicitățiî imobiliare, funcționând
la nivelul administrației publice centrale,în subordinea Ministerului Administrației și Internelor
(art. 3 și art. 612' din Legea nr. 7/1996, republicată), precum și calificarea expresă data
informațiilor referitoare la cadastrul general și publicitatea imo biliară, prin art. 68PI din Legea nr.
7/1996, de irformații publice, aparținând proprietățit publice a statului și aflate în administrarea
Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
în același timp, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dispune că orice persoana care se
consideră vătãmată într-un drept al său, de către o autoritate publică, prin nesoluțio-narea în
termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,
pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cau-zatã. Articolul 2
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, definind înțelesul noțiunii de per soana vătămată, aratã
că aceasta este orice persoana fizică titulară a unui drept subiectiv, vătămată printr-un act
administrativ, considerate conform lit. c), ca act unilateral cu caracter individual emis de o
autoritate publicã, sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, raportată, în cuprinsul
lit. g), la faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la ínregistrarea cererii,
dacă prin lege nu se prevede alt termen. Autoritatea publică este apreciată, în art. 2 alin. (1) lit.
b), ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim
de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. De asemenea, dreptul vătămat este
orice drept fundamental prevăzut de Constitute sau de lege [art. 2 alin. (1) lit. o)], în speță fiind
vorba despre dreptul insti-tuit prin art. 43 din Legea nr. 7/1996. Este îndeplinită și cerința
vătămării printr-un act
' ' Trib. Bistrița-Năsăud, s. civ., sent. nr. 314/F din 16 febmarie 2011, nepublicată.1 2 1 în urma republicării Legii nr. 7/1996 (M. Of. nr. 83 din 7 februarie 2013), art. 6 a devenit art. 7.
|3> Alin. (1) al art. 68 din Legea nr. 7/19% a fost modifical prin Legea nr. 133/2012, cu urmatorul conținut:
„lnformațiile referitoare la rejeaua geodezică națională, hărțile oficiale, cadastrul și publicitatea imobiliară sunt
informații publice și reprezinta bun proprietate publică a statului și sunt in administrarea Agenției Naționale prin
unitațile subordonate. Aceste informații st pot consulta și sunt accesibile oricăror persoane fizicc sau juridice contra
cost". In urma republicării Legii nr. 7/1996, art. 68 a devenit art. 49.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI .%rl. H.> I 191
administrativ unilateral, deoarece art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează acestuia și
refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept ori, după caz, faptul de a nu
răspunde solicitantului în termen legal, respectiv refuzul pârâtului de a elibera în favoarea
reclamantei actele solicitate, în terneiul art. 43 din Legea nr. 7/1996. Litigiul nu este exceptat
de la controlul de legalitate pe calea contenciosului administrativ, în con-formitate cu
prevederile art. 5 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 7/1996 reglementând o procedură
specialã de atacare în instanță, la judecătorie, doar a încheierilor date de regis-trator, în baza
art. 50-52.
în concluzie, observând cã Agenția Națională este institute publică, la nivelul admi-nistrației
publice centrale, unică autoritate de stat în domeniu, care administrează infor-mații publice
privitoare la cadastrul general și publicitatea imobiliară, bun proprietate publică a statului, se
constată cã decizia atacată este legală'1'.
Cerere având ca obiect acordarea de daune materiale și morale. Cererea având ca obiect
obligarea unor instituții publice la plata de despăgubiri materiale și morale, justi-ficate de
aprecierea subiectivă referitoare la neîndeplinirea în integralitatea lor a atribu-țiilor ce revin
unor instituții publice, are natură juridică civilă, iar competența de soluționare se stabilește
potrivit dispozițiilor art. 2 pet. 1 lit. b) CPC fart. 95 pet. 1 NCPC – n.n.]|2>.
Restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de contribuție de asigurări sociale de
sănătate. Acțiunea având acest obiect se soluționeaza de instanța de contencios admi nistrativ
și fiscal. Competența materială de soluționare a litigiului aparține, în funcție de cuantumul total
al sumelor de bani pretinse, în terneiul art. 10 alin. (1) din Legea conten ciosului administrativ
nr. 554/2004, tribunalului sau curții de apel'3'.
Acțiune privind actele administrative emise de o agenție terttorială a Autorității Rutiere
Române. Potrivit art. 7 alin. (2) d n Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 625/1998, astfel cum a
fost modificat prin H.G. nr. 1392/2006, „la nivel teritorial, Autoritatea Rutieră Românã are în
structura sa organizatorică agenții teritoriale, fãrã personalitate juri dică". Litigiile având ca
obiect acțiunile formulate cu privire la actele administrative emise de agențiile teritoriale ale
Autorității Rutiere Române cad în competența tribunalului, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din
Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 2 pet. 1 lit. d) CPC [art. 95 pet. 1 NCPC- n.n.]'41.
Acțiune în anularea unui certificat de înregistrare fiscală a unui cabinet de avoca-tură.
Cererea de chemare în judecata având ca obiect anularea certificatului de înregistrare fiscală a
unui cabinet de avocatură, act administrativ eliberat de o direcție generală a finanțelor publice
județeanã, este, raportat la rangul organului administrativ emitent și la prevederile art. 10 alin.
(1) teza I din Legea nr. 554/2004, de competența secției de profil a tribunalului'5'.
Cerere pentru recunoașterea unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii
Europene. în materia recunoașterii hotărârilor judecãtorești străine sunt aplicabile prevederile
Regulamentului (CE) nr. 44/2001, regulament conform căruia o hotãrâre pro-nunțatã într-un
stat membru al Uniunii Europene este recunoscută în celelalte state membre fără să fie
necesar să se recurgă la o procedură specialã (art. 33 din Capitolul II al Regulamentului).
Recunoașterea estecondiționată de depunerea unei cereri în acest sens de partea interesatã,
însoțită de ocopie a hotãrârii strãine, care sã îndeplineascã
' ' CA. Cluj, s. civ., de mun. și asig. soc., dec. nr. 550/R/2007, portal.just.ro.
1 2 1 i.C.C.J., s. de cont. adm. și fisc, dec. nr. 4057 din 21 noiembrie 2006, în J.S.C.A.F. 2006 II, p. 353. [3]
I.C.C.J., s. de cont. adm. și fisc, dec. nr. 1239 dm 11 aprilie 2006, în J.S.C.A.F. 20061, p. 472. 1 4 11.C.C.J.,
s. de cont. adm. și fisc., dec. nr. 3326 din 10 octombrie 2006, în J.S.C.A.F. 2006II, p. 347. 1 5 1 I.C.C.J., s. de
cont. adm. și fisc, dec nr. 3412 din 13 octombrie 2006, în J.S.C.A.F. 2006 II, p. 345.

Wl I Arl. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
cerințele necesare în vederea stabilirii autenticității acesteia [art. 39 si art. 53 alin. (1) al
Regulamentului]. Regulamentul lasă la latitudinea instanței aprecierea necesității depu-nerii
certificatului completat de instanța sau autoritatea emitentă a hotãrârii a cãreî recunoaștere se
solicită, respectiv a depunerii de traduceri legalizate ale hotãrârii a cãreî recunoaștere se
solicită (art. 55 al Regulamentului). Totodatã, art. 34 și art. 35 alin. (1} ale Regulamentului
enumeră limitativ situațiileîn care o hotărârenu poatefi recunoscută, și anume: 1. dacă
recunoașterea este vādit contrară ordinii publice a statului membru solicitat; 2. dacă actul de
sesizare a instanței sau un alt act echivalent nu a fost comunicat sau notificat pârâtului care nu
s-a înfățișat în timp util și într-o manieră care să-i permită acestuia să-și pregateasca apărarea,
dacă pârâtul nu a introdus o acțiune împotriva hotã rârii atunci când a avut posibilitatea să o
facă; 3. dacă aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior într-un alt stat
membru sau într-un stat terț între aceleașí părți într-o cauză având același obiect și aceeași
cauză, cu condiția ca hotărârea pronun țată anterior să întrunească cerințele necesare pentru a
fi recunoscută în statul membru solicitat; 4. dacă sunt nesocotite dispozițiile din secțiunile 3,4 și
6 din Capitolul II; 5. daca există acorduri prin care statele membre s-au angajat, înainte de
intrarea în vigoare a regulamentului, în conformitate cu art. 59 din Convenția de la Bruxelles,
să nu recunoască o hotărâre pronunțată, în special în alt stat contractant parte la convenția
respective, împotriva pârâtului care are domiciliul sau reședința obișnuita într-o țară terță, dacă
hotărârea nu s-a putut întemeia decât pe competența menționată la art. 3 din parag. 2 din
convenția respectivă.
Documentele depuse la dosarul cauzei de reclamantă (hotărârile străine, în traducere
legalizată și certificată de o persoanã autorizată, precum și dovada comunicării cu pârâta a
hotărârilor pronunțate de Tribunalul Bad Kreuznach, acte care îndeplinesc conditiile necesare
în vederea stabilirii autenticității acestora) au fost apreciate de instanță ca fur-nizând suficiente
informații, astfel încât solicita'ea certificatului prevăzut la art. 54 nu a fost apreciată ca
necesara. Având în vedere faptul că sunt îndeplinite conditiile cerute de art. 53 alin. (1) din
Regulament, că nu existã niciuna dintre situațiile care nu permit recu noașterea, tribunalul, în
temeiul textelor legale amintite și al dispozițiilor alin. (1) de la art. 1 al art. I2din O.U.G. nr.
119/2006, aprobatā prin Legea nr. 191/2007, conform cărora cererile pentru recunoașterea pe
teritoriul României a hotărãrilor în materie civilă șr comercială, pronunțate într-un alt stat
membru al Uniunii Europene, în conditiile preve-derilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de
competența tribunalului, a admis cererea formulată și, în consecință, a recunoscut sentința
civilă pronunțată de Tribunalul Bad Kreuznach și decizia de stabilire a costurilor pronunțată de
aceeași instanță111.
Cerere de înscriere a unei filiale a federației. Potrivit art. 35 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000,
aprobată prin Legea nr. 246/2005, cererea de constituire a unei federații se soluționeazã de
tribunalul în circumscripția căruia federația urmeazã să își aibă sediul. Apoi, în art. 36 din
același act normativ se stipulează cā federația se înscrie în Registrul federațiilor, care se
gãsește la grefa tribunalului. Articolul 35 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 stipulează că federațiile
funcționeazã în conditiile prevăzute de prezenta ordonanță pentru asociațiile fără scop
patrimonial, condiții care li se aplică în mod corespunzător, cu excepțiile stabilite în prezentul
capitol (care stabilesc competența de soluționare a cererilor de înregistrare). în ceea ce
privește competența de soluționare a cererilor de înregistrare a filialei unei fede rații, sunt
aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (4) prin simetrie, în sensul că este competent să soluționeze
această cerere tribunalul din circumscripția în care urmeazã să își aibă sediul filiala, deoarece
dispozițiile privind înființarea filialelor și asociațiilor se aplică și în
1 1 1 Trib. Bistrija-Nasăud, sent. nr. 697/F din 15 august 2007, nepublicată.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOFCATORE$TI ⅝rl. Hlî I 1⅝*
cazulînființării filialelor federațiilor. Instanța competentā este tribunalul, deoarece, potrivit art.
13 alin. (3), filialele dobândesc personalitate juridică de la data înscrierii acestora în Registrul
asociațiilor și fundațiilor, și în cazul federațiilor, filialele dobândesc personalitate juridicā de la
data înscrierii în Registrul federațiilor care se află la grefa tribunalului. Nu este posibil și nici
logic ca cererea de înscriere a filialei sã fie soluționată de judecătorie și menționată apoi în
Registrul federațiilor aflat la tribunal. înscrierea unei filiale a unei federatii se face după
procedura stipulată în art. 13 din O.G. nr. 26/2000, cum rezultă din interpretarea coroborată a
art. 35 alin. (2) din același act normativ, deoarece federațiile funcționează în condițiile
prevăzute pentru asociațiile fāră scop lucrativ, însā orice cerere care vizează o federație este
de competența tribunalului, competența materială fiind stabilită prin dispoziție specială, art. 35
alin. (3) din același act normativ'1'.
Pretenții derivând dintr-un contract de asociere în participațiune având ca obiect
exploatarea unui teren aflat în domeniul public al municipiului. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 554/2004, este asimilat actului administrativ contractul încheiat de autoritățile
publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică. Reținând faptul că
terenul ce face obiectul contractului încheiat între pãrți apar-ține domeniului public al
Municipiului, s-a apreciat că litigiile derivate din încheierea acestui contract aparțin
contenciosului administrativ, astfel încât, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2004, soluționarea cauzei în primā instanță de către Tribunalul Comercial este nelegală'2'.
Acțiune pentru obligarea noilor proprietari ai construcției edificate pe terenul conce-
sionat la încheierea unor acte adiționale la contractul de concesiune. în condițiile în care
pârâții refuză sā încheie un contract de concesiune, acțiunea a fost formulată pentru recu~
perarea debitului de la pârâți, cu plata daunelor-interese, deoarece fără semnătura conce-
sionarilor nu există posibilitatea introducerii în contabilitate a taxelor de concesiune. Articolul
66 din O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate
publică prevede: „(l) Soluționarea litigiibr apărute în legătură cu atribuirea, încheierea,
executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind
acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii_contenciosului adminis trativ
nr. 554/2004, cu modificãrile ulterioare. (2) Acțiunea înjustițiese introduce la secția de
contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentu-lui. (3)
împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secția de contencios administrativ a
curții de apel, conform prevederilor legale". Competența materială a instan-țelor de judecată
este reglementată de norme juridice imperative, astfel încât nici părțile și nici instanța de
judecată nu pot deroga de la aceste norme. Având în vedere că obiectul litigiului îl constituie
obligarea pârâților la semnarea și însușirea actelor adiționale, întocmite în baza H.C.L nr.
312/2009, la contracted de concesiune, respectiv acesta vizează încheierea unor acte
adiționale la contractele de concesiune, iar sediul concedentului Municipiul Cluj-Napoca este
situat în jurisdicția Tribunalului Clu], competența materială de soluționare a cauzei în fond
revine, potrivit dispozițiilor art. 66 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006, Tribunalului Cluj, Secția de
contencios administrativ, și nu Judecătoriei Cluj-Napoca'3'.
Arl. ⅞M». Curtea de apel. Curțile de apel judecã:
1. în primă instanță, cercrilc în materic de contencios administrativ și fiscal, potrivit
Iegii speciale;
''' CA. Cluj, s. civ., de mun. și asig. soc., pt. min. ⅛í fam., sent. nr. 28/CC din 24 iulie 2007, nepublicat<⅝. ,
2'CA. Cluj, s. 1 civ., de cont adm. și íisc„ dec. nr. 115 din 8 tunic 2011, nepublkata. 131 CA. Cluj, s. I civ., dec.
nr. 4469/R din 4 noiembrie 2011, nepublicata\

194 | Arl. ÏMi I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
2.ca instanțe de apel, apelurile declarate ímpotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în
primă instanță;
3.ca instanțc de recurs, in cazurile anumc prevâzute de lege;
4.orice alte cereri date prin lege în competen(a lor.
COMENTAR11
1.Competență absolută. Curțile de apel judecă în primă instanță, în apel, în recurs șî orice
alte cereri date prin lege în competența lor exclusivă. Dispozițiile cu privire la com-petența
materialã a curților de apel au caracter imperativ, astfel că nu pot fi înlăturate prin acordul sau
achiesarea pãrților.
2.Competența curții de apel privind judecata în primă instanță. Competența de primă
instanță a curților de apel este limitată, ele soluționând procesele și cererile în materie de
contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale, Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ. Prin dispozițiile art. 10 alin. (1) din actul normativ evocat, secțiile de contencios
administrativ și fiscal ale curților de apel judecă în primă instanță litigiile nepatrimoniale și
patrimoniale privind actele administrative emise sau încheiate deautoritățile publicecentrale1'',
precum șicelecare privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale
acestora mai mari de 1.000.000 de lei, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfet.
De asemenea, potrivit art. 10 alin. (I1), toate cererile privind actele administrative emise de
autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă
din partea Uniunii Europene, indi-ferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de
contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Pentru stabilirea competenței materiale, norma instituie două criterii: eel al rangului
autorității care emite sau, dupã caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în siste-mul
organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.
Exemplificativ, arătăm că sunt de competența în primă instanță a curții de apel acțiu-nea în
anularea hotărârii arbitrale (art. 610 NCPC); cererea de strămutare întemeiată pe motiv de
bãnuială legitimă, dacã instanța de la care se cere strãmutarea este o judecătorie sau un
tribunal din circumscripția acesteia [art. 142 alin. (1) NCPC].
Așa cum s-a decis constant în practica judictară, înstituțiile de învățămãnt superior, fie ele
de stat sau particulare, au autonomie universitarã, însă acest fapt nu le plaseazã în vârful
ierarhiei organizatorice a sistemului national de învățământ. Prin urmare, uni-versitățile nu
îndeplinesc cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificate drept organe ale autorității publice
centrale. Așadar, aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect
obligarea unei universitãți să emită un act administrativ sau să efectueze o operațiune
administrativă,întrucât iniversitatea este asimilatã unei autorități publice locale'2'.
în mod judicios, în literatura de specialitate s-a arătat că, în baza principiului potrivit căruia
norma specială poate fi modificata prin norma generală ulterioară, curtea de apel rămâne
competentă sã judece, în primă instanță, pricinile comerciale care, printr-o dis-poziție specială,
au fost date în competența sa'3'. Conform art. 225 din Legea nr. 71/2011,
' ' Autoritate publică – orice organ de stat sau al unítăților administrativ-teritoriale care acționeaz5, in regím de
putere publics, pentru satisfaccrea unui interes legitim public; sunt asimilate autoril<`⅜ților publice, în sensul
prezentei legî, persoanele juridice de drept privatcare, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publicâ sau sunt
autorizatc sí⅝ prestezc un serviciu public, in regim de putere public [art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004].
1 2 1I.C.C.J., s. de cont. adm. și Use, dec. nr. 1323 din 9 martte 2012, www.scj.ro.
1 3 1 M. Tābârcã, Drept procesual…, vol. 1, ed. a 2-a, 2008, p.273.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOFCATORE$TI ⅝rl. Hlî | I9Í>
odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, competența revine secției civile a curții de apel,
reorganizată sau unitã cu secția civilă existentã, ca urmare a desființării secției comerciale.
Ïnsă acțiunea în daune-interese care vizează antrenarea răspunderii civile delictuale a
A.V.A.S. în temeiul art. 998-999 C. civ. 1864, respectivart. 1357 NCC, nu atrage aplicarea
dispozițiilorlegii specialecu privire la competența curtiide apel în primă instanță, ci pe cele ale
96 pet. 4 NCPC, fiind vorba despre un litigiu patrimonial de drept comun11'.
3.Competența curții de apel privind judecata în apel. Instanță de drept comun. Se
conferā curților de apel plenitudine de competență pentru judecata în apel (art. 96 pet. 2
NCPC), acestea soluționând toate apelurile declarateîmpotriva hotărârilor pronunțate de
tribunal în primă instanță. Ca atare, curtea de apel devine instanță de drept comun pentru
soluționarea apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în primă instanță,
cu excepția celor care sunt susceptibile de a fi atacate numai cu recurs.
4.Competența curtiide apel privind judecata în recurs. Curțilede apel devin instanțe de
excepție în ceea ce privește soluționarea recursului, urmând a soluționa recursurile numai în
cazurile anume prevăzute de lege. Curțile de apel soluționează recursurile exer-citate
împotriva următoarelor hotărâri:
a)hotărâri pronunțate de tribunale în apel;
b)hotărâri pronunțate de tribunale în primă instanță șiîn alte cereri date prin legeîn
competența lor, care, potrivit legii, sunt supuse numai recursului, și anume cele privind:
procese și cereri în materie de contencios administrativ; cereri pentru recunoașterea și
încuviințarea executārii silite a hotărârilor date în statele membre ale Uniunii Europene;
soluționarea unui conflict de competență; asigurare de dovezi; încheieri de suspendare a
judecății; renunțarea reclamantului la dreptul alegat; perimare; hotărâri parțiale date de
tribunal; hotărâri de expedient;
c)înoricealte cazuri prevăzute de lege. Spre exemplu: recursurile împotriva hotărârii
tribunalului privind liberul acces la informațiile de interes public [art. 22 alin. (3) și (4)'2' din
Legea nr. 544/2001); recursurile împotriva hotărârii tribunalului încontestațiile împo triva
hotărârii caselor teritoriale de pensii și ale municipiului București prin care soluțio nează cererile
pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 [art. 6 alin. (5) din Legea nr.
309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul
militarîn cadrul Direcției Generate a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, modificat prin
Legea nr. 76/2012]; recursurile împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-
fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel (art. 10 din
Legea nr. 554/2004).
Articolul 7 din Legea nr. 76/2012 stipulează că ori de câte ori printr-o lege specială se
prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă", „supusă recur sului"
sau că „poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie
similară, de la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, aceasta va fi supusă
numai apelului la instanța ierarhic superioarā. Aceste dispoziții nu se aplică
''' A se vedea, în acest sens: I.CCJ„ s. com., dec. nr. 2240/2009, în Buletinul jurisprudenței. Culegere de decizii
peanul 2009, Ed. C.H. Beck. București, 2010, p. 290-291; I.CCJ„ s. com., dec. nr. 1896/2010, in Dreptul nr.
5/2011, p. 234.
'2' Art. 22, modificat prin U`gca nr. 76/2012, arc următorul conjinut: „(l) în cazul în care o persoană so consideră
vătamatā în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios
administrativ a tribunalului in a cărei rază teritorială domiciliază sau in a cărei rază teritorialã se află sediul
autorităjii ori al instituției publice. I'lângerea se face in termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut
la art. 7. (2) Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public
solicitateșisă plateascădaune morale și/sau patrimonia!c. (3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului. (4)
Decizia Curții de apel este definitivă si irevocabilă. (5) Atât plângerea, cat și recursul se judecă in instanța, in
proccdură de urgență, și ⅞unt scutite de taxă de timbru".

196 | Arl. ÏMi I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
în m<iterie de contencios administrativ și fiscal, inclusivîn materia azilului. Prin urmare,
hotărârile pronunțate în primã instanță, în procesele începute după intrarea în vigoare a noului
Cod de procedurã civile, în aplicarea acestor legi, vor fi supuse numai apelului, iar hotãrârile
pronunțate în procese începute înaintea datei de 15 februarie 2013 – data intrării în vigoare a
noului Cod de procedurã civilă – rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a
început procesul (art. 27 NCPC). Atunci când norme speciale, cuprinse în noul Cod de
procedurã civilă sau într-o lege specialã, ulterioară intrării în vigoare a noului Cod de procedurã
civilă, prevăd recursul, lotărârea este susceptibilã de a fi atacată cu recurs. Momentul începerii
procesului este data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanțe, căci
acesta este actul de sesizare a primei instanțe (art. 192 alin. (1) NCPC], iarînceperea
procesului este marcată în titlul referitor la proce durã în fata primei instanțe.
5.Competența curții de apel privind judecata în alte cereri date prin lege. Curțile de
apel judecă în orice alte materii, în virtutea unei competențe exprese, stabilite prin lege
(art. 96 pet. 4 NCPC). Astfel, curțile de apel judecă: conflictele de competență între două
tribunale; între un tribunal și o judecătorie din circumscripția sa; între două judecătoriî
care nu sunt în raza aceluiași tribunal, dar se află în circumscripția aceleiași curți de apel;
între un tribunal al său și un organ de jurisdicție sau un tribunal arbitral [art. 135 alin. (1}
șialin. (3) NCPC];cererilede recuzareși deabținereîn condițiile art. 52 NCPC;îndreptarea
erorilor materiale, lămurirea și completarea propriilor hotărâri (art. 442 și urm.); contes-
tația în anulare și revizuirea introduse împotriva propriilor hotārâri [art. 505 alin. (1) și
art. 510 alin. (l)J; contestația la titlu împotriva propriilor hotărâri [art. 713 alin. (3) NCPC].
Totodată, curțile de apel judecă: contestația împotriva deciziei de returnare a străinilor de
pe teritoriul României [art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
Romania, republicată]; contestația împotriva Hotărârea Comisiei superioare de disci-plinăa
Uniunii Naționalea ExecutorilorJudecătorești [art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 privind
executorii judecătorești, republicată]; contestația formulată împotriva hotărârii pronunțate în
baza Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecțieí victime!or
infracțiunilor; contestația împotriva lotărârii de aplicare a sancțiunilor disci- plinare [art. 113 alin.
(3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată].
6.Competența specialã a Curții de Apel București. Sunt în competența Curții de Apel
București:
-contestația împotriva deciziei de returnare a străinilor de pe teritoriul României, în cazul
în care decizia a fost emisã de cãtre Autoritatea pentru strãini [art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr.
194/2002 privind regimul străinilor în Romania, republicată];
-acțiunea în restituirea bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat mem-bru al
Uniunii Europene, introdusã de statul interesat împotriva posesorului sau deten-torului bunului
[art. 68 alin. (I)1'1 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil,
republicată];
-apelul împotriva hotãrârii arbitrate privind forma definitivă a metodologiilor [art. 131? alin.
(9)12' din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe].
' ' Texlul prcvedc: „Acțiunca in rcstituirea bunului cultural care a pârâsit ilegal teritoriul unui stat membru al
Uniunii Europene este introdusã de statul interesat la Curtea de Apel București împotriva posesorului sau
detentorului bunului".
' ' Conform acestui text: „ln termende30dezÍledeladatapubIicărÍiînMonÍtorulOficialal României, Partea I, a
hotãrârii arbitrate, pârțile pot face apel împotriva acesteia la instan(aCur(iide Apel București, care seva pronunța
asupra cauzei în complet civil. I lotărârea arbitrală este executorie de drept până la pronunțarea soluției cu privire la
mcnținerca sau modificarca metodologiilor. Solulia Curții de Apel București este definitive

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI ⅝rl. Hlî | 19/
-contestațiaîmpotriva actelor individuale emisedecătre C.N.V.M. cu privire la inter pret! rile
prevăzute la alin. (6) al art. 7 din 5tatutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin
O.U.G. nr. 25/2002, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 514/2002; hotărârea
pronunțată estedefinitivă;
-contestațiile privind respingerea de către Autoritatea Electorală Permanentă a soli-citãrii
de eliberare a adeverințelor [art. 47alin. (12) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea
Președintelui României, republicată];
-contestația la Secția de contencios administrate și fiscal a Curții de Apel București
împotriva deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor [art. 19 alin. (2) și (3) din Legea nr.
503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare];
-apelul împotriva hotărârii emiseîn baza art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind
organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată.
7. Soluții ale instanțelor judecătorești. Hotărâre a Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii privind cariera magistraților. Cale de atac. Hotărârile Plenului Consiliului Superior
al Magistraturii prin care a fost aprobat calendarul pentru susținerea examenelor de promovare
sau prin care s-a dispus recorectarea lucrărilor la examenele de promovare sunt hotărâri care
vizează cariera magistraților și care pot fi atacate, în condițiile art. 29 alin. (7)1'1 din Legea nr.
317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicatã, cu recurs la Secția de
contencios administrate și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție'2'.
Contestarea măsurii încetării contractului de management încheiat cu o autoritate centrală.
Reclamantui contestă în fapt mãsura încetării contractului de management, luată prin Ordinul
nr. 1394/2009 al Ministrului Mediului, cu consecința reîncadrării sale pe postul de director
coordonator și a plății drepturilor salariale de care reclamantui a fost lipsit. în baza Ordinului
Ministrului Mediului nr. 678/2009, reclamantui a fost numit în funcția de director coordonator în
cadrul Sistemului de Gospodārire a Apelor Bistrița-Năsăud, cu începere din data de 1 iunie
2009. Ca urmare a numirii sale în funcție, între reclamant și Ministerul Mediului – Adm nistrația
Națională „Apele Române", în calitate de angajator, s-a încheiat contractul de management
care prevede că litigiile ízvorâte din încheierea, executarea, modificarea, încetarea,
interpretarea clauzelor contractului se soluționează conform prevederilorcare reglementează
contenciosul administrate. Măsura încetării contractului de management s-a dispus prin
Ordinul nr. 1394/2009, act adminis trate emis de o autoritate publică centrală. Potrivit
dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise
sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios
administrate și fiscal ale curților de apel, dacã prin lege organică specială nu se prevede altfel.
în baza acestei dispoziții legale și a prevederilor art. 158 CPC [art. 132 NCPC – n.n.], ținând
seama de prevederile contractului de management, care trimite la reglementările legale în
materîa contenciosului administrate și avândîn vedere că măsura încetării contractului s-a
dispus prin ordin al ministrului, act ce provine de la o autoritate publicã centrală, în lipsa unei
legi speciale care să prevadă altfel, tribunalul a declinat competența de soluționare în favoarea
curții de apel, secția de contencios administrate și fiscal'31.
și irevocabilă [in prezent, definitivã – n.n.], se comunicã Oficiului Roman pentru Dreprurile de Autor și se publica* in
Monitorul Oficial al României, Partea l,pechelluiala Oficiului Roman pentru Drepturilede Autor, prin decizie a
directorului general, emisă în termen de 5 zile de la data comunicării".
!'' Alin. (7) al art. 29, modificat prin Legea nr. 76/2012, are urmatorul conținut: „Hot·⅝rârilc prevăzute la alin. (5) pot fi
atacate cu contestație de orice persi>ană interesatã, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la
Socția de contencios administrate și fiscal a Inaltei Curți de Casație si ]ustiție. Contestația se judecă în complet
format din 3 judecători".
1 2 11.C.C.J., s. de cont. adm. și físc., dec. nr. 1402 din 20 aprilie 2006, în JS.CA.F. 20061, p. 423. PI Trib.
Bistrița-Nasâud, s. civ., dec. nr. 903 din 10 martie 2010, nepublicata\

l⅝w | in. H7 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Art- 97. înalta Curte de Casație și Justiție. ínalta Curte de Casație și Justiție judecă:
1.recursurile declarate împotriva hotărâri!or curților de apel, precum și a altor hotărâri,
în cazurile prevăzute de legc;
2.recursurile în interesul legii;
3.cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor
probleme de drept;
4.orice a!te cereri date prin lege în competența sa.
COMENTAR1I
1.Competență materială absolută. Ïnalta Curte de Casație și Justiție judecă în recurs,
recurs în interesul legii, cererile în vederea prcnunțării unei hotărâri prealabile pentru
dezlegarea unor probleme de drept și orice alte cereri date prin lege în competența sa.
2.Competența privind judecata în prîmă instanță și în recurs. înalta Curte de Casație și
Justiție judecã: recursurile împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios
administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel;
recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în apel; recursurile și
cererile judecateîn primă instanță deSecția penală aînaltei Curțide Casație și Justiție.
3.Instanță de recurs potrivit legilor speciale. Instanța supremă judecă recursurile stabiliteîn
competența sa prin legi speciale. Spreexemplu: recursul împotriva hotãrârilor secțiilor
Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a aplicat magistratului o sancțiune disciplinară
este de competența completului de 5 judecători al înaltei Curți de Casație și Justiție [art. 51
alin. (3)'''din Legea nr. 317/2004 orivind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată];
recursul împotriva sentinței Curții de Apel București prin care se dispun restituirea bunului
cultural și acordarea despãgubirilor [art. 70 alin. (3) și (4)12' din Legea nr. 182/2000 privind
protejarea patrimoniului ctltural national mobil, republicată]; recur sul împotriva ordonanței de
clasare a Agenției Naționale de Integritate [art. 19 alin. (lp1
''' Art. 51 arc unnătorul conținut: „(l) Hotărările sccțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a
soluționat ac(iunea disciplinară se redacteazã, obligatorîu, în termen de eel mult 20 de zile de la pronunțarc și so
comunică dc indată, în scris, judccătorului sau procurorului vizat, precum si Inspecjiei (udiciare ori, după caz,
titularului acțiunii disciplinare care a exercitat-o. Comunicarea hotărârilor este asigurată de Secretariatul general al
Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Membrul Consiliului Superior al Magistraiurii față de care se exercitā
acțiunea disciplinary nu participă la lucrărilc sec)iei in care se judecă această acțiune. (3) împotriva hotãrârilor
prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs in termen de 15 zile de la comunicarc dccătrc judecătorul sau
procurorul sancționat ori, după caz, de Inspccția Judiciară sau de către ceilal(i titulari ai acțiunii disciplinare care au
exercitat-o. Competența soluționării recursului aparține Completului de 5 judecători al Inaltei Curți de Casație și
Justiție. Din Completul de 5 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al
Magistraturii sau judecătorul sancționat disciplinar. (4) Recursul suspendă executarea hotărârii secției Consiliului
Superior al Magistraturii de aplicare a sancțiunii disciplinare. (5) Hotărārea prin care se solu)ionează recursul
prevăzui la alin. (3) este irevocabilă".
'2' TextuI are următorul conținut: „(3) Sentința Curții de Apel București prin care se dispun restituirea bunului
cultural și acordarea despãgubirilor prevăzute la alin, (2) poate fi atacată cu recurs la Inalta Curte de Casație și )
ustiție în termen de 15 zile de la comunicare. ínalta Curte de Casa{ic și Justitie va judeca recursul de urgență. (4) In
cazul admiterii recursului prevăzut la alin. (3), Inalta Curte de Casație ⅜i Justiție, casând sentința, va rejudeca
litigiul în fond".
'`' Potrivit acestui text: „lmpotriva ordonanței de clasare a comisiei de cercetare (sintagmă înlocuită, conform art.
64 pel. 4 din Legea nr. 144/2007, cu cea de *Agențic Nationals de Integritate» – n.n.}, părțile interesate, Ministerul
Economiei și Finanțelor și procurorul pot face recurs la Inalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 10 zile de la
comunicare",

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOFCATOREȘTI 4JT⅞. 97 | l⅛*V
din Legea nr. 115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor
persoane cu funcții de conducere și de control si a funcționarilor publici]; recursul împotriva
sentinței secției de contencios administrate și fiscal a curții de apel (art. 20'1' din Legea nr.
115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și
a unor persoane cu funcții de conducere).
4.Competența privind judecata recursuluiîn interesul legii. Instanța supremă judecă
recursurile în interesul legii (art. 97 pet. 2 NCPC). Deciziile se pronunță de Completul
competent să judece recursul în interesul legii al înaltei Curți de Casație și Justiție și se publicã
în Monitorul Oficial al României, Partea I (art. 517 NCPC).
5.Competența în cazul cererilor avãnd ca obiect pronunțarea unei hotărâri prealabile
pentru dezlegarea unor probleme de drept. Sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție în
vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept este o
instituție nou-introdusă prin noul Cod de procedurã civilă, reglementată în cuprinsul art. 519-
521. Conform art. 519 NCPC, dacă în cursul judecății, un complet de judecata al înaltei Curți
de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit cu soluționa-rea unei cauze în
ultima instanță constată că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe
fond a cauzei respective, este nouã și asupra acesteia instanța supremã nua statuatși
nufaceobiectul unui recurs în interesul legii, oricaredintre instan-țele menționate va putea
solicita înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să rezolve, de
principiu, chestunea de drept cu care a fost sesizată. Aceastã instituție apare ca un instrument
complementar recursului și recursului în interesul legii, reglementat în scopul creării unei
jurisprudențe unitare.
6.Competența privind judecata în alte cereri date prin lege în competența sa. Instanța
supremã judecă în orice alte materii date în competența sa prin legea de procedurã sau prin
legi speciale (art. 97 pet. 4 NCPC). Astfel, înalta Curte de Casație și Justiție judecă: conflictele
de competențã între douã curți de apel; între un tribunal și o curte de apel; între douã instanțe
care nu se gāsesc în circumscripția aceleiași curți de apel; între o curte de apel și un organ cu
activitate jurisdicțională (art. 135 NCPC); delegarea instanței în condițiile art. 147 NCPC;
strămutarea pe motiv bănuială legitimă de la o curte de apel și strămutarea pentru motiv de
siguranță publică, prevăzute de art. 142 alin. (1) și (2) NCPC; cererea de recuzare provenind
de la o curte de apel, în condițiile art. 52 NCPC; îndreptarea erorilor materiale, lămurirea și
completarea propriilor hotărâri (art. 442 și urm. NCPC); contestația în anulare și revizuirea în
con:ra propriilor hotãrâri (art. 505 și art. 510 NCPC); contestația la titlu, cãnd are ca obiect
propria sa hotărâre [art. 713 alin. (3)].
Totodată, înalta Curte de Casație și Justiție judecă: contestațiile privind modul defor-mare
și competența Biroului Electoral Certral [art. 39 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea
autoritãților administrației publice locale, republicată și art. 21 alin. (2)'1 din Legea nr. 35/2008
pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modifica-rea și completarea Legii
nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației
publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali]; contestațiile
împotriva hotărârilor consiliului de administrație al
' ' Art. 20 are următorul continut: „Sentințele curni de apel – secția de contencios administrativ și fiscal pot fî
atacatc cu recurs dc p."irtile intcrcsate, dc Agenție și procuror, în termen dc 15 zile de la comunicare, la Înalta
Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal".
'2' Alin. (2) al art. 21, modificat prin Legea nr. 76/2012, are următorul conținut: „Contestațiile se depun la și se
soluționează de către organismul electoral constituit la nivelul imediat superior celui la care funcționează biroul la
care se referā contestația sau de către înalta Curte de Casație și Justiție, in cazul in care contestația se referă la
Biroul Electoral Central, în termen de eel mult două zile de la înregistrare. Decizia organismului electoral sau, după
caz, hotărãrea data dc Înalta Curie de Casație și Justiție este definitivă".

ZOO I API. H7 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Băncii Naționale a României [art. 275 alin. (2)1'1 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de
credit și adecvarea capitalului]; ca instanțã disciplinary, înalta Curte de Casație și Justiție
judecã în Complet de 5 judecători [art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată, raportat la art. XXV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, potrivit căruia referirile la
completul de 9 judecători cuprinse îr actele normative în vigoare se consideră a fi fãcute la
completele de 5 judecători].
7. Competența Completelor de 5 judecători. Prin Legea nr. 202/2010, au fost aduse
modificări și completări art. 19'2', art. 24, art. 241 (nou-introdus) și art. 32 din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, fiind reglementată organizarea completelor
de cinci judecători, iar ulterior prin Legea nr. 71/2011 și Legea nr. 76/2012.
Astfel, la începutul fiecărui an, se stabilesc: două complete de 5 judecători în materie
penală, formate numai din judecători din cadrul Secției penale a înaltei Curți de Casație și
Justiție; două complete de 5 judecători, în alte materii decât cea penală. în compunerea
completelor prevăzute intră, de regulă, judecători specializați, în funcție de natura cau-zei.
Colegiul de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție aprobă compunerea com pletelor de
5 judecători. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnațr de președintele
sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele înaltei Curți de Casație și Justiție. Schimbarea
membrilor completelor se face în mod exceptional, pe baza criteriilor objective stabilite de
Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a înaltei Curți de Casație și
Justiție. Completul de 5 judecători este prezidat de președintele sau vicepreședintele înaltei
Curți de Casație și Justiție. în lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un președinte de
secție desemnat în acest scop de președintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele
înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauzele care intră în competența Completelor de 5 judecători vor fi repartizate alea-toriu
în sistem informatizat Completele de 5 judecãtori judecă: recursurile și cererile judecate în
primă instanță de Secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție; ca instanță disciplinară; în
alte cauze date prin lege în competența lor.
Completul de 5 judecători examinează admisibilitatea recursului în camera de consiliu, fãră
citarea părților. în cazul în care constată că cererea de recurs este formulată împotriva unei
hotărâri care nu este supusă niciunei căi ce atac, a unei încheieri care nu se atacă decât odată
cu fondul, a unei hotărâri pronunțate în recurs sau în contestație în anulare, dispune,
prinîncheiere, respingerea cererii ca inadmisibilă.
De asemenea, conflictul de competență dintre două secții ale înaltei Curți de Casație și
Justiție se soluționează de Completul de 5 judecători [art. 136 alin. (3) NCPC].
Potrivit art. 410 NCPC, în cazul renunțării la însuși dreptul pretins în fata unei secții a
înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.
Totodată, conform art. 421 alin. (2) teza a ll-a NCPC, când perimarea se constată de o
secție a înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.
1 1 1 TextuI are următorul conținut: „Hotãrârea con⅛iliului de ad minis trație al Biíncii Naționale a Românieí poate fi
alacată la înalta Curte de Casație și Justiție, în tcrmen de 15 zile de la comunicare".
,2' Art. 19 alin. (2), (2') și (3), modificat prin Legea nr. 76/2C12. prevede: „(2) înalta Curte de Casație și Jushție esic
organizată in 4 secții – Sccția I civilíi, Sccția a ll-a civil.T, Secția pcnal.1, Sec(ia dccontencios administrate și fiscal
și Secțiile Unite, cu competență proprie. (2') In cadrul Inaltei Curți de Casație și Jusfiție funcționeaza Completul
pentru soluționarea recursului în interesul legii, Completul pentru dezlegarea unorchestiuni de drept, precum și 4
complete de 5 judecãtori. (3) La începutul fiecārui an, Colegiul de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție,
la propunerea președinte!ui sau a vicepreședinlelui acesteia, poate aproba înființarea de complete specializate in
cadrul secțiilor înaltei Curți de Casație și Justiție, in funcție de num<*rul și natura cauzelor, de volumul de
activitate al fiecărei secții. precum și de specializarea judecătorilor și necesitatea valorificârii esperienței
profesionale a acestora".

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UDF.CATOREȘTI%ri. m i im
In cazul în care revizuirea cerutã pentru hotărâri potrivnice a fost soluționată de una dintre
secțiile înaltei Curți de Casație si Justiție, recursul împotriva hotărârii date asupra revizuirii este
de competența Completului de 5 judecători [art. 513 alin. (6) NCPC].
8.Competența Completului care judecă recursul în interesul legii. Prin Legea
nr. 202/2010 a fost introdus art. 330& CPC, ale cãrui dispoziții au fost preluate de art. 516
NCPC. Conform art. 5l6alin. (1), recursul în interesul legii se judecă deun complet format
din președintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreședinții înaltei Curți de Casație
și Justiție, președinții de secții din cadrul acesteia, precum și un număr de 20 de judecă
tori, din care 14 judecători din secția/secțiileîn a cărei/cărorcompetență intră problema
de drept care a fost soluționată diferit de instanțele judecătorești și câte 2 judecători din
cadrul celorlalte secții. Președintele completului este președintele, respectiv unul dintre
vicepreședinții înaltei Curți de Casație și Justiție.
în cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secții,
președintele sau, după caz, unul dintre vicepreședinții înaltei Curți de Casație și Justiție va
stabili numărul judecătorilor din secțiile interesate care vor intra în compunerea com pletului
prevăzut la alin. (1), celelalte secții urmând a fi reprezentate potrivit dispozițiilor aceluiași
alineat. Atunci când problema de drept nu intră în competența niciunei secții a înaltei Curți de
Casație și Justiție, președintele sau, dupã caz, unul dintre vicepreședinții înaltei Curți de
Casație și Justiție va desemna câte 5 judecători din cadrul fiecărei sec ții. Pentru întocmirea
raportului, președintele completului va desemna câte un judecător din cadrul fiecărei secții.
Dupã sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele sau, după caz, unul dintre
vicepreședinții acesteia va lua măsurile necesare pentru desem-narea aleatorie a
judecătorilor din cadrul secției în a cărei competență intră problema de drept care a fost
soluționată diferit de instanțele judecătorești, precum și a judecătorilor din celelalte secții ce
intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. (1).
9.Competența Secțiilor Unite. Potrivit legii, instanța supremă soluționează, în Secțiile
Unite, sesizările privind schimbarea propriei jurisprudențe și sesizează Curtea Constituțională
pentru controlul constituționalității legilorînainte de promulgare {art. 25 lit. b) și c) din
Legea nr. 304/2004, republicatã]. în acest sens, dacă o secție a înaltei Curți de Casație și
Justiție consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudențe, întrerupe jude-
cata și sesizează Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție, care judecă cu citarea
părților din dosarul a cărui judecată a fostîntreruptă. Dupã ce Secțiile Unite s-au pronunțat
asupra sesizării privind schimbarea jurisorudenței, judecata continuă (art. 26 din Legea
nr. 304/2004, republicatã).
10.Competența Completului care judecă sesizarea în vederea pronunțării unei hotă
râri prealabile. Competentă sã pronunțe o hotărâre în procedura prealabilă, introdusã
prin art. 519-521 NCPC, este înalta Curte de Casație și Justiție, la sesizarea completului
de judecată învestit cu soluționarea cauzei în ultima instanță. Sesizarea se judecă de un
complet al înaltei Curți de Casație și Justiție, alcătuit diferit, după cum chestiunea de drept
privește activitatea uneia sau mai multcr secții ale înaltei Curți de Casație și Justiție, în
sensul celor ce urmează:
a) atunci când problema de drept care face obiectul sesizãrii vizează activitatea unei
singure secții a înaltei Curți de Casație și Justiție, în compunerea completului intră: pre –
ședintele secției corespunzătoare a înaltei Curți de Casație și Justiție sau un judecãtor
desemnat de acesta; 12 judecători din cadrul secției corespunzătoare, determinată de natura
cauzei aflate în curs de soluționareîn ultima instanțā. Acești judecători sunt desem-nați
aleatoriu, de către președintele secției sau de judecătorul desemnat de acesta. Acest complet
va fi prezidat de președintele secției sau, în caz de imposibilitate, de judecătorul desemnat de
acesta. După alcătuirea completului, președintele completului va desemna

202 | API. HB I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
un judecător, din cadrul completului, pentru a întocmi un raport asupra chestiunii de drept
supuse judecății;
b) atunci când problema de drept privește ach`vitatea mai multor secții ale înaltei Curți de
Casație și Justiție sau la înalta Curte de Casatie și Justiție nu există o secție corespun-zătoare
aceleia la care s-a constatat că problema de drept nu a fost dezlegată unitar în practica
instanțelor, în compunerea completului intră: președintele înaltei Curți de Casație și Justiție
sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreședinții înaltei Curți de Casație și Justiție; președinții
secțiilor interesate în soluționarea chestiunii de drept; câte 5 judecãtori din cadrul fiecãrei secții
interesate în soluționarea chestiunii de drept respective, desemnați aleatoriu de președintele
completului. Acest ccmplet va fi prezidat de președintele sau unul dintre vicepreședinții înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Secțiunea a 2-a. Determinorea competenței dupo voloarea
obiectului cererii introductive de instanțâ
Art. 98. Reguli generale. (1) Compelenta se determină după valoarea obiectului cererii
arătată în capătul principal de cerere.
(2)Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției princi-pale,
precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asernenea, indiferent de
data scadenței, și nici prestațiilc periodice ajunse la scadențã în cursul judecãtii.
(3)în caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prczentate și explicațiile
date de părti.
COMENTARI1
1.Determinarea competenței în cazul cererilor evaluabile în bani. Regula. Alineatul
(1) al art. 98 NCPC instituie o regulă de principiu, imperativã, conform căreia, în cazul cererilor
evaluabile în bani, având, așadar, caracter patrimonial, competența materiala se determină In
funcțíe de valoarea obiectului capătului principal de cerere.
2.Cereri excluse din calculul valorii. Pentru determinarea valorii obiectului cererii
arātateîn capătul principal, nu potfiavuteîn vedere următoarele: a) accesoriile pretenției
principale, precum: dobânzile, penalitățile, f>LCtele, cheltuielile sau altele asernenea,
indiferent de data scadenței; b) prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.
3.Momentui determinării valorii. Potrivit art. 194 lit. c) NCPC, reclamantul are obli-gația
să indice, în cuprinsul cererii introductive, obiectul cererii și valoarea lui, după pre-țuirea
proprie, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a
ajuns la determinarea acestei valori, cu hdicarea înscrisurilor corespunzătoare. în cererile
având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lui
se determină în funcție de valoarea impozabilă stabilită conform legislației fiscale.
în caz de contestație a valorii precizate de reclamant prin cererea introductivă de instanță,
potrivit alin. (3) al art. 98 NCPC, valoarea se va stabili după înscrisurile arătate și explicațiile
prezentate de părți.
Din analiza textelor normative mai sus evocate, rezultă că valoarea obiectului cererii se
stabilește în raport cu momentui sesizării instanței, acesta fiind momentui în care

COMPFTtNTA INSTANȚELOR (UDF.CATOREȘTI %rl. nît I 2U3
reclamantul are ob!igația de a estima valoarea. în același sens au fost exprimate opinii si în
literatura juridicã de specialitate'1'.
Potrivit Deciziei nr. 32/2008'2' a înalteiCurți de Casație si Justiție, pronunțată în Secțiile
Unite, cererileîn materie civilă având ca obiect constatarea existenței ori inexistenței unui drept
patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juri-dice, privind
drepturi patrimoniale sunt evaluabile în bani, indiferent dacă este sau nu formulat petitul
accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Au caracter patrimonial atât cererile ce au ca obiect plata unei sume de bani sau obți-nerea
altei valori economice, cat și cererile care nu tind la obținerea unei astfel de valori, dar ele
decurg dintr-un raport juridic cu caracter patrimonial. Așadar, criteriile determi-nante sub acest
aspect sunt caracterul patrimonial al raportului juridic și finalitatea patrimoniatā a cererií.
Art. 99. Cazul mai multor capete principale de cerere. (1) Când reclamantul a sesizat
instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite,
competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul
fiecãrei pretentii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei
instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corcspunzător
competența.
(2) In cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun
ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legă-tură, au fost
dcduse judecății printr-o unică cerere de chemare in judecată, instanța competentă să le
soluționeze se determinã tinându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei
instanțe de grad mai înalt.
COMENTARII
Determinarea competenței în cazul mai multor capete principale de cerere. Acest articol
reglementează două ipoteze distincte, și anume:
a) ipoteza în care cererea introductivă de instanță cuprinde mai multe capete princi pale de
cerere, întemeiate pe fapte ori cauze diferite. în această ipoteză, competența după materie va
fi determinată în raport cu valoarea (este vorba de valoarea reală a obiectului, și nu de cea
înscrisă în actul juridic, ce poate constitui, eventual, un reper), cu natura sau obiectul fiecãrei
pretentii distincte, dupã cum este vorba despre o cerere eva-luabilă sau neevaluabilā în bani.
Dacă instanța va constata că unul dintre capetele de cerere este de competența unei alte
instanțe, va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.
în jurisprudența, s-a reținut că în ipoteza în care niciunul dintre contractele a căror constare
a nulității absolute se solicită nu depășește valoarea de 500.000 lei [în prezent, de 200.000 lei,
potrivit art. 94 pet. 1 lit. j) NCPC], competența materială a instanței de judecată se determinã în
funcție de valoarea obiectului din fiecare contract'3'. Faptul că acestea vizează cote din același
imobil, că ambele vizează întregul imobil nu este de natura să ducă la concluzia că valoarea
pricinii depășește suma de 500.000 lei, întrucãt valoarea obiectului pricinii se raporteazã la
fiecare contract în mod separat, și nu cumulat;
1 1 1 V.M. Oobanu, op. cit, p. 410; Gfc.-L Zidant, Competența materială …, în R.R.D.P. nr. 3/2011, p. 202.
1 2 1M. Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008.
'3' CA. Cluj, s. I civ., dec. nr. 5021/R din 2 decembrie 2011, nepublic.ita.

204 | in. H M > – I O I I)ISI'O/ITM GtNEKALE
b) ipoteza în care au fost formulate mai multecapete principale de cerere întemeiate pe un
titlu comun având aceeași cauză sau chiarcauzediferite, dar aflateîn strānsā legătură. Ïn
acest caz, instanța competentă va fi identificată în raport cu acea pretenție care atrage com-
petența unei instanțe de grad mai înalt. Cu alte cuvinte, dacã unul dintre capetele de cerere
atrage competența de primã instanțã a tribunalului, iar celelalte capete de cerere sunt de
competența judecătoriei în primă instanță, se va asigura o judecată unitară, competența
aparținând tribunalului. Este reglementat, astfel, un caz de prorogare legală de competență, în
favoarea instanței de grad mai înalt, care poate fi tribunalul sau curtea de apel.
Arl. IOO. Cererea formulată de mai mulți reclamanți. (1) Dacă mai mulți recla manți,
prin aceeași cerere de chemare în judecată, formulează pretenții proprii împotriva
aceluiași pârât, invocând raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să
facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanței competente se face cu
observarea valorii sau, dupã caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenții în parte.
(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și atunci când unul sau mai mulți reclamanti
formulează, prin aceeași cerere de chemare în judecată, pretenții împotriva mai multor
pârâți, invocând raporturi juridice distincte și fără legăturã între ele.
COMENTARII
Determinarea competenței în cazul pluralitāții de părți. Prin această normă sunt
reglementate două ipoteze distincte care vizează pluralitatea de părți, într-o formula ce exclude
coparticiparea procesuală, al cărei regim juridic este eel stabilit prin art. 59-60 NCPC, șianume:
a)în ipoteza în care mai mulți reclamanți formulează pretenții proprii împotriva
aceluiași pârât, printr-o unică cerere de chemare în judecată, invocând raporturi juridice
distincte și neaflate într-o legãtură care să facă necesară judecarea lor împreună, precum în
cazul coparticipārii procesuale active, va fi determinată instanța competentă în raport cu
valoarea, natura sau obiectul fiecărei preterții în parte. Instanța sesizată va dispune
disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența atunci când va constata că nu îi
aparține competența pentru cererile unor reclamanți;
b)în ipoteza în care unul sau mai mulți reclamanți formulează pretenții împotriva mai
multor pârâți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, invocând raporturi juridice distincte
și fără legătură între ele, în absența unei legături juridice, specifice coparticipării procesuale
pasive, care să facă necesară judecarea cererilor împreună, instanța sesizată va determina
instanța competentă în raport cu valoarea, natura sau obiectul fiecărei pretenții. Instanța
sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența atunci
când va constata că nu îi aparține competența pentru cererile formu late împotriva unora dintre
pârâți.
Art. 101. Valoarea cererii în cazuri speciale. (1) în cererile privitoare la execu-tarea unui
contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va tine seama
de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus
judecății.
(2) Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității
absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și
repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea
existenței sau inexistenței unui drept.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI ⅝rl. H»Z-IU;S | 205
(3) In cererile de aceeași natură, privitoare la contracte de loca{iune ori de leasing,
prccum și în acelea privitoare la predarea sau restituirea bunului închiriat ori arendat,
valoarea cererii se socotește dupã chiria sau arenda anualã.
COMENTARII
Alte criterii de determinare a competenței după valoare. Prin acest text normativ
legiuitorul introduce criterii speciale de stabilire a competenței după valoare în cazul anumitor
cereri, și anume:
a)valoarea obiectului unui act juridic sau, după caz, valoarea părții distincte dîn
obiectul actului juridic dedus judecății, în cererile referitoare la: executarea unui contract ori
a unui alt act juridic; constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezili-erea unui
act juridic, chiarși atunci când iu sesolicită repunerea părțilorîn situația ante-rioară; constatarea
existenței ori inexistenței unui drept. Trebuie remarcat că, în cazul în care reclamantul
formulează pretenții exclusivîn limitele unei părți distincte din obiectul actului juridic, iar nu cu
privire la întregul obiect, competența se va determina în raport cu valoarea părții din obiectul
dedus judecății;
b)valoarea chiriei anuale sau valoarea arenzii anuale, în cereri de aceeași natură ca
cele menționate mai sus, cu privire la contractele de locațiune ori de leasing, precum și în
acelea referitoare la predarea ori restituirea bunului închiriat ori arendat. Prin urmare, se va lua
în considerare valoarea anuale a chiriei, iar nu valoarea acesteia calculatã pe toată durata
contractului și nici valoarea la care se referã cererea introductivă de instanță. Toate aceste
cereri sunt patrimoniale, prin urmare, evaluarea obiectului cererii este necesarã și posibilă.
în literatura juridică de specialitate, a fost exprimată opinia, pe care o împărtășim, conform
căreia competența în aceste cazuri se estímează și se stabilește în raport cu valoarea de
circulație a bunului ce formează obiectul dreptului litigios, la data introducerii acțiunii, stabilitã
în condițiile art. 98 și art. 104 NCPC, iar nu în funcție de valoarea indicată în actul juridic
respectiv, care poate fi mult anterior cererii de chemare în judecată'1'.
Art. 102. Cererea de plată parțială. Când prin acțiune se cere plata unei părti dintr-o
creanță, valoarea cererii se socotește după partea pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă.
COMENTARII
Determinarea competenței în cazul unei creanțe partial exigibile. Ïn cazul în care se
solicită plata unei părți distincte dintr-o creanță, competența urmează a se determina în raport
cu partea pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă, iar nu cu valoarea întregii cre anțe. Prin
urmare, dacã la data sesizării instanței era exigibilă o parte din creanțã și cu privire la aceasta
reclamantul cere plata, atunci competența se va stabili în funcție de partea din creanță
devenită exigibilă. Seevitã, astfel, eludarea normelor de competență după materie și a regulilor
referitoare la exercitarea căilor de atac.
Art. 103. Cererea privind prestații succesive. In cererile care au ca obiect un drept la
prestații succesive, dacã durata existenței dreptului este nedeterminată, valoarea lor se
socotește după valoarea prestației anuale datorate.
1 , 1 Glt.-L. Zidaru, Competența nutcríală …, în R.R.D.P. nr. 3/2011, p. 204.

IVb I AM. 101-HI.> I)ISI'O/ITM GtNKKAlE
COMENTARII
Determinarea competenței în cazul prestațiilor succesive. în ipoteza cererilor care au
ca obiect un drept la prestații succesive în timp, competența urmează a se determina în funcție
de valoarea prestației anuale datorate, dacă durata existenței dreptului este nedeterminată.
Din interpretareaperaconfrar/oatextuluide lege, rezultă căatunci când durata existenței
dreptului este determinată, valoarea obiectului cererii se socotește după valoarea tuturor
prestațiilor succesive.
Sunt vizate, spre exemplu, contractul de întreținere, contractul de rentă viageră și altele
asemenea, vânzarea cu plata prețului în rate, locațiunea pe durata determinată. în cazul
contractele de locațiune pe durata nedeterminată, competența dupã valoare se va determina
conform regulii înscrise în art. 101 alin. (3) NCPC.
Art. 104. Cererile în materie imobiliară. (1) în cererile având ca obiect un drept
deproprietatesau altedrepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determina în
funcție de valoarea impozabilã, stabilitã potrivit legislației fiscale. (2) In cazul în care
valoarea impozabilã nu este stabilitã sunt aplicabile dispozițiile art. 98.
COMENTARII
Determinarea competenței în cazul cererilor în materie imobiliarã. Pentru toate
cererile care au ca obiect un drept de proprietate sau alt drept real asupra unui imobil,
competența urmeazã a se determina în funcție de valoarea impozabilã, stabilitã potrivit
legislației fiscale.
Numaiîn cazul în care valoarea impozabilã nu este stabilitã, adicăaceasta nuse poate
determina conform legislației fiscale, legea permite determinarea competenței prin apli-carea
regulii generate înscrise în art. 98 NCPC, respecriv după valoarea obiectului cererii astfel
cum a fost aceasta precizată de reclamant. Pentru determinarea valorii obiectului cererii
arătate în capătul principal, nu pot fi avute în vedere următoarele: accesoriile pre-tenției
principale, precum: dobânzile, penalități e, fructele, cheltuielile sau altele aseme nea, indiferent
de data scadenței; prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.
înînțelesulart. 551NCC, suntdrepturi reale: dreptul de proprietate; dreptul desuper-ficie;
dreptul de uzufruct; dreptul de uz; dreptul de abitație; dreptul de servitute; dreptul de
administrare; dreptul de concesiune; dreptul de folosință; drepturile reale de garanție; alte
drepturi cărora legea le recunoaște acest caracter.
Aplicarea acestui text normativ vizează acțiunile în revendicare, acțiunile negatorii, cererile
în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune, servituțile, acțiunea
confesorie de superficie, acțiunea confesorie de uzufruct și altele asemenea.
Nu intră sub incidența acestei norme cererile prevãzute la art. 101 NCPC, în cazul cărora
competența se determina în funcție de valoarea realā a obiectului cererii.
Ari. 105. Cererile în materie de moștenire. In materie de moștenire, competența după
valoare se determina fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moștenirii.
COMENTARII
Determinarea competenței în cazul cererilor în materie de moștenire. în materie de
moștenire, se aplică regula generală înscrisă în art. 98 NCPC pentru determinarea com-

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI \rl. I»tí | 207
petenței, respectiv după valoarea obiectului cererii astfel cum a fost aceasta precizată de
reclamant.
Prin derogare de la regula generală, h cazul cererilor în materie de moștenire, la sta-bilirea
valorii vor fi avute în vedere inclusiv sarcinile sau datoriile moștenirii, întregul activ cuprins în
masa succesorală, a cărui valoare este estimată de reclamant. în cazul în care în masa
succesoralã sunt incluse si imobile, va fi avută în vedere valoarea impozabilã, stabilită potrivit
legislației fiscale (art. 1C4 NCPC).
în cazul în care cererea de împărțeală judiciară are caracterul unei cereri accesorit unei
cereri de divorț ori unei cereri în materie de moștenire (petiție de ereditate, constatarea calitãții
de moștenitor șî a cotelor-parți), atunci competența nu mai aparține exdusiv judecătoriei, ea
urmând a fi determinată după valoare, prin aplicarea regulii generale înscrise în art. 98 NCPC
ori a regulii speciale în materie de moștenire, înscrise în art. 105 NCPC
Cu referire la cererile în materie de moștenire, în doctrinal1' s-a subliniat că acestea nu au
fost atribuite în competența exclusive a judecătoriei indiferent de valoare, soluție justificată prin
complexitatea problemelor pe care cauzele succesorale le pot implica. în categoria
proceselorîn materie de moștenire intră, spre exemplu: acțiunile pentru anu-larea, constatarea
valabilității ori executarea unui testament, anularea certificatului de moștenitor, raportul
donațiilor, cererile pentru conservarea și administrarea bunurilor, acțiunile în anularea sau
rezoluțiunea vânzării de drepturi succesorale, petiția de ereditate, predarea unui legat cu titlu
particular, ieșirea din indiviziune succesorală, cererea prin care creditorii personali ai
defunctului valorifică drepturi din contracte în temeiul unui titlu posterior deschiderii succesiunii.
S-a considerat că nu intră în categoria cererilor în materie de moștenire cererea reală
imobiliară introdusă de un terț împotriva moștenito-rilor ori cererea prin care moștenitorii
valorifică drepturi dobândite prin succesiune împo triva unor debitori ai defunctului.
Art. 106. Dispoziții speciale. (1) Instanța legal învcstită potrivit dispozițiilor referitoare
la competen{ă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacã,
ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuan-tumul valorii aceluiași
obiect (2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și la judecarea căilor de atac.
COMENTARII
Modificarea valorii obiectului cererii. Consecințe asupra competenței. în cererile
patrimoniale (personale, reale sau mixte), orice mărire sau micșorare a câtimii obiectului,
utterioară sesizării primei instanțe, nu va putea determina o declinare a competenței dupã
materie în favoarea instanței devenite competentă în raport cu noua valoare. Instanța sesizată
initial rămâne învestită cu judecarea pricinii potrivit competenței verificate la momentul învestirii
sale. Mai mult, alin. (2) al art. 106 NCPC obligă la aplicarea aceste reguli inclusiv cu prilejul
judecării căilor de atac. Ca atare, în temeiul acestui articol, com petența materialã a instanței
este determinată de valoarea pretențiilor sau de valoarea bunurilor indicată în cuprinsul acțiunii
introductive.
Anterior introducerii acestui text, exista posibilitatea înlăturării competenței materiale a
instanței initial sesizate, în situația în care reclamantul mărea sau micșora, în cursul judecății,
valoarea obiectului litigiului.
1 , 1 Glt.-L. Zidaru, Competența materials …. în R.R.D.P. nr. 3/2011, p. 177.

2VX I An. lO7 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Norma proceduralā este incidentă în cazul litigiilor evaluabile în bani doar cu privire la
modificările survenite pe parcursul desfășurării procesului și numai în situația în care aceste
modificări se referă la obiectui indicatîn actui deînvestire, respectivîn cererea de chemare în
judecată. Textul are o valoare de principiu, deoarece confirmă regula potrivit căreia
competența se fixeazā încā din momentul sesizarii instanței, cererea de chemare în judecată,
ca element al acțiunii civile, individualizând instanța. în virtutea acestui text de lege, instanța
judecătoreascã învestită prin cererea de chemare în judecată își prelun-gește competența cu
privire la soluționarea litigiului al cărui obiect și-a modificat valoa-rea. 0 atare soluție legislative
este justificată de necesitatea realizării unei bune administrări a justiției, printr-o judecată a
cauzei într-un termen rezonabil, finalitatea prevederilor analizate fiind aceea de a evita
declinările de competență impuse de majorarea sau mic-șorarea cuantumului obiectului supus
litigiului'11.
Capitolul II. Competența teritorială
Arl. 107. Regula generală. (1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța
în a cărei circumscripțic domiciliazâ sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede
altfel.
(2) Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizarii, pârâtul
își schimbă domiciliul sau sediul.
COMENTARI1
1.Competența teritorialã. Noțiune și clasifkare. Cu excepția înaltei Curți de Casație
și Justiție, care este unică, celelalte instanțe judecătorești au o competențã limitatã la o
anumită circumscripție teritorială, prevăzută de ege. Pentru a stabili instanța care trebuie
sesizată cu o cerere de chemare în judecată, de exercitare a unei căi de atac sau a unei
alte forme procedurale ce intră în conținutul acțiunii civile, după determinarea compe-
tenței între instanțele de grad diferit, este necesară o nouă delimitare între instanțele de
același grad, ce răspunde la întrebarea care judecătorie, care tribunal sau care curte de
apel este competentă din punct de vedere teritorial.
Competența teritorialã este reglementatã de noul Cod de procedură civilă, precum și de
unele norme speciale.
Competența teritorială este de trei feluri: a) competența teritorială de drept comun, caz în
care cererea se introduce la instanța de drept comun din punct de vedere teritorial, ori de câte
ori legea nu prevede competența unei alte instanțe; b) competența teritorială alternativă sau
facultativă, situație în care reclamantul are posibilitatea de a opta între două sau mai multe
instanțe deopotrîvă competente; c) competența teritorialã exclusivā sau excepțională, când
trebuie sesizată o anumită instanță, fără a exista posibilitatea pentru părți de a alege o altă
instanță'2'.
2.Normele de competențā teritorialã. Normele de competență teritorială sunt norme
juridice de ordine privată, când se referă la litigiicu privire la bunuri, cu excepția cazurilor
prevăzute de art. 117-120 NCPC, și norme juridice de ordine publică în materie de per-
soane, în alte pricini care nu se referã la bunuri și în cazurile prevăzute de art. 117-120
NCPC.
"' CC, Dec. nr. 83/2007, M. Of. nr. 122 din 19 februarie 2107.
1 2 1 V.M. Ciobanu, G. Boroh Drept procesual civil. Curs sc!cctiv. Tcste gri⅛ Ed. All Beck, Bucurcșli, 2005, p. 145-146.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI \rl. I»7 I UN
3.Competenta teritorială de drept comun. De regulă, reclamantul sesizează instanta
pârâtului sau, altfel spus, cererea de chemare în judecată se adresează instanței compe-
tente din punct de vedere material (judecătorie, tribunal, curte de apel), în a cărei cir-
cumscripție își are domiciliul pârâtul. Dacă pârâtîn proces este o persoană juridicã de
drept privat, cererea se introduce la instanta unde aceasta își are sediul sau la instanta
locului unde ea are un dezmembrāmânt fără personalitate juridicã, pentru cazurile
reglementate prin art. 109 NCPC. Această normă reprezintă dreptul comun în materia
competenței teritoriale, astfel că, în absența unor dispoziții derogatorii exprese și de limi-
tatā aplicare, instanta competenta teritoriaí va fi determinata prin aplicarea principiului
actor sequitur forum ret.
Norma juridicã potrivit căreia cererea se face la instanta domiciliului pârâtului are valoarea
unei norme de drept comun în materia competenței teritoriale, de natură dis-pozitivă, ceea ce
presupune posibilitatea derogării, prin acordul tacit sau expres al părți-lor. Excepțiile de la
această regulă sunt ccnsacrate expres de legiuitor și au caracter impe-rativ, ceea ce semnifică
imposibilítatea derogãrii. Astfel, atunci când este vorba despre o necompetență relativă, ce
presupune nesocotirea normelor cu caracter dispozitiv, excepția poate fi invocată numai de
pârâtul în favoarea căruia a fost determinata și numai prin întâmpinare sau, dacã întâmpinarea
nu este obligatorie, la primul termen de judecatã la care părțile sunt legal citate, iarîn ipote2a
necompetenței absolute, ce presupune neso cotirea normelor cu caracter imperativ, excepția
poate fi invocatã de oricare dintre părți, de procuror ori de instanță din oficiu, în orice fază a
procesului. Dacă necompetența teri torială nu are caracter absolut, instanta ]udecătorească nu
este îndreptățită să-și decline din oficiu competenta, ci numai la cererea părților'1'.
4.Noțiunea de domiciliu/sediu. Se va avea în vedere adresa unde pârâtul locuiește
efectiv, printr-o interpretare largă a noțiunii de „domiciliu", și nu restrânsã la mențiunea
corespunzătoare din actul de identitate, ca element de evidență și identificare, care nu
întotdeauna corespunde realității obiective. Relevant în determinarea competenței teri
toriale este domiciliul pârâtului din momentui sesizării instanței, astfel că orice modificare
de domiciliu care succede acestui moment nu va influența competenta instanței legal
învestite cu soluționarea litigiului.
în sensul art. 6 alin. (1') din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, sediul
debitorului este eel cu care figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în registrul
societăților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor.
în ipoteza în care reclamantul indică un domiciliu procedural ales, respectiv la avocatul
acestuia, acest domiciliu nu poate atragecompetenta instanței din raza teritorialã a acelui
domiciliu. Dacă s-ar admite determinarea competenței în raport de domiciliul/sediul
apărătorului ales sau al mandatarului reclamantului, s-ar ajunge la situația în care recla-
mantului is-ar permitesăaleagă instanta la care să sejudeceînfuncțiede baroul avocațial din
cadrul căruia își alege apărătorul sauîn funcție de domiciliul mandatarului'2'.
5.Aplicabilitatea normelor de competenta teritorială de drept comun. Reprezentând
dreptul comun în materia competenței teritoriale, regula prevăzută de art. 107 NCPC se
aplică atât cererilor cu caracter patrimonial, cat și celor cu caracter nepatrimonial; astfel,
în lipsa unei reglementãri exprese contrare, instanta de la domiciliul pârâtului este com
petenta să judece: cererile personale mobiliare sau imobiliare; cererile reale mobiliare;
cererile referitoare la starea și capacitatea persoanelor (în acest caz fiind vorba despre o
competenta exclusivă).
I'1 Trib. Bislrija-Nas3ud, s. civ., dec. nr. 376/R din 2 deccmbrie 2010, nepublicaW. ' '
I.C.C.J., s. a 11-a civ.» dec. nr. 3442 din 13 septenbrie 2012, www.scj.ro.

ZW | An. lO7 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
6.Schimbarea domiciliului/sediului pârâtului ulterior sesizării instanței. Orice modi-
ficare intervenită dupã sesizarea instanței cu privire la domiciliul, respectiv sediul pârâtului
este fărã consecințe ]uridice sub aspectul competenței. Instanța învestită initial rămâne
competentă să judece procesul.
în același sens, prin art. 6 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, se
prevede că tribunalul sau, dupã caz, tribunalul comercial, în a cărui circumscripție teritorială își
are sediul debitorul la data sesizării instanței cu o cerere de deschidere a procedurii
insolvenței, rămâne competent să soíuționeze cauza indiferent de schimbările ulterioare de
sediu ale debitorului.
7.Competența teritorială prevăzută prin legi speciale. Există posibilitatea ca si com-
petența teritorială să fie reglementată prin legi speciale. 0 asemenea competență are
caracter absolut, părțile neputând-oînlătura. Exemplificativ putem menționa:
-în materia conflictelor individuale de muncă, prin art. 210 din Legea nr. 62/2011 a
dialogului social, republicată, este reglementată competența în favoarea tribunalului de la
domiciliul sau locul de muncã al reclamantului, iar prin art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
(Codul muncii), republicată, este reglementată competența în favoarea instan ței de la domiciliul
sau reședința ori, după caz, sediul reclamantului. în această materie se impune a face
precizarea cã Legea nr. 62/2011 fiind ulterioară Codului muncii, are prioritateînaplicare.însă,
dispozițiileart. 210 din Legea nr. 62/2011 suntincidente numaí în cazul reclamantului persoană
fizică, întrucât norma face referire la tribunalul de la domiciliul sau locul de muncă al
reclamantului. în cazul reclamantului persoană juridică rămân aplicabile prevederile art. 269
alin. (2) C. muncii, republicat.
în cazul acțiunilor promovate de organizațiile sindicale în numele membrilor de sin-dicat,
competența teritorială este determinată de sediul sindicatului reclamant1'1;
-în materia pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale, prin art. 154 din Legea nr.
263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice s-a stabilit competența teritorială în favoarea
instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului, atunci când obiectul îl con-stituie o cerere
îndreptată împotriva Casei Naționale de Pensii Publice, a casei teritoriale sau sectoriale de
pensii, respectiv în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, când este vorba de
orice altă cerere decât cererile sus-menționate;
-în materie de expropriere, competența revine, conform art. 21 din Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, republicată, tribunalului în a cărui rază
teritorială este situat imobilul propus pentru expropriere;
– în materia Legii nr. 10/2001 privind regimjl juridíc al unor imobile preluate abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, conform art. 26 alin. (3), competența
revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al
entității învestite cu soluționarea notificării;
-în materia insolvenței, competența revine instanței de la sediul debitorului, sediu înscris
în registrul comerțului, registrul societăților agricole ori al asociațiilor și fundațiilor, dupã caz,
conform art. 6 din Legea nr. 85/2006.
8.Competența teritorială exclusivă. în afara cazurilor de competență teritorială exclu-
sivă prevăzute de art. 117-120 NCPC, pot exista reglementari speciale care consacră o
asemenea competență. Este cazul spre exemplu a conflictelor de muncă. Potrivit art. 210
din Legea nr. 62/2011, act normativ care a modificat prevederile Codului muncii, cererile
referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în
a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Ca atare, este
' ' I.C.C.J., Completul competent să judece recursul în interesul legii, Dec. nr. 1/2013, M. Of. nr. 118 din 1 martie
2013.

ZW | An. lO7 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
6.Schimbarea domiciliului/sediului pârâtului ulterior sesizării instanței. Orice modi-
ficare intervenită dupã sesizarea instanței cu privire la domiciliul, respectiv sediul pârâtului
este fărã consecințe ]uridice sub aspectul competenței. Instanța învestită initial rămâne
competentă să judece procesul.
în același sens, prin art. 6 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, se
prevede că tribunalul sau, dupã caz, tribunalul comercial, în a cărui circumscripție teritorială își
are sediul debitorul la data sesizării instanței cu o cerere de deschidere a procedurii
insolvenței, rămâne competent să soíuționeze cauza indiferent de schimbările ulterioare de
sediu ale debitorului.
7.Competența teritorială prevăzută prin legi speciale. Există posibilitatea ca si com-
petența teritorială să fie reglementată prin legi speciale. 0 asemenea competență are
caracter absolut, părțile neputând-oînlătura. Exemplificativ putem menționa:
-în materia conflictelor individuale de muncă, prin art. 210 din Legea nr. 62/2011 a
dialogului social, republicată, este reglementată competența în favoarea tribunalului de la
domiciliul sau locul de muncã al reclamantului, iar prin art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
(Codul muncii), republicată, este reglementată competența în favoarea instan ței de la domiciliul
sau reședința ori, după caz, sediul reclamantului. în această materie se impune a face
precizarea cã Legea nr. 62/2011 fiind ulterioară Codului muncii, are prioritateînaplicare.însă,
dispozițiileart. 210 din Legea nr. 62/2011 suntincidente numaí în cazul reclamantului persoană
fizică, întrucât norma face referire la tribunalul de la domiciliul sau locul de muncă al
reclamantului. în cazul reclamantului persoană juridică rămân aplicabile prevederile art. 269
alin. (2) C. muncii, republicat.
în cazul acțiunilor promovate de organizațiile sindicale în numele membrilor de sin-dicat,
competența teritorială este determinată de sediul sindicatului reclamant1'1;
-în materia pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale, prin art. 154 din Legea nr.
263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice s-a stabilit competența teritorială în favoarea
instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului, atunci când obiectul îl con-stituie o cerere
îndreptată împotriva Casei Naționale de Pensii Publice, a casei teritoriale sau sectoriale de
pensii, respectiv în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, când este vorba de
orice altă cerere decât cererile sus-menționate;
-în materie de expropriere, competența revine, conform art. 21 din Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, republicată, tribunalului în a cărui rază
teritorială este situat imobilul propus pentru expropriere;
– în materia Legii nr. 10/2001 privind regimjl juridíc al unor imobile preluate abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, conform art. 26 alin. (3), competența
revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al
entității învestite cu soluționarea notificării;
-în materia insolvenței, competența revine instanței de la sediul debitorului, sediu înscris
în registrul comerțului, registrul societăților agricole ori al asociațiilor și fundațiilor, dupã caz,
conform art. 6 din Legea nr. 85/2006.
8.Competența teritorială exclusivă. în afara cazurilor de competență teritorială exclu-
sivă prevăzute de art. 117-120 NCPC, pot exista reglementari speciale care consacră o
asemenea competență. Este cazul spre exemplu a conflictelor de muncă. Potrivit art. 210
din Legea nr. 62/2011, act normativ care a modificat prevederile Codului muncii, cererile
referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în
a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Ca atare, este
' ' I.C.C.J., Completul competent să judece recursul în interesul legii, Dec. nr. 1/2013, M. Of. nr. 118 din 1 martie
2013.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOFCATOREȘTI \rl. 1117 | 211
consacrat, în termeni imperativi, un caz de competență teritorială absolută, si nu alternativă.
în ceea ce privește conflictele colective de muncă, în lipsa unei reglementări speciale
derogatorii cuprinseîn Legea nr. 62/2011, sunt incidente prevederile art. 269 C. muncii,
republicat, conform cărora cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instan-ței
competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz,
sediul. întrucât textul art. 269alin. (1) C. muncii, republicat, se referă generic la conflictele de
muncă, fărã deosebire dupã cum acestea sunt individuale sau colective, iar art. 210 din Legea
nr. 62/2011 se referã expres doar la conflictele individuale de muncă, rezultă că soluționarea
conflictelor individuale de muncă este de competența tribunalului în a cărui circumscripție își
are domiciliul sau locul de muncă reclamantul persoanăfizică, iar soluționarea conflictelor
colective de muncă revineîn competența instanțeiîn a cărei circumscripție reclamantul își are
domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, în ambele situații fiind în prezența unei
competente teritoriale exclusive.
în cazul reclamantului persoanã juridică instanța competentă este cea de la sediul
reclamantului, conform art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii}, republicată,
prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată, fiind incidente numai în cazul
reclamantului persoanã fizică.
Acțiunile promovate de organizația sindicală sunt de competența instanței de la sediul
sindicatului reclamant.
în cazul în care o acțiune având ca obiect un conflict de muncă este promovată de mai
mulți reclamanți, cu domicilii și locuri de muncă în raza teritorială a unor instanțe diferite
(exemplificativ, amintim acțiunile introduse de personalul din căile ferate, care prestează
activitateîn cadrul diferitelor regionale de căi ferate, promovate în nume personal, și nu printr-o
organizație sindicală), dacă sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active,
prevăzute de Codul de procedură civilă, cererea poate fi formulată, conform art. 269 alin. (3) C
muncii, republicat, nou-introdus prin Legea nr. 76/2012, la instanța competentã pentru oricare
dintre reclamanți, astfel ca instanța sesizată nu mai este obligată să pro-cedeze la disjungerea
cauzei, reținând spre competentă soluționare doar acțiunea pro movată de reclamanții care
domiciliazã ori își au locul de muncă în raza teritorială a instanței sesizate, soluție care trebuia
adoptatã anterior introducerii reglementării cuprinse în art. 269 alin. (3) C. muncii, republicat.
5tabilirea competenței teritoriale alternative nu aduce atingere, sub nicio forma, dreptului
părților de a beneficia de un proces echitabil și nu afectează imparțialitatea justiției11'.
9. Soluții ale instanțelor judecatorești. Acțiune îndreptata împotriva casei de pen-sii.
Competență teritorială exclusivă. Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate
împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a
cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Ca atare, ori de cãte ori cererea este
îndreptata împotriva casei de pensii {naționale sau teritori ale), textul instituie o competență
exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul recla mantului. Competența instanței de la sediul
pârâtei este instituită numai în cazul altor cereri în materia asigurarilor sociale, altele decât cele
îndreptate împotriva caselor de pensii'2'. Soluția se menține și în prezent. Legea nr. 19/2000 a
fost abrogatã prin Legea nr. 263/2010. Conform art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010,
deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi
contestate, în termen
'" CC, Dec. nr. 979/2009, M. Of. nr. 646 din Ï ocombrie 2009. 1 2 1 Trib.
Bistrița-Nasâud, s. civ., sent. nr. 4485/F/2010, nopublicalâ.

Ill I API. I UK-I »!l I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centralã de Contestații, respectiv la comisiile de
contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Administrației și Internelor și Serviciului Roman de Informații. Hotărârile Comisiei Centrale de
Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului
Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Roman de Informațií se
pot ataca, în baza art. 151 alin. (2) raportat la art. 153 lit. d) și art. 154 din Legea nr. 263/2010,
la tribunalul în a cãrui rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul, în termen de 30
de zile de la comunicare. Potrivit art. 154, cererile îndrep-tate împotriva C.N.P.P., a caselor
teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adreseazā instanței în a cārei
rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. Celelalte cereri se adreseazã instanței
în a cărei rază teritorială își are domi ciliul sau sediul pârâtul.
Competența instanței de la domiciliul pârâtului de a soluționa o acțiune personală cu
privire la un imobil. Regula este că pricinile sunt de competența instanței de drept comun din
punct de vedere teritorial. De la această regulă există două excepții: compe tența teritorială
alternativă sau facultativă și competența teritorială exclusivă sau excep-țională. Instanța de
drept comun din punct de vedere teritorial este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, ea
fiind sesizată ori de câte ori prin lege nu se prevede competența unei alte instanțe.în
condițiileîn careobiectul cereriidechemareîn judecatăîlconstituie „obligația de a face", respectiv
obligarea pârâților la eliberarea podului, caz în care nu se dezleagă o cerere privitoare la un
nemișcātor, ci este vorba de o acțiune personalã ce vizează un nemișcător, se vor aplica în
determinarea competenței teritoriale regula gene-rală potrivit căreia „cererea se face la
instanța comiciliului pârâtului"'1'.
Art. I OS. Cazul pârâtului cu domiciliul sau sediul necunoscut. Dacă domiciliul sau,
după caz, sediul pârâtului este necunoscut, ccrerea se introduce la instanța în a cãrei
circumscriptie se află reședința sau reprezentanta acestuia, iar dacã nu are nici reședința
ori reprezentanta cunoscută, la instanța în a cărei circumscriptie reclamantul își are
domiciliul, sediul, reședința ori reprezentanta, dupā caz.
COMENTARH
Pârât care nu are domiciliul/sediul cunoscut. Principiul care guvernează competența
teritorială, consacrat în art. 107 NCPC, admite nuanțări și excepții, pentru ipoteza în care
pârâtul, persoană fizică sau juridică, are domiciliul sau sediul necunoscut, când cererea
urmeaza a se înregistra la instanța în a cărei circumscriptie se află reședința sau repre –
zentanta acestuia și numai atunci când aceasta nu poate fi cunoscută, competența revine
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul, reședința/reprezentanța recla mantul,
cãruia legea îi conferă dreptul de a opta, prin reglementarea unei competențe alternative.
Art. 109. Cazul persoanei juridice care are dezmembrăminte. Ccrerea dc chemare în
judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța
locului undc ca are un dezmembrământ fără pcrsonalitate juri dică, pentru obligațiile ce
urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul
dczmcmbrământului ori din fapte săvârșite de acesta.
' ' I.C.C.J., s. civ. și de propr. inl., dec. nr. 6316 din 22 septcmbrie 2011, ww\v.scj ro.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UDF.CATOREȘTI \rt. IIO [ 213
COMENTARII
1.Competență teritorialã de drept comun. Pârât persoană juridicã de drept pri-vat.
Dacă pãrât în proces este o persoanã juridicã de drept privat, cererea se introduce la instanța
sediului ei, prin aplicarea regulii de drept comun în materia competenței terito-riale, consacrată
prin art. 105 NCPC, materializare a principiului actor sequiturforum rei.
2.Competență teritorialã alternative. Dezmembrământ fără personalitate juri dicã.
Acțiunile personale privind obligațiice urmează a fi executate la locul unde persoanã juridicã de
drept privat are un dezmembrământ fără personalitate juridicã (cum ar fi sucursalele, agențiile,
punctele de lucru sau alte asemenea sedii, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990; nu este vorba
de filiale, deoarece acestea sunt dezmembrãminte cu perso nalitate juridicã) sau obligații
izvorâte din actele juridice încheiate prin reprezentant sau din faptele sãvârșite de
reprezentantul dezmembrãmântului vor putea fi soluționate si de instanța locului unde
persoanã juridicã de drept privat are un dezmembrământ fără per sonalitate juridicã,
competența teritorialã în acest caz fiind una alternativă.
3.Dreptul Uniunii Europene. Contestație privind exploatarea unei sucursale, agenții
sau a unei alte unități. Potrivit dispozițiilor art. 5 pet. 5 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, o
persoană care are domiciliul pe teritori jl unui stat membru poate fi acționată în justiție într-un
alt stat membru în privința unei contestații privind exploatarea unei sucursale, agenții sau a
unei alte unități, în fata instanțelorde la locul undeseaflăsucursala, agenția sau unitatea în
cauză.
Art. I 10. Cererile índreptate împotriva unei entități fără personalitate juri dicã.
Cererea de chemare în judecată împotriva unei asociații, societăți sau altei entități fără
personalitate juridicã, constituită potrivit Iegii ƒ se poate introduce la instanța competentă
pentru persoanã căreia, potrivit înțelegerii dintre membri, i s-a încredințat conducerea
sau administrarea acesteia. în cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se va putea
introduce la instanța competentă pentru oricare dintre membrii entității respective.
COMENTARII
1.Competență teritorialã de drept comun. Pârât persoană juridicã de drept pri vat.
Dacă pãrât în proces este o persoanã juridicã de drept privat, cererea se introduce la instanța
sediului ei, prin aplicarea regulii de drept comun în materia competenței terito-riale, consacrată
prin art. 105 NCPC, materializare a principiului actor sequitur forum rei.
2.Competență teritorialã alternativă. Pârât asociație, societate sau altă entitate fără
personalitate juridicã. în ipoteza în care pârât este o asociație sau o societate fără per –
sonalitate juridicã, constituită potrivit legii, căreia i se recunoaște dreptul de a sta în judecată
prin art. 56 alin. (2) NCPC, determinant, sub aspectul competenței teritoriale, este domiciliul
persoanei căreia i s-a încredințat conducerea sau administrarea asociației ori societății, iar
dacă o asemenea persoană nu a fost desemnată prin convenția mem-brilor, se va avea în
vedere domiciliul oricăruia dintre membrii entității respective. Competența este alternativă în
acest ultim caz, operand dreptul de alegere al reclamantului.
Legea conferă dreptul reclamantului de a cere instanței numirea unui curator, care să
reprezinte interesele asociaților, atunci cãnd aceștia nu au încredințat ei înșiși conducerea sau
administrarea unei anumite persoane (art. 58 NCPC, la ale cărui comentarii facem trimitere).
Numirea curatorului este, evident, ulterioară învestirii instanței alese de recla-mant, astfel că ea
nu va putea determina o schimbare a competenței teritoriale, în favoarea instanței de la
domiciliul curatorului.

214 1 iri. I II- I 12 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
3. Dreptul Uniunii Europene. Contestație privind exploatarea unei sucursale, agenții
sau a unei alte unități. Potrivit dispozițiilor art. 5 pet. 5 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, o
persoanã care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționatã în justiție într-un
alt stat membru în privința unei contestații privind exploatarea unei sucursale, agenții sau a
unei alte unități, în fata instanțelor de la locul unde se află sucursala, agenția sau unitatea în
cauză.
Art. III. Cereri îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public. Cererile
îndreptate împotriva statu lui, autorităhlor și instituțiilor centralesau locale, precum șia
altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța dela domi ciliul sau
sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.
COMENTARII
1.Competență teritorială alternativă. Pârât persoanã juridică de drept public. în cazul
în care reclamantul formuleazã o cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu statul,
autoritãțile și instituțiile centrale sau locale, precum și alte persoane juridice de drept public
(direcțiile generale, regiile publice, casele autonome sau administrațiile comerciale) va putea
opta, din punct de vedere teritorial, între instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului și
instanța de la sediul pârâtului. Se instituie, așadar, o compe tență teritorială alternativă în
materia cererilor îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public.
2.Reglementarea aplicabilă în materia contenciosului administrativ. Astfel, potrivit art.
10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosul administrativ, reclamantul se poate adresa
instanței de la domiciliul său sau de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru
instanța de la domiciliului pârâtului, nu se poate invoca excepția necompe-tentei teritoriale. Or,
norma specială se aplică cu prioritate.
Practicajudiciarăareținutcăîncazul unui proces-verbal de control încheiatdeodirecție
generală a finanțelor publice județeană, societatea reclamantă are posibilitatea de a opta,
pentru instanța competenta teritorial, între tribunalul în a cărui rază teritorială își are sediul
autoritatea publică și tribunalul în a cãrui rază teritorialã își are sediul agentul economic'1'.
Art. 112. Pluralitatea de pârâti. (1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâti
poate fi introdusă la instanța competenta pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care
printre pârâti sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competenta
pentru oricare dintre debitorii principal.
(2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanței
competente pentru el, oricare dintre pârâti poate invoca necompetența la primul termen
de judecată la care părțiie sunt legal citate în fata primei instan{e.
COMENTARII
1. Competență teritorială alternativă. Cerere îndreptată împotriva mai multor pârâti
debitori principali. Cererea de chemare în judecată formulată împotriva mai multor pârâti
poate fi introdusă la instanța domiciliului oricăruia dintre ei.
Legea nu distinge după cum pârâții se află sau nu într-un raport de coparticipare pro-
cesuală pasivă, însă, în doctrină, s-a susținut că scopul acestei norme l-a reprezentat
'" I.C.C.J., s. dc cont. adm. și fisc., dec. nr. 258 din 25 ianuaric 2006, în J.S.C.A.F. 2006 I, p. 435.

COMPFTtNȚA ]NSTANȚELOR (UDECATOREȘTI \rl. 112 | 2I⅛
înlăturarea riscului unor hotărâri contradictorii, în cazul în care reclamantui ar chema în
judecată pe fiecare pârât în fata unor ins:anțe diferite. Rezultă de aici o condiție subînțe-leasã,
aceea ca obiectul cererii să se refere la o obligație comună ori ca obligațiile părților să aibă
aceeași cauză'11.
într-adevăr, acesta ar putea fi scopul reglementãrii speciale, astfel că, fără a fi obliga-torie
corelarea cu dispozițiile art. 59 NCPC, referitoare la condițiile coparticipării procesuale pasive,
ele pot fi avute în vedere, alãturi de cele ale art. 139 NCPC referitoare la conexi-tate. Concluzia
rezultă și din remediul instituit prin alin. (2) al art. 112 NCPC, pentru cazul în care reclamantui,
în mod abuziv, cheamã în judecatã un pârât în afara unei legături evidente cu cererile celorlalți,
pentru alegerea instanței dorite teritorial. Numai o astfel de legătură ar putea fi verificată de
instanță în soluționarea excepției de necompetență, la primul termen de judecată, iar nu
calitatea procesuală pasivă a pârâtului chemat arti ficial în judecată.
în cazul în care reclamantui cheamă în judecată, într-o acțiune în pretenții, alături de
debitorii principali, și garanții, dreptul de alegere al reclamantului este limitat la instanta unuia
dintre debitorii principali, oricare dintre aceștia.
Norma nu este aplicabilă atunci când este vorba de o acțiune reală imobiliară, întrucât în
acest caz competența aparține instantei locului situării imobilului (art. 117 NCPC). Ca atare,
aplicabilitatea textului are incidență numai în cazul acțiunilor reale mobiliare și al celor
personale.
în literatura de specialitate'2', s-a arãtat că, în cazul în care unii dintre pârâți au domi-ciliul
cunoscut, iar altora li se cunoaște numai reședința, cererea poate fi introdusã la instanta unuia
dintre pârâții cu domiciliul cunoscut. Dacă nu se cunoaște domiciliul nici-unuia dintre pârâți,
cererea poate fi introdusã la instanta de la reședința oricăruia dintre ei, deoarece art. 112
NCPC, ca orice normă specială, se completează cu dreptul comun în materie, deci cu art. 107
NCPC.
2.Chemarea în judecată a unui pârât exclusivîn scopul alegerii instanței competente
teritorial. în alin. (2) este reglementatā ipoteza particulară în care reclamantui, căruia
legeaîi recunoaște un drept de opțiuneîntre instanțele competente pentru oricare dintre
debitorii principali, cheamă în judecată o persoană fără calitate procesuală pasivă, în afara
unui raport de conexitate cu cererile celorlalți pârâți, exclusiv în scopul sesizării instanței
competente pentru aceasta. Legiuitorul intervine pentru a preîntâmpina un exercițiu
abuziv al dreptului de opțiune stabilit în favoarea reclamantului și conferă celorlalți pârâți
dreptul de a invoca excepția de necompetență, la primul termen de judecată la care părțile
sunt legal citateîn fata primei instanțe. Așadar, această excepție de necompetență teri-
torială alternativa poate fi invocată numaiîn primă instanță, eel mai târziu la primul termen
de judecată și numai de către pârâți, iar nu de celelalte părți, de procuror sau de instanță
din oficiu.
Credem că este necesar să se invoce lipsa calității procesuale a pârâtului, pentru că numai
dacă s-ar reține lipsa sa de calitate procesuală s-ar putea constata necompetența instanței.
3.Dreptul Uniunii Europene. Competență teritorială alternativa, în cazul în care
există mai mulți pârâți care domiciliază pe teritoriul unui stat membru. Condiția opor-
tunitãții. Potrivit art. 6 pet. 1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, atunci când există mai
mulți pârâți, o persoană care are domiciiiul pe teritoriul unui stat membru poate fi acți-
' ' Gh.-L· Zidaru, Considerații cu privire la nornele de competentă cuprinse în noul Cod de procedură civila.
Competent teritoriala (II), in R.R.D.P. nr. 4/2011, p. 222.
'21 V.M. Ciabanu, G. Boroi, Curs …. p. 148-149.

lib I An. i i:s I)ISI'O/ITM GtNKKAlE
onată în justiție în fata instanței domiciliului oricãruia dintre aceștia, cu condiția ca cererile să
fie atât de strâns legate între ele încât să fie oportună instrumentarea și judecarea lor în
același timp, pentru a se evita riscul pronunțării unor hotãrâri ireconciliabile în cazul judecării
separate a cauzelor.
Art. 113. Competența teritorială alternativă. (1) In afarã de instanțele prevăzute
la art. 107-112, mai sunt competente:
1. instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiatiei;
1. instanța în a cărei circumscripție domiciliazã creditorul reclamant, în cererile
referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru
copii;
3.instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației,
în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezili-erea unui contract;
4.instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorãsc dintr-un raport de
locațiune a imobilului;
5.instanța locului unde se aflã imobilul, pentru cererile în prestatie tabulară, în
justificare tabulară sau în rectificare tabulară;
6.instanța locului de plecare sau de sosirc, pentru cererile ce izvorãsc dintr-un contract
de transport;
7.instanța locului de plată, în cererile privitoare la obligațiile ce izvorãsc dintr-o cambie,
cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare;
8.instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea,
constatarea nulitãții absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală
a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea
pagubelor produse consumatorilor;
9.instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs preju-diciul,
pentru cererile privind obligațiile izvorate dintr-o asemenea faptă.
(2) Când pãrâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitatc
profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea
de chemare în judecată se poate introduce și la instanța în circumscripția căreia se află
locul activității respective, pentru obligațiile patrimoniale născute sau care urmează să se
execute în acel loc.
COMENTARII
1. Competența teritorială alternative. Cazuri. Textul evocă nouă categorii de cereri, într-
o enumerare limitativã, cu privire la care furcționează o competență teritorială alter-nativã, fiind
competente, alãturi de instanțele prevăzute la art. 107-112 NCPC, după caz, și următoarele
instanțe:
a) instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiatiei. în acțiunile
privind filiația, reclamantul are un drept de opțiune între instanța în circumscrip ția cãreia se află
domiciliul său și instanța de la domiciliul pârâtului. Legea recunoaște un astfel de drept
înconsiderarea calității reclamantului, dat fiind regimul specific al acestor acțiuni. Sunt astfel de
acțiuni: contestarea filiatiei (art. 421 NCC); stabilirea filiatiei față de mama (art. 422-423 NCC);
stabilirea paternității din afara căsătoriei (art. 424-428); acțiuni privind filiația fațã de tatăl din
căsãtorie (art. 429-434 NCC); contestarea filiatiei în cazul reproducerii asistate medical [art.
443 alin. (2) NCC].

