MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL [613654]

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL
REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA
FACULTATEA INFORMATICĂ, INGINERIE ȘI DESIGN
CATEDRA DESIGN
PROIECT DE LICENȚĂ
DESIGN INTERIOR, REVITALIZAREA UNEI CASE
BĂTRÂNEȘTI ÎN STIL CONTEMPORAN
SPECIALITATEA DESIGN INTERIOR
Admis la susținere Elaborat
Șef catedră Studenta grupei DI-44
NFP Gîrbu Cristina Artur
_____________________ __________________
data Conducătorul tezei
Mațcan-Lîsenco Inga
__________________
Chișinău 2018
DECLARAȚIE

PRIVIND ORIGINALITATEA CONȚINUTULUI TEZEI DE LICENȚĂ
Subsemnata, Gîrbu Cristina, absolventă a Univesității Libere Int ernaționale din
Moldova, Facultatea Informatică, Inginerie și Design, specialitatea Design Interior, promoția
2014-2018, declar pe propria răspundere, că teza de licență cu titlul: Design Interior,
Reamenajarea casei bătrânești într-un muzeu, elaborată sub îndruma rea doamnei Mațcan-
Lîsenco Inga pe care urmează să o susțin în fața comisiei este origi nală, îmi aparține și îmi asum
conținutul său în întregime.
Declar că nu am plagiat altă lucrare de licență, monografii, l ucrări de specialitate, articole
etc., publicitate sau postări pe internet, toate sursele bibliografice folosite la elaborarea tezei de
licență fiind menționate în conținutul său într-o bază de date în acest scop.
Data_________________ Semnătura student_______________
CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………………3
1. CONCEPTUL DE REVITALIZARE A CASELOR BĂTRÂNEȘTI
1.1. Istoricul arhitecturii vernaculare ………………………………………………………………….
1.2. Trăsăturile arhitecturii vernaculare în Republica Moldova ………………………………..
1.3. Arhitectura vernaculară pe teritoriul Republicii Moldova ………………………………….
1.4. Concluzii la Capitolul 1 ………………………………………………………………………………..
2. NORMATIVE DE REVITALIZARE ȘI AMENAJARE IN CASE BĂTRÂNEȘTI
2.1 . Elaborarea unui proiect de reamenajare pentru o casă bătrânească ……………………….
2.2. Principalele particularități în amenajarea interioară a unei locuințe ………………………..
2.3. Aplicarea principiilor ergonomice ……………………………………………………………………..
2.4. Normele prevăzute de legislație în revitalizarea și amenajarea casei bătrânești …….
2.5. Concluzii la capitolul 2 ……………………………………………………………………………………
3. ELABORAREA DESIGNULUI INTERIOR PENTRU CASĂ BĂTRÂNE SCĂ
REVITALIZATĂ ÎN STIL CONTEMPORAN
3.1. Conceptul și stilul spațiului proiectat ………………………………………………………………….
3.2. Zonarea funcțională și mobilarea spațiului proiectat ……………………………………………..
3.3. Iluminarea și acustica ……………………………………………………………………………………….
3.4. Proiectarea coloristică ……………………………………………………………………………………….
3.5. Concluzii la Capitolul 3 …………………………………………………………………………………..
CONCLUZII GENERALE și RECOMANDĂRI …………………………………………………………….
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………………..
ANEXE

INTRODUCERE
Actualitatea temei. Tema abordată de autor în acest proiect de licență este actuală
întrucât revitalizarea casei bătrânești este importantă în societ atea contemporană care se
focalizează pe blocurile civile ignorând importanța caselor vernaculare și lăsându- le pe acestea în
desuetudine. Acestea la rândul lor poartă o istorie plină de tradiții și obiceiuri ce ne
caracterizează poporul. Revitalizarea lor este semnificativă întruc ât aceasta ne va accentua încă o
dată valorile care le promovează cultura noastră încă din trecut și va implica noua generație în
respectarea a ceea ce a fost plăsmuit sute de ani.
Actualmente nu există un sistem complex care s-ar ocupa nemij locit de revitalizarea
caseor bătrânești, întrucât aparent aceasta nu reprezintă un interes premordial pentru Republica
Moldova. Autorul totuși tinde se evidențieze necesitatea reamenajă rii acestor tipuri de case,
deoarece pierderea lor ar crea o lacună în cultura noastră populară.
Conținutul temei. Pe parcursul elaborării proiectului de licență autorul a hotărât să se
concentreze pe trei teme evidențiate în trei capitole:
În primul capitol, autorul se bazează pe ideile conceptului de revita lizare a caselor
bătrânești, în care remarchează noțiunile, istoricul, trăsăturile și arhitectura vernaculară din
Republica Moldova. La noțiuni, autorul sugerează ca fiind acceptabilă defini ția de revitazilare a
caselor bătrânești ca cea mai simplă formă de abordare a nevoilor u mane, este aparent uitată în
arhitectura modernă. Istoricul la acest subiect a devenit în mod obiș nuit folosit în anii 1800, într-
un moment în care puterile coloniale occidentale explorau noile lumi care au fost desc operite.
Trăsăturile acestei abordări se focusează pe caracteristica definitorie a zonelor etnografice
care este determinată de configurația peisajului ca rezultat al a ctivităților transformatoare
desfășurte în decursul secolelor de cei care au trăit în cuprinsul lor schimbând treptat cadrul
natural prin despăduriri, prin extinderea terenurilor arabile, prin aglomerare demografică etc.
La ultimul subiect abordat din capitol se evidențiază arhitectura ve rnaculară. Aceasta
reprezintă unul din cele mai importante și relevatoare domenii ale culturii tradioționale.
Modelele construcțiilor tradiționale au fost concepute fără arhitecți, c onstituind adevărate
documente peremptorii ale unității culturale, al continuității viețuir ii îndelungate și neântrerupte
pe vatra etnogenezei sale pe teritoriul Republicii Moldova (Basarabiei).
În al doilea capitol, autorul a remarcat actele normative care st ipulează metodele
revitalizării caselor bătrânești și legalitatea acestora. În pri mul subiect se abordează elaborarea
unui proiect de revitalizare a casei bătrânești. Astfel, planific area și modelarea oricărui act către
o finalitate dorită și previzibilă constituie procesul revitalizării ș i designului. Datorită acestor
elemente avem o ordine în acest univers artificial, standartizând, e conomisind ambientul,
deasemeni ergonomizând și stilizând lucrurile ce ne înconjoară zi de zi. Următoarea temă

accentuată de autor este legată de particularitățile și princi piile ergonomice. Prin urmare, acestea
reprezintă partea ceva mai dificilă în revitalizarea unei locuințe . Alegerea culorii este de fapt o
decizie foarte personală. O anume culoare creează dispoziții sufletești distincte diferitelor tipuri
de temperamente. Ideal este de încercați un amestec de ma xim trei culori sau nuanțe: o culoare
principală pentru pereți, o altă culoare pentru obiectele mai mari, cum ar fi c anapelele și scaunele
și apoi o a treia culoare pentru accesoriile mai mici, cum ar fi pernele și florile, de exemplu. Încă
un amănunt de care trebuie să țineți seama: culoarea este influențată de cantitatea de lumină pe
care o lăsați să pătrundă în casă.
Finele acestui capitol este remarcat de actele legislative pe care autorul le aduce la
cunoștință înspre aplicabilitatea temei abordate. În acest mod, sunt trei acte legislative care
reprezintă un atu în procesul de revitalizarea a caselor bătrâneșt i: Legea privind principiile
urbanismului și amenajării teritoriului, Legea privind calitatea construcțiilor și Regulamentul
Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor. Toate ac este acte normative reprezintă un
mecanism legal pe care statul de facto le prevede, iar de jure nu le implementează încă.
Cel de al treilea capitol introdus de autor elaborarea designului interior pentru casa
bătrânească revitalizată în stil contemporan. În acest aspect, a utorul sugerează ideea că cel mai
important aspect în amenajarea casei ține de echilibrul decorului aplic at. Decorul trebuie privit în
ansamblu, ca un tablou în care trebuie găsit un echilibru între zonele din încăpere. Fiind
principiul de bază de la care pornim să schițăm imaginar interiorul și cum vom decora fiecare
încăpere. Atunci când vorbim despre obiectele de mobilier, echilibrul trebuie pus în aplicarea, c ât
și în momentul când alegem gama cromatică. Totodată, este nec esar să ținem cont de proporții și
să nu folosim obiecte masive în camere mici și obiecte minuscule în interioare mar i.
Scopul temei. Prin intermediul acestei teme, autorul încearcă să sensibiliz eze populația
în vederea accentuării importanței revitalizării caselor verniculare . Datorită acestui proiect de
teză s-ar putea ca în viitor oamenii cointeresați să știe în a implementa ceea ce la moment este
abordat doar din perspectivă teoretică. Scopul inițial al temei abordate este de a afla posibilitățile
de reamenajare a caselor bătrânești, pe când scopul final al aces tui proiect este de a îndemna
populația Republicii Moldova să promoveze tradițiile și cultura autohtonă.
Prin intermediul acestei lucrări, autorul încearcă să aducă la cunoștință necesitatea
abordării unui astfel de aspect cu privire la reamenajarea caselor ve chi. Datorită acestei abordări,
s-ar aminti despre casele bătrânești uitate și neutilizate la moment, care de fapt ar constitui o
adevărată opera de artă dacă asupra lor s-ar lucra cu mai multă veheme nță. Autorul încearcă să
accentueze culturii moldovenești valorile care au fost uitate și neabordate de mai m ult timp.
Metode de cercetare. La elaborarea acestui proiect de teză, autorul a utilizat 4 metod e
de cercetare:

