SPECIALIZAREA ANALIZA ȘI EVALUAREA FINANCIARĂ A ORGANIZAȚIILOR [613597]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA,
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA ANALIZA ȘI EVALUAREA FINANCIARĂ A ORGANIZAȚIILOR

STUDIU COMPARATIV PRIVIND ANALIA FLUXURILOR
FINANCIARE PRIVIND TABLOUL DE FINANȚARE ȘI
SITUAȚIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

Craiova, 2017

INTRODUCERE

Ca urmare a operațiunilor realizate în cadrul societății, are loc circulația elementelor
materiale și financiare, prin care se realizează legătura acesteia cu mediul său. Aceste operațiuni
se regăsesc fie imediat, fie la termen și se concretizează sub forma unor fluxuri . Prin aceste
fluxuri se reflectă modul în care întreprinderea își gestionează resursele financiare și materiale
disponibile, variabilitatea și dimensionarea acesteia.
Situația financiar -patrimonială a întreprinderii este reflectat ă în Bilanțu l Contabil pentru
a identifica evoluția afacerii care se realizează prin studiul amănunțit al fluxurilor întreprinderii .
Dacă facem referire la elementele de venituri și cheltuieli reflectate în Contul de Profit
și Pierdere presupun înregistrarea în momentul facturării și NU în momentul încasării/plății lor.
Unele categorii de venituri și cheltuieli (amortizări și provizioane) NU implică intrări și ieșiri
de numerar și NU au incidență asupra trezoreriei.
Prin urmare, Contul de Profit și Pierdere reflectă fluxuri de trezorerie potențiale, ceea
ce face ca rezultatul net al exploatării să nu corespundă întotdeauna unui surplus de
disponibilități bănești. De aceea, cele două situații financiar -clasice (Bilanțul Contabil și
Contul de Profit și Pierdere) nu sunt suficiente pentru caracterizarea fluxurilor din întreprindere.
Noțiunea de ” flux” poate fi interpretată ca o mișcare sau ca un transfer de bunuri sau
numerar într -o perioadă de timp. Astfel, se ajunge la ideea că, toate operațiile economice
derulate în întreprindere și se înregistrează în contabilitate generează fluxuri . Excepție fac
anumite operațiuni economice denumite ”operațiuni de recti ficare” care nu au influență asupra
trezoreriei și se numesc non-fluxuri . Acestea au rolul de a evidenția valoarea reală a
patrimoniului.
Putem aprecia astfel că, o operațiune contabilă are calitate de flux în momentul în care
aceasta are impact direct sa u indirect asupra trezoreriei. În acest context , putem aprecia
conceptul de flux ca fiind ansamblul de mișcări generate de operațiunile economice din
întreprindere, care au impact asupra trezoreriei, fie imediat, fie ulterior .
Procurarea resurselor necesar e pentru desfășurarea activității și utilizarea lor în
activitatea de exploatare, generează fluxuri specifice întreprinderii . Firma procură resurse
financiare apelând la sursele proprii și sursele împrumutate . Se realizează un flux de
lichidități de la proprietarii de capitaluri (acționari și bănci) către firmă , pentru finanțarea
activității firmei. În felul acesta, firma își constituie resursele bănești , prin intermediul cărora
își procură materialele necesare producției ( AI+AC). Astfel, are loc un flux real de intrare prin
achiziționarea de imobilizări , dar și un flux financiar de ieșire determinat de plata acestora .
CAPITOLUL I
FLUXURILE FINANCIARE –
OBIECT AL ANALIEI FINANCIARE DINAMICE
I.1 CONȚINUTUL ȘI UTILITATEA FLUXURILOR FINANCIARE

Prin procesul de vânzare al bunurilor, firma obține sume sub formă de Valoare Adăugată
(adică un venit sup limentar sau o valoare nou creată) . Prin vânzarea acestor bunuri se generează
fluxuri reale de ieșire . Fluxurile financiare de intrare sunt generate în momentul încasării de la
clienți a contravalorii produselor vândute. Valoarea Adăugată obținută va fi r eprezentată pentru
dezvoltare sau remunerarea participanților la activitatea desfășurată ( salarii pentru plata forței
de muncă, impozite și taxe, dividende pentru acționari…) . Firma plătește drepturile cuvenite
acestora (salariați, stat, acționari, bănci… ).
Reprezentarea schematică a fluxurilor financiare din întreprindere este redată în figura
1.