COMPETENTA ]NSTANȚELOR (UOECATOREȘTI \rt. Il» | l\/
b)instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile refe-
ritoare laobligația de ínt roținero, inclusivcele privind alocațiile de stat pentru copii. Dreptul
de opțiune existã numai atunci când se verifică cumulativ condițiile referitoare la natura
demersului judiciar (cerere principală) și obiectul obligației (stabilirea, reducerea sau
majorarea pensiei de întreținere). Noua reglementare nu mai limitează competenta alter-
nativă doar la cererile formulate de ascendenți sau descendenți și doar la cererile de
stabilire sau majorare a cuantumului obligației de întreținere. în noua reglementare,
competenta teritorială este alternativă, indiferent de titularul cererii și indiferent dacă se
solicită stabilirea dreptului, majorarea lui, reducerea sau sistarea plățiiîntreținerii.
Textul se aplicã și în ipoteza ín care se solicită restituirea alocației de stat cuvenite
copilului de la părintele care a încasat-o pe nedrept ori când se solicită obligarea la plata de
despăgubiri a părintelui care a împiedicat încasarea alocației de părintele îndreptã-țit. Aceasta
deoarece, datorită caracterului său alimentar, alocația de stat este asimilată cu pensia de
întreținere.
Atunci când astfel de cereri sunt formulate pe cale incidentală, competenta soluționării lor
aparține instanței legal învestite cu soluționarea cererii principale, prin prorogare legală de
competenta, potrivit art. 123 NCPC.
Dreptul Uniunii Europene. Competenta în materia obligației de întreținere. în materia
obligațiilor de întreținere care decurg dintr-o relație de familie, rudenie, căsătorie sau alianță își
găsește aplicabilitatea Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decem-brie 2008
privind competenta, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperareaîn
materiedeobligații de întreținere. Conform art. 3al Regulamentului, are competenta de a
hotãrîîn materie de obligații de întreținere în statele membre: instanța judecătorească de la
locul reședinței obișnuite a pârâtului; instanța judecătorească de la locul reședinței obișnuite a
creditorului; instanța judecătorească competenta în temeiul legii forului într-o acțiune privind
starea persoanei în cazul în care cererea cu privire la o obligație de întreținere este accesorie
respectivei acțiuni, cu excepția cazurilor în care respectiva competenta se întemeiază e>xlusiv
pe cetățenia uneia dintre părți; instanța judecătorească competenta în temeiul egii forului într-o
acțiune privind răspunderea părintească atunci când cererea cu privire la o obligație de
întreținere este accesorie respectivei acțiuni, cu excepția cazurilor în care respectiva
competenta se întemeiază numai pe cetățenia uneia dintre părți;
c)instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obliga
ției, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui
contract. Acțiunile personate întemeiate pe contract pot fi introduse și la instanța locului
convenit pentru executarea obligației, menționat în contract, și nu în mod obligatoriu la
instanța domiciliului pârâtului. în cazul în care părțile nu au precizat prin convenție locul
executãrii obligației, competenta teritorială se va stabili potrivit regulii de drept comun
(art. 107 NCPC). Totodată, competenta teritorială nu se determinã astfel, în cazul formu-
lării unei acțiuni reale imobiliare, când competenta aparține instanței în a cărei circum
scripție teritorială se află situat imobilul (art. 117 NCPC).
Dreptul Uniunii Europene. Acțiune în justiție în materie contractuală, formulate împo-triva
pârâtului domiciliat în alt stat membru. în conformitate cu dispozițiile art. 5 pet. 1 din
Regulamentul (CE) nr. 44/2001, pârâtul domiciliat pe teritoriul unui stat membru poate fi
acționat în justiție pe teritoriul unui alt stat membru, în materie contractuală, în fata instanței
locului în care obligația a fost sau urmează a fi executată. în absența unei convenții contrare,
locul de executare a obligației e<te: în cazul vânzării de marfuri, locul unde au fost sau ar fi
trebuit să fie livrate mãrfurile, în temeiul contractului; în cazul prestării de servicii, locul unde au
fost sau ar fi trebuit să fie prestate serviciile, în temeiul contractului.

iw I An. i i:s I)ISI'O/ITM GtNKKAlE
Complementar,în art. 6 pet. 4 se precizează că, în materie contractuală, dacă acțiunea
poate fi conexată unei acțiuni reale imobiliare îndreptateîmpotriva aceluiași pârât, com-
petentă este instanța din statul membru pe teritoriul cãreia este situat imobilul.
Competența în materia contractelor individuale de muncă se determinã în conformi-tate
cu dispozițiile Secțiunii 5 (art. 18-21). Astfel, în aceastã materie, dacă un angajat încheieun
contract individual de muncă cu un angajatorcare nuaredomiciliul pe teritoriul unui stat
membru, însă are o sucursală, agenție sau altă unitate pe teritoriul unuia dintre statele
membre, se consideră, în cazul contestaț ilor privind exploatarea sucursalei, agen-ției sau
unității, că angajatorul are domiciliul pe teritoriul statului respectiv. Un angajator domiciliat pe
teritoriul unui stat membru poate fi acționat în justiție: înaintea instanțelor din statul membru pe
teritoriul căruia este domiciliat sau în alt stat membru: înaintea instanțelor din locul în care
angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea sau înain tea instanțelor din ultimul
locîncareacesta și-adesfășurat activitatea sau dacă angajatul nu-și desfășoară sau nu și-a
desfãșurat în mod obișnuit activitatea pe teritoriul aceleiași țări, înaintea instanțelor din locul
unde este sau a fost situată întreprinderea care l-a angajat pe acesta. Acțiunea angajatorului
nu poate fi introdusă decât înaintea instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia angajatul
își are domiciliul.
Dispozițiile acestei secțiuni nu aduc atingere dreptului de a introduce o cerere recon-
vențională la instanța sesizatā cu cererea inițială,în conformitate cu prezenta secțiune. De la
acestea nu se poate deroga decât prin convenții atributive de competență: ulterioare nașterii
litigiului sau care permit angajatului să sesizeze alte instanțe decât cele indicate în cadrul
acestei secțiuni;
d)instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de
locațiune a imobilului, adică acțiunile generate de executarea unui raport de locațiune a unui
imobil (evacuarea, plata chiriei, plata despăgubirilor datorate pentru degradări aduse imobilului,
obligarea chiriașului la efectuarea reparațiilor ce îi incumbă și altele asemenea);
e)instanța locului unde se află imobilul, pertru cererile în prestație tabularã, în jus-
tificare tabularã sau în rectificare tabularã, adică acțiunile care au ca obiect înscrierile în
cartea funciarã, respectiv acțiunea în justificarea înscrierii provizorii (art. 898 și art. 899 NCC),
acțiunea în prestație tabularã (art. 896 NCC) și acțiunea în rectificare tabularã (art. 907-915
NCC);
f)instanța locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un con tract
de transport. Acțiunile întemeiate pe un contract de transport conferă reclamantului dreptul de
opțiune între instanța locului de plecare, instanța locului de sosire și instanța domiciliului
pârâtului.
Dreptul Uniunii Europene. Remunerație pretinsā pentru salvarea sau asistarea de
care a beneficiat o încãrcătură sau o marfă. Pctrivit art. 5 pet. 7 din Regulamentul (CE) nr.
44/2001, litigiul referitor la plata unei remunerații pretinse pentru salvarea sau asis tarea de
care a beneficiat o încărcătură sau o marfã este de competența instanței statului membru în a
cărei rază teritorială încărcătura sau marfa au fost sechestrate în vederea obținerii unei astfel
de plăți, ori ar fi putut fi sechestrate, însă a fost depusă o cauțiune sau ogaranție;
g)instanța locului de plată, în cererile privitoare la obligațiile ce izvorăsc dintr-o
cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare. Acțiunile izvorând dintr-o
cambie, cec sau bilet la ordin permit reclamantului sã aleagă între instanța locului de plată
și instanța domiciliului pârâtului;
h) instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, con-
statarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală

COMPFTtNȚA IN$TANȚELOR (UOF.CATOREȘTI \rl. I r:í | 21V
a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea
pagubelor produse consumatorilor. Aceste cereri pot fi introduse, așadar, și la instanța de la
domiciliul consumatorului. Textul normei vizează toate cererile în legăturã cu un contract
încheiat între un consumator și un profesionist- Potrivit pet. 13 din Anexa 1 la Codul
consumului adoptat prin Legea nr. 296/2004, republicată'1', consumator este orice persoană
fizică sau grup de persoane fizice constitute în asociații, care acționează în scopuri din afara
activitãții sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberate. Prin art. 121
NCPC este reglementată o competență teritorială exclusive, iar nu alternative, pentru ipoteza
cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consu mator, fãră a distinge în funcție de
natura contractual sau extracontractuală a raportului juridic substantial dedus judecății; în toate
situațiile în care reclamantul profesionist se îndreaptă cu o acțiune în justiție împotriva pârâtului
consumator, competența apartine exclusiv instanței în a cărei circumscripție domiciliază
pârâtul. Legiuitorul nu conferă pro-fesionistului dreptul de alegere a instanței competente
teritorial, așa cum o face în cazul consumatorului, pentru acțiunile decurgând din contractul
încheiat.
Determinantă în aplicarea acestui text normativ este calitatea părților, iar nu aplicarea legii
speciale mai sus evocate, așa după cum temeinic s-a apreciat și în doctrină'2'. Aceasta întrucât
legea nu distinge, iar scopul normei este acela de a proteja consumatorul, facili-tându-i
accesul la justiție printr-o dispoziție de favoare. Consumatorul, neasistat de avocat, ar putea sã
nu fie în mãsurã sã indice textele de lege aplicabile pretențiilor sale, instanța fiind obligatā să
califice juridic cererea și sã dea eficiență normelor de drept incidente.
Dreptul Uniunii Europene. Competența în materia contractelorîncheiate de consu-
matori. Ïn ceea ce privește contractul încheiat de consumator într-un scop care se poate
considera că se situeaza în afara domiciliului său profesional, competența se determină în
conformitate cu dispozițiile Secțiunii 4 (art. 15-17) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, în cazul
în care contractul are ca obiect: a) vânzarea de bunuri mobile corporale în rate egale, fixe și
eșalonate; b) un împrumut rambursabil în rate egale, fixe și eșalonate, sau orice altă forma de
credit, încheiat în scopul finanțãrii vânzării de bunuri mobile corporale; c) contractul a fost
încheiat cu o persoară care desfășoară activități comerciale sau pro-fesionale în statul membru
pe teritoriul cãruia este domiciliat consumatorul sau care, prin orice mijloace, își direcționează
activitațile spre acel stat membru sau spre mai multe state, inclusiv statul membru respectiv,
iar contractul intră în sfera de acțiune a acestor activități. Când un consumator încheie un
contract cu o parte care nu are domiciliul pe teritoriul statului membru, însã deține o sucursală,
agenție sau altă întreprindere pe teri toriul unuia dintre statele membre, se considera, în cazul
contestațiilor cu privire la exploatarea sucursalei, agenției sau întreprinderii, că partea în cauză
are domiciliul pe teritoriul statului respectiv.
Un consumator poate introduce o acțiune împotriva celeilalte părți la contract fie înaintea
instanțelor din statul membru pe teritoriul cãruia partea în cauză își are domici liul, fie înaintea
instanțelordin locul unde consumatorul își are domiciliul. Acțiunea poate fi introdusă împotriva
consumatorului de către cealaltă parte la contract numai înaintea instanțelor din statul membru
pe teritoriul cãruia consumatorul își are domiciliul. Aceste dispoziții nu aduc atingere dreptului
de a introduce o cerere reconvențională la instanța sesizatã cu cererea inițialã.
Prevederile acestei secțiuni nu se aplicã contractelor de transport, altele decât cele care,
pentru un preț forfetar, oferă o combinație între cãlătorie și cazare. Totodată, de la
1 1 1M. Of. nr. 224 din 18 marlie 2008.
'2' Gh.-L. Zidaru, Competența teritorialâ …, In R.R.D.P. nr. 4/2011, p. 232.

220 I An. II:S I)ISI'O/ITM GtNEKALE
aceste dispoziții nu se poate deroga decât prin următoarele convenții: cele ulterioare nașterii
litigiului; cele care permit consumatorului să sesizeze alte instanțe decât cele indicate în cadrul
acestei secțiuni; respectiv ce e încheiate între consumator și cealaltã parte la contract, ambii
având la data încheierii contractului domiciliul sau reședința obiș-nuită în același stat membru,
și care au ca efect 3tribuirea de competență instanțelor din statul respectiv, exceptând cazurile
în care legea acestui stat interzice aceste acorduri.
i) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul,
pentru cererile privind ob!igațiile izvorâte dîntr-o asemenea faptã. Acțiunile în răspundere
civilã delictualã atrag și competența teritorială a instanței de la locul săvârșirii faptului ilicit
cauzator de prejudiciu, desigur, alternativ cu instanța domiciliului pârâtului. Stabilirea de către
legiuitor, în cazul cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, a unei competențe terito-riale
alternative este motivată de necesitatea unei mai bune administrări a justiției, probele fiind mai
ușor de administrat în apropierea locului în care s-a săvârșit fapta ilicită.
Dreptut Uniunii Europene. Competența teritorială în materie delictualã și cvaside-
lictuală. Potrivit art. 5 pet. 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, în materie delictualã și
cvasidelictualã, pârâtul domiciliat pe teritoriul unui stat membru va fi chemat în judecată în fata
instanțelor de la locul unde s-a produs ScU riscă să se producă fapta prejudiciabil.
2.Competență teritorială alternativă. Pârât care desfășoară în mod statornic, în afara
domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolã, comercială, industrială
sau altele asemenea. Competența teritorială este una alternativă pentru acțiunile în
executarea unor obligații patrimoniale nãscute ori care urmează sã se execute în locul
unde pârâtul exercitã o activitate profesionalã statornicã sau o activitate agricolã, comer
cială, industrială. Reclamantul are, așadar, dreptul de opțiune între instanța locului acti-
vității agricole, comerciale sau industriale ori instanța îndeletnicirii profesionale perma-
nente a pârâtului și instanța domiciliului pârâtului.
Potrivit art. 96 NCC, cu titlul marginal domiciliul profesional, eel care exploatează o
întreprindere are domiciliul și la locul acelei întreprinderi, în tot ceea ce privește obligațiile
patrimoniale ce s-au născut sau urmează a se executa în acel loc.
Competența teritorială alternativă nu are semnificația unei alegeri neîngrădite a instanței,
opțiunile reclamantului fiind circumscrise, pe de o parte, prin arătarea expresă în lege a
situațiilorîn care competența teritorială este alternativă și, pe de altă parte, prin arătarea
instanțelor între care se poate alege"1.
3.Soluții ale instanțelor judecătorești. Contract de navlosire. Clauză compromiso-
rie. Acțiune în răspundere civilă delictualã. Determinarea competenței jurisdicționale
a instanțelor române. Apelanta-reclamantă și-a fundamentat acțiunea pe dispozițiile
răspunderii civile delictuale, deci pe fapte extra:ontractuale, așa încât nu sunt incidente
dispozițiile contractului referitoare la competența instanțelor engleze, ci dispozițiile art. 149
pet. 5 și 6 din Legea nr. 105/1992 (abrogată prin Legea nr. 76/2012 – n.n.), întrucât locul
faptului juridic delictual, cat și locul de încãrcare a mărfii se află în Romania. Mai mult,
excepția necompetenței materiale a fost invocată de intimata care nu este parte în con
tract și nu se poate folosi de clauzele convenției care nu-i este opozabilă. în condițiile în
care intimata-reclamantă a solicitat prin acțiunea sa despăgubiri civile ca urmare a săvâr
șirii de către pârâtă a unui delict civil, invocând crevederile art. 998 C. civ. 1864 [art. 1357
NCC – n.n.J, competența materială aparține tribunalului, conform art. 149 pet. 5 și 6 din
Legea nr. 105/1992, și nu instanțelor engleze, conform clauzei contractului de navlosire12'. în
1 , 1 CC, Dec. nr. 858/2010, M. Of. nr. 604 din 26 august 2010.
' ' C.S.J., s. com., dec. nr. 1202 din 24 martie 1998, în A.-T. Slãnescii, Ș.-AI. Stănescu, Contractul de transport dc
marfuri in trafic intern și international, Ed. Hamangiu, București, 2008, p. 220-221.

COMPFTtNTA INSTANȚELOR (UOFCATOREȘTI \rl. 114 | Tl\
cazulîn care pârâtul își are sediul într-un stat membru al Uniunii Europene, devin incidente
prevederile Regulamentului (CE) nr. 44/2001. în temeiul regulamentului menționat, com-
petența jurisdicțională a instanțelor române ar fi atrasă în speță potrivit prevederilor art. 5 pet.
3, care consacră ca punct de legãtură în materíe „locul unde s-a produs sau riscă să se
producã fapta prejudiciabilă".
Acțiune în rezoluțiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare. Reclamanta a
solicitatinstanțeisădispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu
pârâții și restituirea avansului achitat prin virament bancar. Acțiunea promovată de reclamanta
fiind o acțiune personală (antecontractul dă naștere unui drept de creanță, pãrțile asumându-și
obligația de a face, acestea obligându-se reciproc să încheie ulterior, în condițiile legii, un
contract de vânzare-cumpărare), sunt incidente prevederile art. 10 pet. 1 CPC [art. 113 NCPC
– n.n.], care prevăd o competență alternativă în cererile privi-toare la executarea, anularea,
rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, fiind competentă a judeca, în afară de instanța de
domiciliu a pârâților, și instanța locului prevăzut în con tract pentru executarea, fie chiarîn parte,
a obligațiunii. Astfel, pe lângă obligația de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare
în forma autentică, promitentului-vân-zătorîi incumbă și obligația subsecventã de predare a
imobilelor, nefiind necesar ca aceastã obligație să fie prevăzută expresîn antecontract. Prin
antecontractul de vânzare-cumpărare părțile au stabilit prețul imobilelor și termenele de plată,
iar în contul pârâtului reclamanta a virat suma de 8.000 euro (instanța de fond urmând a stabili
natura acestei sume, pârâții contestând cã ar reprezenta o parte din prețul stabilit în
antecontract), relevantă fiind pentru speță înțelegerea părților din punctul de vedere al locului
plății'11.
Art. 114. Cereri în materie de tutelă și familie. (1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile
privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de rutelă și
de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorialã își are
domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
(2) în cazul cererilor privind autorizarea de către instanța de tutelă și de familie a
încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită privește un
imobil, este, de asemenea, competentă și instanța în a cărei circumscripție teri-torială
este siruat imobilul. în acest caz, instanța de tutelă și de familie care a pronunțat
hotărârea va comunica de îndatã o copie a acesteia instanței de tutelă și de familie în a
cārei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința eel ocrotit.
COMENTARII
1. Competența teritorială în cazul cererilor în materie de tutelă și familie. De regulă,
cererile privind ocrotirea persoanei fizice intră în competența teritorială a instanței de tutelă în
circumscrîpția cãreia își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Articolul 265 NCC este textul de lege prin care se determină instanța competentă ratione
materiae în litigiile generate de aplicarea dispozițiilor Cărții a ll-a – Despre fami lie. în acest sens
se stipulează că toate măsurile date prin prezenta carte în competența instanței judecătorești,
toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor prezentei cărți, precum și mãsurile de ocrotire a
copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă. Dispozițiile art. 107
sunt aplicabile în mod corespunzător.
Sunt astfel de litigii cele referitoare la: căsătorie (încheiere, nulitate, desfacerea cãsã-
toriei), cu toate efectele ei, patrimoniale ș personate; rudenie (filiația, adopția); exercitarea
autorității părintești; obligația de întreținere în interiorul familiei.
Trib. Bistrița-Năsăud, s. civ., dec. nr. 92/R din 26 martie 2010, ncpublicală\

l£l | Art. lit I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Complementar, se trimite la o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor art. 107 NCC,
conform cãrora procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt
de competența instanței de tutelă și de farnilie stabilite potrivit legii, denumită în continuare
instanța de tutelă. Măsurile de ocrotire a persoanei fizice, atribuite prin art. 107 NCCÎn
competența materială a instanței de tutelă, suntceleevocateîn cuprinsulart. 106 NCC, și
anume: reprezentarea minorului; instituirea tutelei minorului; darea minorului în plasament; alte
măsuri de protecție specială a minorului, anume prevăzute de lege; pune~ rea majorului sub
interdicțiejudecătorească; instituirea curatelei majorului, în condițiile prevăzute de noul Cod
civil. Excepțiile sunt de strictă și limitată aplicare.
Referitor la organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă și de farnilie, Legea nr.
71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil pre-cizează, în
cuprinsul art. 229, că acestea se stabilesc prin legea privind organizarea judi-ciară. Până la
reglementarea prin lege a organizării și funcționārii instanței de tutelă: a) atribuțiile acesteia,
prevăzute de noul Cod civil, sunt îndeplinite de instanțele, secțîile sau, după caz, completele
specializate pentru minori și farnilie; b) raportul de anchetă psiho-socială prevăzut de noul Cod
civil este efectuat de autoritatea tutelară, cu excepția anchetei prevăzute la art. 508 alin. (2)
NCC (în cazul decăderii din exercițiul drepturilor părintești), care se efectuează de direcția
generalã de asistență socială și protecția copilului; c) auto-ritãțile și instituțiile cu atribuții în
domeniul protecției drepturilor copilului, respectiv a persoanei fizice continuă sã exercite
atribuțiile prevãzute de reglementările în vigoare la data intrãrii în vigoare a noului Cod civil, cu
excepția celor date în competența instanțeî de tutelă.
Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1) al art. 229 NCC privind
organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă: a) atribuțiile instanței de tutelã
referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau, după caz, cu privire la
supravegherea modului în care tutorele adm nistrează bunurile minorului revin auto-rității
tutelare; b) măsura plasamentului, a plasamentului în regim de urgență și a supra-vegherii
specializate se stabilesc și se monitorizează potrivit art. 58-70 din Legea nr. 272/2004 privind
protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare; c) numirea curatorului
special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispo-ziție sau la
dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea
notarului public, în acest din urmă caz nefiind necesarã validarea sau confir-marea de către
instanță; potrivit alin. (33) al art. 229 din Legea nr. 71/2011, introdus prin Legea nr. 54/2013,
aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul numirii curatorului special prevăzut
la art. 167 NCC {până la soluționarea cererii de punere sub interdicție judecătorească).
Cererileîn curs de soluționare la data intrãrii în vigoare a noului Cod civil rămân săfie
soluționate de instanțele judecătorești sau, dupa caz, de autoritățile administrative com-
petente potrivit legii în vigoare la data sesizãrii or.
Legiuitorul intervine ulterior și precizează, în cuprinsul art. 76 al Legii nr. 76/2012, faptul că,
până la organizarea instanțelor de tutelă și farnilie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori
tribunalele specializate pentru minori și farnilie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și farnilie,
având competența stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedure civilă, prezentei legi,
precum și reglementărilorspecialeîn materie.
2. Competența teritorialã alternative. Cererile privind autorizarea unor acte juridice care
privesc un irnobil admit o competență alternativă între instanța de tutelă și de farnilie în a cărei
circumscripție teritorialã își are domciliul sau reședința persoana ocrotită și instanța în a cărei
circumscripție teritorialã este situat imobilul [art. 114 alin. (2) NCPC). în ipoteza în care părțile
aleg instanța de la locul situării imobilului, se instituie în sarcina

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOFCATOREȘTI \rl. 115 | US
acestei instanțe obligația legală de a comunica o copie de pe hotărârea pronunțată instan-ței
de tutelā și de familie în a cārei circumscrie teritorială își are domiciliul sau reședința eel
ocrotit.
3. Domeniul de aplicare. Potrivit art. 114 alin. (1) NCPC, dacā legea nu prevede altfel,
cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de noul Cod civil în competența instanței de
tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are
domiciliul sau reședința persoana o:rotită. Textul precizează, sub aspect teritorial, care este
instanța de tutelă prevăzutădeart. 107 NCC. Lafelcaart. 229'alin. {l)din Legea nr. 71/2011,
abrogat de art. 83 lit. j) din Legea nr. 76/2012, norma din art. 114 alin. (1) NCPC dã în
competența instanței de tutelă de la domiciliul sau reședința celui ocrotit Ittigiile care se nascîn
legăturăcu ocrotirea persoanei fizice, adică cele din Titlul III al Cărții I din noul Cod civil. Ca
atare, și în acest caz apreciem că trimiterea pe care art. 265 NCC o face la prevederile art. 107
NCC se referă, printre altele, și la competența teritorialã a instanței de tutelã numai în litigiile
privitoare la relațiile cu caracter personal, la efectele personale ce decurg din logodnă,
cãsătorie, divorț, la cele prin care se urmărește protecția minorului, ocrotirea sa.
în privința relațiilor cu caracter patrimonial, a efectelor patrimoniale generate de logodnă,
cãsătorie, divorț, competența teritorială poate fi alternativă sau exclusivã, după caz. Astfel,
conform art. 114 alin. (2) NCFC, în cazul cererilor privind autorizarea de către instanța de
tutelă și de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită
privește un imobil, competență este alternativă, ea revenind, la alegerea reclamantului, fie
instanței de la domiciliul sau reședința pârâtului sau a mino rului, după caz, fie instanței în a
cărei c rcumscripție teritorială este situat imobilul. în cazul în care nu ne aflăm în ipoteza strict
și limitativ prevăzută de art. 114 alin. (2) NCPC, competența teritorială se stabilește în funcție
de dispozițiile legale privitoare la compe tență prevăzute de art. 108, art. 113, art. 116, art. 117
NCPC, după caz. Exemplificativ, arătăm că, în ipoteza în care litigiul privește un imobil și nu se
încadrează în situația regle-mentată de textul art. 114 alin. (2) NCPC, competența va fi una
exclusivã, ea revenind instanței de tutelă de la locul situării imobilului, potrivit art. 117 NCPC.
Dacã litigiul are ca obiect plata de despãgubiri, competența este cea de drept comun, a
instanței de la domiciliul sau reședința pârâtului, conform art. 107 și art. 108 NCPC.
Prevederile art. 114 alin. (1) NCPC, aplicabil, conform art. 265 NCC, litigiilor născute în
legăturã cu aplicarea Cărții a ll-a a noului Cod civil, privitoare la competența instanței de la
domiciliul sau reședința pârâtului, sjnt incidente numai atunci când legea (generală sau
specială, fără vreo distincție făcută de normă) nu prevede altfel. Or, atunci când legea prevede
altfel, suntem în situația derogatorie de la prevederile art. 114 alin. (1) NCPC, astfel că devin
prioritareîn aplicare prevederile derogatorii. Bunăoară,în materia stabilirii filiației, art. 113 alin.
(1) pet. 1 NCPC prevede o competență alternativă, în favoarea instan ței de la domiciliul sau
reședința pârâtului ori a instanței de la domiciliul reclamantului; art. 914 NCPC prevede, în
materia divorțului, competența judecătoriei în circumscripția căreia se află, ca regulă, cea din
urmã locuință comună a soților; art. 943 NCPC stabilește competența de soluționare a cererii
de declarare a morții unei persoane în favoarea instanței în a cărei circumscripție acea
persoana a avut ultimul domiciliu cunoscut.
A
Arl· 115. Cererile în materie de asigurări. (1) In materie de asigurare, cererea
privitoare la despãgubiri se va putca face și la instanța în circumscripția căreia se
1.domiciliul sau sediul asiguratului;
2.bunurile asigurate;

224 | Ari. I l.> I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
3. locul unde s-a produs riscul asigurat.
(2)Alegerea competenței prin convenție este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută
înainte de nașterea dreptului la despãgubire.
(3)In materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudicial poate
introduce acțiune directã și la instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său.
(4)Dispozițiile alin. (1) și (2) nu sc aplicã însă în materie de asigurări maritime, fluviale
și aeriene.
COMENTARII
1.Competențã teritorială alternativă. Cereri privitoare la despăgubiri în materie de
asigurãri. Acțiunea în despăgubiri, în materie de asigurare, este de competența instanțeí
domiciliului pârâtului, dar legea conferã reclamantului dreptul de a opta între aceasta și
instanța de la domiciliul/sediul asiguratului, instanța în a cãrei rază teritorială se aflã
bunurile asigurate ori instanța de la locul producerii riscului asigurat.
Norma de competență teritorială alternativă se aplică numai dacã cererea are ca obiect
despãgubiri, constând în plata indemnizației de asigurare, în cazul asigurării de bunuri, ori a
sumei asigurate, în cazul asigurãrii de persoane, fiind inaplicabil, spre exemplu, atunci când s-
ar cere plata primelor de asigurare1'1.
2.Alegerea de competențā. Alegerea instanței competente teritorial este permisă
numai după nașterea dreptului la despăgubiri, orice convenție anterioară, încheiată
în acest sens, fiind sancționată cu nulitatea absolută. Interdicția prorogării voluntare
a competenței înaintea nașterii dreptului la despăgubire este aplicabilă indiferent dacă
asiguratul este profesionist sau consumator, prezumându-se legal cã, chiar dacă asi-
guratul ar fi un mic comerciant ori liber profesionist, acesta nu poate să negocieze
clauzele contractului de asigurare, care este jn contract de adeziune. în acest sens
sunt și dispozițiile art. 126 alin. (2) NCPC, care au în vedere orice contract încheiat de
un consumator cu un profesionist, precum și un alt caz prevăzut în mod expres de
lege.
în doctrinã, s-a apreciat că această normă, inclusiv art. 126 alin. (2) NCPC, este una de
ordine publică de protecție, întrucât partea s\ cărei interes particular este ocrotit prin norma
care interzice derogarea de la dispoziția sa înaintea nașterii litigiului este în drept să renunțe la
beneficiul normei după acest moment, prorogând în mod valabil competența în favoarea unei
anumite instanțe, ce poate fi diferită de oricare dintre instanțele desem-nate de regula de
competență alternativă121.
3.Dreptul de opțiune al terțului prejudiciat. Terțul prejudiciat, în materia asigurãrii
obligatorii de răspundere civilă, poate introduce acțiune directă la instanța de la domiciliul
pârâtului sau la instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său.
4.Competență materială și teritorială exclusivã. în materie de asigurãri maritime șí
fluviale operau normele speciale de competența, Judecãtoriile Constanta și Galați având o
competență materialã și teritorială exclusivã, conferită prin dispozițiile art. 1 din Decretui nr.
203/1974, abrogat în prezent prin art. 83 lit. d) din Legea nr. 76/2012. în prezent, secțit
maritime și fluviale pot fi înființate la nivelul curților de apel și a tribunalelor, în funcție de natura
și numărul cauzelor [art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată].
5.Dreptul Uniunii Europene. Competența în materie de asigurări. Din perspectiva
Regulamentului (CE) nr. 44/2001, competența ín materie de asigurări este determinată
1 1 1M. Tābârcã, DrepI procesual…, vol. I ed. a 2-a, 2008, p. 290.
|z| Ch.-L· Zidaru, Competența tcritorială …, in R.R.D.P. nr. 4/2011, p. 235.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UORCATOREȘTI \ri. 115 | ll`y
de Secțiunea 3 (art. 8-14), în māsura în care dispozițiile acesteia nu contravin celor cuprinse în
art. 4 și art. 5 pet. 5.
Astfel, un asigurator care are domiciliul peteritoriul unui statmembru poatefiacționat în
justiție: a) în fata instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia are domiciliul sau b) în alt
stat membru, în cazul acțiunilor intentate de cãtre deținătorul poliței de asigurare, asigurat sau
un beneficiar, în fata instanțelor de la locul unde este domiciliat reclamantul sau c) dacă este
coasigurător, în fata instanțelor dintr-un stat membru sesizate cu acțiunea introdusā împotriva
asigurătorului principal. Atunci când un asigurator nu are domiciliul pe teritoriul unui stat
membru, dar deține o sucursalã, agenție sau altă unitate pe terito riul unuia dintre statele
membre, în cazul litigiilor privind exploatarea sucursalei, agenției sau unității, acesta este
considerat ca având domiciliul pe teritoriul statului membru respectiv.
în cazul asigurării de răspundere civilă sau al asigurării de bunuri imobiliare, asigură-torul
mai poatefi acționatîn justiție șiîn*'ața instanțelor de la locul unde s-a produsfapta
prejudiciabilă. Același lucru este aplicabil și în cazul în care bunurile mobile și imobile sunt
acoperite de aceeași polițā de asigurare, ambele categorii de bunuri fiind afectateîn mod
negativ de același eveniment neprevăzut.
în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul poate, de asemenea, dacă legea
instanței permite acest lucru, să fie acționat în fata instanței la care persoana vătămată a
introdus acțiunea împotriva asiguratului.
Dispozițiile amintite se aplică în cazul acțiunii directe introduse de persoana vătămată
împotriva asigurătorului, în situația în care sunt permise asemenea acțiuni directe. Dacă legea
aplicabilă acțiunilor directe prevede posibilitatea introducerii în cauză a deținăto-rului poliței de
asigurare sau a asiguratului, aceeași instanță este competentă și în privința acestora. Fără a
aduce atingere acestei prevederi, un asigurator poate intenta acțiune numai înaintea
instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat pârâtul, indiferent dacā acesta
este deținătorul poliței de asigurare, asiguratul sau beneficiarul.
Dispozițiile acestei secțiuni nu aduc atingere dreptului de a introduce o cerere recon·
vențională la instanța sesizată cu cererea inițială.
Totodată, de la aceste reglementări legale nu se poate deroga decât prin urmãtoarele
convenții: cele ulterioare nașterii litigiului; cele care permit deținătorului poliței, asigura tului sau
unui beneficiar să sesizeze alte instanțe decât cele indicate în cadrul Secțiunii 3 din
regulament; cele încheiate între un deținător de poliță și un asigurator, ambii având la data
încheierii contractului domiciliul sau reședința obișnuită în același stat membru, și care au ca
efect atribuirea competenței instanțelor din statul în cauză, chiar dacă fapta prejudiciabilă s-a
produs peste hotare, cu condiția ca legislația statului în cauză să nu interzică astfel de
convenții; cele încheiate de deținătorul poliței care nu este domiciliat pe teritoriul unui stat
membru, cu excepția cazului în care asigurarea este obligatorie sau privește un imobil situat pe
teritoriul unui stat membru, respectiv cele care privesc un contract de asigurare care acoperă
unui sau mai multe dintre riscurile prevăzute de art. 14'".
' ' Potrivilart. 14 din regulament, riscurile la care se face referire sunt: 1. orice prejudicii produse: a) navelor
maritime, instalajiilor din zona de coastă sau din largul m<⅝rii sau aeronavelor, rezultate in urma evenimcntelor
asociate utilizării lor în scopuri comerciale; b) mârfurilor aflate in tranzit, altele decât bagajele pasagerilor, atunci
când tranzitul este integral sau partial efectuat cu astfel de nave sau aeronave fie în tolalitate, fie in combinație cu
alte mijloace de transport; 2. orice rāspundere. alta decât cea pentru vâtămările corporale produse caiătorilor sau
pentru prejudicitle aduse bagajelor acestora: a) decurgând din utilizarea sau exploatarea navelor, instalațiilor sau
aeronavelor menționate a pet. 1 lit. a) in māsura in care, în privința celor din urma, legislația statului membru in
care aeronavele suntînregistrate nu interzice clauzele atributive de competență in materia asigurării acestor riscuri;
b) pentru prejudiciile cauzate de bunuri aflate în tranz.it, conform descrierii

lib I in. i Mi I)ISI'O/ITM GtNKKAlE
Art. 11 ft. Alegerea instanței. Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe
deopotrivă competente.
COMENTARII
1.Titularul dreptului de opțiune. Interesul ocrotit prin normele de competență teri-torială
alternative aparține reclamantului, astfel încât el este eel care decide care va fi instanța
sesizată cu rezolvarea litigiului, dintre douā sau mai multe instanțe deopotrivă competente.
2.Caracterul irevocabil al dreptului de opțiune. Alegerea făcutã de reclamant este
irevocabilă, astfel că, odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, recla mantul nu
va putea obține o declinare ulterioară de competență în favoarea unei alte instanțe, o astfel de
cerere fiind inadmisibilă. Nici cererea pârâtului pentru declinarea competenței nu poate fi
admisă, iar instanța nu ar putea să dispună din oficiu declinarea, pentru că ar nesocoti
opțiunea fermã a reclamantului în acest sens, expresie a principiului disponibilitățiiîn procesul
civil.
Pentru ca opțiunea reclamantului să nu poa:ă fi contestată, trebuie să fi fost sesizată una
dintre instanțele competente alternativ. în eaz contrar, pârâtul va putea invoca, prin
întâmpinare sau eel mai târziu la prima zi de judecată în primă instanță, excepția de
necompetență. Instanța nu va putea invoca și dispune din oficiu declinarea competenței,
întrucât competența teritorială alternative este reglementată prin norme dispozitive.
3.Cerere formulată de procuror. în cazul în care cererea de chemare în judecată a
fost introdusă de către procuror, în condițiile prevăzute de art. 92 NCPC, se admite că
titularul dreptului nu s-ar putea prevala de dispozițiile art. 116 NCPC, pentru a face o
alegere de competență diferită de cea a procurorului. Aceasta deoarece instanța sesizată
de procuror este, prin definiție, competentă, nemaiputând să își decline competența, de
vreme ce alegerea de competențã s-a făcut de un organ căruia legea îi recunoaște legiti-
mare procesuală activã1'1. S-a susținutînsă și opmia contrară, arătându-se, pe de o parte,
că declanșarea acțiunii de către reprezentantul Ministerului Public nu îl poate lipsi pe
titularul real al acesteia de avantajele pe care legea i le-a creat prin regulile de competențã
teritorială alternativă, iar, pe de altă parte, s-ar ajunge la același rezultat dacă reclamantul
ar renunța la judecatā, introducând apoi cererea la cealaltã instanță'2'.
în ceea ce ne privește, suntem de părere că alegerea instanței are loc în momentul
sesizarii instanței de judecată. în cazul prevăzutdeart. 92 NCPC, suntem în prezența unei
situații deexcepție, când titularul dreptului esteintrodusîn procesdupă sesizarea instan ței,
respectiv după momentul alegerii competerței de organul căruia legea îi recunoaște, în cazurile
expres menționate, calitate procesuală activã, calitate ce implică și dreptul de alegere a
instanței, în temeiul art. 116 NCPC. întrucât Ministerul Public are poziția proce suală a unui
reclamant, titularul dreptului la carese referă acțiunea procurorului, introdus în proces după
învestirea uneia dintre instanțele competente, nu ar mai putea solicita declinarea competenței,
odată ce instanța a fost aleasă irevocabil de reclamantul initial, deoarece prin introducerea
acțiunii s-a fixatîn mod definitiv competența acelei instanțe.
de la pet. 1 lit. b); 3. uríce pierdere financiară legată de u(ilizarea sau exploatarea navelor. instalațiilor sau
aeronavelor menționate la pel. 1 lit. a), in special pierderile inregistrate în leg.`Kur.1 cu mărfurilesau navlosirea;
4. orice rise sau interes legat de oricare dintre cele menționale la punctele 1-3; 5. ⅛ră a aduce atingere punctelor
1-4, loale„riscurilemajore" definite in Dircctiva73/239/ŒEaConsiliului, astfel cum a fost modificata prin
Directivele 88/357/CEE și 90/618/CEE, ale Consiliului îr ultima versiune in vigoare ale acestora.
I'' V.M. Ciobami, G. Boroi, Curs…, p. 154.
|z' I. Deleami, Tratat…, 2005, vol. 1, p. 413, nota de subsol 1.

COMPFTtNȚA JN$TANȚELOR (UOF.CATOREȘTI \rt. 117 | 11/
\rt. 117. Cererile privitoare la imobile. (1) Cererile privitoare la drepturile reale
imobiliare se introduc numai la instanta în a cãrei circumscripție este situat imobilul.
(2)Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la
instanta domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste
circumscripțiiƒ iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în cir-cumscripțiilc cărora se
află imobilul.
(3)Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplicã. prin asemănare, și în cazul actiunilor pose-sorii,
actiunilor în grãnițuire, actiunilor privitoare la îngrcídirile dreptului de proprietate
imobiliară, precum și în cazul celor de împărteală judiciară a unui imobil, când
indiviziunea nu rezultã din succesiune.
COMENTARII
1.Competență teritorială exclusivă. Competență absolută. De regulă, cererile privi
toare la drepturile reale imobiliare sunt de competența instanțeiîn a cărei circumscripție
se află imobilul, fãră ca părțile să aibă dreptul de a stabili o altă instanță, competența
fiind una teritorialā exclusivā, stabilită printr-o normă imperativă, de ordine publică.
în sensul art. 551 NCC, sunt drepturi reale: dreptul de proprietate; dreptul de super-ficie;
dreptul de uzufruct; dreptul de uz; dreptul de abitație; dreptul de servitute; dreptul de
administrare; dreptul de concesiune; dreptul de folosințã; drepturile reale de garanție; alte
drepturi cărora legea le recunoaște acest caracter.
Competența teritorială a instanței se determină potrivit cu cele stipulate prin art. 117 alin.
(1) NCPC în cazul actiunilor reale imobiliare, petitorii și posesorii, precum și în cazul celor de
împărțeală judiciarā a unui imobil, ori de câte ori indiviziunea nu rezultă din succesiune.
Astfel, sunt de competența instanței în circumscripția căreia se află imobilul: acțiunea în
revendicare; acțiunea confesorie; acțiunea negatorie; acțiunea posesorie (dacă imobilul este
situat în circumscripțiile mai multor irstanțe, cererea se va face la instanta domiciliului/
reședinței pârâtului aflat în vreuna dintre aceste circumscripții); acțiunea de partaj, când
indiviziunea nu rezultă din succesiune, în caz contrar ar atrage aplîcarea dispozițiilor de drept
comun, art. 107 NCPC, întrucât art. 118 NCPC se aplică numai până la ieșirea din indiviziune
(dacă sesolicităîmpărțirea bunurilorcomuneîn procesul de divorț, iarîn masa deîmpărțit se află
și un imobil, competența aparține instanței sesizate); acțiunile privitoare la dreptul de retenție,
cele care privesc dreptul de gaj, ipotecă, uzufructul, servitutea; acțiunile prin care se urmărește
valorificarea unui drep: de coproprietate, acțiunile în grănițuire.
2.Competență teritorială alternativã. Competență de drept comun. Pentru acțiunile
personale imobiliare este stabilită o competență alternativã, prin art. 113 pet. 3 și 4 NCPC.
Cererile care nu se încadrează în aceste ipoteze suportă regimul stabilit prin art. 107 NCPC,
de regulă, acțiunile personale (mobiliare și imobiliare) fiind de competența instanței de la
domiciliul pârâtului. în ceea ce privește acțiunile mixte, adică acele acțiuni prin care se
valorifică în același timp un drept real și un drept de creanță, care izvorăsc din același act
juridic sau între care existā o legãturã de interdependență, competența teritorială se determină
potrivit art. 113 pet. 3 NCPC, iar nu conform art. 117 NCPC.
3.Competență teritorială alternativã. în alin. (2) al art. 117 NCPC este reglementată o
competență teritorială alternativã pentru cererile privitoare la drepturile reale imobi liare, în
cazul în care imobilul este situat îr circumscripțiile mai multor instanțe și domiciliul sau
reședința pârâtului nu se aflã în vreuna dintre aceste circumscripții. în această situație,
reclamantul va alege oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul.

UÏS I Arl. I IK I)ISI'O/ITM GtNKKAU
4. Dreptul Uniunii Europene. Competență teritorială exclusivă. Regulamentul (CE) nr.
44/2001 reglementează mai multe cazuri de competenta teritorială exclusivă, stipulând în art.
22 pet. 1, cu valoare de principiu, că indiferent de domiciliu, în materie de drepturi reale
imobiliare, sunt competente instanțele din statul membru pe teritoriul căruia este situat imobilul.
Arl. 1 IS. Cererile privitoare la moștenire. (1) In materie de moștenire, până la icșirea
din indiviziunc, sunt de competent cxclusivă a instanței eclui din urmă domiciliu al
defunctului:
1.cererile privitoare la validitatea sau executarca dispozițiilor testamentare;
2.cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la
pretențiile pe care moștcnitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
3.cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre
moștcnitori sau împotriva executorului testamentar.
(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise
succesiv sunt de competenta exclusivă a inslan{ei ultimului domiciliu al oricăruia dintre
defuncți.
COMENTARII
1. Competență teritorială exclusivă. Aparțire exclusiv instanței celui din urmă domi ciliu al
defunctului competenta de a soluționa cererile în materie de moștenire, până la ieșirea din
indiviziune, și anume:
a)Cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare (art. 118 pet.
1). Intră în această categorie: cererea în anularea unui testament; cererea în consta-tarea
nulității unui testament; cererea în executarea unui testament; cererea pentru recunoașterea
validității dispozițiilor testamentare;
b)Cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la
pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia (art. 118 pet. 2). Exemplificativ,
este vorba despre: cererea în anularea unui certificat de moștenitor; reducțiunea libera-lităților
excesive; raportul donațiilor; petiția de ereditate; sistarea indiviziunii succesorale; cererile
referitoare la conservarea sau administrarea bunurilorîn timpul stãrii de indivi ziune. în general,
textul se referă la orice fel de cereri care privesc moștenirea sau moș tenitorii, indiferent de felul
acestora (legali sau testamentari).
Ceea ce este esențial în determinarea competenței instanței, conform art. 118 NCPC, este
ca pretențiile moștenitorilor să fie îndreptate împotriva altor moștenitori. Ca atare, dispozițiile
art. 118 nu sunt aplicabile atunci când pretențiile moștenitorilor se îndreaptă împotriva unor
persoane străine de moștenire (terți în raporturile cu de cuius). în această din urmă situație
competenta se determină conform regulilor de drept comun.
în cazul în care există doar un singur moștenitor, s-a subliniat că dispozițiile art. 118 sunt
aplicabile în situația în care unicul moșten tor a acceptat moștenirea sub beneficiu de
inventar,întrucâtînaceastā ipoteză nu opereazăconfuziunea patrimoniuluisuccesoral cu eel al
succesorului'1'. Per a controrio, înseamnă că atunci când există doar un singur moștenitor
acceptant pur și simplu (în prezent, doar în cazul acceptării forțate a moște-nirii, potrivit art.
1119 NCC), sunt aplicabile regjlile de drept comun în materie de com petență, și nu dispozițiile
art. 118, deoarece în acest caz operează confuziunea între patrimoniul moștenitorului și eel
succesoral;
1 1 1 /. Deleami, Tratal…, 2007, vol. 1, p. 427.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI \rl. I IK | ±l`*
c)Succesiunile succesive. Competența teritorială este ușor de stabilit în cadrul acți-unilor
în care se dezbate o singură moș:enire. Dificultăți în determinarea competenței teritoriale au
existat în cazul acțiunilor având ca obiect moșteniri succesive. în aceastã situație, în
jurisprudențã s-a statuat că, atunci când defuncțií au avut ultimul domiciliu în localitãți diferite,
situate în circumscripțiile teritoriale ale unor instanțe diferite, conflictul negativ de competență
care s-ar putea ivi se rezolvã în favoarea instanței de la ultimul domiciliu al celui din urmā
defunct1'1. în prezent, legiuitorul a intervenit pentru a regle-menta această ipoteză, stabilind o
competențã teritorială exclusivă în favoarea instanței ultimului domiciliu al oricãruia dintre
defuncți;
d)Cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori
sau împotriva executorului testamentar (art. 118 pet. 3). în aceastã categorie se includ: cererea
legatarilor sau a creditorilor personali ai defunctului împotriva moște-nitorilor sau a executorului
testamentar, având ca obiect executarea unui contract încheiat cu defunctul; cererea pentru
predarea jnui legat cu titlu particular; cererile prin care creditorii succesiunii ridică pretenții în
temeiul unui titlu ulterior deschiderii succesiunii (de exemplu, cererea privind plata cheltuielilor
de înmormântare etc.).
Deși textul art. 118 pet. 3 NCPC se referă expres la „creditorii defunctului", în literatura
juridică s-a subliniat faptui că el seaplicăîn privința tuturor creditorilor care au pretenții
împotriva succesiunii, adică atât în privința creditorilor personali ai defunctului, cat și a celor
care au devenit creditori ai succesiunii după deschtderea ei(21.
Așa cum este redactat, textul art. 118 pet. 3 are în vedere strict numai cererile formu late de
legatari sau de creditorii lui de cuius în contra unui moștenitor, astfel încãt el nu se aplică în
situația inversă în care cererea este formulată de moștenitor împotriva lega-tarului sau a
creditorului defunctului. în această din urmă situație devin incidente regulile de drept comun în
materia competenței teritoriale.
2.Masã succesorală ce conține un imobil. Competențã teritorială exclusivă. Instanța
celui din urmă domiciliu al defunctului este competentă să soluționeze cererile în materie
de moștenire evocate mai sus și atunci când în compunerea masei succesorale intră un
imobil aflat în circumscripția teritorială a unei alte instanțe.
Competența teritorialã a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului este exclusivă și
absoluta și poate fi invocată de orice persoană care are interes, deci inclusiv de credi tor^
succesiunii, precum și din oficiu'31.
Din analiza art. 118 NCPC se observă faptui că determinant în stabilirea competenței
teritoriale este ultimul domiciliu al defunctului. Prin urmare, ori de câte ori obiectul acți-unii îl
constituie o cerere (din cadrul celor trei categorii menționate la art. 118) care pri-vește un
imobil, competența se va determina potrivit art. 118 NCPC, și nu conform art. 117 NCPC,
concursul dintre dispozițiile celor două texte fiind soluționat în favoarea art. 118. Normele
cuprinse în cele douã texte legale nu sunt conflictuale. Fiecare regle-mentează cazuri de
competență teritorială exclusivă, de strictă interpretare. Articolul 117 are în vedere acțiunile
reale imobiliare, iar art. 118 acțiunile privitoare la moștenire, limitativ determinate, dar
guvernate de importanța juridică a ultimului domiciliu al defunctului.
3.Aplicabilitatea regulii prevãzute de art. 118. Efectuarea partajului succeso-
ral. Competențã teritorialã de drept comun. Competența teritorialã exclusivă în materie
I1' I.C.C.J., s. civ. și dc propr. int., dec. nr. 6152/2004, in B.J., bază do date și ín Dreptul nr. 6/2005,
'21 KM. Ciobanu, C. Boroi, Curs …, p. 158.
1 3 11.C.C.J., s. civ., dec. nr. 2456 din 25 martie 2004, www.scj.ro.

230 | Art. Il» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
de moștenire încetează la momentul sistării stării de indiviziune succesorală, creditorii
personali ai moștenitorilor urmând a se adresa cu acțiuni personale instanțelor corespun-
zătoare domiciliului acestora din urmă, prin aplicarea dispozițiitor art. 107 NCPC, care
reglementeazā competența teritorială de dreptcomun.
Art. 119. Cereri privitoare la societăți. Cererile în materie de societate, până la sfârșitul
lichidării sau, după caz, pânã la radierea societății, sunt de competența exclusivã a
instanței în circumscripția căreia societatea își are sediul principal.
COMENTARII
1.Competențã teritorială exclusivã. Cereri în materie de societate. Aparține exclusiv
instanței în circumscripția căreia societatea își are sediul principal competența de a solu-
ționa cererile în materie de societate, pânā la ⅛fârșitul lichidării sau, după caz, până la
radierea societãții. Este vorba despre litigiile existente între asociați ori între aceștia și
societate1'1, aceste litigii fiind în legătură cu activitatea societății. Cu titlu de exemplu,
menționăm: cererea pentru anularea actului de constituire a societãțíi, cererea prin care
un asociat pretinde restituirea sumelor cheltuiteîn contul societății, cea pentru repararea
daunelor aduse societății de către un asociat, cererea de excludere a unui asociat, cererea
pentru dizolvarea societății, cea pentru numirea lichidatorilor, opoziția referitoare la
bilanțul de lichidare și la repartizarea activului societății și altele asemenea.
Sintagma „cereri în materie de societate" are în vedere, pe de o parte, orice fel de
societate, iar, pe de altă parte, orice litigii în această materie, indiferent de poziția proce-suală
a societății (reclamantă sau pârâtă). Referitor la categoria cererilor în materie de societate, în
doctrinã'2' s-a precizat că legea vizează două domenii de aplicare a regulilor de competență
teritorială exclusivã, și anume: a) domeniul societăților, indiferent de forma, natura și forma de
activitate a acestora (a se vedea art. 1881 NCC); b) domeniul litigiilor în materie de societate,
indiferent dacã aceasta este pârâtă sau reclamantā în proces.
Elementul determinant în stabilirea competenței este sediul principal al societății, precizat
în actul constitute și în statut. Instanța va trebui să ia în considerare sediul real, și nu eel fictiv
al societății.
2.Competențã de drept comun. Nu sunt supuse dispozițiilor art. 119 NCPC litigiile în care
pãrți sunt, pe de o parte, societatea sau asociații, iar, pe de altă parte, terțe persoane,
deoarece acestea nu interesează raporturile juridice ale societății referitoare la societatea
însăși și la asociați. Pentru asemenea litigii, ccmpetența teritorială se determină prin aplicarea
regulilor de drept comun.
3.Aplicabilitatea regulii prevăzute de art. 119 și în timpul lichidārii societății. Competența
absoluta reglementata de art. 119 NCPC subzistă și în timpul lichidării societății, chiar după
pronunțarea hotărârii de lichidare, până la momentul împărțirii întregului activ al societății,
determinat a fi „sfârșitul lichidării", în sensul legii. Legiuitorul introduce sintagma „sfârșitul
lichidării sau radierea societății", iar, în acest context, trebuie precizat că, în înțelesul art. 1930
NCC, lichidarea nu este identică cu dizolvarea societății, lichidarea hind o consecință a
dizolvării [art. 1930 alin. (2) NCC]. Cert este că trebuie să se parcurgă întreaga procedură de
lichidare, de la înlocuirea organelor de administrație curentă și până la radierea societății din
registrul comerțului.
1 1 1 Potrivit art. 63 din Legea nr. 31/1990, republican, modih'cata prin Legea nr. 71/2011: „Cererileși cāile de atac
prevâzute de prezenta lege, de competența instanțelor judecătorești, se soluționează de tribunalul în a cărui
circumscripție își are societatea sediul principal".
|z' I. Dekanu, Tratat…. vol. 1,2010, p. 574.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI AM. 120 | 2M
4.Litigiu privind un imobil. Competență teritorială exclusivā. Norma nu distingeîntre
cererile care au ca obiect mobile sau imobile, astfel că regula se aptică și pentru ipoteza în
care litigiul vizează un imobil aflat în raza teritorialã a unei alte instanțe decât aceea unde
societatea își are sediul principal.
5.Dreptul Uniunii Europene. Competență teritorială exclusivă. Cereri privind con –
stitutes, nulitatea sau dizolvarea societăților sau a persoanelor juridice care au sediul
pe teritoriul unui stat membru ori valabilitatea deciziilor organelor acestora. Potrivit
dispozițiilor art. 22 pet. 2 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, în cererile care au un astfel de
obiect, competența aparține instanțelor din statul unde își au sediul persoanele juri dice. Pentru
determinarea sediului, instanța aplicã normele sale de drept international privat.
Arl. 120. Cereri privitoare la insolvență sau concordatul preventiv. Cererile în matcria
insolvenței sau concordatului preventiv sunt dc compctcnța exclusivă a tribunalului în a
cărui circumscriptie își are sediul debitorul.
COMENTAR1I
1. Competențã teritorialã exclusivă. Aparține exclusiv tribunalului în circumscripția
căruia debitorul își are sediul competența de a soluționa cererile în materia insolvenței sau a
concordatului preventiv. Competența este una absolută, de ordine publică. Aplicabtlitatea
normei de competență este exrinsă, așadar, la cererile în materie de concordat preventiv,
rezultate din aplicarea Legii nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv și a
mandatului ad-hoâ`\ care sunt, asemeneacererilorîn materie de insolvență reglemen-tate prin
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței12', de competența exclusivă a tribunalului în a
cărui circumscriptie debitorul își are sediul.
Din analiza dispozițiilor Legii nr. 85/2006 rezultã că procedura generală a insolvenței se
aplică tuturor debitorilor aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă, cu excepția
debitorilor cărora li se aplică o procedura simplificată [art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr.
85/20061. în același sens, prin art. 6 din Legea nr. 85/2006 se stipulează: toate procedurile
prevăzute de prezenta lege, cu excepția apelului prevăzut la art. 8, sunt de competența
tribunalului în a cărui circumscriptie își are sediul debitorul. Dacă în cadrul tribunalului a fost
creată o secție specială de insolvență sau un complet specializat de insolvență,
acesteia/acestuia îi aparține :ompetența pentru derularea procedurilor pre văzute de prezenta
lege. Tribunalul sau, dupã caz, tribunalul specializat în a cărui circum scriptie teritorială își are
sediul debitorul la data sesizării instanței cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței
rămâne competent să soluționeze cauza indiferent de schimbările ulterioare de sediu ale
debitorului. De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) din aceeași lege, curtea de apel va ft' instanța
de apel pentru hotărârile pronunțate de judecãtorul-sindic în temeiul art. 11 din lege; hotărârile
curții de apel sunt definitive.
în înțelesul art. 3 pet. 1 din Legea nr. 85/2006, insolvență este acea stare a patrimo-niului
debitorului care se caracterizeazã prin insuficiența fondurilor băneșri disponibile pentru plata
datoriilor exigibile. Debitorul este persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care
face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. 1 {societățile comerciale; societățile
cooperative; organizațiile cooperatiste; societãțile agricole; gru-purile de interes economic;
orice altă persoana juridică de drept privat care desfășoară și activități economice) și care
esteîn stare de insolvență.
1 , 1 M. Of. nr. 870 din 14 decembrie 2009. '21
M. Of. nr. 359 din 21 april⅛ 2006.

`Z5l | Art. 120 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Legea nr. 318/2009 se aplică persoanelor juridice care organizează o întreprindere aflată
în dificultate financiară, fără a fi în stare de insolvență, denumite în continuare debitori (art. 1).
Mandatul ad-hoc este o procedurã confidențialã, declanșată la cererea debitorului, prin care un
mandatar ad-hoc, desemnat de instanță, negociază cu creditorii în scopul realizãrii unei înțe!
egeri între unul sau mai mulți dintre aceștia si debitor în vederea depașirii stării de dificultate în
care se af ă întreprinderea acestuia din urmã [art. 3 lit. c)]. Concordatul preventiv este un
contract încheiat între debitor, pe de o parte, si creditorii care dețin eel puțin două treimi din
valoarea creanțelor acceptate și necontes-tate, pe de altă parte, prin care debitorul propune un
plan de redresare a întreprinderii sale și de acoperire a creanțelor acestor creditori împotriva
sa, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depășire a dificultății în care se află
întreprinderea debi torului [art. 3 lit. d)].
Din perspectiva Legii nr. 381/2009, organele care aplică procedurile speciale prevāzute de
lege sunt instanțele judecătorești, prin judecătorul-sindic sau, după caz, președintele
tribunalului, mandatarul ad-hoc, respectiv conciliatorul.
2.Criteriul de stabilire a competenței teritoriale. în stabilirea competenței teritoriale
se are în vedere sediul debitorului înscris în registrul comerțului, în momentul înregistrãrii
cererii de deschidere a procedurii reglementate prin una dintre legile speciale mai sus
evocate, orice modificare ulterioară rămânând fâră efecte juridice asupra competenței11'.
Sediul debitorului este eel cu care figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în
registrul societãților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor – art. 6 alin. (I1) din Legea
nr. 85/2006. Sintagma „sediul debitorului" desemnează, așadar, locul care reprezintă „centrul
afacerilor" acelui profesionist, iar nu domiciliul persoanei fizice și nici sediul persoanei juridice.
Relevanță juridică prezintă sediul pe care debitorul íl avea în momentul înregistrãrii cererii de
deschidere a procedurii. Astfel, orice schimbare ulteri oară a sediului rămâne fără semnificație
sub cspectul determinării competenței. Prin urmare, pentru determinarea instanței competente
are relevanță doar sediul debitorului la momentul înregistrãrii cererii de deschidere a procedurii
și nu prezintă relevanță alte elemente, precum: locul unde debitorul își are principalele organe
de conducere și admi-nistrare ori locul unde își are principalele interese în desfășurarea
activității.
Potrivit Legii nr. 381/2009, tribunalul în jurisdicția căruia se află sediul sau domiciliul
profesional al debitorului este competent să soluționeze cererile și pricinile la care se referă
această lege. Cererile și pricinile referitoare la concordatul preventiv sunt de com-petența
judecătorului-sindic, desemnat în condițiile Legii nr. 304/2004 (art. 5). Curtea de apel este
instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel
sunt definitive (art. 6).
3.Cereri introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar împotriva unor terți,
debitori ai celui aflat în insolvență. în literatura de specialitate, s-a considerat că cererile
introduse de administratorul sau lichidatorul juciciar împotriva unor terți debitori ai celui
aflat în reorganizarejudiciară sau faliment sunt decompetența instanței în a cărei circum-
scripție teritorială comerciantul își are sediul principal, numai în cazul în care cererile
introduse împotriva terților își au cauza în reorganizarea judiciară sau în faliment, în sensul
''l în doctrină sc apreciază că an. 6 din Legea nr. 85/2006 -eglementează competenja material.! și teritoriala
exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui raza teritoriala iși are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în
registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilorși fundațiilor. Pornind de
la expresia „toate procedurile sunt de competența tribunalului in a cărui razâ teritorială își are sediul debitorul", in
forma anlerioară modificării art. 6 prin Legea nr. 169/2010. se consideră că mutarea sediului după momentul
efectuării notiftcărilor privind deschiderea procedurii nu produce niciun efeel in privința competenței teritoriale a
instanței (St.D. Cărpenaru, V. Nane$, M.A. Hotca, Noua lege a insolvenței. Legea nr. 85/2006. Comenlarii pe
articole, Ed. Hamangiu, Bucuicști, 2006, p. 47-48).

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI AM. 120 | 2Xi
că nu arfi existatsau, mai binezis, existența lorarfi fostîntâmplătoareîn lipsa procedurii
reorganizării judiciare sau a falimentulu. Dimpotrivă, în cazul celorlalte cereri, care nu sunt
cereri în materie de reorganizare juciciară sau faliment, ci doar cereri care, eventual, ar
interesa reorganizarea judiciară sau falimentul, competența teritorîală se determină potrivit
regulilor de drept comun'1'.
4.Competența în raporturile de drept international privat din domeniul insolven-ței.
Legea nr. 637/2002'21 reglementeaza raporturile de drept international privat în domeniul
insolvenței, stipulând în art. 5 că toate atribuțiile referitoare la recunoașterea procedurilor
străine și cooperarea cu instanțele străine sunt de competența tribunalului în circumscripția
cãruia se află sediul debitorului. în cazul în care debitorul nu are niciun sediu în Romania,
competent este, după caz: tribunalul în circumscripția căruia se află bunurile imobile ale
debitorului, dacă eleconstituie obiect al cererii; tribunalul în circum scripția căruia se păstrează
registrul în care este înscrisă nava sau aeronava ce face obiectul cererii; tribunalul în
circumscripția cãruia se află sediul societății comerciale române la care debitorul deține valori
mobiliare; Tribunalul București, în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de
proprietate intelectuală protejateîn Romania, titluri de stat, bonuri de tezaur, obligațiuni de stat
și municipale aparținãnd debitorului; tribunalul în circum scripția căruia se află
domiciliul/reședința, respectiv sediul persoanei publice, când obiectul cererii îl constituie
drepturi de creanță ale debitorului asupra unei persoane sau autorități publice.
5.Dreptul Uniunii Europene. Reglementarea raporturilor de drept international privat
din domeniul insolvenței. Potrivit art. 77'din Legea nr. 637/2002, prevederile acestei legi nu
sunt aplicabile raporturilor de drept international privat din domeniul insolvenței care cad sub
incidența Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind
procedurile de insolvență'*'. Regulamentul european privind insolvența este un instrument
juridic european valabil nemijlocit, astfelîncât apli-carea lui în statele membre ale Uniunii
Europene, cu excepția Danemarcei (care nu este parte semnatară a regulamentului – pet. 33
din expunerea de motive), nu necesită o procedură specială. în plus, Regulamentul european
privind insolvența înlocuiește con-vențiile bi-sau multitaterale între statele membre [art. 44alin.
(1) din regulament]. Pede altă parte, Regulamentul european privind insolvența nu împiedică
un stat membru să încheie convenții cu state nemembre, care să se suprapună cu domeniul
sāu de aplicare.
Regulamentul european privind insolvența nu reprezintă o reglementare unitară a
procedurii de insolvență la nivel european. Materia insolvenței rămâne o temă de dez-voltat
pentru fiecare stat membru în parte. Regulamentul face referire la procedurile de insolvență cu
element de extraneitate, astfel încât reglementările sale constituie legea aplicabilă în materia
insolvenței.
în cazul în care un debitor are punctul principal de interes într-un stat membru, atunci
împotriva acestuia se poate deschide o procedură primară de insolvență în sensul regu –
lamentului. Posibilitatea unei proceduri paralele într-un alt stat este menită să ofere, în special
creditorilor, șanse egale de tratament.
Conform art. 1 alin. (1) din Regulamentul european privind insolvența, acesta este aplicabil
în cazul procedurilor care fac re⅛rire la insolvabilitatea debitorului și care au ca urmare
sechestrul, în întregime sau partial, asupra averii acestuia, cat și numirea unui
1 , 1 VM. Oobanu, G. Boroi, Curs …, p. 152.
1 2 1 M. Of. nr. 931 din 19 decembrie 2002.
1 3 1 (O L160 din 30 iunie 2000.

£54 | API. 121 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
lichidator judiciar. Procedurile din fiecare stat membru în parte, cuprinse în regulament, sunt
menționate în Anexa A la Regulament.
Debitorul poate fi o persoană fizică sau juridică, comerciant sau particular. Nu sunt incluse
în domeniul de aplicare procedurile de insolvențā asupra patrimoniului băncilor, societăților de
asigurare, fondurilor de investiții și anumitor societăți de valori. Acest domeniu se supune altor
reglementări.
Domeniul de aplicare în spațiu al regulamentului este definit de două criterii: în primul rând,
trebuie sã fie vorba de o cauză de insolvență cu caracter transfrontalier, iar în al doilea rând,
cauza trebuie sã facă o anumită referire la unul din statele membre ale Uniunii Europene, cu
mențiunea cā punctui principal de referință trebuie să coincidă cu punctui principal de interes al
debitorului. Aceasta înseamnă cā situațiile cu referire exclusiv internă nu fac obiectul acestui
regulament. Nu are nicio relevanță dacă debitorul este cetățean al Uniunii Europene, respectiv
dacă societatea își are sediul pe teritoriul Uniunii Europene, atât timp cat principalul punct de
interes al acestora se află în Uniunea Europeană.
Din punct de vedere temporal, Regulamentul (art. 43 și art. 47) este aplicabil numai în
cazul acelor proceduri ce au fost declanșate dupā intrarea sa în vigoare, la 31 mai 2002.
Pentru statele membre care au aderat ulterior, Regulamentul a intrat în vigoare odată cu
aderarea.
Procedura va fi declanșată în acel stat membru în care debitorul își are principalul punct
deinterese. Potrivitpct. 13 din expunereade motive, vafi stabilitca punct principal de interese
locul în care debitorul își administrează interesele și unde poate fi localizat de terți. Cel care
este liber profesionist își are purctul principal de interese acolo unde își exercită profesia. Ïn
cazul persoanelor juridicesau al societăților, se prezumă, potrivit art. 3 alin. (1) al
regulamentului, până la proba contrară, cã punctui principal de interese coincide cu sediul.
Competența pentru executarea propriu-zisă va fi determinatā conform legislației naționale.
După declanșarea unei proceduri de insolvență, o instanță a unui alt stat membru poate
declanșa o a doua procedura – procedura de insolvență secundară, potrivit art. 3 alin. (3) din
Regulament, dacă debitorul are o sucursală (sediu) în acest stat mem bru. Sucursala (sediul)
este definită, potrivit art. 3 alin. (2) și art. 2 lit. h), ca acel loc în care debitorul desfāșoară o
activitate economicā, care presupune angajarea de personal și de active.
Pentru determinarea competenței internaționale este necesar sã fie stabilită cu exac-titate
data de pornire, deoarece punctui principal de interese poate fi schimbat. Trebuie luate în
considerare atât momentul declanșării procedurii de insolvență, cat și eel al intro-ducerii
acțiunii. Orice schimbare intervenită după declanșarea procedurii este, fără îndo-ială, lipsită de
importanță pentru desfãșurarea ulterioară a acesteia. în Rs C-l/04 Staubitz-Schreiber, Curtea
Europeană de Justiție s-a exprirnat în favoarea datei la care a fost înaintată acțiunea în
instanță. Dacã un debitor își schimbă domiciliul cu puțin timp înainte de înregistrarea acțiunii,
cu scopul de a se sustrage legislației naționale de insolvabilitate (așa-numitul Jorum
shopping"), aceasta va fi considerate un abuz de drept și nu va fi luată în considerare.
Art. 121. Cererile împotriva unui consumator. Cererile formulate de un pro fesionist
împotriva unui consumator pot fi introduse numai ia instanța domiciliului
consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOFCATORE$TI An. 121 1 Z3`y
COMENTARII
Competență teritorială exclusivā. Cereriîmpotriva unui consumator. Aparține exclusiv
instanței domiciliului consumatorului conpetența de a soluționa cererileformulate de un
profesionist împotriva unui consumator. Competența este una absolută, de ordine publică. Este
instituită astfel o competen:ă teritorială exclusive, iar nu alternative, pentru ipoteza cererilor
formulate de un profesionist împotriva unui consumator, fără a distinge în funcție de natura
contractualã sau e>:tracontractuală a raportului juridic substantial dedus judecății; în toate
situațiile în care reclamantul profesionist se îndreaptă cu o acți-une în justiție împotriva
pârâtului consumator, competența aparține exclusiv instanței în a cărei circumscripție
domiciliază pârâtul. Legiuitorul nu conferă profesionistului dreptul dealegerea instanței
competenteteritorial, așacum o face în cazul consumatorului recla-mant, prin art. 113 pet. 8
NCPC, pentru acțiunile decurgând din contractul încheiat cu un profesionist sau cererile având
ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.
Potrivit pet. 3 din Anexa 1 la Codul consumului adoptat prin Legea nr. 296/2004, repu-
blicată, consumator este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în
asociații care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de
producție, artizanale ori liberale.
Determinantă în aplicarea acestui tex: normativ este calitatea părților, iar nu aplicarea legii
speciale mai sus evocate, așa după cum temeinic s-a apreciat si în doctrină'1'. Aceasta întrucât
legea nu distinge, iar scopul normei este acela de a proteja consumatorul, facili-tându-i
accesul la justiție printr-o dispoziție de favoare. Consumatorul, neasistat de avocat, ar putea să
nu fie în măsură să indice textele de lege aplicabile pretențiilor sale, instanta fiind obligate să
califice juridic cererea și sã dea eficiență normelor de drept incidente.
în doctrină121, s-a considerat, cu deplin temei, că textele referitoare la stabilirea com-
petenței teritoriale în cazul cererilor având ca parte un consumator sunt aplicabile chiar și
atunci când aceste cereri sunt formulate potrivit dispozițiilor de drept comun în materie
contractualã, nefiind necesar a se invoca aplicarea unei norme speciale referitoare la protecția
consumatorilor; calitatea părților este cea care determină aplicabilitate normei de competențã.
Aceasta întrucât legea nu distinge, scopul normei este acela de a proteja consumatorul în
raport cu profesionistul, iar instanta are obligația să califice juridic cere rea, prin raportare la
obiectul său și la motivele de fapt, mai cu seamā atunci când, nefiind asistat de avocat,
consumatorul nu poate sã indice norma incidentă pretențiilor sale.
Dispozițiile acestei norme fiind imperative, în sensul stabilirii unei competențe exclu sive,
ele înlātură aplicarea regulilor de competențã alternative, precum și prorogarea convențională
de competență printr-o clauză stipulată într-un contract de adeziune ori un act negociat
individual. Norma trimite la dispozițiile art. 126 alin. (2) NCPC, astfel că, dupã nașterea
dreptului la despăgubire, consumatorul poate să renunțe la competența exclusivă, prorogând
competența în favoarea altei instanțe, inclusiv pentru cererile for mulate de profesionist. Orice
convenție anticipate în acest sens este nulă absolut și nu va produce efecte.
S-a apreciat'1', totodată, că instanta este obligată să invoce din oficiu necompetența
teritorialā, în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (1) NCPC, eel mai târziu la primul termen de
judecată la care părțile sunt legal citate. Dacă după invocarea din oficiu pârâtul se declară de
acord cu judecarea cauzei de către instanta sesizată, aceasta rămâne competentă, chiar
împotriva voinței consumatorului, nefiind posibilă o declinare a competenței.
''' Ch.-L ZJăaru, Competența teritorială …, în R.R.D.P. nr. 4/2011, p. 232.
'2> Ibidem.
'3' Glt.-L. Zidaru, Competența teritoriala …, In R.R.D.P. nr. 4/2011, p. 239-240.

23b | Art. 122-123 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Capitolul III. Dispoziții speciale
Arl. 122. Regimul regulilor de competență. Reguli noi de competență pot fi stabilite
numai prin modificarea normelor prezentului cod.
COMENTARII
Imposibilitatea abrogării tacite a regulilor de competențã. Prin dispozițiile imperative ale
acestei norme se stabilește, cu valoare de principiu, cã regulile de desfãșurare a pro-cesului
civil suntcelecuprinseîn Codul deprocedure civilă, iaroabrogaretacităa acestora este
inadmisibilă. Reguli noi de procedură pot fi astfel stabilite numai prin modificarea legislativă
expresă a normelor cuprinse în Codul de procedură civilă.
Arí. 123. Cereri accesorii, adiționale și incidentale. (1) Cererile accesorii, adi-ționale,
precum și cele incidentale se judecã de instanța competentă pentru cererea principalã,
chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instance judecãtorești, cu
excepția cererilor prevăzule la art. 120.
(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și atunci când competența de soluționare a cercrii
principale este stabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complct
spccializat.
(3)Când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv
competentă pentru toate părțile.
COMENTARII
1.Prorogarea legală de competență. Judecãtorul cererii de chemare în judecatã
(introductivă de instanță) este și judecãtorul tuturor cererilor aflate într-un raport de
conexitate și interdependență cu aceasta, operãrd o prorogare legală de competență. Sunt
asemenea cereri: cererile de intervenție a terțilorîn proces, cererea reconvenționalã,
cererea de asigurare a dovezilor, sechestru asigurãtor, poprirea, cererea de împărțire a
bunurilor comune formulată în cadrul procesului de divorț, cererea de acordare a unei
pensii de întreținere formulată într-un proces de stabilire a paternității, cea de acordare
de despãgubiri pretinse în legătură cu cererea în revendicare a unui imobil, cererea de
modificare a pretențiilor inițiale etc.
Legea definește această conexitate în cuprinsul art. 30 NCPC, așa încât se va aprecia, în
raport cu dispozițiile art. 30 NCPC, caracterul accesoriu, adițional, respectiv incidental al unei
cereri, în funcție de interdependența acesteia cu cererea principalã, reținându-se că soarta
cererii accesorii depinde în mod esențial de rezolvarea data cererii principale în cadrul
aceluiași proces, că o cerere incidentală are caracterele uneia principale, este formulată într-un
proces deja început, fiind prioritară în soluționare, iar o cerere adițională este aceea prin care o
parte modifică pretențiile sale anterioare.
Acest caz de prorogare legală de competențã operează și în cazul în care competența de
soluționare a cererii principale este stabilitã de lege în favoarea unei secții specializate sau a
unui complet specializat.
Aceste dispoziții nu se aplică cererilor în materiede insolvență și concordat preventiv,
prevăzute de art. 120 NCPC.
2.Criteriul aplicabil pentru a opera prorogarea de competență. în Mteratura juridică
de specialitate s-a afirmat'1' că cererile accesorii și incidentale, indiferent de valoarea lor,
"I M. Tābârcã, C/i. Buta, Codul…, p. 126.

COMPFTtNTA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI \rl. IS I I 23/
sunt de competența instanței învestite cu cererea principală numai dacă, prin natura obiectului,
aparțin aceleiași materii: civilă, penală, minori și familie, contencios adminis-trativ și fiscal,
conflicte de muncă și asigurări sociale, societāți comerciale, registrul comer-țului, insolvență,
concurență neloială, maririmă și fluvială. Aceasta deoarece, în cadrul instanțelorjudecătorești,
funcționează secții și complete specializate, în conformitate cu normele de organizare judiciară
cuprinse în Legea nr. 304/2004, la care trebuie să ne raportăm pentru determinarea
competenței materiale de atribuțiune.
3.Cazurile în care prorogarea de competență operează împotriva normelor de com-
petență absolută. Data hind natura cererilor accesorii, adiționale și a celor incidentale,
raportul în care acestea se află cu cererea principală, legiuitorul admite prorogarea legală
de competență chiar împotriva regulilor imperative de competență (materială sau teri-
torială exclusivã), instanța neavând obligația unei disjungeri, succedată de o declinare de
competență, în condițiile în care respectarea normelor de competență absolută se verificã
în privința cererii principale1'1.0 singură excepție este reglementată, pentru cazul cererilor
privitoare la insolvență sau concordatul preventiv, de art. 120 NCPC. Ele rãmãn în com
petența exclusivã a tribunalului specializat'21.
în cazul în care cererile incidentale arfi de competența unor organe de jurisdicție din afara
sistemului instanțelor judecãtorești, s-a arãtat că prorogarea nu poate avea loc, cu încãlcarea
normelor de competență generală, pentru că nu existã un temei legal pentru aceasta. Pentru a
evita riscul pronunțãrii unor hotărâri contradictorii, până la soluționarea cererii incidentale de
către organul de jurisdicție competent, instanța va putea suspenda judecata'3'.
4.Prorogare de competențā urmată de disjungerea cererii incidentale. Dacă după
prorogarea de competență instanța procedează la disjungerea cererii incidentale, dispu-
nând formarea unui nou dosar, competerța soluționării cererii disjunse va reveni instanței
care soluționează cererea principală, șî nu celei căreia i-ar fi revenit competența în cazul
în care cererea s-ar fi formulat pe cale principală. în acest sens sunt și dispozițiile art. 99
alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelorjudecătorești, conform cărora,
în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiași complet, pentru res
pectarea principiului continuității.
\r(. 124. Apărări și incidente procedurale. (1) Instanța competentă să judece cererea
principală se va pronunța și asupra apărărilor și excepțiilor, în afara celor care constituie
chestiuni prejudiciale și care, potrivit legii, sunt de competența exclusivã a altei instanțe.
(2) Incidentele procedurale sunt soluționate de instanța în fata căreia se invocă, în afară
de cazurile în care legea prevede în mod expres aitfel.
COMENTARII
1. Competența în cazul apărărilor și incidentelor procedurale. Printr-o extindere legală de
competență, se conferă instanței învestite cu soluționarea cererii principale compe-
1 , 1 în acest sens, a se vedea si C.S.J., s. civ., dec. nr.3685 din 26 septembrie 2003, in Dreptu! nr. 2/2005, p. 218-219.
Pentru opinia contrară, conform căreia nu se pot incălca regulile imperative ale competenței materiale și teritoriale,
a se vedea ƒ. Detaiiiu, Tratat…, 2007, vol. 1, p. 439.
' ' Potrivit art 6 din Legea nr. 85/2006, „Toate procedurilc prevăzute de prezenta lege, cu excepția apelului prevăzut
la art. 8, sunt de competența tribunalului în a c<lrui circumscripjie îsi are sediul debitorul. Dacă în cadrul
tribunalului a fost creată o secție special; de insolvență sau un complet specializat de insolvență, acesteia/acestuia ii
aparține compelența pentru cerularea procedurilor prevazute de prezenta lege".
1 3 1M. Tăbârcã, Drept procesual…, vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 301.

£⅛ I An. I2,> I)ISI'O/ITM GtNEKALE
tența de a se pronunța si asupra apārãrilor si excepțiilor. In sensul alin. (2) al art. 124 NCPC,
incidentele procedurale sunt și ele soluționate. de regulă, de instanța în fata căreia au fost
invocate, excepțiile fiind de strictã și limitată aplicare.
2. Chestiunile prejudiciale. Sunt excluse incidenței acestui text normativ situațiile de
competență exclusivă a unei alte instanțeîn privința apărărilor și incidentelor ce constituie
chestiuni prejudiciale. Prin urmare, ori de câte ori soluționarea unei chestiuni prejudiciale este
de competența exclusivă a unei alte instanțe decât aceea învestită cu rezolvarea cererii
principale, nu va opera această extinderea legală de competență. Chestiunile pre judiciale sunt
probleme de fapt sau de drept, chiar de procedura, prealabile abordarii fondului și care, potrivit
legii, sunt de competența exclusivă a unei alte instanțe. în doc-trină'1' s-a afirmat că o
chestiune prejudicială este reperabilă sub următoarele două aspecte: a) intră în competența de
soluționare a unei alte jurisdicții sau a unei alte auto-rități; b) rezolvarea ce a fost data
chestiunii prejudiciale este obligatorie pentru instanța în fata cãreia ea a fost invocată. Sunt
astfel de chestiuni prejudiciale: chestiunile prejudiciale de natură penală, incidente atunci când
soluționarea acțiunii civile depînde de rezolvarea data unei acțiuni penale [art. 413 alin. (1) pet.
2 NCPC]; chestiunile prejudiciale de natură civilă, cele care justifică suspendarea judecății
pentru că dezlegarea cauzei depinde de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul
unei alte judecãți [art. 413 alin. (1) pet. 1 NCPC].
Cu referire la excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, ca urmare a
modificărilor aduse art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța învestită cu fondul litigiului șí în
fata căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu
caracter individual depinde soluționarea litig ului pe fond, este competentă să se pro-nunțe
asupra excepției, fie printr-o încheiere in:erlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în
cauză. în situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelega litate prin încheiere
interlocutorie, aceasta poate fi atacată odatã cu fondul. în cazul în care a constatat
nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fata căreia a fost invocată
excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a tine seama de actul a cărui nelegalitate a
fost constatată. Prin urmare, soluționarea excepției de nele galitate a unui act administrative cu
caracter individual aparținând spre rezolvare instanței învestitecu soluționarea litigiului în fond,
iar nuexclusiv instanței decontencios adminis trativ, această chestiune nu mai este una
prejudicială, ci doar o chestiune prealabilă solu-ționării fondului, în competența aceleiași
instanțe. Rămân discutabile, în doctrină, din perspectiva încadrării în categoria chestiunilor
prejudiciale, excepția de neconstituționa-litate, întrebarea preliminară la Curtea de Justiție a
Uniunii Europene, solicitarea unei hotărâri prealabile înaltei Curți de Casație și Justiție'2'.
Art. 125. Cererea în constatare. In cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței
unui drept, competenta instanței se determină dupã regulile prevăzute pentru cererile
având ca obiect realizarca drcptului.
COMENTARII
Competența de soluționare a acțiunii în constatare. Instanța competentă, sub aspect
material și teritorial, să rezolve cererile în realizarea unui drept este cea care va putea
soluționa și cererile în constatare pozitivă (a existenței unui drept) sau negativă (a inexis-
*1' /. Deleanu, Tratal…, vol. 1,2010, p. 584.
|2i Pentru detain, a se vedea I. Deleanu, Tratat…, vol. I, 2010, p. 587-596.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UDF.CATOREȘTI \rl. I2H I 2.W
tenței dreptului), condiționat de lipsa posibilitāții părții care acționează de a solicita rea-tizarea
dreptului, pentru cā, ori de câte ori partea are deschisă calea realizării dreptului, vatrebuisă
uzeze deaceastă cale, acțiuneaîn constatareînaceastā situațíe fiind inadmi-sibilă (art. 35
NCPC). Pe calea acțiunii în constatare se poate solicita numai constatarea existenței sau
inexistenței unui drept, nu și a unui fapt. Dacã se solicita constatarea unui fapt, cererea va fi
respinsã, ca inadmisibilă.
Art. 126. Alegerea de competență. (1) Părțile pot conveni în scris sau, în cazul Iitigiilor
nāscute, și prin declarație verbală în fata instanței ca procesele privitoare la bunuri și la
alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea
care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afarā de cazul când această
competență este exclusivă.
(2) In litigiile din materia protectiei drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri
prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instantei competente, în condițiile
prevăzute la alin. (1), numai dupā naștcrea dreptului la despăgubire. Orice conventie
contrară este considerată ca nescrisã.
COMENTARU
1.Prorogarea voluntară (convențională) de competențā. Modalitāți de exprimare a
acordului de voințā. Instanța competentă sub aspect teritorial să rezolve cererile privi
toare la bunuri mobile, precum și la alte drepturi de care părțile pot dispune poate fi și
aceea stabilită de părți prin acordul lor de voință. Acest acord poate fi exprimat: a) în scris
(sub forma unei clauze atributive de competență, inseratã în contractul încheiat între părți
sau într-o conventie separata, ulterioarăîncheierii contractului, prin care părțile convin
ca litigiul ce se va ivi sau care s-a ivit înfe ele să fie judecat de o anumită instanță, alta
decât cea competentă în mod obișnuit); b) prin declarație verbală în fata instanței alese,
consemnată în încheierea de ședință, în ipoteza unui proces început.
De regulă, înțelegerea părților privind prorogarea voluntarã a competenței intervine înainte
de ivirea litigiului, însă, din interpretarea dispozițiilor alin. (1) al normei analizate, care admite
declarația verbală în fata instanței ca forma a exprimării convenției părților, rezultăcăeste legal
posibilă o astfel deînțelegereși ulterior nașterii unui litigiu. Prorogarea este posibilă numai la
nivelul instanțelor de prim grad de jurisdicție, iar nu la nivelul instanțelor de apel sau recurs.
Totodatã, ea privește judecata litigiului în fond, iar nu o cerere de ordonanță președințială,
asigurarea probelor sau luarea unei mãsuri asigurătorii.
în doctrină, s-a precizat că alegerea de competență sau alegerea instanței urmează regu-
lile de drept comun privitoare la convenții, astfel că alegerea de competență nu poate pro duce
efecte decât în privința persoanelorcare au convenit și a moștenitorilor acestora11'.
2.Interzicerea unei convenții referitoare la prorogarea de competență încheiate
înainte de nașterea dreptului la despãgubire. Uneori, legea interzice expres părților, prin
dispoziții imperative, să convinã asupra competenței teritoriale înainte de nașterea drep
tului la despăgubiri. Un astfel de caz es:e eel reglementat prin art. 115 alin. (2) NCPC,
referitor la competența teritorială în materie de asigurare, precum și eel referitor la cererile
formulate împotriva unui consumator, potrivit art. 121 NCPC, pentru care dispozițiile
alin. (2) al art. 126 sunt complementare. 0 conventie anticipată în aceste materii prevă
zute de lege este nulă absolut și nu va produce efecte.
1 , 1 /. Dckami, Tralat…, vol. I, 2010, p. 605.

140 | API. I2fi I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Interdicția prorogării voluntare a competenței înaintea nașterii dreptului la despăgu-bire
este aplicabilă oricărui contract încheiat de un consumator cu un profesionist (indi-ferent dacă
asiguratul este profesionist sau consumator, în ipoteza art. 115 NCPC, prezu-mându-se legal
că, chiar dacă asiguratul ar fi un mic comerciant ori liber profesionist, acesta nu poate să
negocieze clauzele contractului de asigurare, care este un contract de adeziune).
în doctrínă s-a apreciat că această normă, inclusiv art. 126 alin. (2) NCPC, este una de
ordine publică de protecție, întrucât partea al cărei interes particular este ocrotit prin norma
care interzice derogarea de la dispoziția sa înaintea nașterii litigiului esteîn drept să renunțe la
beneficiul normei după acest moment, prorogând în mod valabil competenta în favoarea unei
anumite instanțe, ce poate fi diferită față de oricare dintre instanțele desemnate de regula de
competenta alternative1'1. Norma trimite la dispozițiilor art. 126 alin. (2) NCPC, care atenuează
caracterul de ordine publică după nașterea dreptului la despăgubire, consumatorul putând să
renunțe la competenta exclusivă, prorogând com petenta în favoarea altei instanțe, inclusiv
pentru cererile formulate de profesioniști. Orice convenție anticipată în acest sens este nulă
absolut și nu va produce efecte.
3.Admisibilîtatea alegerii instanței numaiîn cazut normelor cu caracter dispozi tiv.
Părțile își pot alege instanța care să le soluționeze pricina în fond, dintre mai multe instanțe
deopotrivă competente sub aspect teritorial, printr-o prorogare voluntară de competenta,
posibilă numai în cazul normelor de competenta cu caracter dispozitiv. Alegerea de
competenta este o prorogare convențională de competenta teritorială, astfel că ea nu poate
opera în situațiile de competenta teritorială exclusivă. 0 derogare de la regulile de competenta
absolută, înscrise în art. 117-121 NCPC, este inadmisibilă. Ca atare, în niciun caz printr-o
convenție atributivă de competenta nu se poate învesti o instanță civilă, în locul instanței
penale, sau o instanță de drept comun, în locul celei speciale; nu se pot crea noi grade de
jurisdicție sau înlătura vreun grad de jurisdicție.
4.Condiții. Prorogarea convențională de competenta presupune îndeplinirea anumitor
condiții: părțile să aibă capacitate de exercițiu; consimțământul lor să fie liber exprimat și
neviciat; acordul părților să fie expres, precs și clar exprimat; convenția trebuie să cuprindã
indicarea instanței alese pentru soluționarea litigiului; instanța aleasă de părțî sã nu fie
necompetentă absolut.
5.Nerespectarea convenției atributive de competenta. Susținem opinia conform căreia
este admisibilă în principiu renunțarea de către părți la clauza atributivã de com petenta,
consecința normală a caracterului conventional al prorogării. în situațiaîn care prorogarea a
fost convenită în interesul și beneficiul uneia dintre părți (spre exemplu, domiciliul ales), ea
poate renunța unilateral la acest beneficiu121.
într-adevăr, întrucât prorogarea de competenta are caracter conventional, părțile au
posibilitatea de a renunța la convenția atributivă de competenta prin acordul lor de voință.
Renunțarea poate avea loc prin sesizarea de către reclamant a instanței prevăzute de lege să
soluționeze acea pricină, în locul celei stabilite conventional de către părți. în aceastã situație,
pârâtul va putea invoca excepția de necompetență, întrucât, ca orice contract, convenția
atributivă de competenta are forță obligatorie între părțile contrac-tante, niciuna dintre acestea,
prin voință unilateral, neputand pune capăt convenției în lipsa acordului comun al părților. Este,
de fapt, oaplicație a principiului simetriei existente între modul de încheiere a convenției
atributive de competenta și modul de desfacere a unei asemenea convenții (art. 1321 NCC).
''I Gh.-L Ziăaru. Compelența leritorială …, în R.R.D.P. nr. 4/2011, p. 235. |z' I
Deleami, Tratat…, vol. I, 2010, p. 607.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR )UDECATOREȘTI Irl. IÏ7 | 241
Convenția atributivă de competență nu are efecte fațā de terți, însă ea se extinde și asupra
categoriei avânzilor-cauză1'1, forrrată din succesorii universali și cu titlu universal, succesorii cu
titlu particular și creditorii chirografari.
6.Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comer-
cianți și consumatori. în sensul art. 12 din lege, în cazul în care constată utilizarea unor
contracte de adeziune care conțin clauzeabuzive, organele de control prevăzute la art. 8
din lege (reprezentanțiiîmputerniciți ai Autoritāții Naționale pentru Protecția Consumatorilor,
specialiștii autorizați ai altor organe ale administrației publice) vor sesiza tribunalul de la
domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia sã modifice
contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. La cererea de
chemare în judecată va fi anexat procesul-verbal întocmit potrivit art. 11 din lege {prin
care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum și articolele
din lege încălcate de profesionist). Asociațiíle pentru protecția consumatorului care înde-
plinesc condițiile prevăzute la art. 30 și art. 32 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția con
sumatorilor, republicatã, cu modificãrile ș completările ulterioare, îl pot chema în judecată
pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, la tri
bunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, pentru ca aceasta să dispună
încetarea folosirii acestora, precum și modificarea contractelor aflate în curs de executare,
prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispozițiile sus-menționate nu aduc atingere dreptului
consumatorului căruia i se opune un con:ract de adeziune ce conține clauze abuzive de a
invoca nulitatea clauzei pe cale de acțiune ori pe cale de excepție, în condițiile legii.
Potrivit art. 13 din lege, instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în
contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare,
precum și sā elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi urilizate în
cadrul activității profesionale. în cazul prevăzut la alin. (1) (în care se con-statã utilizarea unor
contracte de adeziune care conțin clauze abuzive), instanța va aplica și amenda
contravențională prevăzută la art. 16 din lege. Dacă instanța constată că nu sunt clauze
abuzive în contract, va anula procesul-verbal întocmit. Hotărârea este supusă numai apelului
(pentru procesele începute în perioada 15 februarie 2013 – 30 iunie 2013).
7.Alegerea de domiciliu. Dacă prin convenția părților alegerea s-a făcut în favoarea
pârâtului sau a ambelor părți, atunci reclamantul urmează să sesizeze instanța stabilită
prin convenție. Dacă alegerea s-a făcut în favoarea reclamantului, acesta are opțiunea de
a sesiza fie instanța stabilită conventional, fie instanța competentă potrivit legii.
Art. 127. Competența facultativă. (1) Dacă un judecător are calitatea de recla-mant într-o
cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre
instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscriptia oricăreia dintre curtile de
apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își
desfășoară activitatea.
(2) In cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoarã
activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre
instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscriptia oricăreia dintre curtile de
apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost
competentã, potrivit legii.
' ' Denumirea provine din !imb.i franceză și își are originea etimologică în sinlagma „ayants cause", sintagmã care
provine din limba latinfl, de la e⅝prcsia Jwbmtes causam". In leg<Hur<⅞ cu categoria avânzilor-cauză, a se vedea,
pentru detalii, L. Pop, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ed. Fundației „Chemarea" Iași, 1993, p. 96-100.

l*l I An. IZ8 I)ISI'O/ITM GtNEKALE
(3) Dispozi}iile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procuro-rilor,
asistenților judiciari și grefierilor.
COMENTAR1I
1.Prorogarea de competență prin manifestarea voinței uneia dintre părți. Textul
reglementează, cu caracter de noutate, un caz de prorogare facultativă de competență, prin
voința părțilorîn proces, manifestată în condițiile legii. Prorogarea operează în con-siderarea
calității uneia dintre părți, reclamant ScU pârât, aceasta fiind judecător, procuror,
asistentjudiciarsaugrefier. Competența facultativă răspundeexigențelor privind dreptul părții la
un tribunal independent și impartial.
2.Condiții. Aplicarea dispozițiilor art. 127 NCPC presupuneîndeplinirea următoarelor
condiții cumulative: a) existența unui proces perdinte, a unei cauze în curs de soluționare pe
rolul unei instanțe; b)una dintre pārțileîn litigiu, reclamant sau pârât, în numepropriu sau în
calitate de reprezentant, să fie un judecător, procuror sau un auxiliar al justițief dintre cei arătați
expresîn alin. (3), care să își desfășoare activitatea profesionalã la instanța competentã să
judece cauza; c) partea, persoană fizică sau juridică, să introducă cererea de chemare în
judecata la o altã instanță competentã material, dar și teritorial, în condi țiile de vecinătate
prevăzute de lege. Pentru cazul în care judecãtorul are calitatea de reclamant, este obligatorie
sesizarea unei alte instanțe judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricāreia
dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la
care își desfășoarā activitatea. Această obligație nu exista în ipotezajudecătorului pârât, fiind
dreptul reclamantuluideasesizasau nu oaltă instanță de același grad aflata în circumscripția
oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află
instanța care ar fi fost competentã, potrivit legii; d) partea să solicite declinarea competenței
teritoriale până la primul termen de judecata la care este legal citată.
Legea nu admite, printr-o dispoziție expresă, necesară, o declinare de competență prin
voința părților, în cadrul acestei proceduri, în cazurile de competență teritorială exclusivă. în
consecință, ea rămâne specifică judecății în fata primei instanțe, pentru că numai la acest nivel
mai este posibilă reglarea competenței teritoriale de ordine privată, în sensul art. 130 alin. (3)
NCPC.
Arl· 128. Incidente privind arbitrajul. Competentã ce revine instanțelor jude cătorești în
legătură cu incidentclc privind arbitrajul rcglemcntat dc prezentul cod aparține în toate
cazurile tribunalului în circumscripția căruia are loc arbitrajul.
COMENTAR1I
1. Competența instanței judecătorești în materia arbitrajului. Se conferă tribunalului în
circumscripția cãruia are loc arbitrajul competența de a soluționa incidentele privind arbitrajul.
Această normã este corelativă dispozițiilor art. 547 NCPC, în sensul că piedicile care pot
apărea în organizarea și desfășurarea arbitrajului, cum ar fi formularea unei cererî de recuzare
a unui arbitru, de numire a unui arbitru sau a unui supraarbitru, pot ft înlă-turate de tribunalul în
circumscripția căruia are loc arbitrajul, la cererea uneia dintre părți. De asemenea, tribunalul în
circumscripția căruia are loc arbitrajul este competent să asigure, la cererea părții interesate,
îndeplini*ea și a altor atribuții ce revine în arbitraj instanței de judecata, cum ar fi stabilirea
locului arbitrajului, asigurarea serviciilor unui traducător. 5oluționarea cererilor prin care se
urmãrește înlăturarea oricărui obstacol in calea organizării și desfășurării arbitrajului, prin care
se asigură îndeplinirea atribuțiilor

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOFCATORE$TI Arc. ia» l 243
ce revin instanței în arbitraj, se face de urgențã si cu precădere, în temeiul dispozițiilor care
reglementează instituția ordonanței președințiale, de un complet prevāzut de lege pentru
judecata în primă instanță. Hotãrârea data în ordonanța președințială nu este supusă vreunei
căi de atac.
2.încheierea de suspendare pronunțată de tribunalul arbitral constituie o piedică
apărută în desfășurarea arbitrajului, situație în care partea interesata are deschisā calea
ordonanței președințiale, și nu pe cea a recursului împotriva acestei încheieri. Aceasta,
întrucât, spre deosebire de dreptul comun, unde împotriva încheierii de suspendare a judecării
cauzei partea interesata poate formula recurs, în cazul suspendării dispuse de tribunalul
arbitral există reguli speciale, astfel că recursul împotriva încheierii de suspen dare pronunțate
de instanța arbitrală este inadmisibil'1'.
3.Reguli speciale. Instituirea unor reguli speciale a fost determinată de specificul
procedurii arbitrale, defaptui că litigiul arbitral trebuie soluționatîn maxim 6 luni calculat de la
momentul constituirii tribunalului arbitral sau într-un alt termen consimțit de părți, sub
sancțiunea caducității arbitrajului.
Capitolul IV. Incidente procedurale privitoare la
competența instanței
Secțiunea 1. Necompetențo și confíictele de competențo
Art. 129. Excepția de necompetență. (1) Necompetența este de ordine publică sau
privată.
(2)Necompetența este de ordine publică:
1.în cazul încãlcării competenței generate, când procesul nu este de competența
instanțelor judecătorești;
2.în cazul încălcãrii competenței materiale, când procesul este de competența unei
instanțedealtgrad;
3.în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de com petența
unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
(3)In toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.
COMENTARII
Necompetențã absolută. Cazuri. Norma reglementează expres și limitativ cazurile în care
suntem în prezența unei nulitãți absolute, de ordine publică. Astfel, necompetența este de
ordine publică în trei situații, și anume: a) când acțiunea nu este de competența instanțelor
judecătorești (competență generală); b) când acțiunea este de competența unei instanțe de
alt grad decât cea sesizată (competențā materială}, cum ar fi în urmã-toarele situații: a fost
sesizat tribunalul ca primă instanță, deși cauza este de competența judecătoriei; a fost sesizată
judecătoria (cum ar fi în materia reglementată de Legea nr. 10/2001, republicata, confíictele de
muncă), deși pricina revenea în competența în primă instanță a tribunalului; recursul împotriva
unei hotărâri pronunțate de judecătorie a fost trimis spre soluționare curții de apel, și nu
tribunalului; c) când cauza este de com-
1 1 1 CA. Cluj, s. com., de cont. adm. și fiscal, dec. rr. 159/2005, in B.J. 2005, p. 633.

