________________________________________________ [613473]

1

2
DECLARAȚIE

Prin prezenta, subsemnatul _______________________________________________
declar pe propria răspundere, că teza de licență cu tema ” Titlul complet al tezei de
licență ” este elaborată de către mine personal, materialele prezentate sunt rezultatele
propriilor cercetări, nu sunt plagiate din alte lucrări științifice și nu a mai fost prezentată
la o altă facultate sau instituție de învățământ sup erior din țară sau străinătate.

De asemenea declar, că toate sursele utilizate, inclusiv din Internet, sunt indicate
în teza de licență, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

 toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere p roprie din altă
limbă, sunt scrise cu referința asupra sursei originale;
 reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori deține referința asupra sursei
originale; 
 rezumarea ideilor altor autori deține referința exactă la textul original;
 metodele și tehnicile de lucru preluate din alte surse dețin referi nțe exacte la
sursele originalE.

Data _________________

Absolvent ____________________________ _________________ (Prenume, Nume) (Semnătura)

Conducătorul științific _______________________________________________
(titlul științific și științifico -didactic)

__________________________________ _______________________
(Prenume, Nume) (Semnătura)

3
CUPRINS

Pag.
Lista de Abrevieri 3
Introducere 4
Capitolul I: Analiza bibliografică a teme i 6
1.1. Date epidemiologice privin d copiii cu dizabilități în R M
1.2. Definiții ale termenului de PCI 8
1.3. Clasificarea PCI 8
1.4. Etiologia și factorii de risc asociați PCI 9
1.5. Caracteristica manifestărilor clinice și a patologiilor asociate PCI 10
1.6. Metode de reabilitare utilizate în RM în cazul copiilor cu PCI 13
Capitolul II: Materialul și metode le de studiu. 16
2.1. Materialul – literatură de specialitate și cazuri clinice studiate
2.2. Metodele de studiu: analiza demografică și epidemiologică a incidenței
și prevalenței PCI conform datelor statistice în RM
Capitolul III: Rezultatele proprii și discuții . 22
3.1. Caracteristica generală a lotului de pacienți .
3.2. Incidența și prevalența PCI la copii în RM .
3.3 Studiul gradului de insuficiență motorie la co pii cu PC (în baza GMFCS ). 23
3.4. Studiul patologiilor asociate PC la copii. 25
Concluzii generale 28
Anexe 29
Bibliografie 31

4

Lista de Abrevieri
CIF-Clasificarea Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății
CRRC – Centrul Republican de Reabilitare pentru Copii
GMFCS – Sistemul de Clasificare a funcției Motorii Globale în Paralizia Cerebrală
IMC – Infirmitate Motorie Cerebrală
MACS – Sistemul de Clasificare a Abilității Manuale pentru Copii cu Paralizie Cerebrală
PCI- Paralizie Cerebrală Infantilă
PCN – Protocol Clinic Național
RM- Republica Moldova
RPV – Retard Psiho -Verbal
SNC – Sistemul Nervos Central
WHO (OMS) – World Health Organization (Organizația Mondială a Sănătății)

5
INTRODUCERE

Actualitatea și gradul de studiere a temei investigate
Paralizia cerebrală a afectat persoanele încă din Antichitate. Primele descrieri ale bolii
apar în lucrările lui Hipocrate în secolul V ÎHr. Studi i ample ale bolii au început în secolul al
XIX-lea anul 1861 de către medicul francez William John Little (era cunoscută ca și Boala
Little) care susținea că această boală este cauzată de asfixia neonatală. Mai tîrziu Sigmund Freud
împreună cu alți cercetători au contrazis această ipoteză, susținînd că o varietate de tulburări din
timpul sarcinii ar putea afecta creierul. În prezent se consideră că doar 10% din cazurile de PC
sunt datorate asfixiei neonatale. Sunt examinate un număr de potențiale tratamente, in clusiv
terapia cu celule stem . Totuși, sunt necesare cercetări amănunțite pentru a stabili dacă are efe ct și
daca este sigură . [31]
Astăzi, în secolul XXI, tot mai des se nasc copii cu dizabilități! Deci se acordă o atenție
deosebită metodelor de reabilitare a acestora, atît din punct de vedere medical, cît și social. O
serie de specialiști ca: medici pediatri, psihologi, psihopedagogi, profesori, asistenți sociali
coordonează zi de zi cu părinții acestor copii speciali. Se depune o muncă enormă pentru a -i
promova și a -i integra în societatea noastră complexă.
Dizabilitatea este o stare fizică, psihică sau mintală, care limitează o persoană în
deplasare, activitate,integrare. Insuficiența fizică este definită ca "orice tulburare sau stare
fiziologică, o desfigurare cosmetică sau o pi erdere anatomică care afectează unul sau mai multe
sisteme ale corpului, cum ar fi sistem ul nervos , musculo -scheletic, respirator , cardiovascular,
reproducti v, digestiv, imun, circulator, endocrin. Insuficiența mintală este definită ca "orice
tulburare mi ntală sau psihologică, cum ar fi dizabilitatea intelectuală (care se referă la persoanele
ce au o limitare a capacității cognitive, abilități de adaptare semnificativ reduse și care debutează
înainte de 18 ani . [22]), sindromul psiho -organic, boala emoțională sau psihică și dizabili tățile
specifice de învățare". [2]
În esență, modelul medical consideră dizabilitatea ca o consecință a unei anumite
"abateri" de la funcționarea "normală" a corpului, care are urmari "nedorite" pentru persoana
afectată. Dizabilitatea este văzută ca o indicație a unei anomalii fizice (patologice) care se a flă în
interiorul corpului, iar tratamentul medical, ori de câte ori este posibil, ar trebui să fie îndreptat
spre patologia de bază în încercarea de a corecta (sau preveni) anomalia .[14]Modelul social al
dizabilității vede această problemă drept una socială și o c hestiune de integrare deplină a
persoanelor în societate. În acest model, dizabilitatea nu este atributul unui individ, ci mai
degrabă un complex de condiții, dintre care multe sunt create de mediul social. Prin urmare,

6
gestionarea problemei necesită o acț iune socială și este responsabilitatea colectivă a societății în
general pentru a face modificările de mediu necesare pentru part iciparea deplină a persoanelor cu
dizabilități în toate domeniile vieții sociale. Problema este atît culturală cît și ideologică, care
implică individul, comunitatea, și pe scară largă întreaga societate. Din această perspectivă,
accesul egal pentru cineva cu o dizabilitate este o problema a respectării drepturilor omului la
nivel global .[26]
PCI se numără printre cele ma i frecvente cauze ale dizabilității la copii , care presupune o
totalitate de afecțiuni ale sistemului nervos central, ce nu progresează și se manifestă printr -o
motilitate și postură necorespunzătoare normelor, acestea datorîndu -se efectelor negative asupr a
SNC în perioada p re-, intra – sau postnatal ă, în primii 3 -5 ani de viață (perioada în care creierul
începe să se dezvolte ). [17,15,7]
Dizabilitatea copiilor necesită atenție deosebită,inclusiv datorită faptului că copiii sunt în
proces de creștere și dezvoltare,iar intervenția timpurie devine mult mai avantajoasă decît
susținerea și acord area serviciilor mai tîrziu. [6]
Scopul tezei : Studiul impactului PCI asupra sănătății copiilor.
Obiectul de studiu : Centrul Republican de Reabilitare pentru Copii .
Obiectivele tezei:
1. Studiul incidenței și prevalenței PCI la copii în RM.
2. Studiul gradului de insuficiență motorie la co pii cu PC (în baza GMFCS )
3. Studiul incidenței patologiei asociate PC la copii.

7
CAPITOLUL I: ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI
1.1. Date epidemiologice privind copiii cu dizabilități în RM
Peste un miliard de persoane din lume trăiesc cu o formă de dizabilitate, dintre care
aproape 200 de milioane se confruntă cu mari dificultăți în funcționare. În anii ce urmează,
dizabilitatea va reprezenta o preocupare și mai mare din cauza faptului că prevalența acesteia
este în creștere. [27]
Pe parcursul anului 2016, au fost recunoscuți cu dizabilitate primară 1,7 mii copii, 61,3%
din copii fiind din mediul rural. Fiecare al treilea copil diagnosticat are vîrsta de 0 -2 ani, iar
fiecare al patrulea este cu vîrst a cuprinsă între 3 -6 ani. Cauzele predominante ale dizabilității
primare rămîn a fi malformațiile congenitale, deformațiile și anomaliile cromozomiale (24,0%),
tulburările mentale și de comportament (22,7%) și bolile sistemului nervos (12,7%). De
menționat , că în mediul rural ponderea copiilo r cu grad sever de dizabilitate este mai mică
comparativ cu mediul urban (32,9% comparativ cu 42,6%). Din total copii cu dizabilități, în anul
2016, 12,7 mii copii au beneficiat de servicii ale instituțiilor medico -sanitare. La 1000 copii revin
19 copii cu dizabilități.” [32]