Astfel, dintre fluxurile e conomice ale firmei , doar fluxurile financiare care sunt
exprimate în unități monetare pot fi luate în considerare. Fluxurile de bunuri sau de informații
pot fi analizate doar în momentul în care acestea au o implicație monetară directă sau indirectă
în cadrul firmei. Până atunci, vor fi studiate doar fluxurile care tranzitează întreprinderea și
mediul său.

Datorită diversității fluxurilor din întreprindere, analiza acestora implică clasificarea lor
în funcție de mai multe criterii:
După conținutul lor fluxurile pot fi clasificate astfel:
 Fluxuri rea le- se concretizează în intrări și ieșiri de bunuri sau servicii în și din
cadrul întreprinderii;
 Fluxuri financiare – includ mișcări cu influențe asupra trezoreriei imediat sau la un
anumit termen; acestea sunt echivalentul fluxurilor reale, însă pot prezenta și mișcări
independente față de acestea (plata salariilor, a impozitelor și a taxelor sau a
dobânzilor).
După momentul incidenței asupra trezoreriei :
 Fluxul de trezorerie – reprezintă suma fluxurilor de lichidități dintr -o anumită
perioadă. Se calc ulează ca diferență între încasările și plățile dintr -un interval de
timp;
 Fluxuri decalate – reprezentate de creanțe și datorii ce urmează să influențeze
trezoreria. Întrucât pe o perioadă mai mică sau mai mare de timp conduc la fluxuri
de trezorerie efect ive, acestea au un caracter potențial.
După destinația lor, fluxurile se clasifică astfel:
 Fluxuri financiare de utilizări – se identifică cu lichiditățile utilizate pentru achiziția
de imobilizări, stocuri, etc;
I.2 CLASIFICAREA FLUXURILOR FINANCIARE

 Fluxuri financiare de resurse – se concretize ază în creșterea lichidităților fie prin
scăderea creanțelor față de clienți, fie prin contractarea unor credite sau aporturi ale
acționarilor .
După activitățile pe care le generează:
 Fluxuri de exploatare – ocazionate de desfășurarea activității curente a
întreprinderii: aprovizionări, plăți, vânzări de produse, etc. Sub aspect monetar,
acestea exprimă efectul tranzacțiilor legate de activitatea de exploatare a firmei. În
cazul comparării încasărilor cu plă țile, obținem fluxul net de trezorerie al activității
de exploatare.
Aici se includ:
– încasările obținute din vânzarea bunurilor;
– plata salariilor personalului;
– plăți de impozite și taxe;
– plățile față de furnizori;
– încasări din chirii, redevențe, comisioane .
 Fluxuri de investiții – sunt generate de achiziționarea sau vânzarea unor active
imobilizate. Când firma achiziționează imobilizări, fluxurile sunt de ieșire, iar când
aceasta vinde imobilizările pe care le deține, fluxurile sunt de intrare ; specificând o
sursă de trezorerie.
 Fluxuri de finanțare – prive sc operațiile dintre firmă și proprietarii de capitaluri
(acționari și bănci).Acestea antrenează mișcări în volumul și structura capitalurilor
proprii și a celor împrumutate ale întreprinderii. Prin intermediul lor sunt procurate
sursele financiare necesare desfășurării activității. Fluxurile de finanțare sunt:
– de intrare – se referă la încasările provenite din operațiuni de
capital (emisiunea de acțiuni) sau la încasări rezultate din credite,
împrumu turi, etc.
– de ieșire – cuprind rambursări de împrumuturi, plăți pentru
achiziția sau răscumpărarea de acțiuni, plăți pentru comisioane.
Comparând fluxurile de intrare cu cele de ieșire, obținem flux net
de trezorerie al activității de finanțare.

La nivel internațional, fluxurile de trezorerie au fost avute în vedere în activitatea de
standardizare a contabilității pentru a pune la dispoziția utilizatorilor de situații financiare,
informații asupra capacității întreprinderii de a face față plăților.
În prezent, s -a ajuns ca doar două dintre standardele internaționale de contabilitate să
facă trimitere direct la fluxurile de trezorerie și anume:
I.3 N ORME DE REGLEMENTARE A FLUXURILOR FINANCIARE
I.3.1 REGLEMENTĂRI ALE FLUXURI LOR DE
TREZORERIE PE PLAN INTERNAȚIONAL

 IAS 1 ”Prezentarea situațiilor financiare”
 IAS 7 ”Situațiile fluxurilor de trezorerie”