144 | Art. i:t» I)ISI'O/ITM GtNEKALE
petența unei alte instanțe de același grad si părțile nu o pot înlătura (competență terito-rială
exclusive). Este cazul competenței exclusive prevăzute de art. 117-121 NCPC.
Ori de câte ori nu suntem în prezența vreunei situații, dintre cele trei strict și limitativ
enunțate, necompetența este de ordine privatã.
Art. 130. Invocarea excepției. (1) Necompetența generală a instanțelor judecă-torești
poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii.
(2)Necompetența materialã și teritorială de ordine publicã trebuie invocată de părți ori
de către judecãtor la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate in fata
primei instanțe.
(3)Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin
întâmpinare sau, dacă íntâmpinarea nu este obligatorie, eel mai târziu la primul termen
de judecată la care părți!e sunt legal citate în fata primei instanțe.
(4)Dacă necompetența nu este de ordine publicã, partea care a făcut cererea la o
L·nstanțâ necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.
COMENTARI1
1. Invocarea necompetenței. Norma analizată indică sfera persoanelor și a momen-telor
până la care poate fi invocatã excepția de necompetențā, de ordine publicã sau privatã.
Astfel, necompetența generalã a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de
către judecãtor oricând, adică în orice stare a pricinii, atât în primã instanță, cat și în apel sau
în recurs. Necompetența materialã sau cea teritorială de ordine publicã poate fi invocată
de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în
fata primei instanțe. S-a eliminat astfel posibilitatea invocării necompetenței absolute direct în
apel sau în recurs, cu consecința reluării tuturor ciclurilor procesuale.
Suntem de părere că necompetența de ordine publicã poate fi invocată și de procuror,
dacă participă la judecarea cauzei, oricând (în cazul necompetenței generale) ori la primul
termen de judecată la care părțile sunt legal cita:e în fata primei instanțe (în cazul necom –
petenței materiale și teritoriale).
Limitarea momentului procesual până la care poate fi invocatã încălcarea unei norme de
ordine publicã vine în contradicție cu principiile generale ce guvernează regimul nuli-tății
absolute, astfel cum este acesta stabilit prin art. 178 alin. (1) NCPC11'.
Necompetența de ordine privată poate fi invocatã numai de către pârât prin întâm pinare
sau, când Íntâmpinarea nu este obligatorie, eel mai târziu la primul termen de judecată la care
părțile sunt legal citate în fata primei instanțe. Reclamantul care a fãcut cererea la o instanță
necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței, atunct când ea este una de ordine
privată, întrucât neregularitatea a fost provocată prin fapta proprie, acceptând competența
instanței sesizate prin introducerea cererii la acea instanță. Legea recunoaște legitimare
procesua ã activã, sub acest aspect, exclusiv pârâ-tului. Necompetența de ordine publicã
poate fi însă invocată și de către reclamant, în condițiile alin. (2) al normei analizate.
Neinvocarea excepției de necompetență materialã și teritorială de ordine publicã, respectiv
a celei de necompetență de ordine privată în termenul stabilit atrage decăderea părții din
dreptul de a mai invoca necompetenta în calea de atac a apelului, recursului,
''! L· Qiiriazi, Unele incidentc procedurale privitoare la competent.! instanței în noul Cod de procedure civila șîin
Legea nr. 202/2010 privínd unele măsuripentruaccelerareasoluționăriiproceselor,în Dreptul nr. 5/2011, p. 79-80.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOFCATOREȘTI Al⅞. I3» I 24⅛
contestației în anulare sau a revizuirii. In schimb, dacã excepția a fost invocatā în termenul
stabilit, însă a fost respinsã de instanță ori nu a fost soluționată, aspectul poate constitui motiv
de apel. în condițiile în care, potrivit art. 488 alin. (1) pet. 3 NCPC, poate constitui motiv de
recurs numai încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, nu și a competenței de
ordine privată, apreciemcă, în ipotezaîncare hotărãrea este susceptibilă de două grade de
jurisdicție, respectiv apel și recurs, respingerea de către prima instanță a excepției de
necompetență de ordine privată legal invocată (soluție menținută de instanța de apel) nu mai
poate constitui motiv de recurs.
în jurisprudență s-a reținut, printr-o decizie de speță, raportat la excepția necompe-tenței
materiale a primei instanțe, că aceasta nu a fost invocată în primă instanță, așa cum se afirmă
de către recurentă, neputându-se reține o culpă a primei instanțe raportat la nepronunțarea
invocată pe aceasta excepție. Potrivit prevederilor art. 162 CPC [în pre-zent, art. 247 NCPC] în
formularea de la data promovārii recursului, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010,
excepțiile de procedură de ordine publică pot fi invocate Ínaintea instanței de recurs numai
când nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afara dosarului, în condițiile în
care art. 159 CPC statua la acea data că necompe-tența este de ordine publică când
pricinaeste de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlãtura, cum
este cazul excepției invocate de recurentă. Constatând astfel că este legitimă invocarea direct
în recurs a acestei excepții, instanța a luat act de faptul că aceasta nu este fondată. în acest
sens, s-a constatat că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata unor sume în oaza
unor facturi fiscale nu ia forma unui litigiu comercial, întrucât se afirmă că emiterea acestor
facturi a fost făcută nu în constatarea derulãrii unor raporturi comerciale, ci invocând simulația,
în sensul că emiterea acestor facturi a fost făcută în baza unei cutume, pentru acoperirea
lipsurilor în gestiune. Prin urmare, cauza litigiului cu care a fost sesizată instanța nu este
specifică unui litigiu comer cial, ci unui conflict de drepturi, plata sumelor corespunzătoare
acestor facturi fiind cerută cu titlu de despăgubiri pentru paguba materială pricinuitã
angajatorului prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de servciu1'1.
Tot astfel, printr-o altă decizie, s-a arătat că, în ceea ce privește competența materială a
instanței, ea se stabileșteînfuncție de obiectul acțiunii principale. Instanța învestită cu
soluționarea unei acțiuni are obligația ca la prima zi deînfățișare să verifice mai întâi dacã
cererea a fost timbrată corespunzător, după care să își verifice competența de soluțio-nare.
Dar dacă nu și-a verificat competența materială până la intrarea în vigoare a Legii nr.
202/2010, prin care s-a introdus art. 159' alin. (2) CPC [în prezent, art. 130 alin. (2) NCPC],
necompetența materială și teritorială de odine publicã putea fi invocată de părți oridejudecator
la prima zi deînfățișareînfața primei instanțe, dar nu maitârziu deînce-perea dezbaterilor
asupra fondului. Cum acțiunea înregistrată la data de 16 noiembrie 2006 nu se afla la prima zi
de înfățișare la data de 21 septembrie 2011, judecătoria nu mai putea să invoce și să admită
excepția necompetenței materiale121.
2. Invocarea necompetenței Internationale. Ïn sensul art. 1070 alin. (2) NCPC, necom –
petența internațională a instanței române poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar și
direct în căile de atac. Constatarea necompetenței duce la respingerea cererii ca nefiind de
competența jurisdicției române, printr-o hotărâre supusã recursului la instanța ierarhic
superioarã. Excepția de la soluția respingerii cererii o reprezintă incidența dispo-zițiilor art.
1069 NCPC referitoare la prorcgarea legală în cazul forului de necesitate. Legea stabilește în
sarcina instanței sesizate într-un proces de drept privat cu elemente de
1 1 1 CA. Cluj, s. I civ., dec. nr. %7/R/20ll din 14 martie 2011, nepublicatā. '21
CA. Cluj, s. I civ., dec. nr. 27 din 16 decembrie2Oll, nepublicat.1.

14b | in. I:E» I)ISI'O/ITM GtNEKALE
extraneitate obligația de a verifica din oficiu competența sa internațională, procedând conform
regulilor interne privind competența.
3. DreptuI Uniunii Europene. Verificarea competenței și admisibílității. Regulamentul (CE)
nr. 44/2001 reglementează, în cuprinsul art. 25-26, obligația verificării din oficiu a competenței.
Dacă o instanță dintr-un stat membru este sesizată pe cale principală cu un litigiu asupra
căruia instanța din alt stat membru este exclusiv competentă în temeiul art. 22, aceasta se
declară, din oficiu, necompetentă. Dacă pârâtul domiciliat pe teritoriul unui stat membru
esteacționatîn justițieînaintea unei instanțe dintr-un alt stat membru și nu se înfãțișează în fata
acesteia, instanța se declară, din oficiu, necompetentã în cazul în care competența sa nu
rezultă din dispozițiile prezentului regulament.
Instanța este obligată să suspende acțiunea până cãnd se constată că pârâtul a putut primi
actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent în timp util pentru pregãtirea apărării sau
că au fost întreprinse toate demersurile necesare în acest sens. Articolul 19 din Regulamentul
(CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea șî comunicarea în statele
membre a actelorjudiciare și extrajudiciare în materie civilă șt comercială1'1 se aplică în locul
acestor dispoziții dacă actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent a trebuit sã fie
transmis dintr-un stat membru către un altul în confor-mitate cu dispozițiile acestui regulament.
în cazul în care nu se aplică dispozițiile din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000, se aplică art. 15
din Convenția de la Haga din 15 noiem-brie 1965 privind notificarea și comunicarea în
străinãtate a actelorjudiciare și extrajudi ciare în materie civilă sau comercială, dacă actul de
sesizare a instanței sau un alt act echivalent a trebuit să fie transmis in conformitate cu
dispozițiile acestei convenții.
în materia competenței în litigiile privitoare la răspunderea părintească, atunci când una
dintre părți domiciliază în Romania, iar cealaltă parte își are domiciliul pe teritoriul unui alt stat
membru al Uniunii Europene, sunt incidente prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003,
act normativ care, potrivit art. 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex-art.
249 din Tratatul pentru instituirea Comunitãții Europene), are aplicabi-litate generală, acesta
fiind obligatoriu în toate elementele sale și aplicându-se direct în fiecare stat membru, fără a fi
necesară vreo normă de transpunere a acestuia în dreptul intern. Potrivit art. 8 din
Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, ce reglementeazã competența de fondîn materia
răspunderii părintești, instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia
răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuitã în acest stat membru la
momentul la care instanța este sesizatã.
Articolul 12 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 reglementează prorogarea de
competență, statuand că instanțele judecătorești din statul membru care exercitã competența
în temeiul art. 3 cu privire la o cerere de divorț, de separare de drept sau de anulare a
căsătoriei sunt competente în orice chestiune privind răspunderea părintească în legãtură cu
această cerere atunci când: a) eel puțin unui dintre soți exercitã răspunderea părintească față
de copil și b) competența instanțelor a fost acceptată expres sau în orice alt mod neechivoc de
cãtre soți și de către titularii răspunderii părintești, la data sesizăriî instanței judecătorești, iar
aceasta este în interesul superior al copilului. Așa cum rezultã din cuprinsul său, textul este
incident numai cererilorîn materia răspunderii părintești în legătură cu cererile strict enumerate
și anume, de divorț, de separare de drept, de anulare a cãsătoriei. Conform art. 12 alin. (3) al
regulamentului, instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente, de asemenea,
în materie de răspundere părintească în alte proceduri decât cele menționate la alin. (1), atunci
când: a) copilul are o legătură strânsã cu acest stat membru, în special datorită faptului că unui
dintre titularii răspun-
m JO L 160 din 30 iunic 2000.

14b | in. I:E» I)ISI'O/ITM GtNEKALE
extraneitate obligația de a verifica din oficiu competența sa internațională, procedând conform
regulilor interne privind competența.
3. DreptuI Uniunii Europene. Verificarea competenței și admisibílității. Regulamentul (CE)
nr. 44/2001 reglementează, în cuprinsul art. 25-26, obligația verificării din oficiu a competenței.
Dacă o instanță dintr-un stat membru este sesizată pe cale principală cu un litigiu asupra
căruia instanța din alt stat membru este exclusiv competentă în temeiul art. 22, aceasta se
declară, din oficiu, necompetentă. Dacă pârâtul domiciliat pe teritoriul unui stat membru
esteacționatîn justițieînaintea unei instanțe dintr-un alt stat membru și nu se înfãțișează în fata
acesteia, instanța se declară, din oficiu, necompetentã în cazul în care competența sa nu
rezultă din dispozițiile prezentului regulament.
Instanța este obligată să suspende acțiunea până cãnd se constată că pârâtul a putut primi
actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent în timp util pentru pregãtirea apărării sau
că au fost întreprinse toate demersurile necesare în acest sens. Articolul 19 din Regulamentul
(CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea șî comunicarea în statele
membre a actelorjudiciare și extrajudiciare în materie civilă șt comercială1'1 se aplică în locul
acestor dispoziții dacă actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent a trebuit sã fie
transmis dintr-un stat membru către un altul în confor-mitate cu dispozițiile acestui regulament.
în cazul în care nu se aplică dispozițiile din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000, se aplică art. 15
din Convenția de la Haga din 15 noiem-brie 1965 privind notificarea și comunicarea în
străinãtate a actelorjudiciare și extrajudi ciare în materie civilă sau comercială, dacă actul de
sesizare a instanței sau un alt act echivalent a trebuit să fie transmis in conformitate cu
dispozițiile acestei convenții.
în materia competenței în litigiile privitoare la răspunderea părintească, atunci când una
dintre părți domiciliază în Romania, iar cealaltă parte își are domiciliul pe teritoriul unui alt stat
membru al Uniunii Europene, sunt incidente prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003,
act normativ care, potrivit art. 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex-art.
249 din Tratatul pentru instituirea Comunitãții Europene), are aplicabi-litate generală, acesta
fiind obligatoriu în toate elementele sale și aplicându-se direct în fiecare stat membru, fără a fi
necesară vreo normă de transpunere a acestuia în dreptul intern. Potrivit art. 8 din
Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, ce reglementeazã competența de fondîn materia
răspunderii părintești, instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia
răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuitã în acest stat membru la
momentul la care instanța este sesizatã.
Articolul 12 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 reglementează prorogarea de
competență, statuand că instanțele judecătorești din statul membru care exercitã competența
în temeiul art. 3 cu privire la o cerere de divorț, de separare de drept sau de anulare a
căsătoriei sunt competente în orice chestiune privind răspunderea părintească în legãtură cu
această cerere atunci când: a) eel puțin unui dintre soți exercitã răspunderea părintească față
de copil și b) competența instanțelor a fost acceptată expres sau în orice alt mod neechivoc de
cãtre soți și de către titularii răspunderii părintești, la data sesizăriî instanței judecătorești, iar
aceasta este în interesul superior al copilului. Așa cum rezultã din cuprinsul său, textul este
incident numai cererilorîn materia răspunderii părintești în legătură cu cererile strict enumerate
și anume, de divorț, de separare de drept, de anulare a cãsătoriei. Conform art. 12 alin. (3) al
regulamentului, instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente, de asemenea,
în materie de răspundere părintească în alte proceduri decât cele menționate la alin. (1), atunci
când: a) copilul are o legătură strânsã cu acest stat membru, în special datorită faptului că unui
dintre titularii răspun-
m JO L 160 din 30 iunic 2000.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOFCATOREȘTI \rl. i;tl | 24/
derii părintești își are reședința obișnuita aici sau copilul este resortisant al acestui stat
membru și b) competența instanțelor a fost acceptată în mod expres sau în orice alt mod
neechivoc de toate părțile la procedure la data sesizărti instanței, iar competența este în
interesul superior al copilului.
Raportat la această prevedere legală, derogatorie de la competența stabilită în art. 8 din
regulament, în favoarea instanței din statul membru în care minorul își are reședința obișnuită,
rezultă că pentru a opera prorogarea de competență în favoarea instanței de la domiciliul
reclamantului, se cer întrun te cumulativ urmãtoarele condiții prevăzute de art. 12 alin. (3), și
anume: 1. copilul are o legăturã strânsã cu Romania, în special datoritã faptului că unul dintre
titularii răspunderii părintești își are reședința obișnuită aici sau copilul este resortisant al
acestui stat membru; 2. competența instanțelor a fost acceptată în mod expres sau în orice alt
mod neechivoc de către toate părțile la procedură la data sesizării instanței, iar competența
esteîn interesul superior al copilului. Raportat la dis-pozițiile regulamentului comunitar aplicabil,
se pune în discuție nu competența teritorială a instanței, ci tocmai competența generală a
instanței române de a judeca pricina. Or, necompetenta generalã este una absolută, care
poate fi invocată oricând, chiar și de instanță din oficiu1'1.
Art. 131. Verifícarea competenței. (1) La primul termen de judecatã la care părțile sunt
legal citate în fata primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și sã
stabilească dacã instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece
pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședințã teme-iurile de drept pentru care
constată competența instanței sesizate. încheierea are caracter interlocutoriu.
(2) In mod exceptional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare
Iămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția
părților și va acorda un singur termen în acest scop.
COMENTARII
Obligațiî ale instanței relariv la competență. în sarcina judecătorului de primă instanță este
instituitã obligația de a verifica și stabili din oficiu, la primul termen de judecatã la care părțile
sunt legal citate în fata primei instanțe, competența generalã, materială și teritorială a instanței
sesizate, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care
constată competerța instanței sesizate. încheierea prin care jude cătorul face aceste constatări
referitoare la competență are caracter interlocutoriu, ceea ceînseamnăcă instanța nu va putea
reveniasupra lor (art. 235 NCPC). încheierea va putea fi atacată odată cu hotărârea asupra
fondului. Prin urmare, în cazul în care, verificându-și competența, la primul termen de judecatã
la care părțile sunt legal citate, judecătorul de primã instanță constată, printr-o încheiere
interlocutorie, că este competent să judece, sub aspect general, material și teritorial, nu va
putea reveni asupra acestei constatări, fiind înlăturatã indirect posibilitatea invocării excepției
de necompetenta generală ulterior acestui moment. Rămâne ca această excepție să fie
invocată în căile de atac.
în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe supli mentare,
judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în
acest scop, fiind astfel prorogat termenul până la care judecãtorul se va pro-nunța cu privire la
competență.
Trib. Bistri(a-\⅝aud, s. civ., dec. nr. 35/A din 11 mni 2011, nepublicată

I4X | Ari. 132 I)ISI'O/ITM GtNEKALE
Apreciem că lipsa din cuprinsul încheierii de ședință a mențiunii cu privire la compe-tența
instanței sesizate nu atrage nicio sancțiure si nu este de natură să producã niciun prejudiciu
părților, chiar dacã teoretic ar putea constitui motiv de apel sau recurs, atât timp cat se
recunoaște legal dreptul de invocare a excepțiilor de necompetenta, iar părțile nu uzează de
acest drept.
Art. 132. Soluționarea excepției. (1) Când în fata instanței de judecatâ se pune în
discuțic compctența acesteia, din oficiu sau la cererca părților, ea este obligată să
stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu
activitate jurisdicționalã competent.
(2)Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. încheierea poate fi
atacată numai odată cu hotărârea pronunțată in cauzã.
(3)Dacă instanta se declarã necompetenta, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac,
dosarul fund trimis deîndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ
cu activitate jurisdicțională competent.
(4)Dacă instanța se declară necompetenta și respinge cererea ca inadmisibilă întrucât
este de competența unui organ fără activitate jurisdicțională sau ca nefiind de
competența instanțelor romãne, hotărârea este supusă numai recursului la instanța
ierarhic superioară.
COMENTARII
1.Soluționarea excepției. După dezbaterile contradictorii, instanța se va pronunța
asupra excepției de necompetenta, fie însensul admiteriiei, fieîn sensul respingerii aces
teia. în cazul în care respinge excepția și se declarã competentă, instanța se pronunță prin
încheiere, care poate fi atacată numai odată cu hotãrârea pronunțată asupra fondului și
continuã judecarea cauzei. Dacă găsește exceptia întemeiată, instanța o va admite prin
sentințā sau decizie, după caz, în funcție de etapa procesuală în care se invocă excep
ția. Hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac. în consecință, instanța va declina com
petența înfavoarea instanței judecătorești competente material șiteritorial să solutioneze
cauza ori în favoarea altui organ cu activitate jurisdicțională, în cazul în care competența
de soluționare nu revine instanței de judecată.
Constatând că este necompetenta, în niciun caz instanța nu își poate declina compe tența
de soluționare a cauzei în favoarea unui organ administrativ, altui organ care nu are atribuții
jurisdicționale sau unei instanțe străine. Soluția va fi aceea a respingerii cererii ca inadmisibilă,
printr-o hotărâre supusã numai recursului, la instanța ierarhic superioară.
2.Caleadeatacîmpotriva hotărârii dedeclinarea competenței. Hotărârea prin care
se dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei nu este supusă niciunei căi de
atac. Hotărãrea de declinare de competență nu poate fi atacată nici pe calea contestației
în anulare și nici a revizuirii.
în mod justificat în opinia noastră, în literatura juridical'1 s-a arătat că excluderea căii de
atac este incidentă și atunci când instanța respinge cererea ca inadmisibilā pe consi-derentul
cã nu este de competența instanțelor române ori cã este de competența unui organ fără
activitate jurisdicțională.
Din cuprinsul normei alin. (3} al articolului analizat rezultă că hotărârea nu este supusã căii
de atac ori de câte ori instanța se declară necompetenta, fără a se face distincție în
' ' M. TSbârcã, Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor {Art. I –
Comentarii), Ed. Universul Juridic, Bucureșli, 2011, p. 87.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UDF.CATOREȘTI \rl. i;t:t | 24V
funcție de felul necompetenței: generalā, materială, teritorialã. Ca atare, nici interpretul nu
poate face o astfel de distincție. Faptjl că în finalul alin. (3) se prevede că dosarul se trimite de
îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicți-onalā competent
nu este de natură sā conducă la o altā concluzie. Credem că prin această precizare s-a
reglementat de fapt procedura de trimitere a dosarului în cazul necompe tenței materiale sau
teritoriale, subliniindu-se necesitatea trimiterii imediate, de îndată a acestuia instanței
considerate competente.
3.Trimiterea dosarului instanței sau organului cu activitate jurisdicțională compe
tent. După pronunțarea hotãrârii de declinare a competenței, dosarul se trimite, de îndată,
instanței ori organului cu activitate jurisdicționalã în favoarea căruia s-a dispus declina-
rea. Odată ce hotărârea de declinare a competenței a devenit definitivă, adică la data
pronunțării acesteia, instanța care a pronunțat hotărârea se dezînvestește de soluționarea
cauzei si, în același timp, se învestește instanța sau organul jurisdicțional în favoarea căruia
s-a declinat competența.
Instanța sau organul jurisdicțional căruia i s-a trimis dosarul spre competentă soluți-onare
își verifică, la rândul său, competența, întrucât hotărârea instanței care se dezîn vestește nu-i
poate fi opusă cu autoritate de lucru judecat. în ipoteza în care ajunge la concluzia că nu are
competența soluțicnării cauzei poate, la rândul său, să-și decline competența fieîn favoarea
instanței care a dispus declinarea, fieîn favoarea acelei instanțe sau altui organ jurisdicțional
decât eel sesizat anterior declinării. în cazul în care instanța constată că acțiunea nu este de
competența instanțelor române, nu va declina competența în favoarea instanței strãine, ci va
respinge acțiunea ca inadmisibilă.
4.Trimiterea cauzei secției specializate competente din cadrul aceleiasi instanțe. Tot
astfel, în cazul în care o secție a instanței, căreia i s-a repartizat aleatoriu cauza, constată că
nu are competența să soluționeze pricina, ci aceasta este de competența altei secții a instanței
respective, își va declina competența, dezînvestindu-se printr-o hotărâre, sentință sau decizie,
care nu este supusă niciunei căi de atac. în actuala reglementare data com petenței, legea
recunoaște existența unui conflict de competență între secțiile specializate ale aceleiasi
instanțe, prin art. 136 NCPC Așa fiind, dispozițiile referitoare la excepția de necompetențã și la
conflictul de competență se vor aplica prin asemănare.
5.Conflict negativ de competență. în cazul în care instanța sau organul jurisdicțional în
favoarea căruia s-a declinat competența apreciază că soluția declinării este eronată, deoarece
competența revenea instanței care a dispus declinarea de competență, poate, la rândul său, să
își decline competența în favoarea instanței prima data sesizate, situație în care va constata
ivit conflictul negativ de competență, care se soluționează conform regulilor de la art. 134-135
NCPC.
Hotărârea prin care înalta Curte de Casație și Justiție stabilește competența soluționării în
fond a litigiului de către curtea de apel constituie, în același timp, declinator și regulator de
competență, astfel încât nu poate exista conflict de competență între înalta Curte de Casație și
Justiție și o altă instanță, această din urmă fiind obligată să respecte soluția de declinare a
competenței în favoarea sa'1'.
Art. 133. Conflictul de competență. Cazuri. Existã conflict de competențã:
1.când două sau mai multc instanțe se declară deopotrivă competente să judece același
proces;
2.când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca
același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită
1 1 1I.C.C.J., Completul dc 9 judecători, dec. nr. 82/2006, in C. Boroi, O. $pinamu-Matei, Codul…, 2011, p. 91.

ISO I in. i:s:s I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
își declinã la rândul sãu competenta în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au
declarat necompetente.
COMENTAR1I
1.Conflictele de competență. Condiții. Din textul art. 133 NCPC rezultã că există situ-
ații care pot genera conflicte de competență în interiorul sistemului instanțelor judecă-
torești, incluse în categoria incidentelor procedurale referitoare la competență.
Un conflict de competență, fie el unul pozitiv sau unul negativ, există în următoarele
condiții: a) sesizarea, concomitentă ori simultană, a eel puțin două instanțe diferite cu
judecarea aceleiasi cereri. Conflictul de competență se verifică în raport cu una și aceeași
pricină, ceea ce presupune existența identității de părți, obiect și cauză, în sensul preve-derilor
art. 431 NCPC; b) cererile să fieîn curs de judecată la momentul nașterii conflictului, în fata
instanțelor judecătorești române; c) invocarea necompetenței în fata tuturor instanțelor
învestite cu soluționarea aceleiasi pricini; d) eel puțin una dintre instanțele sesizate să aibă
competenta de a judeca cererea respective.
2.Conflictul pozitiv de competență. Atunci când eel puțin două instanțe sunt învestite
prin cerere introductivă cu soluționarea aceluiasi proces și ambele se declară deopotrivă
competente, sub aspect material și teritorial, se naște un conflict pozitiv de competență. Tn
această ipoteză, necompetența uneia dintre jurisdicții poatefi invocată pecalea excepției
de necompetență. Dacă această excepție este respinsă, se impune stabilirea instanțer
competente prin intermediul regulatorului de competență. Tot astfel, dacã toate juris-
dicțiile se declară competente, în scopul evitării pronunțării unor hotărâri contradictorii,
poate fi invocată excepția de Mtispendență. Dacă o asemenea excepție este respinsă,
conflictul pozitiv de competență se va rezolva doar pe calea regulatorului de
competență.
In absența unor mențiuni exprese referitoare la natura hotărârii prin care instanțele se
declară competente, în doctrină s-a considerat că apare un conflict pozitiv de compe tență în
momentul în care în pricinile respective s-au pronunțat încheieri prin care a fost respinsă
excepția de necompetență111.
Conflictul pozitiv de competență este determinat de incidența normelor de compe tență
teritorială alternativă.
3.Conflictul negativ de competență. Atunci când instanța învestită prin cererea intro
ductivă cu soluționarea unui proces se declară necompetentă, sub aspect material sau
teritorial și își declină competenta în favoarea unei alte instanțe, iar aceasta, la rândul ei,
se declară necompetentă, declinându-și competenta în favoarea celei dintâi, se naște un
conflict negativ de competență. Totodată, există conflict negativ de competență și în cazul
în care instanțele învestite cu soluționarea unui anumit proces și-au declinat succesiv
competenta, iar ultima instanță învestită își declină, la rândul său, competenta în favoarea
uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente. Se ajunge, astfel, la cea
dintâi ipoteză reglementată.
Pentru a fi în prezența unui conflict negativ de competență, este necesar ca: a) instan țele
să se fi declarat necompetente. în cazul în care o instanță își declină competenta în favoarea
alteia, care, la rândul său, constatându-și propria necompetență, declină com petenta de
soluționare în favoarea unei a treia instanțe, suntem în prezența unui conflict negativ de
competență numai dacă ultima instanță învestită își declină, la rândul său, competenta în
favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente; b) eel puțin una
dintre instanțele care s-au declarat necompetente să fie competenta să
1 1 1 M. Tābărcă, Drop! proccsu.il…, vol. 1, od. a 2-a, 2008, p.324; M. Tăbãrcă, Gh. Bu(a, Codul…, p. 134-135.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI \rl. i:tl | i⅛l
soluționeze cererea respectivă. Dacă instanța sesizată cu rezolvarea conflictului negativ de
competență consideră că niciuna dint'e instanțele sesizate nu este competentă, apre-ciind ca
fiind competentă o altă instanță, cererea de stabilire a instanței competente se va respinge,
urmând ca părțile să sesizeze instanța competentă.
Conflictul negativ apare în legătură cu aplicarea normelor de competență absolute
(generală, materială și teritorialā exclusivă).
Din perspectiva condițiilor de existențã a conflictului negativ de competență, se observă că
legiuitorul a renunțat la a impune condiția caracterului definitiv al hotărârilor prin care instanțele
își declină reciproc competența, fiind suficient a se pronunța astfel de hotărâri, în baza art. 133
NCPC, pentru a fi în prezența unui conflict negativ de competență, care obligă la sesizarea de
îndată a instanței în drept să hotărască asupra conflictului. Dispozițiile de modificare a normei
au fost corelate cu cele ale art. 132 alin. (3) NCPC, care anterior acestei modificări
reglementau calea de atac a recursului împotriva hotãrârii prin care instanța se declara
necompetentă. Or, în actuala reglementare, o astfel de hotărâre „nu este supusă niciunei cãi
de atac". Scopul declarat al legiuitorului, accelerarea soluționãrii proceselor, se materializează
și prin aceste modificări legislative, care suprimă calea de atac atașatã hotărârilor de declinare
a competenței, obligând la transmiterea dosarului imediat după pronunțare și motivare, într-o
procedurã de urgențā, instanței în favoarea căreia a fost pronunțată cea dintâi declinare de
competență, iar ulterior constatării con flictului negativ de competență, instanței desemnate prin
lege să hotărască asupra acestuia.
4.Conflict de competență între o instanță și un alt organ cu activitate jurisdicțio-nală.
Conflictul de competențã poate să êpară și între instanțe judecătorești și alte organe cu
activitate jurisdicțională. Sunt organe cu activitate jurisdicțională: comisiile județene pentru
stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor [art. 52 alin. (1) din Legea nr.
18/1991, republicată]; comis ile de disciplină ale Ordinului Arhitecților din Romania [art. 39 alin.
(1) din Legea nr. 184/2001 privind organizarea și exercitarea profe-siei de arhitect, republicată]
și altele asemenea.
5.Conflict de competență între secțiile aceleiași instanțe. în actuala reglementare data
competenței, legea recunoaște existența unui conflict de competențã și între secțiile
specializate ale aceleiași instanțe prin art. 136 NCPC. Așa fiind, dispozițiile referitoare la
excepția de necompetență și la conflictul de competență se vor aplica prin asemănare.
6.Jurisprudențā C.E.D.O. Conflict negativ de competență. Durată excesivă a proce dure.
Neînscrierea de către instanță a cauzei pe rol decât după 1 an și 2 luni, cu toate că instanța
supremă stabilise deja competența de soluționare a cauzei în favoarea sa și generarea unui
nou conflict negativ deccmpetențã, care a mai duratîncă 2ani, întârziere imputabilă instanțelor
care și-au trimis reciproc cauza, până la hotărârea curții de apel, care a stabilit din nou în
favoarea aceleiași instanțe, competentă a judeca pricina în fond, încalcă durata rezonabilă a
procedurii'1'.
Art. 134. Suspendarea procesului. Instanța înaintea cãreia s-a ivit conflictul de
competență va suspenda din oficiu judccata cauzei și va înainta dosarul instanței
competente sã soluționeze conflictul.
COMENTARII
1. Declanșarea procedurii de soluționare. Consecințe asupra judecății. Administrarea
conflictului de competență aparține instanței în fata căreia s-a ivit acest incident, ceea ce
1 , 1 C.E.D.O., Kocsis c. Romania, hot. din 20 dcrembrio 2007, in B.C.E.D.O. nr. 2/2008, p. 42-43.

zz>i I An. i:;r> I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
înseamnā cā părțile nu pot sesiza în mod direct instanța competentā să hotãrascā asupra
conflictului, sesizarea fiind un atribut suveran al instanței înaintea cãreia a apărut conflictuf de
competență. Nașterea unui conflict de competență determină întreruperea cursului judecății.
2. Obligațiile instanței înaintea cãreia s-a ivit conflictul. Ultima instanță care a respins,
prin încheiere, excepția de necompetență, în cazul conflictului pozitiv, respectiv instanța care a
pronunțat hotărârea definitivă de deciinare a competentei, în cazul conflictului negativ, are
obligația legală de a dispune din oficiu suspendarea oricărei alte proceduri șÏ de a sesiza
instanța competentă să hotărască asupra conflictului, determinată prin apli-carea dispozițiilor
art. 135 NCPC.
Arl. 135. Soluționarea conflictului de competență. (1) Conflictul de competență
ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și
comuna instanțelor aflate în conflict.
(2)Nu se poate crea conflict de competență cu înalta Curte de Casație și
Justiție. Hotărârea de deciinare a competen)ei sau de stabilire a competentei pro-
nunțată de înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de
trimitere.
(3)Conflictul de competență ivit între o instanță judecătorească și un alt organ cu
activitate jurisdicționalã se rezolvā de instanța judecătorească ierarhic superioară
instantei în conflict.
(4)Instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea
părților, printr-o hotărâre definitivă.
COMENTARI1
1.Determinarea instanței competente. Regula. în principiu, soluționarea unui conflict de
competență, pozitiv sau negativ, este de competența instanței judecătorești superioare în grad
și comună instanțelor aflate în conflict. Astfel, conflictul pozitiv ivit între judecă-toriile din
circumscripția aceluiași tribunal va fi rezolvat de acel tribunal. Este de compe tența curților de
apel rezolvarea confltctelor de competență nãscute: între douā judecătorii care nu aparțin
aceluiași tribunal; între o judecatorie și un tribunal; între două tribunale aflate în circumscripția
aceleiași curți de apel. Aparține înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a rezolva
conflictele de competență născute între două tribunale aparți-nând unor curți de apel diferite,
precum și eel dintre două curți de apel.
2.Conflict între înalta Curte de Casație și Justiție și o altă instanță. Se poate discuta
de un asemenea conflict în ipoteza în care cea d ntâi sesizată este o altă instanțã de jude-cată
decât înalta Curte de Casație și Justiție, care își declină competența în favoarea instanței
supreme, iar instanța supremă apreciază că este totuși competentă să judece pricina. Practica
judiciarã a statuat în sensul că jn asemenea conflict se soluționează de instanța supremă, a
cărei hotărãre constituie, în același timp, atât declinator de compe tență, cat și regulator de
competență111. în situația inversă, în care este sesizată mai întâi instanța supremă, iar aceasta
își declină competența în favoarea unei alte instanțe, nu există conflict de competență între
cele douã instanțe. Această soluție jurisprudențială a fost consacrată legislativ, statuându-se,
astăzi, prin art. 135 alin. (2) NCPC, cā nu se poate crea conflict de competență cu înalta Curte
de Casație și Justiție. Hotărârea de deciinare a competentei sau de stabilire a competentei
pronunțatã de înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere.
1 1 1 Trib. Suprom, col. civ., doc. nr. 411/1961, în CD. 1961, p. 361.

COMPFTtNTA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI Al⅞. I3» I 253
3.Conflict între o instanță judecātorească si un organ administrate jurisdicțio-nal.
Conflictul de competențã ivit între o instanță judecătorească și un organ administrate
jurisdicțional va fi soluționat de instanța superioarã în grad instanței judecătorești aflate în
conflict, și aceasta ar putea fi un tribunal, o curte de apel sau înalta Curte de Casație și Justiție.
4.Reguli procedurale. Soluționarea conflictului urmeazā regulile specifice unei pro-ceduri
„de urgențā", astfel că se va fixa un termen scurt, judecata se va face fără citarea părților, în
camera de consiliu. Instanța se pronunță prin hotărâre definitive.
5.Obligativitatea regulatorului de competență pentru instanța de trimitere. Hotãrârea
prin care a fost soluționat definitiv (irevocabil, în reglementarea anterioarã) un conflict de
competență se impune cu forța lucrului judecat, astfel că în fata instanței de trimitere nu se va
putea invoca din nou excepția de necompetență, pentru temeiuri care au fost discutate cu
ocazia rezolvării conflictului. Instanța de trimitere și-ar putea verifica din nou competența, însă
numai pentru temeiuri noi, care nu au fost discutate cu ocazia regula torului11'. Mai mult,
această chestiune nu va putea face obiectul controlului de legalitate, în cāile ordinare și
extraordinare de atac.
Art. 136. Dispoziții speciale. (1) Dispozitiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de
necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor
specializate ale aceleiași instanțe judecãtorești.
(2)Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespun-
zătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul.
(3)Conflictul dintre două secții ale Inaltei Curți de Casație și ]ustiție se soluționează de
Completul de 5 judecători.
(4)Dispozitiile alin. (l)-(3) se aplică în mod corespunzător și în cazul completelor
specializate.
COMENTARII
1. Conflict de competență între secțiile aceleiași instanțe și între completele speci –
alizate ale aceleiași secții. în actuala reglementare data competenței, legea recunoaște
existența unui conflict de competență, în înțelesul art. 133 NCPC, și între secțiile specia lizate
ale aceleiași instanțe, precum și între completele specializate ale aceleiași secții. Așa fiind,
dispozitiile referitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se vor aplica
prin asemãnare.
în doctrină și în jurisprudență această chestiune a fost una care a generat controverse în
timp. Astfel, într-o opinie, care s-a conturat a fi majoritară și pe care am susținut-o, fiind
confirmată de instanța supremă121, s-a considerat cã între secțiile aceleiași instanțe nu există
un conflict de competențã, așa încât controversele care pot apărea între două secții ale unei
instanțe cu privire la competenta materială de soluționare a unei cauze nu pot fi rezolvate pe
calea unui regulator de ccmpetență.
în reglementarea anterioarã, conflictul de competențā se putea ivi numai între instan-țele
judecătorești, privite ca organe împuternicite de lege să rezolve un litigiu intervenit între părți.
Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organi-zarea judiciară,
republicată, instanțele judecătorești sunt: înalta Curte de Casație și Justiție, curțile de apel,
trîbunalele, tríbunalele specializate, instanțele militare și judecători-
' ' V.M. Ciobanu, Tratat…, vol. I, p. 447; /. Stoene$cu, S. Zilberstein, Drepl procesual civil, Partea generală, Ed.
Didacticíf și Pedagogics, Bucurcșli, 1977, p. 214.
1 2 1 C.S.J., s. civ., dec. nr. 302/2002, în Drcptul nr. 6/2003, p. 246.

ZÏA | in. i:». I)ISI'O/ITM GtNKKAlE
ile. Articolul 36 alin. (3) si art. 37 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, distinge între
„tribunale", respectiv „tribunale specializate" și secții sau complete specializate pe materii,
acestea din urmã înțelese ca structuri interne de jurisdicție ale tribunalului, fără a putea fi
asimilate instanțelor judecătorești. Așadar, se putea discuta de un conflict de competență
numai atunci când afirmarea ori negarea propriei competențe aparținea instanței judecătorești,
fiind exclusă existența unui conflict între secții!e care funcționează în cadrul aceleiași instanțe.
Repartizarea pe secții a unei cauze aflate în competența de primă instanță a judecă-toriei,
tribunalului sau curții de apel se circumscria unei proceduri administrative, proce dure necesarā
unei bune administrãri a instanței respective și supusă normelor Regulamentului de ordine
interioarā al instanțelor judecătorești (art. 95-97). Așa fiind, în ipoteza în care secția căreia i se
repartiza un dosar aprecia că soluționarea lui ar fi de competența unei alte secții din cadrul
aceleiași instanțe, pronunțaoîncheiere de scoatere de pe rol a cauzei și trimitere spre
competentă soluționare secției în favoarea căreia stabilește competența. 0 astfel de încheiere
aparținea categorieiîncheierilorinterlocutorii1'1, asupracărora instanța nu mai poate reveni.
Pronunțarea unei astfel de încheieri determinā oprirea temporară a cursului judecății, în sensul
art. 282 alin. (2) CPC [în prezent, art. 466 alin. (4) NCPC], care poate fi asimilată cu oprirea
cursului judecății în cazul suspendării prevăzute de art. 242-244 CPC (în redactarea inițială) (în
prezent, art. 411-413 NCPC). Prin urmare, încheierea este susceptibilă de a fi atacată separat
cu recurs12'.
în sens contrar, s-a statuat în jurisprudență cã încheierea prin care un complet speci-alizat
sau o secție specializată a unei instanțe transpune cauza pentru motive de necom-petență altui
complet specializat sau altei secții specializate din cadrul acelei instanțe nu are regimul juridic
al unei simple încheieri pregătitoare/premergătoare, ci are regimul juridic al încheierii prevăzute
de art. 158 CPC (în redactarea inițială) (în prezent, art. 132 NCPC). în argumentarea acestui
punct de vedere s-a arătat că „potrivit noii concepții introduse prin Legea de organizare
judiciară nr. 304/2004, cat și altor legi procesuale succesive, bunăoarā, Legea nr. 554/2004, se
poate conchide că la nivelul instituției com-petenței instanțelor judecătorești s-a produs o
mutație radicală. Altfel spus, necompetența nu mai privește exclusiv instanța așa cum este
concepția clasicā a Codului de procedură civilă, ci aceasta poate să privească și structurileei
interne, dacă aceste structuri pot avea autonomie instituțională în materia competenței. Se au
în vedere dispozițiile legale spe-ciale care dau în competență soluționarea unui anumit litigiu
nu instanței judecătorești în accepțiunea legii procesuale de drept comun, ci unei structuri a
acesteia (jurisdicția de dreptul muncii sau asigurări sociale exercitată de secția ori completul
specializat în această materie, jurisdicția de contencios administrativ și fiscal exercitată de
secțiile specializate ale tribunalelor, curților de apel și a înaltei Curții de Casație și Justiție etc.).
Toate
' ' G.C. Freti(îu, Discuții în Iegătură cu trimiterea unei cauze de la o secție la o altă secție din cadrul aceleiași
instanțe, în Dreptul nr. 9/2003, p. 121. Pontruopiniacontrară, conform căreia poate exista conflict între secțiile unei
instanje, a se vedea M. Tăbârtíí, Ch. Buta, Codul…, p. 136-137. Autorii afírmā că în contextul legislativ actual, al
tendinței evidente de specializare a judecătorilor, nu se poate accepta argumentul conform căruia competența se
determinā prin raportare la o anumită categcrie de instanțe, și nu la secțiile aceleiași instanțe. Se apreciază că nu pot
fi lăsate fãră efect prevederile Legii de organizare judecătorească referitoare la înființarea secțiilor specializate. în
aceste condi{ii, nu ar putea rămănc nesancjionată judecarea cauzei de o altă secjic decât cea competentă potrivit
obiectului litigiului. Conflictul între secții, opinează autorii, se soluționează de instanța superioară celei în cadrul
cărcia funcționează secțiile respective, mai precis sectiei instanței superioare, corespunzătoare celei !n fata căreia s-
a ivit conflictul de competență.
'2' In sensul potrivit căruia recursul impolriva unei asemenca încheieri este inadmisibil, a se vedea L.N. Pirvu, A.M.
htrate, Discuții referitoare la asa-zisul „conflict de competență" între secțiile sau completele specializate
aleaccleiași instanje, în Dreptul nr. 1/2008, p. 165-170.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UDF.CATOREȘTI Arc. i»» I ^»
aceste entități, structuri ale unei instanțe judecatoresti privite ca noțiune clasică, sunt de fapt
adevărate instanțe judecatoresti sub aspectul competenței materiale. Se poate afirma, așadar,
că dispozițiile privitoare la exceptia de necompetență și la conflictul de compe-tență se aplică
prin asemănare și în cazul completelor ori secțiilor specializate ale aceleiași instanțe
judecatoresti. Și esteașa, deoarece exceptia de necompetențā aduce în discuție întotdeauna
concurența, sub aspectul competenței, între două instanțe, iar declinatorul de competență este
un proces incident care se soldează cu pronunțarea unei hotărâri judecatoresti distincte de cea
pronunțatâ pe fondul cauzei, proces incident susceptibil de finalizare prin soluționarea unei căi
de atac. Așa fiind, spre pildā, nu poate fi reținută eventuala concepție în materie, respectiv
aceea a transpunerii cauzei de la o secție la alta, pentru a justifica absența unui conf ict de
competență între două jurisdicții ale ace leiași instanțe.
într-adevăr, conform art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioara al instan-țelor
judecatoresti, în forma anterioară modificării prin Hotarârea nr. 48/2013'1', „Transpunerea
cauzei de la o secție la alta, în cadrul aceleiași instanțe, se realizează prin încheiere. La
instanțele la care dosarele se înregistrează separat pe secții, secția compe-tentă care primește
dosarul va da acestuia un număr nou și va proceda la repartizarea lui aleatorie. La instanțele la
care dosarele nu se înregistrează separat pe secții, dosarul își păstrează numărul și va fi
transpus la completui similar care judecă în aceeași zi, la secția competentă, sau, dacă în ziua
respectivă nu există ședință de judecată la această secție, la completui imediat următor al
secției competente". Pe de o parte, acest text regulamentar se află cuprins în Secțiunea a ll-a,
intitulată „Activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter
administrativ" din Capitolul al Ill-lea, intitulat „Desfășurarea activității administrativ-judiciare a
instanțelor", ceea ce denotā că activitatea desfășurată de instanță cu prilejul transpunerii
dosarului de la o secție la alta este o activitate de administrare eficientă a justiției, care nu
implicã și nu influențează activitatea eminamente judiciară a acesteia, așa cum implică
activitatea de soluționare a unei excepții de necompetență materială. Și este așa, deoarece
exceptia de necompetențã materială a unei instanțe judecatoresti nu este un simplu incident
procedural de ordin administrativ, care formează premisa textului art. 98 și art. 99 din
Regulament, ci reprezintă un incident ce afectează judecata unui dosar, de aceea hota rârea
judecãtorească care tranșează o astfel de chestiune fie are caracterul unui declinator de
competență cu efect asupra dezînvestirii respectivei instanțe, în ipoteza în care se admite
exceptia de necompetență materială, fie are caracterul unei încheieri interlocutorii care leagă
acea instanță de judecarea pricinii, în ipoteza în care se respinge exceptia de necompetență
materială, în acest caz hotarârea fiind susceptibilă de a fi atacată odată cu fondul cauzei.
Pe de altă parte, C.S.M. este parte a autorității judecatoresti, care are, din punct de vedere
constitutional, rol de garant al independenței justiției [art. 133 alin. (1) din Constituția României,
revizuită și republicată în anul 2003]. Or, conform art. 126 alin. (2) din Legea fundamental,
competența instanțelor judecatoresti și procedura de judecată sunt pre-văzute numai prin lege.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) din aceeași Lege fundamentală, Parlamentul
este organul reprezentativ suprem al poporului român
' ' Potrivit art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioara al instanțelor judecatoresti, astfel cum a fost
modifkal prin Hotarârea C.S.M. nr. 48/2013 (M. Of. nr. % din 15 februarie 2013), „Transpunerea cauzei de la o
secție la alia, în cadrul aceleiași instanțe, se realizează prin încheiere. Dosarul își păstrează numărul și este Iranspus
la completui care judecă în aceeași zi, la secția competentă, sau, dacă in ziua respectivă nu este ședință de judecată
la această secție, la completui imediat următor al secției competente. Dacă mai mu!te complete judecă în aceeași zi,
repartizarea se va face între acestca in sistem ciclic".

2t>b | in. i:s(. I)ISI'O/ITM GtNKKAlE
și unica autoritate legiuitoare a țãrii. Asa fiind, puterea normative, în ceea ce privește stabilirea
regimului competenței instanțelor judecătorești, a procedurii de judecată, inclu-siv a
incidentelor în legătură cu aspectele relatve la competenta jurisdicțiilor judiciare, aparține
exclusiv Parlamentului, care se poateexprima exclusiv prin lege. Din această perspective, nu s-
ar putea accepta că C.S.M. are putere normative egală cu Parlamentul și deci nu se poate ca,
în virtutea aplicării unui text dintr-un regulament adoptat de una dintre componentele autorității
judecătorești, să fie legiferată o procedure judiciarā. De aceea, textul art. 99alin. (2) din
Regulamentul deordine interioară al instanțelor judecă torești nu poate fi reținut pentru a
fundamenta rezolvarea unui incident privitor la com petenta instanțelor judecătorești, ci va
putea fi invocat, eventual, pentru distribuția între secțiile unei instanțe a unei cauze în vederea
asigurării unei mai bune administrării a justiției"11'.
Noul Cod de procedură civilă pune capăt de>baterilor doctrinare în această materie,
statuând în art. 136 în sensul cã dispozițiile privitoare la excepția de necompetență și la
conflictul de competenta se aplică prin asemănare și în cazul completelor și al scc-țiilor
specializate ale aceleiași instanțe judecătorești. Soluția apare justificată, în actuala
reglementare administrativă a instanțelor judecătorești, prin normele de organizare judiciară
cuprinseîn Legea nr. 304/2004 privindorganizarea judiciară, republicată. Astfel, în sensul art.
19 din evocatul act normativ, înalta Curte de Casație și Justiție este orga-nizată în 4 secții –
Secția I civilă, Secția a ll-a civilă, Secția penală, Secția de contencios administrativ și fiscal șí
Secțiile Unite, cu competenta proprie. în cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție funcționează
Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept, precum și 4 complete de 5 judecatori. La începutul fiecărui an, Colegiul de
conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție, la propunerea președintelui sau a
vicepreședintelui acesteia, poate aproba înființarea de complete specializate în cadrul secțiilor
înaltei Curți de Casație și Justiție, în funcție de numãrul și natura cauzelor, de volumul de
activitate al fiecărei secții, pre cum și de specializarea judecătorilor și necesitatea valorificării
experientei profesionale a acestora. Desemnareajudecătorilorîn compunerea
completelorcompetente săjudece recursul în interesul legii, precum și a completelor
competente să soluționeze sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept se va realiza în funcție de specializarea completelor de
judecată din care aceștia fac parte.
De altfel, noțiunea de competenta a secției a fost consacrată legislativ anterior modi-
ficărilor aduse Codului de procedurā civilă, astfel cā ea avea nevoie de o rezolvare pe tărâmul
conflictului de competenta. Spre exemplu, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 stabilește
competenta exclusivă a Secției civile a tribunalului; art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004
stabilește competenta secției în materie de contencios administrativ și fiscal, iar art. 6 din
Legea nr. 85/2006 și reglementările complementare ulterioare stabilește că sunt de
competenta tribunalului în a cărui circumscriptie își are sediul debitorul toate procedurile
prevãzute de prezenta lege, cu excepția apelului prevāzut la art. 8. Dacă în cadrul tribunalului
a fost creată o secție specială de insolvență sau un complet specializat de insolvență,
acesteia/acestuia îi aparține competenta pentru derularea procedurilor prevãzute de Legea nr.
85/2006.
''' C.A. Cluj, s. com,, decont adm. și fisc., dec. nr. 580 din lOfebruarie 2011, nepublicată; L Ungur, Comentariu
aprobativ la sent. nr. 141 din 18 iunie 2010 a C.A. Cluj, s. com., de cont. adm. și fisc., în R.R.J. nr. 1/2011, p. 37-
39. In sensul contrar, eel susținu) denoi, al inexistcnjiíi unui conflict între sec(ii care serezolva peea!ca regulatorului
de competenjă, a se vedea I. Dcleami, Observalii cu privire la flexiunile argumentului de !ege ⅛í<iín procesul civil,
in Prolegomena juridice, Ed. Univeríul ]uridic, București, 2010, p. 202 și urm.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI .in. i:i7-i;t» | i?>i
2. Regulatorul de competență. Asupra conflictului de competență ivit între douã secții ale
înaltei Curți de Casație și Justiție se pronunță Completul de 5 judecători. Conflictul între două
secții specializate ale aceleiași instanțe se rezolvă de secția corespunzãtoare celei înaintea
căreia s-a ivit conflictul (ultima sesizată) de la instanța imediat superi-oară. Conflictul de
competență între completele specializate ale aceleiași secții se rezolvă de secția
corespunzãtoare completului înaintea cāruia s-a ivit conflictul de la instanța imediat superioară.
Art. 137. Probele administrate în fata instanței necompetente. In cazul declarării
necompetenței, dovezile administrate în fata instanței necompetente rămân castigate
judecãții și instanța competentă învestitã cu soluționarea cauzei nu va dispune refacerea
lor decât pentru motive temeinice.
COMENTARII
Regimul probelor administrate. Se statuează prin acest text normativ că dovezile
administrate în fata instanței necompetente rămân castigate cauzei. Așadar, efectele nulității
actelor procesualeîndeplinite deo instanță necompetentă sunt limitate de legiu-itor la domeniul
probelor administrate. Interesul major al soluționării procesuluiîntermen optim și previzibil
impune aceasta și obligă instanța competentă, învestitã cu soluționarea cauzei să le
recunoască. Numai prin excepție se va dispune refacerea dovezilor adminis trate în fata
instanței necompetente, atunci când a fost invocata și probatã existența unor motive
temeinice, de natură sã justifice refacerea lor.
Secțiunea o 2-a. Litispendența și conexitotea
Art. 138. Excepția litispendenței. (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru
aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente
sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte.
(2)Excepția litispendenței poate fi invocata de părți sau de instanță din oficiu în orice
stare a proccsului în fata instan;clor de fond.
(3)Când instanțele sunt de același grad, excepția se invocã înaintea instanței sesi-zate
ulterior. Dacă excepția se admite, dosarul va fi trirnis de îndată primei instanțe învestite.
(4)Când instanțele sunt de grad diferit, excepția se invocã înaintea instanței de grad
inferior. Dacă excepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanței de fond mai
înaltc în grad.
(5)încheierea prin care s-a soluționat excepția poate fi atacată numai odatã cu fondul.
(6)Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanțelor de fond,
acestea din urmã sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului.
(7)Dispozițiile alin. (2), (3) și (5) se aplică în mod corespunzător și atunci când
procesele identice se află pe rolul aceleiași instanțe.
COMENTARII
1. Excepția de litispendență. Noțiune. Textul reglementează excepția de litispen-dență.
Suntem în prezența acesteia atunc când o cerere formulată de reclamantîmpotriva

ZM I An. I:;K I)ISI'O/ITM GtNEKALE
unuia sau mai multor pârâți având un anumit obiect și o anumită cauză a fost introdusă la mai
multe instanțe deopotrivă competente, precum și atunci când cereri distincte având același
obiect și aceeași cauză au fost introduse de reclamant împotriva aceluiași pârât la aceeași
instanță. în cazul în care a fost sesizată o instanță necompetentã, se poate invoca excepția
de necompetentã, care primează față de excepția de litispendență.
Dispozițiile procedurale referitoare la litispendențã nu contravin dreptului la un proces
echitabil, prin privarea părții de ungraddejurisdicție, ciconstituiegaranții ale respectării acestui
drept fundamental, și anume instituie o prezumție legală absolută că, odatã jude-cat un proces
între aceleași pãrți, având aceeași cauză și același obiect, acesta nu mai poate fi reluat1'1.
2.Condtții deinvocare. Excepția poate fi ridicată de părți sau de instanța dejudecatã, din
oficiu, în orice stare a procesului, însă numai în fata instanțelor de fond. în categoria
instanțelor de fond se include nu numai prima instanță, ci și instanța de apel, dat fiind
caracterul devolutiv al apelului, care determină 0 nouă judecată pe fondul cauze. în cazul în
care instanțele sunt de același grad, excepția ⅛e invocă înaintea instanței sesizate ulte rior. în
cazul în care instanțele sunt de grad diferit, excepția se invocă înaintea instanței de grad
inferior.
Pentru a se putea reține litispendența, sunt necesare a fi îndeplinite câteva condiții, și
anume: a) între cauze să existe identitate de părți, obiect și cauzā; b) cauzele să fie
înregistrate pe rolul unor instanțe deopotrivă competente sau chiar pe rolul aceleiași instanțe;
c) cauzele să fie în curs de soluționare în fata instanțelor de fond române (fie în primă instanțã,
fie în apel). Când o cerere este pendinte în fata unei instanțe străine și este previzibil că
hotărãrea străină va fi susceptibilă de recunoaștere sau de executare în Romania, instanța
română sesizată ulterior cu o cerere între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză,
poate suspends judecata până la pronunțarea hotărârii de către jurisdicția străinã. Instanța
română va respinge cererea când hotărârea străină pronunțata este susceptibilă de a fi
recunoscută conform dispozițiilor Cărții a Vll-a a noului Cod de procedură civilă. în cazul
suspendării judecății, dacă jurisdicția străină se declară necompetentã sau dacă hotărârea
străină pronunțată nu este susceptibilă de a fi recunoscută în Romania, instanța românã
repune procesul pe rol la cererea părții interesate. Faptul că o cauză este sau nu pendinte în
fata jurisdicției străine se deter-minã conform legii statului în care are loc procesul (art. 1075
NCPC, litispendența internațională).
Nu poate exista litispendență când o pricina se află în recurs, iar cealaltă în apel sau în
primă instanță, ci în această situație opereazã autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive
ce formeaza obiectul recursului.
3. Soluționarea excepției. Efectele admiterii excepției. Instanța de judecata, după
punerea excepției în discuția contradictorie a părților, va putea admite excepția, dacă aceasta
este întemeiată sau o va putea respinge, în cazul în care o găsește neînteme-iată.în cazul în
care excepția este respinsă, instanța se pronunță printr-oîncheiere, dupã care continuă
judecarea fondului cauzei. încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul cauzei. Dacă
excepția este admisă și instanțele sunt de același grad, instanța care a fost ultima sesizată
pronunță o încheiere prin care dispune trimiterea dosarului primei instanțe învestite, iar dacă
instanțele sunt de g^ad diferit, instanța de grad inferior pro nunță o încheiere prin care dispune
trimiterea dosarului instanței de fond mai înalte în grad.
1 11 C.C, Dec. nr. 1351/2009. M. Of. nr. 852 din 9 decembrie 2009; Dec. nr. 84/2010, M. Of. nr. 163 din 15 martie
2010.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOFCATOREȘTI Arc. 199 I iy*
In ipote2a în care ambele instanțe au fost sesizate în aceeași zi, instanța înaintea căreia
judecata este mai puțin avansată va trimite dosarul instanței în fata cãreia judecata este mai
avansată'11.
Dacă o cauză se află în rejudecare în fata instanței de fond în apel dupā casarea cu
trimitere, iar cealaltā se află în primă instanță, reunirea dosarelor va avea loc la instanța care
rejudecă fondul după casare, deoarece este superioară în grad. Dacă o pricină se află în
rejudecare în fata instanței de fond după casarea cu trimitere, iar cealaltă se află în apel,
întrunirea dosarelor se va face în fata instanței care re]udecă fondul, deoarece aceasta a fost
mai întâi învestită.
Potrivit art. 93 alin. (1) si (l1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor jude-
cătorești, actele de sesizare a instanței, depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin
poștă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în
aceeași zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepția cazurilor prevăzute de lege,
număr din aplicația ECRIS si data certă; prin excepție de la aceste prevederi, dacăîn aceeași
zi se constată cã au fost înregistrate acte identice de învestire a instanței, acestea vor primi un
singur număr în aplicația ECRIS, formând un singurdosar. Potrivit art. 96? din Regulament,
dacã se constată că pe rolul instanței există sau au existat eel puțin două cereri pendinte în
același timp, formulate de aceeași parte, având același obiect principal și aceeași cauză, toate
cererile aflate pe rol la momentul constatării vor fi judecate de către primul complet învestit,
chiar dacă partea a renunțat la judecarea cererii aflate pe rolul acestui complet sau cererea a
fost anulată ca netimbrată ori ca nesemnată.
4. Suspendare legală a judecății. în cazul în care una dintre cauze se judecă în recurs, iar
cealaltă înaintea instanțelor de fond, verificându-se ipoteza litispendenței în instanțe de grad
diferit [art. 138 alin. (4) NCPC], acestea din urmă sunt obligate să suspende jude cata pânã la
soluționarea recursului. Așadar, instanțele de fond nu se vor putea pronunța asupra excepției
de litispendență, fiind obligate să suspende judecata și, în funcție de soluțiacaresevada
recursului, să judececauzaaflată perol; hotărârea instanței de recurs se va impune cu autoritate
de lucru judecat.
\vím 139. Excepția conexității. (1) Pentru asigurarea unci bunc judccăți, în primă
instanță este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleași părți sau chiar
împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legãtură.
(2)Excepția conexității poate fi invocatã de părți sau din oficiu eel mai târziu la primul
termen de judecata înaintea instanței ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va
pronunța asupra excepției. încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.
(3)Dosarul va fi trimis instanței mai întâi învestite, în afară de cazul în care recla-mantul
și pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanțe.
(4)Când una dintre cereri este de competența exclusivă a unei instanțe, conexarea se va
face la acea instantă.
(5)In orice stare a judecății procesele conexate pot fi disjunse și judecate separat, dacă
numai unul dintre ele este în stare de judecata.
COMENTARII
1. Conexarea cauzelor în primã instanță. Noțiune. în cazul în care pe rolul aceleiași
instanțe sau pe rolul unor instanțe diferite, însă de același grad, există mai multe procese
' ' P. Va$ile$cu, Tratat teoretic și practic de procedure civilă, I.A.G., „Alexandru A. Terek"/I.A.G. „Eminescu",
București/Iași, 1939-1943, vol. Ill, p. 285-286; /. í⅛ Codul…, p. 474.

ZbO I Art. I»» I)ISI'O/ITM GtNEKALE
în care sunt aceleași părți ori aceleași părți împreună cu altele, între care existã o strânsă
legătură sub aspectul obiectului și al cauzei, pãrțile sau instanța de judecată, din oficiu, poate
dispune conexarea cauzelor. în actuala reglementare a instituției conexării, ea este posibílă
numai în primă instanță, dispozițiile alin. (1) al normei analizate fiind exprese șf imperative
sub acest aspect.
2.Excepția de conexitate. Soluționare. Competentă să se pronunțe asupra conexitățií
este instanța ulterior sesizată, cea din urmă. Excepția de conexitate poate fi invocată eel
mai târziu la primul termen de judecată. Invocarea ulterioară a excepției duce la respin-
gerea ei ca tardiv formulată, cu consecința judecãrii separate a proceselor. Ea trebuie pusă
în discuția contradictorie a părților, după care instanța fie respinge excepția printr-o
încheiere, care nu se poate ataca decât odatã cu fondul, fie o admite tot printr-o încheiere
și trimite dosarul instanței mai întâi învestite, cu excepția cazului în care toate părțile
solicită trimiterea dosarului uneia dintre celelalte instanțe.
în cazul conexării a două cauze, punctul final al procedurii este acela al soluției finale
pronunțate în cadrul procesual format în urma conexārii. Chiar dacã durata unei procedure se
datorează comportamentului pārților, chiar dacă dreptul intern lasă la dispoziția părților dreptul
de a declanșa anumite faze procedurale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că
statelor le revine obligația de a as gura judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, motiv
pentru care autoritãțile statului trebuie să intervină și asupra comporta mentului părților,
impunându-le să acționeze mai rapid, altfel poate fi reținută încãlcarea art. 6 parag. 1 din
Convenție'1'.
3.Condiții. Pentru a se dispune conexarea a două sau mai multe cauze, nu se cere să
existe identitate de pārți, obiect și cauză, precum în cazul litispendenței, ci sunt necesare
următoarele condiții: a) între obiectul și cauza pricinilor să existe o strânsã legătură, care
să impunã judecarea împreunã tocmai pentru a se asigura o buna administrare a justiției,
pentru a se evita pronunțarea unor soluții contradictorii; b) pricinile să fie în curs de solu
ționare; c) să se afle pe rolul aceleiași instanțe sau a unor instanțe diferite, însă de primă
instanță, ceea ceînseamnăcă se potconexa două sau mai multe cauze dacă seaflăînfața
primei instanțe. Prin noțiunea de „instanță" se are în vedere numai instanța de judecatā,
și nu organul cu atribuții jurisdicționale.
Aprecierea strânsei legături între pricini revine instanței de judecatã, care, în funcție de
circumstantele fiecãrei cauze, este suverană în a aprecia dacã este sau nu oportunã reunirea
unor cauze pentru a se asigura o buna administrare a justiției.
în caz de conexitate, operează de fapt o prorogare legală de competență. însă, în opinia
noastrā, această prorogare nu se poate produce prin încãlcarea normelor impera tive în
materie de competență. Ca atare, apreciem că nu se poate conveni prorogarea competenței
unei instanțe speciale față de altă instanță specială. Astfel, nu este posibilă conexarea a două
cauze având ca obiect litigii de muncă aflate pe rolul unor instanțe din circumscripții diferite,
competente în funcție de domiciliile reclamanților, pentru că ambele instanțe au o competență
absolută.
4.Instanța competentă să judece pricinile conexate. Conexarea unor pricini nu
înseamnă că acestea își pierd individualitatea, astfel încât competența se determine după
valoarea cererii celei mai mari, și nu prin adunarea valorilor tuturor cererilor conexate.în
cazul în care una dintre cauze este de competența unei anumite instanțe, competența
fiind exclusivă, prin derogare de la principiul potrivit cãruia dosarul se trimite instanțeí
mai întâi investiteori instanței indicate de părțt prinacordul lor comun, întrunirea cauzelor
nu se va putea face decât la acea instanțã.
' ' C.E.D.O., Treial c. Esloniei, hot. din 2 decembrie 2003, vvww.echr.coc.ini.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOFCATORE$TI AM. I 10 | ⅛I
5.Efectele admiterii excepției. Prin incheierea de admitere a excepției, instanța se
dezînvestește de so!uționarea cauzei si, în același timp, învestește instanța căreia îi trimite
dosarul.
6.Disjungerea proceselor conexate. Dispozițiile alin. (5) al art. 139 NCPC sunt permi-sive
în sensul ca procesele conexate în primă instanță, eel mai târziu la primul termen de judecată,
să fie ulterior disjunse, pentru a fi judecate separat, dacă numai unul dintre ele este în stare de
judecată. Disjungerea poate fi dispusă de prima instanță, ulterior conexării, ori în căile de atac,
oricând în cursul procesului. Completul păstrează spre soluționare si cauza disjunsă.
Secțiuneo a 3-a. Stramutarea proceselor. Delegarea instanței
Art. 140. Temeiul strămutării. (1) Stramutarea procesului poate fi cerută pentru motive
de bănuialã legitimã sau de sigurantă publicã.
(2)Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la
imparțialitatea judecãtorilor din cauza circumstan{elor procesului, calitãții părților ori
unor relații conflictuale locale.
(3)Constituie motiv de siguranță publicã împrejurãrile excepționale care presupun că
judecata procesului la instanța competentã ar putea conduce la tulburarca ordinii publice.
COMENTARII
1. Stramutarea pricinii. Prorogare judecătorească a competenței. Atunci când jude-carea în
bune condiții a unei pricini, din cauza existenței unor temeiuri expres și limitativ prevăzute de
lege, este sub semnul îndoielii, se recunoaște părților, respectiv procurorului general de la
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, după caz, posibili-tatea de a solicita
stramutarea pricinii la o altă instanță decât cea care, în mod normal, ar fi competentã să o
judece.
Stramutarea, considerată o forma de prorogare judecãtorească a competenței1'1, este
instituția de drept procesual prin care instanța competentã potrivit legii este desesizată de
judecarea unui litigiu în favoarea altei instanțe de același grad, ca urmare a existenței
unorîmprejurări care pun la îndoială independența și imparțialitatea instanței. Din moment ce o
cauză se poate strămuta numai la o instanță de același grad cu instanța de la care s-a cerut
stramutarea, iar nu la o instanță degrad diferit, rezultă cã prorogarea vizează numai
competentã teritorială, indiferent că aceasta are caracter relativ sau absolut, nu însã și
competentã materială.
Stramutarea diferă de declinarea de competentã. în timp ce în cazul declinării, instanța
sesizată este necompetentă, în ipoteza strămutării, instanța sesizată este competentã,
necesitatea desesizării instanței initial învestite și, implicit, a sesizării altei instanțe rezul-tând
din nevoia de a se elimina orice îndoială asupra imparțialității instanțeî, și nu din necompetența
acesteia.
în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că stramutarea procesului civil
reprezintă un incident procedural referitor la instanța sesizată cu judecarea pricinii și are ca
finalitate înlăturarea suspiciunilor ce ar putea să apară cu privire la independența sau
imparțialitatea acesteia. Hotărârea pronunțată de instanță cu ocazia soluționării cererii
1 1 1 V.M. Ciobami, Tralal…, vol. I, p. 436.

Ibl I AM. 140 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
de strămutare este rezultatul unui act de administrare a justiției, iar nu de soluționare în fond a
unei cauze civile. Astfel, de vreme ce nu se judecă fondul pricinii, nu se poate sus-ținecã
intereselecelorîn cauză arfi prejudiciate. Cu atât mai mult, stabilireaínconținutul normei
procedurale a unui criteriu cantitativ referitor la componența instanței care va decide asupra
admisibilității cererii de strămutare nu contravine prevederilor constituți-onale invocate în
susținerea excepției, această opțiune a legiuitorului conferind un element de garanție
suplimentar cu privire la imparțialitatea actului de justiție'1'.
2. Motive. Strămutarea unei pricini la o altă instanțã decât aceea initial sesizată poate fi
cerutã pentru unui sau mai multe dintre urmãtoarele motive:
a)Bănuiala legitimă – când există motive de bănuială legitima ín privința judecãtorilor
cauzei. Conform normei analizate, bănuiala are temei legitim atunci când se poate pre-
supune că lipsa de imparțialitate a judecãtorilor ar putea fi afectată din diverse motive
ca: circumstanțele concrete ale procesului, calitatea părților, relații conflictuale locale. în
funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, poate fi admisă o cerere de stră
mutare atunci când una dintre pãrți este magistrat la instanța respective; este rudă apro-
piată cu unui dintre magistrații ce deține o funcție de conducere la instanța respective;
partea adversă se bucură de un înalt prestigiu în localitatea în care funcționează instanța,
datorită activității sale politice, sociale, culturale etc.
Faptulcă avocatul părții adverse a avut anterior calitatea dejudecator și fostcolegcu
membrii completului de judecată nu constituie motiv care să justifice admiterea unei cereri de
strămutare121. în justificarea acestei soluții s-a reținut, cu deplin temei, faptul ca avocatul nu
este parte în proces, nu contestă și nic nu își valorifică un drept propriu. Conform art. 2Oalin.
(8) din Legea nr. 51/1995, republicată, avocații -foști judecatori nu pot pune concluzii la
instanțele unde au funcționat, timp de 5 ani de la încetarea funcției respective, sub sancțiunea
angajãrii răspunderií lor disciplinare. Dupā această perioadă, considerată ca suficientă pentru
a înlătura suspiciunea și posibilitatea de influențare între foștii colegi, avocatul poate pune
concluzii la instanța unde a funcționat ca judecător. A admite strã-mutarea pe acest motiv ar
însemna lăsarea fare obiect a dispozițiilor art. 20 alin. (8) din Legea nr. 51/1995, republicată.
Totodată, așa cum s-a subliniatîn doctrină, un avocat nu ar mai avea posibilitatea de a pune
concluzii vreodată la instanța la care a funcționat ca judecător, pentru că aceasta ar constitui
de la írceput o cauză de strămutare a pricinii în altă localitate, cu consecințe negative asupra
clientelei sale131.
Cel care invocă un asemenea motiv de strămutare trebuie să dovedească împrejurările pe
baza cărora consideră că instanța de judecată nu va fi obiectivă. Faptul că o probă solicitată
afostrespinsăîn modgreșitori că instanța a pronunțatoîncheiereinterlocutorie care face să se
prefigureze rezultatul judecății nu constituie un temei suficient pentru strămutarea procesului,
întrucât eventualele greșeli de judecată pot fi îndreptate prin exercitarea căilor legale de
atac'41;
b)Siguranța publică -când există împrejurări care creeazăpresupunereacăjudecarea
procesului la instanța competentă ar produce o tulburare a siguranței publice. Constituie
motive de siguranță publică împrejurările care ar putea duce la concluzia că judecata
procesului la instanța competentă ar periclita siguranța publică, ordinea și liniștea din
localitate sau din împrejurimi.
1 1 1 C.C Dec. nr. 1294/2009, M. Of. nr. 737 din 29 octombrie 2009.
'2' C.S.J., s. civ., înch. nr. 2362 din 4 iulic 1997, nepublicată.
' ' C. Radii, Inadmisibili(atea cererii de str3mutare bazată pe calitatea de lost judecător a avocatului uneia din părți,
în Dreptul nr. 7/2000, p. 77-78.
|4' V.M. Ciobami, C. Boroi, Curs …, p. 168-169.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UDF.CATOREȘTI ⅝rl. 141-142 | 263
Art* 141. Cererea de strămutare. (1) Strămutarea pcntru motiv de bănuială Iegitimă sau
de siguranță publică se poate cere în orice fază a procesului. (2) Strămutarea pentru
motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea intcrcsată, iar cea întemciată pe
motiv de sișuranță publică, numai de către pro-curorul general de la Parchetul de pe
lângă Inalta Curte de Casație și Justiție.
COMENTARII
1.Procedură. Momentul până la care se poate cere strămutarea. Cererea de strã-
mutare pentru motiv de bãnuială legitimă sau de siguranță publică se poate cere în orice fazã
a procesului. Prin urmare, se poate cere strãmutarea pricinii atâtîn primă instanță și în apel,
precum și în cãile extraordinare de atac, pentru bãnuială legitimă ori siguranțã publică, în
funcție de instanța pe rolul căreia se află cauza la momentul ivirii motivului care stă la baza
formulării cererii de strămutare. în lipsa unei precizări privitoare la momen tul procesual până la
care se poate formula cererea de strămutare, suntem de parere că aceasta poate fi promovată
oricând.
2.Persoanele care pot solicita strămutarea. Strãmutarea pentru motive de siguranță
publică poate fi solicitată numai de procurorul general de la Parchetul de pe lângă înalta Curte
de Casație și Justiție, nu și de părțileîn litigiu. Per a contrario, strămutarea pentru motiv de
bănuială legitimă poate fi cerută de orice parte în proces. în privința terțului intervenient,
judicios s-a arătat în doctrină că acesta justifică legitimare procesuală activă numai în ipoteza
în care cererea de strărrutare s-a formulat ulterior admiterii în principiu a cererii sale de
intervenție1'1. Atât timp cat intervenția sa nu a fost admisă în principiu, el este terț în sensul
propriu al termenului, astfel încât nedevenind parte în proces, nu poate solicita strămutarea
unei cauze în care nu a dobândit calitatea de parte. Ca atare, strămutarea poate fi cerută de
reclamant, pârât, de intervenientul principal, de eel chemat în garanție sau arãtat ca titular al
dreptului, precum și de persoana chemată în judecată pe calea cererii de chemare în judecată
a altor persoane.
Intervenientul accesoriu nu poate formula cerere de strămutare, atât timp cat acesta
sprijină apãrarea părții în favoarea căreia a intervenit, putând face numai acte de proce dure ce
nu contravin intereselor pãrții pentru care a intervenit. Or, numai partea în favoa rea căreia se
intervine poate aprecia dacă are sau nu o bănuială legitimă în privința imparțialității sau a lipsei
de obiectivitate a instanței chemate să soluționeze pricina'21.
Art. 142. Instanța competentă. (1) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de
bănuială legitimă este de compelența curții de apel, dacã instanța de la care se cere
strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscriptia acesteia. Dacă
strãmutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționare revine Inaltei Curți
de Casație și Justiție. Cererea de strămutare se depune la instanța competentă să o
soluționeze, care va înștiința de îndată instanța de la care s-a cerut strămutarea despre
formularea cererii de strămutare.
(2)Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranță publică este de com petența
înaltei Curți de Casație și Justiție, care va înștiința, de îndată, despre depunerea cererii
instanța de la care se cere strămutarea.
(3)La primirea cererii de strămutare, instanța competentă să o soluționeze va putea să
solicite dosarul cauzei.
1 1 1 ƒ. Deleanu, Comentariu la inch. I.C.C.J. nr. 599 din 9 februarie 2011, în R.RJ. nr. 4/2011, p. 21-22. '21
idem, p. 22.

lb* I ,-\ri. I IS I)ISI'O/ITM GtNEKALE
COMENTARII
1.Instanța competentă. Competența soluționării cererii de strămutare pe motiv de
bănuială legitimă aparține curții de apel, dacā instanța de la care se cere strămutarea este
o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Ïnalta Curte de Casație și Justiție
are competență exclusive în soluționarea cererilor de strămutare pe motiv de bănuială
legitimă, dacă strămutarea se cere de la o curte de apel, precum și în soluționarea cere
rilor de strămutare pe motiv de siguranță publică.
în literaturajuridică s-a arătatcă, însituațiaîncare unuldintre motivelede strămutare apare în
cauze aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, strămutarea nu poate fi cerută,
deoarece înalta Curte de Casație și Justiție este singura instanță supremă din Romania11'.
2.Depunerea cererii de strămutare. Cererea de strămutare se depune direct la instanța
competentă a se pronunța asupra ei. înalta Curte de Casație și Justiție va înștiința, de
îndată, despre depunerea cererii instanța de la care se cere strămutarea, în cererile de
strămutare care intră în competența sa. La prirnirea cererii de strămutare, instanța care
o soluționează poate să ceară dosarul cauzei, atunci când apreciază că acesta este necesar,
întrucât conține informații utile în judecata cererii.
Art. 143. Suspendarea judecării procesului. (1) La solicitarea celui interesat, completul
dc judecata poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării pro cesului, cu darea
unei caujiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi
dispusă în accleași condiții, fără citarea părților, chiar înainte de primul termen de
judecata.
(2)Inchcierca asupra suspendării nu sc motivează șí nu este supusă niciunei căi de atac.
(3)Măsura suspendării judecării procesului va fi comunicată de urgență instanței de la
care s-a cerut strãmutarea.
COMENTARII
1.Suspendarea facultativă a judecării procesului. Formularea unei cereri de strămu tare
nu determină suspendarea de drept a judecării procesului. Măsura suspendării poate fi dispusă
de completul de judecata învestit cu soluționarea cererii de strămutare numai la cererea
celui interesat (parte, intervenient, procuror, atunci când participă la pro-ces). Prerogativa
completului de a suspenda judecarea pricinii îi permite acestuia ca, în funcție de motivele de
strămutare invocate, de seriozitatea și credibilitatea lor, sã apre-cieze asupra măsurii în care
suspendarea se imoune, pentru a se evita o soluție partini-toare. Această posibilitatea a
completului de a decide asupra suspendării, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei,
este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, ca și la soluționarea
cauzelor într-un termen rezonabil.
2.Judecarea cererii de suspendare. Cererea de suspendare a procesului până la solu –
ționarea cererii de strămutare se judecă, de regulă, cu citarea părților. Pentru motive
temeinice, suspendarea poate fi dispusă fără citarea părților, chiar înainte de primul ter men de
judecata; apreciem că strămutarea pentru motive de siguranță publicã ar putea justifica, eel
mai adesea, o astfel de procedură.
Admisibilitatea cererii de suspendare este condiționată de plata unei cauțiuni în cuantum
de 1.000 lei. în absența unor dispoziții dercgatorii, consideram cã dovada depunerii
"I M. Tābârcã, C/i. Buta, Codul…, p. 176.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOF.CATOREȘTI \rl. 144 | Z6Í>
cauțiunii în cuantumul legal se va alătura cererii de strămutare, iar procedura depunerii și
restituirii cauțiunii este cea de drept comun, reglementată prin art. 1057-1063 NCPC.
Instanța se pronunță asupra cererii desuspendare prin încheiere care nu se motivează și
nu este supusă niciunei cãi de atac.
Totodată, măsura suspendării judecării procesului se va comunica, de urgență, instanței de
lacares-a cerutstrămutarea.Ïncazulîncare instanței ise prezintă dovada suspendării judecății,
aceasta are obligația de a respecta măsura luată, neputând continua jude-cata. Măsura
suspendãrii va dăinui pânã la soluționarea cererii de strămutare.
Art. 144. Judecarea cererii. (1) Cererea de strămutare se judecă de urgență, în camera
de consiliu, cu citarea pãrților din proces.
(2)Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă.
(3)Instanța de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoștințată, de îndată, despre
admiterea sau respingerea cererii de strămutare.
COMENTARII
1.Judecata cererilor de strămutare. Procedura de judecată a cererilor de strămu tare
este comună tuturor motivelor care fundamenteaza astfel de cereri. Judecarea cererii se
realizează în camera de consiliu, cu legala citare a părților, într-o procedura de urgență.
2.Hotārârea asupra strămutãrii. Instanța competentă se pronunțã asupra strămutării prin
sentință definitivă și are obligația legala de a comunica soluția de admitere sau de respingere,
de urgență, celei învestite initial cu rezolvarea litigiului. Prin excepție de la dispozițiile art. 425
alin. (1) lit. b) NCPC, hotărârea asupra strămutării nu trebuie motivată, menționându-se doar
care sunt actele îndeplinite înainte de strămutare ce vor fi păs-trate. Norma este una de strictă
interpretare și limitata aplicare doar ipotezei pe care o reglementează. Ca atare, în lipsa unei
astfel de mențiuni, se vor reface toate actele înde plinite de instanța de la care pricina a fost
strămutată.
Norma prívitoare la nemotivare trebuie interpretată literal, în sensul cã ea privește numai
soluția asupra strămutãrii, ceea ce înseamnă a contraho că instanța va motiva soluția adoptată
în privința anumitor incidente, cum ar fi lipsa de calitate procesuală activă a titularului cererii de
strămutare111.
De lege lata, hotãrãrea asupra strămutării este definitivă.
într-o opinie izolată, s-a recunoscut admisibilitatea contestației în anulare în condițiile
prevăzute de art. 317 CPC din vechea reglementare (când procedura de chemare a părții,
pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când
hotărârea a fost data de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la
competență), respectiv a revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 322 pet. 8 CPC din vechea
reglementare (dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze
instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa)'2'. Instanța supremă s-a
pronunțat în sensul inadmisibilității contestației în anulare'3'.
în ceea ce ne privește, considerãm cã redactarea actualã a textului, prin eliminarea
sintagmei „nu este supusă niciunei căi deatac", specifică formei inițiale, nu exclude admi –
sibilitatea căilor extraordinare de atac, pre:um contestația în anulare sau revizuirea. Aceasta
1 1 1 /. Ddeanu, Comentariu la înch. I.CCJ. nr. 599 din 9 februarie 2011, în R.RJ, nr. 4/2011, p. 20.
1 2 1 V.M. Ciobanu, Tralat…. vol. I, p. 440-441.
1 3 1 C.S.J., s. com., dec. nr. 580/1994, in Dreptul nr. 6/1995, p. 94.

Ibb | An. 143 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
întrucât atunci când a dorit să elimine posibilitatea exercitării oricărei căi de atac, legiui-torul a
făcut-o prin normele noului Cod de procedură civilă, folosind imperativ sintagma „hotărârea nu
este supusă niciunei căi de atac".
3. Jurisprudența Curții Constituționale. Hotărârea de strămutare a pricinii. Lipsa unei
căi de atac. Principiul accesului liber la justiție, prevăzut la art. 21 din Constituție, nu este
încălcat, întrucât acesta presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se
înfăptuiește, dar „nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătorești -jude-
cătorii, tribunale, curți de apel, Curtea Supremă de Justiție – si la toate căile de atac pre-văzute
de lege – apel, recurs -, deoarece căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor. Prin lege pot
fi instituite reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite". Curtea a făcut referire, cu
privire la aceste argumente, si la jurisprudența sa anterioarā – Decizia Plenuluí Curții
Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 69 din 16 martie 1994. Cu referire directă la textul art. 40 alín. (4) CPC [art. 144 alin. (2)
NCPC – n.n.], Curtea a mai reținut că „este dreptul exclusiv al organului legislativ de a stabili
regula potrivit căreia hotărârea de strămutare a pricinii nu este supusă niciunei căi de atac, în
considerarea faptului că prin aceasta instanța nu se pronunță asupra fon-dului, iar exercitarea
unor căi de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivă a cauzelor, antrenând, totodată,
cheltuieli materiale suplimentare pentru justițiabili". în consecință, Curtea a consideratcă„nu
suntîncălcate nici di≤pozițiile art. 128 din Constituție (devenit art. 129, în urma republicării
Constituției – n.n.), care prevăd că exercitarea căilor de atac se face «în condițiile legii»". în
același timp, Curtea a constatat că „art. 40 alin. (4) CPC nu încalcă nici dispozițiile art. 24 din
Constituție, referitoare la dreptul de apărare", întrucât „dreptul la apãrare se realizează cu
prilejul judecării pe fond a cauzei si al soluționării căilor de atac". Dezvoltândacest argument,
Curtea a arătatcă, „de vremece nu sejudecă fondul pricinii, nu se poatesusținecā
intereselecelorîn cauzăarfi prejudiciate, știrbindu-seîn acestfel exercițiul dreptului constitutional
evocat.în realitate, faptele asupra cărora este chemată să se pronunțe instanța competentă să
judece cererea de strămutare nu tin și nu au cum să țină de pricina însăși, ci de asigurarea
condițiilor pe care le implică art. 37 alin. (3) CPC, respectiv nepărtinirea și obiectivitatea în
soluționarea pricinii, condițiî care vizează toate părțile din proces, indiferentde calitatea lor
procesuală"'1'.
Art. 145. Efectele admiterii cererii. (1) In caz de admitere a cererii de strămutare, curtea
de apel trimitcprocesulsprejudecată unei alte instanțe de același grad din circumscripția
sa. Inalta Curte de Casație și Justiție va strãmuta judecarea cauzei la una dintre instanțele
judecătorești de același grad aflate în circumscripția ori-căreia dintre curțile de apel
învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanta de la care se cere
strămutarea.
(2)Hotărârea va arăta în ce mãsură actele îndeplinite de instanță înainte de stră mutare
urmează să he păstrate. în cazul în care instanța de la care s-a dispus strămutarea a
procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunțatã este desființată de drept
prin efectul admiterii cererii de strămutare.
(3)Apelul sau, dupã caz, recursul împotriva hotãrârii date de instanța la care s-a
strămutat procesul sunt de competența instanțelor ierarhic superioare acesteia. în caz de
admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o
prevede, se va face la o instanță din circumscripția celei care a soluționat calea de atac.
1 11 C.C., Dec. nr. 92 din 11 septembrie 1996, M. Of. nr. 297 din 20 noiembrie 19%; Dec. nr. 56 din 21 februarie
2002, M. Of. nr. 229 din 5 aprilic 2002.

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UOFCATORE$TI \rl. IÍ5 | 26/
COMENTARII
1.Efectele admiterii cererii. Admiterea cererii de strămutare are ca efect o prorogare
judecatoreasca de competență, pricina nind trimisă spre soluționare unei alte instante
de același grad cu aceea de la care s-a dispus strămutarea. Curtea de apel trimite procesul
spre judecată unei alte instante de același grad din circumscripția sa. înalta Curte de
Casație și Justiție trimite procesul spre judecatã la una dintre instanțele de ace!ași grad
aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a
cărei circumscripție se aflā instanța de la care se cere strămutarea.
Cum printre hotărârile]udecătoreșticare potfiatacatecu recurs nufigurează șiînche-ierile
pronunțate pentru scoaterea de pe rol a cauzelorîn urma admiterii cererii de stră mutare, rezultă
că o cale de atac prin care se tinde la atacarea unei astfel de hotărâri este inadmisibilă. Din
principiul legalității căilor de atac rezultă că o hotărâre judecatoreasca este supusă căilor de
atac prevăzute de lege, astfel cã formularea unei căi de atac care nu este prevãzută de lege
este inadmisibilă. Nu se poate reține că s-a întrerupt cursul jude-cății și că recursul ar fi
admisibil, din moment ce prin strămutare cauza a fost trimisă la o altă instanță tocmai în
vederea continuării judecãții. Fiind vorba de o transmitere de competență prin intermediul
strămutării, instanța la care a fost strămutat dosarul poate verifica dacă pricina ce i-a fost
strãmutată a rămas fără obiect. în ceea ce privește existența unor cereri multiple de strămutare
în aceeași cauză, din care unele admise, iar altele respinse, aceasta nu implică luarea în
considerare a celor respinse cat timp se prevede că, în caz de admitere a cererii de
strămutare, pricina se trimite spre judecatã unei alte instante de același grad'1'.
Instanța învestită ca urmare a strămutării este obligată să soluționeze pricina, nepu-tând
examina dacă motivele pentru care s-a dispus strămutarea mai subzistă sau nu.
Apelulsau, dupācaz, recursul împotriva hotărâriidatede instanța la care s-a strămutat
procesul sunt de competența instanțelor ierarhic superioare acesteia. Dacă judecatã ce
succede unei hotărâri de strămutare se desfășoarăîn fata unei instante de control judiciar,
soluția desființării sau casării cu trimitere spre rejudecare se va pronunța în favoarea instanței
din circumscripția instanței învestite prin hotărârea de strămutare, și nu celei din raza teritorială
a instanței de la care s-a dispus strămutarea. De asemenea, o eventuală cale de atac de
retractare împotriva hotărârii pronunțate de o instanță învestită prin stră mutare va fi judecată
de această instanțā.
în același sens, practica a reținut că, în caz de trimitere spre rejudecare a unei cauze
strămutate, prima instanță este instanța din raza instanței de control judiciar la care pro cesul a
fost strămutat, competentă să judece în primă instanțã, iar nu instanța care a fost sesizată
initial'2'.
2.Desființarea actelorîndeplinite panã la momentul strămutării. Strămutarea pro-
cesului civil nu atrage în mod implicit și necondiționat anularea tuturor actelor de proce
dure, instanța având posibilitatea de a aprecia cu privire la păstrarea sau, dimpotrivă,
refacerea acestora, în baza elementelor probatorii corespunzătoare prezentate de părți. Prin
urmare, hotărârea pronunțată este rezu tatul unui act de administrare a justiției, iar nu
de soluționare în fond a unei cauze civile. Astfel, de vremece nu se judecāfondul pricinii,
nu se poate susține că interesele celor în cauză arfi prejudiciate, știrbindu-seîn acestfel
exercițiul drepturilorconstituționale invocate'3'.
1 , 1 CA. Cluj, s. I civ., dec. nr. 3182/R din 23 septcmbrie 2011, ncpublical.1.
|2' Trib. Bistrija-Năsăud, s. civ., dec. nr. 127/A din 4 decembrie 2006, nepublicalâ.
1 3 1 C.C., Dec. nr. 79/2007, M. Of. nr. 117 din 16 febmarie 2007; Dec. nr. 624/2007, M. Of. nr. 582 din 24 august
2007.

im | .in. M« I)ISI'O/ITM GFNEKAlE
Așadar, prin hotãrârea caredispunestrămutarea seva arătaînce măsură actele înde-plinite
de instanțã înainte de strămutare urmează să fie păstrate. Norma este una de strictă
interpretare și limitatã aplicare doar ipotezei pe care o reglementeazã. Ca atare, în lipsa unei
astfel de mențiuni, se vor reface toate actele îndeplinite de instanța de la care pricina a fost
strămutată.
3.Desființarea actelor ulterioare strămutării. Toate actele de procedură îndeplinite
ulterior strãmutării și hotãrârea pronunțată după admiterea cererii de strămutare, de instanța
de la care s-a strămutat pricina, sunt desființate de drept ca efect al admiterii cererii. Pentru a
se evita îndeplinirea de instanța de la care s-a solicitat strãmutarea de acte de procedură care
ulterior să fie desființate de drept în situația admiterii cererii de strămutare, s-a prevăzut
obligația instanței care a soluționat cererea de strămutare de a comunica de îndată instanței
pe rolul căreia se află cauza soluția data cererii de strămu tare. Soluția desființării de drept este
aplicabilă oricăror acte îndeplinite după data admi terii cererii de strămutare, indiferent dacă
acestea s-au îndeplinit în intervalul de timp cuprins între data admiterii cererii și momentul
ínștiințārii instanței de la care s-a solicitat strãmutarea ori ulterior comunicării soluției de
admitere a cererii de strămutare.
4.Excepția strămutării. în situația în care instanța de la care a fost strămutată pricina
continuă să judece pricina și după admiterea cererii de strămutare, partea interesată sau
procurorul poate invoca excepția de strămutare, care este o excepție de procedură, dila- torie
și absolută.
Art. I `lfi. Formularea unei noicereri de strămutare. (1) Strãmutarea proccsului nu poate
fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări
necunoscute la data soluționării cererii anterioare sau ivite după soluționarca acesteia.
(2) Cererea de strãmutare a cauzei introdusã cu nerespectarea prevederilor alin. (1) este
inadmisibilă dacã pricina se aflã pe rolul aceleiași instanțe.
COMENTARII
1.Cereri de strămutare succesive, întemeiate pe aceleașî motiv de drept. Printr-o
normă imperativă, se interzice, în principiu, formularea unor cereri consecutive de stră mutare,
întemeiate pe unul și același motiv legal de strămutare, dintre cele reglementate prin art. 140
NCPC. Identitatea vizează, așadar, cauza cererii de strămutare (causa debendi), în raport cu
aceasta urmând a se aprecia cu privire la admisibilitatea noii cereri de strămutare.
2.Excepțiile. Sunt reglementate două ipoteze în care se admite formularea unei noi cereri
de strămutare, consecutiv soluționării ce ei dintâi, întemeiată pe același motiv de bănuială
legitimă sau de siguranță publică, și arume:
a) noua cerere de strămutare se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data solu –
ționării cererii anterioare. în acest caz, împrejurările, motivele de fapt concrete care justifică
noua cerere de strămutare au existat la data soluționării cererii anterioare, fund însă
necunoscute titularului cererii aflat, astfel,în imposibilitatea de a le invoca.
în opinia noastră, titularul cererii de strămutare are obligația de a proba elementul de
noutate, faptul că a cunoscut împrejurările care susțin noua cerere de strămutare numai după
soluționarea precedentei cereri, acesta fiind unicul motiv pentru care nu le-a invocat, iar
nuoaprecieresubiectivă cu privire la oportunitatea menționării lorîncuprin-sul cererii anterioare.
Invocând excepția inadmisibilității noii cereri de strămutare, partea adversă este chemată să
facă dovada relei-credințe a titularului cererii, în sensul că acesta

COMPFTtNȚA INSTANȚELOR (UDF.CATOREȘTI \rl. I Hi I `IW
avea, la data soluționării cererii de strărrutare, informații în legātură cu împrejurările pe care le
invocă în prezent, însă nu le-a făcut atunci cunoscute instanței, astfel că exercițiul actual al
dreptului procedural îmbracă o forma abuzivă, determinând prelungirea duratei procesului;
b) noua cerere de strămutare se întemeiază peîmpre]urări apărute după soluționarea
cererii anterioare. în acest caz, motivele de fapt care justifică actuala cerere de strămutare
sunt noi în mod absolut, ele nu au existat la data soluționării cererii anterioare, fiind ulte-rioare
acestui moment. Ceea ce trebuie să dovedească titularul noii cereri de strămutare este data
nașterii împrejurărilor pe care, în prezent, le invocā, anterioritatea acestora în raport cu
momentul soluționării precedentei cereri de strămutare obligând la verificarea condițiilor celei
dintâi ipoteze a normei.
Pentru ambele ipoteze, așadar, momentul de referință este „data soluționării cererii
anterioare", respectiv data pronunțării hotărârii asupra strămutării, în raport cu acest moment
urmând a se aprecia, de către instanță, elementul de noutate, care face admisi-bilă o cerere de
strămutare având o cau2ă similară celei dintâi.
întrucât hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare [art. 144 alin. (2) NCPC], pentru a
verifica existenta altor cereri tíe strămutare, precum si motivele de fapt care le-au justificat,
implicit admisibilitatea cererii, instanțaînvestită cu soluționarea noii cereri de strămutare va
trebui să ceară dosarul cauzei de la instanța care judecă litigiul, carac-terul permisiv, sub acest
aspect, al normei înscriseîn art. 142 alin. (3) NCPC operand exclusiv în ipoteza în care partea
va alătura cererii copii certificate de pe cererile de stră mutare anterioare.
3. Sancțiunea. Instanța va respinge ca inadmisibilã o nouā cerere de strămutare a pricinii,
având un motiv de drept similar celei precedente, în prezența următoarelor con-diții, verificate
cumulativ: a) motivele de fapt care justifică noua cerere de strămutare existau la data
soluționării precedentei cereri, ele nu sunt noi; b) titularul cererii a cunoscut toate aceste
motive de fapt, însā nu le-a invocat, acționând, în prezent, în mod abuziv, șicanatoriu, în
scopul unei tergiversări a soluționării cauzei.
Norma fiind una imperative, excepția absolută a inadmisibilitāții cererii de strămutare a
pricinii poate fi invocatā nu numai de partea în proces, ci și de procuror sau din oficiu, de
instanța care judecă o astfel de cerere.
Legiuitorul introduce o condiție nouă, aceea ca pricina să se afle pe rolul aceleiași
instanțe, exprimându-și astfel intenția de a sancționa un exercițiu abuziv al dreptului de a cere
strămutarea pricinii, apreciat doarîn raport cu instanța învestită initial cu judecarea litigiului, nu
și cu instanța în favoarea căreia s-a strămutat pricina. Prin urmare, sancțiunea inadmisibilității
unor cereri de strămutare operează numai în cazul în care cererile ante rioare au fost respinse,
ele vizând una și aceeași instanță. în acest sens a fost, de altfel, exprimată o opinie în
doctrine'11, arătându-se cã temeinicia motivelor de strãmutare se apreciazaîn concret, prin
raportare la unanumit judecător, și nuîn funcțiedetemeiul de drept al strămutării.
Indiferent de soluția care a fost data cererilor anterioare de strămutare, o cerere nouă,
întemeiată peacelași motiv de drept, justificată prinîmprejurări preexistente și cunoscute
titularului cererii, urmează a fi respinsă ca inadmisibilã'21. Desigur, pentru ipoteza în care s-a
admis strămutarea, rămâne a se aprecia, în concret, dacă împrejurările invocate în cuprinsul
noii cereri de strămutare sunt sau nu ivite după soluționarea celei dintâi.
1 , 1 M. Tăbârcâ, Legea nr. 202/2010 …. p. 15-16.
'2' Pentru opinía conform căreia noua cerere de >trămutare se respinge ca neîntemeiata, având în vedere
jurisprudents Curții Europene in cauzele contra României, care consideră inadmisibilitatea ca refuz al dreptului de
acces la justijie, a se vedea L. Cliirtazi, loc. cit.. p. 88.