1.Metoda științifică – prin intermediul acestui proces, autorul a evidențiat importanța
revitalizării caselor bătrânești investigația științifică și pentru dobândirea de către
comunitatea științifică de noi cunoștințe bazate pe dovezi fizice.
2.Metoda deducției – care este o procedură de interpretare a unui mesaj, care extrage
toate sau majoritatea informațiilor conținute în mesaj. Acea stă procedură are loc la
nivel de general-particular. Adică tot ceea ce autorul a extras din al te articole
științifice studiate a implementat la tema respectivă, intui nd că ceea ce se aplică la
general este utilizabil și la particular.
3.Medota inducției – respectiva procedura ține de o informație preluată dintr-o operă
anume sau dintr-o demonstrație științifică particulară care mai târziu creează impresia
că se aplică la general tuturor lucrărilor de acest gen. Rezoluția dată este oferită de
formula particular-general, adică tot ce se aplică în particular la un anumit aspect, se
aplică și pe larg la acest domeniu.
4.Metoda logică – Metoda logică reclamă o conexiunea cu alte tipuri de raționalitat e
complementară și integrativă, care nu ignoră valoarea demersului logic al unei l ucrări,
ci din contra îi întărește aspectul cognitiv. Această metodă nu reduce cunoașterea, în
special în sfera abordată de autor și lărgește viziunea reciproc profita bilă, pentru
diverse „centre” și „tipuri” de cunoaștere.
1.1. PROIECTAREA UNITĂȚILOR DE LOCUIT
„Te-am ridicat pe-o coastă cu izvoare
Și-mprejmuindu-ți liniștea cu aștri

Te las albind prin pomi din depărtare
Cuib fermecat, ca de cocori albaștri.”
Tudor Arghezi
(Înscripție pe-o casă de țară)
1.1. Istoricul arhitecturii vernaculare
Termenul vernacular precum se menționează în dex a provenit din latină de la vernaculus
ce înseamnă ceva ce aparține unei țări, propriu. Respectiv arhite ctura vernaculară nu este nimic,
decât arhitectura tradițională a unei regiuni anumite ce a fost t ransmisă din neam în neam, astfel
devenind un document al unui popor.
Arhitectura vernaculară se caracterizează prin dependeța de nevoi, m ateriale de
construcție și tradiții specifice unei zone anumite. Este un ti p de aritectură indigenă unui anumit
loc și moment și nu reprodusă din altă parte. Din punct de vedere is toric, arhitectura vernaculară
a încorporat competențele și expertiza constructorilor locali, spre deos ebire de arhitecții instruiți
formal.
Termenul vernacular a devenit în mod obișnuit folosit în anii 1800, într-un moment în
care puterile coloniale occidentale explorau noile lumi care au fost descoperite. Este uneori
folosit ca termen derogatoriu, sugerând ceva care poate fi iudat, dar e ste derivat și nu a fost
proiectat în mod corespunzător de către un profesionist.
Virtuțile arhitecturii vernaculare au început să fie apreciate la începutul secolului XX, de
către arhitecții de profil înalt cum ar fi Adolf Loos, Frank Lloyd Wright și Le Corbusier .
Beneficiile arhitecturii vernaculare includ: cunoașterea și perceperea tradițiilor locale;
profitul de resursele locale, ceea ce însemnă că acestea sunt rel ativ eficiente din punct de vedere
energetic și durabile; asigurarea unei legături vitale între oameni și mediul în care trăiesc; acestea
pot fi proiectate în mod specific în funcție de condițiile climatice.
Arhitectura vernaculară, cea mai simplă formă de abordare a nevoilor umane , este
aparent uitată în arhitectura modernă. Cu toate acestea, datorită creșterii continue a costurilor
pentru energie, tendința sa răsturnat în mod sensibil în cealal tă direcție. Arhitecții adoptă
tradițiile regionale și culturale, dat fiind faptul că aceste struc turi s-au dovedit a fi eficiente din
punct de vedere energetic și cu totul durabile.
Arhitectura vernaculară a apărut atunci când omenirea a fost forțată să facă uz de
resursele naturale din jurul său și să-și creeze adăpost și confort c are să corespundă climei, un
așa numit scut. Este o reacție firească a ființei umane, de a se proteja.

Desigur fiecare țară are cultura, tradițiile și arhitectura vernacul ară care o reprezintă pe
aceasta, însă autorul a fost inspirat de cinci tipuri de arhitectură tradițională: italiană, franceză,
engleză și românească.
Arhitectura tradițională italiană este caracterizată prin spiritul clasic plin de eleganță.
Locuința tradițională italină implică note de confort și romatism. Interioarele acesteia sunt
preponderent completate de firide, bolți, arcade, camere spațioase și î nalte, ferestre impunătoare
și pereți albi. Folosirea lemnului masiv și a pietrei naturale ceramice redau interiorului
mediteraneean un aspect grandios. Interioarele sunt înfrumusețate cu predi lecție cu mozaicul
renumit italian. Gama cromatică este caracterizată de culori neutre. Încăperile sunt stilizate cu
piese de mobilier masiv, draperii luxoase. Accentul în amenajare a interioarelor italiene este pus
pe funcționalitate, confort și estetică. [ANEXE]
Deasemeni o arhitectură tradițională deosebită și inspirațională o putem vedea în Franța .
Locuințele franceze fiind caracterizate de o combinație între lemn, cărămidă și stucaturi.
Interioarele spațioase și luminoase sunt executate în culori naturale. Draperiile vaporoase redau
interiorului un aspect rafinat. [ANEXE]
Ca punct de referință autorul a luat cunoștințe și cu arhitectura tra diționlă britanică .
Casele britanice sunt îmbrăcate în cărămidă de culoare roșie, tâ mplăria este realizată doar din
lemn de stejar bine prelucrat, ce redă o rezistență mai mare , aceste elemente redau fațadei o notă
de eleganță și sobrietate. Stilul interioarelor englezești sunt ba zate pe confort și funcțiune.
Mobilierul executat în lemn natural, textilele din in sau bumbac cu imprimee floral e
Dorința umanistă de a se conecta din punct de vedere cultural cu m ediul înconjurător se
reflectă într-o arhitectură armonioasă, o tipologie care poate fi i dentificată cu o anumită regiune.
Această fațetă sociologică a arhitecturii esre prezentă într-un material, într-o schemă de culori,
într-un gen arhitectural, într-un limbaj sau formă spațială unică, care trece prin cadrul urban.
Modul în care așezările umane sunt structurate în modernitate a fost extrem de nesistematic;
arhitectura actuală există pe o bază singulară, nefocalizată în legătură cu conectivitatea unei
comunități ca un întreg.
1.1. Trăsăturile arhitecturii vernaculare în Republica Moldova
Clima blândă, amplasarea geografică prielnică și pământul roditor în permanență a avut o
influență deosebită asupra omului de la țară.
Datorită investigațiilor arhiologice cele mai vechi amplasări a strămoșilor noștri au fost
depistate pe malul râurilor Nistru și Prut, din epoca de piatră.
Unitatea culturii și a modului de viață de pe întreg teritoriul ț ării noastre, întemeiată pe o
lungă tradiție, nu exclude cristalizarea unei mari varietăți de forme pa rticulare. Acestea au fost

