Tema 1. După parcurgerea celei de a doua secțiuni a acestui curs, identificați teoriile de nivel mediu, cât și miniteoriile. Rețineți pentru fiecare… [613450]

1
UNIVERSITATEA AL. I. CUZA, IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE
ANUL II, ID
GRUPA 1

PSIHO LOGIA DEZVOLTĂRII

STUDENTĂ: HUȚU DOINA MIRABELA

2
Tema 1. După parcurgerea celei de a doua secțiuni a acestui curs, identificați teoriile de nivel mediu, cât și miniteoriile.
Rețineți pentru fiecare dintre ele segmentul dezvoltării/aspectul particular vizat.

Teorii de nivel mediu
Sigmund Freud Jean Piaget Lev Semionovici Vîgotski
-A studiat afectivitatea și
emotivitatea și rolul lor în dezvoltarea
umană;
-A identificat 3 instanțe interne ale
personalității: Sine, Eu și Supraeu –
aflate în conflict;
-Manifestă o viziune asupra omului
evolu ționist -interacționistă ;
-Propune un model dezvoltare a
personalității care privilegiază
copilăria , care este perioada în care
libidoul suferă transformări, deformări
ori fixații patologice ; – A teoretizat dezvoltarea cognitivă la
copil , susținând că aceasta se
realizează doar atunci când copilul
acționează direct asupra mediului ;
– a considerat inteligența ca pe o
formă de dezvoltare prin interacțiunea
cu mediul;
-limbajul se construiește, se
structureazăîn timp, și suportă
influențe din partea mediului;
-Susține că copiii se deplasează prin
patru etape diferite ale dezvoltării
mentale .
-Teoria sa se concentrează nu numai
pe înțelegerea modului în care copiii -A manifestat interes preponderent
asupra genezei gândirii (3 stadii) și
limbajului (4 stadii) la copil;
-Consideră că pe tot parcursul
dezvoltării gândirii, limbajul este un
mediator și un instrument pentru
gândire;
-copiii sunt puși în fața unei situații
problemă pe care ei trebuie să o
rezolve, ei trebuind să descopere atât
tema de lucru , cât și mijlocul de
rezolvare a ei;
-copiii construiesc cunoașterea în
mod activ;

3
-Consideră că instinctul sexual este
cel mai important în dezvoltarea
echilibrată și armonioasă a copilului ;
-teoria dezvoltării sexualității , în 5
stadii psihosexuale: oral (0-1 an) –
modalitatea prim ordial de satisfacerii a
nevoilor este la nivelul gurii; anal (1-3
ani) – control sficterian; falic (3-6 ani)
– interes pentru părintele de sex opus
și pentru zona genitală; de latență (6-
12 ani) – energia este canalizată asupra
activităților acceptate soci al; genital
(după 12 ani) – maturizarea organelor
sexuale, începerea vieții sexuale ;
-fiecare stadiu dispune de un conflict
unic care se cere a fi rezolvat înainte
de a se trece la următorul stadiu ;
-Dacă nu se rezolvă conflictul, apare
un complex ;
-Persoana care nu dezvoltă un
complex poate devein dependent de dobândesc cun oștințe, ci și pe
înțelegerea naturii inteligenței ;
-manipularea obiectelor, deplasarea în
spațiu, adică acțiunea , contribuie la
crearea structurilor cognitive și
transformarea acestora,
– teoria dezvoltării inteligenței –
stadii:
●Stadiul inteligenței senzorio –
motorii (0–2 ani) – coordonarea
senzorialității și a motricității ;
●Stadiul inteligenței
preoperaționale (2-7 ani) – funcția
simbolică a gândirii și limbajului ;
diferențiază, clasifică, denumește
obiecte , dar fără criterii ;
●Stadiul operațiilor concrete (7-12
ani) – separ ă și reun ește obiectele,
asocia ză și face categorii, ordon ează
după criterii relativ exacte și stabile -A fost interesat atât de răspunsul
copiilor, cât și de calea prin care au
ajuns la acel răspuns;
-Consideră că dezvoltarea cognitivă
este o rientată de interacțiunea socială
și mediul cultural;
-Introduce conceptul de zona
proximei dezvoltări , susținând că un
copil poate învăța de la un adult sau de
la alt copil cu competențe mai bine
dezvoltate ;
-stadiile dezvoltării limbajului :
primitiv,natural (0-2 ani) -gândirea și
limbajul nu se întrepătrund;
psihologiei naive (începând cu 2 ani) –
gândirea și limbajul încep să se
întrepătrundă; limbajul egocentric
(până la 7 ani) -instrument al gândirii
pentru căutarea și planificarea soluției
unei situații -problemă; creșterii
interioare (a limbajului interior) –