Figura 1. Structura dizabilității primare la copii pe grupe de vîrstă în anul 2016
Noțiunea de dizabilitate este des utilizată ,sumînd diverse manifestări clinice, pornind de
la dizabilități mintale și intelectuale pîna la cele fizice, evoluînd cu afectarea calității vieții
pacienților, diminuarea activității sociale și chiar izolarea lor.
Conform Organizației Mondiale a Sănătăți i, dizabilitatea este reprezentată de orice
restricție sau lipsă (rezultată în urma unei infi rmități) a capacității (abilității) de a îndeplini o
activitate în maniera sau la nivelul considerat normal pentru o ființă umană .[26] 29%
26% 37% 8% Copii cu dizabilități
0-2 ani
3-6 ani
7-15 ani
16-17 ani

8
Termenul dizabilitate se referă la dezavantajul social, la pierderea și limitarea șanselor
unei persoane de a lua parte la viața comunității la un nivel echivalent cu ceilalți membri .[26]
Clasificarea Internațională a Funcționalității, Dizabilității și Sănătății enumără 9 domenii
generale ale funcționalității, care pot fi afectate:
1. Învățarea și aplicarea cunoștințelor
2. Sarcinile și cerințele generale
3. Comunicarea
4. Mobilitatea fizică de bază
5. Viața casnică
6. Auto -îngrijirea
7. Interacțiunile și relațiil e interpersonale
8. Viața comunitară, socială și civică, inclusiv angajarea în cîmpul muncii
9. Alte arii majore ale vieții . [9]
Însă CP rămâne cea mai frecventă insuficiență motrică în copilărie, iar copiii cu CP și
familiile lor continuă să aibă nevoie de sprijin .[23,11] O atenție considerabilă a fost acordată în
ultimul deceniu îmbunătățirii nivelului de activitate la copiii cu CP. [28] Incidența afecțiunii
(PC) este colosală în întreaga lume (1 copil: 300 la nivel mondial) indiferent de statutul etnic sau
socio -economic. [4,3] Conform statisticii mai mult de 100.000 de americani, ce au < 18 ani, sunt
afecta ți de PC de diferite grade . În Anglia și Franța 30% din cei cu PC au un retard mental
persistent , iar 25 % din ei nu se pot deplasa fiindcă prezintă defic it mtor avansat . Prevalența PC
(forme medii și severe) este de 1,5 -2,5 la 1000 de nou -născuți vii, mai pronunțată în țările în cur s
de dezvoltare. Alte surse ne dau următoarele cifre : 7 cazuri la 100.000 de locuitori, și 1,3 cazuri
la 1000 de nașteri . Pes te 90% dintre copiii cu PC ating vîrsta adultă. [27] Dintre disfuncții le
motorii cea mai prevalentă este spasticitatea (85% -91%); urmează diskinezia (4% -7%), distonia
și atetoza;ataxia (4% -6%) și hipotonia (2%). [11]
Ratele exacte în țările cu venituri mici până la cele medii sunt mai puțin certe , însă par să
fie mai mari, cu o dizabilitate fizică mai mare, din cauza faptului că este un risc mai mare de boli
infecțioase și o diferență de îngrijiri prenatale și perinatale. Cauzalitatea completă față de
paralizia cerebrală este neclară în aproximativ 80% din cazuri, dar factorii de risc sunt a desea
identificabili din anamneză , care includ concepția, sarcina, nașterea și perioada postneonatală.
[11] Copii cu CP au limitări în performanța lor de zi cu zi, restricțiilor la activitățile din viața
casnică, școlară și în comunitate. Clasificarea internațională a OMS a Funcționalității,
Dizabilității și Sănătății : Copil și Versiunea Tinerilor (ICF -CY) definește participarea ca
"implicare într -o situație de viață " [21]

9
Complexitatea și diversitatea acestei tulburări depind de tipul CP (spastic vs. non spastic)
și de subtipurile(distribuție unilaterală vs. bilaterală). [8]

1.2. Definiții ale termenului de PCI
Paralizia cerebrală s e referă la un grup de tulburări neurologice care apar în copilărie și
afectează permanent mișcarea corporală și coordonarea musculară,păstrarea echilibrului și al
posturei. [5,29 ] PC se datorează unei interferențe non -progresive, leziunii sau
abnormalității .[11,12] Termenul cerebral se referă la creier, paralizie se referă la pierderea sau
deteriorar ea funcției motorii. Paralizia cerebrală afectează zona motorie a creierului -stratul
exterior (numit cortexul cerebral), partea din creier care di recționează mișcarea musculară. [15,5]
Paralizia Cerebral ă (după Karel Bobath ) este o tulburare a mișcării și posturii datorită
afectării sau lezării c reierului imatur al sugarului. O parte mică a creierului care controlează
mișcarea este lezată precoce, pre -, peri -, și postnatal, mușchii prim esc sau nu comenzi greșite,
prea puține sau prea multe de la partea afectată a creierului, astfel copilul devine hipoton sau
spastic. [20]
PC sunt o categorie de afecțiuni ale SNC ce nu progreseaza, dar sunt mereu în dinamică,
fiind marcate de continua creștere și dezvoltare a organismului, astfel că clinica patologiei se
poate schimba pe parcurs . Lezarea sistemului motor este principalul criteriu ce defineste PC, ea
fiind aproape mereu complicată cu alte manifestări aparute în urma afectării SNC, cum ar fi:
retardul mental, epilepsia, deficitele senzoriale (auditive, vizuale), tulburările cognitive,
tulburările de comportament etc . [17,29,15,3,25,12,7]

1.3. Clasificarea PCI
Tabelul 1 . Clasificarea PC în funcție de formă, tipul și de manifestările clinice .[17,29]
Tipul Forma anatomică Caracteristici
Spastic Diplegie spastică Afectarea celo r patru membre, dar mai severă a
membrelor inferioare
Tetraplegie Afectarea egală, severă, a celor patru membre
Hemiplegie Afectarea unui hemicorp. În majoritatea cazurilor,
extremitatea superioară este mai afectată decît cea
inferioară
Paraplegie Afectarea membrelor inferioare. Forma pură este rară
Diplegie atonă Este întîlnită, în special, la copiii mici, la care
elementul dominant este hipotonia generalizată,

10
asociată cu reflexe osteotendinoase normale sau
hiperkinetice și retard al dezvoltării psihomotorii,
flexiunea coapselor pe abdomen în momentul în care
copilul este susținut în poziție verticală de la nivelul
axilelor (semnul Foerster). Diplegia atonă nu este
înregistrată la copiii mari. Care odată cu creșterea
tonusului muscular se conturează tabloul de diplegie
spastică.
Diskinetic Coreoatetoză Mișcări ate tozice, vermiculare, ondulante, predomină
în segmentele distale
Distonia Tonus muscular crescut, care alternează cu hipotonia
musculară
Ataxic Ataxie, hipotonie musculară
Mixtă Asocierea a două sau a trei tipuri de manifestări
motorii

1.4. Factori de risc cu care se poate asocia debutul unei PC
Prematuritatea este un factor de risc puter nic pentru dezvoltarea paraliziei cerebrale.
Patruzeci de procente din paralizia cerebrală dobândită antenatală s au perinatală are loc la copiii
care se nasc prematur și care pot avea și alte complicații non -neurologice ale prematurității (de
exemplu, tulburări gastrointestinale cronice). Astfel de complicații pot crește im pactul negativ al
spasticității și distonie i co-existente asupra copilului sau a persoanei tinere (datorită durerii
datorate refluxului gastro -esofagian sau constipație i) și, prin ur mare, este important ca copilul
sau tânărul să fie e valuat într -o manieră holistică. [16]
Asfixie neonatală. Dificultă țile în timpul travaliului care afectează alimentarea cu oxigen
și sânge a creierul ui fetal sunt o cauză obișnuită ale leziuni i creierului care duc la paralizie
cerebrală. Cel mai puternic factor de risc este e ncefalopatia neonatală în primele ore după
naștere. Sunt diferite modele de leziuni cerebrale recunoscute și acestea pot ajuta la determinarea
tipului și severității tulburărilor motorii și a comorbidităților care se vor dezvolta ulterior. [16]
Prenatali:
-Rude de gradele I sau II, cu un istoric de PC.
-Avorturi spontane, precedente nașterii.
-Moarte fătului în uter.
-Tratament matern cu hormonii tiroidieni sau cu estrogeni în timpul sarcinii.