condiționate de desfășurarea diferită a împrejurărilor politice, de stadiil e de dezvoltare socială,
de factorii naturali, economici și demografici specifici unui spațiu geogra fic determinat.
Cunoașterea și interpretarea trăsăturilor particulare ivite în cadrul unei arii geografice, după un
îndelung proces de existență și determinate de anumite condiții au condus la conturarea zonelor
etnografice. Ele au devenit centre de polarizare și difuziune a civili zației locale reprezentând
aspecte culturale ca părți integrante ale contextului etnic general din care fac part e.
Zonele etnografice se localizează în special în regiuni geografice bi ne delimitate:
depresiuni, bazine de văi, ținuturi delurose, sectoare de câmpie, ampla sările lor acordându-se
puternic în cadrul natural în care și-au desăvârșit strânse legături di n punct de vedere social și
economic.
Caracteristica definitorie a zonelor etnografice este determinată de configurația peisajului
ca rezultat al activităților transformatoare desfășurte în decursul s ecolelor de cei care au trăit în
cuprinsul lor schimbând treptat cadrul natural prin despăduriri, prin extinderea terenurilor
arabile, prin aglomerare demografică etc.
Tipurile așezărilor și ocupațiile practice, având particularități zonale specifice, s-au
înscris în mod diferit în peisaj, conferindu-i o anumită tipologie, de aceea ele se numără printre
criteriile de bază în delimitarea majorității zonelor etnografice.
Așezările, prin structură și morfologie, prin varietatea de arhitectură și funcționalitate a
construcțiilor din cadrul gospodăriilor, au prezentat pronunțate caracteristici zonale.
În evoluția așezărilor rolul principal l-au avut factorii economici, c are au impus atât
structura densă a gospodăriilor din anumite zone cât și risipirea acestora în altele.
În determinare peisajului etnografic un rol hotârâtor îl au și ocupațiil e, prin predominarea
anumitor ramuri în exploatarea resurselor solului, prin practicarea di feritelor sisteme de
agricultură ori dezvoltarea pomiculturii, viticulturii, varietatea tipurilor de păstori t etc.
În practicarea tradițională a acestora se distingeau numeroase det alii organizatorice,
începând cu reparizarea terenurilor în diferite sectoare economice și încheind cu tipologia variată
a adăposturilor temporare din cuprinsul lor; staule cu colibe, staule cu stâne, odăi agricole, odăi
agricole pastorale, stâni de oi, stâni de vaci, șuri și iernări în sectoare cultivate în sistem bienal,
sălașe pe fânețe înalte pentru pășunat și iernat etc.
Toate acestea au apărut în condițiile unei foarte strânse legăt uri dintre creșterea
animalelor și agricultură, cele două ocupații de bază din zonele deluroa se și nici un caz în
condițiile unei economii predominant pastorale.
Așezările rurale au constituit întotdeuna nucleul vieții sociale ș i economice. Cu
întemeierea lor a început și s-a continuat transformarea naturii înconjură toare, valorificarea ei în
vederea obținerii variatelor bunuri necesare traiului.Permanența cerințel or populațiilor care s-au

succedat pe meleagurile R. Moldovei a determinat continuitatea st ăruințelor depuse, în toate
timpurile, pentru îmbunătățirea continuă a condițiilor de muncă și de trai ale locuitori lor lor.
Prezența timpurie a oamenilor pe tot întregul Moldovei este confimată de numeroasele
descoperiri arheologice, îndeosebi în zonele mai bogate în resurse enomi ce și anume cu
fertilitatea solurilor.
Dezvoltându-se ca niște organisme social-economice au apărut în ti mp sub influența
factorilor demografici și a tot mai complexelor cerințe ale vieții materiale și s pirituale.
În perspectiva apariției și dezvoltării istorice tipologia așezăr ilor rurale se deosebia de la
o zonă la alta, însă toate aveau ceva în comun, ornamentele ca re persistau pe orice suprafață,
începând cu decorarea interioară cât și cea exterioară a locuințe i, și încheind cu ornamentarea
uneltelor, și a pieselor vestimentare toate fiind individuale datorită imaginaț iei și ideilor unice.
O dată cu trecerea timpului și sporirii creșterii populației în arhitectura populară s-au
accentuat influențele urbane, iar materialele locale de construcți i care erau au început să cedeze
celor industrile. Dacă la baza construcțiilor rurale era folosit lemnul , lutul și paiele, utilizate
pretutindeni însă cu o perioadă de păstrare mai redusă, acum erau înl ocuite cu materialele mai
puțin inflamabile și mai rezistente în timp, totodată au perm is în unele zone, adopatarea unor
tipuri mai strânse de planuri în organizarea gospodăriilor.
După structură se disting următoarele așezări rurale: cu structură nere gulată; cu structură
regulată; structură liniară și cu structură dreptunghiulară. În contruirea ca selor și a anexelor
gospodărești, progrese tot mai importante s-au înregistrat în perioada evului mediu, anume atunci
meșterii țărani și-au îmbogățit cunoștințele tehnice.
Pe teriroiul patriei noastre casa are un trecut multimilenar, dez voltându-se în timp sub
impulsul cerințelor generale pentru a asigura un adăpost și un spațiu mai confortabil.
La baza tipurilor etnografice de case, specifice diferitelor zone, s e află vestigiile celor din
vetrele de așezări prefeudale și feudale timpurii. Evoluția caselor se încadrează în procesul
complex, îndelungat, de dezvoltare a tipurilor tradiționale și de îmbunătăț ire a acestora prin
legăturile continue cu alte zone, cu orașele, și prin contactul cu alte popoare.
1.3.Arhitectura vernaculară pe teritoriul Republicii Moldova.
De-a lungul întregii istorii a poporului nostru, în cadrul satelor întinse pe tot teritoriul
țării, construcțiile de tot felul, de la casă la biserică până la cele mai modeste dependințe
gospodărești necesare vieții, sânt produsul cu precădere al arhitecturii vernaculare. Toate aceste
construcții – la fel ca și mobilierul și celelalte obiecte de uz casnic – au fost concepute din
materiale fragile și perisabile: lemn, pământ, trestie, pânză, destinate astfel, prin însăși natura lor,

la o durată relativ scurtă. Construite din astfel de materiale ș i, pe deasupra expuse vicisitudinilor
unei istorii destul de agitate, operele arhitecturii vernaculare au fo st refăcute de generații
succesive.
Casa tradițională era orgaizată așa ca să asigure cât mai bune c ondiții desfășurării
ocupațiilor casnice, în primul rând pregătirea hranei zilnice. Locuinț ele monucelulare au fost
completate cu încăperi destinate păstrării proviziilor de hrană și a uneltelor de muncă. Planul de
casă cu două încăperi este de tradiției veche, cea de a două încăper e a casei numită tindă , în
unele regiuni avea funcții mixte. [1]
Casa și construcțiile cu caracter economic care compun gospodări a, precum și edificiile
cu caracter comunitar specifice așezărilor rurale formează o parte a ambientului construit care
îmbogățește și contribuie la umanizarea ambientului natural armonios și pitoresc.
Diferitele tipuri de habitat rural s-au născut prin contribuția a numeroși membri ai
comunității din generații succesive, ca fruct al colaborării dintre constructor și locu itori.
Modelele construcțiilor tradiționale au fost concepute fără arhitecți, reprezentând
adevărate documente peremptorii ale unității culturale, al continuită ții viețuirii îndelungate și
neântrerupte pe vatra etnogenezei sale pe teritoriul Republicii Moldova (Basarabiei).
Arhitectura vernaculară reprezintă unul din cele mai importante și rel evatoare domenii
ale culturii tradioționale. Arta de a construi a poporului nostru, atât de strâns legată de toate
sferele vieții social-economice, constituie un document ce nu are preț.
Însăși casa face parte dintr-un ansamblu de construcții necesare desfășurării vieții
familiale. Construcțiile cu caracter economic corespund exigențel or regionale legate de
practicarea unor ocupații – agricultură, creșterea animalelor etc. – sânt caracteristice modului de
viață rurală.
Perfecta armonie între materia primă utilizată, tehnicile de luc ru și funcționalitatea
reprezintă o caracteristică a arhitecturii vernaculare. Majoritat ea elementelor decorative dispuse
pe fruntare, stâlpi, balustrade, cosoroabe, ancadramente de uși și de fere stre etc. au o funcție
activă în construcție. În ele regăsești o anumită unitate de stil cu variante foarte nunațate și
diverse ale aceleași teme de bază.
Totodată arhitectura țărănească este aspirația spre liniște, spre seninătate, spre omenie,
medestie, este cântată, doinită și bucimată, este a unui individualism funciar, prim itoare.
Ea recurge la subtilități decorative ale elementelor constructive spre a face clare
metamorfele ritmice și proporționale, nuanțând lumina și umbra astfel să concentreze pe puncte
de expresie, înnobilind expresia totală, fără să o încarce cu detalii suplimentare.
Moldova – plai natal , se deseobește de alte țări datorită arhitecturii vernaculare bogat e
în elemente, picturi murale, ornamentele tradiționale ce persistă pe orice casă bătrânească și nu
numai. Un rol major în decorul locuințelor tradiționale îl aveau peisele de mobilier, textilele de

