Iași 2017 Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași [613499]

~Iași 2017~ Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași
Facultatea de Geografie și Geologie
Specializarea Geochimia Mediului

Detritusul din iazurile de decantare Dealul Negru (Fundu l Moldovei) și
Poarta Veche (Tarnița). Studiu comparativ

Candidat – Pîntea Mihai

Profesor coordonator –
Prof. dr. Stumbea Dan -Vasile

2 Cuprins

» Introducere
» Capitolul 1. Cadrul geologic
֎ 1.1 Cristalinul Carpaților Orientali
֎ 1.2 Grupul/litogrupul Tulgheș
֎ 1.3 Mineralizațiile de pirită cupriferă asociate grupului/litogrupului Tulgheș
» Capitolul 2 .Considerații descriptive privind iazurile de decantare
֎ 2.1 Considerații teoretice asupra iazurilor de decantare
֎ 2.2Considerații descriptive privind iazurile de decantare de la Dealul Negru (Fundu
Moldovei) și Poarta Veche (Tarnița)
» Capitolul 3. Mineralogia și geochimia detritusului din iazurile de decantare de la Dealul Negru
(Fundu Moldovei) și Poarta Veche (Tarnița)
֎ 3.1 Pregătire a materialului pentru analize și metodele analitice utilizate
֎ 3.2 Caracterizarea mineralogică
֎ 3.3 Date de granulometrie
֎ 3.4pH -ul si solubilitatea detritusului
֎ 3.5 Caracteriza rea geochimică (elemente majore și elemente potențial toxice)
֎ 3.6 Propunere de eco logizare
» Concluzii
» Bibliografie

3 Introducere

Lucrarea de fața, se intitulează ” Detritusul din iazurile de decantare Dealul Negru (Fundul
Moldovei) și Poarta Veche (Tarnița). Studiu comparativ ” și are ca scop compararea detritusului de
pe suprafața a două iazuri de decantare din punct de vedere mineralogic și geochimic , dar și de a
evidenția unele aspecte legate de efectele pe care reziduul din iazu rile de decantare le pot avea
asupra mediului înconjurător.
Structura acestei lucrări este bazată pe trei capitole principale , după cum urmează:
Capitolul 1, intitulat ”Cadru Geologic”, care are rolul de a prezenta cadrul geologic al
perimetrelor exploatat e și unele aspecte metalogenetice ale Centurii de mineralizații polimetalice
asociate șisturilor epimetamorfice din Carpații Orientali, cu o atenție sporită pentru mineralizațiile
de sulfuri, din litogrupul Tulgeș din districtul me talogenetic Fundu Moldovei – Leșu Ursului ,
Capitolul 2, cu titlul ” Considerații descriptive privind ia zurile de decantare ”, furnizează
informații generale asupra iazurilor de decantare.
Capitolul 3, numit ” Mineralogia și geochimia detritusului din iazurile de decantare de la
Dealul Negru (Fundu Moldovei) și Poarta Veche (Tarnița) ”, oferă informații despre: mineralogia,
geochimia, granulometria și pH -ul detritusului de pe suprafața iazurilor de decantare Dealul Negru
si Poarta Veche . Studierea caracteristicilor elementelor majore și a elementelor toxice și potențial
toxice au avut ca obiectiv determinarea potențialelor efecte negative asupra mediului. În urma
interpretării rezultatelor au fost evidențiate efectele negative și impactul asupra mediului
înconjurător și s-a propus ecologizarea unuia din iazurile de decantare .
În finalul părții introductive, țin să mulțumesc întregului colectiv de cadre didactice din
Departamentul de Geologie, care a contribuit cu profesionalis m la formarea mea ca geochimist și
de asemenea doresc să -i mulțumesc domnului Profesor Dr. Stumbea Dan pentru aju torul oferit la
întocmirea acestei lucrări .

4 Capitolul 1. Cadrul Geologic
1.1 Cristalinul Carpaților Orientali
1.1.1 Structură
Zona Cristalino -Mezozoică a Carpaților Orientali face parte din Dacidele mediane
(Săndulescu, 1984) sau din Getidele estice (Balintoni, 1997a). Acest aspect creând un fenomen
de forfecare a marginii continentale a plăcii Getice fiind adiacentă exteriorului riftului Dacic, în
zona unde Platforma Moldovei se opune. Aceste pânze (enumerate de jos în sus) sunt: pânza
Bucovin ică, pânza Subbucovinică și pânzele Infrabucovinice. Pânza Bucovinică susținând în
câteva locuri până Transilvană. Pânzele Bucovinice și Subbucovinice constau și ele din mai multe
unități tectonice varistice, acestea fiind (enumerate de jos în sus): Pânză de Rarău, Pânză de Putna,
Pânză de Pietrosu Bistriței și Pânza de Rodna (Balintoni, 2010).
1.1.2 Unități tectonice alpine
a) Pânza Bucovinică
Pânza Bucovinică co nține sedimente mezozoice ce sunt suprapuse pe fundamentul
metamorfic și care includ depozite d e vârste: Jurasice, Triasice și Cretacic inferior. Aceasta este
dezvoltată în mari proporții la sud de Vatra Dornei.
b) Pânza Subbucovinică
Pânza Subbucovinică apare la suprafață de sub pânză Bucovinică printr -o serie de ferestre
tectonice, precum: fereast ra Tomești – din partea sudică a Zonei Cristalinului Mezozoic, ferestrele
din bazinul Valea Putnei și ultima fereastră ce apare pe o suprafață mare pe lungul văii râului
Bistrița, la nordul orașului Vatra Dornei. Acesta pânza este mai subțire decât cea Buc ovinică și
apare fragmentată și neuniformă. Formațiunile sedimentare încep cu depozite permiene de
verrucano și sfârșesc cu brecii calcaroase neocomiene și calcarenite.
c) Unitățile tectonice Infrabucovinice
Unitatea tectonică Infrabucovinică a fost evide nțiată prin intermediul unor ferestre
tectonice fragmentate și nu prezintă o continuitate. Aceste ferestre sunt dispuse, în Maramureș, p e
Pânza flișului negru sau Pânza de Ceahlău. În unele zone sunt reprezentate de serii sedimentare ce
sunt lipsite de un fundament cristalin. Numărului mare de faciesuri sedimentare indică prezența
unui teritoriu extins și șariat. Cuvertura sedimentară a unității Infrabucovinice poate fi împărțită în
secvențe complete începând în Jurasic și ținând până în Permian. Unitățile Infrabucovinice

5 aflorează în Munții Rodnei în următoarele ferestre: Rusaia, Vatra Dornei -Iacobeni și Arșița
Barnarului.
1.1.3 Unități tectonice varistice
Cele patru uni tăți tectonice varistice: Rarău, Putna, Pietrosu Bistriței și Rodna sunt incluse
în fundamentul Pânzelor Bucovinice și Subbucovinice (Balintoni, 1997b).
a) Unitatea de Rodna
Unitatea de Rodna nu prezintă o pânză varistica datorită unei delimitări printr -un plan de
forfecare alpin în baza acesteia, ceea ce a constituit probabil autohtonul șariajelor varistice.
b) Extinderea pânzelor varistice
Pânzele de Putna și de Pietrosul Bistriței sunt discontinue și aflorează în cadrul pânze lor
Bucovinice și Subbucovinice; acest lucru ne indică faptul că au suferit extinderi duble față de cele
ce au urmat. Pânza de Rarău face parte din fundamentul pânzelor Bucovinice și Subbucovinice și
alături de acestea alcătuiesc fundamentul întreg al pânzelor Infrabuc ovini ce. Acest lucru constituie
pentru Balintoni (2010) un argument ce favorizează ideea unui șariaj varistic amplu, luându -se în
considerare și faptul că Zona Cristalino Mezozoică a Carpaților Orientali poate depăși lățimea de
30 de km. După o urmărire pe tran sversală a componentelor din fundamentul pânzelor Bucovinic ă
și Subbucovinic ă se poate vedea dispunerea pânzelor de Rarău și Putna în partea estică iar a Pânzei
de Rodna în partea vestică.
1.1.4 Trăsături succinte ale metamorfitelor din unitățile tectonice varistice
Cele 3 formațiuni pre -alpine descrise de Balintoni (1997b) din fundamentul Carpaților
Orietanli sunt: Bretila, Tulgheș și Rebra. Formațiunea de Bretila este compusă din unitatea
metamorfică de Bretila, formațiunea Tulgheș din unitatea metamorfic ă de Tulgheș și formațiunea
Rebra din unitățile metamorfice de Negrișoara și Rebra. Pânzele varistice sunt alcătuite din fâșii
ale acestor unități metamorfice.
a) Pânza de Rarău
În pânzele alpine Bucovinic ă și Subbucovinic ă – pânza de Rarău este alcătuită din fâșii ale
unității metamorfice de Bretila. În unitățile Infrabucovinene ale Munților Rodna, există secvențe le
epizonale de la Rusaia, Repedea și Cimpoioasa, ce sunt transgresive în comparație cu fragmentele
de metamorfite de la Bretila (Balintoni, 2010 ).