11
-Prezență a unei infecții intrauterine la mamă sau a altei boli.
-Sarcină gemelară.
-Prezentații patologice.
-Tulburări ale ritmului cardiac al fătului și malformațiile congenitale.
-Boli metabolice, genetice.
-Hemoragiile ante partum.
Perinatali:
-Scor Apgar redus.
-Circulare de cordon ombilical.
-Anastamoze vasculare placentare.
-Inflamația cordonului ombilical.
-Corioamniotită.
Postnatali:
-Convulsii neonatale recurente.
-Condiții insuficiente de îngrijire.
-Retard neonatal > 28 zile.
-Retard în dezvoltarea neuropsihomotorie.
-Indicația tratamentului transfuzional la naștere, ventilație mecanică, asfixie la naștere,
hemoragie intracraniană, hipotensiune arterială, septicemie neonatală, enterocolită necrozantă,
intervenții chirurgicale etc.
-Greutate mică la naștere și vîrstă gestațională mică [17,29,4,12]
-Leziunea cerebrală dobîndită este ceea ce apare dupa perioada n eonatală (mai mult de 28
de zile după naștere), include t raum atisme cerebrale (cum ar fi în accidente rutiere) , precum și
leziunile cerebrale cauzate de boli, cum ar fi meningita, encefalita și accidentele
cerebrovasculare (accident vascular cerebral arterial și venos) , tumori intracraniene, boli
degenerative progresive care afectează sistemul nervos. [16]
1.5. Caracteristica manifestărilor clinice și a patologiilor asociate PCI
Paralizia cerebrală est e un diagnostic clinic bazat pe o combinație de semne clinice și
neurologice. Diagnosticul de obicei se face între vârsta de 12 și 24 de luni .[11]
Simptomele CP diferă în funcție de tip și severitate de la o persoană la alta și pot chiar să
se schimbe individual în timp. [15]
În general, simptomele pot fi cauzate de deteriorarea tractului pirami dal, care sunt fibrele
nervoase originare din cortexul motor, acest subtip fiind asociat cu spasticitatea . Simptomele pot
fi, de asemenea, cauzate de deteriorarea regiunilor din afara tractului piramidal, incluzând

12
ganglionii bazali și talamus, această formă de leziune fiind asoci ată cu mișcarea dischinetică și
ataxia . [7]

Figura 2 : Tractul piramidal

Tipurile moto r și topografic al paraliziei cerebrale pot apărea și se pot schimba în primii 2
ani de viață . [11]
În timp ce un copil cu CP sever ă ar putea fi incapabil să meargă și să aibă nevoie de
îngrijire extinsă, de -a lungul vieții, alt copil cu CP ușoa ră ar putea fi doar puțin afectat și nu

13
necesită asistență specială. Tulburarea nu este progresivă, adică nu se înrăutățește cu timpul. Cu
toate acestea, pe măsură ce copilul înaintează în vârstă, sigur simptomele pot deveni mai mult
sau mai puțin evidente. Semnele de paralizie cerebrală apar, de obicei, în primele luni de viață, cu
toate că diagnosticarea specifică este amânată până la vârsta de doi ani sau mai târziu. [15]
Semnele timpurii :
Semnele CP diferă foarte mult, deoarece există multe tipuri și grade diferite de
handicap. Principalul s emn că un copil ar putea avea o CP este o întârziere care atinge reperele
motorii (cum ar fi răsturnarea , șederea, statul în picioare sau mersul pe jos). Mai jos am prezentat
alte semne posibile ale CP. Este important de reținut că unii copii fără CP pot avea unele dintre
aceste semne.
La un copil mai mic de 6 luni
• Capul îi rămîne cî nd îl rid ici în timp ce se află pe spate
• Se simte rigid
• Se simte d iscret
• Când este ținut în brațe, el pare să -și supraexpună spatele și gâtul, acționând în mod
constant ca și cum s-ar îndepărta de tine
• Când îl ridici, picioarele îi devin rigide și traversează sau face foarfece
La un copil mai în vârstă de 6 luni
• Nu se r otește în nici una din direcții
• Nu-și poate aduce mâinile împreună
• Are dificultăț i în a -și aduce mâinile la gură
La un copil mai în vârstă de 10 luni
• El se târăște într -o manieră înclinată, împingând cu mâna și piciorul în timp ce trage
mâna și piciorul opus
• El se în vârte pe fese sau pe genunchi, dar nu se poate târî pe toate patru . [29]
Astfel în cadrul PC se pot distinge următoarele manifestări clinice ce sunt pe lar g
descrise în PCN al RM :
Sindromul spastic: • Paralizia prin leziunea neuronului motor central ocupă un teritoriu
întins, dînd naștere unei hemiplegii sau paraplegii.
• Mușchii paralizați în urma leziunii neuronului motor central sunt spastici. Spasticitatea se
traduce prin rezistență la executarea mișcărilor pasive; contractura predomină la membrul
superior pe mușchii flexori, iar la membrul inferior pe mușchii extens ori; atît la membrul
superior cît și la cel inferior contractura predomină asupra musculaturii distale.
• În contractura piramidală, rezistența întîmpinată la mobilizarea pasivă este redusă la începutul
mișcării, apoi crește pe măsură ce mușchiul este înt ins; dacă cu toată această rezistență mărită se

14
continuă mobilizarea pasivă, la un moment dat contractura cedează brusc, constituind fenomenul
„lamei de briceag". În contractura piramidală segmentele mobilizate pasiv tind să revină la
poziția inițială.
• Contractura piramidală se însoțește de pareză, exagerarea reflexelor, clonus, semnul Babinski.
• Atrofiile musculare lipsesc sau sunt discrete .
Hemiplegia cerebrală: • Se numește hemiplegie sindromul caracterizat prin pierderea
motilității voluntare a une i jumătăți a corpului. Hemiplegia este datorată leziunii unilaterale a
căii piramidale, la un nivel oarecare de -a lungul traiectului ei. Hemiplegia cerebrală infantilă
reprezintă aproximativ 30% din PC la copii.
Diplegia spastică: • Copiii cu diplegie spas tică au afectate toate cele patru extremități,
deși membrele superioare sunt mai puțin afectate decît membrele inferioare. De multe ori această
formă de PC nu este ușor de separat de tetraplegia spastică.
• Se disting două forme de diplegie spastică forma spinală (morbus Little) și forma cerebrală.
– Forma spinală. Tabloul clinic se caracterizează prin contractura piramidală, predominant la
membrele inferioare. Uneori se asociază tulburări senzoriale (strabism, nistagmus, atrofie optică)
și de vorbire (di zartrie, bradilalie). Tulburările trofice sunt mai puțin accentuate decît în
hemiplegia cerebrală. Dezvoltarea psihică este normală.
– Forma cerebrală. Pe lîngă manifestările formei pure se asociază: retard psihic, crize convulsive,
mișcări coreoatetozice .
Tetraplegia spastică: • Spastică se caracterizează prin spasticitatea celor 4 extremități
aproape în același grad: membrele superioare și inferi oare sunt afectate în egală mă sură, dar
poate exista o ușoară asimetrie. Cauzele tetraplegiei spastice sunt dominant prenatale
(malformații ale SNC).
• Epilepsia se asociază frecvent.
• Crizele de opistotonus sunt frecvente.
• Se asociază manifestări pseudobulbare (vorbire dificilă, dizartrică, sacadată), tulburări de
deglutiție, mimică inexpresivă, rîs, plîn s spasmodic.
Tetra plegia spastică este cel mai sever tip de par alizie cerebrală, deoarece, pe lîngă
paralizia globală, sindromul convulsiv și complicațiile respiratorii, adesea sunt asociate
disfuncționalități de hrănire , un factor agravant pentru malnutriție . [26,25 ]
Sindroame diskinetice: • În acest cadru se descriu: atetoza dublă (coreoatetoza) și
sindromul distonic.
• Aceste forme reprezintă 15 -20% din PC.

15
Sindroame ataxice: • Ataxia cerebeloasă congenitală reprezintă 10 -15% din PC.
Etiologia este dominată de cauzele prenatale. Factorii genetici sunt importanți în raport cu alte
tipuri de PC.
Sindroame mixte: • Termenul de PC mixtă este utilizat în cazul asocierii la același copil
a spasticității și atetozei; ataxia poate, de asemenea, să asoci eze cu spasticitate (este vorba de
diplegia ataxică caracterizată prin disinergia extremităților superioare și semne de spasticitate la
membrele inferioare) sau cu manifestări diskinetice. [17,15]
Dificultăți asociate IMC
Anumite dificultăți și condiții me dicale sunt mai frecvente la copiii cu IMC. Cu toate
acestea, un copil cu IMC nu prezintă obligatoriu aceste dificultăți.
– Unii copii cu IMC suferă de constipație și au dificultăți de somn, dar sunt multe lucruri care se
pot face pentru a -i ajuta.
-Unii copii cu IMC pot avea dificultăți de vorbire care sunt deseori asociate cu probleme de
deglutiție și masticație. Disfagia orofaringiană este prevale ntă în până la 85% dintre copii cu CP .
[23]
-Unii copii cu IMC pot prezenta epilepsie (tulburări comiț iale), care pot fi controlate cu ajutorul
medicamentelor.
-Copiii cu IMC pot avea dificultăți de apreciere a distanțelor, vitezelor (abilități perceptiv –
motorii), greutăți de diferențiere și comparare a form elor (percepție a spațiului), sau dificultăți de
conștientizare a mișcărilor și pozițiilor corporale(kinestezie). Unii dintre copiii cu IMC pot avea
și dificultăți de coordonare ochi -mînă, dificultăți de auz, de limbaj sau de reactivitate emoțională.
-Copiii cu atetoză au mai frecvent dificultăți de auz decвt alți copii cu IMC . [4]
-Displazia de șold poate fi întînită la copiii cu paralizie cereb rală severă (CP) și poate provoca
probleme cum ar fi durerea, contracturile și dificultățile de îngrijire medicală. Se estimează
aproximativ 70% la copii cu GMFCS gradul V. [13]