4
acel stadiu, dezvoltând o fixație față
de acel stadiu.
●Stadiul operațiilor formale (12-16
ani)- emite judecăți, face
raționamente .

folosirea memori ei logice prin
folosirea semnelor interioare;
-stadiile gândirii conceptuale au fost
redate cu ajutorul ”cuburilor lui
Vîgotski”: gândirea bazată pe mulțimi
neorganizate -obiectele sunt grupate
după impresii subiective ; gândirea
bazată pe mulțimi organizate –
obiectele sunt grupate după legăturile
reale care există între ele; convergența
analizei și sintezei – identificarea unor
asemănări complexe între obiecte .
Erik Erikson
-a propus un model al dezvoltării pe
întreaga durată de viață a
individului ;
-identifică 8 stadii în evoluția
individului, fiecare stadiu fiind
caracterizat printr -un conflict ce
trebuie soluționat de individ pentru a
putea trece mai departe cu bine;

5
– Consideră că principalele surse de
creștere și dezvoltare sunt conflictul și
tensiunea (Florinda Golu -Manual de
psihologia dezvoltării , p.36)
– O personalitate sănătoasă se dezvo ltă
doar dacă persoana reușește să
gestioneze bine crizele interne și
externe cu care se confruntă pe
parcursul vieții;
-stadialitatea dezvoltării propusă de
Erikson: încredere vs neîncredere (0 -1
an); autonomie vs îndoială (1 -3 ani);
inițiativă vs vinovăț ie (4-5 ani);
realizare vs inferioritate (6 -11 ani);
identitate vs confuzie (pubertatea,
adolescența); intimitate vs izolare
(tinerețea); generativitate vs centrare
pe sine (vârsta adultă); integritate vs
disperare (bătrânețea).

6
Miniteorii
Henri Wallon Lawrence Kohlberg William Damon
-A manifestat interes asupra
dezvoltării afective , cognitive, sociale
și biologice a copilului;
-Subliniază rolul societații în
dezvoltarea proceselor mintale,
intelectuale ale copilului ;
-Personalitatea copilului este modelată
de către societatea care îl înconjoară.
-A abordat subiectul um an nu ca un
fenomen izolat, ci ca un tot, un
întreg .
-Stadialitatea afectivă este structurată
astfel: la 1 an afectivitatea se define ște
prin impulsivitate și instabilitate; la 2
ani se conturează independen ța
sinelui; apar sentimente de dragoste,
rușine, ură; la 3 – 5 ani se constituie
conștiința de sine pe baza imaginii de
sine (recunoa șterea copilului în -A utilizat tehnica dilemelor morale
pentru a descrie teoria dezvoltării
morale ;
-a manifestat interes în special asupra
raționamentului moral care stătea în
spatele răspunsului dat de copii;
-A identificat 3 niveluri ale raționării
morale, fiecare împărțit în 2 stadii :
-nivelul 1 -moralitatea
preconvențională :stadiul 1 -orientarea
spre supunere și pedeapsă; stadiul 2 –
scopul instrumental și schimbul;
-nivelul 2 – moralitatea
convențională : stadiul 3 -menținerea
relațiilor reciproce; stadiul 4 -grija și
conștiința moral ă;
-Nivelul 3 – moralitatea
posconvențională : stadiul 5 –
moralitatea contractului, a drepturilor -Si-a concentrat atenția asupra
comportamentului justițiar ,
echitabil;
-Accentul cade pe cum este corect și
drept să faci, deci pe latura
comportamentală ;
-A aplicat tehnica împărțirii
resurselor , pentru a măsura echitatea,
dreptatea ;
– S-au identificat 6 niveluri pe care
copiii le urmează, pornind de la
tendința egocentrică , justificare
arbitrară, egalitate, merit, necesitate,
comportment social -până la
combinarea tuturor criteriilor.