6 b) Pânza de Putna
Diferite fragmente ale unității metamorfice Tulgheș sunt localizate în fundamentul celor
două pânze alpine superioare.
c) Pânza de Pietrosu Bistriței
Este formată de unitatea metamorfică Negrișoara
d) Unitatea de Rodna
Unitatea de Rod na conține fragmente din unitatea metamorfică de Rebra.
Unitățile metamorfice de Bretila, Negrișoara și Rebra sunt de vârstă Paleozoic inferior și
sunt secvențe polimetamorfice.
Unitatea metamorfică de Tulgheș este asemenea celor 3 unități menționate mai sus, adică,
este o secvență polimetamorfica de vârstă Paleozoic inferior, cu excepția că a suferit intensități
diferite de metamorfoză în faciesul șisturilor verzi.
1.1.5 Descrierea secvențelor metamorfice
a) Litogrupul Bretila
Litostatigrafie : Litogrup ul Bretila a fost definit ca autohton de vârstă mezozoică al Carpaților
Orientali (Fig. 1).
Litologie : Pânzele Infrabucovinice conțin paragnaise, gnaise albe, gnaise microclinice și pot
alterna cu amfibolite. Alături de micașisturi, paragnaise și amfibolit e, în subunitatea Bucovinică
Rarău, mai apar metagranitoidele de Hăghimaș și de Mândră ce au un caracter mai deosebit în
acest context metamorfic.
Metamorfism : Se apreciază că metamorfismul primitiv a generat roci specifice faciesului
amfibolitelor cu alma ndin și ulterior s -a manifestat un metamorfism retrograd varistic și alpin.
b) Litogrupul Rebra
Litostatigrafie : Litogrupul de Rebra (Fig. 1) este divizat în trei părți: Izvorul Roșu, Voșlobeni
și Ineu (Balintoni, 2010).
Litologie : Predominant în litogrupul Rebra sunt rocile mature care sunt diferențiate și
superior individualizate între ele, ce au o origine sedimentară, precum: micașisturi cu
alumosilicați, cuarțite, roci carbonatice în formațiuni groase și paragnaise.

7 Metamorfism : În studiile ant erioare (Balintoni, 1997b), au fost separate două momente
metamorfice de tip mezozonal, marcate (M1) și (M2). Primul moment de presiunea medie (M1)
este caracterizat de prezența staurolitului și cianitului, în micașisturi și paragnaise. Cel de -al 2-lea
mom ent (M2) este de presiune scăzută, manifestându -se local și caracterizat prin faptul că
andaluzitul și cordieritul substituie staurolitul și cianitul.
Metalogenie : În subunitatea Subbucovinică Voslobeni de Munții Rodna, formațiunile
litogrupului de Rebra g ăzduiesc în rocile carbonatice mineralizații de plumb și zinc, ce apar sub
două forme: corpuri ma sive, aplatizate de pirite sau diseminate în rocile carbonatice .
c) Litogrupul Negrișoara
Litostratigrafie : Această unitate este formată dintr -o secvență te rigenă inferioară, ce este
similară cu subunitatea Subbucovinică Ineu și un nivel metadacitic superior, asemenea gnaiselor
porfiroide de Pietrosu Bistriței (Fig. 1).
Litologie : Este reprezentată de paragnaise cu cuarț și biotit, amfibolite și gnaise microc linice
albe.
d) Metamorfitele de Rodna
Litologie : Rocile pot fi grupate în câteva categorii majore: metapsefite și metapelite, cuarțite
albe și negre, roci carbonatice, metabazite.
Metamorfism : Prezenta cloritoidului, cloritului și actinolitul ui este d atorat metamorfismului
de grad scazut al rocilor.
Metalogenie : Mineralizațiile de hematit magnetitic și magnetit sideritic sunt în asociate
rocilor sedimentare, în timp ce sulfurile metalice sunt găzduite de metabazite.
Mineralizatiile asociate rocilor sedimentare sunt cele de hematit magne titic si magnetit
sideritic iar pe de alta parte sulfurile metalice sunt continute in metabazite.
e) Litogrupul Tulgheș
Datorită amplasamentului iazurilor de decantare comparate în această lucrare, o prezentare
detalia tă a acestui litogrup este făcută în paragraful distinct 1.2.
1.2 Litogrupul Tulgheș
Litostratigrafie : Clasificarea litostratigrafică folosită este cea propusă de Vodă (1993) (din
Balintoni, 2010):

8 – Subunitatea Caboaia: Aflorează doar pe suprafețe mici și este predominant terigenă. Zonele
ce apar la suprafață sunt localizate în fundamentul pânzei Bucovinice, la sud de Zugreni și în
fundamentul pânzei Subbucovinice, în partea superioară a râului Veser în Maramureș, unde mai
este cunoscută și sub numele d e cuarțitele de Gliganu.
– Subunitatea Lesu Ursului : apare de -a lungul Carpaților estici, în fundamentul pânzelor
Bucovinică și Subbucovinică. Datorită culorii negre dată de prezența grafitului, poate fi ușor de
recunoscut. Această subunitate găzdui ește mineralizații premetamorfice de Fe -Mg și baritină.
– Subunitatea Holdița: apare în fundamentul pânzelor Bucovinică și Subbucovinică de -a
lungul Carpaților estici. Această subunitate găzduiește mineralizații premetamorfice de Fe -Mg și
baritină și poate fi ușor recunoscută datorită culorii negre date de prezența grafitului.
– Subunitatea Arșița Rea: încheie succesiunea litogrupului Tulgheș.
Litologie : În acest litrogrup domină două tipuri de roci: cuarțite albe și negre și roci cuarțo –
feldspatice. Dator ită variației continue dintre rapoartele dintre cuarț, feldspat, clorit și sericit, este
îngreunată cartografierea varietăților rocilor precizate. Rocile carbonatice apar la suprafață în
special în subunitatea Holdița și sunt slab reprezentate. În această zonă există următoarea asociație
caracteristică. Cuarțite negre, cuarțite albe, roci carbonatice și roci verzi cloritoase și feldspatice
ce nu reprezintă metabazite, ci reprezintă roci sedimentare cu o origine ce a ben eficiat de o
abundență de fier.
Metamo rfism: Metamorfismul Litogrupului Tulgheș este unul polimetamorfic. Interpretarea
datelor indică prezența a trei stadii de evoluție:
(1) substituția ilmenitului detritic de către rutil I
(2) pseudomorfoze de ilmenit
(3) recristalizarea rutilului I, în rutil II.
Metalo genie: Tipurile de mineralizații ce sunt reprezentative pentru litogrupul de Tulgheș
sunt: manganifere, respectiv de Pb, Zn, Cu, pirită și baritină.

9

Figura 1. Secvente metamorfice ale Carpatilor Estici (Litogrupul Rodna, Litogrupul Tulgheș, Litogrupul Negrișoara,
Litogrupul Rebra și Litogrupul Bretila). (Balintoni,2010, cu modificări)

10 1.3 Mineralizațiile de pirită cupriferă asociate grupului/litogrupului Tulgheș
Mineralizațiile de acest tip se încadrează în Centura de sulfuri polimetalice asociate
grupului de Tulgheș, din Carpații Orientali (Berbeleac, 1988). În această centură se cunosc
numeroase iviri și zăcăminte de sulfuri masive și/sau de diseminare de pirită -Cu și Zn -Pb-Cu. Ele
se extind , cu unele întreruperi , din nord, de la Poienile de sub Munte și până la sud de Bălan,
însumând o distanță de cca 200 km; spre sud, mineralizații similare au fost evidențiate în regiunea
Comana -Venetia din Munții Persani. Centura amintită , cu direcție NW -SE, a suferit fragmentăr i
în alpin și este situată în pânză Bucovinică, unitate superioară a pânzelor central -est-carpatice.
Această pânză este constituită din depozite sedimentare mezozoice (sinclinalele Rarău și
Hăghimaș, Munții Persani) și formațiuni cristaline precambrian -paleozoice, în care se disting mai
multe unități tectonice prealpine șariate: pânza de Rarău, pânză de Pietrosul Bistriței, pânză de
Putna și pânza de Chiril.
Mineralizațiile de sulfuri
Sunt situate în vulcanitele și sedimentele metamorfozate ale grupului de Tulgheș din unitatea
de Putna. Mineralizațiile apar la mai multe niveluri stratigrafice, extinse pe distanțe de zeci de
kilometri și sunt reprezentate prin acumulări masive și diseminări de sulfuri în care, de regulă,
predomină pirită, însoțit ă, după caz, de calcopirită (Bălan, Leșul Ursului, Fundul Moldovei) sau
blendă, calcopirită, galenă (Burloaia, Leșul Ursului) (Berbeleac, 1988).
În accepțiunea unei structuri monoclinale deranjate de falii direcționale în grupul Tulgheș
din pânză Bucovini că de pe “bordură “ estică a zonei cristaline din Carpatii Orientali (v.Putnei –
Brosteni, Valea Caselor -Ciocârlău) au fost separate din bază spre partea superioară următoarele
unități litostratigrafice principale (Berbeleac, 1988): 1) formațiunea cuarțitică Tg1 (cca 800 m) ;
2) formațiunea grafitoasă cu cuarțite negre ± calcare , care cuprinde mineralizații singenetice de
Mn și baritină Tg2 (450 -600 m) ; 3) formațiunea vulcano -sedimentar ă riolitică Tg3 (1200 -2000
m), în care sunt prezente mineralizații de sulfuri ; 4) formațiunea blastodetritică cuarțit -filitică
Tg4 (1500 -2000 m) ; 5) formațiunea grafitoasă blastodetritică cu calcare Tg5 (1500 m). În cadrul
formațiunilor menționate, au fost separați mai mulți membri, dintre care cei de Isipoaia, Leșul
Ursul ui și F undul Moldovei din formațiunea Tg3 cuprind mineralizații de sulfuri. Asemenea
mineralizații, situate în aceeași formațiune Tg3, se cunosc la Bălan și în Munții Maramureșului la
Gura Băii, Ivăscoaia -Arinieș, Burloaia etc. În Munții Maramureșului, ce le mai importante
acumulări se situează în două niveluri suprapuse litostratigrafic (Balaban, 2012): un nivel inferior,
Dealul Bucății, și altul superior, Burloaia -Gura Băii. Sporadice iviri de sulfuri apar și în alte poziții
litostratigrafice. De sublini at însă prezența sulfurilor masive în orizontul superior Burloaia -Gura
Băii.