1.6. Metode de reabilitare utilizate în RM în cazul copiilor cu PCI
CP este o afecțiune care persistă pe tot parcursul vieții, fără tratamente care pot ameliora
complet simptomele. [7] Nu există nici un remediu deosebit , dar tratamentul de susținere,
medicamentele și chirurgia pot ajuta multe persoane să își îmbunătățească abilitățile motorii și
capacitatea lor de a comunica cu lumea. [15]
Scopul final al tratamentului este maximizarea p otențialu lui copilului și promovarea
independenței acestuia și calității vieții . Acest lucru poate fi reali zat prin îmbunătățirea funcției
motorii , ameliorarea durerii și prevenirea complicațiilor musculo -scheletice secundare .[16]

16
Clinicienii implicați în diagnosticul și reabilitarea copiilor cu paralizie cerebrală sunt
specialiști din domenii diverse ,inclusiv neurologi, pe diatri, neonatologi, reabilitologi , specialiștii
în medicină generală, neuroradiologii, psihiatrii, fizioterapeuți , psihologi, kineto terapeuți,
logopezi , asistente medicale și educatori timpurii. [11]
Măsurarea performanței activității este un punct cheie în deter minarea impactului
terapiilor/ intervențiilor funcționale în cazul acestor copii. Cu toate acestea, performanța
activității nu poate fi măsurată direct , dar trebuie dedusă fie din observații, fie din percepția
îngrijitorilor, fie a pacienților cu privire la dificultatea în desfășurarea activităților . [28]
Una dintre cele m ai mari provocări în îngrijirea pacienții cu tetraplegie sp astică este
necesitatea de a asigura un aport alimentar adecvat . Nutriția enterală este adesea recomandată în
cazurile de dis alimentația funcțională, reducerea con sumului alimentar și malnutriție . [25]
Astfel, este deosebit de important pentru copii cu CP de a-i vedea în mod regulat un
furnizor de servicii medicale. Examinările periodice medicale și dentare ar trebui să facă parte
din planul de intervenție al unui copil, așa cum ar trebui măsurile preventive, cum ar fi
imunoprofilaxia de rutină. [5]
A fost propus un model de terapie or ientată spre participare , prin care intervențiile se
desfășoară utilizând un proces cu cinci etape: (1) să dezvolte relaț ii de colaborare cu familia și
copil ul, (2) să stabilească un ac ord reciproc asupra scopurilor propuse, (3) evaluarea punctelor
forte ale copilului, familiei și mediului și ce trebuie să se întâmple, (4) să dezvolte și să pună în
aplicare planul de intervenție și (5) evaluarea proceselor și rezultatelor cu copilul și familia . [21]
Promovarea activității fizice a devenit una dintre mai multe strategii terapeutice eficiente
pentru îmbunătățirea performanței funcționale în paralizia cerebrală . [1]
Fiziot erapia și tratamentul de la o v îrstă timpurie pot reduce aceste probleme, și î n același
timp pot ajuta copilul să se adapteze la dizabilitate. [4] Scopul este de a preveni apariția
deformărilor, suprimarea mișcărilor anormale ș i asigurarea unei func ții cît mai apropiate de
normalitate. Este procedura esențială î n managementul PC, ma i ales a celei spastice. Tratamentul
fiziokineziologic se efectueaza in centre specializate care folosesc diverse tehnici adaptate la
patologia copilului ca tehnicile Bobath, Kabath, Voyta. Tehnicil e vor fi revizuite intermitent în
funcție de evoluț ia copilului. Tratamentul trebuie început cî t mai devreme posibil, chiar de la
vîrsta de nou -născut acolo unde diagnosticul este de certitudine. Din centrele specializate
tratamentul va fi continuat la domiciliu de fa milie, care va fi bine instruită asupra modulu i de
efectuare a manoperelor. Este esențiala educarea aparț inătorilor care su nt persoanele de prima
importanță în aplicare a fizioter apiei, ei sunt zilnic in prezența copilului, au o relație bună cu
acesta, ș i prin urmare cola borarea va fi mult mai bună dec ît cu o persoană străină.

17
Fizio -kinetoterapeutul evalueaza periodic co pilul, stabileș te nivelul de dezvoltare
motorie, aspectele patologice prezente și invață părintele pașii următ ori pe care -i are de facut in
terapie. Fizio -kineto -terapia trebuie sa devină un „mod de viață ” pentru c opilul cu PC, este vital
ca aceș ti copii s a fie invățați să participe activ la terapie, să realizeze manevre specifice și să
ințeleagă faptul ca acest tratament este necesar pe termen lun g, deoarece patologia subiacentă
este ireversibilă . [30]
Reabilitarea copiilor cu paralizie cerebrală (CP) se axează pe minimalizarea deficiențelor
și a dizabilităților, promovând funcționalitatea în structurile corpului pacienților, activitatea și
participarea, toate pentru îmbunătățirea ca litatății vieții copiilor. Noi tehnologii au fost utili zate
pentru a sprijini și /sau a spor i angajamentul acestor copii în activități și sarcini în medii diferite.
Un exemplu este utilizarea ortezelor rigide ș i dinamice, care sunt folosite încă din anul 1990.
Aceste dispozitive sunt menite să îmbunătățească postura și mișcarea, să prevină deformările și
să faciliteze performanțele funcționale . Ele au devenit populare în multe țări și sunt deseori
asociate cu pr otocoale de tratament specifice. Există afirmații clinice că utilizarea acest or orteze
dinamice pot modif ica alinierea articulațiilor și contribuie la întărirea și /sau întinderea anumitor
grupele musculare, afectând astfel postura, echilibrul, coordona rea, funcția motorie, funcția
mânilor, mersul copii lor cu CP și alte condiții de sănătate . [12]
Obiectivele kinetoterapiei: corectarea posturilor vicioase și formarea deprinderii de a se
relaxa оn poziții comode, combaterea și prevenirea retracturilor și cont racturilor, combaterea
hipertoniei/hipotonii musculare, reeducarea buco -facială, ameliorarea motricității generale. [20]
Principalele abordări actuale ale re abilitării membrelor superioare la pacienții cu CP
hemiparetic ă sunt centrate pe terapia de mișcare indusă și terapia intensivă bimanuală pentru
îmbunătățirea deficiențelor de execuț ie a mișcării, în principal prin conceptele motorii de
învățare. Antre namentul asistat de roboți este o modalitate emerge nta pentru reab ilitarea CP care
utilizeaza robotica pentru a ajuta la mișcarea membrelor în timpul exercițiilor . [3]
Mai sunt încă multe de învățat în c eea ce privește cele mai optime strategii ale
tratamentului, stabilirea mediului de îngrijire (domiciliu, școală, co munitate); Efectul vârstei
asupra tratamentului, efectul tratamentului, intervențiilor repetate și cant itatea de servicii
structurate, sunt încă necunoscute . [1] Dar această problemă importantă urmează a fi studiată și
desigur se vor găsi noi și noi soluții în scopul îmbunătățirii calității vieții acestor copii.

18
Capitolul II: Mat erialul și metodele de studiu.
2.1. Materialul – literatură de specialitate și caz uri clinice studiate
Informațiile despre funcția motorie grosieră sunt necesare pentru a înțelege pe deplin
impactul CP asupra copiilor și familiilor lor . Funcția motorie grosieră este cât de bine poate
copilul să -și folosească mușchii mari. Sistemul de clasifica re a funcției motorii grosiere
(GMFCS) este o metodă de clasifi care a abilităților funcționale la copiii cu CP . GMFCS este o
scară de cinci niveluri bazată pe abi litatea copilului de a merge, mișca și sta și nevoia lui de
dispozitive de mobilitate . [5,23 ] (Vezi anexa Nr.1. )
Accentul este pus pe evaluarea activităților motorii obișnuite, z i de zi, acasă, la școală și
în instituții publice (deci, estimarea abilităților motorii reale, obișnui te pentru copilul dat) și nu
pe determinarea mișcărilor pe care el le poate îndeplini la limita capacităților sale. Prin urmare
este foarte importantă aprecierea funcțiilor motorii ordinare și nu a capacităților motorii de
performanță, fără a fi considerate calitatea mișcărilor sau potențialul motoriu.
Pînă la vîrsta de 2 ani :
GRADUL I: Copiii trec de sin e stătător din poziție culcată în poziție șezîndă pe podea și invers și
își mențin poziția, ambele mîi ni fiind libere pentru ma nipularea obiectelor. Copiii se deplasează
„în patru labe”, trec î n poziție bipedă și fac pași sprijinindu -se de mobilă. Încep a merge î ntre 18
luni și 2 ani fără a necesita careva dispozitive de susținere.
GRADUL II: Copiii pot ședea pe podea, dar, pentru menținerea echilibrului, se pot sprijini în
mîini. Se t îrăsc pe abdome n sau se deplasează în „patru labe”. Se ridică în poziție bipedă și merg
ținîndu-se de mobilă.
GRADUL III: Copiii pot ședea pe podea cu suport al regiuni i lombare. Se rostogolesc și se tî răsc
pe abdomen.
GRADUL IV: Copiii dețin controlul asupra cap ului, dar pe ntru a ședea necesită suport al
trunchiului. Se pot întoarce de pe spate pe abdomen și de pe abdomen pe spate.
GRADUL V: Insuficiența motorie severă limitează considerabil controlul voluntar al mișcărilor.
Copiii sunt incapabili de a -și ține c apul și controla trunchiul î n poziție culcat pe abdomen și
șezîndă. Pentru a se rostogoli de pe abdomen pe spate și vice -versa necesită asistența adultului.
Vîrsta 2 -4 ani :
GRADUL I: Copiii șed pe podea cu ambele mî ini libere pentru manipularea obiectelor. Se
așează și se scoală fără ajutorul adultului. Modul preferențial de deplasare este mersul fără a
necesita dispozitive de susținere.
GRADUL II: Copiii șed pe p odea, dar pot avea dificultăți în menținerea echilibrului cînd ambele
mîini sunt libere pentru manipularea obie ctelor. Așezarea și ridicarea î n picioare este efectuată
fără ajutorul adultului. Pe suprafețe stabile se scoală î n poziție bipedă. Modurile preferenț iale de