Intitulat ” Prezentarea situațiilor financiare ”, IAS 1 :
 A fost revizuit ultima dată în anul 1997;
 A înlocuit fostele IAS 1 ”Prezentarea politicilor contabile”, IAS 5 ”Informații ce trebuie
prezentate în situațiile financiare” și IAS 13 ”Prezentarea activelor curente și a datoriilor
curente”;
 Are ca obiectiv stabilirea bazei pentru prezentarea sit uațiilor financiare cu scop general;
 Se aplică tuturor tipurilor de întreprinderi individuale și de grup, inclusiv băncilor și
societăților de asigurări.
Competențele situațiilor financiare conform IAS 1sunt:
 Bilanțul;
 Contul de Profit și Pierdere;
 Situați a fluxurilor de numerar;
 O situație care să reflecte modificarea capitalului propriu ;
 Politici contabile și note explicative.
Acolo unde tratează problema structurii și conținutului situației fluxurilor de numerar , IAS
1 face trimitere la IAS 7, ca re detaliază toate aspectele cu privire la Tabloul fluxurilor de
numerar .

Intitulat ” Situațiile fluxurilor de trezorerie ”, IAS 7 :
 A fost revizuită în anul 1992;
 Impune furnizarea unor informări asupra evoluției trezoreriei, ale întreprinderii, prin
intermediul Tabloului fluxurilor de trezorerie ;
 A înlocuit IAS 7 din 1977 ” Situația modificărilor în poziția financiară ”
 Specifică ideea că întreprinderea trebuie să în tocmească situațiile financiare de numerar
în conformitate cu standardele în vigoare.
Privit din punctul de vedere al analizei financiare, IAS 7 ia în considerare următoarele
aspecte:
a. Utilizatorii situațiilor financiare ale întreprinderii sunt interesați d e modul în care
întreprinderea generează și utilizează numerarul și echivalentul de numerar;
b. Aceste reglementări se aplică obligatoriu pentru toate întreprinderile , indiferent de
natura activității lor ( aplicabilitatea );
c. Informațiile despre fluxurile de n umerar permit utilizatorilor de situații
financiare să stabilească capacitatea întreprinderii de a genera numerar sau
echivalent de numerar;
IAS 1
IAS 7

d. În ceea ce privește prezentarea situației fluxurilor de numerar , întreprinderea
trebuie să realizeze o perioadă de raportare divizată pe activități de exploatare,
investiții, respectiv finanțare;
e. În activitatea de finanțare sunt incluse fluxurile de numerar; astfel, se constituie
fluxuri de trezorerie ale exploatării .
Prezentarea fluxurilor de trezorerie ale exploatăr ii se poate face prin două metode:
– Metoda directă – se utilizează categoriile de încasări și plăți brute în numerar;
– Metoda indirectă – rezultatul net este corectat pentru a se ține cont de influența
operațiilor care nu au caracter monetar.
În tabelul de mai jos este prezentată structura cadru de determinare a fluxurilor de
trezorerie din exploatare. METODA INDIRECTĂ Profit net de impozitare Încasări de la clienți METODA DIRECTĂ + Amortizări – Plăți către furnizori și angajați
+ Pierderi din diferențe de curs – Dobânzi plătite
– Venituri din investiții – Impozit pe profit plătit
+ Cheltuieli cu dobânzile ± Elemente extraordinare
= REZULTAT DIN EXPLOATARE
ÎNAINTE DE MODIFICAREA
CAPITALULUI CIRCULANT = FLUXURI DE NUMERAR
PROVENITE DIN ACTIVITATEA
DE EXPLOATARE
– Creșteri ale creanțelor comerciale
și de altă natură
+ Scăderea stocurilor
– Scăderea datoriilor către furnizori
= Numerar din exploatare
– Dobânzi plătite
– Impozit pe profit vărsat
= FLUXURI DE NUMERAR
PROVENITE DIN ACTIVITATEA
DE EXPLOATARE
Tabel 1. 2 ”Structura cadru de determinare a fluxurilor de trezorerie din exploatare ”
Fluxurile de numerar incluse în activitatea de investiții se referă la măsura în care
cheltuielile au fost făcute pentru operațiuni menite să genereze venituri și fluxuri de numerar
în viitor.
În tabelul 1.2 este prezentată structura cadru de determinare a fluxurilor de numerar
pentru activitatea de investiții și a celor pentru activitatea de finanțare.
Mai jos este prezentată structura cadru a fluxurilor de numerar pentru activitatea de
investiții și a celor pentru activitatea de finanțare.