casă, ceramica, care pe lângă funcționalitate aveau și un rol decora tiv. În ornamentica și
cromatica acestora apar mici diferențieri de la o regiune la alta . Casele cu o singură odaie au fost
organizate pe colțuri, astfel se asigura o mai bună desfășurare a acti vităților productive în cadrul
lor, totodată asigurând o circulație interioară mai ușoară. Decorare a interioarelor cu textile a
constituit o trăsătură caracteristică a interioarelor caselor tradiționa le.
Cuverturile de pat, fețele de pernă, fețele de masă, păretarele etc. ornamenti ca fiind
realizată prin cusături, reprezentând motive fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe și figuri
geometrizate preluate din lumea înconjurătoare.
Mobilierul era decorat de meșterii localnici cu încrustări geometrice sau florale, uneori
fiind și pictate. Toate aceste componente formează o plasticita te expresivă și un ritm bogat ce
vorbeasc despre un nivel înalt al maiestriei meșterilor autohtoni.
Arta decorării și ornării este unul dintre cele mai importante domenii al artei popul are, a
cărui excepțională dezvoltare pe teritoriu Moldovei este datorită aspiraț iei fiecărui meșter în
parte.
Arhitectura tradițională nu poate fi viabilă decât dacă exprimă viaț a poporului de care și
pentru care este făcută, ea ține prin fibrele ei intime de forțele profunde care au creat acest popor.

Concluzii la Capitulul 1
În condițiile puternicii sale tradiții locale, în arta populară a Moldovei se cristalizează
stilul arhitectural autohton, popular; prelucrarea și interpretarea tradi ției, a inovațiilor și
influențelor se fac printr-un riguros proces de selectare și adaptare, si nteză rezultată fiind spirit
local. Arhitectura populară, rodul unei practici multimilenare, a încorpora t experiența
arhitecturală a popoarelor cu care poporul nostru a intrat în contact, dar totodată păstrându-și
identitatea.
Autorul menționează importanța arhitecturii tradiționale sau așa numi ta arhitectura
vernaculară fiind una dintre mândriile poporului nostru. Fiecare casă poate fi abordată drept un
muzeu, cu o istorie aparte și unicitate proprie, prin ornamentele pic tate și încurstate etc. Variația
extraordinară a proporțiilor între registrele orizontale, în intercolonamen te, între goluri și plinuri,
a dat satelor situate pe teritoriul Republicii Moldovei viață și bogăție plastică, chiar când un
singur tip domina toate construcțiile. Labilitatea proporțiilor în arhitectura tradițională n-a atins
niciodată esența concepției plastice, fiind într-o continuă căutare, și totuși identificându-se drept
o arhitectură de mare voaloare.
În acest capitol autorul a abordat importanța arhitecturii vernaculare, a ccentuănd cât de
mult a sărărăcit arhitectura modernă, cum și-a pierdut substanța ei, devenind monotonă.
Creațiile poporului, concretizate în atâtea mărturii – construcții de tot felul, profane sau
religioase, țesături, port, obiecte de uz casnic, etc. – ne demonst rează ca există o unitate de
concepții, o înrudire vădită între tot ce s-a realizat în trecut pe tot teritoriul țării . Acestă unitate de
caracter și de stil în ansamblu, constituie trăsătura fundamental ă, particularitatea națională a artei
noastre populare. Dar alături de această particularitate, care es te a artei întregului teritoriu
Moldovei, fiecare mare regiune a țării, își are arta ei și mai m ult, în interiorul acestor regiuni,
fiecare împărțire geografică naturală, limitată de dealuri sau de ape, văi și coline își are
particularitățile ei specifice.
Desemeni în urma cercetărilor efectuate asupra primului capitol a utorul a abordat
arhitectura vernaculară dintr-o latură mai amplă. Arhitectura vernaculară este expresivă,
originală, dezvoltată plenar ca fenomen artistic și firesc integra tă în peisajul cultural rural. Fiind
ignorată mult timp a devenit atractivă fiind calificată riguros drept patrimoniu nați onal.
Cercetările efectuate în domeniul artei populare au dezvoltat și aprofundat studierea
aspectelor artistice ale ale arhitecturii vernaculare, propunând o pers pectivă de cercetare
complexă a acesteia și a reprezentărilor promovate prin intermediul ei.

2.ACTE NORMATIVE DE REVITALIZARE ȘI AMENAJARE IN CASE
BĂTRÂNEȘTI
2.1 Elaborarea unui design pentru o unitate locativă
“Ca designer trebuie să te hotărăști dacă vrei sp faci lucruri semnificative, sau dacă vr ei
să faci bani ”.
R. Buckminster Fuller
Precum menționa autorul Enciclopediei Arhitecturii Vernaculare a Lumii Paul Oliver ,
arhitectura vernaculară poate fi considerată limbajul arhitectural al poporului cu dialectele sale
etnice, regionale și locale. Din păcate, a existat o neglijare din ce în ce mai mare a limbajului
arhitectural tradițional din întreaga lume datorită tehnologiei moderne a clădirii, care răspândea
rapid o pierdere a identității și vibrației culturale prin ceea c e revizuirea arhitecturală a fost
recent descrisă ca fiind o pandemie globala a clădirilor generice vin să vadă oțel, beton și sticlă,
în timp ce o mulțime de unități vernaculare, inclusiv adobe, stuf sau turbă, sunt adesea asociate
cu subdezvoltarea.
În mod ironic, aceste unități locale sunt mult mai durabile și m ai contextuale decât cele
zidite la momentul acutal. Totodată unitățile de locuit de ti p vernacular sunt considerate
adevărate muzee în aer liber, care în mod normal trebuie conse rvate pentru răspândirea tradiției
și patrimoniului cultural.
Omul contemporan tinde să aprecieze calitatea produselor din ce în ce mai amplu în
funcție de posibilitățile acestora de a satisface într-o îmbinare complexă, nevoile materiale cu
cetințele de ordin estetic .
Estetică este știința care cercetează legile artei, raporturile artei cu realitatea, la criteriile
și genurile artei, problemele privitoare la esența artei.
Estetica este una din cele mai importante unelte din repertoriul designerului, care îl ajută
să modeleze formele și culorile în entități care îl emoționeaz ă, îi plac și sunt frumoase, pline de
sens. Este forma cea mai încaltă de recreere prin intelect și emoții, o adevprată t erapie psihică.
Ea vizează calități precum armonia, simetria, echilibrul, ordi nea estetică realizată rpin
forme și culoare. Deoarece nu există nici o unitate de măsură pregăti tă pentru analiza estetică, ea
este pur și simplu considerată o expresie personală, încărcată cu mister.
Oamenii uneori preferă o amenajare și aglomerarea excesivă a interi orului, în locul
simplității, minimalismului, anume aici apelăm la design.