19
deplasare sunt mersul „în patru labe” î ntr-un patern reciproc al ternativ, mersul cu sprijin de
mobilă sau cu ajutorul dispozitivului de susținere.
GRADUL III: Copiii șed frecvent î n „poziție -W” (ședere cu coapse le și genunchii în flexie și
rotație internă), deseori pentru a se așeza necesită asistență din partea adultului . Ca metode
primare de mobilizare servesc tî rîtul pe abdomen sau deplasarea „în patru labe” (frecvent fără
mișcări reciproce coordonate ale p icioarelor). Se pot scula î n poziție bipedă pe sup rafețe stabile
și pot parcurge distanțe scurte ținî ndu-se de mobilă. Pot merg e distanțe scurte prin casă utilizî nd
dispozitive manual e de deplasare (premergătoare) și fiind asistați de adulți î n schimbar ea
direcției și î ntoarcere.
GRADUL IV: Copiii fiind așezați își mențin poziția șezî ndă, dar nu sunt capabili să -și mențină
alinie rea și echilibrul corpului fără ajutorul m îinilor. Pentru menținerea poziției șezî nde și bipede
frecvent necesită echipament de a daptare. Se deplasează de sine stătător la distanțe scurte (î n
limitele u nei camere) prin rostogolire, tî rîre pe abdomen, sau d eplasare „în patru labe” fără
mișcări reciproc coordonate ale picioarelor.
GRADUL V: Insuficiența motorie severă limitează controlul voluntar al mișcărilor și abilitatea
de a ține capul și controla trunchiul. Toate funcțiile motorii sunt l imitate. Restric ția funcției de
ședere și a poziției bipede nu poate fi comp let compensată prin utilizarea echipamentului de
adaptare și a tehnologiilor de asistență. Copilul cu abilități motorii grosiere de g radul V nu se
poate deplasa de sine stătător, dec i este transpo rtat. Unii copii î nsușesc modalitatea de a se
deplasa de sine stătător cu a jutorul scaunului cu rotile cu propulsie electrică, completat cu
echipament sofisticat de adaptare.
Vîrsta 4 -6 ani :
GRADUL I: Copiii se așea ză și se scoală de pe scaun și își mențin poziția șezîndă fără a se
sprijini pe mîini. Se scoală de pe scaun sau podea î n poziție bipedă fără a necesita obiecte de
sprijin. M erg în incinte și la aer liber, ridică scările. Apare abilitatea de a alerga și a sări.
GRADUL II: Copiii șed pe scaun cu ambele mî ini libere pe ntru manipularea obiectelor. Se
scoală de pe podea sau scaun în poziție bipedă, dar pentru aceasta frecvent necesită o suprafață
stabilă pentru a se împinge sau sprijini cu mîinile. Merg î n poziție bipedă fără careva dispozitive
de asistență î n casă și parcurg dista nțe scurte pe suprafețe drepte î n afara casei. Ridică scările
ținîndu -se de balustradă, dar nu pot alerga sau sări.
GRADUL III: Copiii șed pe scaun obișnuit dar pot necesita un suport pelvian sau pentru trunchi
pentru a fa cilita la maxim funcția mî inilor. Se scoa lă și se așează pe scaun utilizî nd o suprafață
stabilă pentru a se оmpinge sau sprijini cu mîinile. Merg cu ajutorul dispozitivelor manuale de
deplasare pe suprafețe drepte și ridică scările cu asisten ța adultului. Frecvent necesită
trans portare la distanțe mari și peste suprafețele cu relief neregulat.

20
GRADUL IV: Copiii sunt capabili de a ședea pe scaun, dar necesită un scaun special pentru
asigura rea controlului trunchiului și facilitarea mișcărilor mî inilor. Se așează și se scoală de pe
scaun c u ajutorul adultului sau utilizî nd o suprafață stabilă pentru a se î mpinge sau sprijini cu
mîinile. Maximala performanță o constituie abilitatea de a merge distanțe scur te cu ajutorul
premergătorului sub supravegherea adult ului, fiind dificile schimbarea direcției și mențin erea
echilibrului pe suprafețe cu relief neregula t. Necesită de fi transportați î n locurile publice. Se pot
deplasa de sine stătător cu a jutorul scaunului cu rotile cu propulsie electrică.
GRADUL V: Insuficiența motorie severă limitează controlul voluntar al mișcărilor și abilitatea
de a ține capul și controla trunchiul. Toate funcțiile motorii sunt limitate. Restricția funcției de
ședere și a poziției bipede nu poate fi comp let compensată prin utiliz area echipamentului de
adaptare și a tehnologiilor de asistență. Copilul cu abilități motorii grosiere de g radul V nu se
poate deplasa de sine stătător, deci este tran sportat. Unii copii î nsușesc modalitatea de a se
deplasa de sine stătător cu a jutorul sca unului cu rotile cu propulsie electrică, completat cu
echipament sofisticat de adaptare.
Vîrsta 6 -12 ani :
GRADUL I: Copiii sunt capabil i de a merge acasă, la școală, î n afara casei și în locurile publice.
Coboară și ridică bordurile fără asistență și scări le fără rampe. Exercită funcții motorii grosiere
cum sunt alergatul și săriturile, dar vit eza, echilibrul și coordonarea sunt reduse. Pot participa î n
activități fizice și sportive în funcție de preferințele personale și factorii mediului înconj urător.
GRADUL II: Copiii se deplasează în poziție bipedă în majoritatea locurilor. Pot întîmpina
dificultăți în mers la distanțe mari, menținerea echilibrului pe suprafețe cu relief neregu lat, în
locuri aglomerate, spații restrînse și î n cărar ea obiectelor. Urcă și coboară scările ținî ndu-se de
rampă sau cu asistență în cazul lipsei acesteia. În afara casei și î n locurile publice se pot deplasa
cu asistență fizică, cu ajutorul dispozitivelor manuale de deplasar e sau, la distanțe mari, utilizî nd
scaunul cu rotile. Abilitățile motorii grosiere cum sunt alergatul sau săriturile î n cel mai bun caz
sunt minimal dezvoltate. Pentru participare la activitățil e fizice și sportive din cauza funcțiilor
motorii grosiere reduse pot necesita echipament de a daptare.
GRADUL III: Copiii se deplasează în poziție bipedă î n maj oritatea incintelor cu ajutorul
dispozitivelo r manuale de deplasare. Pentru a ședea pot necesita centuri de menținere a alinierii
bazinului și echilibrului. Pentru a se scula în poziție bip edă de pe scaun sau podea necesită
asistență fizi că sau o suprafață de sprijin. Î n timpul parcurgerii distanțelor mari copiii utilizează
diferite tipuri de dispozitiv e cu rotile. Pot urca sau coborî scările ținî ndu-se de rampă sub
supraveghere sau cu asist ență fizică. Pentru participarea la activitățile fizice și sportive din cauza
mersului dificil necesită echipament de adaptare inclusiv scaune cu rotile cu propulsie manuală
sau sau dispozitive cu propulsie electrică.