11 În general, formațiunea Tg3 din unitatea de Putna este constituită dintr -o alternantă de roci
de proveniența vulcanică și epiclastică cu roci de natură terigenă. Ea este dispusă în continuitate
de sedimente peste formațiunea subterigenă (Tg2) și cuprinde 4 -5 orizonturi principale de
metavulcanite acide separate prin metasedimente, corespunzătoare la tot atâtea perioade de
activitate vulcanică intermitentă. În acest sens se poate caracteriza formațiunea Tg3 ca o
formațiune vulcano -sedimentară riolitică.
Ivirile cu mineralizații de sulfuri din formațiunea Tg3 reprezintă strate, lentile, impregnații,
zone de brecifiere și mai rar filonașe. Ele se grupează în aglomerări locale separa te de spații largi,
în care metatufurile acide sau șisturile cloritoase -sericitoase gazdă sunt sterile. Principalele
mineralizații, de la NW spre SE, se concentrează în următoarele districte (Berbeleac, 1988): 1)
Borsa -Viseu, cu câmpur ile metalogenetice No vicio r-Novat, Gura Băii –Burloaia și Dealul Bucății,
în Munții Maramureșului ; 2) Fundul Moldovei – Leșul Ur sului, în Munții Bistriței ; 3) Bălan -Fagul
Cetății, cu câmpurile metalogenetice Mediaș, Bălan Central, Fagul cetății și Bălan sud, în Munții
Giurgei ului (Berbeleac, 1988).
Districtul Borșa -Vișeu . În acest sector Masivul intruziv andezitic -dioritic, de vârstă neogen,
Toroiaga secționează o structură cutată ce corespunde grupului de Tulgheș (Tg3), alcătuită din
două sinclinale, unul în nord (Catarama ) și unul la sud (Cisla), iar în partea centrală un anticlinal
parțial erodat.
În câmpul Novici or-Novat mineralizațiile apar în vestul masivului Toroiaga. Între șisturi
clorito -sericitoase și șisturi sericitoase se află intercalate mineralizațiile de sulfu ri. Minereul apare
sub două forme: 1) diseminări de pirită±calcopirită de grosimi cuprinse între 1 -20 m. 2) corpuri
stratiform -lentiliforme cu aglomerări compacte de pirită, blendă și calcopirită±tetraedrit,
arsenopirită și magnetit. Mi neralele de gangă cu prind cuarț, sericit și albit.
La est de masivul Toroiaga apar concentrații de sulfuri ce aparțin mineralizației câmpului
Gura Băii -Burloaia. Minereul apare diseminat și compact. El este încadrat într -un nivel de
metasedimente și este intercalat cu metavulcanite acide. Se separă trei faciesuri cu diseminație
concentrică: a) faciesul central, ce conține minereu compact și precompact și lentile strat (zeci de
metri); b) faciesul intermediar, (la exteriorul celui central), format din minereu compact și de
diseminare în proporții egale; c) faciesul marginal,(situat periferic) și caracterizat în special prin
diseminări de sulfuri (pirită, calcopirită, blendă și clorit).
Districtul Fundul Moldovei – Leșul Ursului . În acest district există o importantă structură
sinclinală ce este parțial secționată de planul pânzei Bucovinice. Tot în acest district există
acumulări importate de sulfuri situate într -o arie de 70 km. Toate acestea formează câmpurile
metalogenetice Fundul Moldovei și Leșul Ursului -Isipoaia .
La Fundul Moldovei există 3 poziții stratigrafice unde apar mineralizațiile cu sulfuri.

12 i) Nivelul superior (zona 0) Conține minereu plumbo -zincifer și piritos compact ce se
prezintă sub formă de lentile de dimensiuni reduse, cuprinse între 30 -40 m lung ime și 0,20 -0,30
grosime și intercalate în șisturi sericito -cuarțoase;
ii) Nivelul mediu (zona 1) este reprezentat de o lentilă de minereu compact formată din pirită,
minerale polimetalice și un procent ridicat de cuarț, ce are dimensiunea de cca 1500m în lungime
și lățime de 100 -120 m. Această lentilă prezintă o structură zonară, central se află minereul
compact de pirită și blendă iar spre exterior se schimbă într -o zonă cu minereu
rubanat+clorit±stilpnomelan și fâșii de minereu piritos -cuprifer compacte și se trece la șisturi
cloritoase și clorite cu pirită±calcopirită. Grosime minereului compact este de 1,5 -2 m, iar în cazuri
excepționale ajunge până la 6 m.
iii) Nivelul inferior/ Nivelul Dealul Negru (zona II+III), format din minereu diseminat în
șistur i cloritoase (II -IIB) și șisturi cuarțoase (III -IIA) cu concentrații suprapuse. Minereul este
poziționat într -un interval stratigrafic de 20 -30 de m. Zona II se prezintă sub forma unei lentile cu
lungime de 1,5 km și grosime de 4 -12 m. În zona centrală a l entilei se află roci cloritoase cu benzi
de calcopirită (în medie 8% Cu), mergând spre marginea lentilei apar șisturile cloritoase cu
diseminări de pirită și calcopirită (2 -5% Cu), iar în condiții excepționale mai apar și șisturi
cuarțoase cu diseminări d e pirită și calcopirită (1% Cu).
Metatufurile riolitice și șisturile cuarț -sericitoase sunt prezente ca separatori între nivelele
menționate mai sus. Dealul Negru (Fundul Moldovei), Deluț, Runc, Altenauer, Prașca și Valea
Putnei sunt zonele unde apar corp urile de minereu principale.
Minereul compact piritos și polimetalic din cadrul zonei I poate fi caracterizat prin
conținuturile următoare: pirită și calcopirită, subordonat blendă, galenă±arsenopirită, tetraedrit,
bismutină,casiterit și ankerit. În următ oarele două zone ( respectiv zona II și III), minereul este
piritos -cuprifer diseminat. Alte minerale prezente în cantități reduse sunt : pirotină, arsenopirită,
tetraedrit, bournonit, bismutină, galeno -bismutină, bornit, magnetit, ankerit, casiterit, albi t, rutil,
sfen, stilpnomelan, ta lc, clorit, muscovit și cuarț.
Mineralizațiile câmpului metalogenetic Leșul Ursului -Isipoaia formează 4 zone ce sunt
situate în șisturi sericito -cloritoase, șisturi cloritoase -cuarțoase și șisturi sericitoase -cuarțoase
intercalate în metatuful riolitic de Leșul Ursului (zonele I, II) sau situate în baza metatufului riolitic
de Isipoaia. Forma acumulărilor de minereu este de strate și lentile -strat alcătuite din minereu
masiv dar și diseminat și sunt dispuse suprapus în formaț iunile metamorfice. Dimensiunile
lentilelor de minereu masiv sunt încadrate între lungimi de mai multe sute de metri și grosimi de
până la 10 m, iar pentru corpurile diseminate lungimile ajung la km și grosimi de cca 30 m.
În valea Puzdra se cunoaște zona 0 de minereu în șisturi sericitoase , sericito -cloritoase și
sunt situate peste metatufurile riolitice de Deluț. Superior zonei 0 se află zona I care cuprinde

13 lentile de minereu polimetalic masiv ce este înconjurat la margine de pirită. Grosimea acestuia se
încadre ază în limitele (1 -35 m). Zona I I este încadrată median și este alcătuită predominant din
minereu masiv piritos polimetalic. Zona III ocupă poziția inferioară și conține minereu piritos –
cuprifer, de tip masiv și de impregnare.
Zona A II -a de minere u este poziționată la 50 -100 m deasupra nivelului inferior de
metatufuri riolitice ce separă nivelele din câmpul Fundul Moldovei și are o lungime de 5 km.
Șisturile sericito -cloritoase apar și flanchează stratul de minereu. De menționat este existența unui
banc discontinuu de metatufuri și metatufite riolitice la câțiva metri deasupra zonei de minereu ce
apare pe o grosime de 2 -10 m. Între metabazitul și metatufurile riolitice de Isipoaia se află Zonă a
III-a de minereu și are o extindere de cca 15 km (cu c ontinuitate de 7 km).
În aceste zone se cunosc cele mai importante acumulări de minereu: Leșul Ursului, Leșul
Ursului -Valea Leșului, Leșu Ursului -Isipoaia. Minereul polimetalic este caracterizat printr -o
granulație fină și cuprinde pirită, calcopirită, ble ndă și galenă ; subordonat mai participă
arsenopirită, pirotină, tetraedrit, bournonit, galeno -bismutină, bismutină, semseyit, jamesonit,
molibdenit, rutil, ilmenit, magnetit, casiterit, baritină, cuarț, albit, clorit, muscovit (sericit) și calcit.
Districtul Bălan -Fagul Cetății .Acest district prezintă ocurențe de sulfuri în cursul superior
al râului Olt.
Un lucru distinct al ansamblului structural prezent în acest district este evidențierea uni
eșafodaj de pânze alpine și prealpine ce s -a realiza t prin încălecarea tectogenezei alpine deasupra
orogenului prealpin cu șariaje varistice. Vârsta acestor pânze este mezocretacică. Pânzei de
Hăghimaș în aparțin unitățile alpine (calcare – Jurasic superior – Cretacic inferior), pânza
Bucovinică este format ă dintr -o cuvertură sedimentară (Paleozoic superior – Cretacic inferior) și
un soclu cristalin alcătuit din unități prealpine șariate (Rarău, Putna, Pietrosul Bistriței și Rodna),
iar pânzei Subbucovinice îi aparține o cuvertură sedimentară ( Paleozoic sup erior -Jurasic) și un
soclu cristalin, ce aflorează la Tomești.
Mineralizațiile acestui district au fost observate în cele cinci orizonturi situate în
metasedimentele succesiunii Bălan. Orizontul Arama Oltului conține mineralizații cu diseminări
de pirită±calcopirită (0,6 -1,21 % Cu), orizontul Sedloca, cu metavulcanite riolitice și cuarțite albe
diseminate cu pirită±calcopirită în șisturi sericito -cloritoase, iar orizontul Bălan ce conține minereu
diseminat de pirită și calcopirită dar și minereu com pact.
Dimensiunea corpurilor de minereu au următoarele valori: 200 -300 m lungime, 1 -35 m
grosime și au extinderi pe înclinare de 150 -200 m. Minereul este alcătuit mai ales din tetraedrit,
bournonit, mispichel și galeno -bismutină și a suferit modificări de tip retrograd .