FLUXURI DE TREZORERIE
PENTRU ACTIVITATEA DE
INVESTIȚII Achiziția filialei X, mai
puțin numerarul dobândit Încasări din emisiunea de
acțiuni, în numerar FLUXURI DE TREZORERIE
PENTRU ACTIVITATEA DE
FINANȚARE + Cesiunea filialei Y + Încasări din împrumuturi pe
termen lung
– Achiziția de terenuri și
mijloace fixe – Plăți pentru operațiuni de
leasing financiar
+ Încasări din vânzări de
echipamente – Dividende plătite
+ Dobânzi încasate
+ Dividende încasate
= FLUX NET DIN
ACTIVITĂȚI DE
INVESTIȚII = FLUX NET DIN
ACTIVITATEA DE
FINANȚARE
Tabel 1.3 ”Structura cadru a fluxurilor de numerar pentru activitatea de investiții și a celor pentru
activitatea de finanțare ”

În anul 2005, OMF 94/2001 a fost înlocuit cu OMF 1752 pentru abordarea
reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial nr
1080/30.11.2005, care la rândul său a fost înlocuit cu OMF 3055/2009 pentru abordarea
reglementărilor contabile conforme cu directivele e uropene.
Din decembrie 2014, un nou ordin al MF vine și înlocuiește OMF 1752, acesta fiind
OMF 1802.
În funcție de mărimea lor, entitățile se grupează în 3 categorii astfel:
– Microentități;
– Entități mici;
– Entități mijlocii și mari.
Microentitățile Entitățile mici Entitățile mijlocii și mari
Sunt entități care la data
bilanțului NU depășesc
limitele a cel puțin două
dintre următoarele trei
criterii : Sunt entitățile care la data
bilanțului NU se încadrează
în categoria microentităților
și care nu depășesc limitele
a cel puțin două din
următoarele trei criterii: Sunt entitățile care
depășesc la data bilanțului,
limitele a cel puțin două
din următoarele trei
criterii :
Total active = 350.000€
Cifra de afaceri netă =
700.000€ Total active = 4.000.000€
Cifra de afaceri netă =
8.000.000€ Total active = 4.000.000€
Cifra de afaceri netă =
8.000.000€
I.3.2 CADRUL DE ORGANIZARE A
FLUXURILOR DE TREZORERIE ÎN ROMÂNIA

Număr mediu salariați = 10
Număr mediu salariați = 5 0
Număr mediu salariați = 5 0

Tabel 1.4 ”Categorii de entități ”

În funcție de criteriile de mărime, grupurile se împart în două categorii, astfel:
– Grupuri mici și mijlocii;
– Grupuri mari.
Grupuri mici și mijlocii Grupuri mari
Sunt grupuri care sunt constituite din
societatea mamă și filialele sale și care NU
depășesc limitele a cel puțin două din trei
criterii la data bilanțului societății -mamă. Sunt grupuri care sunt constituite din
societatea mamă și filialele sale și care
depășesc limitele a cel puțin două din trei
criterii la data bilanțului societății -mamă.
Total active = 24.000 .000€
Cifra de afaceri netă = 48.000 .000€
Număr mediu salariați = 25 0 Total active = 24.000 .000€
Cifra de afaceri netă = 48.000 .000€
Număr mediu salariați = 25 0

Tabelul 1.5 ”Grupuri de societăți ”
Persoanele juridice, care la data bilanțului depășesc limitele a două din trei criterii,
întocmesc situații financiare anuale care cuprind:
Bilanț;
Cont de Profit și Pierdere;
Situația modificării capitalului propriu;
Situația fluxurilor de trezorerie.
Reglementările contabile conforme ci Directiva a IV-a a Comunităților Economice
Europene aprobate prin Ordinul 1802/2014 al Ministerului Finanțelor au fost structurate pe 7
capitole și anume:
I. Aria de aplicabilitate și moneda de abordare;
II. Formatul și conținutul situațiilor financiare anuale;
III. Prevederi f inale;
IV. Planul de conturi general;
V. Transpunerea soldurilor conturilor din balanța de verificare la finalul anului în
noul plan de conturi general;
VI. Structura situațiilor financiare anuale;
VII. Funcțiunea conturilor.