21
GRADUL IV: Î n majoritatea locurilor c opii pentru deplasare necesită asistență fizică sau scaun
cu rotile cu propulsie electrică. Necesită scaune speciale adaptate pentru controlul trunchiului și
bazinului și asistență fizică pentru tr ansfer. Acasă se deplasează pe podea prin rostogolire, tîrî re,
se deplasează la distanțe scurte cu asistență fizică sau cu ajutorul sc aunului cu rotile cu propulsie
electrică. Acasă și la școală, fiind poziționați, pot utiliza premergătoare de suport al tr unchiului.
La școală, afară și în locurile publice sunt tra nsportați cu scaun cu rotile manual sau utilizează
scaunul cu rotile cu propulsie electrică. Pentr u participarea la activitățile fizice și sportive din
cauza mobilității reduse necesită tehnologii de adaptare inclusi v asistență fizice și/sau dispozitive
cu propulsie electrică.
GRADUL V: Î n majoritatea loc urilor copii sunt transportați în scaun cu rotile cu propulsie
manuală. Controlul voluntar al miș cărilor membrelor și abilitatea de a ține capul și controla
trunchiul sunt limitate. Pentru menținerea capul ui, asigurarea șederii, menținerea în poziție
bipedă și asigurarea mobilității necesită tehnologii de asistență, dar acestea nu compensează
comple t deficiențele prezente. Transferul copilului necesită asistență fizică din partea unei
persoane adulte. Acasă copiii se pot depla sa pe podea la distanțe scurte sau pot fi transportați de
adult. Pot obține mobilitate de sine stătătoare doar utilizî nd scaunul cu rotile c u propulsie
electrică dotat cu tehnologii extinse de adaptare (pentru asi gurarea șederii și acce sului). Pentru
participarea la activitățil e fizice și sportive din cauza mobilității reduse necesită tehnologii de
adaptare inclusiv asistenț ă fizică și/sau dispoz itive de deplasare cu propulsie electrică.
Vîrsta 12 -18 ani:
GRADUL I: Adole scenții merg acasă, la școală, în afara casei și î n locurile publice. Sunt
capabili să urce și coboare b ordurile fără asistență fizică și scările fără rampe. Exercită funcții
motorii grosiere cum sunt alergatul și săriturile, dar viteza, echilibrul și coordonarea sunt reduse.
Pot participa î n activități fizice și sportive î n funcție de preferințele personale și factorii mediului
înconjurător.
GRADUL II: Adolescenții se deplasează în poziție bipedă î n majoritatea locurilor. Factorii
externi ( cum sunt suprafețele cu rel ief neregulat, î nclinate, distanțele lungi, lipsa de timp,
condițiile climaterice și acceptarea din partea semeni lor) și preferințele personale influențează
alegerea modului de deplasare. La școală sau la servici u adolescenții pot merge utilizî nd pentru
siguranță dispozitive manuale de deplasare. Pentr u parcurgerea distanțelor mari în afara casei și
în locurile publice pot utiliza dispozitive cu rotile. Urcă și coboară scările ținî ndu-se de rampă
sau cu asistență fizică î n cazul lipsei acesteia. Pentru part iciparea la a ctivitățile fizice și sportive
din cauza funcțiilor motorii grosiere reduse pot necesita tehnologii de adaptare.
GRADUL III: Adolescenții pot merge cu ajutorul dispozi tivelor manuale de deplasare. În
comparaț ie cu persoanele cu alte grade de abilitate motorie grosieră, adolescenții cu abilități

22
motorii de gradul III, оn dependență de capacități le fizice, factorii externi și personali, manif estă
o variabilitate mai largă î n ce p rivește tipurile de deplasare. În poziție șezî ndă ado lescenții pot
necesita centuri de suport pentru asigurarea alinierii bazinului și menținerea echilibrului. Pentru
trecerea î n poziție bipedă de pe s caun sau podea necesită asistență fizică sau o suprafață de
sprijin. La școală pot utiliza pentru deplasare scaunul cu r otile cu propulsie manuală sau
dispozitive de deplasare cu propulsie electrică. Afară și î n locu rile publice sunt transportați î n
scaun cu rot ile sau utilizează dispozitive cu propulsi e electrică. Pot urca sau coborî scările
ținîndu-se de rampă sub suprave ghere sau cu asistență fizică. Pentru participar ea la activitățile
fizice și sportive din cauza mersului dificil necesită echipament de adaptare inclusiv a scaunelor
cu propulsie manuală sau electrică.
GRADUL IV: Pentru deplasare î n majoritatea locurilor adolescenții utilizează dispozitive cu
rotile . Necesită scaune speciale adaptate pentru controlul trunchiului și bazinului. Este necesară
asistență fizică a 1 sau 2 per soane adulte pentru transferul adolescentului. În timpul transferării în
poziție bipedă își pot menține greutatea corpului pe pici oarele proprii. În incinte pot merge
distanțe scurte cu asistență fizică, pot utiliza dispozitive cu rotile, sau, fiind poziționați, folosi
premergăto rul cu suport al corpului. Din punct de vedere fizic sunt capabi li să conducă scaunul
cu rotile cu propu lsie electrică. În cazul î n care deplasarea cu scaunul cu propulsie electrică este
inoportună sau asigurarea cu scaun electric este imposibilă, sunt transportați în scaun cu rotile cu
propulsie manuală. Pentru partic iparea la activitățile fizice și spor tive din cauza mobilității
reduse necesită t ehnologii de adaptare inclusiv asistență fizică și/sau dispozitive de deplasare cu
propulsie electrică.
GRADUL V: Adolescenții sunt transportați pretutindeni î n scaun cu rotile cu propulsie manuală.
Controlul v oluntar al mișcărilor mîinilor și picioarelor, abilitatea de a ține capul și controla
trunchiul sunt limitate. Pentru menținere a capului, asigurarea șederii, menținerea î n poziție
bipedă și asigurarea mobilității ne cesită tehnologii de asistență, dar a cestea nu compensează
complet deficiențele prezente. Transferul adolescentului necesită asistență fizică din partea a 1
sau 2 persoan e adulte sau ascensor mecanic. Pot obține mobil itate de sine stătătoare utilizî nd
dispozitive cu propulsie electrică dotate cu tehnolog ii extinse de adaptare (pentru asigurarea
șederii și accesului). Pentru participarea la activitățile fizice și sportive din cauza mobilității
reduse necesită tehnologii de adaptare inc lusiv asistență fizică și dispoz itive cu propulsie
electrică. [19]
Cele mai bune dovezi actuale pentru consiliere se bazează pe anchetele părintești publicate și pe
cercetările de înaltă calitate. [18]
Acest studiu va avea o serie de beneficii sociale imediate pentru sănătatea publică: (1) prin
identificarea copiilor cu CP, vom spori cunoștințele și abilitățile clinice și vom facilita

23
diagnosticarea precoce și intervenția. (2) Această supraveghere potenț ială va furniza date inițiale
unice privind prevalența și profilul estimat al copiilor cu CP și etiologia și factorii de risc pentru
CP. (3) Această cohortă ar putea fi folosită ca un cadru de eșantionare pentru cercetări viitoare,de
exemplu, pentru a eval ua strategiile de tratament eficiente din punct de vedere al costurilor,
pentru a promova abilitățile funcționale și limitarea tulburărilor secundare la copiii cu CP. [10]
Indicatorii studiați
În cadrul îndeplinirii studiului au fost evaluați următorii indicatori: demografici (gen,v îrstă);
factorii de risc ; -factorii medico -biologici (comorbidități); metode le de depistare; -semne le și
simptome le clinice;
Analiza statistică a rezultatelor studiului
Datele indicatorilor evaluați au fost prezentate în for mă de valori absolute și procentuale.
Rezultatele obținute prin analiza indicatorilor studiați au fost prezentate în formă textuală,
tabelară și grafică.Prelucrarea statistică a rezultatelor studiului a fost efectuată în mod
computerizat utilizînd aplicați ile programelor Microsoft Excel XP.

24
Capitolul III: Rezultatele proprii și discuții.
3.1. Caracteristica generală a lotului de pacienți .
CP poate fi identificată prin:
• Monitorizarea dezvoltării – urmărirea copilului, creșterea și dezvoltarea în timp.
• Screening -ul de dezvoltare – efectuarea unui scurt test și observarea dacă copilul are o
dezvoltare specifică sau întârzieri, cum ar fi întârzierile motorii sau ale mișcărilor.
• Evaluări de dezvoltare și medicale – diagnosticarea tipului speci fic de tulburare care
afectează un copil. [5,29]
În studiu am inclus un lot reprezentativ de 110 copii între vîrsta 5-17 ani, dintre care 63 (57%)
baieți și 47 (43%) fete, care au fost diagnosticați cu PCI de diverse forme, conform clasificării
anterior menționate. La acești copii s -a urmărit identificarea și analiza formei clinice a paraliziei
cerebrale, s -a stabilit stadiul clinic conform clasificării GMFCS, s -a făcut o a naliză statistică a
prevalenței și incidenței PCI la copiii din RM conform datelor st atistice din 2017. Am evaluat
care sunt patologiile asociate celei de bază cu cea mai mare prevalență la acești copii.

Figura 3 . Distribuția cazurilor în funcșie de se x în lotul studiat.

57% 43% Distribuția pe sexe
Baieți Fete

25
3.2. Incidența și prevalența PCI la copii în RM
Conform Anexei Nr.2 am făcut un studiu al incidenței la 1000 de copii cu PC în RM. La
momentul actual în țară sunt la evidență 1445 de copii ce suferă de PCI. Adica pe total pe
Republică avem o incidență de 2,1 la 1000 de cpii. În urma analizei tabelului dat am observat că
cea mai mare incidență o prezintă RDD „UTA Găgăuzia ” cu 2,4 la 1000 de copii. Cea mai mică
incidență s -a constatat în Sudul Moldovei cu 1,9 l a 1000 de copii. Dacă luăm pe Raioane atunci
în Nordul țării cea mai mare incidență se constată în Edineț și Rîșcani cu 2,9 la 1000, urmează
Dondușeniul cu 2,8 apoi Făleștiul cu 2,7 . Puțin mai scăzut se observă în Florești 1,9 și Drochia
1,8.
În Centrul RM se remarcă o incidență mai mare în Rezina 3,3 și Anenii Noi 2,6 , restul
Raioanelor avînd mai puțin de 2,0, iar cea mai mică incidență de 1,3 este în Dubăsari.
Sudul Moldovei îl prevalează Taraclia cu o incidență de 2,4, însa pe cea mai joasă scară se află
Cantemir cu 1,5 si Cimișlia cu 1,3.