7
oglindă); la 6 – 7 ani încep să se
diferen țieze comportamentele sociale
care se dezvoltă până la 10 ani; î ntre
11 – 14 ani – viață afectivă bogată și
contradictorie, caracteristică
pubertă ții; 15 – 19 ani, uneori până în
jurul vârstei de 21 de ani – adolescen ța
definită printr -un decalaj între planul
intelectual (mai avansat) și cel socio –
afectiv . individului; stadiul 6 – moralitatea
principiilor etice universale (D. E.
Papalia -Dezvoltarea umană -p.375 –
376).
-S-a observat că un anumit nivel al
dezvoltării c ognitive este necesar, dar
nu și suficient pentru un nivel
comparabil al dezvoltării morale.

Life-span James Marcia Teoriile învățării (James D. Watson,
Burrhus F. Skinner, Albert
Bandura)
-life-span-ul consideră că factorul de
bază al ontogenezei este schimbarea
sistematică ;
-susține ideea că dezvoltarea are loc pe
tot parcursul vieții, că aceasta vizează
cele 3 dimensiuni ale persoanei
umane :biologică, psihologică și
socială; – a teoretizat construirea identității în
adolescență , găsind patru stări
distincte ale identității eului ;
-Stările nu reprezintă trăsături
durabile ale personalității , ci
secvențe de scurtă durată în cadrul
statutului curent al unei persoane ; -teoriile învățării promovează ideea
că oamenii sunt ființe reactive ce
răspund stimulilor veniți din partea
mediului;
-teoria învățării comportamentale ,
identificată la Pavlov,Watson și
Skinner, identifică indivizii ca
organisme care au învățat să se

8
-pentru susținerea acestui proces de
dezvoltare pe tot parcursul vieții
oamenii acordă diverse resurse de
timp, de energie sau financiare etc;
– contextul socio -cultural joacă un rol
important în life -span. -Cele 4 stări sunt: identitatea
dobândită (specifică adolescenților
care au trecut deja printr -o criză de
identitate și care și -au asumat anumite
credințe, valori, s -au decis asupra unei
ocupații); identitatea închisă
(specifică adolescenților care nu au
trecut printr -o criză de identitate, dar
care și -au asumat anumite principii ca
rezultat al influențelor parentale);
identitatea difuză (specifică
adolescenților care posibil au trăit o
criză de identitate, dar nu în mod
necesar, ei neavând dezvoltată încă
identitatea); identi tatea amânată
(moratoriumul) (specifică
adolescenților aflați într -o criză de
identitate care sunt în căutarea
răspunsurilor la problemele vieții, dar
se află în imposibilitatea de a le afla compo rte într -un anume mod, prin
intermediul condiționării clasice și
operante ; (Florinda Golu -Manual de
psihologia dezvoltării , p.33);
– moștenirea genetică și influențele
enviromentale sunt considerate de
Skinner ca fiind cele care stau la baza
învățării uman e;
-dezvoltarea umană a avut loc ca
urmare a învățării continue , sub
forma condiționării operante – când
oamenii primesc o întărire , ei devin
condiționați , adică repetă acțiunea și
în viitor;
-Bandura promovează, în schimb,
teoria învățării sociale , susținând că
imitația și modelul sunt cele două
variabile importante în cristalizarea
comportamentelor proprii;

9
întrucât amână alegerile și
soluționarea conflictelor).
Noam Chomsky Etologia Psihologia evoluționistă
-Promovează nativismul – cel care
învață manifestă un rol activ în acest
proces; (D. E. Papalia -Dezvoltarea
umană -p.169);
-Susține ideea conform căreia creierul
uman are capacitatea înnăscu tă de a
asimila limbajul , dar nu exclude nici
ideea că observarea, imitarea și
întărirea contribuie la dezvoltarea
limbajului ;
-copiii pot procesa selectiv informația
lingvisticăși să formeze o gramatică
elementară din care își va forma
limbajul. -Promovează importanța studiului
oamenilor și animalelor în mediul lor
natural , și nu în laborator;
-Consideră că omul prezintă anumite
comportamente înnăscute, că în aceste
comportamente există tipare fixe de
acțiune, că atitudinile
comportamentale apar c a rezultat al
stimulilor socio -semnal și că există
anumite perioade sensibile care
facilitează procesul de învățare. – are la bază principiile darwiniste;
-Susține că indivizii umani încearcă în
mod absolut inconștient nu numai să
supraviețuiască, ci și să -și perpetueze
bagajul genetic ;
-Consideră că dezvoltarea umană se
manifestă ca un proces bidirecțional,
ce pendulează între persoană și
mediu . (D. E. Papalia -Dezvoltarea
umană -p.36);

Tema 2. Încadrați fiecare dintre teoriile pre zentate în a doua secțiune a cursului într -una dintre cele trei paradigme
determinate de maniera relaționării factorilor dezvoltării.