14 Capitolul 2. Considerații descriptive privind iazurile de decantare
2.1 Considerații teoretice asupra iazuril or de decantare
Din punct de vedere geografic, depozitele de deșeuri industriale sunt localizate în apropierea
zonelor industriale, a carierelor, minelor etc. Cele mai importante cantități de deșeuri de producție
generate (cantități mai mari de un milion de tone cu excepția deșeurilor din activități miniere) au
fost înregistrate în județele Galați, Gorj, Arad, Timiș, Huned oara, Vâlcea, Mureș, Dolj (Răducă,
2010)
2.1.1. Tipuri de depozite din industria extractivă
În ceea ce privește tipurile de depozite provenite din industria minieră, se disting
următoarele criterii de clasificare (Ordin comun nr.103/705/1292/2002):
A. După modul de transport si stocare:
۞ depozitare și stocare în stare uscată – halde;
۞ depozitare în amestec de apă – iazuri de decantare.
B. După tehnica de construcție a depozitului;
۞ cu înălțare spre amonte, în care axul depunerii sterilului se deplasează progr esiv către
amonte, în raport cu digurile primare (de amorsare).
۞ cu înălțare spre aval, în care față de digurile de amorsare, axul depunerii se deplasează
către aval (exteriorul depunerii).
۞ Tipul de înălțare “cu ax central”, în care sterilul se poate depune:
ѧ fie în strate înclinate în jurul unui mic dig de amorsare,
ѧ fie în strate orizontale dispuse între două diguri de amorsare.
Această metodă reprezintă o combinație a metodelor anterioare, realizând o stabilitate medie
și folosind o cantitate rezonabi lă de material grosier. Este frecvent utilizată în cazul haldelor.
C. După raporturile existente între topografia amplasamentului și geometria depunerii:
۞ Depuneri de vale, în care versanții naturali sunt elemente de sprijin și care se
caracterizează prin e xistența unui mic taluz exterior (fig. 2b).
۞ Depuneri de coastă, în care depozitul se constituie pe baza a trei diguri exterioare.
۞ Depuneri de șes (pe teren plat), în care acumularea sterilului se face fie prin rambleiere, în
cazul haldelor, fie în interiorul unui perimetru delimitat de un dig exterior, în cazul
iazurilor de decantare (fig.2a,c).

15 ۞ Depuneri de carieră, care se folosesc exclusiv în cazurile depunerilor de steril uscate și
care presupun fie folosirea amplasamentului unei cariere, fie realizarea prin mijloace
mecanice a decopertării terenului.
D. După cantitatea materialului pe care îl înglobează:
۞ Depozite mici – pentru car e volumele de steril înmagazinate variază între 60.000 și
1.200.000 m3, iar înălțimile depozitelor variază între 25 și 40 m;
۞ Depozite medii – pentru care volumele de steril înmagazinate variază între 1.200.000 și
60.000.000 m3 , iar înălțimile depozitelor variază între 40 și 100 m;
۞ Depozite mari – pentru care volumele de steril depășesc 60.000.000 m3, iar înălțimea
depozitelor 100 m.
2.1.2. Iazuri de decantare
Iazurile de decantare sunt construcții hidrotehnice speciale de retenție, de tip permeabil,
având ca obiectiv depozitarea în siguranță a sterilului minier și evacuarea tuturor debitelor de apă
din amplasamente.
Se menționează că delimitările dintre categoriile arătate nu sunt foarte nete; de exemplu,
un iaz poate fi în prima fază “de coastă”, devenind, după ce s -a înălțat, iaz “de șes”; un iaz de vale,
delimitat de o culme de cotă joasă, poate avea nevoie de un d ig lateral construit pentru înălțarea
culmii respective; sau un iaz “de șes” poate include un lac sau o mlaștină care se umple cu depozitul
de steril (Răducă, 2010).
a) Iaz de decantare “de șes”. b)Iaz de decantare “de vale” .
c) Iazuri de decantare “de șes” d) Iazuri de decantare “de coastă” sau “de vale”
Figura 2. Iazuri de decantare in funcție de caracteristicile terenului . (Răducă, 2010)

16 Iazurile de decantare fiind construcții hidrotehnice de retenție sunt încadrate în clase de
importantă și categorii de importanță.
Încadrarea în clase de importantă de la I la IV, se realizează conform STAS 4273 -83 în
funcție de categoria lor, de durata de exploatare proiectată și de rolul iazului în cadrul exploatării
miniere.
Încad rarea în categorii de importanță se realizează conform NTLH -021, normă tehnică
actualizată și pentru depozite din steril.
2.1.3 . Elementele componente ale iazurilor de decantare
a. Barajele sau digurile inițiale care delimitează, pe tot conturul sau pe o p arte din acesta,
suprafața pe care are loc procesul de decantare a tulburelii.
b. Sistemul de distribuție prin care se descarcă în iaz, în zona dorită, tulbureala de steril
care trebuie să permită dirijarea tulburelii spre diverse zone situate pe conturul iazului de
decantare.
c. Sistemele de colectare și evacuare a apei limpezite, inclusiv a altor ape afluen te în iaz,
prin care aceste ape se dirijează spre punctul de descărcare în emisar, spre stația de epurare
chimică, spre sistemele de recirculare a apei, etc.
Figura 3. Principalele obiecte componente al unui iaz de decantare. (Răducă, 2010)

17 2.2 Considerații descriptive privind iazurile de decantare de la Dealul
Negru (Fundu l Moldovei) și Poarta Veche (Tarnița)
2.2.1 Iazul de decantare de la Dealul Negru (Fundu l Moldovei)
Acesta este situat la vest, cu 1,5 de km față de centrul comunei Fundul Moldovei, la ieșirea
spre localitatea Colacu, județul Suceava (figura 4a). Iazul de decantare este poziționat la o
altitudine maximă de aproximativ 780 de m, cu o climă specifică zonei montane de altitudine joasă,
din regiunea temperată. Pe timpul verii mediile parametrilor climatici sunt următoarele:
temperatura medie de 15,7 °C, umiditatea aerului de 78%, viteza vântului de 4,3 m/s. Vântul suflă
dinspre direcția Nord -Vest în cea mai m are parte a anului.
Depozitul din iazul de decantare Dealul Negru, conține detritusul rezultat în urma proceselor
de preparare a minereului de la Uzina Fundul Moldovei, care și -a încheiat activitatea în prima parte
a anului 2000. Înălțimea depozitului are aproximativ 30 m, iar nivelul superior are aproximativ
200 m lungime și 120 m lățime. Aspectul sterilului este unul nisipos, iar culoarea acestuia este una
gălbuie, spre ocru. Iazul prezintă pe suprafața superioară detritus cu o culoare cenușie, iar pe
alocuri prezintă aspect de material argilos. Iazul de decantare Dealul negru este catalogat un iaz
de coastă ce este împărțit în 9 -10 trepte suprapuse (figura 4b), iar pe flancurile acestuia se pot
observa ravene cu adâncimi de până la 2 m, fapt datorat fenom enelor intense de eroziune în
perioadele cu precipitații puternice și abundente.
a)
b)
Figura 4. Iazul de decantare Dealul Negru (din Stumbea, 2013b, cu modificări). (a) Localizarea iazului de decantare în
raport cu comuna Fundu Moldovei; (b) Detalii morfologice ale iazului de decantare Dealul Negr u.