Tabelul 2. Clasificarea copiilor cu PC conform vîrstei.
Categoriile de Vîrstă
Intervalul 0-11
Luni
29
zile 1-4
ani 5-9 ani >10 ani

Anii 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
Numar
pacienți 7 13 12 15 9 11 7 5 7 7 5 2 10
Total:
110 56 54
Notă: În lotul nostru de pacienți predomină doua categorii de vîrstă 5 -9 ani ( aici sunt
incluși 51%) și mai mult de 10 a ni (49%).

26

Figura 4: Incidența și prevalența copiilor cu PC în RM (verde 1,0 -1,9; albastru 2,0 -2,5; roșu
2,6 și mai mult)

27
3.3 Studiul gradului de insuficiență motorie la co pii cu PC (în baza GMFCS ).
CP a fost studiat ă prin clasificarea simptomelor sale și prin abo rdarea corelațiilor neurale
ale simptomelor. Simptomele pot fi împărțite în simptome pozitiv e, caracterizate prin creșterea
tonusului și mișcării musculare, incluzând spasticitatea, rigiditatea , distonia, coreea și tremorul;
și simptome negative, caracterizate printr -o lipsă de tonus ș i mișcare a mușchilor, inclusiv
slăbiciune, control motor slab selectiv, ataxie și dispraxie . [7]
GRADUL I – Merge fără restricții
GRADUL II – Merge cu restricții
GRADUL III – Merge cu ajutorul dispozitivelor manuale de deplasare
GRADUL IV – Autodeplasare cu restricții; poate utiliza dispozitive cu propulsie electrică
GRADUL V – Transportat î n scaun cu rotile manual
Diferențele î ntre gradele I și II – Copiii și adolescenții cu abilități motorii de gradul II în
comparație cu cei cu gradul I, sunt restricționați î n menținer ea echilibrului și parcurgerea
distanțelor mari; la începutul î nsușirii mer sului pot necesita dispozitive manuale de deplasare; î n
timpul p arcurgerii distanțelor mari și î n locurile publice pot utiliza dispozitiv e cu roți, n ecesită
utilizarea rampelor pentru a ridica și coborî scările; nu sunt atît de performanți în alergat și
sărituri.
Diferențele î ntre gradele II și III – Copiii și adolescenții cu abilit ăți motorii de gradul II
după vî rsta de 4 ani sunt capa bili să meargă f ără dispozitive manuale de deplasare ( cu toate că le
pot folosi din cînd оn cî nd). Copii i și adolescenții cu abilități motorii de gradul III necesită
dispozitive manuale pentru a se deplasa î n incinte și dispozitive cu roți pentru deplasa re în
locurile publice.
Diferențele î ntre gradele III și IV – Copiii și adolescenții cu abili tăți moorii de gradul III
sunt capabili să șadă de sine s tătător sau necesită un suport extern mi nim pentru a ședea, mai
ușor se scoală în picioare și merg cu a jutorul dispozitivel or manuale de deplasare. Copiii și
adolescenții cu abilități motorii de gradul IV exercită activități în poziție șezî ndă (de obicei cu
suport), dar deplasarea de sine stătătoare este limitată. Copii și adolescenții cu abilități motorii de
gradul IV frecevn t pot necesita transportare î n scaun cu rotile cu propulsie manuală sau pot
utiliza scaunul cu propulsie electrică.
Diferențele între gradele IV și V – Copiii și adolescenții cu abilități motorii grosiere de
gradu l V dețin un control extrem de limitat al capului și trunchiului și necesită tehnologii
complexe de asistență și asistență fizică. Depl asarea de sine stătătoare este obținută doar în cazul
în care co pilul/adolescentul reușește să î nsușească cum să conducă scaunul cu rotile cu propulsie
electrică. [19]

28
Deși copii clasificați drept GMFCS I și II par să crească într -o rată similară copiilor
dezvoltare tipică normală, copii clasificați ca GMFCS III -V cresc mai încet. Acești copii petrec
și mai mult timp sedentar și au niveluri mai scăzute de activitate fizică obișnuită. [23 ]

Tabelul 3. Clasificarea pacienților cu PC conform GMFCS.

Forma PC Gradul conform GMFCS și Numărul de pacienți
I II III IV V Total
Spastică Unilaterală 30 4 1 – – 35
Bilaterală 11 14 12 8 10 55
Ataxică – 3 5 2 4 14
Diskinetică – – – 1 – 1
Mixtă – – 2 2 1 5
Total 41 21 20 13 15 110

Notă : Obiectivul principal este determinarea severității insuficienței motorii cu scop de stabilire
a direcțiilor terapeutice și prognozare a dezvoltării ulterioare.

Figura 5. Prevalența formelor paraliziei cerebrale conform clasificării GMFCS.

Notă : Nivelul I și II a scalei GMFCS a fost obținut de către 41 (37%) copii ce au mers
funcțional fără limitări și 21 (19%)ce prezintă anumite limitări. La nivelul III sunt cl asificați 20
37%
19% 18% 12% 14% GMFCS
III III IV V

29
(18%) de copii care în timpul mersului folosesc un dispozitiv ajutător. În nivelul IV și V respectiv
sunt incluși 13 (12%) și 15 (14%) copii cărora le sunt caracteristice afectări severe ale mersului
si ale restului activităților.

3.4. Studiul patologiilor asociate PC la copii.
Nivelul inferior de activitate fizică habituală și timpul crescu t de sedentarism au influență
asupra sănătății și bunăstării copiilor cu CP, aceștia fiind predispuși la factori precum riscul
bolilor cardiovasculare, densi tatea osoasă scăzută, tulburări metabolice și obezitate . [21]
Chiar și atunci când sunt îngrijiți corespunzător, copiii cu CP au atrofie musculară,
posibil din cauza inactivității fizice, forțelor mecanice exercitate asupra oaselor, articulațiilor și
mușchilor, factorilor endocrini, în plus este o prevalența mai mare a prematurității și greutatății
mici la naștere față de populația g enerală, ceea ce de obicei îi face să fie mai mici decât copii
sănătoși .[24]
Cogniția, comunicarea, senzațiile, percepția și problemele musculo -scheletice secundare
asociate cu CP au o mare influență asupra calității vieții legate de sănătate, nu numai în domeniul
fizic, ci și în aspectul psihologic. [8]
Multe dintre ace stea răspund bine la intervenție în copilăria timpurie, atunci când
plasticitatea creierului este cea mai mare și traiectoriile de dezvoltare pot fi modificate cu
beneficii maxima le pentru vârsta adultă . [18]

Tabelul 4. Patologiile asociate copiilor cu PCI.

Forma PC Patologii asociate PC
Retard
Psiho -Verbal Epilepsie
simptomatică Strabism Elemente
de autism
Spastică Unilaterală 9 2

2 3
Bilaterală 23 6 2 –
Ataxică 7 6 – –
Mixtă 5 1 – –
Total 44 15 4 3

30

Figura 6. Prevalența patologiilor asociate PCI.

Notă : În lotul de 110 copii cercetați 44 (69% prevalență) de copii prezintă Retard Psiho –
Verbal. 15 din ei au crize epileptice, ceea ce ne demnstrează o prevalență de 23% a acestei
patologii. Mai rar, dar am determinat și strabism la 4 copii, ceea ce prezintă 6 % din maladiile
asociate. Cu elemente de autism s -au determinat 3 copii (2%). Această diagr amă ne relatează că
în cele mai multe cazuri se determină asocieri cu forma spastică, deoarece ea are și cea mai
mare prevalență la copiii cu PCI.
Cu toate acestea, în țările cu venituri mari, datele populației indică faptul că 2 din 3
persoane cu paralizi e cerebrala vor merge, 3 din 4 vor vorbi normal și 1 din 2 va avea inteligență
normală . [11]

34
8
4 3 7 6
0 0 5
1 0 0
RPV Epilepsie Strabism Elemente de autismPatologii asociate PCI
spastică ataxică mixtă

31
Concluzii generale
1. PCI este o patlogie destul de des întîlnită, astfel copiii cu CP și familiile lor necesită
susținere și ajutor din partea statului și a societății.
2. Studiul dat a fost făcut pe baza a 110 copii ce stau la evidență în CRRC și sunt ajutați să
depășească anumite difi cultăți.
3. În RM incidența totală pe Republică este de 2,1 la 1000 copii.
4. Trebuie să acordăm atenție mare nivelului calității vieții acestor persoane, deoarece pe
lîngă faptul că ei au disfuncții motorii de diverse grade, mai prezintă și patologii asociate
severe ce le scad automat participarea activă în societate. Din patologiile asociat e am
constatat o prevalență înaltă a retardului psihic, dar îndeosebi a celui verbal. Aceasta
mobilizează specialiștii logopezi să atragă o atenție deosebită acestor copilași în munca
de zi cu zi.
5. La toate acestea au contribuit o mulțime de factori de risc prezenți prenatal, perinatal sau
postnatal. Aceștia sunt variați în conformitate cu diverse forme ale PC.
6. La fel leziunea cerebrală poate fi la diverse niveluri, dar cu o clinică a patologiei
asemănatoare.
7. Evoluția PCI de multe ori este stabilă, însă da că se intervine și se lucrează cu acești copii,
se poate îmbunătăți situația lor și a celor ce au grijă de ei.
8. Studiile noastre au arătat că cea mai frecventă formă a PC este cea spastică și pe viitor se
prevede implementarea și mai activă a tuturor metod elor de reabilitare (cum ar f i
fizioterapia, kinetoterapia) și a tehnicilor performante pentru a putea scade spasticitatea și
rigiditatea musculară.
9. În RM am observat o mică scădere a ratei morbidității provocată de PC și sperăm că
încetul cu încetul, pas cu pas ne vom învăța să facem un diagnostic cît mai preventiv
posibil, să ne implicăm în înlăturarea factorilor de risc, să ajutăm familiile și copii dați să
se integreze cît mai mult în societate, astfel încît să ajungem la o in cidență mai mică de 1
la 1000