Designul este cuvânt de origine engleză, care se pronunță [ pron. di-zain ] și care
înseamnă proiect, desen (de concepție), schiță (de concepție). Toți oa mnenii sunt designeri. Tot
ce facem, aproape întotdeauna, este design, pentru că designul este funda mental pentru toate
activitățile omenești [ DEX ].
Planificarea și modelarea oricărui act către o finalitate dorită și previzibilă constituie
procesul designului. Datorită designului avem o ordine în acest univers art ificial, standartizând,
economisind ambientul, deasemeni ergonomizând și stilizând lucrurile ce ne înconjoa ră zi de zi.
El a devenit un concept, un mod de gândire care operează în întreag a sferă a activităților
umane. Nivelul de educație în design este un indicator de civilizație.
Designul, constituie prin metodele noi de proiectare și cercetare un mod de gândire
pentru rezolvarea proiectelor de complexitate deosebită cât și a unor proiecte simple, dar cu
multiple implicații psihosociale și ergonomice acționează în m od pozitiv asupra calității vieții.
Este acel mediator între produs și utilizator, care participă la proc esul de concepție, își
vizualizează prin desene și machete rezultatele, urmărind apoi producția în serie.
Funcția designului este de a declanșa plăcerea estetică, linii le verticale, orizontale,
sistemul culorilor complementare, unghiul drept, unele fenomene ale contra stului de culoare,
simetria sunt metode de stimulare a plăcerii estetice. Princi palii factori care determină un design
cu o structură reușită sunt: proporția, accentul, ritmul, echilibrul, armonia, mișcarea (fig. ? ?).
proporția este raportul dintre elementele componenente ale formei. Folosirea secț iunii de aur este
una din metodlee de a obține o bună proporție;
accentul este esențial, la fel ca și în viață, în orice moment es te necesar a pune accentul pe ceea
ce trebuie evedențiat, adică orice compoziție vizuală are nevoie de un element do minant;
ritmul se crează prin parcurgerea spațiului, ca o repetare a unei mișcări vizuale. Repetarea poate
fi exactă, alternativă sau variată. Trebuie mai puțin de trei repetiții pentru a crea o sec vență;
echilibrul este cel care crează impresia de egalitate. El este orga nizat în jurul unui centru de
gravitație real sau simulat. Sunt trei feluri de de echilibrare: axiale, radicale ș i diforme;
armonia este situată între cele două extreme, adică de la monotonie la dezordine;
mișcarea este acțiunea într-o direcție dată. Mișcarea poate fi reală sa u simultană și implică o
schimbare în timp și crearea unei energii vizuale. Mișcarea e xistă în funcție de orientarea
elementelor în raport cu fondul, cu circuitul creat pentru a dirija mișcarea ochiului.
Coordonarea acestor factori într-un mod unitar stă la baza conceperii formei.
2.2. Principalele particularități în amenajarea unei locuințe
Definiția orientativă amenajări interioare – sunt toate lucrările efectuate în interiorul
unei construcții, fiind repartizate pe categorii:
lucrări disimulate – cu referință la tencuieli, sape, izolații, gleturi;

lucrări vizibile – care includ tâmplării, vopsitorii, tapete, parchet, gresia, etc ;
mobilier – fix și mobil;
instalații – aici sunt cuprinse cele de vetilație-condiționare, sa nitare, electrice,
termice, curenți slabi și cei tari.
Din perspectiva vieții cotidiene amenajarea interiorului unei locuinț e este esențială în
crearea habitatului dorit de către om. Deoarece omul petrece o m are parte din viață acasă o
importanță majoră în crearea confortului este organizarea interioară și mobilarea eficientă a
spațiilor.
Punctul esnțial în amenajarea interioară pornește chiar de la lucrăril e disimulate și cele
vizibile. Partea cea mai importantă este selectarea finisajelor i nterioare, care urmează a fi folosite
în interiorul revitalizării casei bătrânești.
Gletul de finisare pe bază de ciment alb, a fost folosit la finisarea pereți lor, având o
culoare deshisă, permite aplicarea vopselei lavabile de culoare a lbă. Funcția gletului este de a
reduce consumul de vopsea și a crea un aspect mult mai fin al pere ților, cu o suprafață foarte
netedă.
Prelucrarea pereților cu amorsă și vopsea lavabilă au redat interioarelor un aspect îngrijit
și lucrat profesionist. Culoarea vopselei, a fost selectată albă mată de două tipuri: în hol, living și
dormitor – Indeko-plus ; în bucătărie, sufragerie blocuri sanitare – Latex Hygiene , acestea fiind
cumpărate din showroom-ul Caparol
Deasemenea autorul nu a neglijat și revitalizarea fațadei casei vernaculare, care urmează a fi
prelucrată cu vopsea silicată Histolith Kristalin marca Caparol, specială pentru renovarea
clădirilor și le redă finisări asemănătoare cu cele de var.
Deoarece au fost proiectați încă 150mp2 în care avem prezente două geam uri mari, pentru o
izolație mai bună am apelat la vata minerală care poate fi considerată cea mai ideală soluție.
Totodată vata minerală are proprietăți nu doar în izolare, dar și pentru protecția de incendii.
În blocurile sanitare și în zona de bucătărie pardoseala și pereții au fost placați cu gresie și
faianță. Gama cromatică selectată pentru blocul sanitar este a lbă cu nunațe de gri și albastru pal
marca Sevilla, cu dimensiunile de 30X60cm. Pentru bucătărie au fost a lese culorile de gri și alb
ușor care a fost combinat perfect cu parchetul laminat din restul încăperii. Gresia pe ntru
Pe parcursul elaborării proiectului de licență cu tema revitalizarea c asei bătrânești în stil
contemporan s-a pus accent pe păstrarea designului original, astfel reabilitarea și renovarea casei
a devenit ulterior o vilă cu arhitectură tradiționlă demnă de a fi conservată.
Autorul a încercat să aducă locuința în contemporan, totodată păstrându-i autenticitatea
de casă vernaculară. Fiecare locuință necesită o amenajare și nu una simplă, ci una care să redea
confort și comoditate odată ce ai intrat în ea. Amenajarea interioară ajută la optimizarea și

organizarea spațiului. În procesul de amanajare trebuie ținut cont de amplasarea came relor,
accesul în fiecare să nu necesite efort.
În proiectul de licență, autorul a ținut cont de vârsta persoanelor ca re vor locui în casa
bătrânească revitalizată în stil contemporan , astfel s-a decis să opteze pentru un inteiror în stil
contemporan pentru un cuplu cuprins între 25-28 ani.
Conform proiectului existent casa bătrânească are 56mp2, ulterior au fost adăugați 150mp2.
Anexa adăugată nu a afectat fațada casei, ci doar a completat-o. Fațada casei este situată spre
stradă. Intrând în casă ai acces direct în antreu, bucătăria pe dreapta și sufrageria pe stânga .
Din bucătărie ai acces în camera de păstrare, asta la rândul ei te dericț ionează spre baie și holul
care este proiectat deja de către autor. Din hol ai acces direct spre living, acesta are ieșire spre
terasa de vară și dormitor.
Interioarele au fost proiectate și revitalizate așa încât să nu aglomereze spațiul, dar și să nu-l
lase cu goluri evidente. Optarea amplasării a două mari geamuri cu lisante nu a fost
întâmplător aleasă pentru interiorul dat, deoarece acestea permit accesul ușor pe terasă și
permit luminii să inunde încăperea. Deasemeni în casa bătrânească a fost păstrată soba drept
un element nu doar decorativ, dar și funcțional. Pardoseala plactă cu scânduri a fost doar
prelucrată prin șlefuire și vopsire cu soluții de protecție și lac. A celuiași proces a fost supus și
tavanul. Pereții de culoare albă sunt prezenți în toate camerele din locuința dată, astfel
asigurând casa cu luminozitate. Interiorul a fost renovat pe alocuri și revitalizat în stil
contemporan prin amplasarea mobilierului și a elementelor decorative.
Elementele din stilul tradițional și cele din stilul contemporan alăturate denotă un bun gust
când sunt asortate. Formele laconice foarte simple, pe alocuri geometriza te reflectă o un aspect
plăcut și bine gândit, desigur fiind completate de coloritul stilului tradițional astfel echilibrând
imaginea în ansamblu al interiorului.
Un alt aspect al amenajării interiorului tradițional al casei ve rnaculare a fost păstrarea unor
piese de mobilier vechi, care renovate pe alocuri au înfrumusețat loc uința. Recondiționarea
interioarelor a dat un aer proaspăt casei în ansamblu
Accesibilitatea lucrurilor constituie un avantaj, deoarece nu depune m mult efort pentru a le
folosi.

2.3. Aplicarea principiilor ergonomice
Deseori exesutând diferite asțiuni de rutină întâlnim misi obst asole provosate de
selestarea și amenajarea insorestă a mobilierului, sare a fos t ashiziționat fără a sunoaște pentru
se a fost destinat inițial. Preferința fiesărui om uneori este sea mai simplă: somoditatea – fiind
sel mai solisitat proses rezultat în urma interasționării omulu i su mediul în sare se află. De toate
aseste momente se osupă ergonomia .
Noțiunea de ergonomie poate fi sarasterizată drept ansamblu înglobat al științelor
sonsrete sare sutează obținerea sunoștințelor su privire la munsa e xesutată de om,
indenspensabilă în mod rațional adaptarea munsii la om și invers a omului pentru meseri a sa.
Suvântul ergonomie are o proveniență greasă, de la ergon – munsă, și de la nomos – lege.
Aseastă știință are legile ei proprii sare transmite de fapt o multitudine de definiții și norme, în
ssopul diminuării la maxim a efortului uman.
Fiind o știință tânără sersetătorii au înseput su sâteva s esole înainte să se preosupe de
studiul omului la munsă. În 1785 fizisianul Soulumb, a propus o metodă de e valuare a santității
de lusru pentru diferite spesialități grele, estimând timpul și e fortul maxim posibil pentru un
munsitor.
În funsție de serințele sare se adresează ergonomiei asestă ști ință poate fi abordată din
două mari laturi:
după sfera preponderentă a preosupărilor;
după studiul sau raza de aplisare.
În funsție de sfera preponderentă a preosupărilor, ergonomia poate fi definită î n mai
multe sategorii: ergonomia informațională, ergonomia astivităților, bioergonomia,
topoergonomia.
Ergnomia informațională apelează în spesial la psihologie, prosesele de gândire,
perseperea și studierea sognitivității.
Ergonomia astivităților studiază munsa din punst de vedere fiziologis și de igienă.
Bioergonomia pune assentul pe starea de oboseală în raport su durata zilei de munsă ,
orarul, resreațiile, munsa în sshimburi și sea de noapte.
Topoergonomia se preosupă de antropometrie, în ssopul dimensionării mașinilor,
organelor de somandă și losurile de munsă, presum și de fastorii de ambianță fizisă.
Ergonomia are sa ssop prinsipal adoptarea soluției optime ori de sâte ori fastorul uman
este implisat în prosesul de produsție, să elimine decalajul din tre om și mediul său aigurând
maximum de sesuritate a munsii su minimum de efort, sontribuind la reduserea sonsumului de