18 2.2.2 Iazul de decantare de la Poarta Veche (Tarnița)
Depozitul de detritus steril de la Poarta Veche este localizate pe malul drept al pârâului
Brăteasa (figura 5), afluent de stânga al râului Suha. Iazul de decantare se află la o distanță de circa
5 km în amonte de localitatea Ostra, respectiv la 1 km în aval de locația fostei uzine de preparare
a minereurilor de la Tarnița, actualmente demolată. Altitudinea la care a fost construit depozitul
de steril este de 800 m, clima zonei fiind deci specific ă zonelor montane cu altitudine scăzută,
localizate în regiunile cu climă temperată. Temperaturile medii anuale sunt de aproximativ 15 șC,
iar umiditatea medie este de 79 %. În majoritatea timpului, vântul bate dinspre V -NV, atingând o
viteză medie de 3,8 m/s, iar regimul pluviometric este de 107 mm/an.
În iazul de decantare de la Poarta Veche a fost depozitat sterilul provenit din procesul
tehnologic de extracție a Cu, Pb și Zn, din sulfurile polimetalice exploatate în perimetrul minier
Leșu Ursului; extr acția metalelor s -a efectuat în Uzina de preparare Tarnița. Depozitul de detritus
reprezintă un iaz de coastă, are o înălțime de aproximativ 15 m și un volum de 0,3 mil. m 3. Forma
sa este alungită pe direcția SV -NE, suprafața superioară, orizontală, având o lungime de 500 m și
o lățime medie de 80 m. Mare parte din această suprafață a fost acoperită cu steril provenit de la
exploatările din zonă, în timp de flancurile au fost împădurite cu mesteacăn și molid. Zonele de pe
flancuri, din care vegetația arbori colă lipsește, sunt traversate de ravene cu adâncimi de 50 -80 cm,
generate de eroziunea fluvială.

Figura 5. Detalii morfologice ale iazului de decantare Poarta Veche .

19 Capitolul 3. Mineralogia și geochimia detritusului din iazurile de
decantare de la Dealul Negru (Fundu Moldovei) și Poarta Veche (Tarnița)
3.1Pregătirea materialului pentru analize ș i metodele analitice utilizate
Având în vedere o ulterioară prelucrare statistică a datelor, a fost prelevat un număr total de
30 de probe de detritus. Prelevarea datelor a fost distribuită în așa fel încât să acopere toată
suprafața superioară, cvasi -orizontală a iazurilor și să reprezinte o populație statistică. Astfel, a
fost prelevat un număr de 15 probe de detritus de pe sup rafața superioară a iazului tehnologic
Poarta Veche, respectiv alte 15 probe de pe suprafața superioară a iazului de decantare Dealul
Negru. Prelevarea detritusului a fost efectuată cu ajutorul unei lopeți din plastic și după a fost
stocat în pungi și tran sportat în laborator pentru efectuarea unor determinări analitice, precum cele
explicate în continuare.
3.1.1. Determinarea pH -ului și a fracțiunii solubile
Procedeul folosit pentru a determina valorile pH -ului este cel al suspensiei în apă distilată,
metoda potențiometrică. Astfel, într-un pahar Berzelius de 100 mL, s -a adăugat o cantitate de 15
g de probă și apoi s -a cântărit la balanța analitică. Următorul pas a fost agitarea conținutului cu
ajutorul unei baghete de sticlă la intervale de 5 minute, acest proces repetându -se de 3 -4 ori. După
ce soluția a stat timp de 30 de minute de la ultima intervenție, a urmat determinarea pH -ului și Eh –
ului cu ajutorul pH -ionometrului cu electrod de tip Corning M555.
În continuare a urmat determinarea fracției solubile ce constă în extragerea lichidului din
paharul Berzelius, după care, acesta a fost lăsat pe baia de nisip pentru ca proba să se usuce
complet. Pentru a observa dacă fracția solubilă a fost eliminată complet, a urmat o cântăr ire la
balanța analitică a paharului cu probă până când s -a obținut o masă constantă. Prin diferența masei
paharului cu proba inițială și masa paharului cu proba finală s -a determinat fracția solubilă.
3.1.2. Determinarea compoziției mineralogice
Cu ajutorul unei lupe binoculare de tipul StereoOptika SZM2 au fost efectuate determinările
mineralogice. Mineralele de interes au fost cele primare, așa că pentru a fi ușor de identificat,
probele au fost clătite cu apă distilată pentru a îndepărta mineralele secundare, după care au fost
uscate la o temperatură de 50șC, în etuvă.
3.1.3. Determinări granulometrice
Analiza granulometrică a fost făcută prin sitare. Timp de 24 de ore probele au fost uscate la
o temperatură de 60șC în etuvă. Probele au fost trecute printr -o serie de site de granulații diferite
(1,0 mm, 0,25 mm și 0,063 mm) și apoi au fost împărțite pe c lase granulometrice.

20 (1) Nisip grosier, mai mare de 1,0 mm;
(2) Nisip cu granulație medie, cuprins între 1,0 și 0,25 mm;
(3) Nisip fin ș i foarte fin , cuprins î ntre 0,25 și 0,063 mm;
(4) Silt + fracț iune argiloas ă, pentru granulele mai mici de 0,063 mm.
3.1.4. Prelucrare statistică a datelor analitice:
Prelucrarea statistică a datelor analitice a fost efectuată cu ajutorul software -ului XL Stat Pro
7.5.
3.2 Caracterizarea mineralogică
În urma unor cercetări făcute asupra unor iazuri de decant are din perimetrul centurii
metalogenetice a Carpaților Orientali (Stumbea și Chicoș, 2012; Stumbea, 2013a) s -a observat
existența a două grupe de minerale în compoziția mineralogică a acestor iazuri de steril, acestea
fiind: (1) minerale primare; (2) mine rale secundare, reprezentate în mare parte din sulfați hidratați
de Fe, Al, Mg, precum și o serie de minerale argiloase (illit și caolinit). Cu ajutorul lupei binoculare
s-a realizat identificarea mineralelor primare din detritusul iazurilor de decantare D ealul Negru și
Poarta Veche, dar nu și a mineralelor secundare, datorită limitărilor impuse de utilizarea lupei
binoculare.
Din determinările efectuate cu ajutorul lupei se observă o mineralogie dominată de minerale
primare ce provin din rocile epimetamorfice ale Grupului de Tulgheș din districtul metalogenetic
distric tul me talogenetic Fundu Moldovei – Leșu Ursului (șisturi cuarțo -sericitoase), de asemenea
și din asociații mineralogice ale mineralizațiilor polimetalice masive de pirită și subordonat blendă.
Determinările au indicat următoarea compoziție mineralogică: Cuarțul (Q), acesta apare
limonitizat în unele cazuri (Planșa II, Foto 11), sericitul (S) (Planșa III, Foto 14), cloritul (Chl)
(Planșa III, Foto 16), blendă (B) (Planșa I, Foto 1); în unele probe apare pirită (P) (Planșa II, Foto
12) și biotitul (Bi) (Pla nșa III, Foto 15).
Din analizele microscopice efectuate pe cele 2 iazuri de decantare reiese că sulfura
preponderentă este blenda (Tabelul 1), aceasta fiind urmată de pirită doar în cazul iazului de
decantare Dealul Negru. Dintre mineralele de gangă, asociate mineralizațiilor ce au fost procesate
la uzina de preparare, se evidențiază cel ma i mult cuarțul, fiind prezent în toate probele în proporția
cea mai mare. Acesta este urmat de sericit și clorit, iar în cantități mici biotit, după cum indică
tabelul 1. Ambele iazuri de decantare prezintă o compoziție mineralogică asemănătoare,doar cu o
singură excepție, adică lipsa piritei din detritusul iazului de decantare de la Poarta Veche.
Granulele de minerale primare, de regulă, sunt acoperite de asociații de minerale ce au o
granulație mai mică și se prezintă sub forma unor microeflorescențe. Literatura de specialitate
(Stumbea, 2013 a,b), precum și mineralogia identificată cu ajutorul lupe i binoculare și susținută
de determinările de chimism ce s -au efectuat asupra probelor de detritus, susțin ipoteză conform
căreia aceste microeflorescențe sunt constituite din sulfați de Al, Fe, Mg, Mn, de obicei hidratați.
Aceste minerale prezintă o culoare albă sau gălbui -verzuie și s -au format în urma alterării

21 supergene a detritusului depozitat, proces inițiat și accelerat de drenajul minier acid. Soluțiile de
levigare ce sunt generate în urma drenajului acid î n timpul evenimentelor ploioase, supuse
evaporării în perioadele secetoase, conduc la cristalizarea eflorescențelor de sulfați, mai mult sau
mai puțin hidratați.
Tabelul 1 . Compoziția mineralogica a detritusului.
Nr. probă Compoziția mineralogică
Iazul de decantare Dealul Negru (Fundu Moldovei)
602 Cuarț > Pirită > Blendă > Clorit > Sericit
619 Cuarț > Clorit > Sericit > Blendă >Biotit
623 Cuarț > Sericit >Biotit > Clorit > Blendă
629 Cuarț>Sericit>Blendă>Pirită>Clorit
631 Cuarț > Sericit > Blendă > Clorit >Biotit

Iazul de decantare Poarta Veche (Tarnița)
700 Cuarț (frecv. limonitizat) > Sericit > Clorit
709 Cuarț >> Sericit > Clorit > > Blendă
712 Cuarț > Clorit > Sericit >> Blendă
745 Cuarț > Clorit > Sericit
750 Cuarț (frecv. limonitizat) > Sericit > Clorit > Blendă
3.3 Date de granulometrie
În urma determinărilor granulometrice rezumate în tabelul 2, s -a concluzionat că masa
detritusului din iazurile de decantare studiate este constituită din nisip de granulație fină și foarte
fină, în proporție de aproximativ 68% la iazul de decantare Dealul Negru, respectiv 51% la iazul
de decantare Poarta Veche.
Diferența înregistrată între cele două iazuri de decantare este pusă pe seama eventualei
utilizări a unor procedee diferite de extracție a me talelor în uzinele de preparare sau a unor
parametri diferiți, în cadrul aceleiași metode de extracție. Nu trebuie exclusă însă nici următoarea
ipoteză: prezența piritei, în detritusul iazului de decantare Dealul Negru, duce la crearea în
proporție mai mar e a materialului cu granulație mică datorită consumului de masă, prin procesele
de oxidare. De aici putem trage concluzia că la Dealul Negru avem proporții mai mari de material
fin și foarte fin și silt + fracțiune argiloasă, datorită prezenței piritei, du pă cum se poate vedea în
figură 6 b) și c); dimpotrivă, în probele prelevate de la Poarta Veche pirita nu apare.
Prezența ridicată a detritusului de granulație mică din ambele iazuri ne indică un impact
puternic asupra mediului, datorită transportului detritusului, în timpul episoadelor ploioase și a
perioadelor cu vânt puternic, către mediul înconjurător. Un impact mai ridicat asupra mediului îl
prezintă iazul de decantare Dealul Negru, datorită proporțiilor mai ridicate a detritusului nisipos,
prezenț ei piritei și amplasării acestuia lângă Râul Moldova, care amplifică suprafața afectată.