10

PARADIGMELE RELAȚIONĂRII FACTORILOR ONTOGENETICI
MODELUL ORGANICIST SAU
ACTIV MODELUL MECANICIST SAU
REACTIV MODELUL INTERACȚIONIST
SAU AL DUBLEI DETERMINĂRI
– Teoria lui N. Chomsky;
– Etologia;
– Psihologia evoluționistă.
– Teoriile învățării: Watson și
Skinner
– Teoria învățării sociale – A.
Bandura

– Teoria lui Sigmun Freud;
– Teoria lui Jean Piaget;
– Teoria lui L. Vîgotski;
– Teoria lui E. Erikson;
– Teoria lui L. Kohlberg;
– Teoria lui J. Marcia;
– Teoria lui W. Damon;
– Teoria lui H. Wallon;
– Life-span.

Tema 3. Explicați comparativ rolul cadrului social în teoriile lui Erickson, Wallon și Vîgotski și exemplificați cu m se
produc schimbările la nivelul achiziției limbajului verbal din perspectiva celor 3 teoreticieni.

L.S. Vîgotski, H. Wallon și E. Erikson sunt trei teoreticieni ai dezvoltării umane care au recunoscut importanța și influența deosebită pe
care o manifestă cadrul social în dezvoltarea umană.

11
Astfel, Vîgotski consideră că dezvoltarea este continuă și depinde în mare măsură de interacțiunea co pilului cu adultul. În explicarea
modalității prin care copilul asimilează anumite informații mentale, atunci când acționează, el s -a folosit de modelul dialectic hegelian teză –
antiteză -sinteză .
Practica lui Wallon are mult în comun cu ideile lui V îgotsk i, ambii fiind influențați de marxism foloseau materialismului dialectic în
activitatea lor . Wallon, ca și V îgotsk i, punea un accent puternic pe rolul limbajului ca factor a dezvoltarii copilului . Wallon și-a manifestat interesul
de a studia mintea și de evoluția ei de la naștere , convins fiind că numai astfel o poate înțelege așa cum se întâmplă la maturitate . Aici el trasează
o paralelă cu V îgotsk i, care subliniază, de asemenea, descoperirea genezei comportamentului pentru a explica dezvoltarea sa . Wallon s -a articulat
în miezul unui model dialectic de concepte precum emoția, atitudinile și legăturile interpersonale .
Erikson propus un model al dezvoltării pe întreaga durată de viață a individului . În cele 8 stadii psihosociale, individul uman se confruntă
cu o criză majoră ce trebuie rezolvată pentru a întruni condițiile unei personalități sănătoase. În paralel, H. Wallon și-a organizat și el observațiile
prezentând dezvoltarea personalității copilului ca o succesiune de etape. Unele dintre aceste etape sunt marcate de predominanța afectivității asupra
inteligenței, în timp ce altele apar caracterizate în schimb prin primatul inteligenței asupra afectivității. Personalitatea copilului este dezvoltată în
această succesiune discontinuă și competitivă între prevalența inteligenței și afectivitatea . Henri Wallon evidențiază rolul pe care îl joacă societa tea
în dezvoltarea proceselor mintale ale copilului. Personalitatea copilului este modelată de către societatea care îl înconjoară .
Fiind preocupat de modul în care copiii se dezvoltă intelectual cu ajutorul celor mai avansați decât ei, Vîgotski introduce c onceptul zonei
proximei dezvoltări , un concept dinamic și evolutiv, cu mari implicații sociale. Într -un mod original, psihologul ru s susține argumentativ ideea că
obiceiurile sociale dintr -un anumit timp, dar și cultura și istoria pe care o trăiește individul stau la baza dezvoltării acestuia. La fel ca el, Erik
Erikson acord ă o atenție deosebită aspectelor sociale și culturale în dez voltarea umană.
Vîgotski a plas at limbajului un rol foarte important în vehicularea culturii, în achizițiile sociale ale experiențelor colective, fiind în același
timp un instrument al gândirii. A susținut ideea conform căreia limbajul și gândirea iau naștere la copil independent, fiind reprezentate sub forma