În capitolul VI este prezentată structura si tuațiilor fluxurilor de trezorerie, cu
precizarea că entitățile pot folosi și metoda indirectă de prezentare a acestora.

I.4 INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN ANALIZA FLUXURILOR FINANCIARE
I.4.1 PRELUCRĂRI ALE BILANȚULUI CONTABIL

Poziția financiară a întreprinderii este prezentată cu ajutorul bilanțului contabil, ea fiind
reprezentată de relația dintre activele, datoriile și capitalurile proprii ale sale. Informațiile din
bilanțul contabil au la bază respectarea uno r norme contabile, printre care se numără:
 Caracterul convențional al contabilității;
 Distorsiunile dintre realitatea juridică și cea economică;
 Subiectivitatea unor informații;
 Incidența fiscalității.
Din punctul de vedere al analizei financiare, bilanțul întreprinderii poate fi studiat sub două
aspecte:
Bilanț financiar;
Bilanț funcțional.

Scopul acesteia este de a inventaria ”averea” întreprinderii și de a ordona pe termen de
lichiditate/exigibilitate, pornind de la informațiile p rezentate în bilanțul contabil și în notele
explicative.
Utilitatea acestuia este privită din două perspective:
a. Din perspectiva celor cărora li se administrează :
o Acționarii – doresc să cunoască valoarea patrimoniului lor;
o Creditorii – doresc sa cunoască valoarea patrimoniului
întreprinderii, ce reprezintă garanția realizării drepturilor lor.
b. Din perspectiva modului în care satisface cerințele și obiectivele analizei
financiare :
o Analiza structurii financiar -patrimoniale;
o Analiza echil ibrului financiar;
o Analiza bonității întreprinderii;
o Analiza riscurilor;
o Stabilirea valorii patrimoniale a întreprinderii.
Structura bilanțului financiar se prezintă astfel: ELEMENTE DE
ACTIV ACTIVE IMOBILIZATE (>1an) CAPITALURI PERMANENTE ELEMENTE DE
PASI V  Imobilizări corporale;
 Imobilizări necorporale;
 Imobilizări financiare;
 Stocuri cu mișcare lentă;
 Creanțe mai mari de 1 an.  Capital propriu;
 Datorii pe termen mediu și
lung.
ACTIVE CIRCULANTE (<1an) DATORII PE TERMEN SCURT
 Stocuri;
 Creanțe și imobilizări
financiare mai mici de 1an;
 Disponibilități bănești.  Datorii din exploatare și din
afara exploatării;
 Datorii financiare curente.
Tabel 1.6 ”Structura bilanțului financiar ”
BILANȚUL FINANCIAR

Principalele corecții care duc la construcția bilanțului financiar:
Imobilizările necorporale sunt evidențiate la valoarea netă (cheltuielile de
constituire și dezvoltare sunt considerate nonvalori);
Imobilizările corporale se înregistrează la valoarea justă, realizabilă pe piață;
Imobilizările financiare cu lichiditate ma i mică de un an se includ în categoria
investițiilor financiare pe termen scurt;
Stocurile cu o viteză de rotație mai mică de 365 zile intră în categoria activelor
imobilizate (restul stocurilor rămân active circulante);
Creanțele cu termen de încasare mai mare de un an sunt incluse în categoria
activelor imobilizate;
Cheltuielile înregistrate în avans sunt considerate nonvalori și sunt eliminate
din activ;
Veniturile în avans sunt asimilate rezervelor pentru partea care rămâne după ce
se aplică impozitul p e profit:
Subvențiile pentru investiții sunt asimilate capitalurilor proprii.
Orice bilanț financiar se descompune în trei mari mase financiare :
FOND DE
RULMENT

 Evidențiază un surplus de surse permanente;
 Are expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung;
 Este unul dintre cei mai utilizați indicatori în analiza
financiară ;
 Servește la finanțarea activelor circulante ;
 Servește la menținerea solvabilității întreprinderii .
NECESAR DE
FOND DE
RULMENT

 Evidențiază suma de bani de care trebuie să dispună
întreprinderea peste cea necesară finanțării imobilizăr ilor,
pentru a funcționa normal;
 Majorarea NFR duce la reducerea trezoreriei nete.
TREZORERIE

 Trezoreria pozitivă este rezultatul întregului echilibru
financiar al întreprinderii;
 Trezoreria negativă prezintă o ușoară stare de dezechilibru
financiar pe termen scurt;
 Un nivel ridicat al trezoreriei pe termen scurt poate afecta
performanțele financiare ale întreprinderii.
Tabel 1.7 ”Mase financiare ”