2/0 | AM. 147 I)ISI'O/ITM GtNKKAlE
Arl. 147- Delegarea instanței. Când, din cauza unor împrejurãri excepționale, instanța
competentã este împiedicată un timp mai îndelungat să funcționeze, Inalta Curtc dc
Casațic și Justiție, la cererca părții interesate, va desemna o altă instanță de același grad
care sã judece procesul.
COMENTARII
1.De(egarea unei alte instanțe. Prorogarea judecãtoreascã de competentã operează
între instanțe de același grad, prin hotarâre a înattei Curți de Casație și Justiție și presu-pune
verificarea urmãtoarelor condiții cumulative: a) învestirea instanței competente cu soluționarea
unei pricini; b) intervenția unei împrejurări excepționale (spre exemplu, calamitãți naturale,
epidemii etc.). care împiedică instanța legal învestitã, un timp înde lungat, sã funcționeze; c)
sesizarea instanței supreme cu o cerere de prorogare a compe-tenței, formulată de una dintre
părțile în proces; d) justificarea unui interes legitim în soluționarea cauzei cu celeritate.
2.Efectele prorogării judecătorești. Găsind întemeiată cererea de prorogare a com-
petenței, înalta Curte de Casație și Justiție va delega o altã instanță care să judece pricina,
pronunțându-se printr-o hotarâre definitivă. Se realizează, așadar, o extindere a compe-tenței
instanței de trimitere, care trebuie sã fie de același grad cu instanța întâî învestitã.

r>lSI'OZIȚII GÍNl·.IUU Arí. 710-711 | lU⅛9
COMENTARII
1.Repunerea în termenul de prescripție. Condiții. Norma reprezintā aplicația, în
materia executării silite, a dispozițiilor dreptului comun în materie, reprezentateîn prezent prin
art. 2522 NCC. Astfel, după împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere
executarea silită, creditorul poate solicita o repunere în termen, în urmãtoarele condiții,
apreciate cumulativ: a) este în măsurã să justifice depășirea termenului de prescripție, prin
motive temeinice, care exclud orice culpă a sa, fără ca acestea să aibã gravitatea forței
majore, pentru că atunci ar fi operat suspendarea; b) nu au trecut 15 de zile de la înce-
tareaîmpiedicării;c)în termenul de 15 dezilesus-menționat partea și-a exercitatdreptul de a cere
executarea silitã.
2.Competența. Procedura. Soluționarea unei astfel de cereri aparține instanței de
executare. Cererea de repunere în terrren se judecă cu citarea pãrților, iar instanța se
pronunță prin hotărâre executorie, supusã numai apelului în 10 zile de la comunicare [art.
65Oalin. (3)NCPC].
Art. 710. Alte dispoziții aplicabile. Prevederile prezentului capitol se comple-teazā cu
dispozițiile Codului civil privitoare la prescripția extinctivã.
COMENTARII
Dispozițiile Codului civil privitoare la prescripția extinctivã reprezintă dreptul comun
în materie, astfel că legea de procedura permite în mod expres o completare a prevede-rilor
Capitolului Vcu normele de drept comun, în măsura în care ele nu sunt contradictorii (art.
2501-2548 NCC).
Capitolul VI. Contestația la executare
Art. 711. Obiectul contestației. (1) Impotriva executării silite, a încheierilor date de
executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face
contestație de către cei interesati sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate
face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să
efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile
legii.
(2)Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută Ia art. 443, se poate face contestație și în
cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea
titlului executoriu.
(3)De asemenea, după începerea executării silite, cei interesati sau vătămați pot cere, pe
calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de
încuviințarc a executării silite, dacă a fost data fără îndcplinirca condițiilor lcgalc.
(4)împărțirea bunurilor proprietate comună pecote-părți sau în devãlmășie poate fi
hotãrâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației Ia executare.
COMENTARII
1. Natură juridică. Subscriem punctului de vedere potrivit căruia contestația la exe cutare
este reglementată drept o cale de atac specială, atunci când ea este exercitată de

H)6tl Ail. 71 I l ) I S I 'l il l.\K W I A U I A Si I IÏA
către una dintre părți, declanșând controlul instanței cu privire la actele de urmarire efectuate,
și ca o acțiune civilă particularā, în cazul promovăhi ei de către o terțã persoană vătămatã prin
măsurile de executare silită'1'.
2.Legea aplicabilă. în literatura juridică de specialitate121, s-a căutat o rezolvare situațieî
în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, iar dupã intrarea în vigoare a
noului Cod de procedură civilă, se formulează o contestație la executare sau orice alte
proceduri judiciare în legăturã cu executarea silită, problematică devenind identificarea
legii aplicabile. în acest context, a fost exprimată opinia, la care achiesăm, conform căreia
pentru toate executãrile începute anterior intrării în vigoare a noului cod, legea veche
estecea care va guverna atât reguliledupă carese va stabili legalitateasau nelegalitatea
actelor de executare contestate, cat și regulile ce procedură: competența instanței, cali-
tatea părților, forma cererii de chemare în judecată, înregistrarea acesteia la instanță,
regulile privind suspendarea judecății (inclusiv modul de calcul al cauțiunii), forma hotărârii
judecătorești și căile de atac susceptibile de a fi exercitate.
Cu referire specială la contestația la executare, aceeași autori subliniază că inclusiv în
situația în care contestația la executare reprezintã un proces de sine stătător, ea este
formulată de un terț care invocă un drept real asupra bunului sau bunurilor urmărite, problema
legii aplicabile trebuie rezolvatã în mod asemãnător. Deși în aceste cazuri avem de a face cu o
veritabilă judecată în fond, ceea ce trebuie să primeze în analiza legii apli cabile este natura
incidentală a acestei cereri fata de executarea silită și intenția legiuito-rului de a evita aplicarea
dispozițiilor vechiuluí și noului cod în una și aceeași procedură. Ca urmare, din perspectiva
dreptului intertemporal și a intenției legiuitorului, de a permite stabilirea certă a legii aplicabile
întregii faze a procesului civil (în cazul de față, întregii executări silite), cererile formulate în
legătură cu o executare silită în curs constituie inci-dente procedurale, care păstreazã un
anumit caracter „accesoriu" sau numai „incidental" față de executarea silită și care trebuie
supuse aceleiași legi ca și executarea silită însășl
3.Subiectele contestației la executare propriu-zise. „Cei interesați" în executare sunt,
în principal, creditorul și debitorul, ca părți în raportul juridic execuțional.
Executarea voluntară, incompletă sau necorespunzătoare de către debitor a obligației sale,
rezultând dintr-un titlu executoriu, îl îndreptățește pe creditor de a apela la execu tarea silită
„până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobân-zilor, penalităților
sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a chel-tuielilor de executare".
Soluția oferită de dispozițiile procedurale este în acord și cu prevederile de principiucuprinseîn
art. 1100-1101C. civ. 1864, potrivit cãrora:„creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât
acela ce i se datorește", iar „debitorul nu poate silî pe creditor a primi parte din datorie, fie
datoria divizibilă chiar" [în prezent, art. 1491-1492 NCC – n.n.]. Așa fiind, prin recunoașterea
oosibilității de a stărui și de a obține rea lizarea integrală a dreptului sãu pe calea executării
silite, creditorul în cauză nu are niciun interes de natură să îl legitimeze la formularea unei
contestații la executare'3'.
Terții pot fi legitimați activ într-o astfel de procedură în măsura în care au fost „vătă-mați
prin executare", revenindu-le obligația de ajustifica interesul formulãrii unei contes tații, în raport
cu prejudiciul suportat prin actele de urmarire săvârșite. în ceea ce privește terțul din raportul
juridic obligațional, acesta poate justifica interes personal direct în promovarea contestației la
executare numai a:unci când prin executare ar fi vătămat,
<1' ƒ. Dekanu, Tratat…, vol. II, 2005, p. 471; /. Uș, Codul … p. 1111.
' ' Gh.-L. Zidaru, T.-C. Brian, Observalii privind unele dispozijii de drept tranzitoriu și de punere în aplicare a
NCPC, www. juridice.ro.
1 3 1 C.C., Dec. nr. 249/2003, M. Of. nr. 542 din 29 iulie 2003.

r> lS I' OZ IȚ II GÍNl·.IUU Arf. 711 I 1061
adicā atuncicândarsuferi un prejudiciuîn urmaexecutării silite pornitede creditor împo-triva
debitoru!ui.
Vătãmarea unui terț poate interven atunci când executarea silită privește un bun asupra
căruia terțul are un drept de proprietate sau un alt drept real. Această concluzie rezultã din
dispozițiile exprese ale art. 712 alin. (5) NCPC, potrivit cãrora în cazul procedurii urmăririi silite
mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, contestația la executare
poate fi introdusã și de o terță persoană, însā numai dacă aceasta pretinde un drept de
proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv.
Nu poate fi reținută vātãmarea terțului titular al contestației la executare ca urmare a
faptului că a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect bunul supus
executării silite, deoarece antecortractul nu este apt sã transmită dreptul de pro prietate asupra
bunului din patrimoniul promitentului-cumpărătorîn patrimoniul promi-tentului-vânzãtor, ci dă
nastere doar unei obligatii de a face, aceea de a încheia în viitor contractul de vânzare-
cumpărare în forma autentică'1'. Ca atare, în temeiul unui antecontract de vânzare-
cumpărare, terțul nu poate justifies vreun drept real asupra bunului obiect al executării silite.
Tot astfel, nici realizarea, de către terț,a unorîmbunãtățiri la imobilul suspus executãrii silite
nu poate justifica o vătămare a terțului, în situația în care bunul ar fi vândut la lici-tație publică,
deoarece eventualul drept de retenție care ar putea fi invocat, deși constituie un drept real de
garanție imperfect'2', este opozabil nu numai proprietarului initial al lucrului, ci și proprietarului
subdobânditor. Prin urmare, există posibilitatea de a se invoca dreptul de retenție față de
adjudecatarul bunului. Astfel, atât timp cat pentru realizarea pretinsei creanțe există calea
opunerii dreptului de retenție față de adjudecatar, nu poate fi reținută vreo vătămare în drepturi
a terțului.
Fiind un drept real imperfect, retentorul nu are atributul urmăririi bunului.
Așa cum a statuat, fără rezerve, practica judiciară, dreptul de retenție este opozabil nu
numai proprietarului initial al lucrului, ci și proprietarului subdobânditor'3'. Potrivit dispozițiilorart.
2498 NCC:„ (1) Dreptul de retenție este opozabil terțilorfārăîndeplinirea vreunei formalități de
publicitate. (2) Cu toate acestea, eel care exercită un drept de retenție nu se poate opune
urmăririi sitite pornite de un alt creditor, însă are dreptul de a participa la distribuirea
prețului (s.n.) bunului, în condițiile legii". Ca atare, deși reten torul nu are atributul urmăririi
bunului, el are dreptul dea participa la distribuirea prețului în cazul urmăririi bunului de un alt
creditor, ceea ce îi dă posibilitatea de a-și satisface creanța, în tot sau în parte, în funcție de
prioritatea la distribuire, de suma obținută din vânzare, de cuantumul total al datoriilor
debitorului.
în schimb, existența unui drept de folosință'4', ce constituie un drept real asupra bunu lui
supus executării silite, poate fi invocată de terța persoană față de raportul juridic obli-
' ' Pentru detalii privind antecontraclul dc vãnzare-cumpărare, a se vedea D. Chirică, Drept civil. Contracte specials
Ed. Cordial, Cluj-Napoca, 1994, p. 25-36
' ' Pentru opinia conform căreia dreptul de retenție este un drept real dc garantic imperfect, a se vedea L Pop, Drept
civil. Teoria generate a obligațiilor, vol. II, Ed. Fundației „Chemarea", lași, 1996, p. 485. Pentru opinia conlrar.1,
potrivit căreia dreptul de retențic este o simplă excepție, mijloc de apărare și de garanție, a se vedea C Oprișan,
Sancțiunile in dreptul civil român, în R.R.D. nr. 11/1982, p. 11-12.
1 3 1 C.S.J., s.. civ., dec. nr. 1648/1990, in Dreptul nr 7-8/1991, p. 125.
' ' Dreptul de folosință se dobândește prin convenție, testament, uzucapiune. Există și drepturi reale de folosință
precum: dreptul de folosință al personalului de specialitate din serviclile publice comunale, în perioada cat lucreazâ
în localitate, dacă el sau membrii familiei nu au teren proprietate în localitate [art. 19 al in. (3) din Legea nr.
18/1991, republicată); dreptul dc folosință asupra terenurilor afcrentc locuin(elor cumpărate în condițiile
Decretului-lege nr. 61/1990, pe durata existenței construct!ilor [art. 3 alin. (2)|; dreptul special de folosin{ă al
cetățenilor slrăini și apatrizilor care au calilatea dc persoanc îndrcptățitc potrivit Legii

n.',`_: An. 711 l ) I S I 'l il l.\K W I A U I A Si I IÏA
gațional dintre creditor și debitor. Titularul unui drept real de folosință poate invoca vătămarea
pe care ar putea-o suferi prin executarea silită a bunului asupra căruia se exercită folosința,
vătămare care nu este alta decât pierderea dreptului
Poate face contestație la executare și procurorul, în condițiile art. 92 NCPC, pentru
înlăturarea ilegalităților săvârșite în procesul executării silite și a piedicilor ivite în executare.
în schimb, este exclusă calitatea de subiect al contestației la executare a biroului exe-
cutorului judecătoresc care a demarat procedura executării silite. Potrivit art. 2 alin. (1) din
Legea nr. 188/2000, republicată, executorul judecătoresc este învestitsăîndeplinească un
serviciu de interes public, iar în conformitate cu art. 7 lit. a) din același act normativ, executorul
judecătoresc are atribuția de a puneîn executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile
executorii. Totodată, conform art. 60 și art. 61 din Legea nr. 188/2000, repu blicată, în condițiile
legii, actele executorilor judecătorești sunt supuse controlului instan-țelor judecãtorești
competente, cei interesați sau vătāmați prin actele de executare silită putând formula
contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedura ctvilă. Astfel, Legea nr.
188/2000, republicată, stabilește calea de atac ce poate fi exercitatã în cadrul controlului
actelor întocmite de executorii judecătorești, și anume contestația la executare în condițiile
prevăzute de Codul de procedura civilă.
Executorul judecătoresc, câtă vreme nu are un interes propriu în cadrul executării silite,
acesta aflându-se în exercitarea unui serviciu de interes public, nu are calitate pro-cesuală
pasivă în cadrul contestației la executare silitã, o astfel de calitate nefiindu-i con-ferită de lege.
în exercitarea atribuțiilor sale în cadrul serviciului de interes public pe care-l îndeplinește
potrivit legii, prin natura acestuia, nu este necesară chemarea în judecată a executorului
judecătoresc pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate în cadrul contestației la
executare, executorul judecătoresc fiind obligat prin lege să puna în executare orice hotărâre
judecătorească care constituie titlu executoriu111.
4.Subiectele contestației la titlu. Legitimarea de a solicita clarificarea titlului execu toriu
aparține exclusiv părților cu privire la care titlul a cărui lămurire se cere produce efecte. Nu se
poate susține cu temei că are calitate procesuală activă într-o asemenea contestație orice
persoană interesată sau vătămatã prin executare în considerarea parti-cularităților acestui
mijloc procedural, nefiind îngăduit unei terțe persoane străine de cadrul procesual în care s-a
pronunțat hotărârea ce constituie titlu să solicite clarificarea acestuia121.
5.Obiectul contestației la executare. în raport cu obiectul contestației la executare, au
fost consacrate trei forme ale acesteia:
A) Contestația la executare propriu-zisă, prin care persoanele interesate sau cele
vătămate prin executare pot contesta legalitatea oricărui act de executare, a încheierilor
date de executorul judecătoresc sau chiar a executării silite înseși. Spre exemplu, s-ar
putea invoca perimarea executării, vicii de forma ale titlului executoriu, compensația legală,
inopozabilitatea titlului față de terți, urmărirea bunurilor aparținând unor terți. In cazul efectuării
mai multor acte de executare, dacã se dorește anularea tuturor sau a unora dintre ele,
contestația trebuie promovatâ cu privire la fiecare act de executare în
nr. 10/2001 la restituîrea în natură a unor terenuri, situate în intravilanul loealiL⅝ților [art. 3 alîn. (1) din O.U.G. nr.
194/2002, rcpublicnl.il. A se vcdea, pentru dc:alii: O. Ungurcaiut. C. Muuleanu, Tral.it de drept civil. Bunurile.
Drepturile reale principale, Ed. I lamangiu, București, 2008, p. 523 și 594-5%; L Pop, Drept civil. Drepturile reale
principale, Ed. S.C. Cordial SRL, Cluj-Napoca. 1993, p. 155-158.
' ' Jud. Nāsăud, sent. civ. nr. 3079/2012, nepublicata\ In același sens, Jud, Sectorului 3 București, sent. civ. nr.
1014f>/2009, rezumata în R.E.S. nr. 4/2010, p. 147-153.
|z| Trib. București, s. a V-a civ., dec. nr. 580/2011, rczumata in R.E.S. nr. 2/2011, p. 182-194.

r>lSI'OZIȚII GÍNl·.IUU -in. 711 I 1U63
parte, care trebuie individualizat în cuprinsul contestației formulate. 0 contestație gene-rică, cu
privire la actele de executare întocmite, impune obligația instanței de executare de a cere
lămuri pãrților pentru a se stab li exact care sunt actele contestate, în scopul de a se constata
dacă respectiva contestație este formulată în termen în raport de fiecare act de executare. Pe
calea contestației la executare se poate solicita, după ce a început executarea silită, anularea
încheierii prin care instanța de executare a admis cererea de încuviințare a executării silite,
pentru motive de nelegalitate. Aceasta, în condițiileîn care, potrivit art. 665 alin. (6) NCPC, o
astfel de încheiere este definitivã, nesupusā vreunei cāi de atac, înainte de începerea
executării.
în cadrul judecãrii contestației la executare propriu-zise, instanța de executare poate
dispune, la cererea părții interesate, si împărțirea bunurilor aflate în proprietate comună,
indiferent de forma acesteia (proprietate comună pe cote-părți sau proprietate devăl-mașă).
Norma protejează interesele patrimoniale ale coproprietarilor si permite, totodată, creditorilor
realizarea executării silite, în condițiile în care pot fi urmărite doar bunurile aflate în
proprietatea exclusivă a debitorului urmărit, pentru datoriile personale ale aces-tuia (art. 353 si
art. 678 NCC). Așa fiind, existența proprietății comune împiedică temporar realizarea executării
silite, numai după tinalizarea procedurii deîmpārțeală a bunurilor indivize executarea putând
continua cu privire la bunurile ce aparțin exclusiv debitorului urmărit.
Prin efectul partajului, creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a
făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat
coproprietarul nedebitor, câruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din prețul
obținut din vânzarea întregului imobil. Reglementarea are ca fina-litate protejarea intereselor
coproprietarilor nedebitori, puși, în acestmod, la adăpostde riscul de a fi obligați să participe la
achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată'1'.
împrejurarea că imobilul urmărit este bun comun al debitorilor nu poate fundamenta
instituirea unei prezumții simple, în sensul că, odată ce unul dintre soți a aflat de execu tarea
silită, l-a înștiințat si pe celălalt, chiar dacă operează faptul vecin si conex al relației
matrimoniale existente între cei doi debitori. Deși executarea silită poartă asupra unui bun
comun, obligația celor doi debitori nu este una solidară, fiind vorba în realitate de două
executări silite diferite, astfel că actele de executare trebuie îndeplinite distinct în raport de
ambii debitori, iar nu în comun12'.
0 dispoziție similară referitoare la împãrțirea bunurilor aflate în proprietate comună
cuprinde și art. 174 alin. (2) CPF;
B) Contestația la titlu, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,
întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Nu este admisibilă o contestație la titlu atunci
când părțile au cerut instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută să lămurească
dispozitivul ori să înlăture dispozițiile potrivnice, întrucât se opune puterea de lucru jude-cat a
hotărârii date în condițiile și pe temeiul art. 443 NCPC.
Tot astfel, determinarea momentului de la care produce efecte hotărârea ce constituie titlu
executoriu excede noțiunii de lămurire a titlului, care presupune exclusiv o interpre-tare a
acestuia sub aspectul înțelesului, întinderii și aplicării'3'.
Fie că este vorba de o contestație la executare propriu-zisă, fie că ne aflăm în ipoteza unei
contestații la titlu, contestația nu poate aduce atingere acelor efecte ale hotārârii
'" C.C, Dec. nr. 379/2003, M. Of. nr. 785 din 7 noiembrie 2003.
'2' Trib. București, s. a V-a civ., dec. nr. 346/2010, rezumat3 in R.E.S. nr. 4/2010, p. 174-187.
í3' Trib. București, s. a V-a civ., dec. nr. 2720/201C, rezumată in R.E.S. nr. 2/2011, p. 145-181.

H)64 Arl. 71 I l ) I S I ' l i l l.\K W I A U I A Si I IÏA
intrate în puterea lucrului judecat, instanța având obligația să se conformeze titlului executoriu.
Soluții ale instanțelor judecătorești. Titlu executoriu ce nu emană de la un organ de
jurisdicție. Procedură specială de contestare a titlului executoriu. Potrivit prevederilor art.
172 alin. (3) CPF, contestația poate fi făcută si împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a
fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanțā
judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă
procedură prevăzută de lege. Este evident că această prevedere legală, simi-lară cu cea de
drept comun, dă posibilitatea verificării pe fond a titlului executoriu care nu a fost pronunțat de
o instanță de judecată, doar în situația în care legea nu prevede nicio procedurā specială de
contestare a actului pe care seîntemeiază executarea silitā.
în practică s~a reținut că Ordinul nr. 279/2004 prevede că, în cazul proceselor-verbale de
control întocmite de organele de control, mãsuri active din cadrul Agenției Naționale pentru
Ocuparea Forței de Muncă, respectiv dir cadrul agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, se
poate face o contestație administrativă în baza art. 24 și urm. din ordinul menționat, iar
deciziile pronunțate, în soluționarea contestației, de autoritățile adminis trative pot fi atacate la
instanțele judecătorești competente potrivit dreptului comun. Prin urmare, există o procedură
specială de contestare a titlului ce se execută în dosarul exe-cuțional. Statuările instanței de
fond cu privire la posibilitatea contestatoarei de a formula apărări de fond în cauză, cu toate că
nu a folosit procedura specială reglementată de Ordinul nr. 279/2004, sunt nelegale, întrucât
ni:i art. 21 din Constituția României și nici art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului
nu interzic legiuitorului posibilitatea de a institui anumite proceduri care să reg!ementeze
accesul la justiție.
Astfel, chiar Curtea Constituțională, fiind ses zată cu excepția de neconstituționalitate a
prevederilor art. 168 alin. (2) CPF [devenit art. 169 alin. (3) și, mai apoi, art. 172 alin. (3), după
republicările succesive ale Codului de procedură fiscală], prin Decizia nr. 455/2007 a conchis,
odată în plus, cu respectarea jurisprudenței sale anterioare, că „legea pune, așa-dar, la
dispoziția debitorului căile de atac speciale menționate, așa încât acesta nu mai poate să
utilizeze apărări de fond în cadrul contestației la executare. O asemenea prevedere nu
constituie o îngrădire a liberului acces la justiție, de vreme ce partea interesată poate folosi
apãrările respective, potrivit opțiunii saleîn căile de atac pe care le are la dispozi-ție. Adoptarea
acestei mãsuri nu face, în realitate, decât sã dea expresie preocupãrii legiu itorului de a preveni
abuzul de drept constând in invocarea acelorași apărãri în două căi de atacdiferite,în scopul
tergiversării cauzeloraflate pe rolul instanțelor judecătorești". Pe dealtă parte, chiar și Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, înjurisprudența sa, aadmis, în mod constant, că dreptul de
acces la justiție, prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană, nu este unul absolut și
poate conduce la restricții admise implicit, deoarece se referă, chiar prin natura sa, la o
reglementaredin partea statului, care beneficiază de o anumită marjã de apreciere. 5igur că
restricțitle aplicate nu trebuie să fie de naturã a aduce atingere dreptului în substanța sa (a se
vedea, spre exemplu, tupaș și alții c. României).
în spețã, substanța dreptului nu a fost atirsă prin impunerea parcurgerii de către debitoarea
contestatoare a procedure prevăzute de Ordinul nr. 279/2004, deoarece acce sul la justiție era
posibil atâtîn cazul în care ea nuera mulțumitãdesoluția administrativă data contestației sale,
cat și în cazul în care autoritatea administrativă nu ar fi soluționat contestația în termenul
prevăzut de lege'1'.
C) Contestația împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare
silită ori de a îndeplini un act de executare în condtțiile prevăzute de lege, potrivit art. 711
Trib. Bistrița-Năsăud, s. civ., dec. nr. 256/R din 27 scplcmbrie 2007, ncpublicata.

r>lSI'OZIȚII GÍNl·.IUU -in. 712 I lU6î>
alin. (1) teza a ll-a NCPC. La refuzul executorului de a îndeplini atribuțiile prevãzute de art. 7
lit. b)-i) din Legea nr. 188/2000, republicată, se referã și art. 56 alin. (1) din Legea nr.
188/2000, republicată, și areîn vedere: notificarea actelor judiciare și extrajudiciare;
comunicarea actelor de procedure; recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanțe; apli-carea
măsurilor asigurătorii dispuse de instanța judecătorească; constatarea unor stări de fapt în
condițiile prevãzute de Codul de procedură civilă; întocmirea proceselor-verbale de constatare,
în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispozițiilor
Codului de procedură civilă; întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor,
biletelor la ordin și a cecurilor, după caz; orice alte acte sau ope-rațiuni date de lege în
competența lui.
Așa fiind, se pune prob!ema determinării raportului între aceste dispoziții ale legii speciale
și cele ale art. 711 NCPC. O analiză comparativă a celor două texte normative relevă
identitatea parțială existentă între ipotezele pe care le reglementează; art. 56 din Legea nr.
188/2000, republicată, nu areîn vedere și atribuția executorului privind punerea în executare a
dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii prevăzută de art. 7 lit. a) din lege. Așa fiind,
apreciem că refuzul executorului de a efectua o executare silită, respec-tiv de a îndeplini un
act de executare poate fi cenzurat în procedura plângerii, reglemen-tată de Legea nr.
188/2000, pentru actee și operațiunile menționateîn cuprinsul art. 7 lit. b)-i) din legea specială
și cele asimilateacestora, cat și pe calea contestației la executare (art. 711 alin. (1) NCPC],
după ce executarea silită a fost încuviințată de către instanță, în condițiile art. 665 NCPC'1',
opțiunea aparținând pārții interesate.
Art. 712. Conditii de admisibilitate. (1) Dacă executarea silită se face în terneiul unei
hotărâri judecătorești sau arbitrate, debitorul nu va putea invoca pe cale de contcstafie
motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opunc în cursul jude-cății în primă
instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisã.
(2)In cazul în care executarea silită se face în terneiul unui alt titlu executoriu decât o
hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de
drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu
prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesualã specifică pentru
dcsființarea lui.
(3)Nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au
existat la data primei contestații. Cu toate acestea, contestatorul își poate modi fies
cererea initială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmã,
este respectat termenul deexercitare a contestației la executare.
(4)Creditorii neurmăritori au dreptul de a interveni în executarea efectuată de alți
creditori, pentru a lua parte la executare sau la distribuirea sumelor obținute din
urmărirea silitã a bunurilor debitorului.
(5)In cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a
bunului imobil sau mobil, contestația la executare poate fi introdusă și de o terță
persoană, însă numai dacă aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu
privire la bunul respectiv.
COMENTARII
1. Motivele contestației la executare. Atunci când titlul executoriu este o hotărâre
judecătoreascā sau arbitrală, în contestația la executare nu pot fi invocate apărări de
A se vedea supra art. 665, comentarii, pel. 2.

lU6h Art. 712 l) I S I ' li l l.\K W I A U I A Si I IÏA
fond, pe care debitorul le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale
de atac ce i-a fost deschisă sau cu privire la care s-a statuat cu putere de lucru jude-cat; nu se
poate obține modificarea sau desfiintarea hotărârii puse în executare, ci doar înlāturarea
abuzurilor si neregularitãților săvârșite cu prilejul executārii silite, respectiv lāmurirea
dispozitivului echivoc al unei hotărâri. Legea permite apărări de fond împotriva titlului
executoriu numai în situația în care urmārirea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care
nu a fost emis de o instanță judecătorească si partea nu a avut la dispo-ziție, în acest scop, o
altă cale de atac specifică.
în cazul unor contestații succesive, formulate de aceeași parte, motivele care au existat la
data primei contestații nu pot fi invocate în cea de-a doua contestație. Contestatorului i se
oferă însă dreptul de a-și modifica cererea inițialã, înăuntrul termenului de exercitare a
contestației la executare, adăugând motive noi de contestație. Dacă contestatorul nu uzează
de acest drept procedural, motivele existente initial nu vor mai putea fi invocate, ele devenind
inadmisibile, în cea de-a doua contestație.
2. Subiectele contestației la executare. A) „Cei interesați" în executare sunt, în prin cipal,
creditorul si debitorul, ca pārți în raportul juridic execuțional.
B) Terții pot fi legitimați activ într-o astfel de procedură în măsura în care au fost „vătă-mați
prin executare", revenindu-le obligația de ajustifica interesul formulării unei contes tații, în raport
cu prejudiciul suportat prin actelede urmărire sāvârșite. în ceea ce privește terțul din raportul
juridic obligațional, acesta poate justifica interes personal direct în promovarea contestației la
executare numai a;unci când prin executare ar fi vātămat, adică atunci când ar suferi un
prejudiciuîn urma executārii silite pornitede creditor împo triva debitorului.
Vătămarea unui terț poate interveni atunc când executarea silită privește un bun mobil
sau imobil asupra caruia terțul are un drept de proprietate sau un alt drept real [alin. (5)
al normei analizate).
Nu poate fi reținută vătămarea terțului titular al contestației la executare ca urmare a
faptului că a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect bunul supus
executării silite, deoarece antecontractul nu este apt sā transmită dreptul de pro prietate asupra
bunului din patrimoniul promitentului-cumpărătorîn patrimoniul promi-tentului-vânzător, ci dã
naștere doar unei obligații de a face, aceea de a încheia în viitor contractul de vânzare-
cumpărare în forma autentică1'1. Ca atare, în temeiul unui antecontract de vânzare-
cumpărare, terțul nu poate justifica vreun drept real asupra bunului obiect al executării silite.
Tot astfel, nici realizarea, de către terț, a unorîmbunătățiri la imobilul suspus executării silite
nu poate justifica o vătămare a terțului, în situația în care bunul ar fi vândut la lici-tație publică,
deoarece eventualul drept de retenție care ar putea fi invocat, deși constituie un drept real de
garanție imperfect'21, este opozabil nu numai proprietarului initial al lucrului, ci si proprietarului
subdobânditor. Prin urmare, există posibilitatea de a se invoca dreptul de retenție față de
adjudecatarul bunului. Astfel, atât timp cat pentru realizarea pretinsei creanțe există calea
opunerii dreptului de retenție față de adjudecatar, nu poate fi reținută vreo vătămare în drepturi
a terțului.
Fiind un drept real imperfect, retentorul nu are atributul urmăririi bunului.
' ' Pentru cletalii privind antecontractul de vânzare-cumpírare, a se vedea D. Chirică, Drept civil. Contracts
speciale, Ed. Cordial, CIuj-Napoca, 1994, p. 25-36.
' ' Pentru opínia conform căreia dreptul de retenție este un drept real de garanție imperfect, a se vedea L·. Pop,
Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, vol. II, Ed. Fundiției„Chemarea", lași, 1996, p. 485. Pentru opinia
contrară, potrivit căreia dreptul de retenție este o simplă excepție, mijloc de apărare și de garanție, a se vedea C
Opri$mt, Sancțiunilc in dreptul civil romãn, în R.R.D. nr. 11/1982, p. 11-12.

DISI»OZIȚII GFNF.RALE Arl. 713 I 1U6/
Asa cum a statuat fără rezerve practica judiciară, dreptul de retenție este opozabil nu numai
proprietarului initial al lucrului, c și proprietarului subdobânditor'11. Potrivit dis-pozițiilor art. 2498
NCC: „ (1) Dreptul de retenție este opozabil terților fărã îndep!inirea vreunei formalități de
publicitate. (2) Cu toate acestea, eel care exercită un drept de retenție nu se poate opune
urmăririi sitite pornite de un alt creditor, însā are dreptul de a participa la distribuirea
prețului (s.n.) bunului, în condițiile legii". Ca atare, deși reten-torul nuareatributul urmāririi
bunului, el are dreptul de a participa la distribuirea prețului în cazul urmăririi bunului de un alt
creditor, ceea ce îi dă posibilitatea de a-și satisface creanța, în tot sau în parte, în funcție de
prioritatea la distribuire, de suma obținută din vânzare, de cuantumul total al datoriilor
debitorului.
în schimb, existența unui drept de folosință121, ce constituie un drept real asupra bunu lui
supus executării silite, poate fi invocatã de terța persoană față de raportul juridic obli-gațional
dintre creditor și debitor. Titularul unui drept real de folosință poate invoca vătămarea pe care
ar putea-o suferi prin executarea silită a bunului asupra cãruia se exercitā folosința, vătămare
care nu este alta decât pierderea dreptului.
Terța persoană care pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului
urmărit poate face contestație la executare în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15
zile de la efectuarea vânzãrii ori de la data predării silite a bunului [art. 714 alin. (4) NCPC].
C)Creditorii neurmãritori au dreptul să intervină în executarea efectuată de alți cre-ditori,
pentru a lua parte la executare sau la distribuirea sumelor obținute din urmărirea silită a
bunurilor debitorului, intervenția fiind supusă condițiilor prevăzute de art. 689-695 NCPC.
D)Poate face contestație la executare și procurorul, în condițiile art. 92 NCPC, pentru
înlăturarea ilegalităților săvârșite în procesul executării silite și a piedicilor ivite în executare.
Arl. 713- Instanta competentă. (1) Contestația se introduce la instanta de executare.
(2)In cazul urmăririi silite prin poprire / dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în
circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanta de execu tare,
contestația se poate introduce și !a judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul
sau sediul debitorul. In cazul urmăririi silite a imobile!or, al urmăririi silite a fructelor și
a veniturilor generale ale imobile!or, prccum și în cazul predării silite a bunurilor
imobile, dacă imobilul se aflã în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se
află instanta de executare, contestația se poate introduce și la judecãtoria de la locul
situării imobilului.
(3)Contestația privind lămurirea înțelesului, intinderii sau aplicării titlului exe-cutoriu se
introduce la instanta care a pronuntat hotărârea ce se execută. Dacă o
1 , 1 C.S.J., s.. civ., dec. nr. 1648/1990, în Dreptul nr 7-8/1991, p. 125.
'2' Dreptul de íolosin)3 se dobândește prin convenție, testament, uzucapiune. Existā și drepturi reale de folosințā
precum: dreptul de folosință al personalului de specialitate din servicii!e publice comunale, in perioada cat lucreaz9
in localitate, daca el sau membrii familici nu au teren proprietate in localitalc [art. 19 alin. (3) din Legea nr.
18/1991, republicatã|; dreptul de folo⅛ința" asupra terenurilor aferente iocuințelor cumpărate in condițiile
Decretului-lege nr. 61/199*), pc durata existen)ei construețiilor [art. 3 alin. (2)|; dreptul special de folosinț⅞ al
cetățenilor str&ni și apatrizilor care au calitatea de persoane îndrep⅛țite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea in
natură` a unor terenuri, situate în intravilanul localitâților |art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată], A se
vedea, pentru detalii: O. Ungureami, C. Munteanu, Tratat de drept civil. Bunurile. Drepturile reale principale, Ed.
Hamangiu, București, 2008, p. 523 și 594-596; L. Pop, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. S.C.
CordialSRL, Cluj-Napoca, 1993, p. 155-158.

LUC* Art. 71 .i l) I S I ' li l l.\K W I A U I A Si I IÏA
asemenea contestație vizeazã un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de
jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare.
COMENTAR1I
1.Competența în cazul contestației la executare propriu-zisă, contestației la titlu și
al contestației împotriva refuzului executorului. Determinant pentru stabilirea instanței
competente să judece contestația la executare este obiectul acesteia. Astfel, sunt de
competența instanței de executare, respectiv a judecătoriei în circumscripția căreia se
va face executarea: contestația la executare propriu-zisă; contestația împotriva refuzului
executorului judecătoresc de a efectua executarea ori de a îndeplini un act de executare
în condițiile legii; contestația la titlu, atunci cãnd titlul executoriu nu emană de la un organ
de jurisdicție.
Este de competența instanței care a pronunțat hotărârea ce se executã contestația la titlu,
în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau apli-carea titlului
executoriu, emis de un organ de jurisdicție. Așadar, dacă titlul îl reprezintă o hotărâre
judecătorească pronunțată în materie civilă, contestația se va îndrepta la instanța civilã care a
dat-o și care poate fi, dupã caz, judecătoria, tribunalul, curtea de apel sau înalta Curte de
Casație și Justiție.
Nu este obligatoriu sã participe la judecată aceiași judecãtori care au pronunțat hotă rârea
contestată. De altfel, respectarea principiului continuității în acest caz nu este regu-lamentar
posibil, atât timp cat o contestație la executare primește un numãr nou de înregistrare, fiind
supusă repartizării aleatorii. în schimb, ea va fi soluționată de un complet având compunerea
prevăzută de lege pentru judecata finalizată prin hotărãrea care face obiectul unei astfel de
contestații.
2.Contestația în cazul urmăririi silite prin poprire. Competență alternativă. în cazuí urmăririi
silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția alter curți de
apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la
judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debito-rul. Competența este
una teritorialã alternativă, oricare dintre cele două instanțe evocate fiind competentă.
3.Contestația în cazul urmăririi silite a imabilelor, al urmăririi silite a fructelor și a
veniturilor generale ale imobilelor precum și în cazul predării silite a bunurilor imo-bile.
Competență alternativă. Dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în
care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la jude cătoria de la locul
situării imobilului. Competența este una teritorialã alternativă, oricare dintre cele două instanțe
evocate fiind competenti.
4.Competența în căile de atac. Referitor la competența de soluționare a tuturor acestor
contestații în căile de atac, printr-o decizie în interesul legii'1' s-a apreciat că aceasta se
determină prin aplicarea regulilor dreptului comun, înscrise în art. 2 pet. 2 și 3, art. 3 pet. 2 și 3
și art. 4 pet. 1CPC [în prezent, art. 95 pet. 2 și 3, art. 96 pet. 2 și 3 și art. 97 pet. 1 NCPC).
în jurisprudență, au existat divergențe de opinie în ceea ce privește identificarea secției din
cadrul instanței de control judiciar la care trebuie să se înregistreze asemenea pri-cini. Evident,
nu putea fi vorba despre o interpretare și aplicare diferită a legii, deoarece, cu excepția înaltei
Curți de Casație și Justiție, secțiile celorlalte instanțe – acolo unde există secții specializate -în
principiu, nu aveau o competență proprie, prevăzută în texte de lege susceptibile, astfel, de
interpretări diferite. Asa fiind, competența de soluționare a
"' I.C.C.J., Secjiilc Unite, Dec. nr. XV din 5 februarie 2007, M. Of. nr. 764 din 12 noiembric 2007.

r>i$l'OZIȚII GENERALE Arl. 713 | 1U69
cāii de atac se verifica în raport cu nivelul instanței, împărțirea pe secții fiind o chestiune de
organizare judecãtoreascã.
Cu toate acestea, în considerarea principiului specializării, era firesc ca atunci când
contestația la executare propriu-zisă sau contestația la titlu viza un titlu emis în materie
comercială, aceasta să se îndrepte la secția comercialã a instanței competente, acolo unde
exista. Nu putea fi acceptat punctul de vedere conform căruia, atunci când este vorba despre o
contestație la executare propriu-zisă, natura litigiului rāmâne fără rele-vanță, întrucât existā
posibilitatea ca într-o atare contestație să se invoce si apărări de fond, a cãror naturã
comercială să fie indiscutabilă, or, asupra acestora putea aprecia numai o instanță comercială.
în prezent, renunțându-se la dualismjl civil-comercial, începând cu data de 1 octom-brie
2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil, procesele si cererile în justiție consi derate
anterior comerciale sunt civile. De asemenea, potrivit art. 136 NCPC, dispozițiile privitoare la
excepția de necompetență si la conflictul de competență se aplică prin ase-mănare și în cazul
completelor și al secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.
5. Contestația la executarea silită a creanțelor fiscale. Competență. Judecătoria în
circumscripția căreia se face executarea. Consecutiv admiterii unui recurs în interesul legii,
înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că judecătoria în circumscripția căreia se face
executarea este competentă să judece contestația atât împotriva executării silite înseși, a unui
act sau a unei măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscala de a îndeplini un
act de executare în condițiile legii, cat și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost
pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanță
judecãtoreascã sau de un alt organ jurisdicțional, dacã pentru contes-tarea lui nu existã o altă
procedură prevãzută de lege.
O atare soluție se impune deoarece, în cazul contestarii executării silite ce se realizează
de către organele administrativ-fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este
reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual, iar nu de normele de drept public
cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și, respectiv, în Titlul IX din
Codul de procedură fiscala, care sunt aplicabile numai la soluționarea acți-uniiîn anularea sau
modificarea obligației f scale, ce constituie titlu de creanță fiscala. Această interpretare este
conformă și prevederilor art. 169 alin. (2) CPF [devenit art. 172 alin. (2), în urma republicării
Codului de procedură fiscala {M. Of. nr. 513 din 31 iulie 2007}-n.n.], prin care se precizeazã
ca, în cazul contestației menționate, „dispozițiile privind suspen-darea provizorie a executării
silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. (4) CPC nu sunt aplicabile". De
aceea, nu se poate considera că, în cazul contestației la executarea silită a creanțelor fiscale,
legiuitorul ar fi reglementat exercitarea și soluți onarea ei în alte condiții decât cele specifice
dreptului comun, referitoare la contestația la executare în materie civilă, pentru că, ori de câte
ori a urmărit să excludă aplicarea anumitor dispoziții ale dreptului comun în domeniul fiscal, a
prevăzut aceasta în mod expres.
Ca urmare, adoptarea punctului de vedere potrivit căruia competența de soluționare a
contestației la executare îndreptate împotriva titlului executoriu fiscal ar aparține orga nelor cu
atribuții administrativ-jurisdicționale din Ministerul Finanțelor Publice sau instan-țelor de
contencios administrativ este determinată de insuficienta distinctie dintre „titlu executoriu
fiscal", „titlu de creanță fiscala" și „act administrativ fiscal". Or, în această privință trebuie avut
în vedere cã, din coroborarea dispozițiilor art. 21 CPF cu cele ale art. 168 alin. (3) CPF [devenit
art. 171 alin. (3), în urma republicării Codului de procedură fiscala – n.n.], titlul de creanță
fiscala este actul prin care se stabilesc drepturile patrimo-

K)/U Art. 7I» l ) I S I ' l i l I.Ml W I A U I A Si I IIA
niale ale statului si obligațiile de plată corelativealecontribuabililor, ce rezultă din rapor-turile de
drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndrep-tățite potrivit
legii.în acestsens, îndispozițiilecu caracterexplicativcuprinseîn pet. 107.1 din Normele
metodologice de aplicare a prevederilor Codului de procedură fiscală, apro-bate prin H.G. nr.
1050/2004, sunt enumerate titlurile de creanță fiscalã. Rezultã, deci, că, dacă pentru
contestarea titlului de creanțê fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanțā judecătoreascã,
pecalea contestației latitlulexecutoriu fiscal, adresată instanței de executare, pot fi cerute nu
numai lămuriri CJ privire la înțelesul, întinderea sau apli-carea titlului, ci se pot invoca si apărãri
de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale. O atare interpretare dă posibilitate
subiectului procesual activ al contestației să sebucuredeo procedură contradictorieîn dovedirea
dreptului sāu, decarenu arfi putut beneficia anterior, deoarece actul fiscal ce constituie titlu
executoriu, fund emis de un organ fāră atribuții jurisdicționale, nuarecaracterjurisdicțional. Ca
urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare
subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanlă fiscală nu poate fi atacat
pe calea con-tenciosului administrativ-fiscal.
Dacă în procedura de individualizare a taxelor, impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale
și a accesoriilor la acestea este reglementată calea administrativ-jurisdicțională de atac,
respectiv aceea a contestației împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte
administrative fiscale, în cadrul procedurii executārii silite a creanțelor fiscale este
reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestația la executarea propriu-zisă, prin
care se contestă titlul de executare'1'.
6. Titlu executoriu care nu emană de la un organ de jurisdicție sau care a fost emis de o
instanță comercială. Competența soluționārii contestației la executare. Pronunțându-se într-un
recurs în interesul legii, instanța supremă a statuat în sensul celor ce urmează:
a)competența de soluționare în primă instanță a contestației formulate împotriva executării
silite propriu-zise și a contestației care vizează lamurirea înțelesului, întinderii sau aplicării
titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție aparține întot-deaunajudecătoriei,
indiferentcăestevorba despre un titlu executoriu în materie comer cială sau în materie civilă;
b)referitor la competența de soluționare a contestației la titlu, art. 400 alin. (2) CPC [art.
713 alin. (3) NCPC] distingea două situații: i) atunci când se cere lamurirea înțele sului,
întinderii sau aplicării titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, instanța
competentă să se pronunțe este cea care a pronunțat hotărârea care se exe-cută. Așadar,
dacă titlul îl reprezintă o hotărâre judecătorească în materie comercială, contestația se va
îndrepta la acea instanță care a pronunțat, în respectiva materie, hotărârea susceptibilă de
executare silită și care poate fi, după caz, judecătoria, tribu nals, curtea de apel sau înalta Curte
de Casație și Justiție. De asemenea, când titlul emană de la un alt organ cu activitate
jurisdicționalā, acela va fi sesizat cu contestația la titlu, indiferent de natura litigiului; ii) atunci
când se cere lamurirea înțelesului, întin derii sau aplicării titlului executoriu care nu emană de la
un organ cu activitate jurisdic-țională, art. 400 alin. (2) teza a ll-a CPC făcea trimitere la
instanța de executare. Cum această instanță era întotdeauna judecătoria, conform art. 373
alin. (2) CPC [art. 650 alin. (1) NCPC], rezultă că aceasta era competentă să judece în primă
instanță contestația la titlu când titlul nu emană de la un o'gan de jurisdicție, inclusiv în materie
comercială!2'.
1 1 11.CCJ„ Secjiile Unite, Dec. nr. XIV din 5 februarie 2007. M. Of. nr. 733 din 30 octombrie 2007. '2'
I.C.C.J., Secjiilc Unite, Dec. nr. XV din 5 februarie 2007, M. Of. nr. 764 din 12 noiembric 2007.

r>lSI'OZIȚII GÍNl·.IUU Arl. 711 | 10/1
In prezent, renunțându-se la dualismjl civil-comercial, începând cu data de 1 octom-brie
2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil, procesele si cererileîn justiție consi derate
anterior comerciale sunt civile.
Arl. 714. Termene. (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la
executarca silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile dc la data când:
1.contestatorul a luat cunoștințã de actul de executare pe care îl contestă;
2.eel interesata primit comunicarca ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi.
Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație
pentru debitor începe eel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri
de cātre terțul poprit;
3.debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a
executãrii sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de exe cutare, în
cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executãrii și nici somatia sau
executarea se face fără somatie.
(2)Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care
acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la
comunicare.
(3)Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului exe-cutoriu se
poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obtine executarea
silită.
(4)Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația prin care o terță persoană pre-tinde că
are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă
în tot cursul executãrii silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de
la data predării silite a bunului.
(5)Neintroducerea contestației în termenul prevăzut la alin. (4) nu îl împiedică pecel de-
al treileasăîși realizezedrcptul pecalea unei cereri separate, încondițiile legii, sub rezerva
dreprurilor definitiv dobândite de către terții adjudecatari în cadrul vânzării silite a
bunurilor unr.ărite.
COMENTARII
1. Termenul de exercitare a contestației la executare propriu-zise. Aceastã cale
specială de atac este supusă unei condiții referitoare la termenul în care poate fi formulată,
Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, că nu contravine principiului liberului
acces la justiție împrejurarea cã, spre deosebire de reglementarea anterioară modificării aduse
vechiului Cod de procedură civilă prin O.U.G. nr. 138/2000, potrivit căreia contestația la
executare putea fi formulată oricând pânã la data efectuării ultimului act de executare, ceea ce
era de natură să ofere largi posibilități exercitării sale abuzive, cu finalitatea de a-l împiedica pe
creditor sã își valorifice titlul, reglementarea art. 401 CPC [corespondent art. 713 NCPC] o
circumscrie unui termen cu durată prestabilită și al cărui moment de începere este precis
determinat'1'.
în alin. (1) al normei analizate este reglementat, așadar, un termen general de 15 zile,
care începe să curgă, în principiu, de la data la care contestatorul a luat cunoștință de
actul de executare pe careîl contestă. Utilizând sintagma „a luat la cunoștință", legiuitorut
1 1 1CC, Dec. nr. 260/2002, M. Of. nr. 785 din 29 octombric 2002; Dec. nr. 126/2002, M. Of. nr.452 din 27 iunie
2002; Dec. nr. 254/2003, M. Of. nr. 445 din 23 iunie 2003; Dec. nr. 543/2005, M. Of. nr. 1112 din 9 decembrie
2005; Dec. nr. 204/2008, M. Of. nr. 342 din 2 mai 2008.

W/2 Art. 71 1 l ) I S I ' l i l I.Ml W I A U I A Si I IIA
exclude obligativitatea raportării la data comunicării actului de executare, așa cum o face, spre
exemplu, art. 714 NCPC la pet. 2 și 3 ale alin. (1). Prin urmare, chiar în absența uneí
comunicărí, prescripția începe să curgă de la data la care contestatorul a cunoscut efectiv
actul de executare contestat, astfel cum aceasta este dovedită.
în jurisprudență, s-a reținut că procedura de comunicare prin afișare a actelor de executare
de cãtre agentul postal este conformă legii, deoarece s-a menționat de către agentul postal, pe
ambele dovezi de procedura: „am afișat actulpe ușaphncipalâ a locu-inței destinatarului,"
și„nicio persoanâ de la punctul 1 nu afost gâsită". Or, comunicarea actelor de procedure și,
implicit, și a actelor de executare silitã se face prin intermediul serviciului postal, fie prin
scrisoare recomandata, cu dovada de primire, fie prin alte mij-loace care asigură transmiterea
textului actului și confirmarea primirii acestuia. Prin urmare, mijlocul utilizat de serviciul postal
trebuie să aibã aptitudinea de a asigura trans miterea textului și confirmarea primirii sale,
agentul postal nefiind obligat ca în toate cazurile să transmită actul doar când destinatarul
poate și voiește să confirme primi-rea. Dacă s-ar adopta acest al doilea punct de vedere, s-ar
ajunge la concluzia absurdă șf inadmistbilă ca, ori de câte ori destinatarul nu este la domiciliu
sau refuză primirea actului de procedura, comunicarea prin agent postal să fie imposibilã'1'.
Momentul initial al termenului poate fi diferit, în funcție de titularul contestației și
împrejurarea care o justifică, după cum urmează: a) de la data la care eel interesat a pri-mit,
după caz, comunicarea ori înștiințarea privindînființarea popririi. Dacă poprirea este înființată
asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe eel mai târziu la
data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; b) de la data la care
debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încu-viințare a executārii sau
somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu
a primit încheierea și nici somația sau executarea se face fără somație; c) de la efectuarea
vânzării ori de la data predarii silite a bunului, în cazul contestației prin care o terță persoană
pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit.
Faptul că terțul contestator este prezent la íntocmirea procesului-verbal de situație și ia
cunoștință dedeclanșarea executării silite, nuînlăturăcalitatea sa deterțfațã de rapor-tul
execuțional, atât timp cat calitatea de parte, respectiv de terț nu se apreciazã în funcție de
persoanele care sunt de față la executarea silită12'.
Fiind un terț ce pretinde un drept de proprietate asupra bunului, în privința sa sunt
aplicabile prevederile alin. (4) ale normei analiiate privitoare la momentul curgerii ter menului
legal de promovare a contestației la executare, indiferent dacă terțul a cunoscut sau nu
executarea silitã la o data anterioară. Ca atare, derogator de la dispozițiile alin. (1} pet. 3, care
prevăd curgerea termenului legal de la data luării la cunoștință a actului con testat și se aplică
numai persoanelor care sunt părți în raportul execuțional, în cazul terțului termenul curge de la
momentul vânzării bunului sau al predarii silite a acestuia. Respingerea contestației ca tardiv
formulată nu împiedică exercitarea unei acțiuni de drept comun, o acțiune reală mobiliară sau
imobiliară, prin intermediul căreia terțul vătămat își va putea realiza dreptul.
2.Termenul de exercitare a contestației la titlu. Contestația la titlu se poate face oricând
înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, regle-mentat prin art.
705 NCPC.
3.Termenul de exercitare a contestației împotriva încheierilor executorului judecăto-resc.
Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc se poate face în termen de
''I Jud. Bis(rița, s. civ., sent nr. 5658 din 23 mai 2012, nepublicata.
|2! Trib. Bisiri}a-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 78/A din 12 oc(ombrie 2011, ncpublicală.

l`)ISI·OZIȚII GÍNl·.IUU Arí. 7I.»-7IK | 10/3
5zilede la comunicare, în cazurileîn care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive. A contrarío,
când sunt definitive, nu pot fi supuse controlului judiciar într-o contestație la executare.
4. Sancțiune. Promovarea contestației după împlinirea termenului legal atrage sancțiunea
decăderii, prin incîdența dispozițiilor 185 NCPC și determină respingerea acesteia ca tardivă.
Art. 715. Condiții de forma. (1) Contestațiile se fac cu respectarea cerințelor de forma
prevăzute pentru cererile de chemare în judecatã.
(2)Contestatorul care nu locuiește sau nu are sediul în localitatea de reședință a instanței
poate, prin chiar cererea sa, să își aleagă domiciliul sau sediul procesual în această
localitate, arãtând persoana căreia urmeazā să i se facã comunicările.
(3)întâmpinarea este obligatorie.
COMENTARII
1.Condiții de forma. Contestația la executare trebuie să respecte condițiile de forma
prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecatã, referitoare la conținut, numãrul de
exemplare, timbrare, înregistrare, posibilitatea cumululut de cereri (art. 194-199 NCPC).
Totodată, considerăm că se aplicã contestației la executare dispozițiile art. 200 și cele ale art.
201 NCPC, referitoare la verificarea și la regularizarea cererii, respectiv fixarea primului termen
de judecatã, pentru executările începute dupã intrarea în vigoare a legii noi de procedură
civilă.
2.Domiciliul procesual ales. Se recuioaște contestatorului care nu locuiește sau nu își
are sediul în localitatea de reședință a nstanței de executare să își aleagă undomiciliu/ sediu
procesual în această localitate, indicând în mod expres în cuprinsul contestației
domiciliul/sediul și persoana căreia urmează să i se facă comunicările.
3.întâmpinarea. Caracter obligatoriu. în procedura contestației la executare, întâm –
pinarea este obligatorie. în absența unor dispoziții speciale derogatorii, întâmpinarea va avea
cuprinsul prevăzut de art. 205 NCPC și se va comunica părții adverse. Obligativitatea
depunerii întâmpinării este prevăzută de lege sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai
propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede
altfel (art. 208 NCPC).
Arl. 716. Procedura de judecatã. (1) Contestația la executare se judecă cu pro cedura
prevăzută de prezentul cod pentru judecatã în primă instanță, care se aplică în mod
corespunzător.
(2)Instanta sesizată va solicita de îndată executorului judecãtoresc să îi transmită, în
termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate,
dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, și îi va pune în vixk`re pî¾rții
interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.
(3)Părjilc vor fi citatc în termen scurt, iar judecarea contestației se face de urgcnță și cu
precădere.
(4)La cererea părților sau atunci când apreciază că este necesar, instanta va putea
solicita relații și explicații scrise de la executorul judecãtoresc.
COMENTARII
1. Procedura de soluționare a contestației la executare. Este reglementată o proce dura
unică, specifică judecății în primă instanță, fãră a disringe după cum contestația este una la
executare propriu-zisă sau la titlu.

]U/4 Art. 717 l)ISI'lil I.Ml W I A U I A Si I IIA
Contestația se judecă cu citarea părților, în termen scurt, de urgență si cu precădere
(înaintea celorlalte pricini).
Instanțaînvestită cu judecarea contestației areobligația legală de a solicita, de urgență,
executorului judecătoresc sã-i transmits copii certificate de pe actele dosarului de exe-cutare.
Corelativ, există obligația părții interesate de a achíta cheltuielile ocazionate de certificare și
transmitere, precum și obligația executorului judecătoresc de a trimite instanței învestite cu
soluționarea contestației la executare documentele solici-tate. Certificarea conformității cu
originalul se va face de către executorul judecătoresc pe fiecare act de executare transmis
instanței. Norma face trimitere la art. 286 NCPC, ceea ce înseamnă că organul de executare
trebuie sã depună în păstrarea grefei originalele actelor din dosarul de executare, „sub
pedeapsa de a nu se tine seama de înscris".
Atât timp cat nu există dispoziții derogatorii, sunt admisibile toate mijloacele de probă
legale, administrarea acestora urmărind normele de drept comun în materie. Totodată, la
cererea părților sau atunci când apreciază cã este necesar, instanța va putea solicita relații și
explicații scrise de la executorul judecătoresc.
2. Hotărârea asupra contestației. Regula. Asupra contestației la executare propriu-zise,
precum și asupra contestației la titlu atunci când emană de la un organ de jurisdicție, instanța
de executare se pronunță prin sentință, susceptibilă de atac exclusiv cu apel. Cum instanța de
executare este, de regulă, judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului
judecătoresc care face executarea, apelul se va judeca de tribunal.
Art. 717. Căi de atac. (1) Hotărârea pronunțată cu pnvire la contestație poate fi atacatã
numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 711 alin. (4) și art. 714
alin. (4) care pot fi atacate în condițiile dreptului comun. (2) Hotărârea prin care s-a
soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este
supusă acelorași cãi de atac ca și hotărârea ce se execută. Dacă prin contestație s-a cerut
lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui
organ de jurisdicție, hotãrârea prin care s-a soluționat contestația va putea fi atacatã
numai cu apel, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.
COMENTARn
1. Hotãrârea asupra contestației. Regula. Asupra contestației la executare propriu-zise,
precum și asupra contestației la titlu atunci când emană de la un organ de jurisdicție, instanța
de executare se pronunță prin sentință, susceptibilă de atac exclusiv cu apel. Cum instanța de
executare este, de regulă, judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului
judecătoresc care face executarea, apelul se va judeca de tribunal.
Curtea Constituționalã a statuat, în jurisprudența sa constantă, că „accesul liber la justiție
nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecãtorești, deoarece competența și
căiie de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în
considerarea unor situații deosebite". Așa fiind, Curtea nu a putut reține că textul de lege
dedus controlului contravine art. 21 din Constitute, în măsura în care, în cuprinsul acestuia, nu
se precizează in terminis cã accesul liber la justiție implică întotdeauna dreptul de a exercita
atât calea de atac a apelului, cat și a recursului, situație în care exercitarea cumulativă a
ambelor cãi de atac împotriva unei hotărâri ar fi con-stituit, într-adevăr, un criteriu de
constituționalitate. De altfel, nici reglementările inter-naționale în materie nu impun un anumit
număr de grade de jurisdicție sau de căi de atac, în acest sens fiind art. 13 din Convenția
oentru apărarea drepturilor omului și a

r>lSI'OZIȚII GÍNl·.IUU -in. 7IK | lU7⅛
libertãților fundamentale, care prevede asigurarea posibilității unui recurs efectiv la o instanță
națională'1'.
2.Excepțií. Sunt supuse dreptului comun în materia cãilor de atac, respectiv dispozi-
țiilor art. 94-95 coroborat cu art. 483 alin. (2) NCPC, urmatoarele: a) hotãrârea prin care
se dispune cu privire la împărțirea bunurilor comune în cadrul contestației la executare;
b) hotãrârea pronunțată în soluționarea unei contestații prin care o terță persoană pre-
tinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmārit.
Prin urmare, o astfel de hotărâre pcate fi atacată atât cu apel, cat și cu recurs ori numai cu
apel, în raport cu valoarea bunului ce face obiectul dreptului litigios. Sintagma utilizată de
legiuitorîncuprinsul alin. (2)trebuie interpretatăînsensulcă, în situațiilede excepție expres și
limitativ indicate, hotãrârea este supusă căilor de atac de drept comun, adică apelului sau
recursului, în funcție de valoarea obiectului litigiului. Orice altă inter-pretare data textului de
lege evocat ar contrazice intenția legiuitorului, exprimată în sensul de a conferi titularilor unor
astfel de contestații dreptul la cãile de atac pe care le-ar fi avut dacã uzau de o acțiune în
partaj sau de o acțiune reală în procedura de drept comun, și nu în aceea specificã
contestației.
3.Hotãrârea data într-o contestație la titlu este supusă acelorași căi de atac ca și
hotãrârea ce se execută. Așa fiind, dace obiectul contestației este decizia instanței de recurs
pronunțată în rejudecare după casare cu reținere, hotãrârea este definitivă. Dacã prin
contestație s-a cerut lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicãrii unui titlu care nu constituie
hotărâre a unui organ de jurisdicție, hotãrârea prin care s-a soluționat contes-tația va putea fi
atacată numai cu apel, în condițiile dreptului comun.
4.Cãile extraordinare de atac de retractare. în absența unor dispoziții derogatorii de la
regulile de drept comun, s-a statuat cu caracter unitar în sensul că hotãrârea asupra
contestației la executare poate fi atacată,în condițiile prevăzute de lege, pe calea contes tației
în anulare sau a revizuîrii12'.
Art. 718. Suspendarea executării. (1) Până la soluționarea contestației la exe cutare sau a
altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive
temeinice, instanța competentă poate suspenda executa rea. Suspendarea se poate solicita
odată cu contestația la executare sau prin cerere separata.
(2)Pentru a se dispune suspendarea, eel care o solicita trebuie să dea în prealabil
o cauțiune, calculatâ la valoarea obiectului contestației, după cum urmează:
a)de 10%, dacă accastă valoare este până la 10.000 lei;
b)de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depãșește 10.000 lei;
c)de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depășește 100.000 lei;
d)dc 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depășește 1.000.000 lei.
(3)Dacă obiectul contestației nu este evaluabil în bani, cauțiunea va fi de 1.000 lei, în
afară de cazul în care legea dispune altfel.
(4)Suspendarea executării este obligatorie și cauțiunca nu este necesară dacă:
1,hotãrârea sau înscrisul care se executã nu este, potrivit legii, executoriu;
2.înscrisul care se execută a fost deciarat fals printr-o hotărâre judecătorească data
în prima instanță;
1 , 1 CC, Dec. nr. 436/2006, M. Of. nr. 541 din 22 iunie 2006; Dec. nr. 540/2007, M. Of. nr. 558 din 15 august 2007;
Dec. nr. 37/2008, M. Of. nr. 65 din 28 ianuarie 2008.
'211. Delamu, Tratat…, 2005, vol. II, p. 475.

10/6 Al⅞ 7I« l ) I S I 'l il l.\K W I A U I A Si I IÏA
3. debitorul face dovada cu înscris autentic că a obtinut de la creditor o arnânare ori,
după caz, beneficiazã de un termen de platã.
(5)Dacă bunuri!c urmărite sunt supusc pieirii, degradării, altcrării sau dcprccierii, se va
suspenda numai distribuirea prețului obținut din valorificarea acestor bunuri.
(6)Asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunțã prin încheiere,
chiar și înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației. Părțile vor fi întotdeauna
citate, iar încheierea poate fi atacată numai cu apel, în mod separat, în termen de 5 zile
de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.
(7)în cazuri urgente și dacă s-a plătit cauțiunea prevăzuta* la alin. (2), instanța poate
dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării pânã
la soluționarea cererii de suspendare. încheierea nu este supusã niciunei cãi de atac.
Cauțiunea depusă potrivit prezentului alineat este deductibilă din cauțiunea finală
stabilită de instanță, dacă este cazul.
(8)încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite se comunică din oficiu și
de îndată executorului judecătoresc.
COMENTARII
1. Suspendarea facultative (judecătorească) a executării silite. La cererea creditorului sau
a debitorului, instanța învestită cu soluționarea contestației la executare va putea aprecia cu
privire la oportunitatea suspendării executării titlului executoriu și va putea dispune în acest
sens, până la judecarea contestației sau a unei alte cereri privind execu-tarea silită. Cererea
de suspendare poate fi formulată odată cu contestația la executare sau prin cerere separata.
Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (9) și (11) din Regulamentul de ordine interioarã al
instanțelor judecãtorești, cererile de suspendare a executării hotărârilor se vorsoluționa de
completul care a fost învestit cu judecarea cauzei, iar dacã cererea de suspendare se
înregistrează mai înainte de sosirea dosarului (în ipoteza exercitării căilor ordinare și
extraordinare de atac), aceasta se va repartiza în procedura distribuirii aleatorii. în situația
desființării completului, cauzele vor fi repartizate prin sistemul ciclic celorlalte complete ale
instanței, competente să judece în materia respectivă, de președintele instanței sau de
judecatorul desemnat cu repartizarea aleatorie a cauzelor. Consideram că, în conditiile noilor
dispoziții procedurale, în care alin. (7) al textului analizat face trimitere la instanță, iar nu la
președintele acesteia, dispozițiile art. 99 alin. (10) din Regulament, conform cărora
„suspendarea provizorie a executării hotărârii în conditiile Codului de procedura civilă se va
soluționa după modelul completelor specializate în compunerea cărora intră președintele
instanței sau, după caz, președintele de secție oriînlocuitorii acestora", nu-și mai găsesc
aplicabilitatea, întrucãt contrazic prevederile Codului, act normativ cu forță juridică superioară
în ierarhia actelor normative.
Suspendarea executãrii silite poate fi dispusă ca măsură de protecție ori de câte ori
instanța sesizată apreciazã că prin executarea silită s-ar crea prejudicii grave, iremediabile sau
dificil de remediat. Ca atare, ceea ce se analizează de instanță este vătãmarea celui care
solicită suspendarea executãrii silite, indferent de soarta finală a contestației la executare.
Suspendarea se apreciazã în raport cu situația creditorilor sau a bunurilor urmărite, dar în
egală măsură în raport și cu situația debitorilor, ale căror interese, de asemenea, nu trebuie
prejudiciate prin măsura adoptată1''. Măsura suspendării executării silite
"I Trib. Argeș, s. civ., dec. nr. 554 din 22 fcbruarie 2011, rezumata in R.E.S. nr. 2/2011, p. 212-219.

r>lSI'OZIȚII GÍNl·.IUU -in. 7IK | 10//
începute în temeiul unui titlu executonu constituie însă o măsură excepțională, data fiind
necesitatea ca titlurile executorii sâ fie aduse la îndeplinire într-un termen cat mai scurt.
Conform art. 54 alin. (4) din Legea nr. 59/1934, suspendarea executării siliteîncepute pe
baza unei file cec poate avea loc numai în două ipoteze, si anume: a) oponentul nu
recunoaște semnătura, înscriindu-se în fals; b) oponentul nu recunoaște procura în baza căreia
mandatarul a semnat cecul. Ca atare, suspendarea se poate dispune numai în cazurile limitativ
prevăzute, fără a puteafi extinsă la alte ipoteze'1'.
2. Cauțiunea. Soluționarea cererii de suspendare facultative a executării titlului exe cutonu
este legal condiționată de plata unei cauțiuni, în cuantumul fixat de instanță, calculat la
valoarea obiectului contestației, dupã cum urmează: a) de 10%, dacă această valoare este
până la 10.000 lei; b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depãșește 10.000 lei; c) de 5.500 lei
plus 1% pentru ceea ce depășește 100.000 lei; d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce
depășește 1.000.000 lei. Dacă obiectul contestației nu este evaluabil în bani, cauțiunea va fi de
1.000 lei, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă
finalitate, si anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce
privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii execu tării silite, prin
efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni si limita eventualele abuzuri în
valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.
întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la exe-cutare,
ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu
poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la ]ustiție. De altfel, și alte
legislații europene reglementează instítuția cauțiunii în cadrul procedurilor de executare silită.
Astfel, dispozițiile art. 521 din Codul francez de procedurā civilă prevăd posibilitatea celui
împotriva căruia a fost emis un titlu executoriu de a evita continuarea executării provizorii a
acestuia, cu autorizarea instanței, prin depunerea unei sume de bani sau a altor valori
suficiente pentru a garanta suma la plata cãreia a fost condamnat. De asemenea, Codul italian
de procedură civilă prevede, în art. 623-624, că instanța poate dispune suspendarea executării
silite, dacă existã motive întemeiate, cerând sau nu depu nerea unei cauțiuni. în Spania, art.
528-529 din Codul de procedurã civilă conțin dispoziții referitoare la plata unei cauțiuni în cazul
executării silite, respectiv dacã eel împotriva căruia s-a obținut titlu executoriu face opoziție la
executare, trebuie să depună o sumă de bani suficientă a acoperi eventualele pagube ce ar
rezulta din întârzierea executării acelui titlu'2'.
Simplul fapt al achitării cauțiunii nu constituie o condiție unică de admisibilitate a cererii de
suspendare, aceasta fiind una dintre conditiile prealabile prevăzute de lege pentru
admisibilitatea cererii, instituită în vederea recuperării pagubei pricinuite credi-torului urmăritor,
esențială fiind analiza utilității luării unei asemenea măsuri.
Faptul că au fost atacate unele titluri executorii nu constituie un motiv exceptional de
natură săconducă la oprireatemporară a executării unui titlu executoriu, avândîn vedere că
titlurile executorii trebuie aduse la îndeplinire într-un termen cat mai scurt, pentru a
I'1 /. Turcu, Tralat teorc!ic și practic dc drepl comercial, vol. I, Ed. CH. Beck, Bucurcșli, 2008, p. 561. ' 2' C.C., Dec. nr.
150/2002, M. Of. nr. 508/2002; Dec. nr. 55/2003, M. Of. nr. 153/2003; Dec. nr. 76/2003, M. Of. nr. 225/2003; Dec.
nr. 178/2003, M. Of. nr. 361/2003; Dec. nr. 15/2003, M. Of. nr. 115/2003; Dec. nr. 8/2003, M. Of. nr. 153/2003; Dec.
nr. 346/2003, M. Of. nr. 751/2003; Dec. nr. 361/2003, M. Of. nr. 720/2003; Dec. nr. 8/2003, M. Of. nr. 153/2003; Dec.
nr. 76/200S, M. Of. nr. 225/2003, Dec. nr. 328/2004, M. Of. nr. 871/2004; Dec. nr. 375/2004, M. Of. nr. 940/2004;
Dec. nr. 404/2004, M. Of. nr. 1027/2004; Dec. nr. 949/2007. M. Of. nr. 821/2007; Dec. nr. 245/2008, M. Of. nr.
288/2008.

1U78 Art. 7I« l ) I S I ' l i l I.Ml W I A U I A Si I IIA
se evita prejudicierea creditorului, în condițiile în care există instituția întoarcerii executant și nu
au fost atacate toate titlurile executorii'1'.
In opinia noastră, suspendarea durează până la soluționarea definitivā a contestației la
executare, și nu doar până la judecarea acesteia de către prima instanta. în acest sens credem
cā trebuie interpretată sintagma „până la soluționarea contestației la execu tare". Fiind vorba de
o măsură luată în scopul evitării producerii unei pagube, ea trebuie să dureze până la
momentul la care contestația la executare este soluționatã definitiv, și nu doar de prima
instanță.
Apelui împotriva hotărârii primei instanțe prin care s-a dispus suspendarea executant silite
până la soluționarea contestației la executare, prin care se solicită instanței de con trol judiciar
să schimbe hotărâreaîn parte, în sensul de a dispune suspendarea executăriî silite până la
soluționarea definitivă a contestației la executare, nu este admisi-bil. Determinarea înțelesului
sintagmei „până la soluționarea contestației la executare", dacă se areîn vedere ca durată
finală data pronunțării hotărârii instanței de fond sau data rămânerii definitive a hotărârii
instanței de fond, este o chestiune care tine de lămurirea dispozitivului hotărârii. Or, lămurirea
dispozițiilor hotărârii nu poate fi cerută decât în condițiile art. 445 NCPC, și nu pe calea
apeluluipl.
în ipoteza existenței unui singur debitor, careplăteștecreanța, darcontestă cheltuielile de
executare stabiliteîn sarcina sa, se pune problema dacă suspendarea executării silite poate
interveni numai până la concurența sumei reprezentând cheltuielile de executare, cu
consecinta achitării creantei în contui creditorului urmaritor. în ceea ce ne priveste, apreciem
că instanta de executare nu poate dispune o suspendare parțială. Odată încu-viințată
suspendarea executãrii, aceasta are drept consecinta stoparea efectuării oricărui act de
procedurā, deci inclusiv distribuirea crearței achitate de debitor. Aceasta, întrucât, conform art.
863 NCPC, executorul reține cu prioritate cheltuielile de executare, după care plãtește creanța,
eventuala diferență rămasā fiind restituită debitorului. Or, în con dițiile în care se contestă
tocmai cuantumul cheltuielilor de executare, executorul nu poate realiza operațiunea prevăzută
de art. 863 NCPC
3.Depunerea valorii cauțiunii. De regulă, valoarea cauțiunii se depune în numerar, însã,
potrivit art. 1057 NCPC, la cererea debitorului și cu acordul expres al părții în favoa-rea căreia
se dispune, valoarea poate fi depusă și în instrumente financiare care pot servi ca instrumente
de plată. Articolul 1060 NCPC instituie o indisponibilizare a cauțiunii, statuând că aceasta nu
poate fi urmărită de creditorii depunătorului decât în măsura în care urmează a-i fi restituită
acestuia, cauțiunea neputând fi urmărită nici de creditorii depozitarului. Sancțiunea va fi,
desigur, nulitatea, care poate fi invocatā pe calea contes tației la executare.
4.Suspendarea obligatorie. Potrivit dispoziíiilor alin. (4) al art. 718 NCPC, este obli-gatorie
pentru instanta de executare suspendarea executării, până la soluționarea con testației la
executare sau a altei cereri privind executarea silită, în următoarele situații, expres și limitativ
prevăzute de lege: a) hotãrârea sau înscrisul care se execută nu este executoriu, potrivit legii;
b) înscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească data în primă
instanță; c) debitorul a obținut de la creditor o amânare sau, dupā caz, beneficiază de un
termen de plată și dovedește aceasta prin înscris auten-tic. în oricare dintre aceste situații,
reglementate expres și limitativ printr-o dispoziție imperativă a legii, instanta de executare va
dispune suspendarea executãrii. în cazurile de suspendare obligatorie a suspendārii, nu este
necesară plata unei cauțiuni.
''I Trib. Bistrița-Nasflud, s. civ., dec. nr. 217/R din 15 august 2007, nepublicată. |2! Trib.
Bistri}a-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 140/R din 20 martic 2013, nepublicaia.

DISPOZ1ȚII GENERALE .in. 7iK | io/y
5.Instanța competentă să dispună suspendarea. Potrivit art. 718 alin. (1) NCPC, sus-
pendarea executării silite se dispune de instanța învestită cu soluționarea contestatiei
la executare sau a unei alte cereri privind executarea silită. Cererea de suspendare a
executării silite are un caracter accesoriu, astfel că, în virtutea acestui caracter de acce-
sorialitate, măsura suspendãrii se dispune de instanța pe rolul cãreia este înregistrat
dosarul având ca obiect contestația la executare sau o altă cerere privind executarea silită,
chiardacă,în final, instanța sesizată cujudecarea contestatiei la executare sau a unei alte
cereri se declară necompetentă material și/sau teritorial.
Cererea de suspendare a executării silite are caracter urgent, astfel că ea se impune a fi
soluționată anterior contestatiei la executare. Așa fiind, în cadrul acestei cereri instanța nu
poate examina competența de soluționare a contestatiei la executare'1'.
6.Hotărârea asupra suspendãrii. Asupra cererii de suspendare a executãrii silite
instanța se pronunță întotdeauna cu citarea părților, prin încheiere, care poate fi atacată
numai cu apel, în mod separat, termenul fiind de 5 zile de la pronunțare pentru partea
prezentă și de la comunicare pentru cea care a lipsit. în absența unor norme speciale
derogatorii, se va face aplicarea dispozițiilor dreptului comun pentru soluționarea unei
astfel de cereri.
încheierea prin care s-a dispus suspendarea executãrii silite se comunicã executorului
judecătoresc de către instanța de executare care a dispus suspendarea, din oficiu și de îndată.
Apreciem că obligația de comunicare aparține instanței de executare în fata căreia încheierea
de suspendare a rãmas definitivã, și anume: primei instanțe, daca nu a fost exercitată caiea de
atac a apelului, respectiv instanței de apel, atunci când încheierea de suspendare a fost
atacată cu apel și aceasta a procedat la soluționarea apelului printr-o hotărâre definitivã.
7.Urmărirea unor bunuri perisabile.în alin. (5) altextului analizateste reglementată
ipoteza executãrii silite a unor bunuri supuse pieirii sau deprecierii, când suspendarea poate
viza numai etapa distribuirii prețului obținut prin vânzarea acestor bunuri mobile urmărite.
8.Suspendarea provizorie a executării silite. Suspendarea provizorie a executării silite
este supusă următoarelor condiții de admisibilitate: a) existența pe rolul instanței a unei cereri
de suspendare formulate în condițiile alin. (1) și (4) ale art. 718 NCPC; b) justificarea luării unei
astfel de măsuri, din perspectiva dispozițiilor art. 996 alin. (1) NCPC, care deter mine înțelesul
sintagmei „cazuri grabnice", expresie sinonimă cu aceea de „cazuri urgente"; c) dovada plãții
unei cauțiuni, în cuanttmul determinat prin lege, potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 718 NCPC,
depusă de solicitant odată cu cererea de suspendare provizo rie. Cauțiunea este deductibilă
din aceea stabilită de instanță pentru suspendarea execu tării, în procedura de drept comun.
Soluția suspendãrii provizorii a executării silite este o măsură excepțională, data fiind
necesitatea ca titlurile executorii sã fie aduse la îndeplinire într-un termen cat mai scurt.
în jurisprudență121 s-a apreciat că este neîntemeiată cererea de suspendare provizorie a
executării, atât timp cat nu s-a făcut dovada că reclamanta a întreprins toate măsurile
careseimpun pentru efectuarea unei plăți voluntareși căafostîn imposibilitatesă achite debitul
datorat. în lipsa administrãrii unor dovezi concrete privind blocarea prin poprire a conturilor
reclamantei, împre]urare care conduce, în opinia acesteia, la imposibilitatea onorării obligațiilor
de plată stabilite prin titluri executorii, nu se poate aprecia asupra
''' A se vedea, în acesl sens, Trib. București, s. a V-aciv.,sent. nr. 662din 29 marlie2011, în R.E.S. nr. 1/2011, p.
152-155.
'2' I.C.C.J., s. a Il-a civ., dec. nr. 624 din 10 íebruarie 2012, nepublicată.

HWl) Art. 7I« l) IS I 'lil I.Ml W I A U I A Si I IIA
urgenței cererii si itninenței producerii unui prejudiciu în patrimoniul propriu. Pentru a putea
beneficia de termenul de grație pentru efectuarea plății, recurenta-debitoare tre-buia să facă
dovada că neexecutarea până în prezent a obligației de plată s-a datorat lipsei defonduri,
întrucât procedura nu operează opelegis față detoți debitorii care sunt insti-tuții publice, ci
numai față de acei debitori care nu au putut începe sau continua executarea obligației de plată
din cauza lipsei fondurilor.
Seapreciazăcă cererea cucareafostînvestită instanțadefond are uncaracter formal, iar
instanțadejudecată nu estechemată eaînsăsisă identifice soluții pentru ca instituțiile statului sã
onoreze obligațiile de plată care derive din titlurile executorii. înființarea popririi la cererea altor
creditori este un aspect care tine de conduita debitoarei, nefiind în sarcina creditoarei să
identifice sursele financiare prin care debitoarea și-ar putea achita obliga țiile de plată.
Dispozițiile legale cuprinse în O.U.G. nr. 4/2011 prevăd doar posibilitatea instanței de a
acorda un termen de grație, respectiv a unei eșalonări la plată, și nu o obligație, fără ca prin
aceasta să se aducă vreo atingere dreptului conferit de lege, exercitarea acestuia neputându-
se face decâtîn condițiile prevãzute. Este de reținut faptul că interzicerea plății unui titlu
executoriu produce pentru creditor prejudicii previzibile mai alesîn dome-niul comercial, unde
respectarea disciplinei plații este vitală pentru participanții la viața economică. Dispozițiile
O.U.G. nr. 4/2011, prin care a fost modificată O.G. nr. 22/2002, privesc nu numai
imposibilitatea temporară de a executa titlul, dar și faptul că debitoarea va
dispunedesumelenecesareefectuării plățilcrîn perioada următoareîn cadrulterme-nelor
prevãzute de lege. în spețã, recurenta-reclamantă nu a dat nicto garanție că plata va putea fi
făcută în limitele termenului de grație sau conform unei eșalonări, neproducând nicio dovadă în
acest sens, nici la fond, nici în recurs.
Debitoarea motivează că a întreprins toate rnãsurile legale care se impun pentru efec –
tuarea unei plăți voluntare, însã nu a dovedit in niciun fel această afirmație. Simplele afirmații
ale acesteia în sensul cã i-au scăzut veniturile și cã existã pe viitor posibilitatea intrării acesteia
în incapacitate de platã nu constitute argumente temeinice pentru admi-terea cererii formulate
de recurentă. Conform jurisprudenței constante a C.E.D.O., exe cutarea unei hotărâri trebuie
privitã ca fiind parte integrantă din proces, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenție, instanța
europeană arãtând că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat
ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămânā inoperantă în detrimentul unei părți
De asemenea, înalta Curte apreciază că este de neconceput ca dreptul creditorului să
dobândească un caracter incert și imprevi-zibil, ceea ce poate afecta chiar substanța acestuia,
atãt timp cat nu s-au oferit explicații rezonabile.
9. Hotărârea asupra suspendării provizorii. Asupra cererii de suspendare provizorie a
executării se pronunță instanța de executare învestitā, în condițiile art. 718 alin. (1) și (4)
NCPC, cu soluționarea unei contestații la executare sau a unei alte cereri privind exe cutarea
silită, fără citarea pārților, prin încheiere definitivă. Efectele încheierii sunt pro vizorii,
respectiv pãnă la soluționarea cererii de suspendare formulate în procedura de drept comun.
încheterea prin care instanța a dispus suspendarea provizorie a executării silite își încetează
efectele la data rãmânerii definitive a hotărãrii prin care instanța s-a pronunțatcu privire la
cererea de suspendare fcrmulatăîn condițiile art. 718 alin. (1) sau (4) NCPC.
Comparativ cu reglementarea anterioară, care dãdea în competența președintelui instanței
soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării silite [art. 403 alin. (4) CPC], în
actualul context procedural, competența soluționãrii unei asemenea cereri aparține instanței
sesizate cu judecarea contestației la executare sau a unei alte cereri privind

DISI»OZIȚII GFNF.RALE \rl. 7 IK | 1081
executarea silită. Cererea de suspendare provizorie poate fi formulată fie prin cererea de
suspendare de drept comun, a cărei înregistrare pe rolul instanței de executare condiționează
admisibilitatea suspendării provizorii, caiîn care sejudecăîn acel dosar, pronunțându-se
oîncheierefãră număr, nesupusã vreunei căi deatac, fie pecale separata, ipotezăîn care se
formează un nou dosar de competenta completului de judecata cãruia i s-a repartizat aleatoriu
contestația la executare, eel care judecă și suspendarea de drept comun, apli-cându-se
dispozițiile art. 96` alin. (1) din RegulamentuI de ordine interioara al instanțelor judecătorești,
cererea putând fi considerată ca accesorie cererii de suspendare din cadrul contestației la
executare sau oricărei alte cereri privind executarea silită.
Considerăm că, în condițiile noilor dispoziții procedurale, în care alin. (7) al textului analizat
face trimitere la instanță, iar nu la președintele acesteia, dispozițiile art. 99 alin. (10) din
Regulament, conform cărora „suspendarea provizorie a executării hotărârii în condițiile Codului
de procedurā civilă se va soluționa după modelul completelor specializate în compunerea
cărora intrã președintele instanței sau, după caz, președintele de secție ori înlocuitorii
acestora", nu-și mai găsesc aplicabilitatea, întrucât contrazic prevederile Codului, act normativ
cu forță juridică superioară în ierarhia actelor normative.
10. Suspendarea executării silite în temeiul O.G. nr. 22/2002 privind executarea
obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Executarea
oblígațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, este reglemen-tată
printr-un act normativ special, O.G. nr. 22/2002"', derogatoriu de la principiul general conform
căruia, în cazul neexecutării de bunãvoie, obligația se executã imediat prin pro-cedura
executării silite în una dintre modalitățile de executare reglementate de Codul de procedură
civilă. Prevederile O.G. nr. 22/2002, în forma modificată și completată prin O.U.G. nr. 4/2011,
aprobată cu modificăriprin Legea nr. 92/2011, sunt de imediatã aplicare și executărilor silite în
curs la momentul intrării în vigoare a ordonanței de urgență, con form art. V din O.U.G. nr.
4/2011.
Cu caracter derogatoriu, prin art. 1 din O.G. nr. 22/2002 s-a prevăzut cã achitarea
creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice, inclusiv,
potrivit art. 8, în sarcina autorităților administrative autonome, are loc din sumele aprobate cu
această destinație prin bugetele acestora, sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se
încadrează obligația de platã respectivã, plata obligației neputându-se realiza din sumele
destinate pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare a instituției sau autorității
de stat debitoa-e necesare îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care s-au înființat
sau din cele de personal.
Potrivit art. 2 al O.G. nr. 22/2002, în cazul în care executarea creanței stabilite prin titluri
executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată
ca, în termen de 6 luni, să facã demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de
organul competent de executare, la cererea creditorului. Prin dero-gare de la această regulă,
conform art. 5 din O.G. nr. 22/2002, creditorul și debitorul pot conveni asupra altui termen,
precum și asupra unor altecondiții deîndeplinirea oricăror obligații stabilite prin titlul executoriu.
Articolul 3 din O.G. nr. 22/2002 inter2ice executarea silită imediatã a debitorului, sta-tuând
că aceasta poate fi solicitată de creditor numai dacă debitorul nu își îndeplinește obligația de
plată în termenul de 6 luni prevăzut de art. 2. Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 22/2002,
atunci când, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevă-zute de lege, instituția
debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile
1 1 1 M. Of. nr. 81 din 1 februaric 2002.