energie și la sporirea substanțială a produstivității munsii. O dat ă fiind aplicate în proiectare,
principiile ergonomice contribuie la o sporire considerabilă a oricărei acțiuni executa te.
Ergonomia spațiului este premondială în orice amenajare. Acest aspe ct este fundamentat
pe câteva reguli de bun simț, de care trebuie de ținut cont, astfel vom avea ca rezultat o
amenajare practică și estetică în utilizare, atingând scopul principal al oricăr ei locuințe.
Proiectarea ergonomică în designul interior produce spații de locuit în care să trăiești
mult mai comod și ușor, asigurând prin urmare confortul necesar omului.
În monografia sa,”Documentul universal pentru design: Proiectare pentru toate vârstele și
abilitățile” Story Mueller și Mace au remarcat șapte princip ii ce au ajuns să fie cunoscute sub
numele de “Design inclusiv (cuprinzător, total)” sau “proiectare pentru toți” în alte părți ale
lumii. Evoluând din anul 1970, acestă abordare a designului vizeză să cree ze un mediu care este
“ușor de utilizat de către toți oamenii în cea mai mare măsură posibilă”
Conform teoriei lui Story, aceste spații ar trebui să cu înglobeze:
 Utilizare echitabilă: designul este util și pe placul persoanelor cu divers e abilități;
 Flexibilitate în utilizare: designul satisface o gamă largă de preferinț e idividuale;
 Simplu și ușor de utilizat: aplicarea designului este ușor de perceput, indiffe rent de
experiența utilizatorului, cunoștințe, competențe lingvistice, sau nivelul de cul tură;
 Informații concrete: designul informează în mod eficient pentru utiliza tor, indiferent
de condițiile ambientale sau abilitățile senzoriale ale utilizatorului;
 Toleranța pentru eroare: designul reduce riscurile și consecințele negative ale
acțiunilor accidentale sau neintenționate;
 Efort fizic scăzut: designul poate fi utilizat în mod eficient ș i confortabil, cu un
minim de oboseală;
 Dimensiune și spațiu pentru mișcare și utilizare: dimensi unile spațiului și ale
obiectelor sunt modificate pentru a ajunge și a folosi obiectele dint r-un spațiu dat, cu
ușurință, indiferent de dimensiunea corpului utilizatorului, postura sau mobilitat ea sa.
Ergonomia etse în strânsă legătură de ingineria umană, factorii u mani și ingineria factorilor
umani. Practicarea și studierea principiilor ergonomice este cons iderată a fi o știință, acesta
având ca scop să maximizeze nivelul de siguranță, confort și eficiență pentru cei ca re le folosesc.
Există trei tipuri importante privind ergonomia :
Fizica : răspunsul organismului uman la sarcini fizice și fiziologice;
Cognitivă (inginerie psihologică): are ca domeniu de interes percepția, atenția, cunoașterea,
controlul mișcării și memorarea locului de stocare și regăsirea cu ușurință a obie ctelor;
Organizațională (macroergonomia): are ca scop optimizarea sistemelor sociotehnice ,
împreună cu structurile lor de organizare, politici și procese.
[http://www.safelandia.ro/ergonomia-designului-interior/ ]

În ergonomie, oamenii și obiectele utilizate sunt considerate ca o unitate, anume din acest
motiv fiecare obiect care ne înconjoară în fiecare zi trebuie ales minuțios.
Locuința fiecăruia din noi reprezintă un loc de relaxare, un spațiu cu o atmosferă mai
personală, în care ne putem izola de rutina și grijile cotidiene, de stresul mental carui suntem
expuși zi de zi, de mediul extern în care ne derulăm existența.
În proiectul de licență reabilitarea ambianței interioare casa bătrânească, autorul apelează
la principiile și normele ergonimice pentru spațiul proiectat, astfel a oferit un plus de
funcționalitate, realizând o amenajare cu aspect plăcut pentru fi ecare cameră, axat pe destinația
fiecărei în parte.
Unul dintre principii este traficul, realizând o amenajare a unui interior locuibil ne
propunem să realizăm un spațiu în care să nu existe șansa de a ne împiedica sau lovi de vreun
obiect, sau de a ocoli toată încăperea pentru a a junge la un raft, care teoretic se cere să fie ușor
accesibil în linie dreaptă. Deasemeni traficul prin încăpere poate fi împiedicat de anumite obiecte
de mobilier menite să fie flexibile în utilizare de ex. scaunele.
Amenajarea camerei de dining cuprinde fixarea mobilierului corespunzător numă rului de
persoane în familie, fiecare scaun de la masă trebuie să aibă libertate de mișcare pentru a preveni
dificultăți atunci când stăm mai în spate de masă sau ne tra gem să ne tragem într-o direcție cu
scaunul pentru a ieși sau pentru a face loc altor persoane. Distanțe le respective sunt deja
standartizate, demonstrate și testate, distanțe de care dacă ținem cont putem be neficia de succesul
ergonomic al acestui element al locuinței
2.4. Normele prevăzute de legislație în proiectarea și revitalizarea casei bătrâneș ti….
Proiectul de licență își are drept temei următoarele prevederi legale:
Legea privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului Nr.835 din 17.05.1996,
publicat in Monitorul Oficial la data de 02.01.1997, care prevede la articolul 1 că amenajarea
teritoriului este un complex de activități pentru coordonarea politicii economice, sociale,
culturale și ecologice în conformitate cu valorile fundamentale ale soc ietății luate în ansamblu,
în vederea realizării unui cadru natural și construit armonios, ca re să favorizeze viața socială și
culturală a populației.
Întrucât teritoriul și bunul imobil care se află pe acesta sunt două lucruri indispensabile și
insperabile, deducem că amenajările care vor fi executate pe măcar unul acest ea două vor duce la
modificarea economic, social, dar și cultural a destinației bunului imobil, în cazul respective –
casa bătrânească.
Articolul 22 al aceleași legi prevede că amenajarea și reamanjarea se elaborează de
organizațiile de proiectări care dispun de autorizațiile respective. Autoritatea administrației

publice centrale pentru urbanism și amenajare a teritoriului elaboreaz ă sau, după caz, avizează
proiectele de acte normative referitoare la activitatea de urbanism și amenajare a teritoriului.
Activitatea de urbanism și de amenajare a teritoriului se desfășoa ră în conformitate cu legislația,
sub coordonarea autorității administrației publice centrale pentru urba nism și amenajare a
teritoriului, cu respectarea principiilor descentralizării și autonomiei loc ale.
Legea privind calitatea construcțiilor Nr. 721 din 02.02.1996, publicată în Moni torul
Oficila la data de 25.04.1996 , prevede la articolul 14 că activitatea de proiectare pentru toate
categoriile de construcții, pentru urbanism și/sau inginerie, reconstruc ții, restaurări și de
construcții de clădiri și/sau de construcții inginerești și de rețe le tehnico-edilitare, reconstrucțiile,
consolidările, restaurările se efectuează de către persoane fizice sau juridice.
Articolul 23 din aceeași lege stipulează că efectuarea lucrărilor de proiect are numai pe
baza autorizației obținute. Această dispoziție legală facilitea ză accesul la revitalizarea caselor
bătrânești doar în baza unor autorizații care pot fi dobândite la autoritățile publice locale .
Regulamentul Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor Nr. 232 din
02.08.2010, publicat în Monitorul Oficial la data de 03.09.2010, prevede atribuțiile pe care le
îndeplinșete această Agenție.
Deși este o instituție relative nouă, această își asumă o serie de obligații care permite atât
persoanelor fizice, cât și juridice să reamenajeze monumentele i storice într-un stil vernacular cu
anumite limite impuse de legislație.
Aceasta aprobă revitalizările care urmează să fie efectuate asupra caselor bătrânești doar
după inspectarea monumentelor aflate sub protecția oficială a autorită ților publice centrale și
locale, inclusiv a zonelor de protecție aferente acestora.
Datorită acestei instituții este facilitată supravegherea exec utării lucrărilor de conservare,
restaurare și punere în valoare a edificiilor istorice cu statut de monument. În baza drepturilor și
obligațiilor prevzăute de lege referitor la această Agenție, deduce că această reprezintă de fapt
actorul principal în activitatea de reamenajare și îmbunătățire a caselor bătrân ești.
Aceasta identifică și apoi propune achiziționarea de către stat a terenurilor cu bunuri de
patrimoniu arheologic de importanță deosebită în scopul protecției și m uzeificării acestora,
includerii lor în circuitul național sau internațional al valorilor culturale.
Astfel, vernacularea caselor bătrânești reprezintă una din sarcinile respectabile ale
Agenției, întrucât prin intermediul acestei activități se acce ntuează stilul tradițional, se valorifică
cultura națională și se renaște ceea ce era învechit.
Concluzii la Capitolul 2