FR=Kper -Ai
NFR=(Stocuri+Creanțe) -Dts
T= Disponibilități – datorii curente

Prezintă elemente patrimoniale sub forma unor stocuri de utilizări și resurse.
Scopul său este de a identifica nevoile firmei și modul de alocare al surselor de finanțare
pe tipuri de activități.
Structura bilanțului funcțional are la bază structura bilanțului contabil și clasifică
elementele de activ și pasiv după apartenența la un ciclu sau altul. Astfel, putem identifica:
a. Ciclul de investiții – cuprinde ansamblul deciziilor luate în întreprindere; acestuia îi
corespunde un activ ciclic stabil;
b. Ciclul de exploatare – presupune derularea activității și a fluxurilor degajate de
circuitul c apitalului ; acestuia îi corespunde un activ ciclic de exploatare;
c. Ciclul de finanțare – îi corespunde ansamblul resurselor; cuprinde ansamblul
operațiunilor dintre întreprindere și proprietarii de capitaluri.
Schematic, conținutul bilanțului funcțional se prezintă astfel:
ELEMENTE DE ACTIV ELEMENTE DE PASIV
Stocuri de utilizări Stocuri de resurse
Ciclul de
investiții 1.Active ciclice stabile 1.Surse aciclice stabile
Ciclul de
finanțare Ciclul de
exploatare 2.Active ciclice:
– Din exploatare
– Din afara exploatării 2.Surse ciclice:
– Din exploatare
– Din afara exploatării
TREZORERIA DE ACTIV SAU PASIV
Tabel 1.8 ”Conținut bilanț funcțional”
Activul ciclic din exploatare cuprinde elementele care sunt legate în mod direct
de activitatea curentă a întreprinderii (stocuri);
Activul ciclic din afara exploatării cuprinde creanțe legate de plata impozitelor
și a taxelor.
Resursele ciclice aferente exploatării cuprind obligațiil e legate direct de
activitatea curentă a întreprinderii (furnizori, avansuri primite).
Resursele ciclice din afara exploatării cuprind obligațiile fiscale și sociale din
afara exploatării.
Principiile echilibrului financiar specifice analizei financiare, t rebuie respectate și în
cazul analizei pe baza bilanțului funcțional , de aceea trebuie determinați trei indicatori:
FONDUL DE
RULMENT NET
GLOBAL  Reprezintă surse stabile sau durabile aflate la dispoziția
întreprinderii;
 Valoarea acestui indicator reprezintă o marjă de securitate
financiară destinată finanțării;

BILANȚUL F UNCȚIONAL

 Se calculează prin două variante:
– Pe baza elementelor din partea de sus a bilanțului:

– Pe baza elementelor din partea de jos a bilanțului:

NECESARUL
DE FOND DE
RULMENT  Acest indicator este legat în mod direct de operațiunile de
aprovizionare, producție și desfășurare;
 Reprezintă acea parte a utilizărilor ciclice care nu este
finanțată pe seama resurselor de exploatare;
 Cuprinde două părți:
– Necesar de fond de rulment din exploatare:

– Necesar de fond de rulment din afara exploatării:

 Pentru a se realiza echilibrul financiar, NFRG trebuie să
permită acoperirea NFR, care este influențată de următorii
factori:
– Durata ciclului de exploatare;
– Nivelul CA – deoarece valoarea elementelor care
constituie NFR variază în funcție de CA;
– Deciziile de gestionare privind nivelul creditelor
clienți , nivelul creditelor furnizori, precum și a
stocurilor.
TREZORERIA  Este un indicator ce permite stabilirea echilibrului
financiar între FRNG și NFR;
 Se calculează ca diferență între FR și NFR, astfel:
– Dacă FRNG>NFR, rezultă trezorerie pozitivă
(excedent de trezorerie);
– Dacă FRNG<NFR, rezultă trezorerie negativă
(este necesar a se procura resurse pentru a se
finanța NFR – de obicei prin credite bancare pe
termen scurt).

Tabel 1.9 ”Mase funcționale”
FRNG = Resurse stabile – Active stabile
FRNG = Active circulante – Resurse ciclice
NFRE = Active ciclice din afara exploatării –
Resurse ciclice din afara exploatării
NFRE = Active ciclice din exploatare – Resurse
ciclice din exploatare
TN = FR – (NFRE + NFRAE)