WH2 Art. 7IK l ) I S I ' l i l l.\K W I A U I A Si I IÏA
prevăzute la art. 1 alin. (1) (adică din sumele aprobate cu această destinație în buget sau de la
titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respective, dacă în buget există
astfel de sume), art. 2 (în termen de 6 luni de la primirea de către debitor a soma-ției de plată,
dacă în buget nu există astfel de sume) sau art. 4 (din sumele alocate de ordonatorul
principal), aceasta poate solicita instanței judecătorești care a pronunțat hotărârea definitive {în
speță, tribunalul, ca primă instanță) acordarea unui termen de grație sau/și stabilirea unor
termene de plată eșalonată a obligației respective.
Din coroborarea prevederilor art. 2, art. 3 și art. 6 din O.G. nr. 22/2002 rezultă că, prin
derogare de la prevederile Codului de procedura civilă, în situația lipsei de fonduri nece-sare
plãții de către instituțiile publice a datoriilor către creditori, în favoarea debitorului este
reglementat un termen de 6 luni, calculat din momentul primirii somației de plată comunicate
de organul de executare, în interiorul căruia se recunoaste dreptui debitorului de a face
demersuri în vederea obținerii de fonduri pentru îndeplinirea obligației de plată. Ca atare, pe
acest interval maxim de timp, atunci când între debitor și creditor nu a intervenit o înțelegere în
privința altui termen sau altor condiții de îndeplinire a obliga ției, obligația de plată a datoriei
cãtre creditor este suspendată în baza legii. Numai ulterior expirării termenului legal de 6 luni,
așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 22/2002, creditorului i se recunoaste dreptui
de a finaliza executarea silită, până la acest moment aceasta fiind suspendată.
Posibilitatea instanței de a acorda un termen de grație sau de a eșalona plata sumei
datorate de debitor este recunoscută în următoarele trei situații, expres și limitativ pre văzute de
art. 6 din O.G. nr. 22/2002, și anume: 1. când din motive temeinice legate de realizarea
atribuțiilor prevăzute de lege, institutia debitoare nu-și poate îndeplini obligația în condițiile
prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.G nr. 22/2002, adicã atunci când, deși dis-pune de sume
aprobate în buget cu aceeași destinație cu suma datorată sau de sume de la titlurile de
cheltuieli la care se încadreazã obligația de plată, după caz, nu-și poate onora obligația din
cauza unor motive temeinice strict legate de realizarea atribuțiilor sale sta-bilite prin lege; 2.
când din motive temeinice, legate de realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, institutia
debitoare nu-și poate îndeplini obligația în condițiile prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 22/2002,
adică atunci când nu a putJt procura suma datoratã în termenul de 6 luni calculat din momentul
primirii somației de plată; 3. când din motive temeinice legate de realizarea atribuțiilor
prevăzute de lege, institutia debitoare nu-și poate îndeplini obli gația în condițiile prevăzute de
art. 4 din O.G. nr. 22/2002, adicã atunci când nu dispune de suma necesară plății din cauză că
nu i s-au alocat sume de ordonatorul principal.
Ori de câte ori cererea de acordare a unui termen de grație sau de eșalonare a plății este
formulată în termenul de grație stabilit de lege, de 6 luni, calculat din momentul primirii somației
de cãtre debitor, apreciem că această cerere trebuie respinsă ca prema-tur formulată, legea
însăși recunoscând debitorului, instituție bugetară, dreptui de a beneficia de un termen de
amânare a executării plāții precis determinat (atât sub aspectuf întinderii sale, cat și al
momentului de la care îrcepe să curgă).
în ceea ce privește instanța competentă să acorde termenul de grație sau să dispună
eșalonarea plății datoriei, aceasta diferă după cum se solicita executarea unei hotărâri
judecătorești ceconstituietitluexecutoriu ori a unui alttitlu care nu esteo hotărârejude-
cătorească. Astfel, conform art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 22/2002, încazurileîn care obligația de
plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, institutia debitoare se va adresa
„instanței care a dat această hotãrãre". Această sintagma se referă la instanța care a
pronunțat în primă instanță hotărârea care a devenit titlu executoriu, indiferent dacă, în final,
suma datorată s-a stabilit în primă instanță ori în calea de atac în urma admiterii
apelului/recursului, după caz.

r>lSI'OZIȚII GÍNl·.IUU -in. 7IK | lt)⅛;t
Dacā obligația de plată este stabilită printr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre
judecătorească, potrivit art. 6 alin. (3) din O.G. nr. 22/2002, cererea de acordare a unui termen
de grație sau de eșalonare a plății se solutioneazã de către instanța de executare competentă.
Aceastā dispoziție trebuie coroborată cu prevederile art. 650 NCPC, conform cārora instanța
de executare este judecêtoria în circumscripția cãreia se află biroul exe-cutorului judecătoresc
care face executarea, ori de câte ori legea nu dispune altfel.
Conform art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 22/2002, instanța sesizată cu o cerere de eșalonare a
datoriei sau de acordare a unui termen de grație, la cererea instituției debitoare, poate dispune
suspendarea începerii ori continuarii executarii silite până la soluționarea prin hotărâre
definitive a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate.
Suspendarea se dispune prin încheiere executorie, fără plata unei cauțiuni, încheiere
supusă numai apelului [potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012), în mod separat, care, în
lipsa unei reglementări speciale derogatorii, se exercită în termen de 30 zile de la comunicarea
hotărârii atacate.
Așadar, adoptarea măsurii suspendă'ii începerii sau continuarii executarii silite este
condiționată de îndeplinirea,în mod cumjlativ, a urmãtoarelor cerințe: a) existența cererii
debitorului de suspendare a începerii sau continuarii executarii silite, aceastã măsură
neputãnd fi dispusã din oficiu de instanța de judecată; b) existența pe rolul instanței a unei
cereri de eșalonare a plății sau de acordare a unui termen de grație. în lipsa unei astfel de
cereri, suspendarea nu poate fi dispusă, chiar dacă existã cererea debitorului, textul art. 6 alin.
(4) referindu-se expres la instanța sesizată cu o cerere de eșalonare a plății sau de acordare a
unui termen de grație, ceea ce presupune existența pe rolul instanței a unei asemenea cereri.
în cazuri urgente, la cererea instituției debitoare, se poate dispune suspendarea pro-vizorie
a executarii până la soluționarea cererii de suspendare a începerii sau continuarii executarii
silite. Conform art. 6 alin. (5) din O.G. nr. 22/2002, suspendarea se dispune fără plata unei
cauțiuni, fără cítarea părțílor, prin încheiere care nu este supusă niciunei cãi de atac.
Competența dispunerii măsurii suspendării provizorii revine, conform alin. (5) al art. 6, instanței
prevăzute la art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 22/2002, respectiv instanței care a dat hotărârea ce
constituie titlu executoriu sau instanței de executare competentă, după cum se pune în
executare o hotărâre judecătorească sau un alt titlu.
Luarea măsurii suspendării provizorii este condiționată de îndeplinirea, cumulativ, a
urmãtoarelor condiții: a) existența cererii debitorului formulate în acest sens; b) dovada
caracterului urgent al măsurii; c) existenta pe rolul instanței a unei cereri de suspendare a
începerii sau continuarii executarii silite.
11. Suspendarea de drept prevăzută de O.U.G. nr. 71/2009. Prin O.U.G. nr. 71/2009 s-a
prevăzut plata eșalonată a drepturilor bănești recunoscute în temeiul unor hotărâri
judecãtorești irevocabile în intervalul 2012-2016. Totodată, prin art. 1 alin. (2) al ordo-nanței s-
a prevăzut suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare în perioada de eșalonare
sus-menționată. în baza acestor prevederi legale, executorul judecătoresc are obligația de a nu
proceda la executarea silită a hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi
de naturã salarială, care intră sub incidența prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009.
Activitatea executorului judecătoresc se desfășoară conform legii. în acest sens sunt
dispozițiile art. 54 din Legea nr. 188/2000, republicată, conform cărora „executorul jude –
cătoresc îșiîndeplineșteatribuțiilecu respectarea dispozițiilor prezentei legi, a statutului profesiei
și a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum și ale Codului de proce-dură civilă și
ale altor legi aplicabileîn materie". Textul art. 56 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, republtcată,
nu prevede vreun moment limită până la care executorul judecătoresc poate1

1UN4 Arl. 7IK l) I S I ' li l l.\K W I A U I A Si I IÏA
refuza executarea, ci instituie doar obligația motivării refuzului, dacā pārțile stăruie în cererea
de îndeplinire a actului.
Prin urmare, chiar dacã executorul îndeplinește acte de începere a executãrii si!ite, textul
art. 56 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, republicatã, îi permite, în orice moment al executãrii, să
refuze îndeplinirea unui act ori de câte ori există o reglementare (căreia i se circumscrie
activitatea sa, conform art. 54 al legiil, care prevede imposibilitatea continuării executãrii
începute. Faptui că executarea silită a titlurilor executorii a fost încuviințată prin încheiere a
instanței nu obligă executorul judecătoresc să desăvârșească toate actele de executare, atât
timp cat existã o lege care împiedică executarea. 0 soluție contrară ar însemna o încălcare a
prevederilor art. 54 din Legea nr. 188/2000, republicatã. Legea însăși (art. 54 din Legea nr.
188/2000, republicatã) obligă executorul judecătoresc să se conformeze prevederilor legale
aplicabileîn materie, iar art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009 instituie măsura suspendării de
drept a oricărei proceduri de executare.
Fiind vorba de o suspendare în baza legii, aceasta operează de plin drept, fãrã a fi necesar
ca această constatare sã se solicite de vreo parte interesată pe calea contestației la executare
ori pe calea cererii reconvenționale în cadrul plângerii împotriva refuzului executorului
judecătoresc. Măsura suspendării de drept a executãrii, stabilită ex lege, împiedică executorul
judecătoresc sau orice alt organ judiciar sã dispună executarea de îndată, imediat, în
întregime, a titlurilor executorii care intră sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009.
Fără a contesta faptui că executarea unei hotărâri judecătorești este o parte integrantă a
procesului în sensul art. 6 din Convenția europeană (Hornsbyc. Greciei, 19 martie 1997), că
nerespectarea de către un stat contractant a unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva
sa poate constitui o încălcare a dreptului justițiabilului la o instanță, consacrat de art. 6 parag. 1
al Convenției, poate afecta, de asemenea, dreptul justițiabilului la res-pectarea bunurilor sale,
atunci când hotărârea pronunțată în favoarea sa a dat naștere unei creanțe certe, care trebuie
să fie calificatā crept „bun", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția
europeană (Burdov c. Rusiei), că o autoritate a statului nu poate invoca lipsa de resurse pentru
a nu onora o obligație stabilită prin hotărâre jude-catorească, se impune a se sublinia faptui că
o întârziere în executarea unei hotărâri judecătorești poate fi justificatã în circumstanțe
particulare, atât timp cat prin întârzierea respectivă nu se aduce atingere substanței
dreptuluiînsuși (Hornsbyc. Greciei, JosiOnienê c. Utuaniei, Qufaj Co. Sh.p.k. c. Albaniei,
Beshiri și alții c. Albaniei), cat timp executarea are loc într-un termen rezonabil.
Instituirea mãsurii eșalonării a fost determinată de existența unui numãr substantial de
cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale, care a condus la o imposibilitate a
autorității statale de a executa hotãrârile judecătorești pronunțate deja în această mate rie, în
special în actualul context de acută criză economică. Executarea eșalonată a unor titluri
executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția
europeană. Executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest
lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o
poate aplica.
Mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești,
poate fi considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții
Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, dacã sunt respectate anumite
conditii: 1. tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate; 2. termen rezonabil
de executare integralā; 3. acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate.
O.U.G. nr. 71/2009 stabilește o perioadă de 4 ani, ca termen maxim în care va fi rea-lizată
executarea totală a titlurilor și precizează nivelul și termenele de efectuare a plăților

r>lSI'OZIȚII GÍNl·.IUU -in. 7IK | l()&>
intermediare. Adoptarea acestui act normativ a fost determinatā de circumstanțele
excepționale care au impus instituirea jnor măsuri prin care să fie limitată temporar exercitarea
drepturilor decurgând din hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în materia respectivă,
fără ca prin aceasta sā se aducă atingere substanței înseși a acestor drepturi. Pentru a evita
devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordo-nanța de urgențā prevede că
acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executareîn
totalitate a creanței. Acest mecanism asigurā executarea integrală a titlului, acordând,
totodată, statului posibilitatea să identifice resursele finan cial necesare achitãrii acestor sume.
Ca atare, O.U.G. nr. 71/2009 a avut în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin
reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia
executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite au urmărit un scop legitim – asigurarea
stabilității economice a țării – și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între
mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – executarea eșalo-natã a hotărârilor
judecătorești în cauză. Totodatã, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că
Guvernul recunoașteobligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a
titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o
reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a cre-anțelor astfel acumulate
împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul
context de acută criză economică națională și internațională.
în analiza termenului rezonabil, instanța europeana are în vedere complexitatea pro cedure
comportamentul pãrților, obiectul hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu (Rai'lian
c. Rusiei), miza litigiului pentru părți. Stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o
măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiție, cat
și dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei pro-cedurii). Fiind chemată la data de 4
septembrie 2012 să se pronunțe asupra încălcãrii Convenției într-un caz similar, în cauza
Dumitru Daniel Dumitru, Anda-Mihaela Pluteanu și Magdaleno Viorica Papaianopol c.
Romoniei1^ (în care reclamanții erau judecători în raza teritorială a instanței din Argeș), Curtea
Europeana a statuat că măsurile luate pentru realizarea echilibrului bugetar dintre cheltuielile
bugetare și veniturile publice poate fi considerată ca urmărind un scop legitim [(Mihâieș
șiSenteș c. României, Eulcs c. Letoniei, Panfile c. României). Curtea Europeana a notat că din
anul 2009 Romania s-a confruntat cu o gravă crizã economică și financiară, în acest context
apreciind ca fiind obiectiv calen-darul de plăți stabilit de autoritățile naționale. în plus, s-a
reținut că, deși mecanismul de distribuție a fost supus modificărilor, autoritățile române au
respectat calendarul stabilit, depunând diligențe pentru executarea hotărârilor judecătorești,
achitând în tranșe o parte a drepturilor cuvenite, sumele fiind indexate în raport de rata inflației.
Nu există vreo dovadă din care să rezulte că Guvernul intenționează să nu respecte
eșalonarea stabi-lită. Reținând că o parte substanțialã din creanța datorată a fost achitată,
Curtea a statuat că dreptul reclamanțilorîn substanța sa nu a fost atins.
Ținând seama de statuările Curții Europene din 4 septembrie 2012, având în vedere faptul
că prin O.U.G. nr. 71/2009 au foststabilite tranșe de efectuare a plăților interme diare precis
determinate, s-a prevăzut un termen rezonabil de executare integrală, precum și actualizarea
datoriei raportat la rata inflației, că măsura eșalonării a urmărit un scop legitim – asigurarea
stabilității economice a țării – și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între
mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – executarea eșalo-
'*' C.E.D.O., Dumitru Daniel Dumitru ≠ alții c. Rcmímiei, dec. din 4 septembrie 2012, M. Oí. nr. 709 din 17
octombric2Ol2.

IUS6 Art. 7I« l)ISI'lil l.\K W I A U I A Si I IIA
natā a hotărârilor judecătorești, că autoritățile române au respectat calendarul stabilit,
depunând diligențe pentru executarea hotărârilor judecătorești, achitând o parte a dato-riei, pe
baza evaluării nemijlocite, directe, apreciem că dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr.
71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2010, sunt compatible cu dispozițiile
Convenției europene11'.
12. Soluții ale instanțelor judecătorești. Cerere de recunoaștere a dreptului de reten-ție,
formulate) in cadrul contestației la executare. Măsura suspendarii executării silite se justifica
pe considerentui că, în conditiile în care imobilul s-ar vinde la licitatie anterior soluționării
contestației la executare, prin care se invocă de contestatori un drept de retenție asupra
bunului, fără îndoială că intimatii-contestatori ar fi grav prejudiciați prin aceea că vânzarea silită
anterioară recunoașterii dreptului de retenție paralizeazã, practic, chiaracțiuneaîn
recunoașterea unui asemenea drept. Aceastaîntrucât, pentru acordarea dreptului de retenție,
trebuie întrunită, pe lângã conditiile existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile a
retentorului și a legăturii deconexitatedintre lucru și creanță, și con-diția ca dreptul de retenție
să fie invocat față de proprietarul exclusiv și actual al bunu lui. Or, dacă imobilul asupra căruia
se solicită recunoașterea dreptului de retenție ar fi înstrăinat prin licitatie publică,în favoarea
unui terț cumpărător,în actualul cadru procesual în care se desfășoară judecata în fata
instanței de fond, dreptul de retenție nu ar mai putea fi discutat, din moment ce bunul devenind
proprietatea unui terț, condiția ca dreptul de retenție să fie invocat fațã de proprietarul actual al
bunului nu mai este îndeplinită.
Pe de altã parte, dreptul de retenție poate fi exercitat doar atât timp cat creditorul (în speță,
contestatorii) deține lucrul debitorului (în speță, intimații V.), el încetând în momen-tul
deposedării. Or, în urma vânzării bunului la licitatie publică, creditorii, deținători aî imobilului, ar
fi obligați la predarea acestuia, situație în care ar fi prejudiciați tocmai prin faptul că nu ar mai
putea exercita dreptul de retenție. Desigur, în cazul în care, prin ipo-teză, un asemenea drept
s-ar recunoașteîn cadrul contestației la executare, dacă formele de executare silită au fost
legal îndeplinite, nimic nu împiedică vânzarea la licitatie, întrucât odată recunoscut, dreptul de
retenție devine opozabil nu numai proprietarului initial al bunului, ci și subdobânditorului. Este
de necontestat faptul că dreptul de retenție este un drept real imperfect, deoarece retentorul
nuare recunoscut atributuldeurmăriresau de preferință. însă retentorul, deși creditor
chirografar, are posibilitatea de a fi plătit îna-intea celorlalți creditori, dreptul de retenție
producând, în fapt, efecte asemănătoare privilegiilor'2'.
Suspendarea executării silite începute de executorul bancar. Cerere formulată de
promitentul-cumpărător neparticipant la adjudecare. Plata cauțiunii nu constituie o condiție de
admisibilitate a suspendarii executării, ci o condiție pentru a putea solicita suspendarea
executării, fāră ca achitarea acesteia să oblige instanța să suspende execu tarea, fără o analiză
a legalității și temeiniciei rnăsurii solicitate. Suspendarea executăriî silite poate fi dispusă ca
măsură de protecție ori de câte ori instanța sesizatã apreciază că prin executarea silită s-ar
crea prejudicii grave, iremediabile sau dificil de remediat. Ca atare, ceea ce se analizeaza de
instanță este vãtămarea celui care solicita suspendarea executării silite, indiferent de soarta
finală a contestației la executare. Măsura suspendarii executării silite începute în temeiul unui
titlu executoriu constituie însă o măsură excep tional, data fiind necesitatea ca titlurile executorii
să fie aduse la îndeplinire într-un termen cat mai scurt13'.
' ' Inacelasi sens, a se vedea Trib. Bislrița-Nâsāud, s. i civ., dec. nr. 248/K din 26septembrie2012, nepublicata. 121
Trib. Bistri)a-NasAud, s. civ., dec. nr. 262/R din 25 iunie 2008, nepublicata. 1 3 1 Trib. Bistrija-Nasăud, s. civ., dec.
nr. 119/R din 30 marlie 2011, nepublicata.

r>lSI'OZIȚII GfNFRAlt Arl. 7IH I 108/
Eșalonarea plății în condițiile O.G. nr. 22/2002. Prevederile O.G. nr. 22/2011, în forma
modificată și completată prin O.U.G. nr. 4/2011, sunt de imediată aplicare si executărilor silite
în curs la momentul intrãrii în vigoare a ordonanței de urgență, conform art. V din O.U.G. nr.
4/2011. Cu caracter derogatoriu, prin art. 1 din O.G. nr. 22/2002 s-a prevāzut cā achitarea
creanțelor stabilite prin titlu'i executorii în sarcina instituțiilor și autoritatilor publice, inclusiv
potrivit art. 8, în sarcina autoritatilor administrative autonome are loc din sumele aprobate cu
această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se
încadrează obligația de plată respective, plata obligației neputându-se realiza din sumele
destinate pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare a instituției sau autoritãții
de stat debitoare necesareîndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale pentru care s-au înființat
sau din cele de personal. Potrivit art. 2 al O.G. nr. 22/2002, existent la data la care reclamanta
a dobândit titlul executoriu, în cazul în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu
începe din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să
facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la
data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare,
la cererea creditorului. Prin derogare de la această regulă, conform art. 5 din O.G. nr. 22/2002,
creditorul și debitorul pot conveni asupra altui termen, precum și asupra unor alte condiții de
îndeplinire a oricăror obligații stabilite prin titlul executoriu.
în speță, executarea obligației stabilite în sarcina reclamantei prin titlul executoriu nu a
început din cauza lipsei de fonduri. Totodată, între părți nu a intervenit vreo convenție cu privire
la alt termen de executare sau h privința unor condiții de îndeplinire a obligației de plată, astfel
cã devin incidente prevederile art. 2, ce constituie regula generală. Din coroborarea
prevederilor art. 2, art. 3 și art. 6 din O.G. nr. 22/2002 rezultă cã, prin dero gare de la
prevederile Codului de procedura civilă, în situația lipsei de fonduri necesare plății de către
instituțiile publice a datorilor cãtre creditori, în favoarea debitorului este reglementat un termen
de 6 luni, calculat din momentul primirii somației de plată comu-nicate de organul de
executare, în interiorul cãruia se recunoaște dreptul debitorului de a face demersuri în vederea
obținerii de fonduri pentru îndeplinirea obligației de plată. Ca atare, pe acest interval maxim de
timp, atunci când între debitor și creditor nu a intervenit o înțelegere în privința altui termen sau
altor condiții de îndeplinire a obligației, obligația de plată a datoriei cãtre creditor este
suspendată în baza legii. Numai ulterior expirării termenului legal de 6 luni, așa cum rezultã din
dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 22/2002, creditorului i se recunoaște dreptul de a finaliza
executarea silită, pânã la acest moment aceasta fiind suspendată111.
Arl. 719. Efectele soluționării contestației. (1) Daca admite contestația la exe cutare,
instanța, }inând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de
executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, va anula ori
lămuri titlul executoriu.
(2)De asemenea, dacă prin contestația la executare s-a cerut de către partea inte-resată
împărțirea bunurilor proprietate comunã, instanța va hotãrî și asupra împărțelii acestora,
potrivit legii.
(3)In cazul respingerii contestației, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la
despăgubiri pentru pagubele cauzatc prin intârzicrca executării, iar când contes tația a
fost exercitată cu rea-credință, el va fi obligat și la plata unei amenzi judiciare de la
1.000 lei la 7,000 lei.
Trib. Bistrița-Nâsăud, s. civ., inch. nr. 1733 din 21 septembric 2011, nepublical<l.

H⅜fX Arí. 7I» l ) I S I ' l i l I.Ml W I A U I A Si I IIA
(4)Hotărârea de admitere sau de respingere a contestației, rămasă definitivă, va fi
comunicată, din oficiu și de îndată, și executorului judecătoresc.
(5)Dacă contestația este admisă, executorul judealtoresc este obligat să se confor-meze
măsurilor luate sau dispuse de instanță.
(6)Atunci când contestația a fost respinsă, suma reprezentând cauțiunea depusa rămâne
indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanțelor arătate la alin. (3) sau a celor
stabilite prin titlul executoriu, după caz, situație în care se va comunica executorului și
recipisa de consemnare a acestei sume.
(7)în cazul în care constat<l refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a
înregistra cererea de executare silită sau de a îndcplini un act de executare silită ori de a
lua orice altă măsură prevãzutã de Iege, instanța de executare va putea obliga executorul,
prin aceeași hotărâre, la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum
și, la cererea părții interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată.
(8)In situația prevãzută la alin. (7), instanja va solicita încheierea prevãzutã la art. 664
alin. (1) sau, după caz, actul care constată refuzul executorului judecătoresc de a
îndeplini un act de executare silită ori de a lua altã măsurã prevăzută de Iege.
COMENTARI1
1.Efecte. în art. 703 NCPC, se stipulează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la
executarea silită însăși sau a celor care reglementeazã efectuarea unui act de executare
atrage nulitatea actului nelegal. Norma este completată, sub acest aspect, al efectelor
hotărârii date într-o contestație la executare, cu dispozițiile art. 714 NCPC.
2.Efectele hotărârii dateîn contestație. Instanța legal învestită cu soluționarea unei
contestații la executare pronunță una dintre următoarele soluții:
a)admite contestația la executare și anulează actul de executare contestat sau dispune
îndreptarea acestuia și executarea va continua;
b)admite contestația la executare și anuleazã întreaga executare ori dispune încetarea
acesteia;
c)admite contestația la titlu și anulează titlul executoriu care nu a fost emis de o instanță
judecătorească sau lămurește înțelesul, íntinderea sau aplicarea acestuia, în acest din urmă
caz executarea continuând, conform interpretărilor date titlului;
d)admite contestația și dispune efectuarea actului de executare silitã a cãrui îndepli-nire a
fost refuzată de organul de executare. Totodată, în acest caz, instanța poate să oblige
executorul la plata unei amenzi civile într-un cuantum fixat între 1.000 și 7.000, și, la cererea
părții interesate, la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin refuzul de a începe
executarea silitā ori de a îndeplini un act de executare.
Instanța va solicita încheierea prin care refuză deschiderea procedurii de executare,
prevãzutã la art. 655 alin. (1) sau, după caz, actul care constată refuzul executorului jude –
cătoresc de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua altă măsură prevăzută de Iege.
e)admite contestația și dispune împărțirea bunurilor proprietate comună, potrivit regulilor
aplicabile partajului judiciar (art. 979-995 NCPC), dacă în cadrul contestației a fost formulată și
o astfel de cerere;
f)respinge contestația (ca neîntemeiată, ca tardivă, ca inadmisibilă) și obligă contes-
tatorul, la cerere, să plăteasca părții adverse despăgubiri pentru pagubele cauzate prin
întârzierea executării. Pentru introducerea cu rea-credințã a contestației, printr-un exer-cițiu
abuziv al dreptului la contestație, contestatorul va fi obligat, prin hotărârea de res-

r>lSI'OZIȚtl GÍNl·.IUU -in. 7211 I l()⅛9
pingere a contestației vădit neîntemeiate, la plata unei amenzi judiciare, ale cărei limite legale
sunt fixate între 1.000 si 7.000 lei. Efectul respingerii este reluarea executării, dacă aceasta a
fost suspendată, respectiv continuarea executării, atunci când nu a intervenit suspendarea.
în acest caz, suma reprezentând cauțiunea depusă rămâne indisponibilizată, pentru a servi
la acoperirea creanțelorconstândîn plata amenzii judiciare și adespãgubirilorsau a celor
stabilite prin titlul executoriu, după caz, situațîe în care se va comunica executo-rului și recipisa
de consemnare a acestei sume.
3. Obligația de comunicare. Instanța care a soluționat contestația este obligată să
comunice și executorului judecătoresc, din oficiu și de îndată, hotārârea de admitere sau de
respingere a contestației, rămasă definitivă.
Capitolul VII. Depunerea cu afectațiune specială
Art. 720. Condiții. (1) Până la adjudccarea bunurilor scoase la vânzarc silită, debitorul
sau terțul garant poate obține desființarea mãsurilor asigurătorii ori de executare,
consemnând la unitatea prevăzutã de lege, la dispoziția executorului judecătoresc,
întreaga valoare a creanței, cu toate accesoriile și cheltuielile de executare, și depunând
dovada de ccnsemnare la executorul judecătoresc.
(2)Asupra cererii debitorului sau a terțului garant, executorul judecătoresc se va
pronunța de urgență, prin încheiere, data cu citarea pãrților, ce va fi comunicatã de îndată
părților.
(3)Dacă cererea este admisă și debitorul sau terțul garant nu se opune, executorul
judecătoresc, odată cu desființarea mãsurilor, va dispunc și eliberarea sumei în mâinile
creditorului.
(4)Dacă însă debitorul sau terțul garant va dovedi că a făcut contestație în termen și se
va opune la eliberare, aceasta este suspendată de drept, iar executorul jude cătoresc se va
pronunța asupra eliberării sumei numai după ce instanța a dat o hotărâre definitivă
asupra contestației respective.
COMENTARII
1.Desființarea măsurii asigurătorii ori de executare. Condiții. Prin aceasta normā se
conferã debitorului sau terțului garant, atunci când a fost constituitã o garanție personală
(fideiusiunea), dreptul de a cere și de a obține desființarea mãsurilor asigurătorii sau a celor
luate în procedura executării silite, în următoarele condiții: a) formularea și înregis-trarea la
biroul executorului judecătoresc a unei cereri de desființare a mãsurilor asigu rătorii ori a celor
de executare silită; b) depunerea cererii până la data adjudecării bunurilor scoase la vânzare
silită; c) consemnarea, la dispoziția executorului, a întregii valori a cre anței, cu toate accesoriile
și cheltuielile de executare. Consemnarea acestor sume se face la CEC Bank – S.A.,
Trezoreria Statului sau la orice altă instituție de credit care are în obiectul de activitate
operațiuni de consemnare la dispoziția executorului judecătoresc [art. 670 alin. (1) NCPC]; d)
depunerea dovezii de consemnare la executorul judecăto resc. Dovada depunerii sau
consemnării sumelor se poate face cu recipisa de consemnare sau cu orice alt înscris admis
de lege [art. 670 alin. (2) NCPC].
2.Desființarea măsurii asigurătorii ori de executare în procedura popririi. Potrivit art. 783
alin. (6) NCPC, indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile poprite nu va înceta
decât dacă debitorul consemnează, cu afectațiune specială, toate sumele

CARTEA A Vl-A. PROCEDURI SPECIALE
Titlul I. Procedura divorțului
Capitolul I. Dispoziții comune
Art. 9I4· Instanța eompetentă. (1) Cererea de divorj este de competența jude-cătoriei în
circumscriptia cãreia se află cea din urmă locuință comunã a soților. Dacã soții nu au
avut locuință comună sau dacă niciunul dirttrc soți nu mai locuiește în circumscriptia
judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este
aceea în circumscriptia căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în
țară și instanțele române sunt competente international, este competentă judecătoria în
circumscriptia căreia își are locuința reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul și nici
pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni sã introducă cererea de divorț la orice
judecătorie din Romania. în lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de
competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București.
COMENTARE
1. Competența în soluționarea acțiunii de divorț. Textul reglementeazã competența
materială și teritorială în soluționarea acțiunii de divorț. în ceea ce privește competența
materială, judecata cererii de divorț revine judecătoriei. Sub aspectul competenței teri-toriale,
aceasta nu este alternative, reclamantul neavând alegerea între mai multe instanțe deopotriva
competente, ci trebuie să se respecte o anumită ordine. Astfel, cererea de divorț se
soluționează în ordine de următoarele instanțe:
a)judecătoria în a cãrei circumscripție teritorială se află ultima locuințã a soților, cu condiția
ca soții sã fi avut locuință comună și eel puțin unul dintre soți să locuiască în raza ultimei
locuințe comune;
b)judecătoria de la locuința pârâtului, dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă
niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscriptia judecătoriei din raza ultimei locuințe
comune;
c)judecătoria de la locuința reclamantului, când pârâtul nu are locuința în țară șî instanța
română este competentă international;
d)orice judecătorie din Romania stabilitã prin acordul soților, în cazul în care nici
reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în Romania și cad de acord să promoveze acți-unea
de divorț la o judecãtorie din țară;
e)Judecătoria Sectorului 5 București, în ca;ul în care nici reclamantul și nici pârâtul nu au
locuința în Romania și nu cad de acord cu privire la judecătoria din țară la care să promoveze
acțiunea de divorț.
Norma analizată folosește sintagma „locuință", și nu „domiciliu", astfel că sub aspectul
competenței are relevanță locuința, înțeleasă ca loc unde persoana locuiește în mod efectiv,
cu caracter de stabilitate, indiferent dacă acest loc constituie domiciliul sau numaî reședința sa.

I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 %n. !»l I | MV`y
Ceea ce interesează este locuința părții la momentul introducerii acțiunii, astfel încât
instanța legal sesizată devine competentă să soluționeze cauza și dacă ulterior sesizării sale
intervin schimbări ale locuinței părților.
2.Competența în materia divorțului reglementată de normele europene. Ca urmare
a aderării României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, au devenit aplicabile pre-
vederile Regulamentului (CE) nr. 2201/20031'1 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind
competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătoreștiîn materie matrimonială
și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
Conform art. 3 al Regulamentului, sunt competente să hotărascãîn problemele privind
divorțul, separarea de drept și anularea casatoriei instanțele judecătorești din statul membru pe
teritoriul căruia se află: reședința obișnuită a soților; sau ultima reședință obișnuită a soților, in
condițiile în care unul dintre ei încã locuiește acolo; sau reședința obișnuită a pârâtului; sau, în
caz de cerere comună, reședința obișnuită a unuia dintre soți; sau reședința obișnuită a
reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo eel puțin un an imediat înaintea introducerii
cererii; sau reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo eel puțin
șase luni imediat înaintea introducerii cererii și în cazul în care acesta este fie resortisant al
statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, are „domiciliul" în acel loc;
respectiv instanțele judecătorești din statul membru de cetāțenie a celor doi soți sau, în cazul
Regatului Unit și al Irlandei, statul „domiciliului" comun.
Instanțele judecătorești din statul membru care exercită competența în temeiul art. 3 cu
privire la o cerere de divorț, de separare de drept sau de anulare a casatoriei sunt competente
în orice chestiune privind răspunderea părintească în legătură cu această cerere, atunci când:
a) eel puțin unul dintre soți exercită răspunderea părintească față de copil; și b) competența
instanțelor a fost acceptată expres sau în orice alt mod neechivoc de către soți și de către
titularii răspunderii părintești, la data sesizării instanței judecăto rești, iar aceasta este în
interesul superior al copilului.
Regulamentul a intrat în vigoare la 1 august 2004, este aplicabil României de la 1 ianu arie
2007, este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele mem-bre (cu
excepția Danemarcei) în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Potrivit art. 1, Regulamentul se aplică, oricare ar fi natura instanței, materiilor civile privind:
divorțul, separarea de drept și anularea casatoriei; atribuirea, exercitarea, dele-garea,
retragerea totală sau parțială a răspunderii părintești (materii care cuprind: încre-dințarea și
dreptul de vizitã; tutela, curatela și instituțiilc similare; desemnarea și atribuțiile oricărei
persoane sau oricărui organism ínsărcinat să se ocupe de persoana sau bunurile copilului, să-l
reprezinte sau să-l asiste; plasarea copilului într-o familie substitutivă sau într-un centru de
plasament; măsurile de protecție a copilului privind administrarea, conservarea sau dispoziția
cu privire la bunurile copilului). Regulamentul nu se aplică: stabîlirii sau contestării filiației;
hotărârii privind adopția și măsurilor premergătoare aces-teia, hotãrârilor privind desfacerea și
dedararea nulității adopției; numelui și prenumelui copilului; emancipării; obligației
deîntreținere; actelor fiduciare și succesiunilor; măsurilor luate ca urmare a faptelor penale
sãvârște de copii.
Conform art. 64 al Regulamentului, dispozițiile sale se aplică numai acțiunilor judiciare
intentate, actelor autentice primite și acordurilor dintre părți încheiate după data punerii sale în
aplicare în conformitate cu prevederile art. 72.
3.Competența în materia divorțului. Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului
din 20 decembrie 2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în
'" JO L nr. 338 din 23 decembrie 2003. '21
(O L nr. 343 din 29 decembrie 2010.

rz`/b *rf. 9i i I'KOCEDURI SPECIAU
domeniul legii aplicabile divorțului si separarii de corp. Regulamentul se aplicā divorțului si
separarii de corp în situațiile în care existã un conflict de legi. El nu se aplică următoa-relor
aspecte, chiar dacă acestea sunt doar chestiuni preliminare în contextul procedurilor privind
divorțul sau separarea de corp: a) capacitatea juridică a persoanelor fizice; b) existența,
valabilitatea sau recunoașterea unei câsătorii; c) anularea căsătoriei; d) numele soților; e)
consecințele referitoare la efectele patrimoniale ale căsătoriei; f) răspunderea părinteascā; g)
obligațiile de întreținere; h) fidu:ia/actul fiduciar sau succesiunile.
Regulamentul nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 2201/2003.
Regulamentul se aplică acțiunilor judiciare intentate și acordurilor menționate la art. 5 și
încheiate începãnd cu 21 iunie 2012 {dispozițiile sale au intrat în vigoare la data de 30
decembrie 2010 și se aplică de la 21 iunie 2012, cu excepția art. 17, care s-a aplicat de la 21
iunie 2011).
Conform art. 5 alin. (1) al Regulamentului, soții pot conveni să desemneze legea apli-cabilã
divorțului și separarii de corp, cu condițiaca aceasta săfie una dintre urmãtoarele legi: a) legea
statului pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită în data încheierii acordului; sau b)
legea statului pe teritoriul cãruia soții și-au avut ultima reședințā obiș nuită, cu condiția ca unul
dintre ei să aibă încã reședința respectivă în data încheierii acordului; sau c) legea statului de
cetățenie a unuia dintre soți la data încheierii acordului; sau d) legea forului.
Acordul care desemnează legea aplicabilã poate fi încheiat și modificat în orice moment,
dar nu ulterior datei sesizării instanței judecătorești. în cazul în care această posibilitate este
prevăzută de legea forului, soții pot desemna legea aplicabilã și în fata instanței judecătorești
pe parcursul procedurii. în acest caz, instanța judecătoreascã ia act de acordul soților, în
conformitate cu legea forului. Acordul este încheiat în scris, datat și semnat de ambii soți. Orice
comunicare sub :ormă electronică care permite consem-narea durabilā a acordului este
considerată ca reprezentând o forma scrisă. în cazul în care legea statului membru participant
în care ambii soți își au reședința obișnuítă la data încheierii acordului prevede conditii formale
suplimentare în cazul unor astfel de acorduri, se aplică aceste conditii. Dacă, la data încheierii
acordului, soții au reședința obișnuită în state membre participante diferite și dacă legile din
aceste state prevăd conditii formale diferite, acordul este valabil din punctul de vedere al formei
dacă satisface condițiile prevăzute de oricare dintre legile respective. Dacă, la data încheierii
acordului, numai unul dintre soți are reședința obișnuită într-un stat membru participant, iar
acest stat prevede conditii formale suplimentare pentru acest tip de acord, se aplică
respectivele conditii.
în absența unei opțiuni, divorțul și separarea de corp sunt reglementate de: a) legea
statului pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită la data sesizării instanței jude –
cătorești; sau, în caz contrar, b) legea statului pe teritoriul căruia soții își aveau ultima
reședință obișnuită, cu condiția ca perioada respectivă să nu se fi încheiat cu mai mult de un
an înaintea sesizării instanței judecătorești, atât timp cat unul dintre ei încă mai are reședința
în cauză la data sesizării instanței judecătorești; sau, în lipsa acestuia; c) legea statului a cărui
cetățenie este deținută de ambii soți la data sesizãrii instanței judecăto-rești; sau, în caz
contrar, d) unde este sesizatã instanța judecătorească.
în cazul în care legea aplicabilã în temeiul art. 5 sau art. 8 nu prevede divorțul sau nu
acordã unuia dintre soți, din cauza apartenenței la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorț
sau la separarea de corp, se aplică legea forului.
4. Competența în materia divorțului în relațiile dintre statele care nu sunt membre ale
Uniunii Europene. în cazul în care niciunul dintre soți nu domiciliază în Romania, în relațiile
dintre statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene devin incidente dispo-

I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111⅝n. »i i | \irr
zițiile art. 155 din Legea nr. 105/1992111, dispoziție neabrogată prin Legea nr. 71/2011, conform
cãrora cererea de divorț se introduce la Judecătoria Sectorului 1 București. Norma este
aplicabilā cererilor de divorț promovate anterior intrãrii în vigoare a noului Cod de procedură
civilă, întrucât prin art. 83 lit. e) din Legea nr. 76/2012121 prevederile art. 155 au fost abrogate la
data de 15 februarie 2013.
în reglementarea noului Cod de procedurã civilã, dacã niciunul dintre soți nu are locu-ința
în țară, soții pot conveni să introducã cererea de divorț la orice judecătorie din Romania. Dacă
soții nu cad de acord asupra instanței, cererea de divorț este de compe-tența Judecătoriei
Sectorului 5 al municipiului București.
5.Caracterul normelor de competență teritorială. Normele de competență teritorialã
în materie de divorț sunt imperative. Excepția de necompetență teritorialã este de ordine
publică, aceasta putând fi invocată de către judecător sau de către pãrți la primul termen
de judecată la care părțile sunt legal citate în fata primei instanțe. în condițiile în care
excepția nu este invocatā în termenul prevăzut de art. 130 alin. (2) NCPC, în calea de atac
instanța nu poate admite excepția de necompetență, întrucât, în noile condiții procedu
ral, desființarea unei hotărâri pentru mcãlcarea competenței poate interveni numai dacă
necompetența instanței s-a invocatîn condițiile legii, adică ale art. 130 alin. (2) NCPC.
Dispozițiile noului Cod de procedură c vilă referitoare la competența soluționării cererii de
divorț seaplică exclusivîn această materie, nu și în cazul litigiiloravând ca obiectanu-larea sau
constatarea nulității căsãtoriei, care se judecă de instanța în a cărei rază terito rialã își are
domiciliul pãrâtul.
6.Legea aplicabilă în caz de conflict de legi. Prin Decizia nr. 4 din 18 martie 2013,
pronunțată într-un recurs în interesul legii, instanța supremă a statuat cā în interpretarea
și aplicarea dispozițiilor art. 223 raportat la art. 39 alin. (2) din Legea nr. 71 din 3 iunie
2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prevederile
art. 396-404 NCC, referitoare la efectele divorțului cu privire la raporturile dintre pārinți
și copiii lor minori, sunt aplicabile și cererilor de divorț formulate înainte de intrarea în
vigoare a noului Cod civil și aflate pe rolul instanțelor de judecată în cãile de atac. Desigur,
din momentul publicării ei în Monitorul Oficial, decizia în interesul legii are caracter obli
gators și se impune a fi respectată.
Anterior acestei decizii, ne-am exprimat opinia în sensul cã art. 223 din Legea nr. 71/2011
consacră principiul general al aplicabilitãții dispozițiilor legale (de drept material și pro cedural)
în vigoare la data formulării cererii sau sesizării instanței de judecatã cu procesul de divorț, ori
de câte ori nu existã dispoziții exprese derogatorii care să instituie principiul aplicării imediate a
legii noi. Ca atare, potrivit acestui text legal, în lipsă de dispoziții con-trare, legea aplicabilă se
determină în raport cu data introducerii acțiunii sau formulării cererii de divorț. Dacă
această data esteanterioară zilei de 1 octombrie2Oll, devin inci-dente reglementãrile vechi,
aplicabile până la intrarea în vigoare a noului Cod civil, adică dispozițiile Codului familiei.
Dimpotrivă, dacă cererea de divorț se formulează după data de 1 octombrie 2011 sau chiarîn
ziua de 1 octombrie 2011, devin aplicabile prevederile noului Cod civil. Prin derogare de la
prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011, ce consti-tuie norma generală, de bază, în privința
legii aplicabile proceselor și cererilor aflate în cursdesoluționarela data intrãrii în vigoare a
noului Cod civil, Legea nr. 71/2011 cuprinde anumite dispoziții derogatorii, speciale, prin care
se instituie expres aplicabilitatea noii legi și proceselor și cererilor în curs de soluționare la data
de 1 octombrie 2011. Dispozițiile derogatorii se aplică limitativ, strict la situația pe care o
reglementează, fără posibilitate
'" M. Of. nr. 245 din 1 octombrie 1992. 1 2 1
M Of. nr. 365 din 30 maî 2012.

U/K Arl. ! I I . – ! H I , I'KOCEDURI SPECIALE
de extrapolare la alte situații specifice aceleiași materii, dar nereglementate expres prin norme
derogatorii111.
în materia dreptului familiei, este vorba de dispozițiile art. 36 alin. (2) și art. 40 din Legea
nr. 71/2011. Prin urmare, numai în aceste situații expres și limitativ reglementate, unde există
norme derogatorii de la regula instituită de art. 223 din Legea nr. 71/2011, legea nouā este de
imediatã aplicare.
Articolul 223 din Legea nr. 71/2011 constituie dreptul tranzitoriu, aplicabil ori de câte ori
legea nouã de procedurã nu cuprinde dispcziții menite să rezolve diversele aspecte ale
confîictului dintre legea veche și legea nouă.
Aplicarea direct în calea de atac a dispozițiilcr noului Cod civil în situația unei hotărâri cu
privire la exercițiul autorității pãrintești, la obligația deîntreținere, pronunțată anterior datei de 1
octombrie 2011, însă atacată după această data, în lipsa unei prevedert exprese în acest sens,
arîncălca principiul previzibilității legii, definitca posibilitatea oferită celor interesați de norma
juridică de a-și reprezenta consecințele punerii ei în opera ori cele ce derivă din ignorarea sau
încălcarea ei. Conform jurisprudenței Curții Europene (cauza Sunday Times c. Regatului Unit,
hot. din 26 aprilie 1979), cetateanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor
juridice aplicabile într-un caz dat și sã fie capabil să prevada, într-o măsură rezonabilă,
consecințele care pot apărea dintr-un act determinat121.
Arl. 915. Cererea de divort (1) Cererea de divort va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de
lege pentru cererea de chemare în judecatã, numele copiilor minori ai celor 2 soți ori
adoptați de aceștia.
(2)Dacã nu sunt copii minori, se va menționa in cerere această împrejurare.
(3)La cerere se vor alătura o copie a certificatului de căsătorie și, după caz, câte o copie
a certificatelor de naștere ale copiilor minori.
(4)La cerere se poate alătura, după caz, înțelegerea soților rezultată din mediere cu
privire la desfacerea căsătoriei și, după caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divortului.
COMENTARH
Conținutul cererii de divort. Depunerea cererii. Cererea de divort cuprinde în principiu
elementele unei cereri de chemare în judecatã indicate în art. 194 NCPC. Pe lângă aceste
elemente, reclamantul trebuie sã indice și numele copiilor minori ai soților (atât al celor
născuți din căsătorie, cat și al celor care se bucură de situația legală a copiilor din căsăto rie, a
celor adoptați) ori, în lipsa copiilor minori, se va face mențiune despre această împrejurare.
Cererea trebuie însoțită de dovada calitățiide soți, decea aexistenței copiilor minori, astfel
încât se vor depune certificatul de cãsătorie al părților, respectiv certificatul de naștere al
copiilor minori. Totodată, există posibilitatea de a se depune înțelegerea soților rezultată din
mediere privitoare la desfacerea căsătoriei și înțelegerea cu privire la rezol varea aspectelor
accesorii divortului, dacă s-a recurs la o asemenea procedurã.
Arl. 910. Cererea reconvențională. (1) Soțul pârât poate să facă și el cerere de divort, eel
mai târziu până la primul termen de judecatã la care a fost citat în mod
''1 Trib. Bistrița-N⅜ăud, s. I civ., dec. nr. 28/ A/2012; dec. nr. 68/A/2012, în C.C. Frenliu, Comentariile Codului
civil. Familia, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 382-383.
|z| C.C. Frenliu, Comentariile …, p. 317-319,322.

I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 .in. Hlfi I IZ7y
legal, pentru faptele petrecute înainte de această data. Pentru faptele petrecute după
această data pârâtul va putea face cerere până Ia ínccpcrca dezbaterilor asupra fondului
în cererea reclamantului.
(2)Cererea pârâtului se va face la aceeași instanță și se va judeca împreunã cu cererea
reclamantului.
(3)In cazul în care motivele divorțului s-au ivit după începerea dezbaterilor asupra
fondului la prima instanțã și în timp ce judecata primei cereri se află în apel, cererea
pârâtului va putea fi făcută direct la instanța învestită cu judecarea apelului.
(4)Neintroducerea cererii în termenele arătate la alin. (1) și (3) atrage decăderea soțului
pârât din dreptul de a cere divortul pentru acele motive. Dacă cererea reclamantului a
fost respinsă, soțu! pârât poate cere divortul pentru motive ivite ulterior.
COMENTARII
1.Cererea de divorț a pârâtului. Textul prevede posibilitatea pârâtului de a formula
și el cerere de divorț și stabilește momentul pânã la care o poate formula, respectiv a)
pentru faptele petrecute înainte de primul termen de judecata stabilit pentru soluționarea
cererii de divorț promovate de reclamant, la care pârâtul a fost legal citat, pârâtul poate
formula cerere de divorț pânã eel târziu la primul termen de judecata la care a fost legal
citat; b) pentru faptele petrecute după aceastã data, cererea poate fi formulatã de pârât
pânã la momentul începerii dezbaterii asupra fondului în cadrul cererii reclamantului.
Cererea de divorț a pârâtului se adreseazā instanței învestite cu soluționarea cererii de
divorț a reclamantului și se va judeca odată cu acțiunea reclamantului. Cererea de divorț a
pârâtului îmbracă forma cererii reconvenționale, în cadrul cãreia pârâtul urmă-rește
valorificarea propriilor sale pretenții.
2.Formularea cererii de divorț direct la instanța de apel. Există posibilitatea ca, pen tru
pârât, sã apară motive de divorț după începerea dezbaterilor la prima instanță și în timp ce
cererea de divorț promovată de reclamant se află în apel. în această situație, se recunoaște
pârâtului dreptul de a formula acțiune de divorț direct la instanța de apel.
3.Nerespectarea termenelor prevăzute pentru formularea unei cereri de divorț de
către pârât. Sancțiune. Sancțiunea care intervine în cazul nerespectării de cãtre pârât a
termenelor prevăzute pentru formularea unei cereri de divorț, diferite în funcție de momentul
producerii faptelor care justifică desfacerea căsătoriei, este decăderea pârâtului din dreptul de
a solicita divortul pentru acele motive.
Dacă cererea reclamantului a fost respinsă pe cale principală, pârâtul poate solicita divortul
pentru motive ivite ulterior. Sintagma „motive ivite ulterior" trebuie analizată în strânsă corelație
cu termenele prevăzute de alin. (1) și (3) ale normei analizate. Așadar, prin „motive invite
ulterior" înțelegem acele motive de divorț care au apărut după pro-nunțarea hotărârii de către
instanța de apel.
Sesizarea instanței de către pârât, pe calea unei cereri principale de divorț, este
condiționată de respingerea cererii de divorț a reclamantului. Altfel, acțiunea pârâtului este
inadmisibilă.
Procesul de divorț în întregul său, și nu doar acțiunea prin care aceste aspecte sunt
deduse judecății, are caracter strict personal, deoarece obiectul sãu implică antamarea de
către instanță a unor aspecte ținând deviațaintimășifamilialăa părțilorîn litigiu. Acest caracter
strict personal al procesului a impus adoptarea unei proceduri speciale, deroga-torii de la
normele dreptului comun. Procedura de judecata a cererilor de divorț instituind, cu titlu de
excepție de la dreptul comun în materie, o serie de norme procedural, nu face

I2⅜> Arl. !H<-!HK I'KOCEDURI SPECIALE
decât să dea expresie acestei particularități esențiale a domeniului supus incidenței sale,
respectív procesul de divorț, și implicit prevederilor constituționale cuprinse în art. 26 referitor
la viața intimã, familială și privatã'1'.
Arl. 017. Calitatea procesuală activă. (1) Desfacerea căsătorici prin divorț poatc fi cerută
numai de soti.
(2) Cu toate acestea, soțul pus sub interdictie judecătorească poate cere divorțul prin
reprczcntant legal sau personal în cazul în care face dovada că are capacitatea de
discernãmânt neafectată.
COMENTARII
Legitimare procesuală activă. Legitimarea procesualā în promovarea acțiunii de divorț
aparține numai soților. Așadar, nu pot promova această acțiune creditorii soților și, respectiv,
procurorul. Totodată, întrucât prin moartea unuia dintre soți cãsãtoria încetează, moștenitorii
soțului decedat nu pot promova acțiune de divorț.
Soțul alienat sau debil mintal poate promova acțiune de divorț atât timp cat nu este pus
sub interdictie. în privința soțului pus sub interdictie, acesta poate solicita divorțul, personal
sau prin reprezentant legal, atât timp cat face dovada cã nu îi este afectată capa citatea de
discernãmânt. 0 soluție contrarã, aceea a imposibilității de a solicita divorțul, ar însemna ca o
incapacitate de exercițiu sã se transforme într-o incapacitate de folosință, tutorele interzisului
neputãnd promova o asenenea acțiune121. Noul Cod civil interzice numai divorțul prin acordul
soților în cazul în care unul dintre soți este pus sub interdictie [art. 374alin. (2)NCC].
Arl. 018. Cereri accesorii și incidentale. (1) La cerere, instanta de divorț se pronunță și
cu privire la:
a)exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la chcltuielile de creștere și
educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu
acesta;
b)numele soților după divorț;
c)Iocuința familiei;
d)despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a
dcsfacerii căsătoriei;
e)obligația de întreținere sau prestația compensatorie între foștii soți;
f)încetarea regimului matrimonial și, după caz, lichidarea comunității de bunuri și
partajul acestora.
(2)Când soții au copii minori, nāscuți ínaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptați,
instanta se va pronunța asupra exercitării autoritãții părintești, precum și asupra
contribuției părinților la chcltuielile de creștere și educare a copiilor, chiar dacă acest
lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorț.
(3)De asemenea, instanta se va pronunța din oficiu și asupra numelui pe care îl vor purta
soții după divorț, potrivit prevederilor Codului civil.
1 1 1 CC, Dec. nr. 1099/2011, M. Of. nr. 801 din 11 noiembne 2011.
1 2 1 VM. Ciobami, Tratat teoretic ⅛i practic de procedură civi!ă, vol. II, Ed. National, București, 1997, p. 514-515;
I.P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All, București, 1996, p. 213; ƒ. Leș, Codul de procedură civilā.
Comcntariu pe articole, ed. a lll-a, Ed. CH. Beck, București, 2007, p. 1328.

I2⅜> Arl. !H<-!HK I'KOCEDURI SPECIALE
decât să dea expresie acestei particularități esențiale a domeniului supus incidenței sale,
respectív procesul de divorț, și implicit prevederilor constituționale cuprinse în art. 26 referitor
la viața intimã, familială și privatã'1'.
Arl. 017. Calitatea procesuală activă. (1) Desfacerea căsătorici prin divorț poatc fi cerută
numai de soti.
(2) Cu toate acestea, soțul pus sub interdictie judecătorească poate cere divorțul prin
reprczcntant legal sau personal în cazul în care face dovada că are capacitatea de
discernãmânt neafectată.
COMENTARII
Legitimare procesuală activă. Legitimarea procesualā în promovarea acțiunii de divorț
aparține numai soților. Așadar, nu pot promova această acțiune creditorii soților și, respectiv,
procurorul. Totodată, întrucât prin moartea unuia dintre soți cãsãtoria încetează, moștenitorii
soțului decedat nu pot promova acțiune de divorț.
Soțul alienat sau debil mintal poate promova acțiune de divorț atât timp cat nu este pus
sub interdictie. în privința soțului pus sub interdictie, acesta poate solicita divorțul, personal
sau prin reprezentant legal, atât timp cat face dovada cã nu îi este afectată capa citatea de
discernãmânt. 0 soluție contrarã, aceea a imposibilității de a solicita divorțul, ar însemna ca o
incapacitate de exercițiu sã se transforme într-o incapacitate de folosință, tutorele interzisului
neputãnd promova o asenenea acțiune121. Noul Cod civil interzice numai divorțul prin acordul
soților în cazul în care unul dintre soți este pus sub interdictie [art. 374alin. (2)NCC].
Arl. 018. Cereri accesorii și incidentale. (1) La cerere, instanta de divorț se pronunță și
cu privire la:
a)exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la chcltuielile de creștere și
educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu
acesta;
b)numele soților după divorț;
c)Iocuința familiei;
d)despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a
dcsfacerii căsătoriei;
e)obligația de întreținere sau prestația compensatorie între foștii soți;
f)încetarea regimului matrimonial și, după caz, lichidarea comunității de bunuri și
partajul acestora.
(2)Când soții au copii minori, nāscuți ínaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptați,
instanta se va pronunța asupra exercitării autoritãții părintești, precum și asupra
contribuției părinților la chcltuielile de creștere și educare a copiilor, chiar dacă acest
lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorț.
(3)De asemenea, instanta se va pronunța din oficiu și asupra numelui pe care îl vor purta
soții după divorț, potrivit prevederilor Codului civil.
1 1 1 CC, Dec. nr. 1099/2011, M. Of. nr. 801 din 11 noiembne 2011.
1 2 1 VM. Ciobami, Tratat teoretic ⅛i practic de procedură civi!ă, vol. II, Ed. National, București, 1997, p. 514-515;
I.P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All, București, 1996, p. 213; ƒ. Leș, Codul de procedură civilā.
Comcntariu pe articole, ed. a lll-a, Ed. CH. Beck, București, 2007, p. 1328.

I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 \rl. MIK | U»l
COMENTARII
1.Soluționarea cereriloraccesorii divorțului. Odată cu admiterea acțiunii de divorț,
instanța se va pronunța și asupra cereribr accesorii privitoare la numele pe care soții îl
vor purta după desfacerea căsătoriei, la exercitarea autorității pārintești asupra copiilor
minori, la contribuția pãrinților la cheltuielile de creștere și educareîn favoarea acestora,
chiar dacă nu există cerere în acest sens.
La cerere, instanța se poate pronunța și asupra altor cereri accesorii, cum ar fi atribu-irea
beneficiului contractului de închiriere a locuinței, stabilirea unui program de vizită a copilului
minor, locuința familiei, a copilului, despăgubirea pentru prejudiciul material sau moral suferit
prin desfacerea căsătoriei, obligația de întreținere între foștii soți sau pre-stația
compensatorieîntre aceștia,încetarea regimului matrimonial, lichidarea comunității de bunuri și
partajul acestora etc. Pentru soluționarea tuturor acestor cereri este însă necesară existența
unei solicitări din partea soțului interesat.
2.Numele soțílor. în privința numelui. conform art. 383 NCC, soții pot conveni ca soțul
care prin cãsãtorie a luat numele celuilalt soț să îl pãstreze și după desfacerea cãsătoriei. în
cazul în care soțul al cărui nume a devenit nume comun în căsătorie se opune ca fostul
soț sã poarte în continuare numele dobãndit prin căsătorie, instanța de judecatã poate
încuviința purtarea numelui, chiar în condiții de opoziție, dacă există motive temeinice
justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului.
Prin noțiunea de „motive temeinice" se înțelege orice interes care ar fi vãtămat prin
schimbarea numelui purtat de soț în timpul căsătoriei, interes care poate fi nu numai moral, ci și
material1". Au fost considerate motive temeinice faptul că soțul este cunoscut în lumea literară,
științifică, artistică, a obținut diplome, atestate pe numele pe care dorește să-l pãstreze, a fost
invitat pe acest nume și a participat la diferite congrese în țară și stră-inătate, a publicat lucrări
sau este cunoscut pentru activitatea de cercetare desfășurată prin publicarea de studii în
reviste de specialitate. în schimb, simplul fapt că soțul a purtat timp îndelungat numele celuilalt
soț și cã figurează cu acest nume în toate actele nu jus-tifică încuviințarea păstrării numelui.
Tot astfel, faptul de a fi prezentat oral, în fata unui auditoriu, o serie de comunicări științifice nu
constituie o consacrare științifică de felul aceleia care intervine prin publicarea unor studii sau
cercetări de specialitate, astfel că nici o asemenea împrejurare nu constituie un motiv temeinic
care să justifice încuviințarea purtării numelui dobãndit prin căsătorie.
3.Soluții din practica judiciară referitoare la numele soților după divorț. în practica
judiciară s-a respins cererea de încuviințare a purtării numelui dobãndit prin cãsãtorie și
în situația în care soția era redactor și prezentator al unei emisiuni în limba germană la o
televiziune locală. în adoptarea soluției, s-a reținut faptul că pârâta nu a dovedit existența
unor împrejurări care să provoace cu adevãrat semnificativa sa prejudiciere în cazul în care
nu și-ar păstra numele dobãndit prin cãsãtorie, apărând insuficient faptul cã are un contract
de muncă încheiat sub acest nume. Activitatea pârâtei intră în sfera unor activități care,
prin eleînsele, nu suntsusceptibile de a genera în mod semnificativnotorietate și care, în
cazul pierderii numelui dobãndit prin căsătorie, să conducă la vătămarea acesteia121.
Tot astfel, s-a apreciat cã simpla calitate a reclamantei de doctorand, fără ca aceasta să
probeze cã este cunoscută publiculuisub numele dobãndit prin cãsãtorie, ca urmare a activității
științifice și de cercetare desfãșurate sub acest nume, prin publicarea de arti-cole în revistele
de specialitate, nu justtfică păstrarea numelui din căsătorie. Faptul că
I'1 Trib. Suprem, dec. civ. nr. 1467 din 4 iulie 1980, în R.R.D. nr. 2/1981, p. 62.
1 2 1 CA. Cluj, s. civ., dec. nr. 1391/R/2005, în G.C. Fraifiu, D.-L·. Băldean, Codul de procedure civilă comentat și
adnolat, Ed. Hamangiu, Bucurcști, 2008, p. 1445.

\l?>l Ar|. »l« I'KOCEDURI SPECIALE
persoana este membru al unui project de cercetare al cărui director este profesorul ce este și
coordonatorul științific al doctorandu!ui, fără ca rec!amanta să aducă dovezi în sensul că, până
în prezent, ar fi avut o contribuție exclusivă și importantă la acest project și care, totodată, să fi
fost adusā la cunoștința publicului, nu se constituieîntr-un motiv temeinic pentru ca instanța să
încuviințeze merținerea numelui.
Nici calitatea de consilier local nu este de naturã să determine păstrarea numelui din
căsătorie. Nu se poate reține că reclamata a fost aleasă ca urmare a unei campanii elec-torale
în care să-și fi prezentat personal calitățile, aptitudinile și realizable și nici nu a fost votată de
alegători, în mod individual, ci aceștia au votat întreaga listă a partidului din partea căruia a
candidat. Reclamanta nu a dovedit nici faptul că, după dobândirea calității de consilier local, a
desfășurat vreo activitate (cum ar fi întâlniri cu cetățenii, inițiere de proiecte de hotărâri locale)
prin care să fie cunoscută cetățenilor sub numele din căsăto rie, încât schimbarea numelui să-i
creeze un prejudiciu1".
Simpla temere pentru posibile întrebãri inutile ce le vor fi adresate copiilor de către prieteni
și colegi în legătură cu diferența de nume nu se poate presupune că ar putea deveni
prejudiciabilă pentru personalitatea minorilor și că astfel aceștia vor fi expuși în vreunfelîn
colectivitate, din moment ce nu seîntrevăd date din care să rezulte că nu pot depăși pretinsele
inconveniente. Reluarea numelui nu-i aduce fostei soții vreo vătămare a intereselor sale
materiale sau morale. Nu susține o consacrare științifică, o notorietate profesională peste
nivelul celei pe care i-l conferã implicit statutul de profesor. Recunoașterea în mediul în careîși
exercită activitatea a bunei pregătiri, faptul că este percepută ca fiind un pedagog respectabil și
alte asemenea nu suntîn strictă și necesară conexiune cu numele pe care-l poartă, ci cu
conduita ireproșabilă pe care înțelege să o adopte vizavi de elevii pe care-i instruiește12'.
încazdeopozițieșiîn lipsa unor motive temeinic justificate de interesul unuia dintre soți sau
de interesul superior al copilului, fiecare soț va reveni la numele purtat anterior căsătoriei,
potrivit art. 383 alin. (3) NCC. Așa cum s-a statuat în practica judiciară131, în condițiile în care
nu s-au dovedit motive temeinice care să justifice îndreptățirea persoanei la purtarea pe viitor a
numelui dobândit prin casătorie în situația în care fiica rezultată din cāsãtoria pãrților este
majorã, cãsătorită, iar soțul nu a fost de acord ca soția să-și pãstreze numele dobândit prin
cãsătorie), devine aplicabilă regula generalã prevãzută de art. 383 alin. (3) NCC, potrivit căreia
fiecare soț își va relua numele avut anterior căsătoriei.
în calea de atac, soțul căruia i s-a încuviințat păstrarea numelui dobândit prin căsătorie
poate reveni la cererea formulată, solicitând să-și reia numele avut anterior acesteia'41. Tot
astfel, în calea de atac, eel care s-a opus ca soțul să-și pãstreze numele dobândit prin
căsătorie poate reveni asupra opoziției sale și își poate exprima acordul în sensul încuvi-ințării
păstrării numelui dobândit prin căsătorie151.
4. Exercitarea autorității părintești. Autoritatea părintească este definită în art. 483 alin. (1)
NCC drept ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cat și bunurile
copilului. Problema exercitării autorității părintești nu apare atunci când ambii părinți ai copilului
loeuiese împreună, dat fiind faptul că fiecare dintre aceștia exercită
1 1 1 Trib. Bistrița-Năs<lud, s. civ., dec. nr. 1/A/2010, in C.C. Frenfiu, Noul Cod civil. Comenlarii, doctrin<l și
jurisprudențā. Vol. I, Ed. Hamangiu, Bucureșlí, 2012, p. 553-554.
'2' Trib. Bistrița-Năsaud, s. civ., dec. nr. 23/ A/2009, în C.C. Frenfiu, Noul Cod civil …. p. 553.
1 3 1 Trib. Bistrița-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 63/A/2012, în CC Frenfiu, Comentariile …, p. 395.
|4' Trib. Bistri)a-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 68/A din 23 mai 2012, nepublicatā.
1 5 1 Trib. Bistrița-Năsăud, s. 1 civ., dec. nr. 54/A din 25 aprilio 2012, în G.C. Frențiu, Comentariile…, p. 395-3%.

I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 Arl. MIK I \2HS
autoritatea părintească în fiecare zi, această problemă se ridică atunci când părinții copi lului
locuiesc separat.
Instanța de tutelă hotărăște, odată :u pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre
părinții divorțați si copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile
raportului de anchetă psihosocială efectuat de autoritatea tutelară, precum și, dacā este cazul,
de învoiala părinților, pe care îi ascultă [art. 396 alin. (1) NCC].
Regula generate este aceea consacratã de art. 397 NCC, conform căreia, în urma divor –
țului, autoritatea părinteascā se exercitā de către ambii pārinți, în comun. în mod excep tional,
atunci când interesul copilului reclamă, autoritatea părintească poate fi exercitata doar de către
un singur părinte. Ca atare, autoritatea părintească comună este regula, iar autoritatea
pãrintească unică constituieexcepția.
4.1. Exercitarea autoritãții pãrintești de către ambii părinți. Dupã divorț, autoritatea
părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel (art.
397 NCC).
Considerăm că, odată cu divorțul, atunci când instanța de tutelă constată că interesul
superior al copilului reclamă ca autoritatea pãrintească să fie exercitata în comun de ambii
părinți, când concluziile raportului de anchetă psihosocială sunt în același sens, se va aplica
regula generală, aceea a exercitării autoritãții părintești de către ambii părinți, pentru aceasta
nefiind necesar acordul lor. Obligatorie este însă ascultarea părinților, pentru a se cunoaște
poziția lor în raporturile cu copilul minor, atunci când aceștia nu își exprimă poziția cu privire la
exercitarea drepturilor părintești.
Ceea ce primează nu este interesul părinților, ci interesul superior al copilului, interes care
rezultã din concluziile raportului de anchetă psihosocială, dar și din probele care se
administrează în cauză, în ipoteza divorțului întemeiat pe culpă sau a divorțului prin acord,
când soții nu cad de acord cu privire la cererile accesorii divorțului. Eventual, acordul părinților
în privința exercitării autorității părintești poate constitui o probă, atunci când un asemenea
acord concordã cu interesul superior al copilului. Ca atare, atunci când unul dintre părinți
solicită instanței de tutelã să nu îi acorde autoritate părintească, apreciem că instanța nu poate
accepta de piano o asemenea cerere, ci trebuie săanalizeze, raportat la interesul superior al
copilului, dacă există motive întemeiate care să admită derogarea de la regula generalã a
exercitării autorității părintești de cãtre ambii părinți (cum ar fi abuzul, neglijența, exploatarea
copilului). Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți este un drept al copilului, de
care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive justificate de interesul său superior.
Din dispozițiile art. 483 alin. (1) NCC rezultã că autoritatea părintească nu este doar un
drept al părintelui, ci și un drept al copilului, drept având ca obligații corelative înda-toririle
părintești, astfel încât instanța poate aprecia că înțelegerea părinților ca autoritatea părintească
să se exercite doar de unul dintre părinți nu este în concordanță cu interesul superior al
minorului. Așa cum s-a reținut în practica judiciară, a lua act de această înțe-legere ar avea ca
efect lipsirea minorului de ocrotirea unui părinte, fărã a exista motive temeinice. Pe de altă
parte, nu poate fi primită o astfel de înțelegere deoarece renunțarea unui părinte la autoritatea
părinteascã echivalează nu numai cu renunțarea lui la exerci tarea unor drepturi părintești, dar
și la îndatoririle părintești, ceea ce nu poate fi primit, nimănui nefiindu-i îngăduit să renunțe la
obligații1".
Autoritatea părintească comună nu presupune ca ambii părințí să se ocupe de copil zidezi,
ciînseamnă luarea dedecizii comune, consultarea părinților în problemeleesen-țiale privitoare
la copil, cum ar fi alegerea grădiniței, a școlii unde urmează să învețe,
1 1 1 Jud. Bistrila, s. civ., sent. nr. 10014/2011, in G.C Frențiu, Noul Cod civil…, p. 575-576.

12N4 Ar|. »ltt I'KOCEDURI SPECIALE
alegerea medicului curantîn caz de boală, a medicului de familie, a tratamentului medical,
orientarea religioasă sau filozofică a copilului, formarea sau timpul liber al copilului, ce include
și stabilirea activităților extrașcolare, administrarea bunurilor copilului, schimbarea felului
învățăturii sau a pregātirii profesionale etc. Actele cu caracter curent, cum ar ft alimentația
zilnică a copilului, programul de lecții, alegerea îmbrăcămintei, cad în sarcina părintelui la care
s-a stabilit locuința copilului. Ca atare, trebuie făcutã distincție între autoritatea părintească (ce
presupune, așacumarătam mai sus, consultarea părințilorîn luarea deciziilor importante ce
privesc copilul lor minor) și îngrijirea cotidiană (ce incumbă părintelui la care s-a stabilit locuința
copilului)11'.
în cazuri urgente, când un părinte nu poate obține acordul celuilalt în luarea unei decizii
importante cu privire la copilul său, se poate adresa instanței de tutelã [judecãtoria de la
domiciliul sau reședința minorului – art. 94 pet. 1 lit. a) NCPC raportat la art. 114 alin. (1)
NCPC'21], pentru ca aceasta să suplinească consimțământul părintelui.
4.2. Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte. Dacă existā motive
întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autori tatea
părinteascã să fie exercitată numai de către unul dintre părinți. Celălalt părinte păstrează
dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de
a consimți la adopția acestuia (art. 398 NCC). în caz de neînțelegere între părinți, instanța
decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept, ascultarea copilului fiind
obligatorie.
Exercitarea autoritãții părintești de cãtre un părinte se stabilește de instanța de tutelã,
adică în cadrul procesului de divorț, de judecãtoria competentă să pronunțe divorțul. Aceasta
se dispune numai cu titlu exceptional, atunci cãnd, ținându-se seama de interesul copi lului, se
constată de către instanța de tutelã că exercițiul comun al autorității părintești nu este în
beneficiul copilului și ar genera șicane și conflicte între soți. Bunăoară, atunci când între părinții
copilului există o stare conflictuală deschisă, care face imposibilă comu-nicarea între aceștia,
când unul dintre părinți este total dezinteresat de copilul său, de tot ceea ce implică educarea,
creșterea și dezvoltarea sa, nu dorește să ia parteîn mod direct și constant la creșterea și
educarea copilului său, suferă de o boalā psihică gravă, astfel încât nu poate lua decizii în
interesul minorului, nu poate comunica, rezolva conflicte sau nu cooperează, instanța ar putea
dispune ca exercitarea autorității părintești să se facă de un singur părinte.
Problema autorității părintești comune poate fi discutată în situația în care unul dintre
părinți are un comportament antisocial, consumă alcool, droguri, este violent. în acest caz s-ar
putea pune problema dacă asemenea împrejurări ar putea constitui motive temeinice pentru ca
instanța de tutelã să dispună ca autoritatea părintească să fie exer citată de un singur părinte.
Aceasta în condițiileîn care un astfel de părinte nu este lipsit de capacitatea de a lua decizii
importante cu privire la copilul său, astfel încât, dacă nu s-a întrerupt irevocabil comunicarea
între părinți, consumul de alcool, de droguri, violența unui părinte nu ar constitui, prineleînsele,
piediciîn luarea hotărãriloresențialeprivitoare la copil.
'" G.C. Frenfiu, Comentariile …, p. 119-120.
' ' Potrivit art. 114 alin. (1) NCPC, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de
noul Cod civil in competența in⅝tanței de tutelã ș: de familie (adică cele din Titlul 111 al Cârții 1 din noul Cod
civil) se soluționează de instanța în a cărei circumseripție teritorială iși are domiciliul sau reședința persoana
ocrotită. Apreciem că dispozíțiile art. 114 alin. (1) NCPC sunt incidente, conform art. 265 NCC, care trimite la
aplicarea art. 107 NCC, și litigiilor privitoare la relațiile cu caracter personal, născute ín legătură cu aplicarea Cărții
a ll-a a noului Cod civil, atunci cãnd legea (generală sau specîală, fără vreo distincție făcută de normă) nu prevede
altfel.

I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 Arl. MIK I YJ»i>
Caracterul violent, consumul de alcool, de stupefiante, care nu afectează capacitatea de
decizie a părintelui, pot constitui temei pentru stabilirea locuinței copilului la celălalt părinte.
Jurisprudența olandeză a reținutînsă că autoritatea părintească poate să se exer-cite de un
părinte, atunci când celălalt pă'inte este alcoolic111. Mergãnd pe linia de gândire olandezã,
autoritatea părinteascā unică s-ar justifica si atunci când unul dintre părinți are un
comportament imoral sau abuziv, suferă de o boală psihică gravă, se manifestă violent, este
toxicoman, arată neglijență în relațiile cu copilul ori exploatează copilul. în sensul art. 89 din
Legea nr. 272/2004, prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune volun-tară a unei
persoane care se află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta,
prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizicã, mentală, spirituală, morală sau socială,
integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului. Prin neglijarea copilului se
înțelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are res-ponsabilitatea
creșterii, îngrijirii sau educãrii copilului de a lua orice măsură subordonată acestei
responsabilități, fapt care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spiri tuală, morală
sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilu lui. Jurisprudența
olandeză citată a evidențiat faptul că pentru exercitarea autorității părintești de un singur
părinte judecătorul trebuie să fie convins că problemele dintre părinți sunt atât de serioase
încât există riscul ca minorul să sufere ca urmare a acordării autorității părintești comune. Mai
mult, nu trebuie să existe speranța ca problemele părinților să poatã fi rezolvate în viitorul
apropiat.
în ceea ce privește situația părinților aflați în țări diferite, apreciem cã, atât timp cat între
aceștia nu există conflict, cat timp există comunicare neîntreruptă iremediabil, sim-plul fapt al
distanței dintre părinți nu poate constitui motiv temeinic care să justifice derogarea de la regula
exercitării autorității părintești de către ambii părinți. Pe de o parte, în condițiile existenței
mijloacelor moderne de comunicare, deciziile importante pot fi luate fără întârziere, atât timp
cat părinții pot comunica și comunică bine între ei. Pe de altă parte, și în cazul părinților
căsătoriți care se înțeleg poate apărea această situație de separare temporară, din motive
objective (determinate de plecarea unuia dintre părinți în străinătate pentru a presta activitate,
pentru a-și desăvârși studiile), însă aceasta nu afecteazã exercițiul comun al autorității
părintești121.
Derogarea dela regula generalã a autorității părintești comune se justifica, în condițiile art.
398 NCC, numai dacă există motive întemeiate și numai dacă exercițiul autorității părintești de
cãtre un singur părinte es:e în interesul superior al copilului. Credem că textul art. 398 NCC
trebuie coroborat CL prevederile art. 507 NCC, care indică situațiile de excepție în care
autoritatea părintesscă poate fi exercitată de un singur părinte, și anume: dacă unul dintre
părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut
din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și
exprima voința.
Corelarea nu înseamnă, în opinia noastră, faptul că exercitarea autoritățíi părintești de un
singur părinte ar fi limitată doar la situațiile prevăzute de art. 507 NCC. Acest text prevede
cazurileîn care exercițiul autorității pārintești revine obligatoriu unui părinte, dacă acesta nu
este decăzut din drepturile părintești și dacă nu se stabilește, cu titlu exceptional, exercitarea
autorității părintești de alte persoane, conform art. 399 NCC. Este vorba de situații objective în
care un părhte este împiedicat să exercite autoritatea părin tească. în opinia noastră, art. 398
NCC deschide posibilitatea stabilirii exercitării autorității părintești de un singur părinte și în alte
situații decât cele enunțate de art. 507 NCC, chiar
I" Curtea Supremă a Olandei, 18 martie 2005, LJN AS8525; 15 februarie 2008, LJN BB9669. ' '
G.C. Frenfiu, Comontariile …, p. 121.

I2Kf> Art. 9IS I'KOCEDURI SPECIALE
subiective, respectiv ori de câte ori interesul copilului impune o asemenea mãsură șí există
motive întemeiate care sã justifice scindarea autorității părintești1". Astfel, atuncf când din
probe rezultă că problemele dintre părinți sunt atât de grave încât există riscul ca și minorul să
sufere de pe urma autorității pă'intești comune, instanța de tutelă poate adopta măsura
autorității părintești unice.
In practica judiciară s-a decis că, în situația in care mama copiilor face parte dintr-o sectă
religioasă și a retras copiii de la școală, trimițându-i la o mănăstire, unde erau pușÏ să
muncească și să confecționeze veșminte clericale, fapt care primejduiește considerabif
procesul normalei dezvoltări fizice, morale și intelectuale a copiilor, în cadrul căruia școala are
un rol esential, se impune stabilirea exercitãrii autoritătii părintesti numai de către tatã121.
în lumina Convenției europene, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omulut s-a
reținut că la stabilirea exercițiului autorității părintești instanța națională nu are voie să acorde
credințelor religioase ale unuia dintre părinți un rol decisiv. Astfel, faptul cã un
părinteestemartoral lui lehova nutrebuiesă reprezinte un element concludentîndecizia de a nu
recunoaște părintelui exercitarea autorității părintești131. De asemenea, instanța nu este
îndreptățită să refuze exercițiul autorității părintești unui părinte doar în baza faptului că acesta
are orientări homosexuale141.
Pārinții pot conveni ca exercițiul autorității părintești să revină numai unui pãrinte. O
asemenea înțelegere poate fi încuviințată de ins:anța de tutelã, în condițiile art. 506 NCC, ori
de câte ori se constată că este respectat interesul superior al copilului, ascultarea copilului fiind
obligatorie.
4.3.Exercitarea autorității pãrintești de către alte persoane. în mod exceptional,
instanța de tutelã poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori
persoanã, cu consimțământul acestora, sau într-o institute de ocrotire. Acestea exercită
drepturile și îndatoririle care revin pãrinților CL privire la persoanã copilului. Totodată, instanța
stabilește dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinți în comun
sau de cãtre unui dintre ei (art. 399 NCC).
4.4.Reguli procedurale. în vederea stabilirii raporturilor dintre pãrinții divorțați și copiii lor
minori, instanța de tutelă va dispune obligatoriu audierea minorilor care au împlinit vârsta de
10 ani. Audierea se realizeazăîn camera de consiliu, iar, dacăîn raport de împrejurările cauzei,
instanța consideră potr vit, va audia copilul minor fără ca pãrțile sau alte persoane sā fie de
fata.
La stabilirea modului de exercitare a autorității părintești se tine seama de interesul
superior al copilului.
La stabilirea raporturilor dintre părinții divortați și copiii lor minori, ulterior divorțului, este
obligatorie întocmirea raportului de anchetã psihosocială. Acesta se întocmește, con form
art. 229 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 71/2011, de autoritatea tutelarã și cuprinde mențiuni
privitoare la condițiile materiale și deviață ale soților, la modul în care aceștia se preocupa de
îngrijirea copiilor, la atașamentul copiilor față de părinți, aspecte care se iau în considerare la
stabilirea interesului superior al copilului. Nu este obligatorie prezența efectivă a delegatului
autorității tutelare, aceasta având posibilitatea de a-și comunica opinia în scris, în cuprinsul
anchetei psihosociale întocmite la domiciliul soților, respectiv
M Ibidem.
'2' CA. Brașov, dec. nr. 198 din 28 martie 1997, in B.J. Baza de date ⅞i în D. Titian, A. Constantin, M. Cîr$tea,
Codul familici adnotat, Ed. Hamangiu, Bucureșli, 2007, p. 114.
' ' C.E.D.O.. Hoffman c. Austria, hot. din 23 iunie 1993; Falun-Martinez c. Franței, hot. din 16 decembrie 2003,
www.echr.coc.int.
' ' C.E.D.O., Salgueiro da $ilva Mouta c. Portugaliei, hot. din 21 decembrie 1999, www.echr.coc.inl.

I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 Arl. MIK I Yi$f
la domiciliul fiecăruia dintre soți, dacă aceștia locuiesc separat si ambii solicită încredin-țarea
copilului.
Opinia autoritãții tutelare nu este obligatorie, instanța stabilind interesul superior al
copilului pe baza coroborării tuturor proselor administrate.
4.5. Exercitarea autorității părintești în raporturile cu terții. Articolul 503 alin. (2) NCC
instituie prezumția de mandat tacit reciproc între părinți în raporturile cu terțele persoane de
bună-credință, statuând că, fata de terții de bună-credință, oricare dintre părinți,
careîndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor siîndeplinirea îndatoririlor
părintești, este prezumat cã are și consimțământul celuilalt părinte. Desigur, prezumția are
caracter relativ, putând fi rãsturnată prin dovada contrară, ce revine părin-telui care nu și-a
exprimat consimțămânlul.
5. Locuința copilului. Conform art. 4CO NCC, în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă
aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu
pronunțarea divorțului, locuința copiljlui minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre
ei, ținând seama de interesul sāu superior.în mod exceptional și numai dacă este în interesul
superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori
persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită
supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și
învățãtura sa.
Stabilirea locuinței copilului la rude sau la terțe persoane este condiționată de acordul
acestora. Ea constituie o măsură de excepție, care se dispune doar atunci cãnd, din diferite
motive, locuința nu poate fi stabilită la pãrinte (spre exemplu, părinții minorului lucrează în
străinătate, prestează munci ocazionale ce presupun deplasarea dintr-o localitateîn alta în
căutare de lucru, nu au o locuință statornicã, sunt internațiîntr-un sanatoriu pentru refacerea
sănătății). Aceste persoane au obligația de supraveghere a copilului și îndepli nesc toate actele
obișnuite care privesc sănătatea, educația, învățătura copilului. Chiar dacă minorul are locuința
la aceste persoane, drepturile cu privire bunurile minorului, cele privitoare la persoana
minorului, altele decât actele expres prevăzute în sarcina celor la care locuiește minorul, se
exercită de către părinți.
în practica judiciară s-a pus problema de a ști dacă stabilirea locuinței copilului la unul
dintre părinți impune sau nu pentru instanța de tutelă obligația de a menționa cu exacti-tate
adresa la care locuiește minorul. în:r-o opinie, s-ar putea considera că nu este sufi-cientă
menționarea în dispozitiv numai a localității unde se stabilește locuința minorului, întrucât
stabilirea locuinței minorului are loc în considerarea condițiilor pe care le poate oferi minorului
pãrintele său, propice dezvoltării sale fizice și intelectuale. Or, aceste con-diții se examinează
în raport de locuința părintelui din momentul pronunțării hotărârii de stabilire a locuinței
minorului. Pe de altă parte, orice modificare de locuință a minorului este condiționată de
acordul prealabil al celuilalt părinte ori, în caz de neînțelegere între părinți, de existența unei
hotărâri a instanței de tutelă prin care se aprobă schimbarea locuinței, conform art. 496 și art.
497 NCC. într-o asemenea situație, în care în dispozitiv se indică o adresă fizică exactă, orice
schimbare a adresei presupune acordul celuilalt părinte sau autorizarea instanței de tutelă în
caz de neînțelegere, dat fiind faptui că are loc o schimbare de locuință a minorului. în
susținerea acestei opinii s-ar putea argumenta faptui că intentia legiuitorului, atunci când a
reglementat schimbarea locuinței minorului, a fost și aceea de a permite părintelui la care nu se
află copilul de a putea avea efectiv legături personale cu minorul. Or, pentru a putea avea
efectiv legături cu minorul, părintele trebuie să știe în orice moment adresa la care se află
copilul său. Ca atare, se asigură și se ocrotește dreptul copilului de a nu-i fi afectată relația cu
părintele la care nu locuiește.

12ÍȘN API. ÏIIK I'KOCEDURI SPECIALE
S-ar putea susține si opinia contrară, conform căreia este suficientă indicarea în dis-
pozitivîn mod generic a stabilirii locuinței la unul dintre pārinți, fărā a se arăta care
este adresa exactă. Aceasta ar da posibilitatea părintelui la care s-a stabilit locuința copilu!ui
dea sedeplasadela o locuință la alta,în aceeașilocalitate,întrelocalitãțidiferitedințară sau chiar în
altă țară, care va deveni și locuința copilului său minor, fărā a fi necesar acor-dul celuilalt
părinte sau autorizarea instanței de tutelă în condițiile art. 497 NCC S-ar putea argumenta
faptul că textul art. 497 NCC, care reglementează schimbarea locuinței minorului, nu are în
vedere situația în care copilul continuã sā locuiască cu pārintele la care i s-a stabilit locuința,
dar la adrese diferite, ci numai ipoteza în care se impune schim barea locuinței minorului de la
un părinte la altul ori de la pãrinte la rude, persoane de încredere sau instituții de ocrotire,
justificat de faptul că locuința minorului stabilită la un părinte afectează exercițiul autorității
părintești ori al unor drepturi părintești.
în ceea ce ne privește, credem că este suficientă indicarea în dispozitivul hotărârii a
stabilirii locuinței minorului la locuința unuia din:re părinți, fără precizarea adresei exacte, în
condițiile în care acordul celuilalt părinte este solicitat numai atunci când, conform art. 497
NCC, schimbarea este justificatã pe considerentul că situația actuală a copilului afectează
exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești. Or, schimbarea unei locuințe cu alta de
părintele la care s-a stabilit locuința copilului poate să nu afecteze exercițiul autorității părintești
sau al unor drepturi părintești, caz în care acordul celuilalt părinte nu se impune'11.
6. Obligația de întreținere a copilului. PotrK/it art. 402 NCC, instanța de tutelă, prin
hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, edu-care,
învãțătură și pregãtire profesională a copiilor.
Regula generală este aceea consacratã de art. 529 alin. (1) NCC, potrivit căreia între-
ținerea este datorata conform cu nevoia celui care o cere (creditorul) și cu mijloacele celui care
urmează a o plăti (debitorul).
întreținerea datorata de părinte se stabilește până la un anumit cuantum, în funcție de
numărul copiilor îndreptāțiți la întreținere, astfel: a) până la ½din venitui lunar net, în cazul în
care există un singur copil; b) pânã la ½ din venitui lunar net, în cazul în care existã 2 copii; c)
până la ⅝ din venitui lunar net, în cazul în care există 3 sau mai mulți copii [art. 529 alin. (2)
NCC].
întinderea întreținerii se stabilește în funcție de numărul copiilor pe care îi are părin tele
obligat, indiferent dacă acești copii sunt rezultați din aceeași căsătorie, din căsătorii diferite sau
sunt adoptați. Când debitorul are mai mulți copii, de vârste apropiate, nu există nicio rațiune
pentru care cuantumul întreținerii să fie diferit, atât timp cat nevoile fiecăruia sunt aproximativ
egale'21.
întreținerea datorata copiilor împreună cu cea datorata altor persoane, conform legii, nu
poate depăși jumătate din venitui net lunar al debitorului [art. 529 alin. (3) NCC].
Procentul se raporteazã la totalul veniturilor nete lunare realizate de debitor, cu caracter
permanent.
Astfel, actuala reglementare stabilește ca bază de calcul a obligației de întreținere venitui
lunar net al debitorului întreținerii, în timp ce reglementarea anterioară făcea referire la câștigul
sau munca acestuia. Ca atare, în timp ce conform vechii reglementări, în calcul intra exclusiv
venitui din muncă, în actuala reglementare se are în vedere venitui lunar net, fie că acesta
provine din munca prestată, fie că provine din alte surse (chirii, dividende, drepturi de autor
etc.).
1 1 1 C.C. Frenfiu, Coment,iriile…, p. 355-356.
' ' Trib. Bislrija-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 46/R din 6 fobruaric 2013, nepublicaia.9

PROCFDUKA l>IVOR|Ul.111 .in. MIK I IZiW
La stabilirea întreținerii, apreciem, alături de alți autori'11, cã se are în vedere totalitatea
mijloacelor patrimoniale ale debitorului, și nu exclusiv veniturile sale din muncă'21. Ïn condițiile
în care s-ar lua în considerare doar veniturile din muncā, dacă debitorul nu ar presta
oasemenea activitate, astfelîncâtnu ar realiza asemenea venituri, însăarfi bene-ficiarul unor
venituri din alte surse, precum chirii, dividende, exploatarea unor drepturi de proprietate
intelectuală sau industrial, arînsemna că acesta nu poate fi obligat la întreținere, întrucât nu
dispune de mijloacele necesare cerute de lege (adică de venituri din muncă).
La stabilirea obligației de întreținere se tine seama numai de veniturile cu caracter
permanent, nu și de cele cu caracter spcadic (cum sunt veniturile acordate pentru efec-tuarea
orelor suplimentare, îndemnizațiile de deplasare, de transfer, diurna, sporu! pentru condiții
deosebite de muncă, ajutorul pentruîngrijirea copilului bolnav, ajutorul de mater-nitate, ajutorul
de deces etc.). Astfel, în calculul pensiei trebuie să se ia în considerare toate veniturile cu
caracter permanent ale debitorului, de la toate locurile de muncă, inclusiv cele care corespund
salariilor compensatorii acordate angajaților disponibilizați, care reprezintă echivalentul mai
multor salarii plătite în avans, compensațiile acordate în cazul desfacerii contractului individual
de muncă, veniturile rezultate din închirierea de bunuri, din prestarea de activítãți aducătoare
de venit în timpul liber, retribuția cuvenită unui cadru didactic uni-versitar pentru activitatea de
cercetare1*1. Totodată, în cadrul veniturilor cu caracter per manent intră și sporul acordat pentru
vechimea în muncă, indemnizația de conducere, ajutorul pentru incapacitate temporară de
muncă, pensia, ajutorul de șomaj, alte sporuri cu caracter permanent cum ar fi: eel de
confidențialitate, de riscși suprasolicitare neuro-psihică, de fidelitate.
în cazul copilului major aflat în continuarea studiilor, la stabilirea obligației de întreți nere
trebuie să se țină seama și de cuantumul bursei pe care o primește.
în situația în care debitorul obligație de întreținere nu este angajat în muncă și nici nu
realizează alte tipuri de venituri cu caracter permanent, întreținerea se acordă în raport de
cuantumul venitului minim pe economia națională, prezumându-se că debitorul este apt de
muncã (cu excepția cazului când dovedește cu acte medicale cã este bolnav, în imposibilitate
de a munci, execută o pedeapsă privativă de libertate, cu excepția situației în care pedeapsa s-
a aplicat pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie) sau deține bunuri care pot fi
vândute pentru obținerea venitului minim pe economie, altfel nu se explică cum își asigură el
existența
La stabilirea posibilităților materiale a'e debitorului întreținerii se tine seama nu numai de
veniturile cu caracter permanent pe care acesta le realizează, ci și de sarcinile cărora trebuie
să le facă fațā, cum ar fi existența și a unei alte obligații legale de întreținere, cheltuieli impuse
pentru nevoile personale, cum ar fi cele pentru îngrijirea sănătãții, cos-turile gospodăriei,
apreciindu-se că nu este posibil a se da satisfacție unei persoane, împovărând peste măsură o
altă persoană, periclitând astfel dreptul debitorului de a-și asigura mijloace necesare unui trai
decent'41.
în cazul schimbării împrejurărilor, conform art. 403 NCC, instanța de tutelă poate modifica
măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați fațã de copiii
1 1 1 T.R. Pope$cu, Dreptul familiei. Tratat, vol. I, Ed. Didacticâ" și Pedagogică, București, 1965, p. 219; I.P. Filipe$cti,
Traiat de dreptul familiei, Ed. All Beck, București, 2000, p. 475.
""ș Pentru opinia conform căreia pensia se stabilește numai în raport de veniturile din muncā, a se vedea A.GIt.
Gavrilescu, Disculii privind detcrminareacuantumului întrcținerii pe care parintele sau adoptatorul o datorea/5
copilului, in Dreptul nr. 6/2009, p. 131-132.
1 3 1 Trib. Suprem, dec. civ. nr. 1627/1987, în R.R.D. nr. 4/1988, p. 74.
'41 E. Fhriati, Dreptul familiei, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, București, 2011, p. 325.

129U Ar|. »l« I'KOCEDURI SPECIALE
lor minori, la cererea oricăruia dintre pārinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a
instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a
procurorului.
7. Dreptul parintelui separat de copilul sāu. în situația în care instanța de tutelā a stabilit
locuinta copilului la unul dintre pãrinți, în beneficiul parintelui separat de copilul său instanța va
stabili, conform art. 401 NCC, dreptul de a avea legãturi personale cu minorul. Acest drept
trebuie exercitat astfel încât să nu aibă o influențā negatívă asupra creșterii copilului. In
vederea stabilirii modalitālilor si programului de vizită al copilului, este necesarā întocmirea
raportului de anchetă psihosocială. Ïn cadrul acestei procedure este obligatorie si ascultarea
copilului, dacă acesta a împlinit 10 ani.
Totodată, art. 398 alin. (2) NCC recunoaște parintelui care nu exercită autoritatea părin-
tească dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului sāu.
Dreptul la relații personale este recunoscut legal nu numai parintelui, ci și minorului, atât
prin acte normative interne, cat și prin acte internaționale, ratificate de Romania, șí anume
Convenția O.N.U. cu privire la drepturile copilului, ratificată de Romania prin Legea nr.
18/19901". în acest sens, art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea
drepturilor copilului, în acord cu art. 9 pet. 3 al Convenției O.N.U. cu privire la drepturile
copilului, consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții,
aceste legãturi neputând fi împiedicate decât în cazul existenței unor motive temeinice de
nature a primejdui dezvoltarea fizică, psihicā, intelectuala sau morală a copilului.
Relațiile personale se pot realiza, conform art. 15 din Legea nr. 272/2004, nu numaî prin
vizitarea copilului la domiciliul său, ci și prin gãzduirea minorului pe o perioadã determinată,
prin transmiterea de informații copilului cu privire la părintele său ori prin transmiterea către
părintele căruia nu i s-a încredințat copilul de informații referitoare la copil, inclusivfotografii
recente sau evaluări medicale.
Prin derogare de la regula conform căreia orice drept dă expresie unui interes legitim,
dreptul parintelui de a avea legãturi cu minorul este recunoscut în considerarea intere-sului
exclusiv al copilului.
Articolul 398 alin. (2) NCC instituie o modalitate prin care autoritățile publice își înde-plinesc
obligațiile de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată, constituind, totodată, o
componentă a regimului special de protecție și asistențã a copiilor și tinerilor în realizarea
drepturilor lor. în majoritatea cazurilor, părinții au față de copiii lor profunde sentimente de
afecțiune, chiar dacă exprimarea acestora poate induce, într-un psihic infantil și în prezența
lipsei sau insuficienței discernământului, impresia contrară. Există posibilitatea ca părintele
care nu exercită autoritatea părintească sau doar este separat de copilul său să transmită
copilului ostilitatea pe care o simte față de fostul soț, care, deși întemeiată din punctul său de
vedere, nu este de natură să îl descalifice pe acesta în fata copilului. Instabilitatea afectivă și
emoțională a copilului, pe fondul unei imaturități psihice și a lipsei experienței de viață, îl
privează pe acesta de posibilitatea de a sesiza care este adevăratul său interes și de a
discerne între bine și rău121.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că posibilitatea parintelui și a copi lului de
a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de
familie, iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în
dreptul protejat de art. 8 din Convenția europeană. Procedurile legate de exercitarea autorității
pãrintești necesită urgență, deoarece trecerea timpului poate avea
''I Rcpublicita in M. Of. nr. 314 din 13 iunie 2001.|2' C.C, Dec. nr. 82/2003, M. Of. nr. 189 din 26 nwtio 2003.

I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 \rl. MIK | 1291
consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre copii si părintele care nu locuiește cu eiul. Or,
esența acțiunii în stabilirea unui program de vizită este de a apăra individul împotriva oricārui
prejudiciu ce ar putea rezulta dir simpla curgere a timpului. Legăturile personale între părinte si
copilul său reprezinta un element fundamental al vieții de familie, chiar dacã relația între pārinți
s-a rupt, iar măsuile interne care arîmpiedicaoasemenea relație constituie o ingerință în dreptul
la viață familială, protejat de art. 8 din Convenție'2'.
în lumina jurisprudenței C.E.D.O., părintele are dreptul de a beneficia de măsuri adec-vate
din partea statului pentru a fi alături de copilul său, iar autoritățile naționale sunt obligate să
dispună aceste măsuri. 0 asemenea obligație nu are însă caracter absolut, deoarece este
posibil ca reluarea conviețuirii cu minorul să nu se realizeze atât de ușor și să necesite măsuri
pregătitoare. Ca atare, natura și anvergura măsurilor pe care autori tățile trebuie sã le ia depind
de circumstanțele fiecărei cauze, iar înțelegerea și cooperarea din partea tuturor persoanelor
vizate constituieîntotdeauna un factor important. 0 măsură execuțională este apreciată ca fiind
adecvată în funcție de celeritatea cu care este pusă în aplicare. Procedurile legate de
exercita'ea autoritãții părintești în ansamblul lor, inclusiv executarea hotărârilor pronunțate,
necesită urgență, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile asupra
relațiilor dintre copii și părintele care nu locuiește cu ei. în cazul stabilirii locuinței copilului la
unul dintre părinți și recunoașterii în favoarea celuilalt a dreptului de a-și vizita copilul,
programul de vizită stabilit nu poate fi invocat cu autoritate de lucru judecat, dacă între timp se
schimbă condițiile de fapt care au deter-minat instituirea acelui program13'.
Chiar dacă din prevederile art. 496 alin. (5) NCC, conform cărora „părintele la care copilul
nu locuiește în mod statornicare dreptul dea avea legături personale cu minorul, la locuința
acestuia" ar rezulta că vizitarea copilului de către părintele sāu poate avea loc numai la
locuința copilului, apreciem că în favoarea părintelui este recunoscut și dreptul de a avea
legături personale cu copilul său la propria sa locuință, și nu doar la locuința copilului.
Credem că trebuie avute în vedere în acest sens prevederile art. 496 alin. (4) și art. 497
NCC, care reglementează posibilitatea schimbării locuinței copilului de instanța de tutelă în
ipoteza în care este afectat exercițiul autorității părintești. Bunăoară, dacã din proba-toriul
admtnistratîn cauzăar rezulta că părinții copilului sunt în conflict deschis, auîntre-
ruptoricecomunicare, ceeacefaceca legăturile personale cu copilul sã nu se poată realiza la
locuința copilului, apreciem cã instanța de tutelă va putea încuviința ca aceste legături să se
realizeze la locuința părintelui în beneficiul căruia s-a stabilit dreptul la a avea ase menea
legături cu copilul său.
Noțiunea de „interes al copilului" are un caracter complex, interesul fiind legat de vârsta
acestuia, de ocupația și comportamentul părinților, de atașamentul copiilor față de părinți, de
interesul pe care aceștia l-au manifestatfațăde minor, de legăturile afective stabilite între părinți
și copii, de posibilitãțile materiale ale părinților.
în vederea stabilirii programului concret de vizită trebuie avute în vedere circumstan țele
speciale ale cauzei, ce rezulta din ansamblul probatoriului administrat. în practica judiciară s-a
reținut că, în cazul unui copii de un an și 3 luni, acesta are nevoie să fie mereu
' ' C.E.D.O., l$naccolo-Zenide c. României, hot. din 25 ianuarie 2000, M. Of, nr. 6 din 8 ianuarie 2001; Motion/ c.
României și Ungariei, hot. din 5 aprilie 2005, M. Of. nr. 1055 din 26 noiembrie 2005; Io$ub Cams c. Romania, hot.
din 27 iulie 2006, www.echr.coe.int și în A.l·`. Mateescu, l.C. Gheorghe-Bădescu, Protecția copilului ⅛i adopția.
Practica judiciara, Ed. Hamangiu, Bucurcști, 2008, p. 299-300.
' ' C.E.D.O., Haasec. Germaniei, hot. din 8 aprilie 2004, www.echr.coe.int și In A.F. Mateescu, l.C. Gheor$}↑e-Bãdescu,
op. cit, p. 294-295.
® Trib. Suprcm, dec. civ. nr. 426 din 27 fcbruaric 1980, în R.R.D. nr. 10/1980, p. 66.