22

Figura 6. Variația participării medii a fracțiunilor granulometrice în detritusul de pe suprafața iazului de decantare
Dealul Negru si de pe suprafața iazului de decantare Poarta Veche. a) fracțiunea similară nisipului cu granulație
medie; b) fracțiunea similară ni sipului de granulație fină și foarte fină; c) fracțiunea similară siltului și fracțiunii
argiloase.
4.90%29.43%
0%50%100%
Nisip cu granulație medie 1,0-0,25 mmDealul Negru
Poarta Vechea)
67.77%
50.56%
0%50%100%
Nisip granulație fină și foarte fină 0,25 -0,063 mmDealul Negru
Poarta Veche
b)
27.33%
18.68%
0%50%100%
Silt + Fracțiune argiloasă < 0,063 mmDealul Negru
Poarta Veche
c)

23 Tabelul 2. Determinări granulometrice pe probe de detritus
Nisip cu granulație
medie Nisip cu granulație
fină și foarte fină Silt + Fracțiune
argiloasă
1,0 – 0,25 mm 0,25 – 0,063 mm < 0,063mm
Iazul de decantare Dealul Negru (Fundu Moldovei) (n=15)
Min. 0,14 49,98 11,74
Max. 20,40 87,81 42,04
Media 4,90 67,77 27,33
D.S.( deviația standard ) 2,41 10,78 10,17

Iazul de decantare Poarta Veche (Tarnița) (n=10)
Min. 8,64 37,58 8,21
Max. 44,49 69,34 34,90
Media 29,43 50,56 18,68
D.S. ( deviația standard ) 12,07 9,01 9,59

Datele rezultate din analizele granulometrice de pe suprafețele celor două iazuri au fost
prelucrate și au fost evidențiate sub forma unor curbe granulometrice, pentru a observa dacă
materialul a fost supus unui grad de sortare. Rezultatele curbelor granu lometrice de pe ambele
iazuri de decantare se pot observa în figur ile 7a si 7b . În urma analizei curbelor granulometrice
putem trage concluzia c ă materialul de la suprafața iazurilor prezint ă o sortare , ca urmare a
îndepărtării lui din anumite sectoare ale iazurilor, de către apele de șiroire, și redepunerii lui în alte
sectoare . Acest aspect sugerează susceptibilitatea detritusului de a fi transportat și în afara
perimetrului iazurilor de decantare și ne indică un risc înalt de contaminare a zonelor învecinate.
În cazul iazului de decantare Dealul Negru avem o contaminare pe o zonă mai extinsă datorită
transportului în aval a detritusului ce se scurge î n Râul Moldova.

Figura 7a. Exemple de curbe granulometrice stabilite pentru probele de detritus din iazul de decantare Dealul
Negru.
-20020406080100120
0 1 2 3 4 5602
-20020406080100120
0 1 2 3 4 5606

24
Figura 7b. Exemple de curbe granulometrice stabilite pentru probele de detritus din iazul de decantare Poarta
Veche.

3.4 pH -ul si solubilitatea detritusului
Detritusul prezintă în mod obișnuit o aciditate ridicată datorită oxidării sulfurilor din
deșeurile miniere și datorită drenajului minier acid. În tabelul 3 sunt rezumate datele de pH și cele
de fracțiune solubilă pentru detritusul de pe suprafața celor 2 iazuri. Se poate observa că media
valorilor pH -ului determinat pe probele de detritus din cele 2 iazuri de decantare, figura 8 a), sunt
foarte apropiate, însă valorile de maxim și minim specifice detritusului de la suprafața iazului de
decantare Dealul Ne gru variază pe un interval mai mare decât cele determinate pentru detritusul
de la Poarta Veche. Valoarea minimă de pH de la Dealul Negru este 2 ,8 și corespunde probei cu
numărul 602. Compoziția mineralogică a probei 602 este prezentată în tabelul 1 și put em observa
că această probă prezintă că sulfură predominantă, pirita. De aici putem concluziona că valoarea
scăzută a pH -ului din această probă este datorată oxidării piritei.
Aciditatea sterilului este direct responsabilă de pH -ul scăzut al soluțiilor bogate în elemente
potențial toxice ce se formează în timpul precipita țiilor și care afectează zonele învecinate
reprezentând un risc ridicat pentru mediu.

-20020406080100120
0 1 2 3 4 5745
-20020406080100120
0 1 2 3 4 5749
3.263.40
0.02.55.0
pHDealul Negru
Poarta Vechea)

25

Figura 8. Variațiile pH -ului și a fracțiunii solubile pe suprafața iazurilor de decantare Dealul Negru și Poarta Veche.
a) valori ale pH -ului; b) conținutul de fracțiune solubilă.
Tabelul 3. Datele de pH si cantitatea de fracțiune solubila (FS) a detritusului.
pH FS (%)
Iazul de decantare Dealul Negru (Fundu Moldovei) (n=15)
Min. 2,8 0,76
Max. 3,6 10,95
Media 3,3 3,29
D.S. ( deviația standard ) 0,3 15,64

Iazul de decantare Poarta Veche (Tarnița) (n=10)
Min. 3,1 6,56
Max. 3,6 22,89
Media 3,4 12,50
D.S. ( deviația standard ) 0,2 4,78

Fracțiunea solubilă din detritusul iazului de decantare prezintă elemente cu potențial toxic
în cantități mari (Stumbea și Chicoș, 2012; Stumbea, 2013a), de aici fiind necesară o determinare
a fracțiunii solubile. Datele fracțiunii solubile din cele 2 iazu ri de decantare sunt rezumate în
tabelul 3 și în figură 8 b) și se poate observa că participarea fracțiunii solubile în detritusul de pe
suprafața iazului de decanta re de la Poarta Veche (media 12, 5%) este net superioară detritusului
de la Dealul Negru (media 3 ,3%). Fracțiunea solubilă ce se formează la suprafața iazurilor de
decantare depinde de morfologia acestor depozite de deșeuri, cu alte cuvinte de posibilitatea
acumulării apelor provenite din precipitații. Următoarele aspecte susțin ipoteza: i) fr acțiunea
solubilă este dominată de săruri hidratate (sulfați hidratați) ce pot precipita pe suprafața
detritusului, prin evaporarea apei din bălțile apărute în urma ploilor; ii) sărurile hidratate sunt
puternic solubile, lucru ce le permite să treacă foart e rapid în soluție atunci când sunt în prezența
apei de ploaie și pot fi transportate de pe suprafața iazuril or de decantare, de către acest a. 3.2912.50
0.05.010.015.0
Fracțiune solubilă %Dealul Negru
Poarta Veche
b)

26 3.5 Caracterizarea geochimică (elemente majore și elemente potențial
toxice)
O serie de elemente chimice precum Al, Fe, Mg, Mn, Na, K și Ca, provin din minerale
primare silicatice ce intră în constituția șisturilor epime tamorfice, iar pentru perimetrele cercetate
specific sunt cloritul, sericitul și biotitul. Șisturilor le sunt asociate mineralizații compune din
minerale metalice precum: pirită, blendă, galenă și calcopirită care sunt responsabile de prezența
unor element e precum: Fe, Cu, Zn, Pb, As, Cd, Ni și Co, în iazurile de decantare. În tabelul 4 sunt
rezumate valorile minime, maxime, medii și deviația standard ale conținuturilor elementelor
majore și minore din detritusul de pe suprafața iazurilor de decantare Dealu l Negru și Poarta
Veche. Următorul pas a fost acela de a întocmi o serie de histograme pentru elementele majore și
minore pentru a compara chimismul celor 2 iazuri de decantare (figurile 9 și 10).
Este important de a afla cum se comportă sterilul din cele 2 zone studiate la acțiunea agenților
atmosferici, iar acest lucru îl putem afla cu ajutorul datelor de chimism. De asemenea datele de
chimism ne pot indica dacă avem concentrații alarmante a unor elemente toxice în detritusul
iazurilor, astfel putem stop a sau ameliora efectul acestora asupra mediului înconjurător. În tabelul
4 sunt rezumate datele legate de chimism, iar în majoritatea cazurilor, conținuturile de elemente
majore și minore sunt mai ridicate pe suprafața iazului de decantare Poarta Veche fa ță de suprafața
iazului de decantare Dealul Negru.
Tabelul 4 . Compoziția chimică a detritusului din iazu rile de decantare de la Dealul Negru si Poarta Veche.
Elemente majore (%) Elemente minore (ppm)
Fe Al Mn Ca K Cu Pb Zn Cd Ni Co As
Iazul de decantare Dealul Negru (Fundu Moldovei) (n=15)
Min. 6,21 2,58 0,02 015 0,76 193 471 96 0,03 1,95 28,27 94
Max. 14,05 18,92 0,04 0,24 3,97 1492 2674 322 0,16 5,48 71,93 296
Media 8,87 9,57 0,03 0,18 2,27 618 1323 171 0,07 3,18 42,98 166
D.S. ( deviația standard ) 2,36 6,48 0,01 0,03 1,12 416 684 58 0,04 1,06 12,37 64

Iazul de decantare Poarta Veche (Tarnița) (n=10)
Min. 10,55 14,35 0,01 0,18 1,03 317 256 69 0,1 2,8 54 145
Max. 17,61 27,54 0,05 0,76 3,84 1296 2649 743 0,4 19,4 90 1058
Media 14,04 20,36 0,02 0,31 2,30 651 1065 287 0,1 7,0 75 440
D.S. ( deviația standard ) 2,28 4,75 0,01 0,21 0,97 297 727 202 0,1 4,9 14 288

Abundența elementelor majore din detritusul celor 2 iazuri de decantare au arătat aceleași
secvențe de conținuturi Al > Fe > K > Ca > Mn. Însă pentru elementele minore, toxice și potențial
toxice, apare o ușoară schimbare după cum putem observa în continuare:
– pentru Dealul Negru : Pb > Cu > Zn>As> Co > Ni > Cd ;
– pentru Poarta Veche : Pb > Cu > As>Zn> Co > Ni > Cd .