12
a două diagrame separate: gândirea non -verbală și cuv ântul neconceptualizat. Pe măsură ce copilul se dezvoltă cele două diagrame se întrepătrund,
dar nu se suprapun perfect niciodată. În acord cu ideile lui Vîgotski, Wallon este teoreticianul care promovează rolul limbajului ca factor important
al dezvoltari i copilului .
Vîgotski descrie stadiile achiziției limbajului la copil. De exemplu , primul stadiul al achiziției limbajului este cel primitiv – copilul
gângurește, el nu și -a internalizat vorbirea, dar experim entează sunetele; cel de -al doile a stadiu este cel naiv – copilul începe să construiască
propoziții, chiar dacă nu cunosc coordonarea gramaticală; cel de -al treilea stadiu este cel extern – copilul vorbește permanent, chiar dacă nu este
nimeni în jur, verbalizează gândurile; ultimul stadiu este cel de profunzime – copilul realizează sarcinile logice prin dirijare internă, acțiunile sale
fiind coordonate prin mijloacele limbajului intern. Pe de altă parte, Wallon susține că forma primară a inteligenței discursive – imitația – va înce pe
să se manifeste la copil în stadiul senzorio -motor și proiectiv, o dată cu apariția limbajului și a imaginii mentale.

Tema 4. Oferiți pentru fiecare dintre cele șapte principii ale life -span -ului câte un exemplu bazat pe propria
ontogeneză , utilizați excelentul manual Dezvoltarea umană (Papalia et al., 2010, pp 17 -18.).
1 – Dezvoltarea durează toată viața – Într-adevăr , dezvoltarea est e un proces care se derulează pe toată perioada vieții unei persoane. În susținearea
acestei afirmații vin cu un exemplu din propria -mi ontogeneză: toate experiențele pe care le -am trăit încă de la grădiniță (de pildă, participarea la
serbări), în timpul ș colii gimnaziale (de pildă, participarea la concursuri școlare), dar mai ales experiențele pe care le -am avut în timpul liceului (de
pildă, implicarea în activități de profil filologic) au contribuit la luarea unei decizii în ceea ce privește decizia de a deveni cadru didactic, urmând
în acest sens studiile universitare și post -universitare de profil. În calitate de dascăl am fost, sunt și voi fi interesată mereu să evoluez și să mă
dezvolt profesional. Cu trecerea timpului am observat că mă simt confortabi l atunci când ofer sprijin moral persoanelor cu care interacționez: elevi,
părinți, colegi, apropiați etc. Acest fapt m -a determinat să trec ușor către o nouă etapă în dezvoltarea -mi proprie, și anume aceea de a deveni
psiholog, în vederea ajutării persoan elor care se află în impas și care au nevoie de ghidare, suport, înțelegere etc. Acest nou drum îmi deschide noi