\&l Art, »l« I'KOCEDURI SPECIALE
în compania mamei, să o simtā alāturi de el, mai ales la ora de culcare. Prin urmare, o soluție
de realizare a legăturilor personale cu minorul prin găzduirea acestuia de către tată pe o
perioadā determinatā, la locuința acestuia, prevăzută de art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
272/2004, respectiv de art. 496 alin. (5) NCC, coroborat cu art. 497 NCC, luând minorul de
lângă mama, cu care este obișnuit să adoarmă, să o simtă în permanență lângă el, să îi audă
vocea, ar fi în detrimentul copilului, fiind de natură a-i crea un senti ment de insecuritate, de
teamă, care ar putea avea efecte negative asupra dezvoltării sale viitoare. Copilul are dreptul
de a se bucura de compania tatălui liber, nestânjenit, astfel încât legăturile dintre copil și
acesta trebuie să se realizeze fāră supraveghere de celălalt pãrinte sau de altă persoana
(bunicii materni ori alte persoane ce locuiesc în imobil), întrucât limitarea dreptului de a avea
legături personale nu poate avea loc decât în con-dițiile art. 496 alin. (5) NCC, adicăatuncicând
păstrarea acestor legături arficontrară sau ar pune în pericol interesul copilului"1.
8.Locuința familiei. Articolul 321 NCC definește sintagma de „locuința familiei" ca
reprezentând locuința comunã a soților sau, în lipsă, locuința soțului la care se află
copiii. Prin urmare, dacã soții stau împreună, locuința familiei este locuința comună a
soților. Dimpotrivă, atunci când soții nu stau împreună, constituie locuință a familiei locu
ința soțului la care se află copiii.
Pentru a considera o locuință ca fiind locuință de familie este necesară îndeplinirea
anumitor condiții, și anume: a) să existe o locjințã a soților, fără a avea relevanță cui aparține
proprietatea; b) imobilul sã fie afectat intereselor locative ale familiei. Totodată, numai o
singurã locuință poate avea statut de locuință a familiei, chiar dacă soții sau numai unul dintre
aceștia ar deține mai multe imobile care ar putea primi această destinație. Ca atare, în
principal, locuința familiei este locuința comună a soților, fără a avea relevanță dacă aceasta
constituie bun comun al soților sau bun propriu al unuia dintre aceștia. Numai în subsidiar,
atunci când soții nu au o locuință comună, este considerată ca locuință a familiei locuința
soțului la care se află copiii.
Legea permite notarea în cartea funciară a unui imobil ca fiind locuințã de fami lie. Această
notare se face la cererea oricăruia dintre soți, indiferent dacă acesta este sau nu proprietar al
imobilului. Ca atare, nu interesează regimul matrimonial aplicabil, nu are relevanță dacă
imobilul constituie sau nu bun propriu al soțului care și-a dat acordul la înscrierea în evidențele
de carte funciară a imobilului ca locuință de familie.
Față de caracterul general al art. 321 alin. (1) NCC, care caracterizează locuința familiei ca
fiind locuința comunã a soților, în mod judicios s-a afirmat că poate constitui locuință a familiei
și cea deținută de unul dintre soți cu titlu de închiriere sau folosință gratuită (comodat)'2'.
Locuința familiei nu înseamnă neapărat domiciliu, ci este locul unde familia trăiește efectiv.
Nu are relevanță decât afectațiunea, destinația bunului, nu titlul în baza căruia estedeținut.
9.Dreptul la despăgubiri. Articolul 388 NCC recunoaște dreptul soțului inocent de a
solicita de la soțul vinovat de destrămarea relațiilor de cãsătorie despăgubiri pentru pre-
judiciul suferit prin desfacerea căsãtoriei. Despăgubirile care pot fi acordate în temeiui
acestei norme sunt distincte de prestația compensatorie reglementatã de art. 390 NCC. însã,
conform art. 45 din Legea nr. 71/2011, în forma modificată prin Legea nr. 60/2012, ambele
dispoziții legate (atât cele privitoare la dreptul de despăgubiri, cat și cele referitoare la
''I Trib. Bisrrița-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 22/A din 6 februarie 2013, nepublicată.
' ' £. Floriaii, Protectia locuinței familiei pe durata c&>ătoriei în reglementarea noului Cod civil, în P.R. nr. 7/2011,
p. 52.

1'1UK HHJKA l ) I V O R ! 111.111 .in. MIK i vivs
prestația compensatorie) sunt aplicabile numai în cazul în care motivele de divorț s-au ivit
după intrarea în vigoare a noului Coc civil, adică începând cu 1 octombrie 2011.
Un asemenea drept este recunoscut numai soțului care nu este culpabil de destrăma-rea
căsătoriei, fiind o aplicație particulară a principiului răspunderii civile delictuale con-sacrat de
art. 1349 alin. (1) si (2) NCC. Ca atare, numai acest soț poate fi titularul dreptului la
despăgubiri, creditor al obligației de pla:ă. Obligația de plată a despãgubirii, deci calitatea de
debitor, aparține numai soțului exclisiv culpabil de desfacerea căsătoriei. Ca atare, conform art.
42 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, modificată prin Legea nr. 60/2012, dreptul la despăgubiri nu
poate fi recunoscut decât în cazul divorțului din culpă, atunci când se stabilește culpa exclusivă
a pârâtului în destrămarea relațiilor de căsătorie, respectivîn cazul divorțului întemeiat pe
separarea faptică a soților, atunci când divorțul s-a pronunțat din culpa exclusivă a
reclamantului.
Acordarea acestui drept presupuneîndeplinirea următoarelor condiții cumulative: a) divorțul
să se fi pronunțat din culpa exclusivă a soțului chemat în judecată în cadrul acți-unii în
despăgubiri; b) soțul reclamant să fi suferit un prejudiciu ca urmare a desfacerii căsătoriei; c)
prejudiciul trebuie să fie cert, determinat sau determinabil, nereparat, în strânsă legătură cu
desfacerea căsãtoriei.
în cadrul acțiunii în despăgubiri, calitatea de reclamant aparține soțului inocent, care poate
fi reclamantul din acțiunea principală de divorț, în cazul în care căsătoria s-a des facut din vina
pârâtului, ori pârâtul, atunci când căsătoria s-a desfacut din vina exclusivă a reclamantului, în
temeiul separației în fapt a soților.
Conform art. 388 NCC, prejudiciul trebuie să fie cauzat prin desfacerea căsātoriei. Așadar,
orice altă pagubã suferită de soțul inocent, care nu este urmarea directă a desfacerii căsătoriei,
nu poate fi reparatăîn baza acestui temei. Credemcă prin sintagma„prejudiciu prin desfacerea
căsătoriei" se are în vedere numai prejudiciul suferit ca efect direct al desfacerii căsătoriei, al
pierderii statutului de persoană căsătorită. Prin acordarea de despăgubiri se urmărește a se
asigura soțului inocent posibilitatea de a beneficia si după desfacerea căsătoriei de condiții de
viață apropiate de standardele avute în perioada căsătoriei sale. Ca atare, nu poate fi reclamat
pe acest temei, spre exemplu, prejudiciul material suferit de soțul inocent pe parcursul
căsătoriei ca urmare a violențelor exercitate asupra sa de celălalt soț, violențe care, în final, au
dus la desfacerea căsătoriei11'.
Prejudiciul suferit trebuie dovedit, dovada putându-se realiza cu orice mijloc de probă.
în lipsa unei mențiuni privitoare la natura prejudiciului, apreciem că poate fi reparat atât
prejudiciul material, cat și eel moral. în general, apreciem că, în practică, cererile de acordare
de despăgubiri vor viza preponderent acoperirea prejudiciului moral suferit. Poate constitui
prejudiciu moral, ce reclamă reparație, trauma emoțională suferită de soțul inocent ca urmare a
schimbării statutului, a neplăcerilor create de lupta pentru custodia copilului, starea de
singurătateîn care segăsește soțul după o căsătorie de lungă durată, pierderea parohiei de
preot, afectarea imaginii unui om politic aflat în plină campanie electorală121. Relațiile care se
construiescîn timpul vieții rămânîntipăriteîn fiecare parte-ner. Fiecare păstrează ceva din
celălalt îr el și, la rândul său, proiectează asupra celuilalt o parte din el. Desfacerea acestor
legături nu se poate face de pe o zi pe alta, ci necesită un veritabil travaliu psihologic, în
profunzime și cu foarte multă răbdare, asupra propriei persoane.
Prejudiciul de natura materială este mai rar întâlnit cu titlul de cauză a cererii în des-
păgubire, dat fiind faptulcă neajunsuriledeordin material (cum arfi pierderea bănească
I" G.C Frcnțiu, Comcntariik»…. p. 335.
' ' D. Lupașai, CM. Crãciune$cu, Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, Bucurcști, 2011, p. 243.

1294 Ar|. »ltt I'KOCEDURI SPECIALE
suferită de soțul inocent nevoit să se prezinte la fiecare termen de judecată, în cazul în care
este salariat și a fost concediat deangajator, pierzãndu-și astfel salariul realizat lunar;
cheltuielile ocazionate de diferite investigații medicale, de tratamentele medicale impuse din
cauza traumei suferite de soțul nevinovat ca urmare a divorțului, care a dus la îmbol-
năvireasafizicăsau mentalã) potfi reparate pecalea prestațieicompensatorii recunoscute de art.
390 NCC.
Conform doctrinei, poate constitui prejudice material pierderea unui contract pe care un soț
nu l-a mai putut încheia din cauza divorțului111. Poate constitui un asemenea pre judice, în
opinia noastră, orice pagubă materialā suferită de unul dintre soți, determinatã de pierderea
statutului său de persoanã căsãtorită, dacă beneficiul pe care urma să îl obțină era în strânsă
legătură cu acest statut (spre exemplu, în cazul unei cereri de credi-tare, statutul de persoanã
căsătorită genereazã un punctaj mai mare în evaluarea solici-tantului). Doctrina a reținut ca
prejudicíu material plata chiriei pe care este nevoit să o suporte soțul inocent în situația în care
acesta este nevoit să părăsească locuința familiei ca urmare a conduitei celuilalt soț și să
Închirie2e o altă locuință121.
în ceea ce ne privește, apreciem cã prejudiciul material suferit trebuie să fie o conse-cință
directă a desfacerii căsătoriei, nu un pre]udiciu rezultat din circumstanțele desfacerii căsātoriei,
cauzat de comportamentul celuilalt soț. Considerăm că exemplul oferit de doctrina, și anume
plata chiriei pentru închirierea unei locuințe ca efect al alungării soțului inocent din locuința
comună (închiriatã sau în proprietate), se încadrează în categoria prejudiciului care este o
consecință a circumstanțelor desfacerii căsătoriei, și nu o conse-cință directă a desfacerii
căsătoriei. în aceastã situație, în opinia noastră, soțul inocent poate obține despăgubiri fie pe
temeiul răspunderii civile delictuale de drept comun, reglementată de art. 1349 NCC, fie în
temeiul prevederilor art. 324 alin. (2) sau (4) NCC, după caz (indemnizație de natură să
acopere cheltuielile de instalare în altă locuințã).
Desigur, prejudiciul material și moral suferit se stabilește de la caz la caz, neexistând o
rețetă comună. Despăgubirile care se acordă de instanță trebuie însă să fie echitabile,
proportionate cu situația creată, serioase. Ele nu trebuie sã aibă caracterul unei sancțiuni
îndreptate împotriva soțului vinovat de destrămarea relației de căsătorie și nu trebuie să ducă
la îmbogāțirea fără justă cauză a celui care le pretinde.
întrucât, conform art. 388 NCC, instanța de :utelă se pronunță asupra cererii de des-
pãgubiri prin hotărârea de divorț, rezultă că o asemenea cerere poate fi formulată numai odată
cu acțiunea de divorț (fie ca un capăt distinct în cuprinsul cererii de divorț, fie pe parcursul
judecării cererii de divorț). Ca atare, competența soluționării cererii de despã-gubiri aparține
instanței competente să soluționeze cererea de divorț.
Sancțiunea neexercitării acestui drept în limitele temporale impuse atrage decăderea
beneficiarului din exercițiul acestuia.
Norma art. 388 NCC indică momentul până la care se poate valorifica dreptul la des –
păgubiri, și anume pe parcursul procesului de divorț, până la pronunțarea hotărârii de divorț.
Despăgubirea obținută în baza prevederilor art. 388 NCC nu exclude, prin ea însăși,
dreptul soțului inocent de a obține despăgubiri pe temeiul răspunderii civile delictuale de drept
comun, în termenul general de prescripție de 3 ani, care curge de la momentul la care soțul
inocent a luat cunoștințã de prejudiciul care i s-a cauzat prin fapta ilicitã a celuilalt soț.
' ' F!.A. Baias, E. Chelaru, R. Con$tatitinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ed.
C.H. Beck, București, 2012, p. 421.

PROCFDUKA l>IVOR|Ul.111 Arl. MIK I l*9⅛
Odată ce instanța de tutelă a stabilit despăgubiri în favoarea soțului nevinovat prin
hotărârea de divorț, cuantumul acestora poate fi modificat, reevaluat ulterior rămânerii
definitive a hotărârii de divorț, pe considerentul, judicios reținut de doctrină, că nu se aflăm în
prezența unei cereri noi de despăgubiri formulate în afara limitelor temporale impuse, ci o
asemenea cerere a existat, s-a formulat în intervalul de timp stabilit de lege, noua cerere fiind
doar una de „ajustare" a unor drepturi deja recunoscute, castigate'1'.
10. Prestația compensatorie. Acest drept este recunoscut de art. 390 NCC în favoarea
soțului reclamant atunci când divorțul se cispune din culpa exclusivă a soțului pârât. Așadar,
poate fi reclamant titularul actiunii principale de divorț, însă poate avea această calitate și
pârâtul din actiunea principală de divorț, titular al cererii reconvenționale. Ca atare, pârâtul din
actiunea principalā de divorț. care formuleazā o cerere reconvențională prin care solicită
desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului, dobândește calitatea de reclamant în
actiunea sa reconvențională. Prin urmare, dacă actiunea principală de divorț este admisă și, în
consecință, se d spune desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, reclamantul va
putea benefieia de prestație compensatorie, dacă sunt înde-plinite cerințele normei art. 390
NCC. Tot astfel, dacă actiunea principală de divorț (înte-meiată pe culpa exclusivă a pârâtului
sau pe culpă comunã) se respinge, însă se admite actiunea reconvențională a pârâtului
țîntemeiată pe culpa exclusivă a reclamantului) și, în consecință, se dispune desfacerea
căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului, pârâtul (ca reclamant în actiunea
reconvențională admisă) are calitate procesuală activă în acti unea în plata prestației
compensatorii.
întrucât acordarea prestației compensatorii este condiționată de existența unui divorț din
culpă, problema prestației nu se pune atunci când divorțul se realizeazā pe cale admi-
nistrativă, notarială ori în fata instanței de judecată, însă prin acordul părților ori pe temeiul bolii
careîmpiedică normala desfășurare a vieții de familie sau când se reține culpa ambilor soți în
destrămarea relațiilor de căsãtorie.
Scopul compensației este de a acoperi, pe cat posibil, dezechilibrul semnificativ pe care
divorțul îl produce în condițiile de viață ale celui care solicită plata compensației. Prin aceasta,
prestația compensatorie se diferențiază de cererea de despăgubiri. Astfel, des-păgubirile au
menirea de a repara în întregime prejudiciul cauzat soțului, în timp ce pre stația compensatorie
urmărește nu o acoperire integrală, ci doar o temperare a pierderii suferite de unul dintre soți.
Pentru acordarea prestației compensatorii trebuie îndeplinite următoarele condiții: a)
căsătoria să fie desfăcută din vina soțului pârât; b) durata căsătoriei să fi fost de minim 20
deani. Această durată de 2Odeani nu trebuie să fieîmplinită la momentul promovării cererii de
divorț (în cadrul căreia se solicită și acordarea prestației compensatorii) ori la data formulãrii
cererii de acordare a prestației compensatorii (când o astfel de cerere se formulează ulterior
promovării actiunii de divorț, pe cale separata, însă anterior desfacerii căsătoriei), ci este
necesar să fie împlinitā la data pronunțării hotărârii de divorț de instanța de fond'2'.
Soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie
deîntreținere. Ca atare, cumulul prestaței compensatorii cu pensia de întreținere dato-rată de
fostul soț nu este admis. Soluția este firească, întrucât ambele au rolul de a com-pensa, pe cat
posibil, dezechilibrul prodjs de divorț în condițiile de viață ale persoanei care solicită plata.
'"' £. Floriati, op. cit, p. 136.
' ' FLA. Baia$, E. Chelam, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil…, p. 426.

I2S⅛ Arl. 9!S I'KOCEDURI SPECIALE
Din coroborarea normei art. 390 NCC cu prevederile art. 388 NCC rezultā că prestația
compensatorie nu se confundă cu despăgubirea solicitată pentru acoperirea prejudiciului
cauzat prin desfacerea cãsătoriei. însă, există posibilitatea de a se cumula despăgubirea
prevãzută de art. 388 NCC cu prestația compensatorie, dacā sunt întrunite cerințele pentru
acordarea beneficiuluifiecărui drept, natura lor juridică fiind diferitã, iarlegea nu interzice acest
cumul.
Prestația compensatorie este o obligație legală, dat fiind faptul că izvorul ei este legea. în
același timp, ea constituie și o obligație personală si unilaterală, pentru că este stabilitā de
instanță în sarcina soțului vinovat de destramarea căsătoriei a cărei durată în timp a fost de
minim 20 de ani.
Prestația compensatorie nu poate fi solicitată la un alt moment decât odatã cu desfa cerea
căsătoriei (fie odată cu cererea de divorț, fie pe parcursul judecării acțiunii de divorț în primã
instanță). Sancțiunea nerespectării acestei limite temporale este decăderea celuî îndreptățit
din beneficiul acestui drept.
La stabilirea cuantumului instanta are în vedere criteriile enumerate enunțiativ, și nu
limitativ, de alin. (2) al art. 391 NCC, și anume: resursele soțului care solicită acordarea
prestației compensatorii; mijloacele soțului pârât, din culpa cãruia se desface căsătoria,
existente la momentul divorțului; efectele prezente sau viitoare ale lichidării regimului
matrimonial; împrejurări de natură să modifice starea materială a fiecărui soț, sã influen-țeze
partajul bunurilor comune, precum vârsta, starea de sănătate a soților, contribuția prezentă și
viitoare la creșterea copiilor minori, pregătirea profesională a soților, posibi litatea fiecăruia de a
presta activități aducătoare de venit, altele asemenea.
10.1. Forma prestației compensatorii. Norma din art. 392 NCC reglementează forma sub
care poate fi acordată prestația compensatorie. Astfel, aceasta poate fi stabilită în bani, sub
forma unei sume globale, care se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației, sau
a unei rente viagere fixateîntr-ocotă procentuală din venitul debitorului sau într-o sumă de bani
determinată. Prin derogare de la prevederile art. 2242 NCC, renta viageră poate fi stabilită
exclusivîn bani, nu șiînalte bunuri fungibile. Așa cum s-a arătat în doctrină, renta – deși este cu
titlu gratuit – nu constituie o donație, deoarece nu ia naștere prin voința debitorului, nu are la
bazã intenția de gratificare și nu este supusă reducțiunii'11.
De asemenea, poate fi stabilită în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri
mobile sau imobile care aparțin debitorului. Soluția dreptului de uzufruct constituit asupra unor
bunuri ale celuilalt soț are neajunsul facilitării creării unei legături juridice, în baza dreptului de
uzufruct, între nudul proprietar (unul dintre soți) și uzufructuar (celălalt soț), de natură să
genereze noi litigii între părți legate de obligațiile nudului proprietar sau ale uzufructuarului. 0
altă posibilitate este stabilirea prestației compensatorii partial în bani și partial în natură.
Atât renta, cat și uzufructul pot fi constitute le pe toată durata vieții celui care solicită
prestația compensatorie {rentă perpetuă, viagerā), fie pentru o perioadă mai scurtă (rentă pe
durată limitată în timp), care se stabilește de instanta de judecată prin hotărârea de divorț. Ea
nu poate fi stabilitã pe durata vieții unei alte persoane determinate, posibilitate recunoscută în
cazul rentei viagere de art. 2242 alin. (2) NCC.
Având în vedere formele pe care le poate ímbrăca prestația compensatorie (sumă globală,
uzufruct asupra unor bunuri mobile sau imobile ale debitorului), aceasta poate fi calificată ca
fiind o obligație, de regulă, cu executare succesivă. Executarea rentei are loc la termenele
stabilite de instanta de judecată. în cazul în care instanta nu stabilește
'"/ífcm, p. 428.

I'KOCEDURA lílVOklUlUJ Arl. MIK I Y£Jl
termenele de executare, devin incidente prevederile art. 2248 alin. (1) NCC, conform cărora
plata se face trimestrial si în avans.
Nerespectarea obligațiilor stabilite în sarcina unuia dintre soți cu titlu de prestație
compensatorie nu se sancționează pena, întrucât Codul penal sancționează numai con-duita
neconformă legată de obligația legalã deîntreținere, nu și de alte obligații pecuniare, chiar
dacã, sub aspectul naturii lor, suntapropiate de obligația de întreținere, analogia nefiind admisă
în dreptul penal'1'. Beneficiarul prestației compensatorii sub forma rentei poate proceda la
executarea silită a debitorului în condițiile art. 2250 NCC. Creditorii beneficiarului pot urmări
renta în cazul în care debitorul – beneficiar al rentei – rămâne în pasivitate, însă numai pentru
partea din rentă ce depãșește nevoia de întreținere a beneficiarului, fiind insesizabilã pentru
partea necesară întreținerii, conform art. 2253 NCd⅞
10.2.Garanții. Atunci când prestația compensatorie este solicitată de soțul inocent
sub forma rentei viagere sau pe o perioadă limitată în timp, soțul beneficiar poate solicita
instanței obligarea debitorului la constituirea unei garanții reale (gaj, ipotecă imobiliară
sau ipotecã mobiliară) ori la darea unei cauțíuni pentru a asigura executarea rentei. Desigur,
constituirea acestei garanții nu este obligatorie; instanța, în funcție de circumstanțele
cauzei, poate aprecia dacã se impune sau nu constituirea garanției ori darea unei cauți-
uni. Constituirea garanției este condiționată de dovada faptului că debitorul încearcă ori
ar putea să se sustragă de la plata rentei. De regulă, aceste garanții se impun atunci când
se dovedește că debitorul nu are bunuri care să poată fi urmărite, în cazul în care nu și-ar
executa obligația sau urmărirea silită ar fi greu de realizat în viitor. Instituirea garanției
poate avea loc doar atunci când prestația compensatorie s-a stabilit sub forma unei rente,
deoarece scopul urmărit este acela al asigurãrii plății rentei. Ca atare, problema garanției
nu se pune atunci când prestația compensatorie este stabilită sub forma unei sume glo-
bale sau sub forma dreptului de uzufruct.
Asigurarea executării rentei se poate realiza și prin obligarea debitorului, la cererea
creditorului, la darea unei cauțiuni. în lipsa unei reglementări cuprinse în noul Cod civil privind
cuantumul cauțiunii, modalitatea depunerii și restituirii acesteia, devin incidente prevederile
noului Cod de procedurã civilā privitoare la cauțiunea judiciară, cuprinse în art. 1056-1036
NCPC
10.3.Modificarea prestației compensatorii. Prestația compensatorie, în cuantumul
stabilit de instanță prin hotărârea de divorț, poate suferi modificãri, dupã cum se schimbă
resursele creditorului și mijloacele debitorului. Ca atare, ín funcție de aceste elemente,
cuantumul initial al prestației compensatorii poate fi majorat sau diminuat. Modificarea
cuantumului în sensul majorării sale poate interveni indiferent de forma în care se stabi-
lește acordarea prestației compensatorii (olata unei sume globale, sub forma rentei viagere
sau a dreptului de uzufruct). Dimpotrivă, micșorarea cuantumului poate interveni numai
atunci când prestația compensatorie îrnbracă forma rentei viagere sau a dreptului de
uzufruct, întrucât dacã este stabilită sub forma unei sume globale, această sumă nu se
poate diminua odatā ce deja a fost achitată creditorului.
Așa cum rezultă din textul art. 394 NCC, schimbarea cuantumului, în sensul majorării sau
micșorării, intervine numai atunci când schimbările produse în privința mijloacelor debitorului
și/sau în privința resurselor creditorului au caracter semnificativ. Prin urmare, simpla modificare
a situației mijloacelor debitorului, a resurselor creditorului, temporar,
m,n^,o,ci,,»,
' ' A se vedea, în acest sens, FI.A. Baias, E. Chehru, R. Comtmitinovici, I. Macavei (coord.), Noul Cod civil…, p.
428.

IZWi Arl. »l« I'KOCEDURI SPECIALE
făra a avea caracter semnificativ, nu justifică, în 3pinia noastră, modificarea cuantumului
prestației compensatorii. Spre exemplu, pot constitui elemente de natură să justifice
modificarea prestației compensatorii: concedierea creditorului sau a debitorului, care determinã
pierderea venitului din muncă; pierderea totală sau parțială a capacității de muncă a debitorului
sau a creditorului, cu consecințe directe asupra veniturilor realizate din munca prestată;
diminuarea veniturilor lunare sub valoarea venitului minim pe eco-nomie ori chiar peste
aceastā valoare, dacă diminuarea este substanțială prin raportare la venitul obținut anterior
măsurii reducerii.
Credem că aprecierea caracterului semnificativ al modificării mijloacelor debitorului sau a
resurselor creditorului trebuie să se facă, de la caz la caz, de instanța de judecată sesizată cu
o cerere de modificare a prestației compensatorii, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze,
de situația personală a fiecărui debitor si creditor.
Când prestația compensatorie s-a stabilit sib forma plății periodice a unei sume de bani,
aceasta se indexează trimestrial, de drept (deci fără intervenția instantei de jude cată), potrivit
cu rata inflației.
Dat fiind faptul că prestația compensatorie poate fi modificată în funcție de schimbările ce
intervin în nevoile creditorului și/sau în mijloacele de plată ale debitorului, prestația
compensatorie poate fi considerată ca fiind o obligație cu caracter variabil.
10.4. încetarea prestației compensatorii. Textui art. 395 NCC prevede expres și limi-tativ
situațiile în care prestația compensatorie încetează. Astfel, prestația compensatorie încetează
prin: a) decesul unuia dintre soți; b) recăsătorirea soțului creditor; c) obținerea de către soțul
creditor a unor resurse de naturã sâ îi asigure condiții de viață asemănătoare celor din timpul
căsătoriei.
Prestația compensatorie are caracter intuitupersonae, astfel că, în cazul morții debi torului,
obligația de plată nu trece asupra moștenitorilor, iar în cazul morții creditorului, dreptul la acest
beneficiu nu trece asupra moștenitorilor.
încetarea prestației compensatorii stabilite prin hotărâre judecătoreascã se constată tot de
instanța de tutelã sesizatã de debitor, care trebuie să dovedească intervenirea uneia dintre
împrejurările prevãzute de art. 395 NCC, care ÎI îndreptățesc să nu mai efectueze prestația
impusă în sarcina sa. în ipoteza în care debitorul decedează, decesul fiind motivul ce justifică
încetarea plății prestației compensatorii, sesizarea instantei de tutelã se va realiza de
moștenitorii legali sau testamentari ai defunctului debitor ori, în lipsã, de uni-tatea
administrativ-teritorialã (comuna, orașul sau municipiul) de la locul deschiderii moștenirii, care
preia moștenirea vacantă.
Competenta constatării încetării prestației compensatorii revine instantei de tutelã, adică
judecătoriei de la domiciliul sau reședința pârâtului. în privința cererilor introduse după intrarea
în vigoare a noului Cod civil – 1 octombrie 2011 – și până la momentul intrării în vigoare a
noului Cod de procedură civilă -15 februarie 2013 -, în materia com-petenței sunt incidente
prevederile art. 2291 din Legea nr. 71/2011, text conform căruia, dacă legea nu prevede altfel,
cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de noul Cod civil în competenta instantei de
tutelã și de familie se soluționeazã de instanța în a cărei circumscripție teritoriala își are
domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Ca atare, textui precizeazã sub aspect teritorial care
este instanța ce tutelã prevăzută deart. 107 NCC. Potrivit art. 265 NCC, prevederile art. 107
NCC sunt apl cabile și în litigiile privitoare la aplicarea dispozițiilor Cărții a ll-a „Despre familie",
astfel îrcât, sub aspect teritorial, litigiile în mate ria familiei, prin derogare de la dispozițiile
procedurale cuprinse în Codul de procedură civilă, sunt de competenta instantei de tutelã în a
cărei circumscripție teritoriala își are domiciliul sau reședința minorul sau soțul pârât, ori
pârâtul, după caz. Desigur, prevederile art. 2291 in Legea nr. 71/2011 privitoare la competenta
instantei de la domiciliul sau reșe-

I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111.in. MIK I uw
dința pârâtului sau minorului sunt incidente numai atunci când legea (generală sau spe-cială,
fără vreo distincție făcută de normal nu prevede altfel. Or, atunci când legea prevede altfel,
suntem în situația derogatorie de la dispozițiile art. 2291 Legii nr. 71/2011, astfel cã devin
prioritareîn aplicare prevederíle derogatorii.
întrucât odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedurã civilă, prevederíle art. 229'
din Legea nr. 71/2011 se abrogã, potrivit art. 83 lit. j) din Legea nr. 76/2012, în cererile
promovate începând cu data de 15 februarie 2013 competenta se determină conform art. 94
pet. 1 lit. a) si art. 114 NCPC, norme potrivit cărora judecãtoriile judecã în primă instanță
cererile date de noul Cod civil în competenta instanței de tutelă și de familie, în afarã de
cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel, iar dacã legea nu prevede altfel,
cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de noul Cod civil în com petenta instanței de
tutelă și de familie sesoluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are
domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Dispozițiile art. 114 alin. (1) NCPC privitoare la
competenta instanței de tutelă se referă strict la cazurile de ocrotire a persoanei fizice, adică la
procedurile prevăzute de art. 107 NCC. Norma constituie o pre-luare a dispozițiilor art. 229' din
Legea nr. 71/2011. Ca atare, în materia ocrotirii persoanei fizice, competenta revine instanței
de tutelã de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, conform art. 107 NCC, raportat la
art. 114 alin. (1) NCPC.
Art. 265 NCC referitor la competenta ínstanțeiîn toate litigiile privind aplicarea dispo zițiilor
Cărții a ll-a „Despre familie" prevede aplicabilitatea dispozițiilor art. 107 NCC, ceea ce duce la
concluzia că și în litigiile privind aplicarea prevederilor Cãrții a ll-a a noului Cod civil,
competenta teritorialā revine, conform art. 107 NCC (la care face trimitere art. 265 NCC)
raportat la art. 114 alin. (1) NCPC, instanței de tutelã de la domiciliul sau reședința minorului
sau a soțului pârât, după caz. Prevederíle art. 114 alin. (1) NCPC, aplicabil, con form art. 265
NCC, litigiilor născute în legătură cu aplicarea Cărții a ll-a a noului Cod civil, referitoare la
competenta instanței de la domiciliul sau reședința pârâtului, sunt incidente numai atunci când
legea (generală sau specială, fără vreo distincție făcută de normă) nu prevede altfel. Or, atunci
când legea dispune altfel, suntem în situația derogatorie de la dispozițiile art. 114 alin. (1)
NCPC, astfel că devin prioritare în aplicare prevederíle derogatorii.
11. Obligația de întreținere între foștii soți. Odată cu încetarea căsătoriei prin divorț
încetează obligația de întreținere între soți și se naște dreptul fostului soț la întreținere, în cazul
în care acesta se află în nevoie ca urmare a incapacității de a munci. Această incapacitate
trebuie să intervină înainte sau în timpul căsătoriei ori în decurs de un an de la desfacerea
căsătoriei, în această ultima ipoteză însă incapacitatea trebuind să se dato-reze unei
împrejurări în legãtura cu cãsătoria.
Fostul soț pierde dreptul la întreținere dacã se recăsătorește. în cazul în care căsătoria s-a
desfăcut din vina unuia dintre soți, acesta nu are dreptul la întreținere decât timp de un an de
la desfacerea căsătoriei. Dacă divorțul s-a pronunțat din vina ambilor soți, fiecare are dreptul la
întreținere pe o perioadă nedeterminată în timp.
Cuantumul întreținerii se stabilește de instanța de judecată pânã la 1/4 din venitul net din
muncă al soțului care este obligat. întreținerea acordatã fostului soț împreună cu cea acordată
copiilor nu poate depăși 1/2 din venitul net din muncă al celui care datorează întreținerea (al
debitorului).
Pentru ca fostul soțsă beneficieze de întreținere, se cerîndeplinite anumite condiții: a) soțul
care cere întreținere să fie în nevoie, adică în situația de a nu-și putea procura cele necesare
traiului; aceasta înseamnă că persoana nu are venituri dobândite prin muncă sau produse de
bunurile sale ori nu are bunuri care depășesc ceea ce este necesar exis-tenței, care ar putea fi
vândute pentru a-și asigura întreținerea; b) incapacitatea de a

K⅜M) An. 91* I'KOCEDURI SPECIALE
munci a soțului care cere întreținerea sã fie datorată fie bolii, fie bătrâneții; această inca –
pacitate poate fi totală sau parțială; în cazul incapacității parțiale, întreținerea se acordă
proportional cu gradul de incapacitate; c) soțul care este obligat la plata întreținerii trebuie să
aibā mijloace de existență; această situație se apreciază de la caz la caz; d) incapacitatea să
intervină înainte sau în timpul căsătoriei ori în decurs de un an de la desfacerea căsă-toriei, în
această ultima situație însă numai dacã incapacitatea se datorează unei împre-jurări legate de
căsătorie.
Șomerul esteîn nevoie dacă nu primește indemnizația de ajutor sau dacă aceasta este
neîndestulãtoare si nu are bunuri ce pot fi valo'ificate. împlinirea vârstei de pensionare
înseamnā numai recunoașterea facultății de a nu munci si nu presupune dovada incapa cității
de muncă'11. Persoanele care au împlinit vârsta de pensionare pot cere întreținere, dar au
obligația de a dovedi incapacitatea lor de muncă'Ji. La stabilirea mijloacelor de existență se va
tine seama de veniturile soțului obligat la plată, de bunurile sale și de sarcinile familiale pe care
le are131. Principial, eel care nu are venituri, dar este apt de muncă nu poate fi scutit de
prestarea întreținerii, deoarece orice persoană aptă de muncă este capabilă să realizeze
venituri'41. Sunt consideratecauze exoneratoare de plată aîntrețineriî boala, satisfacerea
serviciului militar15'.
Este important de reținut faptul că soții își datoreazã întreținere înaintea celorlalți obligați la
prestarea întreținerii.
Când întreținerea se solicită ulterior rămâne*ii definitive a hotărârii de divorț, aceasta se
acordă de instanța dejudecată de la data introducerii cereriidechemareîn judecată, chiar dacă
un asemenea drept se naște la momentul rãmânerii definitive a hotărârii de divorț. Prin
excepție, întreținerea poate fi acordatã și pentru trecut, deci pentru o perioadă anterioară
introducerii cererii de chemare în judecată, atunci când promovarea cu întâr-ziere a acțiunii
este imputabilă debitorului (bunêoară, acesta a refuzat să comunice domi-ciliul sãu actual sau
locul său de muncă) (art. 532 NCC). Dacă întreținerea se solicită în cadrul procesului de divorț,
aceasta se va acorda de la data introducerii cererii de divorț, conform art. 532 alin. (1) NCC.
De dreptul la întreținere poate beneficia în aceleași condiții și soțul de bună-credință dintr-o
căsãtorie putativă. Conform art. 304 NCC, acesta păstrează, până la data rămâneriî definitive
a hotărârii judecătorești prin care căsătoria a fost declarată nulã sau anulată, situația unui soț
dintr-o căsătorie valabilă. Dreptul său la întreținere ia naștere odată cu rãmânerea definitivă
(irevocabilă, în condițiile vechii reglementări) a hotărârii prin care a fost desființată căsătoria.
în condițiile vechii reglementări, competențasoluționăriiacțiuniiîn stabilirea obligației de
întreținere revenea instanței de tutelă (judecătoria) în a cărei rază teritorială se afla domiciliul
sau reședința soțului chemat în judecată în calitate de pârât. în privința com-petenței nu erau
incidente dispozițiile art. 10 pet. 7 CPC, ce prevedeau alternativ, la ale-gerea reclamantului,
competența teritorială în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului sau de la domiciliul
reclamantului, întrucât lipsea cerința esențială a calității de ascendent sau descendent a
reclamantului. Potrivit noilor dispoziții procedurale – art. 113 alin. (1} pet. 2, raportat la art. 114
alin. (1) NCPC-, în cererile referitoare la obligația de întreținere competența este alternativă, ea
revenind fie instanței de la domiciliul sau reședința pârâ-
•'l P. Anca, Notă la sent. civ. nr. 2646/1962 a fostului Trib. pop. Turda, in J.N. nr. 6/1964, p. 130 ⅞i urm. '2, O.
Gi<tei, Notă la dec. civ. nr. 310/1971 a Trib. ]ud. Vaslui, in R.R.D. nr. 4/1972, p. 108-109. 1 3 1 Í.P. Fitipescu,
Tratat de dreptul families, ed. a 4-a, Ed. All Beck, București, 1998, p. 501-502. '4' Idem, p. 5OZ 151 Idem, p.
503.

I'KOCEDURA DlVOR|Ul.UI \rl. MIK | ljitll
tului, conform art. 114 alin. (1) NCPC, fie instantei în a cărei circumscripție domiciiiaza
creditorul reclamant, conform art. 113 alin. (1) pet. 2 NCPC.
12. încetarea regimului matrimonial. Lichidarea comunității de bunuri. In conformi-tate cu
art. 385 NCC (aplicabil numai în cazul divorțului care intervine după data intrarii în vigoare a
noului Cod civil – 1 octombrie 2011), în situația în care cãsătoria încetează prin divorț, dc
principiu, regimul matrimonial ia sfârșitîntre soți la momentul introducerii acțiunii de divorț. Ca
atare, încetarea regimului matrimonial are loc anterior datei desfa-cerii căsătoriei. în privința
terților, regimul matrimonial încetează la data la care s-au îndeplinit formalitățile de publicitate
prevăzute de lege pentru adoptarea regimului matri monial111, și anume cele privitoare la
publicarea hotărârii de divorț în Registrul national notarial al regimurilor matrimoniale,
respectiv, în funcție de natura bunuriior, notarea în cartea funciară, registrul comerțului sauîn
alte registre prevãzute de lege.
Prin excepție, atunci când divorțul se întemeiază pe acordul soților, indiferent dacă divorțul
se pronunță de către instanța de judecată, de către notarul public sau de către ofițerul de stare
civilă, ambii soți sau oricare dintre aceștia pot solicita autorității compe-tente să constate că
regimul matrimonial a încetat nu de la data promovarii cererii de divorț, ci din momentul
separației în fap: a soților.
între momentul desfacerii căsătoriei și momentul încetării regimului matrimonial există un
decalaj. Astfel, desfacerea căsătoriei are loc la data rămânerii definitive (irevocabile, în
concepția vechiului Cod de procedurã civilă) a hotărârii judecătorești sau, după caz, la data
emiterii certificatului de divorț (în cazul divorțului notarial sau administrate). Dimpotrivã,
încetarea regimului matrimonial se produce anterior desfacerii căsătoriei, de regulă, la data
introducerii acțiunii de divorț, exceptând divorțul prin acord, când autoritatea com-petentă
(instanța de judecată, notarul public sau ofițerul de stare civilă, în funcție de organul căruia i se
adresează cererea de divorț) poate constata încetarea regimului matri monial din momentul
separației în fapt a soților.
în cazul în care pe parcursul procesului de divorț intervine împăcarea soților, suntem în
prezența unei mențineri a căsătoriei ulterior încetării regimului matrimonial. în doctrină, s-a
arătat că ar fi posibile două abordări: fie regimul matrimonial existent la momentul promovarii
acțiunii de divorț reactivează. fie soților li se aplică regimul comunității legale de bunuri eel
puțin până la momentul la care aceștia încheie o convenție matrimoni-alăm. Pornind de la faptul
că legea nu reglementează posibilitatea reactivării unui regim matrimonial care a încetat,
apreciem că prin promovarea unei acțiuni de divorț, indiferent dacă aceasta este finalizată sau
se stinge prin împăcarea soților, regimul matrimonial existent între soți încetează în baza art.
385 alin. (1) NCC. Dat fiind faptul că soții au decis să mențină în ființă căsătoria, împăcându-se
pe parcursul judecării cererii de divorț, între soți, ulterior încetãrii, odată cu promovarea cererii
de divorț, a regimului matrimonial existent, opereaza regimul legal al comunității de bunuri,
aplicabil ori de câte ori prin convenție matrimonială soții nu au optat pentru un alt regim permis
de lege.
încetarea regimului matrimonial ope'ează în baza legii, astfel că instanța de judecată nu
are obligația, în lipsa unei cereri exprese în acest sens, de a indica în hotãrâre momen tul
încetării regimului matrimonial.
Competența constatării încetării regimului matrimonial aparține judecătoriei ca instanță de
tutela, indiferent de valoarea obiectului litigiului [art. 94 pet. 1 lit. i) NCPC].
Ca normă tranzitorie, art. 43 din Legea nr. 71/2011 prevede că dispozițiile art. 385 NCC
privind încetarea regimului matrimonial se aplică numai în cazul divorțului care intervine după
data intrarii în vigoare a noului Cod civil (1 octombrie 2011).
I1'M. Avram, C. Nkok$cu, Regimuri malrimoniale, Ed. Hamangiu, Bucureșli, 2010, p. 191. ' ' E.
Fhrian, op. cit., p. 131.

K⅜U2 Ar|. •Mil I'KOCEDURI SPECIALE
Odată cuîncetarea comunitāții matrimoniale [prin deces, constatarea nulității absolute a
căsătoriei ori anularea acesteia, prin divorț, conform art. 319 alin. (1) NCC) bunurile comune
sunt supuse partajuluí.
Partajul poate fi realizat amiabil prin act notarial încheiat în forma autentică sau în caz de
neînțelegere, prin hotărâre judecătorească, norma alin. (1) al art. 319 NCC corobo-rându-se cu
dispozițiile art. 320 NCC.
Până când partajul se soluționează definitiv lirevocabil, în concepția vechii reglemen-tări de
procedure} – până la emiterea actului autentic notarial care confirmă partajul dintre foștii soți ori
până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de partaj -, comunitatea de bunuri există,
proprietatea so;ilor asupra bunurilor comune fiind una devălmașă. întrucât prin partaj se
stabilește și modul de lichidare a obligațiilor, comuni tatea subzistă și în privința obligațiilor.
13. Legea aplicabilă obligațiilor de întreținere. Conform art. 2612 NCC, legea aplicabilă
obligațiilor de întreținere se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene. în
prezent este aplicabil Regulamentul (CE) nr. 4/2009 din 18 decembrie 2008 privind com –
petența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotārãrilor și cooperarea în materie de
obligații de întreținere111, care modifică Regulamentul (CE) nr. 44/2001, înlocuind dis pozițiile
regulamentuluirespectivaplicabileîn materie de obligații de întreținere, respectiv înlocuiește, în
materie de obligații de întreținere, Regulamentul (CE) nr. 805/2004, în afara titlurilor executorii
europene care au legătură cu obligațiile de întreținere emise într-un stat membru care nu are
obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007. Acest regu-lament se aplică obligațiilor de
întreținere care decurg dintr-o relație de familie, rudenie, cãsătorie sau alianță.
în ceea ce privește competența în materie de obligații de întreținere în statele mem-bre,
potrivit art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, aceasta este alternative, pãrțile având
alegerea între următoarele instanțe: a) instanța judecătorească de la locul reșe-dinței obișnuite
a pârâtului; b) instanța judecătorească de la locul reședinței obișnuite a creditorului; c) instanța
judecătorească competentă în temeiul legii forului într-o acțiune privind starea persoanei în
cazul în care cererea cu privire la o obligație de întreținere este accesorie respectivei acțiuni,
cuexcepția cazurilorîncare respectiva competență se întemeiaza exclusiv pe cetățenia uneia
dintre părți; d) instanța judecătorească compe tentă în temeiul legii forului într-o acțiune privind
răspunderea părintească atunci când cererea cu privire la o obligație de întreținere este
accesorie respectivei acțiuni, cu excepția cazurilorîn care respectiva competențã se
întemeiaza numai pe cetățenia uneia dintre părți.
Exceptând litigiile în materia obligației de întreținere privind un copil mai mic de 18 ani,
părțile pot conveni, prin acord anterior sau la momentul sesizării instanței, că urmă-toarea
instanță sau urmãtoarele instanțe ale unui stat membru are/au competența să soluționeze
litigiile născute sau care se pot naște între ele în materie de obligații de între ținere: a) o
instanță sau instanțele dintr-un stat membru în care una dintre părți își are reședința obișnuită;
b) o instanță sau instanțele dintr-un stat membru a cărui cetățenie o deține una dintre părți; c)
în ceea ce privește obligațiile de întreținere între soți sau foștí soți: i) instanța care are
competența să soluționeze litigiile acestora în materie matrimo-nială, ii) o instanță sau
instanțele statului membru în care s-a aflat ultima reședință obiș nuită comună a soților pe
parcursul a eel puțin un an. Și în această situație este vorba tot de o competență alternative.
Competența atribuită prin acord este exclusivā, cu excepția cazului în care părțile au convenit
altfel.
1 1 1 JO L nr. 7 din 10 ianuaric 2009, p. 1-79

PROCEDURA DIVORȚUI.UI Arl. MIK | 1303
Acordul referitor Ea alegerea instanțeí se încheie în scris. Orice comunicare sub forma
electronicã care permite consemnarea durabilă a acordului este considerate ca reprezen~ tând
o forma scrisă.
Dacă părțileau convenitsă atribuieo competenta exclusive unei instanțejudecătorești sau
unor instanțe judecătorești dintr-un stat membru parte la Convenția privind compe tenta
judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilā și comercială, semnată la 30
octombrie 2007 la Lugano (denumitā în continuare „Convenția de la Lugano")'11, întrucât
acesta nu este stat membru, numita convenție se aplică, în afarā de cazurile privind litígiile în
materia obligației de întreținere care privește un copil mai mic de 18 ani.
Cu excepția cazurilor în care competenta este determinate de alte dispoziții ale regu-
lamentului, instanța dinstatul membru în fata căreia seînfāțișează pârâtul este compe tenta.
Aceastā dispoziție nu se aplicā dacă înfāțișarea are drept scop contestarea compe-tenței. în
cazul în care nicio instanță dintr-un stat membru nu este competenta și nicio instanță dintr-un
stat parte la Convenția de la Lugano care nu este stat membru nu este competenta, în temeiul
dispozițiilor resoectivei convenții, sunt competente instanțele statului membru al cetățeniei
comune a pārților.
Atunci când pârâtul, care își are reședința obișnuită într-un alt stat decât statul mem bru în
care s-a intentat acțiunea, nu se prezintă în fata instanței, instanța judecātorească competenta
suspendă procedura atât timp cat nu se stabilește că acest pârât a putut primi actul de
sesizare a instanței sau un act echivalent în timp util pentru pregătirea apărării sau că au fost
întreprinse toate demersurile necesare în acest scop. în cazul în care actul de sesizare a
instanței sau un act echivalent a trebuit transmis dintr-un stat membru în altul în conformitate
cu Regulamentul (CE) nr. 1393/2007, art. 19 al acestui regulament se aplică în locul
dispozițiilor sus-menționate. în cazul în care dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1393/2007 nu
se aplică, art. 15 din Convenția de la Haga din 15 noiembrie 1965 privind notificarea sau
comunicarea în străinãtate a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială
se aplică în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a trebuit să fie
transmis înstrãinătateîn temeiul respec-tivei convenții.
Mãsurile provizorii sau asigurătorii prevăzute de legea unui stat membru pot fi soli-citate
instanțelor statului în cauză chiar în cazul în care, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 4/2009,
instanțele dintr-un alt stat membru sunt competente să judece cauza pe fond.
Legea aplicabilă obligațiilor de întreținere se stabilește în conformitate cu Protocolul de la
Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere (denu-mit în
continuare „Protocolul de la Haga din 2007") în statele membre care au obligații în temeiul
actului respectiv. O hotărâre pronunțată într-un stat membru care are obligații în temeiul
Protocolului de la Haga din 2007 este recunoscută într-un alt stat membru fără a fi necesar să
se recurgă la nicio procedura și fără a fi posibilă contestarea recunoașterii sale. O hotărâre
pronunțată într-un stat membru care are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 și
care este executorieîn statul membru respectiv, este executorie în alt stat membru fără a fi
necesară încuviințarea executării.
Un pârât care nu s-a înfățișat în instanța din statul membru de origine are dreptul de a
formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești în fata instanței judecătorești
competente din statul membru în cazul h care: a) nu i-a fost comunicat actul de sesizare a
instanței sau un act echivalent în timp util sau astfel încât să se fi putut apăra; sau b) a fost
împiedicat să conteste creanța de întreținere din motive de forță majoră sau din cauza
1 1 1 JO L nr. 339 din 21 dccembric 2007, p. 3.

K*O4 Art. !IIÍ»-!I2II I'KOCEDURI SPECIALE
unor circumstanțe extraordinare, fără ca pârâtul să fi avut vreo vină în acest sens, dacă pârâtul
nu a introdus o acțiune împotriva hotărârii atunci când a avut posibilitatea să o facă. Termenul
pentru formularea unei căi de atac începe din ziua ín care pârâtul a luat efectiv cunoștințã de
conținutul hotărârii judecãtorești și în care a fost în măsurã sã acți-oneze, eel târziu începând
din ziua primei mãsu'i de executare care a avut drept efect ca bunurile acestuia să devină
indisponibile total sau partial. Pârâtul acționează cu promp-titudine, în orice caz în termen de
45 de zile. Termenul nu poate fi prelungit pe motiv de distanță. în cazul respingerii căii de atac,
hotărârea rămâne valabilă. în cazul admiterii căii de atac, hotărârea judecătorească este nută
si neavenită. Cu toate acestea, creditorul nu pierde prestațiile pentru perioada de întrerupere
a termenelor de prescripție sau decădere și nici dreptul de a solicita retroactiv întreținerea
dobândită prin acțiunea inițială.
0 hotărâre pronunțată într-un stat membru care nu are obligații în temeiul Protocolului de la
Haga din 2007 este recunoscută în alte stale membre fără a fi necesar să se recurgă la o
procedură specială.
14. Conflict de legi. în privința soluționării conflictului de legi, Legea nr. 71/2011 regle-
mentează aplicarea individualizată a principiilor generale al neretroactivității legii noi și al
aplicării imediate a legii civile noi, înscrise în art. 6 NCC. Pentru detalii cu privire la conflictul de
legi a se vedea supra, comentariul de la art. 914, pet. 6.
Arl. ⅞l⅜. Măsuri vremelnice. Instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin
ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor
minori, la obligația de întrcținere, la încasarea alocațici de stat pentru copii și la folosirea
locuintei familiei.
COMENTAR1I
Posibilitatea luārii de măsuri vremelnice pe parcursul procesului de divorț. Pe calea
ordonanței președințiale, pe parcursul procesului de divorț, instanta poate lua măsuri provizorii.
Asemenea măsuri pot privi stabilirea locuintei minorului, obligația deîntreți-nere, alocația pentru
copii, folosirea locuintei familiei.
Această dispoziție instituie o procedură specialã, prin care se pot dispune unele măsuri cu
caracter vremelnic, a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor
drepturi sau interese legitime. Prin urmare, se creează posibilitatea pentru eel vătă-mat într-un
drept legitim ca în anumite condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, să se adreseze
justiției în cazuri grabnice, pentru păstrarea dreptului care s-ar păgubi prin întârziere, pentru
prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Or, această posibilitate recunoscută pãrților
interesate nu aduce atingere dreptului la garantarea proprietății private și nici nu creează
premisele unei violări a domiciliului sau reședinței, ci reprezintă exclusiv o garanție a asigurării
echilibrului între persoane cu interese contrare, prin deter-minarea cadrului legal de exercitare
a drepturilor lor legitime1'1.
Art. 920. Prezenta personală a părților. (1) In fata instanțelor de fond, părțile se vor
înfățișa în persoană, afară numai dacã unul dintre soți execută o pedeapsă
1 , 1 CO, Dec. nr. 1202/2007, M. Of. nr. 60 din 25 ianuarie 2008; Dec. nr. 613/2008, M. Of. nr. 509 din 7 iulie
2008; Dec. nr. 694/2008, M. Of. nr. 568 din 28 iulie 2008; Dec. nr. 305/2009, M. Of. nr. 239 din 10 aprilie 2009;
Dec. nr. 787/2011, M. Of. nr. 605 din 26 august 2011.

I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 Arl. »2U | lJKK>
privativă de libertate, este împiedicat de o boalã gravă, este pus sub interdictie
judecătorească, are reședința în străinãtate sau se află într-o altā asemenea situație, care îl
împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri, eel în cauzā se va putea înfătișa
prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.
(2)Instanța va încerca la fiecare înfățișare împãcarea soților.
(3)în toate cazurile, instanța este ob!igată să îl asculte pe copilul minor, potrivit
prevederilor Codului civil.
COMEXTARII
1.Obligația soțílor de a se prezenta personal. Situații de excepție. Textul reglemen-
tează regula obligarivității înfãțișãrii personale a soților, precum și excepțiile de la aceastã
regulă. Astfel, prin excepție de la regula înscrisã în art. 83 alin. (1) NCPC, potrivit căreia
părțile pot sã-și exercite drepturile procedurale prin avocat sau alt mandatar, în procedura
de divorț soții sunt obligați să se prezinte personal, neputându-se înfățișa prin reprezen-
tant. Această obligativitate există atât în fata primei instanțe, cat și a instanței de apel,
care și ea, ca urmare a efectului devolutiv, realizează o judecată în fond. Prin excepție,
pãrțile se pot înfățișa prin mandatar, avocat, tutore sau curator, numai în următoarele
situații, expres și limitativ prevãzute de lege: a) dacă unul dintre soți execută o pedeapsă
privativă de libertate; b) dacã unul dintre soți este împiedicat de o boală gravã; c) dacă
unul dintre soți este pus sub interdictie; d) dacă unul dintre soți are reședința în străină-
tate; e) dacă unul dintre soți se află într-o altă situație care îl împiedică să se prezinte
personal.
Pornind de la acest text legal, în literatura juridică de specialitate s-a exprimat opinia
conform cãreia, atât timp cat se prevede obligativitatea înfāțișării părților în persoană, în fata
instanțelor de fond niciuna dintre pãrți nu va putea solicita judecarea în lipsă111.
Suntem de părere că la fondul cauzei numai prezenta reclamantului este obligatorie, nu
și cea a pârâtului care nu a formulat cerere reconvențională. Sintagma „părțile se vor înfățișa în
persoană" se referă la faptul că se interzice ca părțile să fie reprezentate prin mandatar, fără
însă să instituie o obligativitate a prezenței pârâtului. întrucât legea sanc-ționează doar lipsa
nejustificată a reclamantului, suntem de părere că pârâtul care nu a formulat cerere de divorț
are posibilitatea de a solicita judecarea cauzei în lipsă.
în apel este obligatorie prezenta reclamantului, titular al căii de atac, numai în situația în
care cererea sa a fost respinsă de prima instanță. Apelul reclamantului împotriva hotă-rârii prin
care i s-a respins cererea de d vorț se va respinge ca nesusținut, dacã acesta lipsește de la
judecată și se prezintă doar pârâtul. Desigur, în cazul lipsei ambelor părți, dacă pârâtul-intimat
nu a solicitat judecarea căii de atac în lipsa sa, judecarea apelului se va suspenda. Dacă la
judecarea apelului lipsește reclamantul-apelant, dar și pârâtul-inti mat, care, însã, a solicitat
judecarea cauzei în lipsa sa, apreciem că și în această situație se impune soluția respingerii
căii de atac ca nesusținutã. în cazul în care apelul este declarat de pârât, calea de atac se va
soluționa în lipsa pârâtului, chiar dacă se înfățișează doar reclamantul.
2.Refuzul de a se asigura prezenta pârâtului, aflat în stare privativă de libertate, la
judecarea cauzei sale. Pornindu-se de la o decizie de speță'21, prin care instanța de apel
a respins apelul declarat de pârâtul aflat în penitenciar, în executarea unei pedepse pri-
1 1 1 M. Tăbârcā, Drept procesual…. vol. II, ed. a H-a, 2008, p. 233; M. Tãbârcā, Gft. Bula, Codul…, p. 1472,
comentariu.
1 2 1 Trib. Maramureș, dec. civ. nr. 85/A/2007, definitivă prin dec. nr. 1994/R din 19 septembrie 2006 a CA. Cluj, s.
civ., de mun. și asig. soc., pt. min. și fam., optid I. Bozeșan, Cătcva considorații in legâlurâ cu a⅝igurarca

I.iilft Arl. StigO I'KOCEDURI SPECIALE
vative de libertate, apreciind corectā starea defapt reținută de prima instanțã si ținând seama
de faptui că pârâtul, care a solicitat transferul pentru a putea fi prezent în fata instanței, avea
posibilitatea de a-și exprima poiiția față de acțiunea rec!amantei și de a propune probe, în
literatura de specialitate s-a pus problema de a se stabili dacă, prin refuzul de a se asigura
prezența pârâtului la judecarea cauzei sale, s-a încălcat sau nu dreptul la viața private și de
familie, respectiv dreptul la un proces echitabil'1'.
Concluzia la care ajunge autoarea, aceea că neasigurarea transferului pârâtului, pentru a
se da posibilitatea acestuia de a fi prezent la dezbaterea cauzei sale, nu încalcă nici dreptul la
viața privată și de familie, nici dreptul la un proces echitabil, este una justă. Asa cum s-a
subliniat, interesul pârâtului de a fi prezent în instanță trebuie pus în balanță alaturi de interesul
reclamantei de a-i fi soluționatã cauza într-un termen rezonabil. Or, întrucât aducerea pârâtului
în fata instanței era posibilă numai după finalizarea procedu-rilor judiciareîn care este parte,
litigiuldedivorțseprelungeșteîn mod nejustificat. Pârâtul aflat în stare privativă de libertate are
posibilitatea de a-și formula apărărileîn scris, de a propune probe în scris, de a-și asigura
reprezentarea printr-un mandatar sau de a solicita asistențã judiciară în condițiile art. 90 și
urm. NCPC. Toate acestea nu reprezintã altceva decât garanții procedurale menite să asigure
apărarea pârâtului, astfel cã prin neasigura rea prezenței sale în fata instanței de judecată nu
se aduce atingere dreptului la viața privată și de familie.
Chiar dacă principiul egalității armelor nu este respectat, întrucât, prin lipsa sa din instanță,
pârâtul nu poate discuta în condiții decontradictorialitate probele propuse de reclamantă, nu
poate propune el însuși probe, nu poate asista la audierea martorilor propuși de reclamantă și
este lipsit de posibilitatea de a le pune întrebãri, în mod întemeiat s-a arătat că „atât timp cat
există mijloace procedurale pentru a face efectiv dreptul aces-tor persoane la apărare,
inegalitatea de arme pe care statutul lor de persoane lipsite de libertate îl presupune apare ca
fiind doar o consecință legitimă a sancțiunii penale luate împotriva lor, iar nu o încălcare a
garanțiilor europene în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil"121.
3.Oblígația de încercare a împăcării. O asemenea obligație există în sarcina instanței de
fond, adică a judecătorului de la prima instanțã – judecătoria – și a celui din apel – tri bunals -,
care este tot instanță de fond. în temeiul acestei obligații ]udecãtorul va încerca la fiecare
termen de judecată împăcarea părților. în cazul în care, la termenul stabilit pentru soluționarea
cauzei, judecătorul constatã că soții s-au împăcat, va lua act de împă-care, litigiul urmând să
se stingã.
4.Ascultarea opiniei copilului minor. Ascultarea copilului este reglementată de art. 264
NCC. Conform acestui text legal, în procedurile administrative sau judiciare careîl privesc,
ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi
ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacăautoritateacompetentă consideră cã
acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei.
Un principiu general, menit să asigure respectarea și garantarea drepturilor copilului,
consacrat de art. 6 lit. h) din Legea nr. 272/2004, este principiul ascultării opiniei copilului și
luarea acesteia în considerare, ținând cont de vârsta și de gradul de maturitate ale copilului.
Principiul este consacrat și conventional. Astfel, art. 12 din Convenția O.N.U. cu privire la
drepturile copilului se referă la dreptul copilului de a-și exprima liber opinia
respcclârii vicții private și a dreptului la un proces echitabil in dcrularcaproccsului civil (II), înC.J.nr. 1/2007,
1 1 1/. Bozeșati,\oc.ciL,pA-$.
|2i Idem, p. 8.

PROCFDUKA l>IVOR|Ul.111 .in. H2l I 130/
asupraoricãrei problemecareîl privește.Ascultareaare menirea deaasigura participarea copilului
la procesul de luare a deciziei.
Obligativitatea ascultării opiniei copilului există numai atunci când minorul a împlinit vârsta
de 10 ani. Până la această vârsta, ascultarea copilului este lāsată la aprecierea autorităților
administrative și/sau judiciare chemate sā ia o māsură cu privire la un copil.
Ascultarea în procedurile referitoare la copii constituie un drept al copilului. Acest drept
presupune: a) posibilitatea copilului de a solicita orice informație potrivit cu vârsta sa si
obligația corelativā a autoritãților de a oferi informația solicitată; b) posibilitatea de a-și exprima
punctul de vedere; c) posibilitatea copilului de a fi informat în privința con-secințelor pe care le
poate genera opinia sa exprimată, în cazul în care este respectată; d) posibilitatea informării
asupra oricărorconsecințe pe care le poate genera orice decizie referitoare la copil.
Dreptul copilului la informare este recunoscut și de art. 6 din Convenția asupra rela-țiilor
personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003 și ratificată de Romania
prin Legea nr. 87/20071'', text conform căruia un copil considerat conform drep-tului intern cã
are suficient discernământ are dreptul, exceptând cazul în care ar fi în mod evident contrar
interesului sau superior, să primească orice informație relevantă, să fie consultat, sã își
exprime opinia.
Dreptul copilului de a fi ascultat include și dreptul lui de a cere să fie ascultat, cerere care
poate fi formulată atât de copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, cat și de eel care a împlinit
această vârsta. Desigur, în concițiile în care ascultarea minorului care a împlinit 10 ani este
obligatorie, sancțiunea fiind nulitatea absolută a măsurilor luate în privința copilului care nu a
fo⅛t ascultat, refuzul ascultārii copilului poate interveni atunci când se apreciaza cã nu
este necesară audierea copilului care nu a împlinit vârsta de 10 ani.
Practica românească, precum și cea a altor țãri consideră că audierea unui copil fără
prezența reprezentantului său nu contravine dreptului la un proces echitabil. însă, întâl-nirea
dintre autoritatea administrativă/judiciară și copil trebuie consemnată în cuprinsul unui act,
indiferent de denumirea lui (proces-verbal, raport).
Art. 921. Absența reclamantului. Dacã la termenul de judecată, în primă instanță,
reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi res-pinsă ca
nesus}inută.
COMENTARII
1.Prezența personalã a soților. în procesul de divorț este obligatorie prezența recla-
mantului la fiecare termen de judecată. Pârâtul are fie posibilitatea de a se prezenta la
fiecare termen de judecată, fie poate lipsi de la judecată. Prezența obligatorie a pârâtului este
cerută numai în situația în care acesta formulează cerere reconvențională, caz în care, în
privința cererii sale, dobândeștecalitatea de reclamant.
2.Lipsa nejustificată a reclamantului. Sancțiune. în cazul în care, în fata primei
instanțe, reclamantul lipsește nejustificat și se prezintă numai pârâtul, cererea de divorț a
reclamantului se respinge ca nesusținută. Pentru a fi incidentă aceastā sancțiune, tre buie
îndeplinite anumite condiții: a) lipsa reclamantului să fie nejustificată; b) lipsa nejus tificată a
reclamantului să aibă loc în fata primei instanțe; c) pârâtul să fie prezent la judecatā. întrucât
prezența pârâtului nu este obligatorie decât în cazul în care acesta a formulat acțiune
reconvențională, apreciem că sancțiunea respingerii cererii de divorț ca
1 1 1 M. Of. nr. 257 din 17 aprilic 2007.

I.il)N API. VIZ I'KOCEDURI SPECIALE
nesusținutã intervine si în situația în care lipsește nejustificat redamantui, dar lipsește șí
pârâtul, însã acesta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel încât judecarea cauzei nu poate
fi suspendată conform art. 411 alin. (1) pet. 2 NCPC.
Lipsa oricareia dintre cerințele amintite face ca sancțiunea respingerii cererii de divorț ca
nesusținută sã nu poată opera. Prin urmare, în cazul în care lipsa reclamantului este justificată
ori când redamantui lipsește de la judecata în căile de atac, cererea sa de divorț nu poate fi
respinsă ca nesusținută.
Dacă de la judecata în primã instanță lipsesc ambele părți și niciuna dintre ele nu a solicitat
judecata în lipsă, sancțiunea va fi suspendarea judecãrii cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pet.
2 NCPC, până la o nouă stăruință din partea părților, aplicarea dispozițiilor privitoare la
suspendare constituind o obligație pentru judecãtor.
în practica judiciară s-a reținut cã, prin derogare de la dreptul comun, în materia divor-țului,
dispozițiile normei analizate reglementea2ă o sancțiune procedurală specialã – res-pingerea
cererii de divorț ca nesusținută – ce are drept temei culpa procesuală dedusă din neînfãțișarea
reclamantului la termenul de judecata, în primă instanță. Sancțiunea operează însã numai
atunci când, cumulativ, lipsa reclamantului este nejustificată și doar pârâtul se înfățișează la
judecata și se bazează pe prezumția legală de renunțare la judecata'1'.
Caracterul justificat al lipsei reclamantului trebuie dovedit la termenul de judecata la care
redamantui trebuie să se prezinte'2'. Nu excludem însă posibilitatea ca redamantui, aflat în
imposibilitate obiectivă de a se prezenta ibunăoară, în drum spre instanță a suferit un accident
de circulate, în ziua stabilită pentru judecata sau în ziua anterioară a fost necesară spitalizarea
de urgență a reclamantului ori a survenit un deces în familia recla mantului etc.), să solicite
personal prin cerere scrisă sau prin apărătorul său amânarea judecãrii cauzei pentru
imposibilitatea de prezen:are, urmând ca pentru următorul termen de judecata să prezinte
instanței dovada lipsei sale justificate. Credem că, în aceastã situ-ație, în baza rolului
judecătorului în aflarea adevărului, în justa soluționare a cauzei, con-sacrat de art. 22 NCPC,
instanța nu va putea aplica direct sancțiunea respingerii acțiunii de divorț ca nesusținută, ci va
acorda un termen de judecata pentru a da posibilitatea reclamantului să-și justifice absența.
Dacă redamantui se înfățișează la noul termen sta-bilit și își justifică absența, atunci instanța
sepronunță asupra cererii sale pe baza probelor administrate. Dimpotrivă, în cazul în care
redamantui nu prezintă dovezi justificative ale absenței sale, cererea sa se va respinge ca
nesusținută.
Art. 922. Citarea pârâtului. Dacă procedura de citare a soțului pârât a fost îndeplinită
prin af⅛are, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecata, instanța va cere
dovezi sau va dispune cercetãri pentru a verifica dacă pârâtul își are locuința la Iocul
indicat în cerere și, dacă va constata că nu locuiește acolo, va dispune citarea lui ia
locuința sa efectivă, precurn și, dacă este cazul, la locul său de muncă.
COMENTARII
îndeplinirea prin afișare a procedurii de citare a pârâtului. în cazul în care procedura de
citare a pârâtului s-a realizat prin afișare, iar pârâtul a lipsit de la primul termen de judecata,
instanța fie va solicita dovezi, fie va dispune efectuarea de cercetãri pentru a
''' Trib. Bistrița-Năsăud, dec. nr. 29/A din 22 februarie 2012, in C.C Fretilin, Comentarii!e …. p. 380.
'2' At Tăbârcă, Drept procesual …, vol. II, ed. a 2-a, 2008. p. 234; M. Tãbârcã, Gh. But<t, Codul …, p. 1475,
comcnlariul 2; Jud. Bistri(a, s. civ., sent. civ. nr. 8975 din 2D septcmbrie 2012, ncpublicata\

I'KOCl·.r>UKA DlVOKUllUI Arl. H·:i-^l I 13W
stabili dacă, într-adevăr, pârâtul locuiește la locul indicat de reclamant în cererea sa de divorț.
în cazul îndeplinirii procedurii de citare prin afișare este necesar ca instanța sã se convingă pe
bazã de dovezi, oricare ar fi ele, de faptul ca pârâtul locuiește efectiv la acea adresă. în cazul
în care constată că pârâtul nu locuiește acolo, acesta va fi citat la locuința sa efectivă si, dacă
instanța apreciază necesar, și la locul său de muncă.
Arl. 923. Renunțarea la judecată. Reclamantul poate renunta la judecată în tot
cursul judecății, chiar dacă pârâtul seímpotrivește. Renunțarea reclamantului nu are
niciun efect asupra cererii de divorț făcute de pârât
COMENTARII
Renunțarea reclamantului la judecarea cererii de divorț. Consecințe asupra cererii
pârâtului. Reclamantul are posibilitatea de a renunta la judecarea cererii de divorț pe tot
parcursul judecății în fata instanțelor de fond, chiar dacă pârâtul se opune. Prin urmare,
renunțarea poate interveni atât în fata prime! instanțe, cat și în apel, dat fiind caracterul
devolutiv al acestei cãi de atac. în cazul în care și pârâtul a formulat acțiune de divorț,
renunțarea reclamantului la cererea sa nu împiedică soluționarea cererii pârâtului, care, la
rândul său, are posibilitatea de a renunta la judecarea cererii sale.
Renunțarea la judecată reprezintă o manifestare de voință, un act de dispoziție al pãrții,
obligatoriu pentru instanțade judecată, de care aceasta nu poate refuza să iaact,întrucât
judecata nu se poate realiza decât la sesizarea celui interesat [nemo invitus agere cogitur), iar
excepțiile sunt de strictã interpretare și aplicare. Renunțarea la judecata trebuie sã fie
necondiționată. Totodată, asupra renunțării nu se mai poate reveni, ea fiind definitivă.
în ipoteza renunțării la judecată, în temeiul art. 23 alin. (1) lit. d) și alin. (2') din Legea nr.
146/1997, instanța va dispune, la cererea reclamantului, restituirea taxei judiciare de timbru în
proporție de 50% din taxa datorată și achitatã. Cererea de restituire se formu-lează în termen
de 1 an de la data la care hotărârea prin care s-a luat act de renunțarea la judecată a rămas
definitivă. Timbrul judiciar aferent cererii de divorț la a cărei judecată s-a renunțat nu se
restituie, conform art. 1 alin. (5) din Normele metodologice nr. 2083/1997 pentru aplicarea O.G.
nr. 32/1995.
Arl. 924. Impăcarea soților. (1) Soții se pot împăca în tot cursul judecății, chiar dacă nu
au fost plătite taxele de timbru. In acest caz, instanța va lua act de împăcare și va
dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului, precum și restituirea taxelor de
timbru, dacă au fost achitate.
(2) Oricare dintre soți va putea formula ocerere nouă pentru fapte petrecute după
împăcare și, în acest caz, se va putea folosi și de faptclc vechi.
COMENTARII
1. Stingerea acțiunii de divorț prin împăcarea părților. în cazul în care părțile se împacă,
acțiunea se stinge prin împăcare. Ïmpăcarea poate interveni în orice fază a pro-cesului, fie în
primă instanță, fie în apel.
Acțiunea se stinge prin împăcare, chiar dacă acțiunea de divorț aflată pe rolul primei
instanței sau apelul nu este timbrată/timbrat conform legii. în ipoteza în care cererea de divorț
a fost timbrată, în caz de împăcare, la fel ca în situația renunțãrii la judecată, con form art. 23
alin. (1) lit. d) și alin. (21) din Legea nr. 146/1997, se restituie jumătate din taxa de timbru
achitatã.

Kill) Art. î)2.» I'KOCEDURI SPECIALE
Dacă împăcarea intervine în fata primei instanțe, aceasta va lua act de împăcare si va
dispune închiderea dosarului printr-o hotārâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată. în
cazul în care au fost achitate taxele de timbru, se va dispune restituirea acestora în pro-porție
de 50%.
Dacă împăcarea intervine în apel, soluția va fi aceea a admiterii apelului, a schimbãrii
hotărârii primei instanțe, în sensul stingerit acțiunii prin împăcarea părților. Hotărârea instanței
de apel este definitivă.
în cazul împăcării părților, reclamantul are posibilitatea de a promova o nouă cerere de
divorț pentru fapte petrecute ulterior intervenirii împăcării, putându-se folosi, în spri-jinul cererii
sale, și de faptele vechi.
Pentru ca instanța sã ia act de împăcarea soților, este necesară prezența personală a
soților în fata instanței de judecată, care va proceda la identificarea acestora și va lua poziția
fiecăruia în parte în privința acțiunii de divorț. Constatarea stingerii acțiunii de divorț este
obligatorie pentru instanță, ímprejurare care rezultă din chiar cuprinsul textului legal'1'.
2. Calea de atac împotriva hotărârii prin care instanța ia act de împācarea soților. Sub
imperiul vechii reglementări, în literatura de specíalitate s-a exprimat opinia potrivit căreia
hotărârea prin care se ia act de împăcarea soților nu este susceptibilă de apel sau de recurs'21.
în condițiile noii reglementări de procedură, alin. (1) teza finală al normei analizate prevede că
instanța ia act de împăcarea intervenită în cursul judecății [indiferent de faza procesuală – fond
sau apel, avãnd în vedere că în această materie nu existã și calea de atac a recursului,
conform art. 483 alin. (2) NCPC] prin hotãrâre definitivă. Prin urmare, atât în cazul în care
împăcarea are loc în fata primei instanțe, cat și în cazul în care aceasta intervine în apel,
sentința, respectiv decizta, prin care instanța în final ia act de împăcarea părților și închide
dosarul, are caracter definitîv, nefiind supusă vreunei căi de atac.
Actuala reglementare diferă de cea veche, care prevedea posibilitatea intervenirii împăcării
în orice fază (primã instanță, apel, recurs), fără a reglementa expres caracterul irevocabil al
hotărârii prin care se ia act de împăcare, ceea ce ducea la concluzia cã o asemenea hotãrâre
pronunțată în primă instanță sau în apel era supusă căilor legale de atac. Desîgur, în cadrul
căii de atac nu se putea însă solicita continuarea procesuluí de divorț, ci instanța decontrol
judiciar verifica doar regularitateacondițiilorîn care instanța a cărei hotãrâre se atacă a luat act
de împăcarea soților.
Art. 925. Decesul unuia dintre soți. (1) Dacă în timpul procesuluí de divorț unul dintre
soți decedeazã, instanța va lua act de încetarea căsătoriei și va dispune, prin hotãrâre
definitivă, închiderea dosarului.
(2)Cu toate acestea, când cererea de divorț se întemeiază pe culpa pârâtului și
reclamantul decedeazã în cursul procesuluí, lăsând moștenitori, aceștia vor putea
continua acțiunea, pe care instanța o va admite numai dacă va constata culpa exclusivã a
soțului pârât. In caz contrar, dispozițiile alin. (1) rãmân aplicabile.
(3)Pentru introducerea în cauză a moștenitorilor soțului reclamant, instanța va face
aplicarea art. 412 alin. (1) pet 1.
(4)In cazul în care acțiunea este continuată de moștenitorii soțului reclamant, potrivit
alin. (2), căsătoria se socotcștc desfăcută la data introduccrii cererii de divort
''I Trib. Bistri)a-Na&lud, s. civ., dec. nr. 73/A din 26 septembrie 2007, nepublicat3.
'2' ƒ. L··ș, Codul…, p. 1349; /. Le⅜, Proccduri civile speciale, Ed. All Beck, București, 2003, p. 121.

PROCF.DUKA l>IVOR|Ul.111 Arl. H25 | 1311
COMENTARII
1.Stingerea actiunii de divorț prin decesul unuia dintre soți. Acțiunea de divorț se
stinge și în situația survenirii decesului (fizic constatat sau declarat pe cale judecătorească)
unuia dintre soți sau a ambilor deodată anterior rămânerii definitive a hotārârii de
divorț. în această situație, în caz de deces al unuia dintre soți instanta de fond nu va mai
pronunța divorțul, iar instanta de control judiciar, sesizată cu apelul părții interesate
împotriva hotărârii prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei, va admite calea de atac și
va dispune încetarea actiunii de divorț. Hotărârea prin care instanta dispune încetarea
actiunii de divorț ca urmare a decesului unuia dintre soți este definitive, indiferent de
faza procesuală în care se află dosarul. Prin urmare, în ipoteza decesului survenitîn timpul
judecății în primă instanță, hotărârea judecătoriei va fi definitive, neputând fi atacată.
în ipoteza decesului simultan al ambilor soți, instanta de apel va dispune suspendarea de
drept a judecării cauzei în baza art. 412 alin. (1) pet. 1 NCPC, până la intervenirea în cauză a
moștenitorilor.
în practica judiciară anterioară noii reglementări, s-a reținut că, în cazul în care, ulterior
pronunțării sentinței de divorț, dar anterior introducerii recursului'1' de către celãlalt soț
împotriva sentinței, unul dintre soți a decedat, cãsătoria încetează prin decesul soțului,
neputându-se desface prin divorț. în această situație, dacă nu s-a achitat taxa judiciară de
timbru aferentă căii de atac, recursul nu poate fi anulat ca netimbrat, deoarece nu se mai pune
problema desfacerii căsătoriei orin divorț, deci se impune admiterea recursului și închiderea
dosarului urmare a încetării căsătoriei prin deces'21.
2.Excepție de la regula stingerii actiunii în caz de deces al unuia dintre soți. Prin
excepție de la regula închiderii dosarului în caz de deces, în cazul divorțului din culpă
întemeiat pe prevederile art. 373 lit. b) NCC, adică pe existența unor motive temeinice
care fac ca raporturile dintre soți să fie grav vătămate, iar căsãtoria să nu poată continua,
în ipoteza decesului reclamantului ulterior promovării actiunii de divorț, există posibili-
tatea continuării actiunii de către moștenitorii săi, numai în situația în care cererea de
divorț se întemeiază pe culpa pârâtului. însă acțiunea continuată de moștenitori este
admisă numai dacă instanta constată culpa exclusivā a soțului pârât. în caz contrar, instanta
va constata prin hotărâre definitivă încetarea căsătoriei prin deces.
în ipoteza decesului soțului reclamant survenit pe parcursul judecării cererii de divorț,
introducerea în cauzā a moștenitorilor se va face la cererea soțului supraviețuitor. în cazul
în care soțul supraviețuitor nu solicită termen de judecată în vederea indicării și citării
moștenitorilor, judecarea cererii de divorț se suspendă de drept în baza art. 412 alin. (1) pet. 1
NCPC, urmând a fi reluată în condițiile art. 415 pet. 2 NCPC, ca urmare a cererii de
redeschidere a procesului formulată de soțul supraviețuitor sau de moștenitori.
Dreptul moștenitorilor de a continua acțiunea este recunoscutîn următoarele condiții: a)
cererea de divorț se întemeiază exclusiv pe culpa pârâtului; b) moartea reclamantului (fizic
constatată sau declarată pe cale judecătoreascã) survine pe parcursul judecății (adică în
intervalul de timp cuprins între dataînregistrării cererii de divorț și data rămânerii definitive a
hotărârii de divorț); c) reclamantul are moștenitori (legali sau testamentari) acceptanți ai
succesiunii sale. Este vorba de alți moștenitori decât soțul supraviețuitor. în cazul decesului
reclamantului al cărui unic moștenitor este soțul supraviețuitor, nu există posibilitatea
continuării actiunii de cātre unicul moștenitor (pârât în cauză), situație în care apreciem că
acțiunea de divorț se stinge.
' ' Vechea reglementare de procedură prevedea calea de atac a apelului și cea a recursului împotriva hotărârii de
divorț.
1 2 1 Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 197/1981, in R.R.D. nr. 11/1982, p. 62.

KiU I Art. î»2tt PROCEDURJ SPECIALE
Posibilitatea continuării de către moștenitori a acțiunii în condițiile art. 380 alin. (1) NCC și
art. 925 alin. (2) NCPC, în caz de deces al reclamantului, este recunoscută numai atunci când
divorțul se întemeiazã pe culpa exclusivã a pârâtului, nu și atunci când divorțul are la bază
culpa ambilor soți ori culpa reclamantului. întrucât admiterea acțiunii recla mantului decedat,
continuată de moștenitorii săi, este condiționată de constatarea culpei exclusive a pârâtului, nu
se poate dispune divorțul în condițiile art. 931 alin. (1) NCPC în cazul în care pârâtul
recunoaște faptele care au dus la destrămarea vieții conjugale, deoa-rece instanța este
obligată să cerceteze temeinicia motivelor de divorț și să facă mențiune în hotărâre despre
culpa pârâtului în destrămarea căsătoriei.
Judicios s-a aratat în doctrinã cã, deși, în caz de admitere a acțiunii de divorț, căsătoria
încetează la data decesului reclamantului, iar moștenirea se deschide tot de la acest moment,
aparenta contradicție trebuie analizată în sensul că pentru aplicarea art. 380 NCC se impune a
se considera că, deși legea fixează două momente în aceeași zi, divorțul premerge deschiderii
moștenirii'11. Scopul este, desigur, acela de înlãturare de la moște nirea soțului defunct a soțului
pârât, vinovat de destrămarea căsătoriei.
Dispozițiile normei alin. (2) sunt incidente și în ipoteza decesului pârâtului titular al unei
acțiuni reconvenționale prin care se solicită desfacerea căsătoriei din culpa exclusivã a
reclamantului, dat fiind că într-o asemenea cerere pârâtul dobândește poziția procesuală de
reclamant, iar reclamantul din acțiunea principalã devine pârât.
3. Soluții în ipoteza continuării acțiunii de către moștenitori. Potrivtt alin. (2) al art. 380
NCC și alin. (2) al normei analizate, acțiunea continuată de moștenitori este admisă numai
dacă instanța constatã culpa exclusivã a soțului pârât. Ca atare, atunci când pe parcursul
judecării acțiunii de divorț (între momentul sesizării instanței și momentul rămânerii definitive a
hotarârii de divorț) survine decesul pârâtului ori al reclamantului, fără ca acțiunea acestuia din
urmă să fie continuată de moștenitori (fie pentru că nu există, fie pentru că nu doresc să
continue acțiunea; dorința de a continua acțiunea trebuie sã fie neechivocă, astfel că
neprezentarea în cauză a moștenitorului la termenul de judecatã la care a fost citat poate fi
apreciată ca lipsă a voinței de a continua acțiunea de divorț a defunctului), acțiunea de divorț
se stinge, instanța constatând încetarea căsătoriei prin deces, conform art. 259 alin. (5) NCC
și art. 925 alin. (1) NCPC. Dimpotrivă, atunci când decedează reclamantul, iar acțiunea sa
întemeiată pe culpa exclusivã a pârâtului este continuatã de moștenitori, acțiunea de divorț va
fi admisă dacã din probe rezultă culpa exclusivã a pârâtului sau, după caz, se va stinge, dacă
din probe rezultã culpa ambilor soți sau culpa exclusivã a reclamantului (în cazul în care
pârâtul a formulat cerere reconven-țională). în cazul admiterii acțiunii, căsătoria se considera
desfăcută la data promovării cererii de divorț.
Arl. 926. Nemotivarea hotarârii. Hotărârea prin care se pronunță divortui nu se va
motiva, dacã ambele pãrți solicitã instanței aceasta.
COMENTARII
Nemotivarea hotarârii de divorț. Părțile au posibilitatea de a solicitã instanței să nu
motiveze hotărârea de divorț. Cererea trebuie formulată de ambele părți. Ceea ce nu se va
motiva însă va fi partea din hotărâre privitoare la motivele care au determinat des trămarea
relațiilor de căsătorie. Instanța trebuie însă sã motiveze soluția adoptată în privința cererilor
accesorii formulate.
' ' FI.A. Baias, E. Chelaru, R. Comlanlitiovia, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil…, p. 411.

I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 .in. »27 | I:ÍI;>
Solicitarea părților de a nu se motiva hotărârea trebuie consemnată de instanța de
judecată fie pe parcursul judecării cauzei (în cuprinsul încheierii de ședință), fie cu ocazia
dezbaterii în fond (în cuprinsul pārții introductive a hotărârii), fie trebuie conținută într-un înscris
separat, semnat de ambele părți, astfel încât din cuprinsul actelor dosarului sã rezulte
indubitabil voința neîndoielnicã a pãrților exprimată în sensul nemotivării hotărârii.
în cazul în care solicitarea părților nu apare consemnată, iar una dintre părți contestă că ar
fi cerut nemotivarea hotārârii, suntem în prezența unei hotārâri care nu cuprinde motivele pe
care se sprijină, adică a unei hotãrâri căreia îi lipsește unul dintre elementele esențiale cerute
de art. 425 NCPC, împrejurare care atrage nulitatea absolută a aces-teia1'1. Lipsa motivării, în
cazul în care nu se probează faptul că părțile au solicitat nemo tivarea, echivaleazã cu
necercetarea fondului, întrucât în absența cunoașterii motivelor de fapt care au format
convingerea instanței de fond, instanța de control judiciar nu are criterii de apreciere a
temeiniciei sau netemeiniciei solutiei pronuntate de prima instantă.
Art. ÍI27. Căi de atac. Publicitatea hotărârii. (1) Apelul reclamantuluí împotríva
hotărârii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesusținut, dacă la judecată se
prczintă numai pârâtul.
(2)Apelul pârâtului va fi judecat chiar dacă se înfățișează numai reclamantul.
(3)Dacă unul dintre soți s-a recãsătorit, hotărârea definitivă prin care s-a desfăcut
căsătoria nu cstc supusă contestației în anulare și revizuirii în ce privcște divorțul.
(4)Instanța la care hotãrârea de divorț a rămas definitivă o va trimite, din oficiu,
serviciului de stare civilă'2' unde a fost încheiatã căsătoria, Registrului national al
regimurilor matrimonialc, prevăzut dc Codul civil, și dacă unul dintre soți a fost
profesionist, registrului comer(ului.
COMENTARII
1.Căile legale de atac în materia divorțului. Termen de exercitare. Potrivit art. 466
NCPC, coroborat cu art. 483 alin. (2) și art. 94 pet. 1 lit. a) NCPC, hotărârea de divorț este
supusă numai apelului, în lipsa unei prevederi speciale, în termenul de drept comun de 30 de
zile de la comunicare. Conform art. 483 alin. (2) NCPC, hotărârile pronuntate în cererile
prevăzute de art. 94 pet. 1 lit. a) NCPC nu sunt supuse recursului, astfel încât în materia
divorțului hotărârea instanței de apel este definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pet. 4 NCPC,
neputând fi atacată cu recurs. împotríva acestei hotãrâri se poate însă exer-cita contestația în
anulare, conform art. 503 NCPC, și revizuirea, exceptând situația în care unul dintre soți s-a
recăsătorit dupã rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, caz în care nu se poate exercita
niciuna dintre aceste căi extraordinare de atac.
2.Prezența reclamantuluí în căile deatac. în apel este necesară prezența obligatorie a
reclamantuluí, titular al căii de atac, numai în situația în care cererea sa a fost respinsă de
prima instanță.
Apelul reclamantuluí împotriva hotărârii prin care i s-a respins cererea de divorț se va
respinge ca nesusținut, dacă acesta lipsește de la judecată și se prezintă doar pârâ tul.
Desigur, în cazul lipseiambelor părți,dacă pârâtul-intimatnua solicitat judecarea căii de atac în
lipsa sa, judecarea apelului se va suspenda. Dacă la judecarea apelului împotriva
' ' In acest sens, a se vedea G.C. Fretilin, Solutia instanței de apel pronunjată împotriva unei scntinte de divorț
nemotivate, dacâ se contests c3 s-a cerut nemotivarea hot<lrârii, în Dreptul nr. 4/2003. p. 126-128. '2' Conform art.
IX Legca nr. 60/2012: „La data intrârii în vigoare a prezentei legi, în loate actele normative în vigoare, sîntagma
<<serviciul/serviciile de stare c.vilă» se ínlocuîește cu sintagma <<serviciul public comunitar local de cvidența" a
pcrsoanelor/serviciile publicc comunilarc locale de evidențâ a persoanelor»".

K⅜I4 AM. »2» I'KOCEDURI SPECIALE
hotārârii prin care s-a respins cererea de divorț lipsește reclamantul-apelant, dar și pârâ-
tul·intimat care, însă, a solicitat judecarea cauzeí în lipsa sa, apreciem că și în această situație
se impune soluția respingerii căii de atac ca nesusținută.
în cazul în care apelul este declarat de pârât, calea de atac se va soluționa în lipsa
pârâtului, chiar dacă se înfățișează doar reclamantul.
3.Data desfacerii căsătoriei. Căsătoria se consideră desfăcută la data rāmânerii defi
nitive a hotărârii de divorț, ce coincide cu data oronunțãrii hotãrârii instanței de apel (în
ipoteza atacării hotărârii primei instanțe) sau cu data expirării termenului de apel (în cazul
în care hotărârea primei instanțe nu este atacatã).
Potrivtt vechii reglementari de procedură civilă, căsãtoria era considerată desfăcută la data
rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, care coincidea cu data pronunțării hotărârii de către
instanța de recurs (în cazul atacării deciziei date în apel) sau cu data expirării termenului de
exercitare a căii de atac (când hotărârea primei instanțe sau decizia instanței de apel nu era
atacatã).
în raporturile dintre părți și terți, efectele patrimoniale ale căsătoriei încetează la data la
care s-au índeplinit formalitățile de publicitate, și anume: mențiunea despre hotă rârea de divorț
pemarginea actului decăsătorie, publicarea hotărârii de divorț în Registrul national notarial al
regimurilor matrimoniale, respectiv, în funcție de natura bunurilor, notarea în cartea funciară, în
registrul comerțului sau în alte registre prevăzute de lege ori, după caz, de la data la care terții
au cunoscit, pe altă cale, despre existența hotãrârii definitive (irevocabile, în vechea
reglementare) de divorț.
în ipoteza acțiunii de divorț continuate de moștenitori, cãsătoria se consideră desfă cută la
data introducerii cererii de divorț.
4.Comunicarea și publicitatea hotărârii de divorț. în sarcina instanței este instituită
obligația comunicării hotărârii de divorț serviciului public comunitar local de evidențã a
persoanelor unde s-a încheiat căsătoria, Registrului national notarial al regimurilor matri
moniale, precum și Oficiului national al registrului comerțului (dacă unul dintre soți a fost
profesionist). Comunicarea se face din oficiu, ea constituind o obligație a instanței la care a
rămas definitivă hotărârea de divorț. Aceasta poate fi prima instanțã (judecătoria), atunci
când aceasta adoptă hotărâri definitive (este vorba de divorțul pronunțat în condițiile art. 929
și art. 930 NCPC sau de divorțul pronunțat pe calea dreptului comun sau întemeiat pe starea
de sănătate a reclamantului, dacă hotărârea de divorț nu este atacatã de vreunul dintre soți)
sau tribunalul (în cazul în care acesta soluționeazâ apelul declarat). Scopul comunicării este
acela de a da posibtlitatea terților sa cunoască încetarea raporturilor de căsătorie dintre soți.
Capitolul II. Divorțul remediu
Secțiuneo 1. Divorțul prin ocordul soților
Art. 93ft. Domeniu de aplicare. Dispozițiile prezentei secțiuni nu se aplică cazurilor în
care soții au optat pentru divorțul pe cale administrativă sau notarială, în conditiile
Codului civil.
COMENTARII
1. Aplicarea normelor procedurale privitoare la divorțul prin acordul soților. Regulile
de procedură privitoare la depunerea cererii de divorț întemeiate pe acordul soților, la

I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 .in. H2H l I3l⅛
soluționarea unei asemenea cereri, la calea de atac sunt incidente numai atunci când soții nu
au optat pentru divorțul pe cale administrative sau notarială, adică atunci când, potrivit art. 376
NCC, soții au depusîmpreună cererea de dívorț la ofițerul de stare civilă sau la notarul public,
după caz.
2. Divorțul pe cale administrativă și notarială. Competență. Prin excepție, conform art.
375 NCC, atunci când soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din
căsătorie, din afara cãsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare civilă ori notarul public de la locul
cãsãtoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei prin
acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț, situație în care nu mai este necesarã
intervenția instanței de judecată. Este reglementat, așadar, divorțul pe cale administrativă
(atunci când cererea de divorț se adresează ofițerului de stare civilă) și divorțul pe cale
notarială (atunci când cererea de divorț se adresează notarului public).
Pentru aceasta este necesarã îndeplhirea cumulativă a anumitor condiții, și anume: a) să
existe acordul soților pentru desfacerea cãsãtoriei, liber exprimat și neviciat; b) să nu existe
copii născuți din căsătorie, din afara acesteia sau adoptați (fie soții nu au deloc copii, fie
aceștia sunt majori la data la care se solicită desfacerea căsătoriei). Dacă aceste condiții
suntîndeplinite, desfacerea căsătoriei poate fi constatată fără intervenția instanței de judecată,
de ofițerul de stare civilã ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune
a soților.
Tn cazul divorțului pe cale notarială, art. 375 alin. (2) NCC recunoaște posibilitatea notarului
public de a constata divorțul prin acordul soților și în ipoteza în care există copii minori (născuți
din căsătorie, din afara cãsătoriei sau adoptați), însă numai dacă soții cad de acord asupra
cererilor accesorii. Prin urmare, divorțul pe cale notarială al soților cu copii minori
presupune îndeplinirea cumuíativă a anumitor condiții, și anume: a) să existe acordul soților
pentru desfacerea cãsătoriei, liber exprimat și neviciat; b) să existe acordul soților cu copii
minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați asupra tutu-ror aspectelor
referitoare la numele de familie pe care sã îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești
de cãtre ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, moda-litatea de păstrare a
legăturilor personate dintre părintele separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea
contribuției părințilcr la cheltuielile de creștere, educare, învățătură șipregătireprofesională a
copiilor. Dacă aceste condiții suntîndeplinite, desfacerea căsă toriei poate fi constatată fără
intervenția instanței de judecată, de notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe
comune a soților.
întrucât textul art. 375 alin. (2) NCC se referă exclusiv la competența constatării divor țului
prin acordul soților de notarul public, ofițerul de stare civilă nu poate constata divorțul prin
acord în ipoteza în care soții au copii minori.
Competența materială de soluționare a cererii de divorț prin acordul soților revine, dupã
caz, ofițerului de stare civilă ori notarului public, alegerea fiind lăsată la aprecierea soților
numai atunci când aceștia nu au copii minori. Dimpotrivă, o astfel de alegere nu există în
ipoteza în care soții au copii minori născuți din cãsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați,
când divorțul prin acord se pocte constata numai de către notarul public.
Competența teritorială este recunoscută în favoarea ofițerului de stare civilă ori nota rului
public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților.
Conform art. 871 alin. (2) din Regulamentul de punereîn aplicarea Legii nr. 36/1995'",
articol introdus prin Ordinul nr. 81/C/2011, la primirea cererii, notarul public are obligația de a
verifica, în prealabil, competența teritorială. în cazul în care stabilește că divorțul
1 1 1 Adopiat prin Ordinul nr. 710/C/1995 (M. Of. nr. 176 din 8 august 1995).