În urma elaborării capitolului doi, autorul a făcut cunoștință cu material ul istoric referitor
la proiectarea unităților locative. Normele de proiectare în cons trucție, care sunt stabilite de către
legislație, au fost prelucrate și însușite.
Deasemeni autorul a fost nevoit să facă cunoștință principiile ergonomi ce, aspectele sale
benefice asupra omului și calității vieții.

3. ELABORAREA DESIGNULUI INTERIOR PENTRU CASĂ BĂTRÂNE SCĂ
REVITALIZATĂ ÎN STIL CONTEMPORAN

3.1. Conceptul și stilul spațiului proiectat
Stil, mod specific de exprimare într-un anumit domeniu al activității o menești, pentru
anumite scopuri de prezentare artistică, exprimare a relității într- un anumit domeniu și diferite
perioade de timp [DEX].
Concept, idee generală pe care o are mintea despre un lucru [DEX].
În procesul de organizare interioară a locuinței pentru comoditatea și confortul pe care îl
solicităm zilnic este necesar să ne ghidăm de anumite aspecte care dau tonul în déco r.
Simetrie și echilibru: Cel mai important aspect în amenajarea casei ține de echilibrul
decorului aplicat. Decorul trebuie privit în ansamblu, ca un tablou în care trebuie găsit un
echilibru între zonele din încăpere. Fiind principiul de bază de la ca re pornim să schițăm
imaginar interiorul și cum vom decora fiecare încăpere. Atunci când vorbim despre obiectele de
mobilier, echilibrul trebuie pus în aplicarea, cât și în moment ul când alegem gama cromatică.
Totodată, este necesar să ținem cont de proporții și să nu folosim obie cte masive în camere mici
și obiecte minuscule în interioare mari.
Selectarea gamei cromatice: Un aspect important pentru un interior echilibrat și plăcut îl
are paleta de culori. Fiind deseori alese după preferințele noastre, uită m de efectul pe care îl au
asupra percepției spațiului. Pentru amenajarea unui interior armonios ar fi ideal să alegem trei,
maximum patru culori în toată casa și să existe o culoare care s ă se regăsească în toate camerele.
Armonia între încăperi și o imagine de ansamblu bine ordonată este cartea de vizită a locuinței în
care trăiești zi de zi.
Elementele de décor în proporție cu stilul casei: Elementele decorative deseori
reprezintă stilul și sunt cartea de vizită a casei. Pentru fie care cameră trebuie ales un punct focal
și în jurul lui să aranjăm lucrurile care dorim să-l completeze. Anume așa interiorul locuinței nu
va avea o aparență neîngrijită și amenajată fără gust.
Încărcarea spațiul în mod inutil: Spațiul care ne înconjoară zilnic și ne menține
bunadispoziție este adesea supraîncărcat cu lucruri inutile, principiul “less is more” (mai puțin e
mai mult) este punctul de bază de care trebuie ținut cont. Pentru o impresie plăcută ochilor nu e
necesar să aglomerăm toate etajerele și spațiile pentru depozit are cu lucruri inutile. Cunoașterea
obiceiurilor și acțiunilor pe care le executăm zilnic, au un i mpact pozitiv în amenajarea
armonioasă a interiorului.

Pentru elaborarea proiectului de licență reabilitarea ambianței interioare casa bătrâneas că
au fost îmbinate două stiluri de proiectare interioră: stilul tradițional care era deja prezent în
interiorul locuinței și cel contemporan. Aceste două interacționând în mod armonios și creând o
ambianță de revitalizare a interiorului reabilitat.
Stilul tradițional întruchipează o sursă nesecată de inspirație atât în amenajare a interioră
cât și în cea exterioară. Casele tradiționale au o istorie, o legendă care prin intermediul
reabilitării interioare.
Stilul tradițional este unul mai special, care poartă o istorie, o legendă a poporului a
neamului. Interioarele executate în acest stil sunt nici prea mi nimaliste, nici prea încărcate.
Utilizarea materialelor ecologice cum ar fi a lemnului, redă interioarelor tradiționale o atmosferă
spirituală și confortabilă. Placarea pereților și a tavanului în l emn, folosirea unei game cromatice
calde de ex. culoarea bej sau nuanțele naturale de lemn sunt caract eristice stilului tradițional. Ca
punct de accent în aceste interioare sunt nuanțele de verde și roșu c are reprezintă fertilitate și
prosperitate.
Stilul tradițional este un stil inedit și reprezentativ care după părerea autorului t rebuie
abordat mai frecvent în interioarele contemporane.
Situația caselor vernaculare la moment este una gravă, deoarece înl ocuind construcția
caselor particulare cu blocurile locative a dus la o secare a interesului față de arhitectura și
stilistica tradițiilor poporului nostru. Tot odată casele vernaculare pot fi reabilitate și revitalizate
într-un stil contemporan păstrându-le autenticitatea inițială. Îmbi narea stilului tradițional cu cel
contemporan reprezintă combinația perfectă pentru interioarele casel or vernaculare, deoarece le
redă un aer proaspăt, de rivigorare. Interioarele în stil tradițional sunt calme, amenajate armonios
și confortabile pentru toate categoriile de vârstă, emanând o ambianță primitoare și liniș titoare.
Piesele de mobilier și accesoriile sunt de același stil, fi ind aranjate în perechi pe centrul
camerei. Interioarele în stil tradițional captează atenția ori cui, deoarece aici pot găsi spiritul
neamului, prin ornările executate în lemn, broderiile de pe cuverturi etc.
Motivele întâlnite cel mai des pe acest tip de decor sunt flora le, executate în culori de
verde, roz, roșu, galben, albastru etc. Acest stil inspiră căldură și bucurie. Mobilierul tradițional
este unul masiv, deobiciei de culori închise precum maro. La fel ca și mobilierul pardoseala în
acest tip de interioare este naturală din lemn care este a coperit cu țoluri sau covoare cu desene
florale și ornamente geometrizate abstracte și stilizate.
Acest stil este reprezentativ pentru poporul nostru, reînterpretarea motive lor tradiționale
și revitalizarea caselor vernaculare este o cale importantă de a transmite tradiția următoarelor
generații.