27

Figura 9.Conținuturile medii ale unor elemente majore pe suprafața iazurilor de decantare Dealul Negru si Poarta
Veche. a) variația Fe; b) variația Al; c) variația Ca.

0.005.0010.0015.0020.00
Dealul Negru Poarta Veche8.8714.04Elemente majore din detritus: Fe(%)
a)
0.0010.0020.0030.00
Dealul Negru Poarta Veche9.5720.36Elemente majore din detritus: Al(%)
b)
0.000.501.00
Dealul Negru Poarta Veche0.180.31Elemente majore din detritus: Ca(%)
c)

28

0.00200.00400.00600.00
Dealul Negru Poarta Veche617.92650.50Elemente minore din detritus: Cu (ppm)
a)
0.00500.001000.001500.00
Dealul Negru Poarta Veche1323.06
1065.01Elemente minore din detritus: Pb(ppm)
b)
0.00100.00200.00300.00400.00
Dealul Negru Poarta Veche170.91287.02Elemente minore din detritus: Zn(ppm)
c)
0.005.0010.00
Dealul Negru Poarta Veche3.186.98Elemente minore din detritus: Ni(ppm)
d)

29

Figura 10.Conținuturile medii ale unor elemente minore pe suprafața iazurilor de decantare Dealul Negru si Poarta
Veche. a) variația Cu; b) variați a Pb; c) variația Zn; d) variația Ni; e) variația Co; f) variația As

Conținuturile elementelor majore si minore sunt strâs legate de mineralogia deșeurilor
miniere supuse studiului, după cum urmează :
Conținuturile de Fe se datorează piritei cât și a unor silicați precum cloritul și biotitul,
aspect verificat și de observațiile mineralogice efectuate în subcapitolul 3.2.
Mineralele rocilor epimetamorfice pot avea în structura acestora elemente chimice
precum Al și K (sericit și clorit), dar aceste elemente pot intra și în constituția unor sulfați
hidratați (alunogen – Al și jarosit – K), teorie susținuta de o serie de studii anterioare
(Stumbea și Chicoș, 2012; Stumbea, 2013a);
Conținuturile ma ri ale unor elemente chimice (Pb, Cu, Zn și Co) ce depășesc limitele
admise în so luri pot fi explicate prin prezența sulfurilor identificate prin observații
mineralogice, și anume : pirita care este descr isă ca fiind cupriferă și blenda .
Sulfații secundari sunt cunoscuți ca având capacitatea de a concentra elemente toxice
precum Cu, Pb, Zn, Cd.
În histogramele construite pentru elementele majore și minore din figurile 9 și 10, putem
observa că iazul de decantare Poarta Veche are conținuturi mult mai ridicate aproape pentru toate
elementele studiate. Astfel putem considera iazul Poarta Veche ca având un risc potențial de
0.0020.0040.0060.0080.00100.00
Dealul Negru Poarta Veche42.9875.34Elemente minore din detritus: Co(ppm)
e)
0.00100.00200.00300.00400.00500.00
Dealul Negru Poarta Veche165.83440.40Elemente minore din detritus: As(ppm)
f)

30 poluare mai ridicat decât iazul Dealul Negru unde avem conținuturi mai mici. Pe suprafața iazului
de decantare Dealul Negru avem valori mai ridicate pentru Pb în comparație cu Poarta Veche,
figura 9b, fapt care poate fi pus pe seama prezenței î n cantitate mai mare a sulfurii de plumb
(galena) . Dar în mod invers sulfură de Zn este prezentă în cantități mai mari pe suprafața iazului
de decantare Poarta Veche după cum se poate concluziona din figura 9c.
3.6 Propunere de ecologizare
Având în vedere rezultatele obținute în această lucrare asupra mineralogiei, granulometriei,
pH-ului și a chimismului asupra detritusului din cele 2 iazuri comparate putem afirma că iazul care
prezintă pericolul cel mai ridicat pentru mediul î nconjurător este Dealul Negru. Chiar dacă acest
iaz prezintă conținuturi mai mici în elemente majore și minore așa cum au fost prezentate în
subcapitolul 3.5, în comparație cu iazul Poarta Veche, totuși, prezintă un pericol mai mare datorită
amplasării lui geografice. Iazul Dealul Negru este amplasat pe malul drept al Râului Moldova și
este o amenințare constantă deoarece în timpul precipitațiilor cantități mari de steril sunt spălate și
transportate prin fenomene de șiroire direct în Raul Moldova. Aceste f enomene au creat ravene pe
flancurile iazului ce au afectat stabilitatea acestuia și există un risc permanent de a se produce o
alunecare a detritusului și inevitabil o blocare a curgerii Râului Moldova. În anii ce au trecut de la
închiderea exploatării s -a intervenit asupra iazului prin consolidarea cu pietre a malului și plantarea
brazilor pe treptele inferioare ale iazului. Aceste intervenții au avut ca scop stabilizarea iazului,
dar nu au rezolvat problema transportului detritusului prin intermediul pre cipitațiilor ce afectează
direct sursa de apă și transportul granulelor de dimensiuni mici de detritus de către vânt în mediul
înconjurător.
Luând în considerare rezultatele analizelor din această lucrare este necesară o intervenție
pentru ecologizarea iaz ului de decantare Dealul Negru ce prezintă un pericol mai ridicat, după cum
a fost prezentat anterior, față de iazul Poarta Veche.
Primul pas ce ar trebui luat în considerare este acela de a construi un dig constituit din
fragmente de rocă de dimensiuni ma ri – în baz ă, respectiv din pietriș – spre partea superioară pentru
o mai bună stabilitate , proces ce are în vedere limitarea contactului iazului de decantare cu Raul
Moldova. Pasul următor, amplasarea unor sisteme de conducte ce au ca scop captarea și
redirecționare apei meteorice ce trece prin ravene și apoi în Râul Moldova, dar și de a împiedica
staționarea apei pe suprafața iazului, fapt ce ar duce la apariția fracțiunii solubile. Redirecționarea
apei meteorice s -ar putea f ace în aval și revărsata într -un iaz, iar aciditatea rezultată din oxidarea
sulfurilor să fie neutralizată. Având ca scop oprirea transportului de către vânt, a granulelor mici
de detritus se propune acoperirea iazului cu sol fertil, posibil, o parte prove nit din solul excavat
pentru crearea iazului de colectare a apei meteorice. Iar astfel ca scop final, acela de a diminua
cantitățile de elemente majore și minore ce au valori mari, plantarea unor soiuri de plante ce au
posibi litatea de a absorbi elementele -țintă fără a fi afectate în mod drastic.