K*î6 Arl. »2» I'KOCEDURI SPECIALE
prin acordul soților este de competența altui bircu notarial, îndrumă părțile să se adreseze
notarului public competent. Dacă părțile insistă să înregistreze cererea, notarul public va
proceda la înregistrarea cererii si va pronunța o încheiere de respingere a acesteia. în cazul în
care competente sunt mai multe birouri notariale, competența de îndeplinire a procedurii
divorțului prin acordul părților aparține, potrivit alin. (3) al art. 871, primului birousesizat. Prin
sintagma„ultima locuință cornună" seînțelege, potrivit art. 871 alin. (6) din Regulament, locuința
în care au conviețuit soții. Dovada ultimei locuințe comune se face, după caz, cu actele de
identitate ale soților, din care rezultă domiciliul comun sau reședința comună a acestora, sau,
dacã nu se poate face dovada în acest fel, prin decla-rație pe propria răspundere, autentica, a
fiecăruia dintre soți, din care să rezulte care a fost ultima locuință comună a acestora.
Declarația se va consemna în cererea de divorț și în încheierea de admitere a cererii de divorț.
Se poate constata că suntem în prezența urei competente alternative, soții putând alege
între ofițerul de stare civilã și notar, respectiv între ofițerul de stare civilă de la locul căsãtoriei
și eel de la ultima locuință comună a soților, între notarul public de la locul căsătoriei și eel de
la ultima locuință comunã a soților. Atunci când soții au copii minori născuți din căsătorie, din
afara căsătoriei sau adoptați, pot alege doarîntre notarul public de la locul căsătoriei și eel de
la ultima locuință comună a soților.
în ceea ce ne privește, apreciem că nimic nu împiedică soții ca, atunci când sunt de acord
cu divorțul și nu au copii minori, nãscuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adop tați ori au
astfel de copii minori și convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe
care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești de către ambiî părinți, stabilirea
locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legãturilor personale dintre părintele
separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuțieî părinților la cheltuielile de
creștere, educare, învãțătură și pregătire profesională a copiilor, să solicite íntervenția instanței
de judecată pentru desfacerea cãsătoriei.
Textul art. 375 NCC nu instituie o competență exclusivă în favoarea ofițerului de stare civilă
ori notarului public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților, ri instituie doar
posibilitatea acestora de a constata desfacerea căsătoriei, prin derogare de la regula potrivit
căreia divorțul se pronunță de instanța de judecată. Ca atare, nimic nu împiedică soții să
recurgă la intervenția instanței de judecată.
3. Divorțul pe cale administrative și notarială. Procedurā și soluții posibile. în cazul în care
cererea de divorț se adresează ofițerului de stare civilă ori notarului public de la locul căsătoriei
sau al ultimei locuințe comune a soților, cererea de divorț se depune de soțí împreună. în mod
cu totul exceptional, art. 376 alin. (2) NCC permite depunerea cererii de divorț la notarul public
și prin mandatar cu procură autentica. Ca atare, repre-zentarea soților prin mandatar cu
procură autentica este permisă doar la depunerea cererii de divorț și numai în cazul divorțului
notarial.
Ofițerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea și acordă soților un termen
de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de divorț. La expirarea acestuî termen,
ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soții stăruie să divorțeze și
dacă, în acest sens, consimțământul lor este liber și neviciat. Dacă soții stăruie în divorț,
ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divorț, fărã să facă
vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Termenul de 30 de zile este unul prohibitiv, în interiorului căruia ofițerul de stare civilă sau
notarul public nu poate constata divorțul. Termenul se calculează pe zile libere, astfel că în
calculul lui nu intră ziua depunerii cererii de divorț și nici ziua pronunțării divorțu lui. Soluția
calculării termenului pe zile libere este prevăzută de art. 5 alin. (3) din Instrucțiunile privind
îndeplinirea procedurii divorțului de către notarii publici, elaborate de Uniunea

I'KOCl·.r>UKA I)IV()K!UIUI Arl. H2H I IM/
Națională a Notarilor Publici din Romania111 (aprobate prin Hotărãrea nr. 15/26 ianuarie 2011 a
Biroului executiv al Consiliului U.N.N.P.R), text care face trimitere la art. 101 și urm. CPC (în
condițiile actualelor dispoziții procedurale, calculul fiind prevăzut de art. 181 și urm. NCPC).
Totodată, potrivit art. 5 alin. {2) al Instrucțiunilor, termenul care va fi acor-dat nu va putea fi mai
scurt de 30 de zile calendaristice, nu va putea fi prelungit prin acordarea unui nou termen și se
va înscre de către notar atãt pe cererea de divorț, cat și în Registrul de Divorțuri. 0 asemenea
precizare duce la concluzia că ne aflăm în prezența unui termen cu durată fixă, care nu poate
fi micșorat sau majorat. Totuși, alin. (4) al art. 5 al Instrucțiunilor dă posibilitatea notarului de a
acorda un termen mai mare de 30 de zile, ținând seama de disponibilitatea soților de a fi
prezenți la data pe care urmeazã să o fixeze și de acordul ambilor soți.
La desfacerea căsãtoriei prin divorț, soții se pot învoi ca soțul care a purtat în timpul
căsătoriei numele de familie al celuilal: soț să poarte acest nume și dupã desfacerea
cãsătoriei. Dacă soții nu se înțeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorț
sau asupra exercitãrii în comun a drepturilor părintești, ofițerul de stare civilă sau, după
caz, notarul public emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț și îndrumã soții să se
adreseze instanței de judecatã. Ca atare, acordul soților cu privire la purtarea numelui după
desfacerea cãsătoriei sau la exercițiul în comun al drepturilor părintești apare ca o veritabilã
condiție de admitere a cererii de divorț pe cale notarială. Tot astfel, respingerea cererii de
divorț va interveni și atunci când din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soților
privind exercitsrea în comun a autorității părintești sau eel pri-vind stabilirea locuinței copiilor
nu esteîn interesul copilului.
întrucât există posibilitatea ca notarul public să respingă cererea de divorț atunci când din
raportul de anchetă socialã rezultã cã exercitarea în comun a autorității părintești nu esteîn
interesul superior al copilului, conform art. 376 alin. (5) raportat la art. 375 alin. (2) NCC,
înseamnă că și în procedura divorțului pe cale notarială este obligatorie întocmirea raportului
de anchetă psihosocială în condițiile art. 229 din Legea nr. 71/2011. De ase menea, în
condițiile în care notarul trebuie să constate dacă înțelegerea părților coincide cu interesul
superior al minorului, în condițiile art. 264 NCC, notarul are obligația de a proceda la audierea
minorului care a împlinit vârsta de 10 ani. în cazuri întemeiate (spre exemplu, minorul este
plecat la studii în străinătate, urmează cursuri școlare în altă loca-litate îndepărtată de
domiciliul său), în vederea întocmirii raportului de anchetă socială și audierii minorului, notarul
public poate acorda un termen.
Soluționarea cererilor privind alte efecte ale divorțului asupra cărora soții nu se înțeleg
este de competența instanței judecătorești. Rezultă, așadar, că ofițerul de stare civilă,
respectiv notarul public, după caz, are o competență limitată, numai pentru con-statarea
divorțului prin acordul soților care nu au copii minori rezultați din căsătorie, din afara căsătoriei
ori adoptați, ori numai notarul public pentru constatarea divorțului prin acordul soților care au
copii minori și convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl
poarte după divorț, exercitarea autoritãții părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței
copiilor dupã divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și
fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere,
educare, învățătură și pregătire profe-sională a copiilor, neputând să dispună în privința
cererilor accesorii divorțului privitoare la atribuirea folosinței locuinței, încuviințarea pastrării
numelui dobândit prin căsătorie ori reluarea numelui avut anterior căsătoriei, în caz de opoziție,
partajul bunurilor comune etc.
' ' Instruc)iunile pot fi consultate la adrcsa hltp:// www.uniuneanotarilor.ro/?p=4.7 .

K*IS Arl. »2» I'KOCEDURI SPECIALE
Credem că nimic nu îl împiedică pe notarul public sã pronunțe divorțul dacă sunt
îndeplinitetoatecerințele legaleși atunci când pe rolul instanței dejudecatā există deja
înregistrată o cerere de divorț pe calea dreptului comun (care fie încă nu a avut primul
termen dejudecatā, fie a avut un astfel determen). Dacă divorțul vafisoluționat notarial, la
termenul de judecată stabilit, dacă reclamantul nu renunță la judecarea acțiunii, instanța va
respinge acțiunea ca fiind rāmasă fāră obiect.
Soluțiile care pot fi pronunțate sunt:
1)admiterea cererii, atunci când sunt îndeplinite cerințele legii, și anume: existența
consimțământului liber exprimat și neviciat al ambilor soți pentru desfacerea cãsãtoriei și lipsa
copiilor minori, născuți din căsătorie, din afara căsātoriei sau adoptați. în literatura juridică s-a
subliniat că ar putea exista situații ^n care unul dintre soți este interesat să conteste încheierea
de admitere a cererii de divorț și certificatul emis în baza ei, atunci când, spre exemplu, nu s-a
luat consimțământul unuia dintre soți, în caz de neprezentare a acestuia în fata notarului public
sau în cazul în care unul dintre soți era pus sub inter-dicție. Oeși în această situație nu există
reglementată o cale de atac, s-a opinat că soțuluí ar trebui să i se recunoască dreptul la
acțiunea în anularea certificatului de divorț pentru vicii de consimțãmânt'1';
2)admiterea cererii, atunci când sunt îndeplinite cerințe legii, și anume: existența
consimțământului liber exprimat și neviciat al ambilor soți pentru desfacerea cãsãtoriei și
acordul soților care au copii minori născuți din căsătorie, din afara cãsãtoriei sau adop tați cu
privire toate aspectele referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorț,
exercitarea autorității părintești de catreambii părinți, stabilirea locuintei copiilor după divorț,
modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat șî fiecare dintre copii,
precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învãțătură și
pregatire profesională a copiilor;
3)respingerea cererii, atunci când nu sunt îndeplinite cerințele legii, și anume: nu există
acordul soților pentru desfacerea cãsãtoriei, există copii minori, născuți din căsã-torie, din afara
cãsãtoriei sau adoptați, însă soții nu convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de
familie pe care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității pārintești de către ambii părinți,
stabilirea locuintei copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre
părintele separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile
de creștere, educare, învățătură și pregatire profesională a copiilor, ori când, deși sunt
îndeplinite aceste condiții, soții nu se înțeleg în privința numelui pe care să-l poarte după
desfacerea cãsãtoriei sau când din raportul de anchetă socialã rezultă cã acordul soților privind
exercitarea în comun a autorității părintești sau eel privind stabilirea locuintei copiilor nu este în
interesul copilului.
Conform art. 878din Regulamentul de punereîn aplicare a Legii nr. 36/1995, introdus prin
Ordinul nr. 81/C/2011, notarul public emite o încheiere de respingere a cererii de divorț în
unul dintre următoarele cazuri, precum și în alte situații în care nu sunt îndepli nite, cumulativ,
condițiile legate prevăzute de noul Cod civil pentru desfacerea căsãtoriei prin acordul părților:
a) nu are competența legală să soluționeze cererea de divorț; b) unul dintre soți este pus sub
interdicție; c) unul dintre soți nu își poate exprima consim-țământul liber și neviciat; d) la
depunerea cererii de divorț nu sunt prezenți ambii soți, iar soțul prezent insistă să fie
înregistrată cererea; e) unul dintre soți refuză să semneze cererea personal, în fata notarului
public; f) soții refuză să dea declarațiile prevăzute de regulament; g) soții nu se înțeleg cu
privire la numele de familie care urmează a fi purtat
' ' í. L·$, Implicațiile noului Cod de procedură civilă și ale Legii nr. 202/2010 asupra procedurilor notariale, în
Dreptul nr. 5/2011, p. 27.

I'KOCH`>UKA lîlVOR|`Ul.UI .in. H2H I l;vi⅛
după divorț de către fiecare dintre ei; h) soții nu prezintā, la depunerea cererii de divorț, actul
de căsātorieîn original; i) soții au copii minori, născuți din căsātorie, din afara căsă-toriei sau
adoptați și nu convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl
poarte după divorț, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței
copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și
fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției părinților lacheltuieliledecreștere, educare,
învățâturā și pregătire profesionalã a copiilor"; j) unul dintre soți se prezintă în fata notarului
public la termenul de 30 de zile acordat potrivit art. 376 NCC și declară că nu mai stăruie în
cererea de divorț; k) unul dintre soți nu mai stãruie în cererea de divorț, întrucãt nu s-a
prezentat în fata notarului public la expirarea termenului de 30 de zile acordat potrivit art. 376
NCC, pentru a declara că stăruie în cere rea de divorț; I) cererea a rămas fără obiect, întrucãt
căsãtoria dintre soți a fost desfăcută de către o altă autoritate competentă; m) soții se împacă;
n) soții își retrag cererea de divorț; o) înainte de finalizarea procedurii de divorț unul dintre soți
a decedat, căsătoria încetând în acest mod;
4) clasarea cererii de către ofițerul de stare civilă. în cazul divorțului pe cale adminis-trativă,
conform art. 172 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilorîn materie de stare
civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/2011, ofițerul de stare civilă va adopta, prin referat, soluția
clasării în următoarefe ipoteze: a) dacă soții nu se prezintă împreună, după expirarea
termenului de 30 de zile calendaristice acordat; b) dacă ambii soți sau numai unul dintre
aceștia înțeleg/înțelege să renunțe la divorț; c) dacă, înainte de finali zarea procedurii de divorț,
unul dintre soți este pus sub interdicție; d) dacã, înainte de finalizarea procedurii de divorț,
intervine nașterea unui copii; e) dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorț, unul dintre soți
a decedat, căsãtoria încetând prin deces.
Actul prin care notarul dtspune desfacerea căsătoriei ori respinge cererea de divorț nu este
o dispoziție, ci o încheiere. Aceasta rezultă din prevederile art. 84 din Legea nr. 36/1995,
republicată121, conform cărora îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor
și de consultațiile juridice notariale, se constatã prin încheiere.
Potrivit art. 178 din Metodologie, în situația în care constatã că nu sunt întrunite con-dițiile
prevăzute de lege pentru desfacerea căsătoriei prin acordul părților, ofițerul de stare civilă
delegatîntocmește un referat, prin care propune respingerea cererii de divorț și emiterea unei
dispoziții de respingere de către primar. Ca atare, respingerea cererii de divorț se realizează
prin dispoziție a primarului.
Soluția respingerii cererii de divorț de către ofițerul de stare civilă sau de cãtre notarul
public nu poate fi atacată la instanța de judecată. însă, respingerea cererii de divorț nu
împiedică soții ca ulterior sã solicite instanței de judecată desfacerea căsătoriei prin acor dul
lor, pe temeiul culpei sau al bolii care face imposibilă continuarea căsătoriei. S-a con-sacrat o
procedură cu caracter operativ. Recunoașterea posibilității de atacare în justiție a refuzului
notarului public sau al ofițerului de stare civilă ar fi dus la prelungirea divorțului, întrucãt în
ipoteza admiterii cãii de atac, instanța de judecată ar obliga ofițerul de stare civilă sau notarul
public, după caz, să constate desfacerea căsătoriei. Abia după rămânerea
' ' Lit. i) a Kegulamentului, conform cāreia respingerea cererii de divorț are loc atunci când soții au copii minori
născuți din căsătorie sau adoptați, trebuie considerată modíficată prin art. 375 alin. (2) NCC, text conform căruia
divorțul prin acordul soților potle fi conslatat dc notarul public dacă există copii minori r\ăscuji din căsătorie, din
afara căsătoriei sau adoptați cu condi(ia ca soții să convină asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de
familie pe care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părinte⅛ti de către ambii părinți, stabilirea locuinței
copiilor după divorț, modalitatea de păsrrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii,
precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare. învățătură și prcgātire profesionalã a
copiilor.
'21 M. Of. nr. 72 din 4 fc-bruaric 2013.

I Mi) Ari.S2« I'KOCEDURI SPECIALE
definitivă a acestei hotărâri, ofițerul de stare civilā sau notarul public, în executarea dis-
pozițiilor instanței de judecată, va proceda la erniterea certificatului de divorț. Ïn cazul în care
instanța ar fi constatat că refuzul încheie'ii căsătoriei este justificat, ar fi respins contestația
formulatā, consecința fiind aceeași, posibilitatea soților de a se adresa instanțeí de judecatã cu
o cerere de divorț. Ca atare, se constată că s-a adoptat o soluție mai puțin tracasantă pentru
părți, mai rapidă, aceea a divcrțului pronunțatde instanța de judecată, atunci când divorțul
administrativ sau notarial este respins.
Actul ofițerului de stare civilă prin care dispune desfacerea cãsătoriei, fără a fi înde-plinite
condițiile divorțului pe cale administrativă, prin acordul soților, respectivîncheierea notarului
public care a dispus desfacerea căsătoriei, deși nu erau îndeplinite cerințele legale (spre
exemplu, unul dintre soți era pus sub interdicție judecătorească, consimță-mântul unuia dintre
soți a fost viciat sau nu a existat, întrucât soțul nu s-a prezentat în fata notarului public), pot fi
anulate de către instanța de tutelă. Deși la o primã analiză s-ar putea afirma soluția anulării
actului ofițerului de stare civilă de către instanța de contencios administrativ (pe considerentul
că actul este unul de natură administrativă), respectiv soluția anulărií încheierii notarului de
către instanța civilă, considerăm judicioasă opinia doctrinei'", în sensul competenței instanței
de tutelă de anulare a actului ofițerului de stare civilă sau a încheierii notarului public, pe
considerentul că textul art. 265 NCC dă în competența instanțe de tutelă orice litigiu ce
prívește aplicarea prevederilor Cărții a ll-a „Despre familie". Sub aspect teritorial, competența
revine instanței de tutelă, care însă este judecătoria, indiferent de valoarea obiectului litigiului,
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința pârâtul [art. 114 alin. (1) NCPC,
raportat la art. 94 pet. 1 lit.a)NCPC].
în privința cererilor introduse după intrarea în vigoare a noului Cod civil – 1 octombrie 2011
și până la momentul intrãrii în vigoare a noului Cod de procedură civilă -15 februarie 2013, în
materia competenței sunt incidente prevederile art. 2291 din Legea nr. 71/2011, text conform
căruia, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul
civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cãrei
circumscripție teritorială `și are domiciliul sau reședința persoana ocrotitã. Ca atare, textul
precizează sub aspect teritorial care este instanța de tutelă pre-văzută de art. 107 NCC.
Potrivit art. 265 NCC, p-evederile art. 107 NCC sunt aplicabile și în litigiile privitoare la
aplicarea dispozițiilor Cărții a ll-a „Despre familie", astfel încât sub aspect teritorial litigiile în
materia familiei, prin derogare de la dispozițiile procedurale cuprinse în Codul de procedură
civilă, sunt de competența instanței de tutelã în a cărei circumscripție teritorială își are
domiciliul sau reședința minorul sau soțul pârât, ori pârâ tul, după caz. Desigur, prevederile art.
2291 in Legea nr. 71/2011 privitoare la competența instanței de la domiciliul sau reședința
pârâtului sunt incidente numai atunci când legea (generală sau specială, fără vreo distincție
făcută de normă) nu prevede altfel. Or, atuncí când legea prevede altfel,
suntemînsituațiaderogatoriede la dispozițiile art. 2291 al Legii nr. 71/2011, astfel că devin
prioritare în aplicare prevederile derogatorii.
întrucât odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, prevederile art. 2291
din Legea nr. 71/2011 se abrogă, potrivit art. 83 lit. j) din Legea nr. 76/2012, în cererile
promovate începând cu data de 15 feoruarie 2013 competența se determină conform art. 94
pet. 1 lit. a) și art. 114 NCPC, norme potrivit cărora judecătoriile judecă în primă instanță
cererile date de noul Cod civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de
cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel, iar dacă legea nu prevede altfel,
cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de noul Cod civil în com-
FI.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil…, p. 408.

I'KOCl·.r>UKA |>IVOR|Ul.111 \ri. WXM | L3Z]
petența instanței de tutelă si de familie se soluționează de instanța în a cãrei circumscripție
teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Dispozițiile art. 114 alin. (1) NCPC
privitoare la competența instanței de tutelă se referă strict la cazurile de ocrotire a persoanei
fizice, adică la procedurile prevăzute de art. 107 NCC. Norma constituie o pre-luare a
dispozițiilor art. 229' din Legea nr. 71/2011. Ca atare, în materia ocrotirii persoanei fizice
competența revine instanței de tutelă de la domiciliul sau reședința persoanei ocro-tite,
conform art. 107 NCC, raportat la art. 114 alin. (1) NCPC. Articolul 265 NCC referitor la
competența instanței în toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor Cãrții a ll-a „Despre familie"
prevede aplicabilitatea dispozițiilor art. 107 NCC, ceea ce duce la concluzia că și în litigiile
privind aplicarea prevederilor Cãrții a ll-a a noului Cod civil, competența terito rială revine,
conform art. 107 NCC (la care face trimitere art. 265 NCC) raportat la art. 114 alin. (1) NCPC,
instanței de tutelă de la domiciliul sau reședința pârâtului. Prevederile art. 114 alin. (1) NCPC,
aplicabile, conform art. 265 NCC, litigiilor născute în legătură cu aplicarea Cărții a ll-a a noului
Cod civil, referitoare la competența instanței de la domiciliul sau reședința pârâtului, sunt
incidente numai atunci când legea (generală sau speciala, fară vreo distincție făcută de normă)
nu prevede altfel. Or, atunci când legea dispune altfel, suntem în situația derogatorie de la
dispozițiile art. 114 alin. (1) NCPC, astfel că devin prioritare în aplicare prevederile derogatorii.
Dacă părțile, deși au căzut de acord asupra cererilor accesorii, nu respectă acordul
încheiat, încheierea notarului, încheiată în forma autentică, are valoare de titlu executo ry
conform art. 101 din Legea nr. 36/1995, republicată, putând fi pusă în executare silitã.
Pentru repararea prejudiciului cauzat prin refuzul abuziv al ofițerului de stare civilă sau al
notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților și de a emite certificatul
de divorț, oricare dintre soți se poate adresa, pe cale separata, instanței com-petente, cu o
acțiune în despăgubiri.
Potrivit vechilor reglementări de procedură, în cazul refuzului abuziv al notarului sau al
ofițerului de stare civilă de a constata desfacerea cãsătoriei, cererea de despăgubiri se adresa
judecătoriei sau tribunalului de la domiciliul sau reședința pârâtului, în funcție de valoarea
obiectului cererii, ori de câte ori prin lege generală sau speciala nu se prevedea altfel, conform
art. 229' din Legea nr. 71/2011, raportat la art. 1 pet. 1' și art. 2 pet. 1 lit. b) CPC. în condițiile
noului Cod de procedură civilă, competența teritorială revine tot instanței de tutelă, care însă
este judecătoria, indiferent de valoarea obiectului litigiului, în a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau reședința pârâtul, ori de câte ori prin lege generală sau speciala nu se prevede
altfel [art. 114 alin. (1), raportat la art. 94 pet. 1 lit. a) NCPC).
Așa cum s-a arătat în doctrinā, acțiuiea în despāgubiri nu reprezintā o cale de atac
împotriva refuzului ofițerului de stare civilă sau al notarului public, ci o veritabilă acțiune în
despăgubiri111.
în cazul în care refuzul provine de la notar, în cadrul acțiunii în despăgubiri calitatea
procesuală pasivă revine notarului public. Dacã refuzul provine de la ofițerul de stare civilă, în
cadrul acțiunii în despăgubiri calitatea procesuală pasivă revine ofițerului de stare civilă sau
autorității publice din care face parte ofițerul de stare civilă, și anume: serviciul public
comunitar local de evidență a persoanelor, entitate cu personalitate juridicã, potrivit art. 4 alin.
(3) din O.G. nr. 84/2C01, constituită prin hotărâre a consiliului local, dacă un asemenea
serviciu a fost înființat, respectiv, acolo unde nu există un asemenea serviciu, orașul, comuna,
municipiul, adică unitatea administrativ-teritorială, persoana juridicã de drept public, cu
capacitate juridicã deplină, conform art. 21 alin. (1) din Legea
' ` Ibidem; CM. Crãciuiie$cu. D.Lupa$cu, Mica reíorraă a justițieișimareareíormăadivortului, ínP.R. nr. 1/2011, p.
27.

Y,Ml Art. ͻZλ I'KOCEDURI SPECIALE
nr. 215/2001, republicată, potrivit art. 77 din aceeași lege, primăria fiind doar o structură
funcțională cu activitate permanentă, fărã personalitate juridică, fără organe proprii de
conducere. Aceasta întrucât, potrivit art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul
reprezintã unitatea administrativ-teritorială -adicã orașul, comuna, municipiul -și înde-plinește,
conform art. 63 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, și funcția de ofițer de stare civilă111.
Reclamantul poate pretinde atât repararea prejudiciului material, cat și a celui moral.
Refuzul notarului sau al ofițerului de stare civilă trebuie să fie unul cu caracter abuziv, care nu
vizează doar o simplã apreciere a notarului public sau a ofițerului de stare civilă. Caracterul
abuziv trimite, așa cum judicios s-a remarcat, la situațiile în care fie cererea de divorț s-a
respins, deși erau îndeplinite toate condițiile divorțului prin proce-dura administrativã sau
notarialã, după caz, fie, deși cererea de divorț a fost admisă, s-a refuzat eliberarea certificatului
de divorț121.
A
Arl. 929. Depunerea cererii. (1) In cazul în care cererea de divorț se întemeiazã, în
condițiile prevăzute de Codul civil, pe acordul pãrților, ea va fi semnată de ambii soți
sau de către un mandatar comun, cu procură specială autenticã. Dacă mandatarul este
avocat, el va certifica semnătura soților, potrivit legii.
(2)Atunci când este cazul, în cererea de divorț soții vor stabili și modalitățile în care au
convcnit să fie soluționate cererile accesorii divorțului.
(3)Primind cererea formulată în condițiile alin. (1), instanța va verifica existența
consimțământului soților, dupã care va fixa termen pentru soluționarea cererii în camera
de consiliu.
COMENTAR11
1. Condiții de admisibilitate a divorțului prin acordul părților. Textul reglementează
divorțul prin acordul soților. Potrivit art. 374 NCC, divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat
de către instanța judecătorească indiferent de durata cãsătoriei și indiferent dacă există sau nu
copii minori rezultați din căsătorie. Divorțul prin acordul soților nu poate fi admis dacă unul
dintre soți este pus sub interdicție, întrucât divorțul este condi tional de existența acordului
soților, adică de un acord de voințe care presupune existența discernământului fiecărui soț.
Anterior, textul art. 38 C. fam. prevedea posibilitatea divorțului prin acordul soților numai
dacă erau îndeplinite urmãtoarele condiții: a) dacă până la data cererii de divorț a trecut eel
puțin 1 an de la data încheierii căsătoriei. La calculul termenului de 1 an nu se lua în
considerare ziua încheierii căsātoriei, dar se lua în calcul ziua de împlinire a terme nului; b)
dacă nu existau copii minori rezultați din căsătorie. Copiii trebuiau să existe la data formulării
cererii de divorț.
Se constatã, așadar, că, în prezent, divorțul prin acordul soților este conditional doar de
exístența voinței comune a soților de a pune capãt relației lor de căsătorie, liber exprimată și
neviciată, divorțul pronunțându-se indiferent de intervaîul de timp scurs de la data cãsãtoriei și
până la data introducerii cererii de divorț (interval care poate fi de numai câteva zile,
săptămâni, luni) și chiar în condițiile în care din căsătorie au rezultat copii minori.
1 ' Pentru disculii privind calitalea procesuală a primíriei de a sta în judecat3, a se vedea G.C. Frențiu, D.-L
Băldean, Codul de procedur3 …, p. 302-303.
' ' E. Florian, Desfaccrea căsătorioi in rcglemcntarca noului Cod civil, in DreptuI nr. 10/2011, p. 72.

l-KOCl·.r>UKA l)IVOK!Ullll .in. »:iu | L3Z3
Cererea de divorț se semnează de ambii soți sau de un mandatar comun, cu procure
specială autenticã. în cazul în care mandatarul este avocat, acesta va certifica semnătura
soțilorîn condițiile legii, adică ale art. 92alin. (l)din Statutul profesiei de avocat, aprobat prin
Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011, privitortaatestarea identității părților, aconținutului și a datei
actelor prezentate spre autentncare, text conform cãruia un act juridic semnat în fata
avocatului, care poartă o încheiere, o rezoluție, o ștampilă sau un alt mijloc verifí-cabil de
atestare a identității părților, a consimțământului și a datei actului, poate fi pre-zentat notarului
spre autentificare.
Atunci cãnd este cazul, soții vor stabili și modalitățile în care au convenit să fie soluți-onate
cererile accesorii divorțului.
2. Fixarea termenului de judecată. Primind cererea, instanța de judecată va verifica
existența consimțământului soților, dupe care va fixa termen pentru soluționarea cererii în
camera de consiliu. Chiar dacă art. XII din Legea nr. 2/2013 prevede cã în privința pro-ceselor
promovate pânã la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, cercetarea procesului și dezbaterea
fondului are locîn ședință publică, dacă legea nu prevede altfel, apreciem că aceste dispoziții
nu se aplică în procedura divorțului prin acordul soților. Dispozițiile art. 213 alin. (1) și (2) și art.
240 NCPC sunt incidente ori de câte ori printr-o normă nu se prevede expres locul cercetării
procesului. A contrario, atunci când norma generală sau specială indică expres că cercetarea
are loc în ședință publică sau în camera de consiliu, devin aplicabile aceste dispoziții
derogatorii,întrucât ipoteza normeiart. 213 alin. (1), a normei art. XII din Legea nr. 2/2013, cu
caractertranzitoriu, aceea ca legea sã nu prevadă altfel, nu mai este îndeplinită.
Așadar, cererile de divorț întemeiate pe acordul soților vor primi un termen de judecatã.
Ținând seama de regula repartizării aleatorii a cauzelor, suntem de părere că preșe-dintele
instanței doar înregistreazā cererea, după care dosarul se repartizează aleatoriu unui complet
de judecatã. întrucât alin. (4) al normei analizate prevede obligația instanței de a verifica
existența consimțământului soților imediat ce este sesizată cu cererea de divorț și de a fixa
termen de judecată, apreciem că procedura fixării primului termen de judecată prevăzutã de
art. 201 NCPC nu va avea loc, fiind în prezența unei reglementări cu caracterderogatoriu.
Așadar, după repartizare, completul de judecată verifica cererea în condițiile art. 200 NCPC și,
în situația h care constată regularitatea acesteia, existența consimțământului soților rezultatã
din cuprinsul cererii de divorț semnate de ambii soți ori din cuprinsul procurii speciale autentce,
va fixa termen de judecată. Dacă cererea de chemare în judecată nu este completă, nefiind
îndeplinite toate cerințele art. 194-197 NCPC, soților, titulari ai acțiunii de divorț prin acord, li se
vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea completării cererii în termen de 10 zile de la
primirea comunicării, sub sancțiunea anulãrii cererii, conform art. 200 alin. (2) NCPC.
Art. 930. Soluționarea cererii. (1) La termcnul dc judecată, instanța va verifica dacă soții
stăruie în desfacerea căsãtoriei pe baza acordului lor și, în caz afirmativ, va pronunța
divorțul, fără a face mențiune despre culpa soților. Prin aceeași hotărâre, instanța va Iua
act de învoiala soților cu privire la cererile accesorii, în condițiile legii. (2) Dacă soții nu
se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanța va administra probele prevăzute de lege
pentru soluționarea acestora și, la cererea părților, va pronunța o hotărâre cu privire la
divorț, potrivit alin. (1), soluționând totodată și cererile privind exercitarea autorității
părintești, contribuția pãrinților la chcltuielile de creștere și educare a copiilor și numele
soților după divorț.

K*24 Ar|, !l.;ií I'KOCEDURI SPECIALE
(3)Dacă va fi cazul, cu privire la celelalte cereri accesorii instanța va continua judecata,
pronunțând o hotărâre supusă căilor de atac prevăzute de lege.
(4)Hotãrârea pronuntată în condițiile alin. (1) este definitivã, iar hotãrârea pro-nunțată
potrivit alin. (2) este definitivã numai în eeea ce privește divorțul, dacã legea nu prevede
altfel.
COMENTARn
1.Soluționarea cererii. La termenul de judecata stabilrt, instanța verifică staruința soților
în desfacerea căsãtoriei pe baza consimțămãntului lor. în cazul în care judecatorul constată că
soții s-au împăcat, el va lua act de împãcare, litigiul stingându-se. Dacă soții stăruie în
desfacerea căsātoriei, judecatorul va pronunța o hotărâre prin care va dispune desfacerea
căsătoriei, fără a mai administra probe cu privire la motivele de divorț si fără a stabili culpa în
destrămarea relațiilor de căsâtorie. Această hotărâre este definitivã, putând fi atacată, potrivit
art. 927 alin. (3) NCPC, doar cu contestație în anulare și revizu-ire, dacă unul dintre soți nu s-a
recăsătorit.
2.Soluționarea cererilor accesorii divorțului. Cererile accesorii, cum sunt cele privi-
toare la numele pe care soții îl vor purta după divorț, la exercitarea autoritāții părintești, la
obligația de întreținere, la atribuirea folosinței locuinței, la partajul bunurilor comune, se
soluționează ținându-se seama de învoiala soților. Ca atare, nici pentru soluționarea unor
asemenea cereri nu se impune administrarea de probe, atât timp cat existã învoiala soților.
în privința cererii accesorii a exercițiului autorității părintești, suntem de părere că pentru
soluționarea acesteia este necesar și obligatoriu ca la dosar să existe referatul de anchetă
psihosocială al autorității tutelare"1. în cazul în care soții nu au depus la dosar acest referat,
apreciem că instanța de judecata are obligația de a solicita autorității tute lare întocmirea
acestei anchete, neputându-se pronunța asupra cererii în lipsa aces teia. Aceasta întrucât,
conform art. 930 alin. (1) NCPC, instanța ia act de învoiala soților în privința cererilor accesorii,
deci inclusiv a celei privitoare la exercitarea autorității părintești, în condițiile legii.
Ca atare, textul trebuie coroborat cu prevederile art. 396 NCC, din care rezultă că, în
scopul luării unei hotārâri cu privire la raporturile dintre părinții divorțați și copiii lor, instanța de
tutelă va asculta părinții și autoritatea tutelară, precum și copilul, dacă acesta a împlinit vãrsta
de 10 ani121. Potrivit art. 264 alin. (1) NCC, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta
de 10 ani, dacă instanța consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei. în
cauzele privitoare la exercitarea autorității părintești, la stabilirea sau schimbarea locuinței
minorului, la schimbarea felului învățăturii sau pregătirii profe-sionale, la obligația de întreținere
este obligatcrie ascultarea autoritāții tutelare, chiar dacă instanța nu este ținută de
concluziile acesteia. Ascultarea acestei autorități poate avea loc fie direct în ședința de
judecata stabilită, dacă se prezintă reprezentantul auto rității tutelare, fie indirect prin
depunerea la dosar a anchetei psihosociale întocmite.
Prin excepție, atunci când soții nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanța va
administra probele prevăzute de lege pentru soluționarea acestor cereri.
| l ! Potrivit art. 229 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 71/2011, raportul de anchetă psihosocială prevăzut de Codul civil
este efectuat de autoritatea tutelară, cu excepția anchetei solicitate atunci când se solicita decăderea din exercițiul
drepturilor părintești, care se efectuează de direcția generală de asistenjă socială si protecția copilului.
' ' C.C. Frenfiu, Considerații in legătură cu unele aspecte de procedurã din practica instanțelor judecătore⅞ti, în
Dreptul nr. 1/2012, p. 230.

I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 Arl. î»;il I !32⅛
Atunci când există cererea pãrților, instanța poate pronunța divorțul pe baza acordului
soților, dând o hotărâre definitivă care nu cuprinde vreo mențiune privitoare la culpa soților în
destrămarea relațiilor de căsătorie. Prin hotărâre instanța se pronunță și cu privire la numele
soților, la exercițiul autorității pãrintești, la contribuția părinților la chel-tuielile de creștere și
educare a copiilor, aspecte care trebuie soluționate de instanță, chiar dacă nu existã o cerere a
soților în acest sens. Desigur, asupra acestor aspecte instanța se pronunță, în baza probelor
administrate, printr-o hotărâre care poate fi atacată, con form alin. (3) al normei analizate, ori de
câte ori prin lege generală sau specială nu se prevede caracterul definitiv al hotărârii, calea de
atac prevăzută de 466 alin. (1) NCPC, raportat la art. 483 alin. (2) și art. 94 pet. 1 lit. a) NCPC,
fund doar apelul.
Din analiza prevederilor alin. (2) ale normei analizate rezultă că instanța va pronunța
divorțul la cererea soților numai după ce la dosarul cauzei existã date suficiente în baza cărora
să se pronunțe și cu privire la ntmele soților, la exercițiul autorității părintești, respectiv la
obligația de întreținere. Aceasta întrucât textul prevede expres că instanța pronunță o hotărâre
cu privire la divorț și soluționează totodată (adică în același timp, în opinia noastră) și cererile
expres enumerate (nume, obligație de întreținere, autoritate părintească), continuãnd judecata
potrivit alin. (3) numai în privința altor cereri accesorii [sintagma „altor" referindu-se la orice altă
cerere accesorieîn afara celor expres enunțate la alin. (2)].
De regulă, cererea părților de soluționare a divorțului are loc atunci când pentru jude cata
altor cereri accesorii (cum ar fi cele privitoare la partajarea bunurilor comune, la atribuirea
folosinței locuinței) este necesară administrarea de probe care întârzie jude cata. în scopul
soluționãrii cererilor accesorii, instanța continuă judecata, în final, în urma probatoriului
administrat, pronunțând o hotărâre supusă căilor de atac prevăzute de lege, adică numai
apelului, conform art. 466 alin. (1) NCPC, raportat la art. 483 alin. (2) și art. 94 pet. 1 lit. a)
NCPC. Termenul de apel este de 30 de zile și curge de la comunicarea hotã-rârii. Hotărârea
definitivă poate fi atacatã cu contestație în anulare și revizuire, dacă niciunul dintre soți nu s-a
recăsătorit.
în ipoteza continuării judecății în privința cererilor accesorii, instanța pronunță două hotărâri
într-un singur dosar, și anume o primã hotărâre de divorț, ce va cuprinde și soluția asupra
cererilor privitoare la nume, autoritate pãrinteascã, obligație de întreținere, respec tiv o a doua
hotărâre în privința cererilor accesorii pentru care s-a continuat judecata.
Arl. 931. Cererea acceptată de pârât. (1) Când cererea de divorț este întemeiatã pc culpa
soțului pârât, iar accsta rccunoaștc· faptclc care au dus la destrămarea vieții conjugate,
instanța, dacă reclamantul este de acord, va pronunța divorțul fără a cerceta temeinicia
motivelor de divorț și fără a face mențiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.
(2)Dispoziții!e art. 930 alin. (2)-(4) seaplică în mod corespunzãtor.
(3)Dacã reclamantul nu este de acord cu pronunțarea divorțului în condițiile alin. (1),
cererea va fi soluționată potrivit art. 933.
COMENTARII
1. Culpa pârâtului. Pronunțarea divorțului fără cercetarea motivelor de divorț și fărã
menționarea culpei pentru desfacerea căsătoriei. Textul prevede o procedurã simplificatã de
divorț în cazul în care pârâtul recunoaște faptele care i se impută prin cererea de che-mare în
judecata, și anume aceea a pronunțării divorțului fără cercetarea motivelor de divorț și fără
precizarea desfacerii căsătoriei din culpa pârâtului. Pentru incidența acestei

n*;⅜ Art, »;i2 I'KOCEDURI SPECIALE
proceduri simplificate este necesarã îndeplinirea cumulativā a următoarelor condiții: a)
cererea de chemare în judecată sã se întemeieze pe culpa pârâtului; b) pârâtul să recu-noască
faptele care au dus la destrãmarea vieții conjugate, recunoaștere care, în opinia noastrã, poate
interveni pe tot parcursul judecării cererii de divorț, până la momentul închiderii dezbaterilor; c)
reclamantul sã fie de acord cu divortul fărã administrarea de probe (sau fãră continuarea
administrării de probe, dacã la momentul la care intervine recunoașterea instanța a administrat
o parte din probele propuse) si fără indicarea culpei pârâtului în destrãmarea căsătoriei în
cuprinsul hotărârii de divorț.
Aceasta presupune ca soțul reclamant să-și exprime consimțământul personal, liber,
înfața instanțeide judecată, acceptul neputândh" dedusdintăcerea acestuia sau din lipsa sa de
opoziție.
2.Soluționarea cererii de divorț și a cererilor accesorii. în situația în care aceste con –
diții sunt îndeplinite, instanța va pronunța o hotărâre de desfacere a căsătoriei, care este
definitivā în ceea ce privește divortul, fiind incidente dispozițiile art. 930 alin. (4) NCPC. Odată
cu desfacerea căsătoriei, instanța va soluționa și cererile accesorii divorțului, în principal pe
baza învoielii soților, dacă există, respectiv în baza probelor administrate, ori de câte ori
lipsește acordul părților. Din coroborarea alin. (2) și (3) ale art. 930 NCPC rezultă că cererile
privitoare la numele pe careîl va purta necare soț după desfacerea căsătoriei, la exercitarea
autorității părintești, la obligația de íntreținere în favoarea minorilor se solu-ționează odată cu
cererea de divorț, iar orice alte cereri accesorii pot fi soluționate șî ulterior, printr-o nouă
hotărâre, diferită de cea de divorț.
3.Procedura divorțului în cazul neîndeplinirii condițiilor legale. Atunci când una dintre
cerințele normei nu este îndeplinită (fie cererea de chemare în judecată se înte-meiază pe
culpa ambílor soți sau a reclamantului, ori pe imposibilitatea continuării căsă toriei pemotivde
boală, fie reclamantul nu este de acord cu divortul simplificat), instanța va analiza cererea de
divorț pe baza probelor administrate, pronunțând o hotărâre de divorț din vina unuia sau
ambilor soți (în funcție de culpa rezultată din probe) ori fără a stabili culpa [în cazul divorțului
solicitat pe motiv de boală ce împiedică viața normală de familie sau a divorțului solicitat în
condițiile art. 373 lit. c) NCC, la cererea reclamantului după oseparareîn faptde minim 2ani,
dacă pârâtul este de acord cu divortul], hotărârea de divorț putând să nu fie motivată dacă
existã cererea ambilor soți formulata în acest sens.
Secțiunea a 2-a. Divortul din motive de sânotote
Art. 9·S2· Condiții. Când divortul este cerut pentru că starea sãnătății unuia dintre soți
face imposibilă continuarea căsătoriei, instanța va administra probe privind cxistența
bolii și starea sănătății so;ului bolnav și va pronunța divortul, potrivit Codului civil, fără
a face mențiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.
COMENTARD
Divortul din considerente de sănătate. Condiții de admisibilitate. Divortul poate fi
pronunțat, conform art. 373 lit. d) NCC raportar la art. 932 NCPC, și la cererea unui soț, atunci
când starea sa de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Admisibilitatea cererii de
divorț pe acest temei este condiționată de îndeplinirea cumulative a următoa relor cerințe: a)
existența unei stări precare de sănătate a unuia dintre soți, de naturā fizică, organică, psihică;
nu are relevanță dacă boala de care suferă soțul s-a ivit anterior

I'KOCEDURA lîlVOR|Ul.UI Arl. M;Í;S I 1327
cāsãtoriei sau în timpul acesteia, dacă este sau nu o boală vindecabilă, dacã afectează sau nu
discernãmântul; ceea ce este relevant este faptul că această boalã existã la momentul
formulării cererii de divorț, indiferent care ar fi natura sa, momentul de debut, efectele sale
viitoare; b) imposibilitatea continuã'N căsătoriei; c) între starea precară de sănãtate a soțului și
imposibilitatea continuãrii cãsãtoriei există o legãtură de cauzalitate (bunăoarã, cãsătoria nu
poate continua din cauza gravității sale, a severității formelor de manifestare); d) cererea de
divorț este formulată de soțul a cărui stare de sãnătate face imposibilă continuarea cãsãtoriei.
într-o astfel de situație, când cerere3 de divorț se întemeiază pe starea de boalã a
reclamantului, care împiedică desfășurarea normală a vieții de familie, instanța are obli-gația
de a administra probe cu privire la existența bolii și starea sănătãții soțului bolnav. In lipsa unei
precizãri exprese, pot fi administrate orice probe (înscrisuri – acte medicale constatatoare a
bolii și/sau a stării de sănătate, martori, interogatoriu, expertiză medi-cală). Numai în cazul în
care din probele administrate rezultă cumulativ starea de boalã și imposibilitatea desfășurării
vieții de fanilie din cauza bolii (este necesar ca starea mala-diva a soțului, prin natura, prin
modul său de manifestare, sa facã imposibilă continuarea relațiilor de cãsãtorie), instanța va
putea dispune desfacerea cãsãtoriei pe acest temei, pronunțând o hotărâre de divorț prin care
nu stabilește vreo culpă în desfacerea cãsãtoriei.
Divorțul pe motiv de boală poate fi solicitat numai de soțul bolnav, nu și de celălalt soț,
așa cum rezultă expres din dispozițiile art. 373 lit. d) NCC și art. 381 NCC.
Ori de câte ori conditiile cumulative ale textului coroborate cu prevederile art. 373 lit. d)
NCC nu sunt îndeplinite (fie divorțul se solicită de soțul sănătos, fie din probe nu rezultă că
soțul care solicită desfacerea căsătoriei suferă de o boală sau boala de care suferă nu face
imposibilă desfășurarea vieții de familie), cererea de divorț întemeiată pe starea sănătății
urmează a fi respinsā ca neîntemeiată, părțile având posibilitatea să soli-cite divorțul pe alt
temei.
Capitolul III. Divorțul din culpa soților
Arl. 933. Culpa în destrămarea cãsãtoriei. (1) Instanța va pronunta divorțul din culpa
soțului pârât atunci când, d i n cauza unor motive temeinice, imputabilc acestuia,
raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilă.
(2)Instanța poate să pronunțe divorțul din culpa ambilor soți, chiar atunci când numai
unul dintre ei a făcutcerere, dacă din dovexile administrate reiesecăamân-doi sunt
vinovati de destrãmarea cãsãtoriei.
(3)Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, iar din dovezileadministrate
rezultã că numai reclamantui este culpabil de destrămarea cãsãtoriei, cererea acestuia va
fi respinsă ca neîntemeiată, cu exceptia cazului în care sunt îndeplinite conditiile
prevăzute la art. 934 privind pronunțarea divortului din culpa exclusivă a reclamantului.
COMENTARII
Soluțiile care pot fi pronunțate de instanță în cadrul divortului pe calea dreptului
comun.în cazul divortului pe calea dreptului comun, instanța poate pronunta următoarele
soluții:

K*2H Art. »¾* I'KOCEDURI SPECIALE
a)respinge ca nesusținutā cererea de divorț, când reclamantul lipsește nejustificat șí se
prezintă doar pârâtul ori acesta din urmă solicită ]udecarea cauzei în lipsă;
b)admite cererea și dispune desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, dacă
din probe rezultă numai vina acestuia în destrāmarea relatiilor de cãsătorie. Admiterea cererii
este condiționată de existența unor motive temeinice care fac ca raporturile dintre soți să fie
grav vătămate și continuarea căsătoriei să nu mai fie posibilă, iar cauzele des-trămării relatiilor
de căsătorie să fie imputabile exclusiv pârâtului.
Constituie motive temeinice distanțarea scților, răcirea relatiilor și acumularea de tensiuni
în relația de cuplu, existența unei stări tensionate, conflictuale, dispariția senti-mentelor de
afecțiune între soți, care au stat la baza căsătoriei11';
c)admite cererea și dispune desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantu-lui.
0 asemenea soluție poate fi adoptată atunci când din probe rezultă culpa exclusivă a
reclamantului în destrămarea relatiilor de căsătorie, iar pârâtul a formulat cerere recon-
vențională12'. Prin excepție de la regula desfacerii căsătoriei din culpa reclamantului numai în
ipoteza în care pârâtul a formulat cerere reconvențională, divorțul din culpa reclaman tului se
poate pronunța în cazul în care soții sunt despărțiți în fapt de eel puțin 2 ani. în această
situație, instanța verifică existența și durataseparațieiînfaptși pronunță divorțul din culpa
exclusivă a reclamantului, considerându-se că eel care cere divorțul își asumă
responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei. Se exceptează ipoteza prevăzută de art. 379 alin.
(2) NCC, aceea în care pârâtul este de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se
face mențiune despre culpa soților131;
d)respinge cererea de divorț ca neîntemeiată atunci când din probe rezultă culpa exclusivă
a reclamantului, iar pârâtul nu a formulat cerere reconvențională;
e)admite cererea și dispune desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, dacă din probe
rezultă atât culpa reclamantului, cat și a pârâtului în destrămarea relatiilor de căsătorie;
f)admite acțiunea de divorț și dispune desfacerea căsătoriei prin acordul părților, atunci
când soții sunt de acord cu divorțul, niciunul dintre ei nu este pus sub interdicție, indiferent de
durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie;
g)anulează acțiunea de divorț ca netimbrată sau insuficient timbrată, în cazul neachi-tării
sau achitãrii parțiale a taxei judiciare de tirnbru stabilite în sarcina titularului cererii de divorț.
Acțiunea de divorț estesupusă plății unei taxe judiciare de tirnbru fixeîn cuan-tum de 39 lei,
conform art. 7 lit. a) din Legea nr. 146/1997, în cazul în care cererea se întemeiază pe
dispozițiile art. 373 lit. a), b), c) NCC1*1, respectivîncuantumde8lei, potrivit art. 7 lit. b) din Legea
nr. 146/1997, în ipoteza în care cererea de divorț se întemeiază pe dispozițiile art. 373 lit. d)
NCC|S|, precum și dacă reclamantul nu realizeazã venituri sau acestea sunt inferioare salariului
minim brut pe țară;
| l ! Trib. Bistrița-Nāsăud, s. I civ., dec. nr. 73/A din 6 iunie2Ol2, nepublicată.
'2' Pentru opinia conform cāreia divorțul se poate admite din culpa exclusivă a reclamantului chiar in lipsa cererii
reconvenționale a pârâtului, a se vedea FI.A. Bains, £. Chelaru, R. Constantinovici, !. Macovei (coord.), Noul Cod
civil…. p. 409.
' ' G.C. Frcnliu, Comentariile …, p. 310-312; G.C. Frențiu, Scurtă analizâ a cãtorva aspecte de noutate in cuprinsul
noului Cod civil în privința relatiilor de familic, în volumul „Assentio mentium. Studii juridice alese in onoarea
prof. univ. dr. Ernest Lupan", Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 119; G.C. Freiițiu, Noul Cod civil…, p. 534-535;
E. Florian, op. cil., p. 125; E. Florian, Considera}ii asupra divorțului din culpa exclusive a soțului reclamant, în
lipsa cererii reconvenționale a pârâtului, în lumina Codului civil și a noului Cod de procedură civilă, în DrcptuI nr.
12/2012, p. 31-39.
' ' Este vorba de divorțul prin acordul soților și la cererea soților.
'"' Este vorba de divorțul solicitat de urtul dintre soți atunci cand starea sănătății sale face imposibilā continuarea
căsătoriei.

I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 .in. B»4 | KU⅝
h) respinge acțiunea ca fiind rāmasă fāră obiect, atunci când constată că, pe cale nota-
rială sau administrativā, căsātoria dintre părți a fost desfăcută, ulterior sesizării instanței;
i) ia act de renunțarea la judecata cererii de divorț atunci când reclamantul renunțã la
judecată;
j) stinge acțiunea de divorț în cazul în care soții se împacă anterior rămãnerii definitive a
hotărârii de divorț (deci pe parcursul judecării acțiunii de divorț) ori în cazul decesului pârâtului
sau al reclamantului a cărui a:țiune însă nu este continuată de moștenitori, anterior rămânerii
definitive a hotãrârii de divorț.
în cazul divorțului întemeiat pe culpa pârâtului, potrivit art. 380 NCC raportat la art. 379
alin. (1) NCC, în cazul decesului reclamantului ulterior promovãrii acțiunii de divorț, există
posibilitatea continuãrii acțiunii de către moștenitorii săi. însă, potrivit alin. (2) al textului legal,
acțiunea continuată de moștenitori este admisă numai dacă instanța constată culpa exclusivă
a soțului pârât. Conform art. 925 alin. (1) NCPC, dacă în timpul procesului de divorț unul dintre
soți decedează, instanța va lua actdeîncetarea căsatoriei si vadispune, prin hotărâre definitivă,
închiderea dosarului. Cu toate acestea, potrivit alin. (2) al art. 925 NCPC, când cererea de
divorț se întemeiază pe culpa pârâtului si reclamantul decedeazā în cursul procesului, lăsând
moștenitori, aceștia vor putea continua acțiunea, pe care instanța o va admite numai dacă va
constata culpa exclusivă a soțului pârât. în caz contrar, dispozițiile alin. (1) ale art. 925
NCPCP, mai sus amintite, sunt aplicabile. Acest text se coroborează pe deplin cu prevederile
art. 380 NCC.
Ca atare, atunci când pe parcursul judecãrii acțiunii de divorț (între momentul sesizării
instanței și momentul rămânerii definitive a hotărârii de divorț) survineîmpăcarea părților sau
decesul pârâtului ori al reclamantului, fără ca acțiunea acestuia din urmã (obligatoriu
întemeiatã pe culpa exclusivă a pârâtului) să fie continuată de moștenitori (fie pentru că nu
există, fie pentru că nu doresc, fie pentru că nu pot continua acțiunea, deoarece cere rea de
divorț nu se întemeiază pe culpa exclusivă a pârâtului), acțiunea de divorț se stinge, instanța
constatând încetată căsătoria prin împăcarea părților, respectiv prin deces, con form art. 259
alin. (5) NCC. Dimpotrivă, atunci când decedează reclamantul, iar acțiunea sa întemeiatã pe
cutpa exclusivă a pârâtului este continuată de moștenitori, acțiunea de divorț va fi admisă,
dacă din probe rezultă culpa exclusivă a pârâtului sau, după caz, se va stinge, dacă din probe
rezultă culpa ambilor soți sau culpa exclusivă a reclamantului.
Art. ÎKÏ1. Divorțul pentru separarea în fapt îndelungată. (1) Când soții sunt scparați în
fapt dc ccl puțin 2 ani, oricare dintre ei va putca cere divorțul, asu-mându-și
responsabilitatea pentru eșecul căsãtoriei. In acest caz, instanța va verifica existența și
durata despãrțirii în fapt și va pronunța divorțul din culpa exclusivã a reclamantului.
(2) Dacă soțul pârât se declară de acord cu divorțul, se vor aplica în mod cores-punzãtor
dispozițiile art. 930.
COMENTARII
1. Divorțul întemeiat pe separația în fapt a soților. Condiții de admisibilitate. Potrivit
art. 373 lit. c) NCC, divorțul poate avea loc și la cererea unuia dintre soți, după o separare în
fapt care a durat eel puțin 2 ani. Conform alin. (1) al normei analizate, cererea poate fi
formulată de oricare dintre aceștia. Soțul care introduce cererea de divorț își asumă res –
ponsabilitatea pentru eșecul căsătoriei, astfelîncât instanța va pronunța divorțul din culpa
exclusivă a soțului reclamant. în această situație, instanța verifica existența și durata

1330 Art. î»:tl I'KOCEDURI SPECIALE
separației în fapt si pronunțā divorțul din culpa exclusivă a reclamantului, dacă despăr-țirea
în fapt are o durată de minim 2 ani si numai dacă pârâtul nu se declară de acord cu divorțul.
Astfel, conform art. 379 alin. (2) NCC, în ipoteza prevăzută de art. 373 lit. c) NCC, divorțul se
pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant, cu excepția situației în care pârâtul se
declară de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face mențiune despre culpa
soților. Divorțul în temeiul acestei prevederi legale este, așadar, condiționat de: a) existența
unei separatii efective în fapt a soților, indiferent de motivele care au justificat despărțirea; b)
durata separației în fapt să fie de minim 2 ani.
Consacrarea acestui motiv de divorț conferă oricăruia dintre soți certitudinea obținerit
divorțului, chiar dacă reclamantul nu ar avea ce reproșa soțului pârât.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, confruntatã cu problema refuzului instanțelor
naționale de a acorda divorțul, evită să considere cã prin respingerea acțiunii de divorț a
reclamantului se aduce atingere substanței dreptului la căsătorie. în acest sens, Curtea a
statuat că dispozițiile Conventiei europene nu pot fi interpretate ca garantand existența
dreptului la divorț și, cu atât mai puțin, a unui rezultat favorabil în această procedure'11.
2. Soluția instanței. în cazul în care soțul pârât este de acord cu divorțul, judecătorul va
pronunța o hotărâre prin acordul soților, prin care va dispune desfacerea căsătoriei, fãră a
mai avea relevanță durata separației în fapt și fără a se mai verifica existența sepa rației
efective. Această hotărâre este definitive în ceea ce privește divorțul, ceea ce înseamnă că
hotărârea nu poate fi supusă vreunei căi de atac. Odată cu desfacerea căsă toriei, instanța va
soluționa și cererile accesorii divorțului, în principal pe baza învoielii soților, dacă existã,
respectivîn baza probelor administrate, ori decâte ori lipsește acordul părților. Din coroborarea
alin. (2) și (3) ale art. 930 NCPC rezultă că cererile privitoare la numele pe care îl va purta
fiecare soț după desfacerea căsătoriei, la exercitarea autoritățií părintești, la obligația
deîntreținere în favoarea minorilor se soluționează odată cu cererea de divorț, iar orice alte
cereri accesorii pot fi soluționate și ulterior, printr-o nouă hotārâre, diferită de cea de divort.
''' C.E.D.O., Ivattov ⅜Í Petrova c. Bulgaria, hot. din 14 iunie 20*. 1, www.echr.coe.int în cauză, Curtea a considerat
că respingerea acțiunii de divorț nu s-a intemeiat pe opeziția soțului care nu avea o vină in destrămarea căsătoriei,
ci peabsența conslatării unei alterări profundc ⅞i iremediabile a legăturii matrimoniale, instanțelc naționale
considerãnd că separarea in fapt a cuplului nu represents un obstacol insurmontabil pentru soți și, dcci, c.l
raporturilc dintre aceștia nu sunt iremediabil afeclate.

Titlul V. Procedure partajului judiciar
Art. 979. Reguli aplicabile. Judecarea oricãrei cereri de partaj pnvind bunuri asupra
cărora părțile au un drept de proprietate comună se face după procedura prevãzutã in
prezentul titlu, cu excepția cazurilor in care Iegea prevede o altă procedura.
COMENTARn
Domeniul de aplicare. Cadrul general. Procedura prevăzută în noul Cod de procedura
civilă este aplicabilă ori de câte ori se solicită partajarea unui bun proprietate comunã, cu
excepția cazului în care prin dispoziții speciale derogatorii se prevede altfel. în privința
partajãrii bunurilor comune, trebuie avute în vedere și prevederile art. 669-686 NCC.
întreaga procedura a partajului judiciar are ca finalitate ieșirea din starea de indivizi-une,
procedura în urma căreia fiecare copărtaș devine proprietar exclusiv al unei anumite părți
concret determinate din ceea ce forma obiectul coproprietãții.
Dispozițiile analizate constituie norme de procedura ce stabilesc cadrul general privind
judecarea oricãrei cereri de partaj privind bunuri asupra cărora pãrțile au un drept de
proprietate comună. Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitute, competența
instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege și, ca atare,
legtuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedura, însă, evident, respec-tând și
celelalte principii și dispoziții constituționale1'1.
Art. 980. Cuprinsul cererii. Rcclamantul este obligat să aratc în ccrcre, pe lângă
mentiunile prevăzute la art. 194, persoanele între care urmează a avea Ioc partajul, titlul
pe baza căruia acesta este ccrut, toate bunurile supusc partajului, valoarea lor, locul unde
acestea se află, precum și persoana care le deține sau le administreazã.
COMENTARI1
1. Elementele cererii de partaj. Cererea de partaj va cuprinde, pe lângă elementele
oricãrei cereri de chemareîn judecată prevãzutede art. 194 NCPC, următoarele mențiuni: a)
indicarea persoanelor între care urmeazã a avea Ioc partajul; b) titlul în baza căruia se solicită
partajul, adică eel în baza căruia a luat naștere starea de coproprietate: contract, succesiune,
uzucapiune, dobândirea de bunuri în timpul căsătoriei; c) bunurile supuse partajului; d)
valoarea lor; e) locul unde se aflâ bunurile; f) persoanele care dețin sau administreazã bunurile
supuse partajului.
Pornindu-se de la sintagma utilizată, conform căreia „reclamantul este obligat" și care ar
duce la concluzia că textul instituie în sarcina reclamantului o obligație imperativă, a cărei
nerespectare atrage sancțiunea nulttății cererii, în doctrinã s-a subliniat faptul că textul nu
trebuie interpretat într-o manierã excesiv de formalistă, ci este necesară deter-minarea
elementelor care au rol esențial și a căror lipsã poate atrage sancțiunea nulității cererii121.
Astfel, s-a opinat că lipsa din cuprinsul cererii a valorii masei de împărțit nu
1 , 1 CC, Dec. nr. 142/2006, M. Of. nr. 229 din 14 martie 2006.
1 2 1 At Tăbârcă, Drept procesual…, vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 248-249; M. Tăbãrc<t, Gh. Bute, Codul…, p. 1488-1489,
comcnlariul 2.

PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR %rl. »»l l I3> ·
atrage nulitatea cererii, deoarece valoarea se poate stabili pe parcursul judecării cauzei, prin
efectuarea unei expertize tehnice de evaluare.
2.Elementele esențiale ale cererii de partaj. Sancțiune. Reprezintă elemente esen-țiale
cele privitoare la persoanele între care are loc partajul, la titlul în baza cāruia se realizează
împărțeala, la bunurile supuse partajului. Lipsa lor atrage nulitatea cererii de partaj. De
asemenea, sunt esențiale mențiunile privitoare la locul unde se află bunurile și la persoanele
care le dețin sau le administreazā, numai dacă s-a cerut aplicarea de măsuri asigurătorii,
deoarece executorul care aplică sechestrul asupra bunurilor mobile trebuie să cunoasca locul
unde se află bunurile, iarîn cazul în care sechestrul privește bunuri imobile, se impune
cunoașterea locului situării lor în vederea înscrierii mãsurii în evidențele de carte funciară'1'.
Apreciem justã această opinie, în condițiile în care art. 196 NCPC sancționează cu nulitatea
absolută numai lipsa din cuprínsul cererii de chemare în judecată a numelui și prenumelui sau
a denumirii reclamantului și/sau ale pârâtului, a obiectului, a motivelor de fapt ale cererii ori a
semnăturii, iar art. 200 NCPC instituie sancțiunea anulãrii cererii numai pentru lipsa cerințelor
prevãzute de art. 194 NCPC.
3.Competența soluționării cererii de partaj. Competența materială în soluționarea
acțiuniide partaj revinejudecătoriei. Dacã este vorbade un partaj de bunuri comune ale soților,
competența revine judecătoriei, conform 94 pet. 1 lit. a) NCPC. Dimpotrivă, dacă este vorba de
orice alt partaj, rezultat din moștenire, din coproprietate etc., competența revine judecătoriei,
potrivit art. 94 pet. 1 lit. i) NCPC. Dacă acțiunea de partaj care are ca obiect bunuri comune ale
soților este promovată împreună cu acțiunea de divorț, com petența revine instanței care
soluționea2ă cererea de desfacere a căsătoriei.
Sub aspect teritorial, dacă partajarea bunurilor comune se solicită după rămânerea
definitivă (definitivă și irevocabilă, potrivit vechii reglementări de procedural a hotărârii de
divorț, în cazul în care masa de împărțit este formată numai din imobile ori din mobile și
imobile, competența revine instanței în a cărei rază teritorialã se aflā imobilele. Dacă
imobilele se află în raza teritorialã a mai multor instanțe, competența revine, potrivit art. 117
alin. (2) NCPC, instanței de la domiciliul sau reședința pârâtului, dacă aceasta se află în
vreuna dintre aceste circumscripții, ori, în caz contrar, oricăreia dintre instanțele în
circumscripția cărora se află imobilele. Dacă acțiunea de partaj are ca obiect bunuri mobile,
competența aparține instanței (judecătoria) de la domiciliul pârâtului.
în cazul în care partajarea bunurilor comune se solicită pe calea contestației la execu-tare,
în condițiile art. 711 alin. (4) NCPC, competența revine instanței de executare indicate în art.
650 alin. (1) NCPC-judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc,
cu excepția cazurilorîn care legea dispune altfel.
4.Calitate procesuală activă. Pot avea calitate de reclamant copărtașul, moștenitorii
acestuia, creditorii săi, creditorii succesiunii, procurorul.
Art. 981. Declarațiile părților. La primul termen de judecatā, dacã pãrtile sunt prezente,
instanta le va lua declarație cu privire la fiecare dintre bunurile supuse partajului și va
lua act, când este cazul, de recunoașterile și acordul lor cu privire la existența bunurilor,
locul unde se află și valoarea acestora.
COMFATARII
Primul termen de judecată în procesul de partaj. în cazul în care părțile se prezintă la
primul termen de judecată, instanta, în temeiul rolului sau activ, le solicită declarații în
I'1 M. TSbâreS, Drept procesual…, vol. II, ed. a 2-a, 2008, P. 248-249; M. Tãbârcă. Ch. Buta, Codul…. p. 1488-1489,
comcntnriul 2.

13/6 Arl. HK2 I'KOCEDURI SPECIALE
privința bunurilor supuse împărțelii, urmând să ia act de recunoașterile și acordul părților cu
privire la existența bunurilor, la locul unde acestea se află și la valoarea lor, în cazul în care
părțile recunosc sau cad de acord în privința acestor aspecte. Recunoașterile și acor dul
părților, precum și declarative privitoare la bunurile supuse împărțelii pot fi formulate și în scris,
neimpunându-se obligatoriu forma orală. în lipsa unei dispoziții derogatorii, în vederea stabilirii
primului termen de judecată trebuie urmată procedura prevăzutã de art. 200 și art. 201 NCPC.
Arl. 982. Rolul activ al instanței. Ințelegerile dintre părți. (1) In tot cursul procesului,
instanța va stărui ca părțile să împartă bunurile prin buna învoială.
(2)Dacă părțile ajung la o înțclcgere cu privire la împărțirca bunurilor, instanța va hotãrî
potrivit intelegerii lor. Impărțeala se poate face prin buna învoială și dacã printre cei
interesați se află rninori, persoane puse sub interdicție judecăto-rească ori dispăruți, însă
numai cu încuviințarea prea!abilă a instanței de tutelă, precum și, dacă este cazul, a
reprezentantului sau a ocrotitorului legal.
(3)In cazul în care înțelegerea privește nurr.ai partajul anumitor bunuri, instanța va lua
act de această învoială și va pronunța o hotărâre parțială, continuând pro-cesul pentru
celelalte bunuri.
(4)Dispozițiile art. 438-441 sunt aplicabile.
COMENTAR11
1.împărțeala bunurilor prin învoiala părților. Obligația instanței. Articolul 670 NCC
consacră cu titlu general faptul cã partajul poate fi realizat prin buna învoială sau prin
hotărâre judecătoreascã, în condițiile legii. Instanța are obligația de a stărui pe tot par-
cursul judecării acțiunii de partaj ca părțile sã-si împartă bunurile de comun acord, pe
baza înțelegerii lor. Prin urmare, înțelegerea dintre pãrți poate interveni oricând pe par-
cursul judecării cauzei, chiar și ulterior primulu termen de judecată la care părțile sunt
legal citate.
Există posibilitatea ca părțile să realizeze o înțelegere fie în privința tuturor bunurilor, fie
numai în privința anumitor bunuri.
în cazul în care părțile s-au învoit cu privire la partajarea tuturor bunurilor, instanța va lua
act de tranzacția acestora printr-o hotărâre data fără drept de apel, susceptibilã de recurs
numai pentru motive procedurale, conform art. 440 NCPC, de competența instanței ierarhic
superioare. Dacă printre copartajanți sunt minori ori persoane puse sub interdic ție, împãrțeala
bunurilor se poate realiza prin acord comun, însă numai cu încuviințarea prealabilă a instanței
de tutelă și, dacă este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal.
în cazul în care învoiala privește numai o partea bunurilor supuse partajului, instanța va lua
act de tranzacția parțială a părților și va continuajudecata numai în privința bunu rilor care nu
formează obiect al învoielii părților. Pentru a se lua act de învoiala, părțile se pot prezenta fie la
termenul de judecată stabilit, fie într-o altă zi, în aceastã ultima situație instanța urmând să
pronunțe hotãrârea în camera de consiliu.
2.Desființarea partajului. Potrivit art. 684 alin. (1) NCC, partajul prin buna învoiala
poate fi desființat pentru aceleași cauze ca și contractele (este vorba de nulitatea abso
lute, care intervine în cazul încălcării unei dispo2iții legale instituite pentru ocrotirea unui
interes general, respectiv de nulitatea relative, care intervine în ipoteza încălcării unor
prevederi legale instituite pentru ocrotirea unu interes personal; sunt cauze de nulitate
absolută: obiectul nedeterminat sau nedetermirabil, obiectul ilicit, cauza ilicită și imorală,

PROCEDURA PARTAJULUl JUDICIAR Arl. HKS I \5ff
lipsa formei cerute de lege ca o condiție ad validitatem; sunt cauze de nulitate relativă:
nesocotirea dispozițiilor legale privitoare la capacitatea de exercițiu, lipsa discernămân-tului,
vicierea consimțământului, lipsa csuzei).
Actiunea în resciziunevizeazădoarconvenția de partaj (partajul conventional) înche-iată prin
violență sau dol, indiferent de forma în care se încheie aceasta, deci inclusiv sub forma
tranzacției judiciare reglementate de art. 438 NCPC, întrucât numai aceasta are la bază voința
părților exprimată prin încheierea unei convenții civile, care se supune regu-lilor generale de
valabilitate. Prin ipoteză, violența și dolul sunt vicii de consimțământ care pot afecta convenția
de partaj, și nicidecim hotărârea judecătorească prin care s-a solu-ționat, în fond, cererea de
partaj. Actiunea în resciziune nu poate fi exercitată împotriva uneiîmpărțelidispuse
pecalejudiciară, printr-o hotărârejudecătoreascăcese bucură de atributul autoritãții de lucru
judecat, ci numai împotriva uneia ce izvorăște din convenția coindivizarilor, atât timp cat viciile
de consimțământ constituie împrejurãri care afectează caracterul conștient și liber al voinței de
aîncheia un act juridic. Hotărârea judecătorească cenu consfințeșteotranzacțieîntre părținu are
caracteristicile unuiacord devoințe, fiind un act jurisdicțional prin care setranșează un litigiu, și
nu o convenție între părți11'.
Partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate abso lute.
Partajul este însă valabil, chiar dacă nu cuprinde toate bunurile comune, urmând ca pentru
bunurileomise să se facã oricând un partaj suplimentar [art. 684 alin. (2) și (3) NCC].
3.Partajarea bunuriior comune. Conform noului Cod civil (art. 339 și art. 367) sunt
bunuri comune cele dobândite în timpul căsãtoriei soților care au optat pentru regimul
comunității legale de bunuri și cele stabilite ca fiind comune de soții care au optat pentru
regimul comunității convenționale de bunuri. Ca regulă, regimul matrimonial încetează
între soți la data introducerii cererii de divorț, desigur, sub condiția ca cererea de divorț
să fie admisă. Prin excepție de la acest principiu, ambii soți sau oricare dintre aceștia pot
solicita instanței de divorț sã constate c% regimul matrimonial a încetat de la data sepa-
rației în fapt.
în cazul partajării bunuriior comune, rnpărțeala poate avea loc numai dupā rămâne-rea
definitivā a hotărârii judecătorești de divorț și poate fi solicitată odată cu divorțul sau în timpul
cãsătoriei soților.
4.Partajul bunuriior comune în timpul căsătoriei. în timpul regimului comunității
legale sau al celei convenționale, conform art. 358 și art. 368 NCC, bunurile comune ale
soților pot fi împărțite, în tot sau în parte, prin act încheiat în forma autentică notarială
(în caz de buna învoială) sau prin hotărãre judecătorească (în caz de neînțelegere între
soți). în acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza con-
tribuției sale atât la dobândirea bunuriior comune, cat și la îndeplinirea obligațiilor
comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală. Soțul
care pretinde o contribuție mai mare trebuie sã o dovedească, dovada putând fi realizată
cu orice mijloc de probă.
Bunurile atribuite fiecărui soț prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărțite rămân
bunuri comune. Drepturile astfel dobândite de părți sunt definitive, astfel că prin recăsătorirea
soților între ei, după ce au divorțat și și-au partajat bunurile comune, bunu rile obiect al
partajului nu reintră sub regimul comunității matrimoniale, nedobândind din nou calitatea de
bunuri comune ale soților, ci rămân bunuri proprii alesoțuluiîn lotul căruia au fost incluse. Ca
atare, faptul recăsătoririi acelorași părți nu are drept consecință
I11 Trib. Bistrija-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 33/R din 25 ianuarie 2013, nepublicată.
'"' Potrivit art. 222 din Legea nr. 71/2011, până la intrarea in vigoare a noului Cod de procedură civilă, referirea in
cuprinsul Codului civil la hol·lrârea definilivă ⅞c va înlclege ca Rind făcutā la hoWrârea irevocabilă.

K*/rt Art. »K2 I'KOCEDURI SPECIALE
transformarea calității din bun propriu într-un bun comun. Pentru a putea fi considerat bun
comun estenecesarfieca bunul săfifostdobânditîntimpulcelei de-adoua căsătorii, fie ca titularul
dreptului de proprietate asupra acelui bun propriu să fi dispusîn mod nee-chivoc ca bunul sã
intre în categoria bunurilorcomune și să reintre astfel sub regimul comunitãții matrimoniale'1'.
Se poate constata faptul că în timpul regimilui comunității legale sau convenționale, potrivit
art. 358 NCC, soții pot oricând sã-și partajeze bunurile comune prin voința lor, înche-ind un act
autentic notarial în acest sens, fărã a mai fi necesară existența unor motive temei-nice, așa
cum impunea vechea reglementare-Codul familiei'21. Totodatã, în cazul în care un soț dorește
partajarea bunurilor comune în timpul regimului comunitãții legale, iar celalalt soț se opune,
partajul poate fi realizat de instanța de judecata. Pe de altă parte, partajul poate avea loc și la
cererea creditorilor unuia dintre soți. Norma art. 358 NCC nu prevede vreocondiție pentru
admisibilitatea partajului bunurilor în timpul cãsãtoriei soților.
în prezent, partajul bunurilor comune în timpul cãsãtoriei poate fi solicitat de oricare dintre
soți, indiferent de motiveîe care îl justifică Pot fi partajate toate bunurile sau numai o parte din
acestea.
Anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, partajul bunurilor comune în timpul cãsãtoriei
putea avea loc numai în două situații, și anume la cererea unuia dintre soți pentru motive
temeinice și la cererea creditorilor personali ai oricăruia dintre soți. Legea nu indica motiveîe
temeinice care puteau determina pe unul dintre soți să ceară parta jarea bunurilor comune în
timpul cãsãtoriei, astfel încât rolul stabilirii unor asemenea motive a revenit practicii judiciare.
Au fost considerate motive temeinice: abandonarea forțată a domiciliului comun de unul dintre
soți ca urmare a relelor tratamente care îi erau aplicate de celalalt soț; alungarea unui soț de
celalalt soț din locuința comună, ceea ce a determinat lasarea bunurilor comune la domiciliul
soților și utilizarea lor exclusiv de soțul rămasîn locuința comună; necesitatea partajăriiîn
scopul ca unele bunuri să revină unuia dintre soți, care să le poată înstrăina din lipsă de
mijloace financiare și sã-și ajute în acest mod copilul dintr-o căsătorie anterioară; conduita
unuia dintre soți de a vinde bunurile comune fără consimțământul celuilalt soț, care a părăsit
domiciliul comun; între-ținerea de unul dintre soți a relațiilor de concjbinaj, după separarea
soților în fapt si utilizarea unor bunuri comune, existând astfel oericolul irosirii acestora.
Creditorii personali ai oricăruia dintre soți nu puteau urmări bunurile comune ale soților, ci
numai bunurile proprii ale soțului debitor (datornic). în cazul în care bunurile proprii ale debito-
rului nu erau suficiente pentru recuperarea creanței, creditorii puteau cere partajarea bunurilor
comune, pentru a-și putea realiza creanța din vânzarea bunurilor ce reveneau soțului debitor în
urmaîmpărțelii.
împărțeala bunurilor comune nu înseamnă o modificare a regimului matrimonial. Practic,
regimul matrimonial se menține, bunurile ce formează patrimoniul soților se împart și devin
proprii. Astfel, în ipoteza în care soții au optat pentru regimul comunității legale și împart în
timpul cãsãtoriei o parte din bunurile comune, care prin împărțire devin proprii, rămân
proprietari în devălmășie asupra celorlalte bunuri comune nepartajate. De aseme nea, dacă
soții care au optat pentru regimul comunității legale ar împărți toate bunurile comune în timpul
cãsãtoriei, iar ulterior ar dobândi alte bunuri, cele noi, nepartajate, intră sub regimul
matrimonial ales de soți, adicã acela al comunității legale.
Dispozițiile art. 358 NCC sunt aplicabile și căsătoriilor în ființã la data intrării în vigoare a
noului Cod civil (1 octombrie 2011), dacã actul de împărțire a bunurilor comune se
''I Trib. Bistri)a-Na&lud, s. civ., dec. nr. 15/R din 28 ianuarie 2009, nepublicata. ' '
C.C. Fretilin, Noul Cod civil…, p. 493; G.C. Vrențiu. Comcntariilc …, p. 235.

PROCEDURA PARTAJULUl JUDICIAR Arl. HKS I 13/y
încheie dupā această data. In cazul cererilor de împărțire a bunurilor comune aflate în
cursdejudecatăîn primă instanță la data intrăriiîn vigoare a noului Cod civil, instanța de
judecată poate dispune împărțirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, fără a mai fi necesară
examinarea motivelor temeinice (art. 36 din Legea nr. 71/2011).
5. Compunerea masei succesorale rãmaseîn urma decesului unei persoane asociat
al unei societăți cu răspundere limitată, moștenită de soțul supraviețuitor (asociat al
societății) si copilul minor (din căsătorie sau din afara căsătoriei). Ipoteza de la care
pornim este următoarea: doi soți sunt asociați ai unei societăți, fiecare având un număr egal de
părți sociale. Unul dintre asociați decedeaza, vocație succesoralā la moștenire având soțul
supraviețuitor (celălalt asociat cu drepturi egale al societății) și copilul minor.
Sub aspectul competenței materiale, se observă că art. 94 pet. 1 lit. i) NCPC atribuie
exclusivîncompetențajudecătorieicereriledeîmpărțealājudiciară, indiferentdevaloare.O
asemenea competență era prevăzută și de art. 1 pet. 1, raportat la art. 2 pet. 1 lit. b) CPC. în
ceea ce privește competența teritorială, dacă acțiunea de partaj* are ca obiect bunuri
succesorale, fie mobile, fie imobile, competența revine, conform art. 118 NCPC, instanței de la
ultimul domiciliu al defurctului. 0 astfel de competență era prevăzută și de art. 14 CPC.
Fiind vorba de un litigiu purtat între moștenitorii def unctului, soțul supraviețuitor și
copilul minor, fiind, așadar,în prezența unui conflict de interese între reprezentantul legal și
eel reprezentat, conform art. 58 alin. (1) și (3) NCPC, instanța va numi un curator special,
dintre avocații anume desemnați în acest scop de barou, curator care are toate drepturile și
obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.
5.1. Posibilitatea ca bunurile comune să formeze obiect al aportului soților la o soci-
etate, asociație sau fundație. Masa succesorală rămasă în urma defunctului se compune din
bunurile mobile și imobile proprietate a sa exclusivã, pe cote-părți sau devălmașă. Norma din
art. 348 NCC instituie expres posibilitatea ca bunurile comune (mobile și imobile) să formeze
obiect al aportului soților la o societate, asociație sau fundație. Aportul nu este altceva decât un
contract încheiat între soți, în calitate de asociați, și societate, un act de dispoziție al acestora
cu privire la bunurile ce constituie obiect al aportului. Prin această reglementare s-a pus capăt
discuțiilor doctrinare cu privire la posibilitatea aportării la capitalul unei societăți a unor bunuri
comune, știut fiind faptul că bunul adus ca aport devenea bun al societății.
în prezent, în condițiile renunțării la prezumția de mandat tacit reciproc, a consacrării
principiului gestiunii paralele, conform căruia oricare sot poate face actc de administrare,
conservare, folosințăîn privința bunurilor comune, singur, fără acordul celuilalt, exceptând
actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale care au ca obiect un bun imobil comun
sau cele de înstrăinare a bunurilor mobile supuse unei formalități de publicitate (cum sunt
bunurile mobile corporale sau titlurile negociabile emiseîn forma materializată, care, potrivit art.
2480 NCC, pot constitii obiect al gajului, supuse publicității prevăzute de art. 2482 NCC,
conform căruia publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se rea-lizează fie prin
deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă; publicitatea gajului
asuprasumelorde baniserealizează numai prin detinerea acestora, iargajul asupra titlurilor
negociabile este perfectat prin remiterea sau, după caz, prin andosarea titlurilor), nimic nu îl
împiedică pe un soț să aducă un bun comun ca aport la capitalul social al unei societății11.
Norma din art. 349 NCC consacră o excepție de la mecanismul gestiunii paralele, pre-
văzând mecanismul gestiunii colective în privința bunurilor comune aduse ca aport la o
G.C Frcnliu, Comcntariilc…, p. 224.

L38U Art. »K2 I'KOCEDURI SPECIALE
socíetate sau pentru dobândirea de părți sociale sau acțiuni. Astfel, în privința acestor bunuri
este interzis unuia dintre soți sā încheie orice acte de dispoziție fără acordul scris al celuilalt
soț. Consimțământul soțului la încheierea contractului de aport trebuie să îmbrace forma
scrisă, adprobationem, fără a avea relevanță obiectul aportului (bun mobil sau imobil).
Sancțiunea încălcării interdicției este nulitatea relativă a contractului de aport. Dreptul la
acțiunea în anularea actului este supus prescripției extinctive, în termen de 3 ani, care curge
de la data la care soțul care nu și-a dat consimțământul {care este un terț față de actul
încheiat) a cunoscut încheierea actului, acesta fiind momentul la care soțul a cunoscut
existența cauzei de nulitate [faptul încheierii actului de dispoziție fără consimțământul său – art.
2529 alin. (2) NCC].
Calitatea de asociat este recunoscută exclusiv soțului care a adus bunul comun ca aport.
Această calitate dă dreptul soțului asociat să exercite singur toate drepturile ce rezultă din
această calitate, să transfere părțile sociale sau acțiunile detinute, dându-se expresie
mecanismului gestiunii paralele. în schimb, pãrțile sociale sau acțiunile sunt bunuri comune.
Poate avea calitate de asociat și celalalt soț, în cazul în care și-a exprimat voința în acest sens.
într-o astfel de situație, fiecare d ntre soți are calitatea de asociat pentru pãrțile sociale sau
acțiunile atribuite în schimbul a jumătate din valoarea bunului. Dacă însă prin convenție soții au
prevăzut alte cote-părți, fiecare dintre soți are calitatea de asociat pentru părțile sociale sau
acțiunile atribuite în schimbul cotei-părți din valoarea bunului stipulate în convenția soților.
Părțile sociale sau acțiunile ce revin fiecăruia dintre soți au calitate de bunuri proprii.
5.2.Chiria perceputa de soțul supraviețuitor, ce închiriaza un bun care a constituit
bun comun al soților, nu poate fi inclusā în masa succesorală. în cazul în care ulterior
decesului defunctului soțul supraviețuitor închiriaza un bun ce a constituit bun comun at
soților, obiect al masei succesorale, chiria perceputa nu poate fi inclusă în compunerea
masei succesorale. Chiriile sunt fructe civile ale bunului inclusîn masa succesorală. Aceste
fructe s-au născut în urma încheierii unor contracte de închiriere ulterior morții lui de
cuius, astfel încât chiriile nu pot fi incluse în masa succesorală, întrucât contractul care a
generat fructele civile nu exista la momentul decesului celui care lasă moștenirea. Chiria
este, așadar, un bun născut ca urmare a încheierii unui act dupã deschiderea succesiunii,
act care nu exista la momentul survenirii decesului defunctului, astfel că nu poate fi vorba
de un drept de creanță existent în patrimoniul defunctului la momentul decesului său,
pentru a putea fi inclus în activul succesoral. Ca atare, la data morții persoanei care lasă
moștenirea, în patrimoniul acesteia nu exista vreun drept de creanță constând în dreptul
de a obține plata chiriei pentru un bun al sāu. Neexistând un asemenea drept, chiria nu
poate face parte din masa succesorală. Desigur, fiind vorba de o chirie rezultatã în urma
închirierii unui bun care intră în moștenire, soțul supraviețuitor beneficiar al chiriei nu
poate dispune de aceasta după bunul său plac, fără acordul celuilalt moștenitor, ci trebuie
să împartă suma obținutã conform cotei de moștenire ce revine fiecărui moștenitor din
bunul obiect al contractului de închiriere. Moștenitorul dezavantajat poate promova o
cerere pentru plata drepturilor care se i cuvin din închirierea unui bun obiect al masei
succesorale, fie în cadrul acțiunii de partaj, fie ulterior, pe cale separata, înăuntrul terme-
nului de prescripției extinctivă.
Problema care se pune este aceea de a se stabili dacă în masa succesorală pot fi sau nu
incluse pãrțile sociale detinute de defunct în societatea cu răspundere limitata al cărei asociat
era, precum și patrimoniul social al acestei societăți.
5.3.Includerea pārților sociale în masa succesorală de partajat. Conform art. 11
alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile, republicată, capitalul social al unei soci
etăți cu răspundere limitata se divide în părți sociale. Dobândirea de părți sociale prin

PROCEDURA PARTAJULUl JUDICIAR \ri. m i i⅛»i
succesiune este recunoscută de dispozițiile art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, repu-
blicată, text conform căruia, în cazul dobândirii unei părți sociale prin succesiune, preve-derile
alin. (2) al aceluiași articol (conform căruia, transmiterea către persoane din afara societãții
este permisă numai dacã a fost aprobată de asociați reprezentând eel puțin trei pātrimi din
capitalul social) nu sunt aplicabile dacã prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din
urmă caz, societatea este obligată la plata pãrții sociale către succesori, conform ultimului
bilanț contabil aprobat. Ca atare, în cuprinsul masei succesorale a unui defunct, asociat al unei
societāți cu răspundere limitată, intră si părțile sociale deținute de eel decedat.
Părțile sociale aparținând defunctului pot fi preluate de moștenitori conform cotei lor de
moștenire sau pot fi atribute prin partaj unuia dintre moștenitori cu plata unei suite
compensatoare în favoarea celuilalt moștenitor. Prin dobândirea cotei-pãrți care i se cuvine din
părțile sociale ale părintelui sãu, ce intră în masa succesorală, moștenitorul minor dobândește
calitate de asociat în societatea cu răspundere limitată, acesta urmând a fi reprezentat în
cadrul societãții de reprezentantul sãu legal, respectiv de curator, în cazul existenței unor
interese contrare între minorul asociat și reprezentantul său legal, dacã acesta este și el
asociat al societății.
în cazul atribuirii părților sociale unuia dintre moștenitori, trebuie avute în vedere și
prevederile art. 202 alin. (1), (2) și (2*) din Legea nr. 31/1990, republicată, conform cărora
părțile sociale pot fi transmise între asociați; transmiterea către persoane din afara socie tății
este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând eel puțin trei pătrimi din
capitalul social; creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților
privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite
instanței judecătorești sã oblige, după caz, societatea sau asociații la repa-rarea prejudiciului
cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a aso-ciatului care
intenționează să își cedeze părțile sociale.
Cerința aprobării transferului cu votul a trei pătrimi dintre asociați nu este aplicabilă în cazul
transmiterii pãrților sociale prin moștenire, întrucât moștenitorii nu primesc tra-tamentul
persoanelor din afara societãții, ci au același regim cu asociatul decedat, pe care îl
moștenesc1'1. Dobândirea prin succesiune a unei cote-părți din părțile sociale ale defunc tului
nu constituie o transmitere propriu-zisă a părților sociale, ci reprezintă o continuare a societății
prin moștenitorii asociatului decedat'2'.
Pornind de la prevederile art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, apreciem că,
în cazul decesului unui asociat, operează transmiterea părților sociale către moșteni torii săi,
dacă o asemenea posibilttate s-a prevăzut în actul constitutiv prin inserarea unei clauzeîn
acest sens'1', de plin drept, de la data deschiderii succesiunii'4'. Ca atare, moș tenitorii
neasociați devin de drept asociați ai societății cu răspundere limitată la data decesului autorului
lor asociat'5'.
' ' ƒ. Sdiiau, T. Presaire, Legea societăților comercialenr. 31/1990. Analize și comentarii pe articole, Ed. Hamangiu,
București, 2007, p. 601.
`2` CA. Cluj, dec. nr. 1771 din 10 octombric 2007, www.dreptonline.ro.
' ' Prin actul constitutiv asocia(ii pot intcrzice transferul calității de asociat in caz de deecs al unuia dintre asocia)i,
ipoteză în care moștenitorii ct*lui decedat nu devin asociați, ci au doar dreptul de a pretinde societății plata părților
sociale moștenite, conform ultimului bilanț contabil aprobat.
'4' Sl.D. Cărµcnaru, Drept comercial român, ed. a 11-a revizuită și completată, Ed. AH Educational, București,
1998, p. 338.
' ' E>esigur, conform art. 203 din Legea nr. 31/1990, republicată, transmiterea prin moștenire a părților sociale
trebuie notificată societāții, prin cererea de ínscriere în registrul asociaților societă(ii și trebuie ínscrisă și în
registrul comerțului, transmiterea producând eftcte în raporturile cu terții numai din momentul înscrierii
transferului în registrul comerlului.

L38Z Art, »K2 I'KOCEDURI SPECIALE
în ipoteza în care instanța, prin hotărârea de partaj, decide atribuirea tuturor părților sociale
incluse în masa succesorală în favoarea soțului supraviețuitor, asociat al societății, suntem în
prezența unei transmiteri a cotei-părți din părțile sociale care se cuvine moș-tenitorului minor
către asociatul în viață al societății. în această situatie, conform art. 202 alin. (3) din Legea nr.
31/1990, republicată, societatea este obligată la plata părții sociale către moștenitorul minor,
conform ultimului bilanț contabil aprobat. Cedând prin partaj partea sa din părțile sociale care îi
reveneau în urma decesului pārintelui sãu, minorul asociat al societății nu a optat pentru a fi
asociat al societății, deși conform actului con-stitutiv, societatea putea continua cu moștenitorii,
ci, practic, s-a retras din societate. în aceste condiții apreciem cā devin incidente în cauză
prevederile legale referitoare la retragerea asociatului. Conform prevederilor art. 226 din Legea
nr. 31/1990, republicată, asociatul se poate retrage din societate în cazurile prevazute în actui
constitutiv; în cazurile prevazute la art. 134; cu acordul tuturor celorlalți asociați; sau, în lipsa
unor prevederi în actui constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, pentru motive
temeinice, în baza unei hotārâri judecătorești.
în condițiíle în care părțile sociale care au aparținut defunctului s-au atribuit în între-gime
soțului supraviețuitor, ambii moștenitori fiind de acord cu această atríbuire, cerințele art.
226aufostrespectate,înfapt,în opinia noastră, operand prinpartajul părților sociale realizat de
instanță si acceptat de părți (partaj în natură prin atribuire către unul dintre moștenitori), o
retragere a asociatului (căruia nu i-au revenit părți sociale în natură) prin hotărâre
judecătorească [potrivit art. 226 alin. (1) lit. c)).
Operațiunile care se efectuează cu ocazia retragerii din societate a unui asociat sunt
prevazute de Ordinul nr. 1376/20041'' pentru aprobarea Normelor metodologice privind
reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare a
societăților comerciale, precum si retragerea sau excluderea unor asociați din cadrul
societăților comerciale și tratamentul fiscal al acestora. Conform Capitolului 3 al Normelor, cu
ocazia retragerii unui asociat se efectuează următoarele operațiuni: 1. eva-luarea elementelor
de activ și de pasiv; 2. determinarea capitalului propriu (activului net) pe baza bilanțului sau pe
baza balanței de verifcare; 3. efectuarea partajului capitalului propriu (activului net) al societății,
în vederea stabilirii părții ce se cuvine asociaților care seretrag, potrivit dispozițiilor legale în
vigoare, înfuncțiede: a) prevederile statutului sau ale contractului de societate; b) hotărârea
adunārii generale a asociaților, consemnată în registrul ședințelor adunării generale; c) cota de
participare la capitalul social, după caz.
5.4. Includerea patrimoniului social al societății în masa succesorală a asociatului
decedat. Patrimoniul cuprinde activul și pasivul social al societății. Activul social cuprinde
bunurile aduse ca aport, cele dobândite ulterior constituirii, precum și beneficiile nedistri-buite.
Pasivul social cuprinde obligațiile contractuale sau extracontractuale ale societății.
Considerăm cã în masa succesorală a unui asociat decedat nu pot fi incluse bunurile ce
alcătuiesc patrimoniul social al societãții al cãrui asociat a fost defunctul. Patrimoniul societății
are un caracter autonom distinct și inconfundabil cu patrimoniile personale ale asociațiilor care
o compun, iar bunurile aduse ca aport de către asociați ies din patrimoniul acestora și intră în
patrimoniul societății. Potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, în lipsă de
stipulație contrară, bunurile constituite ca aport'2' în societate
PI M. Of. nr. 1012 din 3 noiembrie 2004.
'2' Capitalul social al societâții cu răspundere limitată este expresia valorică a aporturilor și, în funcție de valoarea
acestora, adusă de fiecare, el este Împ3rțit in părți sociale. Aportul asociaților este format din contribuțiile cu care
asociajii vin la constituirca firmei și care pot fi tn bani sau in natură, respectiv prin aducerea de bunuri mobile sau
imobile. Atāt aportul în bani, cat și eel în natură infra în patrimoniul societății, cu loate consecințcle ce decurg din
aceasta.

PROCEDURA PARTAJULUl JUDICIAR Arl. MK.'8 | K⅜tf
devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerțului. Prin urmare,
asociatul nu are niciun drept asupra bunurilor din patrimoniul societății, chiar dacă acestea au
fost aduse ca aport propriu. Drepturile sale reale (de proprietate) se transformă în drept la pārți
sociale. Așadar, în cazul decesului asociatului, moștenitorii acestuia nu pot pretinde niciun
drept asupra bunurilor din patrimoniul societății, care nu intră în masa succesorală.
în cazul decesului unuia dintre asociați și al atribuirii pārților sociale incluse în masa
succesorală către soțul supraviețuitor, partea proporțională din capitalul propriu (activul
net)/patrimoniul social (calculat ca diferență între activul brut și datorii) se achită de cãtre
societate asociatului minor care, prin partajul realizat prin hotărâre judecătorească, s-a retras
din societate. Aceasta rezultă din cuprinsul art. 224 atin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată,
text conform căruia asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporțională din patrimoniul
social, ci numai la o sumă de bani care sã reprezinte valoarea acesteia, precum și din
cuprinsul Ordinului nr. 1376/2004, care, exemplificând modul concret de operare a retragerii
unui asociat, prevede expres cā se înregistrează în contabilitatea societății depunerea sumei
de către celălalt asociat, reprezentând capitalul social care i-a fost cesionat de asociatul care
se retrage. Apoi, în evidența contabilă se înregistrează plata capitalului social cesionat către
asociatul care s-a retras. Prin urmare, se poate observa că, în ipoteza retragerii asociatului
minor, celălalt asociat are obligația de a depune în contul societății suma de bani cuvenită
minorului, aferentă cotei sale părți din valoarea patrimoniului social al societății, dupã
depunerea căreia societatea va achita minorului suma cuvenită111.
Concluzionând, subliniem că, în ipoteza decesului unui asociat al unei societăți cu răs-
pundere limitata, în cuprinsul masei sale succesorale se includ părțile sociale cuvenite
defunctului, acestea putând fi fie preluate de moștenitori, conform cotei lor de moștenire, fie
atribute prin partaj unuia dintre moștenitori cu plata unei suite compensatoare în favoa-rea
celuilalt moștenitor. în schimb, patrirroniul social al societății nu poate fi partajat între
moștenitori, bunuriie constítuite ca aport în societate devenind proprietatea societății, ieșind din
patrimoniul defunctului, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicatā.
în cazul atribuirii părților sociale către unui dintre moștenitori, operează o transmitere a
cotei-părți din părțile sociale, situație în care, potrivit art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,
republicată, societatea este obligată la plata părții sociale către ceilalți moștenitori, con form
ultimului bilanț contabil aprobat. Atribuirea părților sociale în întregime celuilalt asociat în
societatea cu răspundere limitata, moștenitor al defunctului, are valoarea unei retrageri din
societate a celorlalți moșteni:ori ai asociatului decedat, cărora prin acceptarea moștenirii le-au
revenit părți sociale proportional cu cota lor de moștenire. Ca efect al retragerii, asociatul
rămas în societatea cu răspundere limitata este dator să depună în contul societății suma
reprezentând valoa'ea cuvenitā din patrimoniul social moștenitorilor asociatului decedat care
și-au transmis părțile sociale, după care societatea va achita suma cuvenită moștenitorilor
retrași din societate. Ca atare, asociații care prin partaj judiciar și-au transmis părțile sociale
cuvenite prin moștenire au o acțiune directă împotriva socie tății cu răspundere limitata pentru
plata părții din patrimoniul social care le-ar fi revenit în cazul în care aceștia rămâneau asociați
în societatea cu răspundere limitata.
Arl. ÍIÏ!:í. Partajul judiciar. (1) Dacã părțile nu ajung la o înțelegere sau nu incheie o
tranzacțic potrivit celor arătate la art. 982, instanța va stabili bunuriie supuse
' ' In acesl sens, a se vedea Trib. Bistrița-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 76/A din 19 iunie 2012, irevocabilă prin
necxercitarea căii do alac, nepublicatã.