32
Anexa 1.

33
Anexa 2.

34
BIBLIOGRAFIE
1. A. F. Bos , “Improving functional outcomes for children with unilateral cerebral palsy: the
quest for the right intervention,” Dev. Med. Child Neurol ., vol. 59, no. 2, pp. 115 -116, 2017.
2. A. M. Jette, C. M. Spicer, and J.L. Flaubert, Eliminating or Reducing the Effects of
Impairments. 2017
3. A. Picelli et al. , “Effects of Robot -Assisted Training for the Unaffected Armin Patients with
Hemiparetic Cerebral Palsy: A Proof -of-Concept Pilot St udy,” Behav. Neurol., vol. 2017, 2017.
4. Asociația umanitară Sfîntul Ștefan. Sanda Lepoiev. Ce este infirmitatea motorie cerebrală
(IMC) sau PC.
5. Autism and Developmental Disabilities Monitoring (ADDM) Cerebral Palsy Network,
“Community Report,” no. Jul y, pp. 1 -24, 2011.
6. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, UNICEF. Copiii Moldovei.//p.31,
p.166
7. C. Chambers, T. Sokhey, D. Gaebler -Spira, and K. P. Kording , “The integration of
probabilistic information during sensorimotor estimation is unimpaired in children with Cerebral
Palsy,” PLoS One , vol. 12, no. 11, pp. 1 -14, 2017.
8. C. J. Lai, C. Y. Chen, C. L. Chen, P. Y. S. Chan, I. H. Shen, and C. Y. Wu, “ Longi tudinal
changes in health -related quality of life in preschol children with cerebral palsy of different
levels of motor severity,” Res. Dev. Disabil ., vol. 61, n. 5, pp. 11 -18, 2017.
9. E. Mpofu and T. Oakland, Rehabilitation and health assessment, VOL. 53, NO. 9. 2013.
10. G. Khandaker et al., “ Protocol f or hospital based -surveillance of cere bral palsy (CP) in
Hanoi using the Paediatric Active Enha nced Disease Surveillance mechanism (PAEDS –
Vietnam): a study towards developing hospital -based disease surv eillance in Vietnam”, BMJ
Open , vol. 7, p. e017742, 2017.
11. I. Novak et al., “ Early, accurate diagnosis and early intervention in cerebral palsy:
Advances in diagnsis and treatment,” JAMA Pediatr ., vol. 171, no. 9, pp. 897 -907, 2017.
12. K. M. Almeida, S. T. Fonseca, P. R. P. Figueiredo, A. A. Aquino, and M. C. Mancini,
“Effects of interventions with therapeutic suits (clothing) on impairments and functional
limitations of children with cerebral palsy: a systematic review,” Brazilian J. Phys. Ther., vol.
21, no. 5, pp. 307 -320, 2017.
13. K. Ramstad, R. B. Jahnsen, and T. Terjesen, “Severe hip displacement reduces health –
related quality of life in children with cerebral palsy: A population -based study of 67 children,”
Acta Orthop ., vol. 88, no. 2, pp. 205 -210, 2017.

35
14. M. Berghs, K. Atkin, H. Graham, C. Hatton, and C. Thomas, “ Implications for public
health research of models and theories of disability: a scoping study and evidence synthesis,”
Public Heal. Res., vol. 4, no. 8, pp. 1 -166, 2016.
15. National Institute of Neurological Disorders and Stroke, “ Cerebral Palsy: Hope Through
Research,” Natl. Institutes Heal ., pp. 13 -159, 2013
16. P. Eunson et al. , “Spasticity in children and young people with non -progressive brain
disorders: management of spasticit y and co -existing motor disorders and their early
musculoskeletal complications,” Natl. Inst. Heal. Clin. Excell. Guidel., pp. 1 -302, 2012.
17. Protocol Clinic Național. Paralizia cerebrală la copil.2008. p.6
18. R. Byrne, G. Noritz, and N. L. Maitre, “ Implementation of Early Diagnosis and
Intervention Guidelines for Cerebral Palsy in a High -Risk Infant Follow -Up Clinic,” Pediatr.
Neurol. , vol. 76. Pp.66 -71, 2017.
19. R. Palisano et al., “GMFCS – E & R Sistemul de Clasificare a Func ției Motorii Grosiere
Revizuit și Extins, ” pp. 1 -5, 20017
20. Rodica Cotoman. Kinetoterapie: me todica desfășurării activității practice.2006
21. S. E. Reedman, R. N. Boyd, C. Elliott, and L. Sakzewski , “Participate CP: A protocol of a
randomised waitlist controlled trial of a motivational and behaviour change therapy intervention
to increase physical activity through meaningful participation in children with cerebral palsy,”
BMJ Open , vol. 7, no. 8, pp. 1 -15, 2017.
22. S. L. Friedman and M. A. Kalichman, “ Out-of-Home Placement for Children and
Adolescents With Disabilities”, Pediatrics , vol.134, no. 4, pp.836 -846,2014.
23. S. Oftedal et al., “Longitudinal Growth, Diet, and Physical Activity in Young Children With
Cerebral Palsy,” Pediatrics , vol. 138, no. 4, pp.,2016.
24. T. B. Caselli, E. A. Lomazi, M. A. S. Montenegro, and M. A. Bellomo -Brandao,
“Assessment of Nutritional Status of Children and Adolescents With Spastic Quadriplegic
Cerebral Palsy,” Arq. Gastroenterol ., vol. 54, no. 3, pp. 201 -205, 2017.
25. T. B. Caselli et al ., “Comparative study on gastronomy and orally nutrition of children and
adolescents with tetraparesis cerebral palsy,” Arq. Gastroenterol ., vol. 54, no. 4, pp.0 -0, 2017.
26. V. Bivol. “ Abordări conceptuale ale dizabilității.” Revista Literaturii, 2012
27. WHO (OMS). Raport Mondial privind Dizabilitatea. 2012. p.12
28. Y. Bleyenheuft, J. Paradis, A. Renders, J.L. Thonnard, and C. Arnould , “ ACTIVLIM –
CP a new Rasch -built measure of global activity performance for children with cerebral palsy,”
Res. Dev. Disab il., vol. 60, pp. 285 -294, 2017.
29. https ://www .cdc.gov/ncbddd /cp/facts .html .
30. http://www .rasfoiesc .com/sanatate /medicina /PARALIZIILE -CEREBRALE

36
31. https://ro.wikipedia.org/wiki/Paralizie_cerebral%C4%83
32. http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro& idc=168&id=5638&parent=0

37
FIȘA DE EVALUARE A TEZEI DE LICENȚĂ
DE CĂTRE CONDUCĂTORUL ȘTIINȚIFIC
Evaluarea tezei de licență cu tema: ________________________________________________
____________________________________________________________________________
Elaborată de studentul (a) ______________________________ grupa ___________________
1. Evaluarea calității lucrării și cercetării întreprinse:
1-5 puncte Puncte:

2. Capacitatea de analiză și sinteză:
0,5-1,5 puncte Puncte:

3. Respectarea regulilor de structurare și redactare a lucrării:
0,5-2 puncte Puncte:

4. Calitatea bibliografiei:
0,5-1,5 puncte Puncte:

Nota la etapa de evaluare de către conducătorul științific: ________________ Data_____________

CONCLUZII: Teza de licență poate fi prezentată și susținută în fața Comisiei de evaluare:

Da Nu

Conducător științific: ________________________________ ____________ _ ________________
N.P., titlu științific și/sau didactic Semnătura
Șeful catedrei: ___________________________________________ _________________
N.P., titlu științific și/sau didactic Semnătura

38
FIȘA DE EVALUARE A TEZEI DE LICENȚĂ
DE CĂTRE MEMBRII COMISIEI DE EVALUARE
Evaluarea tezei de licență cu tema: ________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Elaborată de studentul (a) ____________________________________ grupa_______________

Criteriile de evaluare a tezei de licență:
1. Calitatea redactării tezei de licență și respecta rea regulilor de structurare:
0,5-2 puncte Puncte:
2. Evaluarea calității cercetării realizate:
0,5-2,5 puncte Puncte:
3. Calitatea bibliografiei:
0,5-1 puncte Puncte:
4. Calitatea expunerii orale și a răspunsurilor adresate de către Comisie:
0,5-4 puncte Puncte:

5. Aspecte ale lucrării au fost publicate și/sau prezentate la foruri științifice:
0,5puncte Puncte:

NOTA FINALĂ

Membrul comisiei _____________________________________________________________
N.P., titlu științific și/sau didactic

Data: _______________________ ____________________________

Semnătura