13
experiențe care au contribuit și vor contribui cu siguranță de aici înainte la noi achiziții ce mă vor ajuta să devin ceea ce mi -am propus. Așt ept cu
nerăbdare, curiozitate și interes ce îmi va mai oferi existența, în acest sens.
2 – dezvoltarea este multidimensională – În procesul de dezvoltare personală am trecut prin toate cele trei niveluri de interacțiune: biologic,
psihologic și social, fiecare având propriul ritm de dezvoltare. Din punct de vedere biologic, am avut o dezvoltare normală, ca orice copil de vârsta
mea, însă nu am făcut toate bolile cop ilăriei în specifice perioadei respective ( de exemplu, nici până la vârsta pe care o am nu am făcut varicelă).
Din punct de vedere psihologic, dezvoltarea mea a fost normală, m -am confruntat cu aceleași emoții și trăiri specifice perioadei adolescenței, d e
exemplu. Am trăit deopotrivă emoții pozitive, negative, în funcție de situațiile în care am fost pusă, păstrând echilibru și linia de mijloc în toate.
Pentru autocunoaștere și dezvoltare personală am participat la diverse workshop -uri derulate de psiholo gi vestiți în orașul meu, care m -au ajutat
enorm de mult să evoluez personal, spiritual, profesional. Din punct de vedere social, am avut o evoluție frumoasă și evident ă. De exemplu, dacă
în perioada școlii gimnaziale și a liceului eram o persoană ușor int rovertită, timidă, neîncrezătoare în forțele proprii și în ceilalți, sensibilă, în
perioada facultății și a perioadei ce a urmat după studiile universitare, am devenit o tânără sociabilă, optimistă, încrezăto are în mine, deschisă către
noi provocări și exp eriențe. Consider că foarte mult m -au ajutat să mă schimb în acest fel în special oamenii cu care am interacționat în acea
perioadă , profesorii pe care i -am avut și care mi -au fost modele în viață, dar și dorința mea de a mă autodepăși și de a deveni o var iantă din ce în
ce mai bună a propriei mele persoane.
3 – dezvoltarea este multidirecțională – Ca și copil am avut o dezvoltare fizică normală, am dobândit abilitățile cognitive, lingvistice, fizice etc.
conform stadialității vârstei. În ceea ce privește structura vocabularului aceasta s -a schimbat pe tot parcursul vieții, fiind într -o continuă îmbogățire
și îm bunătățire, în funcție de experiențele, informațiile și cunoștințele cu care am intrat, intru și voi intra în contact pe parcursul vieții mele. În ceea
ce privește competențele profesionale ca dascăl, consider că pe parcursul celor 17 ani de învățământ am cunoscut o evoluție și dezvoltare evidente,
de la an la an, prin participarea la conferințe, concursuri, proiecte naționale și internaționale, activități cu caracter soc ial, moral, cultural. Mi -am
dezvoltat competența managerială și de lidership în special prin scrierea, coordonarea și implementarea proiectelor internaționale, lucru pe care
nu-l credeam posibil la începuturile mele ca profesor .

14
4 – raportul dintre influențele biologice și cele culturale se modifică de -a lungul vieții persoanei – din punct de vedere biologic dezvoltarea
mea a fost normală. În liceu am practicat handbal, deci capacitățile biologice au fost la maximum exersate, pentru ca începân d cu anii facultății
lucrul acesta să cedeze ușor -ușor locul elementelor de sprijin cultural, cum ar fi educația, relațiile sociale, competențele digitale etc.
5 – dezvoltarea presupune modificarea alocării resurselor – dacă în adolescență resursele au fost îndreptate în special pentru dezvoltare,
începând cu vârsta adultă resursele au fost alocate atât pentru dezvoltare, cât și pentru menținere sau recuperare – drept dovadă am investit foarte
mulți bani în educația mea (cursuri de formare, master, cursuri postuniversitare și acum a doua facultate).
6 – dezvoltarea are plasticitate – pe parcursul vieții mele am observat că nenumărate capacități pot fi îmbunătățite prin exersarea acestora, de
pildă rezistența fizică. Datorită unor probleme de sănătate am încetat sa mai fac mișcare, acest lucru mi -a atras după sine alte probleme de sănăt ate
și, la recomandarea medicului, am început să merg la sală și am observat cum se îmbunătățește musculatura pe măsură ce exerse z constant, după
un program de training bine stabilit.
7 – ontogeneza este influențată de contextul social și cultural – Desigur, ontoge za este influențată de contextul socio -cultural. Nici cazul meu
nu face excepție. Am crescut într -o familie care punea mare accent pe educație, seriozitate, severitate și corectitudine. Afectivitatea și comunicarea
din partea părinților nu a fost tocmai cea care este în zilele noastre, cu multe libertăți și oportunități de manifestare spontană, dar sunt conștientă că
acest lucru a fost cauzat de inflențele din acea vreme (am prins perioada comunistă în primii 7 ani de viață). Atunci lucruri le acestea mi se păreau
de condamnat, dar ca adult am conștientizat cât de bine mi -a prins educația pe care am primit -o de la ai mei, așa cum s -au priceput ei, pentru că m –
au ajutat să mă dezvolt ca un adult responsabil, corect, conștiincios și ambițios care știe că regulile aduc normalitate într -o comunitate.