Stilul contemporan din toate punctele de vedere este inspirat din natură, designerii
îmbinând într-un interior finisaje, texturi și gama cromatică care re dă ambianței conceptul cu
spații ample și inundate de lumină.
Având o paletă cromatică în culori neutre, acest stil poate fi c ombinat perfect cu stilul
tradițional. Confortul psihologic este completat de culorile alese minuțios, accesoriile și
decorațiunile deasemeni au un impact pozitiv în decorarea locuinței.
Interioarele proiectate în stil contemporan sunt mobilate mai compa ct, oferind maximal
spațiu de circulare, totodată sunt folosite fotolii și canapele volumi noase, ce oferă o recreare mai
reușită. La fel ca și cel tradițional, stilul contemporan este foarte permisiv, scoate la iveală
obiectele și elementele de decor astfel creăând un ambient care provoacă rel axare. Toate lucrurile
sunt aranjate la locul său cu bun gust, fără supraâncărcare reflectând personalitatea și
temperamentul gazdei.
3.2. Zonarea funcțională și mobilarea spațiului proiectat

3.3. Iluminarea și acustica
Într-o încăpere cu acustică de calitate rea sunetele produc reverberații și, chiar dacă acolo
se poartă o simplă conversație cu un nivel sonor normal, ți se va păr ea că e prea mult zgomot și
că totul e haotic.
Pentru a diminua zgomotul, se interpune un obstacol intre sursa si r eceptor, care prin
absorbtie, reflexie, difractie reduce nivelul zgomotului ajuns la receptor.
Zgomotul din trafic se diminueaza prin montarea unor astfel de ob stacole denumite in
general bariere de zgomot. Panourile fonoabsorbante (fonoizolante) sunt el emente ale barierelor
de zgomot, astfel ca prin imbinarea mai multor panouri se obtine o bariera de zgomo t.
Panourile fonoizolante sunt proiectate in functie de locatia de amplas are, pentru ca ele
ating performante diferite care depind de conditiile de trafic si de a mplasament. Totusi, exista un
model de referinta, iar daca necesitatile amplasamentul ui o solicita, proiectantul va modifica
anumite elemente (grosimea si compozitia straturilor), astfel inca t sa obtina performantele
maxime.
Pentru amplasarea unui panou fonoabsorbant se face mai intai un st udiu de fezabilitate,
dupa care proiectantii adapteaza panourile in functie de cerinte. Panouri le fonoizolante ajuta la
reducerea zgomotului cu 5 – 12 dB (A) si numai in mod exceptional se poate ajunge la 25 dB
(A). In Romania, nivelul de zgomot admisibil este de 50 dB (A ) la 2 m de peretele exterior, dar
exista zone mici in care se accepta pana la 90 dB (A), intr -o astfel de categorie aflandu-se
pasajele cu o lungime mai mare de 200 m. Performanta unui panou fonoabs orbant (fonoizolant)
este data in buna masura de grosimea si de tipul de materi al folosit, de asemenea, inaltimea
panoului este importanta.
Într-o cameră goală există ecou, pentru că sunetul se lovește și este reflectat de pereți,
tavan și podea. Atunci când începi să mobilezi și să decorezi c amera, fiecare nou obiect pe care
îl adaugi poate îmbunătăți sau distruge acustica.
Un rol important în obținerea unei acustice bune în cameră îl au materialele care absorb
sunetul. Acestea sunt moi și pufoase la atingere, asemănătoar e cu un burete care are un volum
mare, dar o densitate scăzută.
De exemplu, poți folosi un covor cu fir lung precum covorul HORN , perne deco și pături
din materiale moi, precum catifeaua sau cele care imită blana sau draperii din material catifelat,
precum cele din gama ANTEN .
Bibliotecile, etajerele și separatoarele de cameră sunt pi ese de mobilier care îmbunătățesc
acustica unei camere.

Numeroase studii au arătat influența lumini asupra organismului omului în întregime, au
arătat dezvoltarea schimbărilor funcționale ale sistemului nervos cent ral prin munca în întuneric,
astefel stabilindu-se că ridicarea luminozității îmbunătățește munca chia r și în alte cazuri când nu
este necesară o încordare optică importantă. Nivelul de iluminare pent ru diferite discipline
depinde de precizia lucrărilor ce se execută, contrastul dintre fond și detaliu și temperatura de
culoare a surselor de lumină.

3.4. Proiectarea coloristică
Culoarea selectată minuțios, aduce în ansamblul trăsăturilor de c alitate ale produselor o
notă de virtuozitate optică de efecte cromatice care provocă ochiul. Forme le și culorile nu există
izolate unele față de altele. Colorile au un efect psihologic as upra omului influențându-l în
moduri diferite.
Potrivit cercetărilor lui Goethe valoarea culorilor în limbajul artistic au următoarele
similitudini :
 roșu – stimulează forța, dinamismul, căldura ;
 galben – vesel, odihnitor ;
 verde – liniștitor, dă speranțe ;
 albastru – răcoritpr, calm, rece ;
 violet – tristețe, descurajant, agresiv ;
 oranj – efect euforic.
Din punct de vedere fizic, culoarea reprezintă o radiație monocromatică de anumită
lungime de undă, având un efect fiziologic asupra retinei. Folosirea funcționa lă a culorii constă
în folosirea sa pentru obținerea unor avantaje de ordin practic.
Valoarea estetică a culorii este materializată în diferite proprietăți : intensitatea, saturația,
calitatea.
Intensitatea , este gradul de culoare care face ca o culoare să apară mai mult sau mai
puțin intensă. Acest element este variabil de la popor la popor sau de la epocă la epocă.
Saturația, sau puritatea este raportul unei culori față de culoarea cenușie, adic ă raportul
de depărtare față de alb sau negru. Culorile care tind cître nuanțe c are se apropie de cenușiu au
caracterizat o anumită etapă de civilizație.
Calitatea , redă proprietatea culorii de a fi roșie, verde, albastră, etc. , fiind apreciată
diferit în funcție de gust.
Alegerea culorii corespunzătoare într-o încăpere unde petrecem cea mai mare parte a
timpul, trebuie selectată munuțios, deoarece culoarea are efect ps ihologic asupra omului,
influențându-l în mod diferit.
El le dă calificative care țin de stări sufletești : vesele, triste sau depresive, violente, etc. ,
sau își exprimă adeziunea estetică față de unele culori în raport cu altele. Deosebim culori care
prin influența lor provoacă o anumită reacție nervoasă, de o anumită am plitudine, care duce la
sporirea tensiunii sufletești, după cum există altă serie de culori care sunt calman te.

Valoarea culorii este dată de lumină. Făcând uz de elementle luminii, culoarea poate fi
mai luminată sau mai puțin luminată. Sursele luminoase modifi că considerabil aspectul culorilor.
Lumina incandescentă amplifică culorile calde : galben, portocaliu și roșu ; lumina zilei amflifică
culorile reci : verde, albastru și violet. Scoupul culorii în design este :
 de a modifica percepția formelor ;
 de a sugera emoții ;
 de a mări vizibilitatea ;
 informativ funcțional.
Cu cât spectrul de culori al sursei luminoase este mai echilibrat , cu atât apar mai bine
culorile, de aceea este necesar să se creeze condiții de lumi nă optimă pentru selectarea culorilor.
Deasemeni culorile au efecte cât psihologice, atât și fiziol ogice asupra omului și activităților sale
zilnice. Efectul psihologic și cel fiziologic al culorilor este în strânsă legătură cu condițiile
tehnice de lumină în mediul înconjurător. Estetica în aplicarea culorilor înlătură stările de rutină
și monotonie. În cadrul relațiilor între om și mediul înconjurător, est etica va alege culorile în
baza unor criterii :
 folosirea culorii, funcțională și informativă ;
 efectul fiziologic și psihologic asupra omului ;
 îmbunătățirea expresiei estetic-emoționale a prezentării coloritului în totalit ate.
Folosirea funcțională și instructivă a culorii, prevede standarde de cul oare și coduri de
culoare, acestea ușurând relațiile cumunicative, productive ale omului cu mediul încojurător.

Concluzii la Capitolul 3

CONCLUZII GENERALE

Referințe BIBLIOGRAFIE
1. Date despre design http://m.moldov e nii.md/md/s e ction/378 (accesat la 10
octormbrie)
2. Date despre casa bătrânească https://www. a lbinut a m a gic a .ro/2016/09/5-p a si-d e –
urm a t-p e ntru-r e nov a – e fici e nt-o-c a s a -b a tr a n ea sc a / (accesat șa 1 noiembrie)
3. http://muz e ul-s a tului.ro/ (accesat la 10 octombrie)
4. http://www.cr ea tiv-int e rior.ro/2014/09/11/c e -ins ea mn a -d e sign/ (accesat la 1
octombrie)
5. https://muz e ut e hnicvirtu a l.wordpr e ss.com/2013/05/08/tipuri-d e -muz ee /
(accesat la 12 octombrie)
6. http://www.m e di a f a x.ro/cultur a -m e di a /muz e u-rom a n- a m e n a j a t-printr-un-
proi e ct- e urop ea n-d e -3-5-milio a n e -d e – e uro-d e schis-l a – a lb a -iuli a -14198597 (accesat la 12
octombrie)
7. http://www.r a sfoi e sc.com/hobby/ a rt a -cultur a /NOTIUNI-FUND A M E NT A L E –
D E -T E HNIC91.php (accesat la 30 noiembrie)
8. http://zi a rullumin a .ro/muz e ul-o- a utorit a t e -vi e -indisp e ns a bil a -p e ntru-soci e t a t e –
81666.html (accesat la 20 noiembrie)
9. A. I. Zaharov Narodnaya Arhitektura Moldaiy