31 Concluzii
În lucrarea de față, s -a urmărit compararea a două iazuri de decantare ce depozitează steril
provenit din exploatări de sulfuri polimetalice. Aspectele conturate au fost: caracterizarea
mineralogică și ge ochimia detritusului dar și corelarea rezultatelor acestora. S -a mai urmărit și
prezentarea efectelor iazurilor asupra mediului înconjurător.
În urma rezultatelor și a interpretării acestora, au fost concluzionate următoarel e:
 Detritusul celor 2 iazuri comparate este caracterizat de o aciditate ridicată, valorile pH –
ului pentru Dealu Negru sunt cuprinse între 2 ,80-3,60, iar pentru Poarta Veche 3 ,10-3,60. Iazul de
decantare dealul Negru are un interval de variație a valorilor pH -ului mai mare și înregistr ează
valoarea cea mai scăzută, adică 2 ,80, valoare ce este explicată de faptul că pirita este sulfura ce
predomină în această probă de detritus analizată.
 În cazul fracțiunii solubile observăm o participare net superioară a acesteia pe suprafața
iazului de decantarea Poarta Veche (12 ,5) față de o valoare de (3 ,3%) pentru Dealul Negru. Astfel,
datorită morfologiei iazului de decantare Dealul Negru care stochează pe suprafața sa superioară
o cantitate mai mică de apă provenită din precipitații, prezintă o par ticipare mai scăzută a fracțiunii
solubile, pe când iazul de decantare Poarta Veche are o participare mult mai intensă a fracțiunii
solubile, datorită suprafeței mai mari și a structurii acestuia. Iazul Poarta Veche prezintă un risc
ridicat de contaminare a mediului înconjurător datorită implicării soluțiilor acide ce sunt bogate în
elemente toxice și sunt cantonate în porii detritusului minier (drenaj minier acid).
 Detritusul rezultat din Uzina de Preparare a minereului de sulfuri Fundu Moldovei și
Uzină d e Preparare a minereului de sulfuri Tarnița, are o mineralogie dominată, din punct de
vedere cantitativ, de minerale primare (cuarț – în multe cazuri limonitizat, sericit și clorit), ce
provin din constituția rocilor epimetamorfice ale Grupului de Tulgheș din Districtul Fundu
Moldovei – Leșul Ursului, dar și din asociațiile mineralogice din mineralizațiile pol imetalice
masive precum blendă – ZnS și Pirită – FeS 2.
 Determinările granulometrice au arătat că masa detritusului din iazurile de decantare
studiate este constituită în cea mai mare parte de nisip de granulație fină și foarte fină, pentru
Dealul Negru un procent de 67.77% iar pentru Poarta Veche 50.56%. Acesta caracteristică
sugerează o susceptibilitate ridicată ca detritusul de pe ambele iazuri să fie îndepartat și relocat
mecanic prin intermediul vântului sau a apelor de șiroire.
 Rezultatele datelor de c himism ne arată o participare cantitativă mai ridicată a unor
elemente majore (Fe, Al și Ca), cât și a unor elemente minore (Cu, Zn, Ni, Co și A s) pe suprafața
iazului de decantare Poarta Veche, în comparație cu iazul de decantare Dealul Negru. O altă
observație vine din asemănarea abundenței elementelor majore de pe cele 2 iazuri, iar în cazul
elementelor minore, apare o schimbare de ierarhie între A s și Zn:
Elemente majore: Al > Fe > K > Ca > Mn
Elemente minore (toxice si potențial toxice):
– pentru Deal ul Negru : Pb > Cu > Zn>As> Co > Ni > Cd ;
– pentru Poarta Veche : Pb > Cu > As>Zn> Co > Ni > Cd .

32
Studiul de față conturează câteva aspecte în ceea ce privește efectul reziduului din cele do uă
iazuri de decantare studiate, asupra mediului.
 În cele două iazuri de decantare particulele minerale pot suferi un transport aerian și/sau
hidromecanic ce pot avea fie efecte locale precum poluarea împrejurimilor, fie efecte pe distanțe
mari datorită vânturilor puternice. Iazul de decantare Dealul Neg ru prezintă un risc mai ridicat
datorită poziționării geografice, fiind amplasat pe malul drept al Râului Moldova, ce este
încontinuu afectat de poluarea hidromecanică și prezintă un risc ridicat de transport al particulelor
minerale în aval.
 În cazul unor elemente chimice potențial toxice există un risc ca acestea să fie transportate
în stare dizolvată, aspect susținut de cantitatea de fracțiune solubilă care este cu mult mai mare în
cazul iazului de decantare Poarta Veche. Aceste soluții de levigare pot a vea efecte, fie locale fie
pe distanțe mari.
 Ambele iazuri studiate sunt catalogate ca iazuri de coastă, ceea ce favorizează acțiunea
unor vânturi puternice și permite transportul substanțelor poluante în mediul înconjurător. Clima
pentru ambele iazuri est e specifică zonei montane, unde există precipitații intense și însemnate
cantitativ ce pot transporta reziduul din aceste iazuri către zone învecinate.
Datorită morfologiei zonei și a amplasării inadecvate a iazului de decantare Dealul Negru –
Fundu Moldov ei, a fost propusă în această lucrare, ecologizarea acestuia. Această soluție intervine
în urma rezultatelor și interpretărilor făcute în cadrul capitolului al 3 -lea. Iazul de decantare Dealul
Negru prezintă un pericol mult mai ridicat față de iazul de decantare Poarta Veche, în mare parte
din c auza amplasării acestuia pe malul dre pt al Râului Moldova, râu ce poate fi blocat în cazul
unei surpări a detritusului din iaz, în unele perioade cu precipitații foarte intense.

33 Bibliografie

 Balaban, S. -I., 2012. Mineralogia si distribuția geochimică a metalelor grele din cadrul
unor halde de steril asociate zăcămintelor de sulfuri polimetalice din litogrupul Tulgheș
(Carpații Orientali). Teză de doctorat, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 228p.
 Balintoni, I., 1997a. Zona Cristalino -Mezozoică a Carpaților estic i. A review. In Nedelcu,
I., Hârtopanu, I., Szakács, A., Moga, C. & Podașcă, I. (eds): Field trip guide for the 4th
National Symposium on Mineralogy. Romanian Journal of Mineralogy, Vol. 78, Nr. 2, 3 –
13.
 Balintoni I., 1997b. Geotectonica terenurilor metamo rfice din Romania, Ed. Carpatica,
Cluj Napoca, 176 p.
 Balintoni, I., 2010. The Crystalline -Mesozoic Zone of the East Carpathians. A review. În
Iancu O.G., Kovacs M. (eds): Ore deposits and other classic localities in the Eastern
Carpathians: From metamorphics to volcanics. Acta Mineralogica -Petrographica, Szeged,
13-17.
 Berbeleac, I., 1988. Zăcăminte minerale și tectonică globală. Editura Tehnică, București,
139-149 p.
 Răducă, V., 2010. Rolul parametrilor sedimentologici și geochimici în evaluarea iazurilor
de decantare -Impact asupra mediului –. Rezumat teză de doctorat, Universitatea București.
43 p.
 Săndulescu, M.,1984. Geotectonica României, EdituraTehnică, București.
 Sracek, O., Veselovský, F., Kříbek, B., Malec, J., Jehlička, J., 2010. Geochemis try,
mineralogy and environmental impact of precipitated efflorescent salts at the Kabwe Cu –
Co chemical leaching plant in Zambia. Applied Geochemistry, Vol. 25,1815 –1824.
 Stumbea, D., 2013a. Preliminaries on pollution risk factors related to mining and ore
processing in the Cu -rich pollymetallic belt of Eastern Carpathians, Romania.
Environmental Science and Pollution Research, Vol. 20, Nr. 11, 7643 –7655
 Stumbea, D., 2013b. The flanks of the Dealul Negru tailings pond (Fundu Moldovei) –
Pollution risk facto rs. Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, Vol. 8, Nr.
3, 103 –112.
 Stumbea, D., Chicoș, M., 2012 . Preliminary data regarding the tailing pond of Suha Valley
– Tarnița, Suceava County (Romania). Scientific Annals of “Al. I. Cuza” University ,
Geology, Iasi, LVIII/1, 23 -32

34 ***
 Ordin comun nr. 103/705/1292/2002 (M.I.R., M.A.P.M., M.L.P.T.L.) privind aprobarea
Normelor pentru proiectarea, execuția și exploatarea iazurilor de decantare din industria
minieră.
 Ordin 119/2002 pentru aprobarea Procedurii de trecere in conservare, post utilizare sau
abandonare a barajelor – NTLH -033

35

ANEXE

36 Planșa I
Foto 1 : Detritus constituit din cuarț (Q), pitită
(P), blendă (B), clorit (Chl), sericit (S) (× 100) Foto 2 : Detritus constituit din cuarț (Q), pirită
(P), blendă (B), clorit (Chl), sericit (S) (× 75)
Foto 3 : Detritus constituit din cuarț (Q), pirită
(P), blendă (B), clorit (Chl), sericit (S) (× 60) Foto 4 : Detritus constituit din cuarț (Q),
sericit (S), clorit (Chl), biotit (Bi), blendă (B)
(× 50)
Foto 5 : Detritus constituit din cuarț (Q),
sericit (S), clorit (Chl), biotit (Bi), blendă (B)
(× 50) Foto 6 : Detritus constituit din cuarț (Q),
sericit (S), clorit (Chl), biotit (Bi), blendă (B)
(× 60)

37 Planșa II
Foto 7 : Detritus constituit din cuarț (Q),
sericit (S), clorit (Chl), biotit (Bi) (× 100) Foto 8 : Detritus constituit din cuarț (Q), clorit
(Chl), sericit (S), blendă (B), biotit (Bi) (×
100)
Foto 9 : Detritus constituit din cuarț (Q), clorit
(Chl), sericit (S), blendă (B), biotit (Bi) (× 75) Foto 10 : Detritus constituit din cuarț (Q),
clorit (Chl), sericit (S), blendă (B), biotit
(Bi).Cloritul apare limonitizat. (× 100)
Foto 11 : Detritus constituit din cuarț (Q),
sericit (S), biotit (Bi), clorit (Chl), blendă
(B). Cuartul apare limonitizat. (× 50) Foto 12 : Detritus constituit din cuarț (Q),
sericit (S), blendă (B), pitită (P), clorit (Chl)
(× 60)

38 Planșa III
Foto 13 : Detritus constituit din cuarț (Q),
pirită (P), blendă (B), clorit (Chl), sericit (S)
(× 75) Foto 14 : Detritus constituit din cuarț (Q),
sericit (S), clorit (Chl), blendă (B) (× 75)
Foto 15 : Detritus constituit din cuart (Q),
sericit (S), clorit (Chl), blendă (B), biotit (Bi)
(× 40) Foto 16 : Detritus constituit din cuart (Q),
clorit (Chl), sericit (S), biotit (Bi) (× 75)
Foto 17 : Detritus constituit din cuarț (Q),
clorit (Chl), sericit (S), biotit (Bi). Cloritul
apare limonitizat. (× 100) Foto 18 : Detritus constituit din cuarț (Q),
clorit (Chl), sericit (S), biotit (Bi) (× 50)