KÍH4 Art. ÏIKI I'KOCEDURI SPECIALE
împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creantele născute
din starea dc proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se
împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile
și creantelecomoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.
(2) Instanța va faceîmpărțeala în natură. în tcmeiul celorstabilitepotrivitalin. (1), ea
procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. In cazul în care loturile nu sunt egale
în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani.
COMENTARII
1.Lipsa înțelegerii dintre părți. în cazul în care părțile nu cad de acord asupra parta-jării
amiabile a bunurilor, nu încheie o tranzacție ori dacă ambele părți sau una dintre ele nu se
prezintăori refuzăsă declare cu privire la bunurile supuseîmpărțelii, fapt care poate fi apreciat
ca o nerecunoaștere sau ca lipsă a acordului prevăzut de art. 981 NCPC, partajul se va realiza
de instanța de judecată, care va stabili, pe baza probelor, bunurile supuse împărțelii, calitatea
de coproprietar a părților, cota-parte care revine fiecărei părți, cre antele născute din starea de
proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii față de alții. în situația în care obiectul
partajului îl constituie o moștenire, instanța va stabili datoriile transmise prin moștenire,
datoriile și creantele comoștenitorilor față de defunct, sarcinile moștenirii.
2.Probele. în procesul de partaj pot fi utilizate orice mijloace de probă: înscrisuri, martori,
cu respectarea dispozițiilor art. 315 și art. 317 NCPC, interogatoriul părților, expertiza.
3.împărțeala în natură. Regula în materia partajării bunurilor. Regula este aceea potrivit
căreia partajul se realizeazã în natură, prin formarea de loturi distincte pentru fiecare copărtaș,
corespunzătoare cotei de proprietate a fiecăruia, ținându-se seama de va!oarea de circulație a
bunurilor supuse împărțelii la momentul partajului. La formarea loturilor se va tine seama de
mărimea cotei-părți, de necesitatea de a se asigura fiecăruia, pe cat posibil, bunuri în natură.
Totodată, se va avea în vedere profesia părților, persoana care a utilizat bunul o perioadă mai
îndelungatã, persoana care are o nevoie mai mare de bun. Inegalitatea loturilor se
compensează prin plata unei sume de bani numite sultă.
în cazul în care bunul este indîvizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va
realiza în unul dintre următoarele moduri, expres și limitativ prevăzute de art. 676 alin. {2)
NCC: a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei suite, în favoarea unuia ori a mai multor
coproprietari, la cererea acestora; b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori,în
caz de neînțelegere, la licitație publicã,în condițiile legii, și distribuirea prețului către
coproprietari proportional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.
în procedura de împărțire a bunurilor între foștii soți, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a reținut că o durată a procedurii de circa 7 ani, determinată nu numai de volumul mare
al bunurilor, ci și de conduita autorităților, ca urmare a faptului că procedura de trans-mitere a
actelor a fost foarte lentă, au existat perioade de inactivitate din partea instanțelor, multe
hotărâri pronunțate au conținut erori, fapt ce a impus refacerea lor, depășește ter-menul
rezonabil și constituie o încălcare a art. 6 parag. 1 din Convenția europeană'1'.
Art- Í>8I. încheierea de admitere în principiu. (1) Dacă pentru formarea loturilor sunt
necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea, pentru care
C.E.D.O., Borãnkovã c. Republicii Celte, hoi. din 7 ianuarie 2003, www.cchr.coc.inl.

PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR Arl. »K-f I !38⅛
instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele
prevăzute la art. 983, întocmind în mod corespunzãtor minuta.
(2)Daccí, în condițiile legii, s-au formulat și alte cereri în legătură cu partajul și de a
căror solutionare depinde efectuarea acestuia, precum cererea de reducțiune a
liberalităților excesive, cererea de raport al donațiilor și altele asemenea, prin încheierea
arătată la alin. (1) instanța se va pronunța și cu privirc la accste cereri.
(3)Prin aceeași încheiere, instanța va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea
loturilor. RaportuI de expertiză va arăta valoarea bunurilor și criteriile avute în vedere la
stabilirea acestei valori, va indica dacă bunurile sunt comod partajabile în natură și în ce
mod, pn>punând, la solicitarea instanțci, loturile ce urmează a fi atribuite.
COMENTARII
1.încheierea de admitere în principiu.în cazul în care pentru formarea loturilor este
necesarã efectuarea unei expertize de mãsurare, de evaluare, iar instanța nu are date
suficiente pentru aceasta, va stabili, printr-o încheiere de admitere în principiu, bunurile supuse
împărțelii, calitatea de coproprietar a părților, cota-parte a fiecăruia, creanțele nãscute din
starea de proprietate comunã pe care coproprietarii le au unii fata de alții, iar în situația în care
obiectul partajului îl constituie o moștenire, instanța va stabili dato-riile transmise prin
moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, sarcinile moștenirii. în ipoteza
în care instanța a fost sesizata cu cereri legate de partaj, de a cãror solutionare depinde
efectuarea partajului, cum ar fi cererea de reducțiune a liberalităților excesive, cea de raport al
dcnațiilor, nulitatea unui testament, a unei donații, instanța va soluționa aceste cereri prin
încheierea de admitere în principiu.
2.Expertiza pentru formarea loturilor. Prin încheierea de admitere în principiu, instanța va
dispune și efectuarea expertizei pentru formarea loturilor. RaportuI de expertiză va indica
bunurile supuse evaluării, valoarea acestora, criteriile avute în vedere la stabilirea valorii, va
preciza dacă bunurile se pot partaja comod în naturã, în ce modalitate și va propune loturile
pentru fiecare copartajant.
3.Caracterul și efectele încheierii de admitere în principiu. Pronunțarea unei aserne nea
încheieride admitere în principiu nu are caracterobligatoriu1'1. încheierea are caracter
interlocutoríu121, ceea ce înseamnă că instanța de judecatã nu mai poate reveni asupra sa.
Fiind vorba de o hotărâre judecătorească, dispozitivul încheierii trebuie să se găsească în
minuta íntocmită cu ocazia deliberării. Lipsa minutei atrage nulitatea încheierii, precum și
nulitatea hotãrârii, conform art. 401 raportat la art. 179 alin. (3) NCPC.
încheierea interlocutorie este pronunțată în urma unei activități de judecatã, îndepli-nind
condițiile unei veritabile hotărâri judecătorești, astfel că este suscepribilă de lāmurire în sensul
dispozițiilor art. 443 NCPC131.
Așa cum judicios s-a remarcat, dacã, dupã pronunțarea încheierii, instanța își declină
competența ori hotărârea de partaj estecasată sau anulată, după caz, pentru necompe-tență,
este necesarã pronunțarea unei noi încheieri, întrucãt art. 174 alin. (1) NCPC141
1 1 1 M. Tăbărcã, Drept procesual …, vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 252; M. Tăbârcít, Gft. Butt), Codul …, p. 1494,
comentariul 2.
1 2 1 ƒ. Deleanu, Tratat…, vol. II, 2005, p. 386; M. lãbãrc!í, Drept procesual …, vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 252; M.
Tăbârcă, Gh. Buta, Codul…, p. 1495, comentariul 3.1 3 1 C.A. Cluj, s. civ., dec. nr. 839/2002, in B.J. 2002 p. 181.
' ' Potrivit art. 174 alin. (1) NCPC: ..Nulitatea estesancțiunea care )ipse⅜te total sau partial de efecte actul de
procedure cfectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de forma".

K⅜⅝ Art. M» I'KOCEDURI SPECIALE
declare nule actele îndeplinite cu nerespectarea cerințelor legale, deci inclusiv cele înde-plinite
de o instanță necompetentă'1'. Tot astfel, dacă, după pronunțarea încheierii, a intervenit
perimarea ca urmare a rãmânerii cauzei în nelucrare, se impune pronunțarea unei noi
încheieri, având în vedere faptul că art. 422 altn. (2) NCPC permite utilizarea în noul proces
numai a dovezilor administrate în cursul judecării cererii a cărei perimare s-a constatat'2'.
De asemenea, atunci când împărțeala nu se poate realiza în niciuna dintre modalitățile
prevăzute de lege (în natură, prin atribuire către unul dintre coproprietari, prin vânzare de
bunăvoie sau de cãtre executorul judecătoresc) și instanța dispune prin sentință închi-derea
dosarului, dacă în acel dosar s-a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, în cazul
promovării unei noi acțiuni în partajul bunurilor, această încheiere pronunțată în dosarul initial,
închis, nu se bucurã de autoritate de lucru judecat, conform art. 993 alin. (3) NCPC.
Art. 985. încheierea de admitere în principiu suplimentară. In cazul în care, după
pronunțarea încheierii prevăzute la art. 984, dar mai înainte de pronunțarea hotărârii de
împărțcală, se constată că există și alți coproprietari sau că au fost omise unele bunuri
care trebuiau supuse împãrțelii, fãră ca privitor la acești coproprietari sau la acele bunuri
să fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanța va putea da, cu citarea părților, o nouă
încheiere, care va cuprinde, după caz, și coproprietarii sau bunurile omise. In aceleași
condiții, instanța poate, cu consim-țãmântul tuturor coproprietarilor, să elimine un bun
care a fost cuprins din eroare în masa de împărțit.
COMENTAR11
1.Posibilitatea completării sau modificării încheierii de admitere în principiu. în
pofida caracterului interlocutoriu al încheierii de admitere în principiu, textul analizat prevede
situații în care încheierea poate fi completată în privința anumitor bunuri sau anumitor
persoane ori poate fi modificatã prin scoaterea anumitor bunuri din masa bunu rilor de partajat.
în situația în care după pronunțarea încheierii, însă anterior pronunțării hotãrârii de împărțeală,
se constată că există aiți coproprietari care nu au fost citați ori au fost omise unele bunuri care
trebuiau supuse împãrțelii, care nu au fost indicate în acțiune, în privința cărora nu a avut loc o
judecată contradictorie, instanța va da o nouă încheiere, în care se vor cuprinde noii
coproprietari, respectiv bunurile omise. Noua încheiere va fi data cu citarea părților.
2.Condiții cerute pentru completarea încheierii de admitere în principiu. Pentru
completarea încheierii de admitere în principiu este necesară îndeplinirea urmãtoarele
cerințe: a) constatarea existenței altor coproprietari sau a altor bunuri decât cele indicate
și care sunt supuse partajării; b) cu privire la acești coproprietari sau la aceste bunuri să
nu fi avut loc o dezbatere contradictorie; în cazul în care o asemenea dezbatere a avut
loc, încheierea nu poate fi modificatã decât prin intermediul căilor de atac; c) constatarea
existenței altor coproprietari sau a altor bunuri care trebuie supuse împărțelii să intervină
în intervalul cuprins între data pronunțării încheierii de admitere în principiu și data pro
nunțării hotãrârii de împărțealã.
l1' /. Deleami, Tratat…, vol. II, 2005, p. 386; M. Tăbârcil, Drepl procesual…, vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 252; M.
Tăbârcā, Gh. Bula, Codul…, p. 1495, comcntarîul 5.
|2i Ibidem.

PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR .in. 985 | KW
3.Condiții cerute pentru modificarea încheierii de admitereîn principiu. Tot printr-o
nouă încheiere, data cu citarea părților, instanța poate scoate un bun din masa de par tajat, în
cazul în care seconstatã cãacesta afost inclusdin eroare, însã numai condiționat de acordul
tuturor coproprietarilor. Pentru pronunțarea unei noi încheieri în acest sens, este necesara
îndeplinirea următoarele cerințe: a) constatarea cuprinderii din eroare în masa bunurilor de
împărțit a unui bun care nu poate fi supus partajului; b) existența acordului tuturor
coproprietarilor pentru scoaterea bunului din masa de partajat; lipsa acordului tuturor
determine menținerea bunului în cadrul bunurilor supuse partajului; c) constatarea erorii
săvârșite constând în :uprinderea unui bun în masa de partajat, deși acesta nu era supus
partajului, trebuie să intervină în intervalul cuprins între data pro-nunțării încheierii de admitere
în principiu și data pronunțării hotărârii de împărțeală.
4.întocmirea minuteî. Sancțiune. Și în cazul acestor încheieri de modificare este
necesara întocmirea unei minute, sub sancțiunea nulității hotărârii de partaj și a noii încheieri
de admitere în principiu.
5.Suspendarea pronunțării partajului. Partajul poate fi suspendat fie prin învoiala
părților, fie prin încheiere de către instanța de judecată, chiar împotriva voinței copropri etarilor,
la cererea unuia dintre aceștia, conform art. 672 și art. 673 NCC.
Suspendarea prin voința părților poate avea loc prin încheierea unei convenții în acest
sens, pe o perioadă determinată, care însă nu poate depăși durata maxima de 5 ani, pre-
văzută de art. 672 NCC. Atunci când obiectul partajului íl constituie bunuri imobile, con-venția
de suspendare a partajului trebuie să îmbrace ad validitatem forma auten-tică. Totodată, o
astfel de convenție trebuie înscrisă în evidențele de carte funciară.
în cazul în care nu există convenția coproprietarilor de suspendare amiabilă a parta jului, la
cererea unuia dintre coproprietari, instanța sesizată cu cererea de partaj poate suspenda
pronunțarea partajului, pe o durată limitată de maxim 1 an, în scopul de a nu prejudicia grav
interesele coproprietarului. Această posibilitate a instanței de a opri tem-porar partajarea
bunurilor comune reprezintă un caz special de suspendare facultativă a judecății. Pentru a
interveni suspendarea, este necesara îndeplinirea urmatoarelor condiții cumulative: a) să
existe cererea unui coproprietar de suspendare a pronunțării partajului; b)să existe riscul
prejudicieriigravea intereselor coproprietarului caresolicită suspendarea. Ca atare,
suspendarea nu poate fi dispusã de instanță din oficiu, ci doar la cererea coproprietarului
interesatîn evitarea prejudicierii sale.
Coproprietarul care solicită suspendarea trebuie să dovedească pericolul gravei sale
prejudicieri în situațía în care s-ar efectua partajul (spre exemplu, riscul rămãnerii fãră
locuință; imposibilitatea procurării imediateauneilocuințeîn ipotezaîncare bunul imobil s-ar
atribui altuia, cu plata de sultă în favoarea coproprietarului care solicită suspendarea;
imposibilitatea procurării unei alte locuințe din sulta care i se cuvine, aspecte coroborate cu
situația familială a titularului cererii: familie cu copii minori, întreținãtor al pãrinților, lipsa unui
loc de muncă aducător de venituri etc.).
Textul art. 673 NCC folosește sintagma „suspendarea pronunțării partajului", ceea ce într-o
interpretare literalã ar putea duce la concluzia că instanța administrează toate pro-bele
necesare și utile cauzei în vederea realizării partajului și înainte de terminarea cer-cetării
judecătorești, adică înainte de deschiderea dezbaterilor, conform art. 392 NCPC, la cererea
părții interesate, suspenda pronunțarea hotărârii judecătorești {realizând, de fapt, un fel de
amânare a pronunțării partajului pe durata maxima de 1 an). în ceea ce ne privește, credem că
textul trebuie să fie interpretat într-un sens mai larg, extensiv, în sensul că suspendarea
pronunțãrii partajului poate avea loc pe tot parcursul judecării cererii de partaj, la cererea
celui interesat, nefiind necesar a se aștepta finalizarea cerce-tarii judecãtorești. Desigur,
pericolul gravei prejudicieri a coproprietarului în ipoteza rea-

K⅜ttí Art. M» I'KOCEDURI SPECIALE
lizării partajului poate fi prefigurat după administrarea de probe, când coproprietarul ar putea
avea temerea că partajul s-ar putea realiza într-un mod care l-ar prejudicia.
în cazul în care se pronunțã o încheiere de admitere în principiu, astfel că din acest
moment coproprietarul cunoaște bunurile supuse împărțelii, numărul coproprietarilor, cota-
parte ce se cuvine fiecăruia, creanțele născute din starea de proprietate comunã pe care
copropríetarii le au unii față de alții, respectiv datoriile transmise prin moștenire, datoriile si
creanțete comoștenitorilor față de defunct, precum si sarcinile moștenirii, cererea de
suspendare a pronunțării partajului ooate fi formulată imediat după pronun-țarea încheierii de
admitere în principiu, chiar anterior depunerii raportului de evaluare a bunurilor supuse
partajului, dacă se dovedeșie prejudiciul pe care coproprietarul l-ar suferi prin partajarea
imediată a bunurilor. Aceasta întrucât, încã de la acest moment, coproprietarul poate avea
temerea cã există posibilitatea realizării partajului într-un mod care îi este defavorabíl, ținând
seama de varii e emente, precum bunurile supuse parta jului, numărul coproprietarilor, cotele-
pãrți ale fiecăruia, ocupația coproprietarilor, modul de folosință a bunurilor supuse partajului,
astfel că pentru evitarea temporară a unui prejudiciu grav poate solicita suspendarea realizãrii
partajului.
Cu atât mai mult, suspendarea poate fi solicitată după depunerea raportului de eva luare
a bunurilor supuse partajului ori după atribuirea provizorie a bunului în condițiile art. 988
NCPC. însă, așa cum am subliniat, suspendarea poate fi solicitată și anterior pronunțării
încheierii de admitere în principiu, cu atât mai mult cu cat aceasta are carac-ter facultativ și
nu obligă instanța să o pronunțe.
Pentru admiterea unei astfel de cereri de suspendare temporară a partajului, copro prietarul
trebuie să probeze pericolul gravei sale prejudicieri în cazul în care partajul s-ar realiza. Or, un
astfel de pericol se prefigurează doar după administrarea de probe în dosarul de partaj,
momentul putând fi diferit, ce la caz la caz, în funcție de natura peri-colului relevat. Desigur,
atunci când cererea de suspendare se formulează la un moment la care din dosar nu rezultă
elemente care să prefigureze un astfel de pericol, nimic nu împiedică instanța să respingă ca
neîntemeiatã cererea de suspendare formulată și să continue judecarea cererii de partaj. în
lipsa unei dispoziții prohibitive, apreciem cã nimic nu împiedică coproprietarul interesat, căruia i
s-a respins cererea de suspendare a par tajului, să formuleze o nouă cerere într-un alt moment
procesual, dacă dovedește pericolul prejudiciului grav pe care l-ar suferi. Ca atare, considerăm
că cererea de suspendare poate fi formulată oricând pe parcursul judecării cererii de partaj,
coproprietarul interesat tre-buind să dovedească, în raport de probele și eementele existente în
dosarul de partaj până la momentul solicitării suspendării, prejudiciul grav pe care ÎI poate
suferi în cazul realizării partajului. întrucât modalitatea de partaj realizatã de instanța de fond
poate fi modificată în apel, în urma administrării de noi probe în calea de atac, suntem de
părere că măsura suspendării poate fi solicitată și dispusă și în cadrul apelului.
Ori de câte ori unul dintre coproprietari probează că pericolul care a justificat suspen darea
a fostînlăturat anterior expirării duratei sjspendării, instanța, la cererea copropri-etarului
interesat, poate reveni asupra măsurii dispuse, continuând procesul de partaj.
6. Lípsa autorității de lucru judecat a încheierii de admitere în principiu. La fel ca
încheierea inițială de admitere în principiu, atunci când împărțeala nu se poate realiza în
niciuna dintre modalitățile prevăzute de lege (în natură, prin atribuire către unul dintre
coproprietari, prin vânzare de bunăvoie sau de către executorul judecătoresc) și instanța
dispune prin sentință închiderea dosarului, dacă în acel dosar s-a pronunțat o încheiere de
admitere în principiu suplimentară, în cazul promovărií unei noi acțiuni în partajul bunurilor,
aceasta încheiere pronunțată în dosarul initial, închis, nu se bucură de autoritate de lucru
judecat, conform art. 993 alin. (3) NCPC.

PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR Art. HKfli-HK7 | I3ÍW
Art. 986. Căile de atac împotriva unor íncheieri. închcicrilc prevăzute la art. 984 alin.
(1) și art. 985 pot fi atacate numai cu apel odată cu fondul.
COMENTARII
Calea de atac împotriva încheierii de admîtere în principiu și celei suplimen-tare.
încheierile de admitere în principiu (atât cea inițială, cat și cea suplimentară) pot fi atacate
numai odată cu fondul. La fel ca și hotărârea de partaj, care, potrivit art. 994 alin. (3) NCPC,
este supusă numai apelului, și încheierile de admitere în principiu (inițială și suplimentară) sunt
supuse numai căii de atac a apelului. Textul art. 466 alin. (4) NCPC prevede că partea
nemulțumită de soluția data prin încheierea de admitere în principiu trebuie să atace atât
hotărârea pronunțală asupra fondului, cat și încheierea de admitere în principiu. în cazul în
care împotriva unei asemenea Íncheieri nu se formulează critici în calea de atac, instanța va
examina apelul numai în limitele cererii de apel, fără a putea aduce atingere dispozițiilor
cuprinse în încheierea de admitere în principiu neatacatã.
Derogator de la calea de atac a apelului, există posibilitatea ca uneori hotărârea de partaj
sã fie supusă și recursului. Spre e>emplu, atunci când partajul se solicită în cadrul
contestației la executare formulate, în condițiile art. 714 alin. (4) NCPC, de un terț care pretinde
un drept de coproprietate, terț care solicită și partajul și atribuirea bunului în lotul său. Dacă
bunurile au o valoare mai mare de 1.000.000 lei [pentru cereri promovate până la data de 31
decembrie 2015, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013], respectiv de 500.000 lei
(pentru cererile promovate începând cu 1 ianuarie 2016), hotă rârea pronunțată este
susceptibilă de apel și recurs, conform art. 717 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (1) și (2)
NCPC. în această situație și încheierea de admitere în princi piu – inițială sau suplimentară –
este supusã ambelor căi de atac.
Faptul că asemenea Íncheieri nu pot fi atacate separat se explică, pe de o parte, prin
necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului, iar, pe de altă parte, prin faptul că
respectiva încheiere poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei.
Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a
soluționat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfășurării procesului cu celeritate, într-
un termen rezonabil, exigență recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru
constitutional, cat și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, care consacră, la art. 6 parag. 1, dreptul oricărei persoane „lajudecareaîn mod
echitabil,ín mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin
posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești prin care se
soluționeazã fondul cauzei este asigurat accesul liber la justiție. Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, prin hotãrârea pronunțată în cauza Golderc. Regotului Unit, 1975, a statuat
cã dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Convenția l-a
recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor
implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricãrui drept111.
Art. 087. Criteriile partajului. La formarea și atribuirea loturilor, instanța va tine seama,
dupã caz, și de acordul pãrților, mãrimea cotei-pãrti ce se cuvine fiecãreia din niasa
bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul cã unii
dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut con struct sau îmbunătățiri
cu acordul celorlalji coproprietari sau altele asemenea.
I" C.C, Dec. nr. 591/2007, M. Of. nr. 582 din 24 august 2007.

L3WJ Art. »8« I'KOCEDURI SPECIALE
COMENTARII
1.Criterii care trebuie avuteîn vedere la formarea și atribuirea loturilor. Textul indicã
câteva elemente de care trebuie să se ținã seama la formarea și atribuirea loturilor, și
anume: a) acordul pãrților; b) mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecareia; c) natura bunu-
rilor; d) domiciliul și ocupația părților; e) faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a
se cere împārțeala, au făcut construcții, îmbunãtățiri, cu acordul coproprietarilor.
înșiruirea nu este limitativă și textul nu instituie o ierarhie a criteriilor la împărțeală,
acordându-le o valoare egală, instanța putând tine seama și de alte aspecte, în funcție de
circumstanțele particulare ale fiecărei cauze, cum ar fi: utilizarea îndelungată a bunului de
unul dintre copartași; nevoia mai mare a unui copărtaș de bunul supus partajului;
imposibilitatea unui copãrtaș de a-și procura un asemenea bun; necesitatea protejãrii terțului
de bună-credință dobânditor al unui bun aflat în proprietate comună, prin inclu-derea bunului în
lotul înstrãinãtorului; necesita:ea protejãrii creditorilor prin includerea bunului în lotul
debitorului, pentru a se asigura posibilitatea urmăririi bunuiui.
Certificatul de moștenitor constituie mijlocjl de dovadă a calitāții de moștenitor, a cotei care
revine fiecãrui moștenitor, a compunerii masei succesorale. între moștenitorii prezenți în fata
notarului, care și-au recunoscut reciproc calitatea de moștenitori, cotele de moștenire,
componența masei succesorale, certificatul de moștenitor are valoarea unei convenții. De
aceea, niciunul dintre moștenitori nu poate combate elementele cuprinse in certificatul de
moștenitor, cu excepția situației în care dovedește existența unui viciu de consimțămãnt sau
a unui caz de nulitate absolută, cum ar fi frauda la lege, cauza ilicită, imorală1'1.
Existența criteriilor de partaj este justificatã rational și obiectiv, având finalitatea de a
îndruma instanța tocmai pentru a evita arbitrariul în formarea loturilor și atribuirea lor acelor
părți care au un drept de proprietate comună. Norma nu prevede, prin reglemen-tarea
criteriilor, niciun fel de inegalitate sau discriminare, întrucât, fără a se crea vreo diferențiere,
este aplicabilă tuturor părților, în aceeași măsură'31.
2.Valoarea avută în vedere la realizarea partajului. La realizarea partajului instanța
trebuie să aibă în vedere valoarea de circulație a bunurilor supuse partajului la momentul
împărțelii.
Astfel, valoarea terenurilor se stabileșteîn funcție de anumite criterii, cum ar fi: cate-goria
de folosință, ramul de cultură, importanța social-economică, calitatea și proprietățile solului,
relieful, gradul de fertilitate, pozițta față de localități, fațã de mijloacele de comu-nicație,
înclinare, prețul practicat în zonã, posibilitatea amplasării de construcții etc. Valoarea
construcțiilor se stabilește în funcție de materia ele de construcție utilizate, finisaje, locul
situării, gradul de seismicitate, starea construcțíei, distanța față de rețelele de apă, canal, gaz,
electricitate, prețurile practicateîn zonă pentru construcții similare1'1.
Arl. 088. Atribuirea provizorie. (1) în cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu
este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod
păgubitor destinația economică, la cererea unuia dintre copro prietari instanța, prin
încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulți coproprietari cer să li
se atribuie bunul, instanța va tine seama de criteriile prevăzute la art. 987. Prin închcicrc,
ea va stabili și termenul în care coproprictarul
1 1 1 Trib. Bistrila-Năsaud, s. civ., dec. nr. 16/R din 19 ianuaric 2011, nepubticată.
'2' CC, Dec. nr. 182/2003, M. Of. nr. 408 din 11 iunie 2003; Dec. nr. 719/2007, M. Of. nr. 702 din 18 octombrie
2007; Dec. nr. 513/2010, M. Of. nr. 332 din 19 mai 2010.
I3' /. Us, Codul…, p. 1382.

PROCEDURA PARTAJULUl JUDICIAR \ri. mm i i3⅜i
căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să consemneze sumele ce cores-pund
cotelor-părți cuvenite celorlalțicoproprietari.
(2)Dacă coproprictarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul consemnează, în termenul
stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin hotărârea asupra fondului
procesului, îi va atribui acestuia bunul.
(3)In cazul în care coproprictarul nu consemnează în termen sumele cuvenite celorlalți
coproprietari, instanța va putea atribui bunul altui coproprietar, în con-dițiile prezentului
articol.
COMENTARII
1.Atribuirea provizorie a bunului unuia dintre coproprietari. Caracter facultativ. Din
coroborarea dispozițiilor art. 983 alin. (2) NCPC, conform cărora împărțeala se face în natură,
cu dispozițiile textului analizat, rezultã că regula este partajul în natură si numai atunci când
această modalitate de împărțire nu poate fi dispusă, bunul se atribuire unui copărtaș. Textul
analizat reglementează posibilitatea atribuirii provizorii a bunului unuia dintre coproprietari.
Așadar, atribuirea provizorie este o facultate recunoscutã instanței, si nu o obligație instituită în
sarcina sa. Rațiunea atribuirii provizorii este aceea de a asi-gura protecție copărtașilor care nu
au beneficiat de atribuirea în favoarea lor a bunului, pentru evitarea eventualelor dificultăți în
executarea creanței lor.
2.Condițiile atribuirii bunului. 0 asemenea atribuire se poate dispune dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a)împărțeala în natură nu este posibilă ori determină o scădere importantă a valorii bunului
sau o modificare păgubitoare a destinației economice. In principiu problema partajului în natură
apare în privința bunurilor imobile. Astfel, împărțirea în natură a locuinței poate fi efectuată
numai în situația în care prin partajarea imobilului bun comun se pot realiza două unități
locative distincte functionate, fiecare întrunind caracterisricile unei locuințe, în sensul de a
cuprinde una sau mai multe camere de locuit cu dependințele aferente (baie, bucătărie, hoi),
formând o unitate locativă de sine stătãtoare. Dacă nu poate fi realizatã o asemenea divizare a
locuinței, atunci se impune ca imobilul să fie atribuit unuia dintre copărtași. Tot astfel, un lot de
teren, care prin partaj s-ar diviza în loturi mici care nu ar putea fi utilizate eficient, bunăoară,
pentru construcția unui imobil, nu poate fi partajat în naturã;
b)există cererea unui coproprietar formulată în acest sens. în cazul în care cererea de
atribuire se formuleazã de mai mulți coproprietari, atribuirea se va face ținându-se seama de
criteriile enumerate în art. 987 NCPC.
3.încheierea prin care se atribuie bunul unui coproprietar. Instanța se pronunță
asupra atribuirii provizorii printr-o încheiere, în cuprinsul cãreia stabilește și termenul în
care coproprietarul căruia i s-a atribuit bunul trebuie să depună sumele de bani ce repre-
zintă echivalentul valoric al cotelor-părți cuvenite celorlalți coproprietari. în cazul depunerit
sumei stabilite în termenul fixat, instanța, prin hotărârea asupra fondului, va atribui defi-
nitiv bunul copărtașului căruia i s-a atribuit în mod provizoriu. Dacă suma de bani nu se
depune, instanța va putea atribui provizoriu bunul altui coproprietar.
Aceste prevederi nu îngrădesc în vreun fel accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, ÎI
favorizeazã prin descurajarea tergiversării executării obligației de platã a cotelor-părți datorate
celorlalți coproprietari. Așadar, :ermenul reglementat de alin. (1) al normei ana-lizate reprezintă
un mijloc procedural pentru evitarea abuzului de drept și nu contravine principiului accesului
liber la justiție și al dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 din Constituție și de art.
6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Impunerea unorcondiționări pentru introducerea

1392 | Art. 989-999 PROCEDURI SPECIALE
acțiunilor în justiție, inclusiv sub aspectul stabilirii de către instanță a unui termen, nu
constituieoîncălcarea dreptului la liberul accesla justiție. Aceasta, deoarece legiuitorul, potrivit
dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constitute, poate institui, în con-siderarea unor
situații deosebite, reguli speciale de procedurā, ca și modalitățile de exer-citare a drepturilor
procedurale, principiul libemlui acces la justiție presupunând posibi-litatea neîngrădită a celor
interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege'1'.
4. Calea de atac împotriva încheierii de atribuire a bunului. în lipsa vreunei regie
mentări, încheierea de atribuire provizorie a bunului unui copărtaș nu poate fi atacată decât cu
apel și numai odată cu fondul, conform art. 466 alin. (4) NCPC, raportat la art. 994 alin. (3)
NCPC. întrucât hotărârea finală de partaj este supusã numai apeiului, fiind exclus recursul, și
încheierile emise pe parcursul partajului sunt supuse tot numai apeiului, fiind exclus recursul.
Prin derogare de la calea de atac a apeiului, când partajul se solicită în cadrul contestației la
executare formulate, în condițiile art. 714 alin. (4) NCPC, de un terț care pretinde un drept de
coproprietate, terț care solicitā și partajul și atribuirea bunului în lotul sau, dacă bunurile au o
valoare mai mare de 1.000.000 lei [pentru cereri promo-vate pãnă la data de 31 decembrie
2015, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013], respectiv de 500.000 lei (pentru cererile
promo⅛ateîncepând cu 1 ianuarie 2016), hotă rârea pronunțata este susceptibilă de apel și
recurs, conform art. 717 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (l)și (2) NCPC.
Art. 989. Atribuirea defînitivă. La cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând
seama dc împrejurărilc cauzci, pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul
direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin
celorlalți coproprietari și tcrmenul în care este obligat să le plătească.
COMENTARH
Atribuirea bunului direct prin hotărâre asupra fondului. Instanța sesizată cu cererea de
partaj are posibilitatea de a proceda la atribu rea bunului prin chiar hotărârea pronun-țată
asupra fondului cauzei. Pentru aceasta, trebuie să existe cererea unuia dintre copro prietari.
Atribuirea bunului direct prin hotărârea asupra fondului, la cerere, poate avea loc numai dacă
există motive temeinice. Temeinicia este lăsată la aprecierea instanței, în funcție de
particularítățile fiecărei cauze. Prin hotărârea de atribuire asupra fondului, instanța stabilește și
sumele care se cuvin celorlalți coproprietari, respectiv termenul în care trebuie achitate
acestea. Nerespectarea termenului de plată deschide dreptul cre-ditorului de a declanșa
executarea silită.
Art. 990. Vânzarea bunului. (1) In cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere
atribuirea bunului ori, deși acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au con-semnat, în
termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin încheiere, va
dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către pãrți prin
buna învoială ori de cātre executorul judecãtoresc. (2) Dacă părțile sunt de acord ca
vânzarea să se facă prin buna învoială, instanța va stabili și termenul la care aceasta va fi
efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni, în afară de cazul în care părțile sunt
de acord cu majorarca lui.
1 1 1 C.C, Dec. nr. 52/2003, M. Of. nr. 153 din 10 martie 2003; Dec. nr. 123/2006, M. Of. nr. 257 din 22 mariie 2006;
Dec. nr. 1019/2007, M. Of. nr. 826 din 4 decembrie 2307.

PROCEDURA PARTAJULUl JUDICIAR .in. »!Mi I I;W;Í
(3)In cazul în care vreuna dintre pãrți nu a fost de acord cu vânzarea prin buna învoială
sau dacă această vânzare nu s-a realizat în termenul stabilit potrivit alin. (2), instanta,
prin încheiere datăcu citarea părților, va dispune ca vânzarea să fie efectuatã de
executorul judecătoresc.
(4)Incheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat numai cu apcl, în
termen de 15 zile de la pronunțare. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai
pot fi supuse apelului odată cu hotãrârea asupra fondului procesului.
COMENTARII
1. Vânzarea bunului supus partajului. Modalități. Există posibilitatea ca niciunul dintre
coproprietari să nu dorească atribuirea bunului. Tot astfel, se poate ca, deși bunul a fost
atribuit provizoriu unui coproprietar, acesta să nu fi depus în termenul stabilit sumele cuvenite
celorlalți coproprietari. în aceste situații, instanta, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului.
Prin aceeași încheiere va stabili dacă vânzarea se va face de bunăvoie de cãtre părți ori de
cãtre executorul judecătoresc.
în cazul în care instanta încuviințeazâ ca vânzarea să se facă de către părți de bună voie,
prin încheiere, va stabili termenul în care trebuie să se efectueze vânzarea, termen care, de
regulă, nu poate fi mai mare de 3 luni. Prin excepție, atunci când părțile cad de acord asupra
majorării acestui termen, termenul stabilit pentru vânzare poate depãși 3 luni, fără ca norma să
prevadă o întindere maxima pe care părțile o pot stabili. La împli-nirea termenului stabilit sau
chiar anterior, dacã vânzarea s-a realizat, părțile vor prezenta instanței dovada vânzării.
Dacă una dintre părți nu este de acord cu vânzarea prin buna învoială sau vânzarea nu se
efectuează în termenul stabilit, instanta, prin încheiere, data cu citarea părților, va dispune
vânzarea bunului prin intermediul executorului judecătoresc.
Solicitarea unui coproprietar ca bunu să fie vândut prin buna învoială după depășirea
termenului acordat de instanta nu poate fi primită, atât timp cat această posibilitate nu mai
există, dat fiind că instanta a acordat un termen în acest sens, iar părțile nu au ajuns la un
acord cu privire la preț, buna învoială presupunând ca părțile să se înțeleagă cu privire la toate
aspectele vânzării, în termenul dat de către instanță, deci inclusiv cu privire la preț; prin
urmare, părțile epuizând această variantă, singura variantă rămasă este aceea a vânzării prin
executorul judecătoresc111.
Unui dintre principalele atribute ale dreptului de proprietate este dreptul de dispozi-ție. în
virtutea acestui drept, fiecare coproprietar poate hotărî în mod liber dacă dorește sau nu să
rămână în indiviziune, iar ceilalți coproprietari nu se pot opune hotărârii celui care solicită
încetarea stării de indiviziune. încetarea acestei stări se poate realiza prin mai multe modalități,
în principal, conform acordului de voință al coindivizarilor sau pe baza unei hotărâri
judecãtorești, prin împărțirea în natură a bunului, când natura acestuia permite divizarea; prin
atribuirea bunului în natură unuia sau unora dintre coproprietari ori prin vânzarea bunului și
împărțirea prețului obținut. în cazul în care bunul este atribuit în natură unuia dintre
coproprietari, dacã nu s-ar prevedea obligația acestuia de a achita celorlalți, într-un termen
rezonabil, valoarea cotei ce le revine, în mod evident și direct ar fi lezat dreptul lor de
proprietate. Vânzarea bunului prin buna învoială a coproprietarilor constituie o modalitate
deopotrivă echitabilă pentru toți, dar și aceasta trebuie realizată în cadrul unei limite de timp,
iar opoziția unuia dintre coproprietari, pentru motivul că prețul ce se poate obține nu este
suficient de bun, ar putea leza drepturile și interesele celorlalți. Nerealizarea vânzării prin
bunăínvoialănu poateîmpiedicafinalizarea procedurii
CA. Cluj, s. civ., mun. și asig. soc., min. și fam, dec. nr. 71/R din 15 ianuaric 2010, nepublicata\

];W4 Art. ÍM»I I'KOCEDURI SPECIALE
deîncetareastāriide indiviziune, ci, dimpotrivă,constituie un motivcejustifică aplicarea
procedurilor executãrii silite'11.
2. Hotărârea prin care se dispune vânzare bunului. Cale de atac. Efecte. Vânzarea
bunului, de bunăvoie sau prin executor judecătoresc, se dispune de instanța de judecată prin
încheiere, care poate fi atacată separat numai cu apel, hind exclus recursul, conform art. XVIII
alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabil proceselor începute între data intrãrii în vigoare a noului
Cod de procedură civilă si data de 31 ianuarie 2015, respectiv potrivit art. 483 alin. (2) NCPC,
în privința proceselor începute din 1 ianuarie 2016. Termenul de apel diferã de eel general, în
acest caz fiind de 15 zile de la pronunțare. în situația în care împotriva încheierii nu s-a
exercitat calea de atac, partea pierde dreptul de a mai ataca încheierea, deoarece ea nu mai
poate fi atacatā odată cu hotărãrea asupra fondului.
Art. 991. Procedura vânzārii la licitație. (1) După rămânerea definitivă a înche ierii prin
care s-a dispus vânzarea bunului dc către un executor judccătoresc, accsta va proceda la
efectuarea vânzãrii la licitație publică.
(2)Executorul va fixa termenul de licitație, care nu va putea depăși 30 de zile pentru
bunurile mobile și 60 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii
încheierii, și va înștiința coproprietarii despre data, ora și locul vânzãrii.
(3)Pentru termenul de licitație a bunurilor mobile, executorul va întocmi și afișa
publicația de vânzare, cu eel puțin 5 zile înainte de acel termen.
(4)în cazul vânzãrii unui bun imobil, executorul va întocmi și afișa publicația de
vânzare cu eel puțin 30 de zile înainte de termenul de licitație.
(5)Coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor să se facă la orice preț oferit de
participanții la licitație. De asemenea, ei pot conveni ca vânzarea să nu se facă sub un
anumit preț.
(6)Dispozițiile prezentului articol se completează în mod corespunzător cu dis-pozițiile
prezentului cod privitoare la vânzarea la licitație a bunurilor mobile și imobile prevăzute
în materia executãrii silite.
COMENTARII
Vânzarea bunului de către executorul judecătoresc. Textul reglementează modalitatea de
vânzare a bunului de cātre executorul judecătoresc. In acest sens, se prevede cã vânzarea bunului
de către executorul judecătoresc se realizează prin scoaterea bunului la licitație publică imediat
după ce încheierea prin care se dispune vânzarea în aceastã modalitate a devenit defini tivă.
încheierea prin care se dispune vânzarea bunului de către executorul judecătoresc se comu- nică
acestuia imediat după rămânerea ei definitivă (irevocabilă, potrivit vechii reglementãri).
Acesta va stabili termen pentru licitație la o data care nu poate fi mai mare de 30 de zile, în
cazul bunurilor mobile, respectiv de 60 de zile, în cazul imobilelor, calculate de la momentul
primirii încheierii instanței de judecată. în același timp, executorul judecătoresc înștiințează
coproprietarii despre data, ora, locul vânzãrii. Executorul judecătoresc va întocmi și afișa
publicația de vânzare cu eel puțin 5 zile înainte de data stabilită pentru licitație, în cazul
bunurilor mobile, respectiv cu eel puțin 30 de zile înainte, în cazul imobilelor.
Coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor să se facă la orice preț oferit de per-
soanele care participã la licitație ori ca vânzarea să nu se poată realiza sub un anumit preț
stabilit de comun acord de coproprietari.
Potrivit art. 677 NCC, oricare dintre coproprietari poate cere stingerea datoriilor năs-cute în
legătură cu coproprietatea și care sunt scadente ori devin scadente în cursul anului
1 1 1 C.C., Dec. nr. 138/2002, M. Of. nr. 370 din 31 mai 2002.

PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR Art. 9»2-ftt>S | K4S*⅛
în care are loc partajul. Suma necesară pentru stingerea acestor obligații va fi preluatã, în lipsa
unci stipulații contrare, din prețul vânzării bunului comun cu ocazia partajului și va fi suportată
de către coproprietari proportional cu cota-parte a fiecăruia.
Totodată, în materia vânzãrii bunurilcr se aplică prevederile referitoare la vânzarea la
licitație a bunurilor mobile și imobile incidente în materia executării silite, norma analizată
trebuind coroborată cu prevederile legaleîn materia vânzării la licitație cuprinse în art. 757-779
NCPC (în privința bunurilor mobile) și art. 828-862 NCPC (în privința bunurilor imobile).
Art. 992. Bunurile nesupuse vânzării. La cererea uneia dintre părți, instanta poate
proceda la împārteala bunurilor pentru care nu a dispus vânzarea potrivit art. 990.
COMENTARII
împărțirea bunurilor pentru care nu s-a dispus vânzarea. în cazul în care rămân bunuri în
privința cărora nu s-a dispus vânzarea prin buna învoială sau de către executorul jude cătoresc,
acestea pot fi împărțite de instanta de judecată între coproprietari, la cererea unuia dintre
aceștia, fie în baza înțelegerii dintre ei, fie potrivit criteriilor prevăzute de art. 987 NCPC, de
organul judiciar chemat să realizeze partajul.
Art. 993. Solutionarea cererii de partaj. (1) In toate cazurile, asupra cererii de partaj
instanta se va pronunța prin hotãrâre.
(2)Sumcle depusc do unul dintre coproprietari pentru ceilalți, precum și cele rezultate
din vânzare vor fi împărțite de instanta potrivit dreptului fiecărui coproprietar.
(3)în cazul în care partajul nu se poate reali/a în niciuna dintre modalităfile pre văzute de
lege, instanta va hotărî închiderea dosarului. Dacă se introduce o nouā cerere de partaj,
încheierile de admitere în principiu prevāzute la art. 984 și 985 nu au autoritate de lucru
judecat.
COMENTARII
1.Solutionarea cererii de partaj. Cererea de împărțeală se soluționează de către instanta
de judecată prin hotãrâre. Prin această hotãrâre, instanta dispune și împărțirea sumelor
depuse de coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul, respectiv a celor rezultate din
vânzarea bunurilor de bunãvoie sau de către executorul judecătoresc.
2.Urmărirea bunurilor supuse partajului. Drepturile creditorilor personali ai copro-
prietarului. Potrivit art. 678 și art. 679 NCC, creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui
parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instanței împărțeala bunului, caz în care
urmărirea se va face asupra pãrții de bun sau, după caz, asupra sumei de bani
cuvenitedebitorului.
în cazul vânzării silite a unei cote-părți din dreptul de proprietate asupra unui bun,
executorul judecătoresc îiva notifica peceilalți coproprietari cu eel puțin douăsăptămâni înainte
de data stabilită pentru vânzare, nștiințându-i despre ziua, ora și locul licitației. La preț egal,
coproprietarii vor fi preferați la adjudecarea cotei-părți.
Creditorii care au un drept de garanție asupra bunului comun ori cei a căror creanță s-a
născutîn legãturã cu conservarea sau administrarea acestuia au dreptul să urmărească silit
bunul, în mâinile oricui s-ar gãsi, atâ: înainte, cat și după partaj.
Convențiile de suspendare a împărțelii pot fi opuse creditorilor numai dacă, înainte de
nașterea creanțelor, au dobândit data certă, în cazul bunurilor mobile, sau au fost

i;we» An. ÎH»I I'KOCEDURI SPECIALE
autentificate, în cazul bunurilor imobile și s-au îndeplinit formalitățile de publicitate pre-văzute
de lege, dacă este cazul.
Creditorii personal! ai unui coproprietar, crecitorii care au un drept de garanție asupra
bunului comun ori cei a căror creanță s-a născut în legătură cu conservarea sau adminis-trarea
bunului comun pot să intervină, pe cheltuiala lor, în partajul cerut de coproprietari ori de un alt
creditor. Ei nu pot însă să atace un partaj efectuat, exceptând situația în care acesta s-a
făcutîn lipsa lor și fără să sețină seama deopoziția pe care aufăcut-o, precum și atunci când
partajul a fost simulat ori s-a facut astfel încât creditorii nu au putut să intervină în proces.
3. închiderea dosarului. Dacă împărțeala nu se poate realiza în niciuna dintre moda-
litățile prevăzute de lege (în natură, prin atribuire către unul dintre coproprietari, prin vânzare
de bunăvoie sau de către executorul judecătoresc), instanța va dispune printr-o sentință
închiderea dosarului. într-o asemenea situație, dacă în acel dosar s-a pronunțat oîncheiere de
admitereîn principiu {inițială și/seu suplimentară), în cazul promovării uneî noi acțiuni în partajul
bunurilor, aceste încheieri pronunțate în dosarul initial, închis, nu se bucurã de autoritate de
lucru judecat.
Ar(. 994· Hotărârea de partaj. (1) Hotărârea de partaj are efect constitutiv.
(2)Odată rămasă definitivă, hotărârea de partaj constituie titlu executoriu și poate fi pusă
în executare chiar dacã nu s-a cerut predarea efectivă a bunului ori instanța nu a dispus
în mod expres această predare.
(3)Hotãrârea de partaj este supusã numai apelului. Cu toate acestea, dacă partajul s-a
cerut pe cale incidentalã, hotărârea este supusã acelorași căi de atac ca și hotă rârea data
asupra cererii principale. Același este și termenul pentru exercitarea căii de atac, chiar
dacă se atacă numai soluția data asupra partajului. Aplicarea criteriilor prevăzute la art.
987 nu poate fi cenzurată pe calea recursului.
(4)Executarea cu privire la bunurile împărțite poate fi cerută în termenul de pre-scripție
de 10 ani prevăzut la art. 705.
COMENTARn
1. Efectele hotărârii de partaj. Hotărârea de partaj are efect constitutiv de drepturi, ceea
ce înseamnă cã fiecare coproprietar devine proprietary exclusiv al bunurilor sau, după caz, al
sumelor de bani ce i-au fost atribuite numai cu începere de la data stabilită în actul de partaj,
dar numai devreme de data încheierii actului, în cazul împărțelii volun-tare, sau, dupã caz, de
la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și cã nu a fost niciodată proprietarul
celorlalte bunuri (cote-pă'ți din bun) care nu i-au fost atribuite prin partaj. în cazul imobilelor,
efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în forma autentică
sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciară.
în acest sens sunt și dispozițiile art. 680 NCC.
Garanțiile constitute de un coproprietar asupra cotei sale părți se strămută, conform art.
682 NCC, de drept, asupra bunului atribuit acestuia sau, dupã caz, a sumelor de bani care i-au
fost atribuite prin partaj.
Hotărârea de partaj rãmasă definitivă constituie titlu executoriu chiar în situația în care nu
s-a cerut sau nu s-a dispus predarea bururilor către coproprietarul în lotul căruia au intrat
bunurile. Prin urmare, coproprietarul căruia i s-au atribuit bunurile nu trebuie să promoveze
acțiune în revendicare împotriva coproprietarului care deține bunurile și refuză predarea lor'11.
în cazul în care părțile declară expres că nu solicitã predarea bunu-
"I PIcn Trib. Suprcm, dec. de îndrumare nr. 3/l%8, in CD. I%8, p. 11 și urni.

PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR Arl. W9S | KW7
rilor, hotărârea definitivā de partaj nu este susceptibilā de executare, situație în care, pentru a
intra în posesia bunuriíor atribuite, partea interesată trebuie sã promoveze acțiunea în
revendicare.
Potrivit art. 681 NCC, actele încheiate, în condițiile legii, de un coproprietar cu privire la
bunul comun rămân valabile și sunt opozabile celui căruia i-a fost atribuit bunul în urma
partajului.
2.Caleadeatacîmpotriva hotărârii de partaj. Hotărârea de partaj estesupusã numai apelului,
fiind exclus recursul, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabil proceselor
începute între data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă și data de 31 ianuarie
2015, respectiv potrivit art. 483 alin. (2) NCPC, în privința proceselor înce pute din 1 ianuarie
2016.
Prin excepție, atunci când partajul se solicită pe cale incidentală (bunăoară, în cadrul pro-
cesului de dívorț, al contestației la executare), hotărârea este supusă acelorași cãi de atac ca
și hotărârea data asupra cererii principale, în același termen ca eel de exercitare a căii de atac
împotriva soluției date în acțiunea principală. Nu are relevanță dacă se atacă numai soluția
data asupra partajului ori și soluția data asupra acțiunii principale. Ca atare, existã posibilitatea
ca uneori hotărârea de partaj să fie spusă și recursului. Spre exemplu, atunci când partajul se
solicită în cadrul contestației la executare, formulată, în condițiile art. 714 alin. (4) NCPC, de un
terț care pretinde un drept de coproprietate, terț care solicitã și partajul și atribuirea bunului în
lotul său, dacă bunurile au o valoare mai mare de 1.000.000 lei [pentru cereri promovate până
la data de 31 decembrie 2015, confom art. XVIII alin. (2 )din Legea nr. 2/2013], respectiv de
500.000 lei (pentru cererile promovate începând cu 1 ianuarie 2016), hotărârea pronunțatã
este susceptibilă de apel și recurs, conform art. 717 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (1) și (2)
NCPC. în cadrul căii de atac a recursului (pentru situația de excepție în care hotărârea primei
instanțe este supusă și recursului) nu pot ficenzurate criteriile prevăzute de lege ca relevante
pentru formarea și atribuirea loturilor, și anume: acordul părților, mărimea cotei-părți a fie-
căruia, domiciliul și ocupația părților, efectjarea de unul dintre coproprietari, anterior parta jului,
de îmbunātățiri sau construcții cu acordul celorlalți coproprietari, altele asemenea.
Odată obținut titlul executoriu, hotărârea poate fi pusă în executare (de bunăvoie sau silit,
prin intermediul executorului judecătoresc) în privința bunuriíor împărțite. Dacă este vorba de
un titlu în materia drepturilor raale, termenul de prescripție este eel de 10 ani, prevăzut de art.
705 alin. (!) teza a ll-a NCPC. în schimb, dacă este vorba de o creanță, termenul de prescripție
este eel de 3 ani, prevăzut de art. 705 alin. (1) teza I NCPC.
Arl. 995. Revendicarea bunuriíor atribuite. (1) în cazul în care părțile declară în mod
expres că nu solicită predarea bunuriíor, hotărârea de partaj nu este sus ceptibilă de
executare silită.
(2) Pentru a intra în posesia bunuriíor atribuite și a căror predare i-a fost refuzată de
ceilalti coproprietari, partea interesată va trebui sã exercite acțiunea în revendicare.
COMENTARII
Revendicarea bunuriíor atribuite în urma partajului. Asa cum rezultă din art. 994
alin. (2) NCPC, hotărârea de partaj rămasă definitivă consrituie titlu executoriu chiarîn situația
în care nu s-a dispus predarea bunuriíor către coproprietarul în lotul căruia au intrat bunurile. în
cazul în care părțile declară expres că nu solicită predarea bunuriíor, hotărârea definitivă de
partaj nu este susceptibilă de executare. în această situație, pentru a intra în posesia bunuriíor
atribuite, partea interesată trebuie să promoveze acțiunea în revendicare reglementată de art.
563 NCC.

Titlul VI. Procedure ordonanței președințiale
Art. 99ft. Condiții de admisibiíitate. (1) Instanța de judecatã, stabilind că în favoarea
reclamantului există aparenta de crept, va putea să ordone măsuri pro-vizorii în cazuri
grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întâr-zicre, pentru prevcnirea
unci pagube iminente și care nu s-ar putea repara, prccum și pentru înlăturarea piedicilor
ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
(2)Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mcnțiune
privind durata sa și nu s-au modificat împrcjurările de fapt avute în vedere, măsurile
dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
(3)La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarca să se facă fărã
somatie sau fãră trecerea unui termen.
(4)Ordonanța va putea fi data chiar și atunci când este în curs judecatã asupra fondului.
(5)Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în
fond și nici măsuri a cãror executare nu ar mai face posibilã restabilirea situației de fapt
COMENTAR11
1.Condițiile de admisibiíitate a ordonanței președințiale. Pentru admisibilitatea
ordonanței președințiale secerîndeplinite cumjlativdouă condiții, și anume: urgențași
caracterul provízoriu (vremelnic). Acestor condiții li s-a adãugat și o a treia, care decurge
din caracterul provízoriu: neprejudecarea fondului cauzei. Ori de câte ori lipsește una
dintre aceste condiții, ordonanța președințială nu poate fi admisã.
Garanțiile unui proces echitabil trebuie respectate și în cadrul unei proceduri provizorii,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului făcând următoarele precizări și nuanțări: dreptul dedus
]udecății, atât pe cale principală, cat și în procedura de urgență, trebuie să aibă caracter civil în
sensul jurisprudenței C.E.D.O.; măsura cerutã pe calea ordonanței preșe dințiale trebuie sã fie
direct determinantã pentru dreptul cu caracter civil dedus judecății pe cale principală. în funcție
de specificul măsurii cerute în procedura de urgență, este posibil ca nu toate garanțiile
procesului echitab I să fie aplicabile; asigurarea eficienței și celerității măsurii cerute ar putea
să facă imposibilă asigurarea tuturor acestor garanții (timpul necesar pregătirii apărării,
asigurarea asístenței juridice etc.); pe de altă parte, garanții cum ar fi dreptul la o instanță
independentă și imparțială vor fi întotdeauna aplicabile'11.
Admisibilitatea ordonanței președințiale se analizează nu doar din perspectiva formalã a
condițiilor mai sus enunțate, ci și din perspectiva consecințelor pe care o astfel de măsură
provizorie le poate avea asupra tuturor drepturilor părților implicate în proces12'.
2.Urgența. Textul analizat nu definește urgența, însă precizează situațiile în care
aceasta se justifică. Astfel, ordonanța președințială poate fi utilizată ori de câte ori se
' ' C.E.D,O., Micallefc. Mallei, hot. din 15 octombrie 2009, cu notă de M. Sãlãgeau, D. Bo%dan, www.juridice. ro,
disponibilā pe www.cchr.coe.int.
' ' I.C.C.J., s. a 11-a civ., dec. nr. 1487 din 15 martic 2012, www.juridice.ro.

PROCEDURA ORDONANȚFl Í'REȘED!NȚIALE -Irl. Him I 1399
solicită luarea de măsuri provizorii pentru: a) păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin
întârziere; b) prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara; c) înlăturarea
piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Existā urgență ori de câte ori dreptul pãrții care reclamă ar fi amenințat să se piardă cu
totul, dacă aceastā parte ar recurge la procedura obișnuită de judecată sau eel puțin ar suferi
un prejudiciu imediat, atât de g^av încât să apară foarte greu de reparat'1'.
Urgența trebuie să existe pe tot parcursul soluționārii cauzei, nu numai în timpul
judecării în primă instanță, ci și în calea de atac, pânã la pronunțarea unei hotãrâri jude-
cătorești definitive (irevocabile, în vechea reglementare). Uneori, ea rezultă din chiar
circumstanțele cauzei, alteori se prezumă. Astfel, potrivit art. 919 NCPC, ordonanța pre-
ședințială este admisibilă pentru luarea de măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței
copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii, la folosirea locuinței familiei,
în tot timpul procesului de divorț.
Poate fi reținută urgența în cazul neplății chiriei de către locatarul al cărui contract de
închiriere a expirat, dar continuā să folosească imobilului, dacă prin aceasta proprietarul este
lipsit de mijloacele financiare necesare traiului zilnic, care îi conferă o stare financiară de
siguranță, fără grija de a-si contabiliza drastic cheltuielile. într-o astfel de situație, existã un
prejudiciu imediat, greu de reparat îr viitor, carejustificã evacuarea provizorie, până la
soluționarea acțiunii de drept comunîn rezilierea contractului de închiriere și evacuarea
locatarului.
în schimb, înlăturarea atingerii dreptului de proprietate, dorința de amenajare rapidă a
terenului, construcția (neprobatã} în viitor (la o data neindicată) în apropierea unui teren de
sport nu constituie veritabile motive care să ducã la concluzia că neluarea măsurii
urgentesolicitatear genera opagubă imposibil sau dificil de reparat, asemenea elemente de
disconfort putând fi înlăturate pe calea dreptului comun'2'.
Tot astfel, faptul că reclamanta mai are posibilități de acces la imobilul hală ce-i apar-ține,
chiar dacă ar trebui realizate anumite lucrări în acest scop, conduce la concluzia că mãsura
solicitată -obligarea pârâtului să permită trecerea pe terenul său și să desființeze gardul
edificat – nu are caracter urgent, fiindcă pretinsa pagubă potențialā invocata de reclamanta nu
este ireparabilã, în condițiile în care aceasta poate avea acces la imobilul hală și dintr-un alt
loc decât eel din vecinătatea imobilului pârâtului. Argumentele recu-rentei privind cauzarea
unor probleme ccntractuale determinate de nelivrarea mărfurilor realizate nu pot atrage
admiterea cererii de ordonanță președințială, atât timp cat nu este o singură cale de acces,
respectiv cea solicitată peste terenul cumpãrat de pârât, accesul în halã putând fi realizat nu
doar trecând peste imobilul intimatului'3'-
Urgența trebuie motivată de instanța de judecată. La aprecierea urgenței trebuie să se
aibă în vedere și perioada de timp dintre momentul producerii faptului prejudiciabil și data
promovării cererii de ordonanță președințială, deoarece, uneori, în funcție de cir cumstanțele
cauzei, timpul îndelungat scurs între producerea faptului prejudiciabil și sesizarea instanței de
judecată cu o cere'e de ordonanțã președințială face să nu mai fie întrunitã condiția urgenței14'.
3. Caracterul provizoriu. Pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua decât măsuri cu
caracter temporar. Măsurile luate își păstrează caracterul provizoriu, chiar dacă recla-
I'l Trib. Bistrița-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 19/R din 20 ianuarie 2012, nepublicata.
'2' Trib. Bistriț-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 239/R din 19 septembrie 2012, nepublicata.
1 3 1 Trib. Bistrița-Năsāud, s. I civ., dec. nr. 109/K din 6 martie 2013, nepublicata.
'4' Astfel, depozitarea dc pârat in anul 1996 a unor materiale pe un teren șí promovarea unei cereri de ordonanța
pre⅛edințialcí pentru obligarea pârâtului la ridicarea materialelor in anul 1998 denotă lipsa urgenței. A se
vedea, în acest sens, C.A. Cluj, s. com. și de cont. adm., dec. nr. 459/1999, in BJ. 1999, p. 281.

I •Hill Art. SI!Mi I'KOCEDURI SPECIALE
mantul, care a obținut câștig de cauză, ori pârâtul, care știe că măsura luată concordă cu
dreptul reclamantului, nu mai promovează o acțiune de drept comun.
4.Neprejudecarea fondului cauzei. A nu prejudeca fondul cauzei înseamnā a nu ana-liza
fondul raportului juridic dedus judecății, însă instanța sesizatā cu judecarea uneî ordonanțe
președințiale poate „pipăi" fondul'11, în sensul că stabilește dacă aparența dreptului este în
favoarea reclamantului. Numai dacă instanța stabilește cā în favoarea reclamantului există
aparența de drept, poate crdona măsuri provizorii.
5.Posibilitatea de opțiune între procedura ordonanței președințiale și procedura
prevãzutã de art. 718 alin. (7) NCPC, în cazul cererilor de suspendare provizorie a unei
executāri silite. în opinia noastrã, cele două căi de acțiune puse la dispoziția celui intere-sat,
ordonanța președințială întemeiată pe dispozițiile art. 996 NCPC și cererea întemeiată pe
prevederile art. 718 alin. (7) NCPC, nu se exclud reciproc. Dimpotrivă, rămâne la lati-tudinea
părții interesate să aleagă mijlocul procedural mai favorabil. Aceasta întrucât se poate constata
că cele douã căi prevăzute de lege pentru a obține o măsură de suspendare presupun
întrunirea unor condiții diferite [a urgenței, a existenței unei cereri de suspen dare și a depunerii
cauțiunii, în cazul art. 718 alin. (7) NCPC, respectiv urgența justificată numai
peanumiteîmprejurări, și anume: păstra^ea unui drept care s-ar păgubi prinîntâr-ziere,
prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi
cu prilejul unei executări, caracterul vremelnic, neprejudecarea fondului, în cazul art. 996
NCPC].
6.Cereri care nu se pot soluționa în procedura ordonanței președințiale. în principiu,
ordonanța președințială este admisibilă în orice materie. Existā însă materii ín privința cărora,
în caz de litigiu, nu se poate recurge la procedura ordonanței președințiale. Este vorba de litigii
care privesc: obligația de a face, restituirea sau predarea unor bunuri mobile, executarea unui
contract, validitatea titlurilor, interpretarea sau rezilierea unui contract, dreptul de retenție,
ipoteca sau privilegiul'21, stabilirea caracterului simulat al unui act, revocarea unui administrator
al unei societãți13'.
întrucât pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri prin care să se soluți-oneze
litigiul în fond, s-a decis că această cale ru se poate utiliza în cazul obligațiilor de a face, cu
excepția cazului în care prin aceasta se urmărește înlăturarea unor acte abu-zive1'1. S-a
remarcat că, într-o asemenea împrejurare de excepție, nu suntem în prezența unor veritabile
acte de a face, ci, mai degrabã, a unor lucrãri care au ca scop restabilirea situației
anterioare1^1.
în scopul executării unui contract, nu se poate utiliza calea ordonanței președințiale
pentru a se obține restituirea sau predarea unor bunuri mobile, deoarece, printr-o aseme nea
măsură, s-ar soluționa fondul cauzei. Ordonanța președințială poate fi însă utilizată pentru
restituirea bunurilor de uz personal și a celor strict necesare exercitării profesiei sau meseriei.
De asemenea, pe calea ordonanței președințiale nu se poate solicita executarea contractului,
interpretarea sau rezilierea acestuia, întrucât s-ar rezolva fondul cauzei.
Procedura ordonanței președințiale nu poate fi utilizată nici pentru a examina valabi-litatea
titlurilor invocate de părți, deoarece s-ar rezolva fondul cauzei. Pe calea ordonanței
președințiale instanța nu poate decât să stabilească, în baza probelor prezentate de părți, în
favoarea cãreia există aparența de drept.
W L· Deleanu, Tratat…, vol. II, 2005, p. 335.
' ' C. Cri$u, Ordonanța președințială, Ed. Argessis, Curtea de Argeș, 1997, p. 319-321.
1 3 1CSJ., s. com., dec. nr. 59/1996, în B.J., Bază de date.
1 4 1 Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 779/1982, în CD. 1982, p. 204.
1 5 1 I. Leș, Tratat…, p. 79.

PROCEDURA ORDONANȚEI PRESEDINTIALE Art. í»Ï»fi | I4(íl
Intrucât acordarea dreptului de retenție presupune stabilirea unei creanțeîn legătură cu
lucrul, deci examinarea fondului cauzei, procedura ordonanței presedintiale nu poate fi utilizată
nici în aceastã materie.
Pe calea ordonanței presedintiale nu pot fi luate mãsuri ce implică aprecieri definitive
asupra întinderii sau efectelor unui privilegiu ori unei ipoteci, nu se poate solicita înscri-erea
sau ridicarea ipotecii.
Măsura demolării unui gard nu are caracter provizoriu, ea fiind definitivā, astfel că aceasta
nu se poate dispune pe calea ordonanței presedintiale, ci doar pe calea dreptului comun''1.
Tot astfel, măsura a ridicarii unor construcții are caracter definitiv, ceea ce exclude
posibilitatea luării unei asemenea măsuri pe calea ordonanței presedintiale'2'.
De asemenea, desființarea contractului deînchiriere, restabilirea situației anterioare
încheierii lui si plata chiriei se constituie în mãsuri ce nu pot fi dispuse în cadrul procedurii
speciale a ordonanței presedintiale, deoarece vizează însuși conținutul raporturilor juridice
dintre părți și se urmărește tranșarea definitive a acestora, fapt ce contravine condițiilor
vremelniciei și nerezolvārii fondului'3'.
Simpla apărare a unui drept conferit de lege nu înseamnă urgență care să justifice
admiterea cererii de ordonanță președințială, aceastã apărare putându-se realiza pe calea
dreptului comun, prin promovarea unei acțiuni în justiție'4'.
Revocarea calității de administrator nu poate fi considerată o măsură provizorie,
deoarece vizeazā fondul cauzei, astfel că o asemenea măsură nu poate fi luată pe calea
procedurii instituite de art. 996 NCPC.
într-o opinie1^1 se consideră că ordonanța președințială nu își găsește aplicare în fata
instanței de contencios administrativ, întrucât Legea nr. 554/2004 reglementează o altă
procedura pentru soluționarea grabnică a unor situații de urgență, diferită de cea regle-mentată
de art. 996 NCPC. Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și
pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul
sau a autorității ierarnic superioare, persoana vătămată poate cere instanței competente să
dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței
de fond. Instanța soluționează cererea cu citarea părților, de urgență și cu precădere.
Hotărârea este susceptibilă de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Se pot observa diferențele dintre procedura ordonanței presedintiale și cea prevăzută de
art. 14 din Legea nr. 554/2004: a) art. 14 se referă la „cazuri bine justificate", în timp ce
ordonanța președințială presupune existența unor „cazuri grabnice"; b) în sensul art. 14,
prevenirea unei pagube iminente este o condiție necesară a cazurilor bine justificate, în timp
ce, în cazul ordonanței presedintiale, prevenirea unei pagube iminente este una dintre situațiile
care justifică admisibilitatea cererii de ordonanță președințială; c) pe calea reglementată de art.
996 NCPC pot fi luate orice măsuri provizorii, în timp ce în temeiul art. 14 din Legea nr.
554/2004 se poate dispune doar măsura suspendării actului admi nistrativ; d)în timp ce
ordonanța președințială poate fi data șifără citarea părților, art. 14 din Legea nr. 554/2004
instituie obligativitatea citării acestora; e) hotărârea pronunțată în baza art. 14 din Legea nr.
554/2004 este susceptibilă de recurs, termenul fiind de 5 zile
''' Trib. Bistrița-Năsăud, s. civ., dec. nr. 373/R din 29 noiembrie 2006, nepublicatâ. '2' Trib.
Bistrița-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 128/IÎ din 12 aprilie 2012, nepublicată. 1 3 1 Trib. Bistrița-
Năsāud, s. civ., dec. nr. 213/R din 11 iulie 2007, nepublicatā. '4| Trib. Bislrija-Nasâud, s. civ.,
dec. nr. 310/R din 27 octombrie 2010, nepublicata. <5' /. Dekami, Tratat…, vol. II, 2005, p.
338-339.

14U2 %I-I. :\·m I'KOCEDURI SPECIALE
de la comunicare, în timp ce ordonanta președințială poate fi atacată cu apel, termenul fiind de
5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea pãrților, respectiv de la comunicare, dacã s-a
dat fără citarea părților.
Apreciem și noi că un act administrativ nu poate fi suspendat pe calea ordonanței
președințiale, atãt timp cat art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 reglementează o pro cedure
specială pentru suspendarea executării acestuia.
în opinia noastră, pe calea ordonanței președințiale se poate însă solicita suspendarea
executării unei hotărâri judecătorești definitive. Articolul 484, art. 507 și art. 512 NCPC prevăd
posibilitatea instanței de a suspenda executarea unei hotărâri atacate cu recurs, contestație în
anulare sau revizuire, sub condiția depunerii cauțiunii prevãzute de art. 718 NCPC.
în schimb, așa cum a statuat instanța supremã, este admisibilă, de principiu, procedura
ordonanței președințiale, atunci când starea de fapt a cauzei nu se circumscrie dispozițiilor art.
14 din Legea nr. 554/2004 privitoare la suspendarea actului administrativ unilateral, neexistând
incompatibilitateîntre această procedura și cea a contenciosului administrativ în situatia în care
cauza nu are ca obiect suspendarea unui act administrativ, ci dispunerea unor măsuri
provizorii, cum ar fi impunerea uneiobligații vremelniceîn sarcina unei părți, până la dezlegarea
fondului cauzei'1'.
7.Cuprinsul cererii de ordonanta președințială. Cererea va cuprinde: numele, pre-numele,
domiciliul sau reședința pãrților sau, după caz, denumirea și sediul acestora; calitatea în care
părțile stau în judecată, atunci când nu stau în nume propriu; indicarea mãsurii care se solicita
a fi luată; precizarea motivelor pe care se sprijină cererea, a dove-zilor de care reclamantul
înțelege să se folosească și semnãtura reclamantului12'.
8.Executarea ordonanței președințiale. Ordonanta are caracter provizoriu și este
executorie, astfel că poate fi pusă în executare conform art. 632 alin. (2) NCPC (respectiv fără
învestire cu formula executorie, la fel ca și h vechea reglementare, potrivit art. 3741 CPC).
Instanța sesizată poate dispune ca executarea să se facă fără somație sau fără tre-cerea unui
anumit termen.
9.Domenii importante de aplicabilitate a instituției ordonanței președințiale. Caracterul
variat al situațiilorîn care se poate recurge la procedura ordonanței președințiale face
imposibilă o analiză în detaliu a acestora, fapt ce impune doar o prezentare a domeniilor mai
importante de aplicabilitate a instituției ordonanței președințiale.
Ordonanta poate fi pronunțată chiar dacă este în curs judecata asupra fondului. însă, pe
calea ordonanței președințiale este interzis a se dispune măsuri care rezolvă fondul litigiului
sau măsuri a căror executare ar face imposibilă restabilirea situației de fapt. Exemplificativ,
ordonanta președințială este admisibilă în materie locativă, în rapor-turiledevecinãtate,
defamilie, în raporturiledintre profesioniștisauîn materia executării silite.
în materie locativă ordonanta președințială se poate utiliza pentru evacuarea unei
persoanedintr-unimobil, pentru reprimarea abuzurilordefolosință, pentru restrângerea spațiului
de locuit în situatia în care este necesară efectuarea grabnica a unor reparații necesare,
pentru asigurarea folosinței pașnice a părților comune, pentru reintegrarea în locuință a celui
izgonit în mod abuziv.
în raporturile de vecinātate ordonanta președințială poate fi folosită pentru obligarea unei
părți să ia măsuri de naturã să evite producerea unei pagube iminente, pentru efec-
' ' I.C.C.J,, s. de cont. adm. și fisc., dec. nr. 2462 din 17 mai 2012, www.scj.ro și www.juridice.ro.
'2' /. ⅛ Codul…, p. 1282; M. Tăbârcă, Gh. Butn, Codul…, p. 1419, comentariul 8; M. Tăbãra`i, Drept procesual …,
vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 210.

PROCEDURAORDONANTEI PREȘEDINȚIALE .in. Mî»fi | I4t>;>
tuarea de reparații urgente la pārțile comune, cum ar fi zidul, șanțul sau gardul comun, pentru
deblocarea unei cãi de acces. De asemenea, măsura obligării părții să permită vecinului
accesul spre imobilele proprietatea sa cu piciorul, animalele, mijloacele de transport este una
menită sa asigure posibilitatea de a ajunge la imobilul proprietatea sa și de a transporta la
imobil recolta (în perioada toamnei), lemne de foe (în perioada de iarnă), de a aduce animalele
de la camp, evitându-se astfel prevenirea unui prejudiciu dificil de reparatîn viitor'1'.
în raporturile de familie ordonanța președințială poate fi utilizatăîn materia divorțului,
pentru luarea de mãsuri vremelnice cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația
de întreținere, la alocația de stat pentru copii, la folosirea locuinței familiei; în raporturile dintre
soți, pentru reintegrarea celui izgonit din locuință, pentru restituirea bunurilor de uz personal
sau necesare exercitării profesiei sau meseriei, pentru inventa-rierea bunurilor comune cãnd
există pericolul înstrăinārii de unul dintre soți, pentru sta bilirea locuinței minorului ai cărui
părinți sunt despãrțiți în fapt, pentru exercitarea drep- tului pãrintelui de a avea legături
personale cu minorul său.
în raporturile dintre profesioniști se poate recurge la procedura ordonanței preșe-dințiale
pentru evacuarea unui salariat care ocupă spațiul comercial gestionat după înce-tarea
raporturilor de muncă'2', pentru oprirea unor acte de concurență neloială.
în materia executării silite, pe calea ordonanței președințiale se pot solicita suspen-darea
executării silite, stabilirea provizorie a cuantumului creanței.
Uneori acte normative speciale ori cu caracter general prevãd expres luarea unor
măsuri pe calea ordonanței președințiale. Exemplificativ, amintim dispozițiile art. 217 NCC
{suspendarea acteloratacateodatăcu intentareaacțiuniiîn anulare), art. 255 NCC {măsuri
provizorii pentru protecția drepturilor nepatrimoniale), art. 630 NCC (măsuri pentru pre venirea
pagubei în cazul depășirii inconvenientelor normale ale vecinătății), art. 1113 NCC (reducerea
termenului de opțiune succesorală), art. 1278 NCC (pactul de opțiune, stabi lirea termenului
pentru acceptare), art. 1337 NCC (înscrierea în cartea funciara a unei ipoteci legale în vederea
garantării cheltuielilor necesare de cãtre gerant), art. 1415 NCC (stabilirea judiciară a
termenului), art. 1592 NCC (acțiunea deținătorului deposedat în mod nelegitim), art. 1979 NCC
(constatarea stãrii bunului), art. 2162 NCC (stabilirea ter menului de restituire), art. 2181 NCC
(cererea creditorilor oricăruia dintre curentiști de încheiere înainte de termen a contului curent,
pentru executarea sau poprirea soldului rezultat în favoarea curentistului debitor), art. 2198
NCC (deschiderea forțatã a casetei de valori), art. 2287 NCC (litigii cu privire la caracterul
suficient al fideiusiunii), texte care trimit expres la dispozițiile ordonanței președințiale.
Tot astfel, art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale
statului, republicată^l, reglementează ordonanța președințială pentru luarea măsurii
sechestrului asigurător.
10. Efectele în timp ale măsurilor dispuse pe calea ordonanței președințiale. Prin
ordonanța pronunțată instanța poate stabili durataîntimpa măsurilor provizorii luate.în cazul în
care ordonanța emisă nu cuprinde o asemenea mențiune, în ipoteza în care împrejurările de
fapt avute în vedere la emiterea ei nu s-au modificat, măsurile dispuse pe calea ordonanței
președințiale prodjc efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului dreptului dedus
judecății. Ca atare, într-o asemenea ipoteză, efectele măsurilor dispuse încetează la data
soluționării definitive a litigiului asupra fondului.
''' Trib. Bistrița-Năsăud, s. 1 civ., dec. nr. 19/K din 20 ianuarie 2012, nepublicatã. 1 2 1
C.S.J., s. com., dec. nr. 217/1995, in B.J.CD. 1995, p. 373-375. 131 M. Of. nr. 948 din 24
dcccmbric 2002.

14(14 Arl. !IÍJ7-!»!Ï." I'KOCEDURI SPECIALE
Arl. 997. Instanța competentă. Ccrcrca de ordonanță președințială se va intro duce la
instanța competentă să se pronunte în primã instanță asupra fondului dreptului.
COMENTARII
Competență. Soluționarea cererii de ordonanțã președințială revine instanței com-petente
să soluționeze fondul dreptului în primă instanță. Sintagma „instanța competentă să judece
fondul dreptului" se referă la fondul dreptului dedus judecății prin cererea de ordonanță
președințială.
Determinarea instanței competente să judece cererea de ordonanță președințială se
realizează prin raportare la obiectul cererii de ordonanță președințială, și nu la un alt obiect al
unei acțiuni aflate pe rolul instanței de judecată. Ca atare, competența soluțio-nării unei cereri
de ordonanță președințială revine acelei instanțe care ar fi competentă să se pronunte pe
fondul dreptului dacă pretenția reclamantului ar fi fost formulată în cadrul unei acțiuni de drept
comun.
Din acest punct de vedere, atunci când, spre exemplu, se solicită luarea unei măsuri de
sistare provizorie a executării unor lucrări pe un teren solicitat a fi restituit în proce dura
specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, nefinalizată încă, cererea de ordonanță președințială
este de competența judecătoriei, potrivit art. 94 pet. 1 lit. h) sau j), dacă valoarea litigiului este
până la 200.000 lei inclusiv, întrucât fondul dreptului se referă la o obligație de a face, și nu de
competența tribunalului, ca instanță prevăzută de legea specială.
Tot astfel, în practica judiciară s-a statuat că, deși Corpul Experților Contabili și al
Contabililor Autorizați din Romania s-a înființat prin O.G. nr. 65/1994 ca persoană juridică de
utilitate publică, având între atribuții și organizarea evidenței experților contabili, a contabililor
autorizați și a societăților comerciale de profil prin înscrierea acestora în Tabloul Corpului,
această persoană juridică de drept privat nu este asimilata unui autorități publice centrale. Prin
urmare, în cazul în care se solicită – pe calea ordonanței președin-țiale – reintegrarea în Corpul
Experților Contabili și al Contabililor Autorizați din Romania, obligarea la eliberarea înscrisurilor
și hotărârilor care au stat la baza acestora, obligarea la eliberarea ștampilei de expert contabil
și obligarea la daune cominatorii, competența de soluționare a cauzei va aparține instanțelor
civile, iar nu celor de contencios adminis-trativ, litigiul fund unui de natură civile"'.
Arl. 998. Procedura de soluționare. (1) In vederea judecării cererii, părțile vor fi citate
conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o
copie de pe cerere și de pe acte!e care o însoțesc. Intâmpinarea nu este obligatorie.
(2)Ordonanța va putea fi data și fără citarea pãrților. In caz de urgențã deosebitã,
ordonanța va putea fi data chiar în aceeași zi, instanța pronunțându-se asupra măsurii
solicitate pe baza cererii și actelor depuse, fărã concluziile pãrților.
(3)]udecata se face de urgcnță și cu precădere, ncfiind admisibile probe a căror
administrare necesită un timp îndelungat. Dispozițiile privind cercetarea procesului nu
suntaplicabile.
(4)Pronunțarea se poate amâna cu eel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face
în eel mult 48 de ore de la pronunțare.
' ' I.C.C.J., s. a 11-a civ., dec. nr. 3740 din 27 scptcmbrie 2012, www.juridicc.ro; www.scj.ro.

PROCEDUKAOkf>ONANTEl CKI-.>l l>INȚIALE Arl. »»H I ]4O⅛
COMENTARII
1.Soluționarea cererii de ordonanță președințială. în principiu, ordonanța președin-
țială se pronunță cu citarea părților, însã instanța de judecată sesizatã poate aprecia cã
judecata se poate desfãșura și fără citarea părților. Suntem de părere cã aprecierea asupra
necesității citării părților revine completului de judecata căruia i s-a repartizat aleatoriu
cauza spre soluționare, și nu judecătorului de serviciu sau persoanei care înregistrează
cererea. în acest sens, art. 97 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor
judecătorești prevede că dosarele repartizate pe complete în mod aleatoriu vor fi preluate
de președintele completului de judecată învestítcu soluționarea cauzei ori de unul dintre
membrii completului, care va lua măsurile necesare în scopul pregãtirii judecății, astfel
încât să se asigure soluționarea cu celeritate a cauzelor. în cazul în care cererea se judecă
fără citarea părților, însă reclamantul, personal sau prin reprezentant, se prezintă la ter-
menul stabilit pentru judecată, considerãm că instanța de judecată este obligată să amâne
judecarea cauzei și să dispună citarea celeilalte părți, în vederea respectării principiului
contradictohalității și al dreptului la apărare al tuturor părților între care s-a stabilit rapor-
tul juridic litigios.
Judecarea ordonanței președințiale seface în procedurã de urgență și cu precădere. Ca
atare, urgența nu se confundă cu celeritatea. întreaga procedurã a ordonanței președin țiale se
desfășoară sub semnul celerității. Fiind vorba de o procedurã urgentă, în care întâmpinarea nu
este obligatorie, procedurã prevăzută de art. 201 NCPC privitoare la fixarea primului termen de
judecată nu este aplicabilă. în schimb, dispozițiile art. 200 NCPC privitoare la regularizarea
cererii sunt incidente și în această materie, atât timp cat nu există o normă specială care să
prevadă altfel.
Față de caracterul urgent al cererii, în doctrină s-a arătat că în cadrul acestei proceduri nu
sunt aplicabile dispozițiile privind cercetarea procesului, în sensul cã instanța nu va estima
durata procesului, părțile nu vor putea conveni ca administrarea probelor să se realizeze prin
avocat sau consilier juridic, iar unele probe, cum este expertiza, nu vor putea fi acceptate din
cauza duratei necesare pentru administrare'11.
întrucât alin. (3} al normei analizate prevede expres inaplicabilitatea dispozițiilor pri vitoare
la cercetarea procesului, apreciem că estimarea duratei necesare cercetării pro cesului nu va
avea loc în procedurã ordonanței președințiale.
2.Timbrarea cererii de ordonanță președințială. Ordonanța președințială al cărei obiect
nu este evaluabil în bani este supusă plății taxei judiciare de timbru de 10 lei, con form art. 3 lit.
b) din Legea nr. 146/1997 și timbrului judiciar de 0,30 lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr.
32/1995'2'. Dacă obiectul este evaluabil în bani, devin incidente dis pozițiile art. 2 alin. (1) din
Legea nr. 146/1997, privitoare la taxa de timbru datorată în cazul cererilor evaluabile în bani,
respectiv cele ale art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995'3'.
3.Formularea de cereri în cadrul ordonanței președințiale. Ținând seama de faptul că
pe calea cererii de ordonanță președințială nu se poate prejudeca fondul cauzei, s-a învederat
că în procedurã ordonanței președințiale nu poate fi formulată o cerere de
il` C. Ro$u, A.F. Moca, Administrarea probelor în roul Cod de procedurã civilā, înDreptuI nr. 11/2012, p. 79. '
'Potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995: „Cererile de chema rein judecata, ad resale inslanțclorjudecătoreșli, se
timbrează cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, în cazul în care se solicită soluționarea în fond a cauzei, și în
valoare de 0,15 lei, când cererile au ca obiect exercitarea unei căi de atac".
' ' Potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995: „lncazulîn care cererile prevăzute la alin. (1), indiferent dacă privesc
fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 100 lei, se aplică timbre judiciare de 1,5 lei, dacă
valoarea este de peste 1.000 lei, se aplicA timbre judiciare de 3 lei, iar dacă valoarea este de peste 10.000 lei, se
aplică timbre judiciare de 5 lei".

I4Uf» Al⅞ »»« I'KOCEDURI SPECIALE
chemare în garanție, de arătare a titularului dreptului'1' sau de chemare în judecata a altor
persoane'21. Ïn schimb, pot fi formulate o cerere reconvențională, cu condiția ca prin
intermediul ei să se urmărească luarea unor mãsuri provizorii'3', o cerere de intervenție
principală sau accesorie'4'.
4.Comunicarea citației și a actelor depuse. Fiind vorba de o pricinā urgentă, în cazul
în care judecata se desfãșoară cu citarea părțilcr, termenul de înmânare a citației poate
fi maiscurtde 5 zileînainteatermenuluide judecata, conform art. l59tezaa ll-a NCPC. De
asemenea, în cazul judecarii cererii cu citarea părților, primul termende judecata va putea
fi mai mic de 60 de zile de la data rezoluției, conform art. 201 alin. (5) NPC.
Caracterul urgent al procedurii nu duceînsă la concluzia că instanța nu are obligația de a
comunica pârâtului cererea de ordonanță președințială și actele depuse în sprijinul acesteia.
însă, prin derogare de la prevederile art. 201 NCPC referitoare la fixarea primului termen de
judecata, în materia ordonanței președințiale, după verificarea regularității cererii, în cazul în
care se constatã că cererea îndeplinește toate cerințele legal și este timbrată, completul de
judecata căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza va fixa termen de judecata scurt, dispunând, în
cazul judecarii cererii cu citarea părților, comunicarea către pârât a copiei cererii de ordonanță
președințialã și a actelor anexă la aceasta. în ipoteza unei urgențe deosebite, instanța poate
pronunta ordonanta chiarîn aceeași zi, pe baza cererii și a actelor depuse, fără concluziile
părților.
5.Neobligativitatea depuneriiîntâmpinării.ln materia ordonanței președințiale, dero-
gatoriu de la regula prevãzută de art. 208 alin. (1) NCPC, întâmpinarea nu este obligatorie.
6.Administrarea probelorîn cadrul ordonanței președințiale. Fiind vorba de soluți-
onarea unei cereri prin care se solicită luarea unor măsuri care reclamă urgență, în pro-cedura
ordonanței președințiale nu pot fi administrate acele probe care ar întârzia jude-carea cauzei,
cum ar fi audierea unor martori prin procedura comisiei rogatorii, efectuarea unei expertize
tehnice, luarea unui interogatoriu unei părți aflate în străinătate etc. Ca atare, în cadrul
ordonanței președințiale pot fi administrate orice fel de probe, cu singura condiție de a nu
întârzia judecarea cauzei, deoarece prin curgerea timpului măsurile solicitate a fi luate pot să-
și piardă scopul urmărit. Totodată, în această materie nu sunt aplicabile dispozițiile privind
cercetarea procesului (art. 237-388 NCPC).
7.Conexarea cererii de ordonanță președințială. Litispendența. In privința conexării,
doctrina a subliniat faptul că nu poate opera conexarea decât între două cereri de ordo nanță
președințială, nu și între o cerere de ordonanță președințială și o acțiune de drept comun'"`'.
Tot astfel, este posibilă reunirea, ca efect al admiterii excepției de litispendență, a unor cereri
de ordonanță președințială, însă nu există litispendență între o cerere de ordonanță
președințială și o acțiune de drept comun1"1.
8.Pronunțarea și motivarea hotărârii. Pronunțarea hotărârii poate fi amânată maxim 24
de ore, iar motivarea ordonanței se face în maxim 48 de ore de la pronunțare. Aceste
1 1 1 /. Delamu, Trat.it…, vol. II, 2005, p. 339-340; M. Tābărcā, Gh. Buta, Codul…. p. 1418, comentariul 6; At Tãbârcâ,
Drept procesual…. vol. II, ed. a 2-⅜ 2008, p. 208-209.
' ''. Deleamt, Tratat…, vol. II, 2005, p. 340; /. L··ș, Codul…, p. 1283. ín sens contrar, acela aladmisibi)itfții unei
asemenea cereri, a se vedea M. Tãbârcâ, Gh. Buta, Codul…. p. 1418, comentariul 6.
1 3 1 /. Delamu, Tratat…, vol. II, 2005, p. 340; ƒ. Leș, Codul…, p. 1282-1283; M. Tãbârcâ, Gh. Buta, Codul…, p. 1419,
comentariul 10; M. Tãbârcâ, Drept procesual…, vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 210.
1 4 11 Delamu, Tratat…, vol. II, 2005, p. 149; I. Le$, Codul…, p. 1283; M. Tãbârcâ, Gh. Buta, Codul…. p. 1418,
comentariul 6; M. Tãbârcâ, Drept procesual…, vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 209.
'5' /. Delamu, Tratat…, vol. II, 2005, p. 340; ƒ. Les, Codul…, p. 1286; M. Tãbârcâ, Gh. Buta, Codul…, p. 1420,
comentariul 19; M. Tãbârcâ, Drept procesual…, vol. II, ed.a 2-a, 2008, p. 213.
1 6 1 Ibidem,

PROCEDURA ORDONANȚFl Í'REȘED!NȚIALE .in. »î»» I 14U/
termene sunt de recomandare, nerespectarea lor putând atrage doar aplicarea de sanc-țiuni
disciplinare. Calculul acestor termene se realizează conform art. 181 alin. (1) pet. 1 NCPC, în
sensul că ele încep să curgă de la ora zero a zilei următoare.
Arl· 999. Calea de atac. (1) Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanta este
supusă numai apelului în termen dc 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea
părtilor, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
(2)Instanța de apel poate suspenda executarea pânã la judecarea apelului, dar numai cu
plata unci cauțiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.
(3)Apelul se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea părților. Dispozițiile art. 998
alin. (4) sunt aplicabile.
(4)împotriva executarii ordonanței președințiale se poate face contestație la exec u tare.
COMENTARII
1.Calea de atac împotriva ordonanței președințiale. Sancțiune. împotriva ordonanței
președințiale poate fi exercitată numai calea de atac a apelului, în termen de 5 zile, fiind
exclus recursul, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabil proceselorînce-
pute între data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă și data de 31 decembrie
2015, respectiv potrivit art. 483 alin. (2) NCPC, în privința proceselorînceputedin 1 ianu-
arie 2016. Apelul este calea de atac ori de câte ori prin lege specială, prioritară în aplicare,
nu se prevede o altă cale de atac. Termenul de 5 zile curge de la pronunțare, dacă ordo
nanta s-a dat cu citarea părților, respectiv de la comunicare, în cazul în care soluționarea
cererii de ordonanță președințiala s-a re3lizat fărã citarea părților.
Acest termen este aplicabil și ordonanței președințiale prin care se dispune măsura plasării
copilului în regim de urgență, avãnd în vedere considerentele Deciziei în interesul legii nr.
7/2012, pronunțată de Secțiile Unite ale instanței supreme, care își păstrează actualitatea și în
condițiile noilor dispoziții procedurale'1'.
Termenul are caracter imperativ, astfel că nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii
părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, respectiv respingerea apelului ca tardiv
formulat, dacă acesta este exercitat pestetermenul legal, cu excepția cazului în care partea
dovedește împiedicarea mai presus de voința sa de a acționa în termenul legal și solicită, în
termenul legal prevăzut de art. 186 NCPC, repunerea în termen.
2.Suspendarea executarii hotărârii. Caracter facultativ. Apelul nu suspenda execu –
tarea, însă instanța de apel poate dispune suspendarea executarii dispozițiilor ordonanței până
la judecarea apelului. Suspendarea este condiționată de depunerea unei cauțiuni al cărei
cuantum se stabilește de instanțăîn limitele prevăzute de art. 1056 alin. (2) NCPC, aplicabil ori
de câte ori legea nu prevede altfel [norma analizată nu trimite expres la art. 718 alin. (2) NCPC
sau la vreo dispoziție dintr-o lege specială].
3.Procedura. Ïntrucât ordonanta președințială se caracterizează prin urgență, și solu –
ționarea apelului se realizează de urgență și cu precădere, însă numai cu citarea părților.
Pronunțarea deciziei poate fi amânată maxim 24 de ore, iar motivarea acesteia se face în
termen de 48 de ore de la pronunțare.
4.Contestația la executare. împotriva executarii dispozițiilor cuprinse în ordonanta
președințială se poate face contestație la executare, dispozițiile cuprinse în art. 711-719 NCPC
fiind aplicabile.
1 1 1 M. Of. nr. 411 din 20 iunie 2012

I4UK\il. 1.0110-1.1101 I'KOCEDURI SPECIALE
5.Contestația în anulare. Impotriva ordonanței președințiale pronunțate de instanța de
judecatã poate fi exercitată contestația în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (1)
NCPC (când contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul la care a
avut loc judecatã) sau art. 503 alin. (2) pet 1 și alin. (3) NCPC (când hotărârea a fost
pronunțatã de o instanță necompetentă absolutsau cu încălcarea normelor referitoare la
alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de apel a respins-o
ori a omis să se pronunțe asupra ei) numai dacă ordonanța s-a dat cu citarea părților'1'.
6.Revizuirea. în ceea ce privește revizuirea, în mod judicios s-a remarcat faptul ca
această cale de atac nu poate fi exercitată împotriva unei ordonanțe președințiale, deoa-rece
prin aceasta nu se soluționează fondul cauzei, iar întrucât ordonanța nu se bucurã de
autoritate de lucru judecat față de hotărârea care soluționează fondul, nu poate exista
contrarietate între o ordonanțã și o hotărâre pronunțatã asupra fondului121. Tot astfel, în cazul
în care există două ordonanțe contradictorii, nu se poate fo!osi calea revizuirii, ci, în această
situație, partea interesată poate promova o nouă cerere de ordonanță preșe-dințială ori poate
solicita soluționarea litigiului pe fond.
Art. l.OOO. Transformarea cererii. La solicitarea reclamantului, până la închi-derea
dezbaterilor la prima instanțã, cererea de ordonanță președințială va putea fi
transformată într-o cerere de drept comun, situație în care pârâtul va fi încunoș-tințat și
citat în mod expres cu această mențiune.
COMENTARII
Transformarea cererii de ordonanță președințială. Există posibilitatea ca reclamantul sā
își transforme cererea de ordonanță președințială într-o acțiune de drept comun. 0 ase-menea
transformare poate avea loc numai la cererea reclamantului și eel târziu până la închiderea
dezbaterilor la prima instanță. Dacă până la închiderea dezbaterilor în fata primer instanțe
reclamantul își transformã cererea de ordonanțã președințială, instanța de judecatã este
obligată,în respectarea dreptului la apărare șia principiului contradictorialității, să aducă la
cunoștința pãrâtului această transformare. încunoștințarea se va face prin citarea pârâtuluî cu
mențiunea că reclamantul și-a transformat cererea de ordonanță președințială.
Art. 1.001. Autoritatea de lucru judecat. (1) Ordonanța președințială are auto ritate de
lucru judecat față de o altă cerere de ordonanță președințială, numai dacă nu s-au
modificat împrcjurările dc fapt care au justificat-o.
(2)Ordonanța prcșcdințială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii pri-vind
fondul dreptului.
(3)Hotãrârea data asupra fondului dreptului arc autoritate de lucru judecat asupra unci
cereri ulterioare de ordonanță preșcdințială\
COMENTARH
Autoritatea de lucru judecat a ordonanței președințiale. Sub aspectul autorității de
lucru judecat, în doctrine'3' s-a arătat că ordonanța președințială nu are autoritate de
'1' I. Deîeami, Tratat…, vol. II, 2005, p. 343; M. Tābârcâ, Ot. Buta, Codul…. p. 1422, comcntariul 3; M. Tãbãrcã,
Drept proct⅞ual…, vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 215; /. Le⅜, Codul…. p. 1297.
1 2 11 Deleami, Tratat…, vol. II, 2005. p. 343-344; M. Tãbãrcã, CA. Buta, Codul…, p. 1422, comentariul 3; M. Tãbãrcã,
Drept procesual…. vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 215; /. Leș, Coiul…, p. 1297.
'¾' V.M. Ciobanu, Tratat…, vol. II, p. 498; i. Dekanu, Tratat…, vol. II, 2005, p. 345-346; /. Le$, Procedure civile
spociale, Ed. All Beck, București, 2003, p. 102-103; ƒ. Leș, Codul…. p. 1288; M. Tãbãrcã, Gh. Buta,

PROCEDURAORDONANȚH I'M-.>l l>INȚIALE Arl. I.OHI | 1409
lucru judecatîn litigiul care priveștefondjl dreptului, deoarece are ca obiect doar măsuri cu
caracter provizoriu. însă, o hotărâre asupra fondului are autoritate de lucru judecat față de o
cerere ulterioară de ordonanță președințială, deoarece prin ea se dispune luarea unor māsuri
cu caracter definitiv.
0 ordonanță președințială nu are autoritate de lucru judecat față de o altā cerere de
ordonanță președințială dacă împrejurările care au stat la baza pronunțării primei ordo-nanțe
nu mai subzistă ori s-au modificat, astfel că, în principiu, într-o asemenea situație, o măsură
luată pe calea ordonanței președințiale poate fi schimbată printr-o ordonanță președințialã
ulterioară.
Dimpotrivă, dacă împrejurările au rãmas neschimbate, nu se poate admite o nouă cerere
de ordonanță președințială fără a se încălca autoritatea de lucru judecat relativă a primei
ordonanțe. Este vorba de o putere de lucru judecat cu caracter relativ, care dureazăîn timp
numai atâtcâtstarea defaptsau de drept avută în vedere cu ocazia pro nunțării primei hotărâri
nu a suferit modificări. Pentru a ne afla în fata unui obiect identic nu trebuie analizată maniera
de formulare a cererii deduse judecății, ci finalitatea aces-teia. Astfel, poate rezulta concluzia
unui obiect identic chiar din formulari diferite, dacă scopul urmărit este același'1'.
Solicitarea unor probe noi în susținerea unei cereri identice cu una anterior respinsă nu
înfrânge autoritatea de lucru judecat, fiind exclusiv culpa procesualã a părții că nu a cerut initial
administrarea respectivului probatoriu. Dacă nu s-ar admite aceste conside-rente, ar rezulta că
o cerere identicã de ordonanță președințială poate fi introdusă de nenumărate ori, până la
obținerea unei soluții favorabile, concluzie care nu poate fi accep-tatā prin prisma faptului că
practica respectivă ar reprezenta un abuz de drept.
Codul …. p. 1420-1421. comentariul 21; M. Tãbârcã, Drept procesual …, vol. II, ed. a 2-a, 2008,
p. 215-216.
' 'C.A. Cluj, s. com., deconl. adm. și fisc., dec. nr. 1651 din27aprilic 2011, nopub!icata\