Aceasta lucrare are ca si scop evidențierea actelor de dispoziție [613413]

Introducere

Aceasta lucrare are ca si scop evidențierea actelor de dispoziție
dintr-un proces civil, ce au la baza voința suverana a parților de ă
dispune de drepturile sale pe parcursul judecății.
In procesul civil pot exista influențe strâns legate de actele de
dispoziție ale parților conform cărora nu se mai parcurg toate etapele
procesului civil si anume, etapa scris, etapa de cercetare ă procesului
si etapa dezbaterilor. In cele din urma hotărârea poate fi pronunțată
după regulile create de actul de dispoziție si nu după dreptul comun.
Actele de dispoziție ale parților in procesul civil formează o
strânsă legătură cu principiul disponibilității, conform căruia părțile își
pot alege conduita pe care acestea o vor urma pe tot parcursul
procesului civil , iar ca si raport al celor doua vor decurge consecințele
acțiunilor sau a inacțiunilor acestora. Conform principiului
disponibilității, partea beneficiază de drepturile sale si anume, dreptul
de a renunța la judecata sau la dreptul dedus judecății, de a d e a
finaliza procesul prin încheierea unei tranzacții cu partea adversa, de
a achiesa la hotărârea pronunțată, adică de a nu a își mai exercita
căile de atac atunci când a pierdut procesul. De asemenea in
concordanta cu același principiu, partea ce are ca subiect paratul
poate achiesa la pretențiile formulate de partea reclamanta in cererea
de chemare in judecata.

Achiesarea
Achiesarea la hotărâre este reglementata de articolul 463 CPC,
definita astfel: „Achiesarea la hotărâre reprezintă renuntar ea unei
parți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care ă exercitat -o
deja împotriva tuturor sau ă anumitor soluții din respectiva hotărâre.
Atunci când este condiționata, nu produce efecte decât daca este
acceptata expres de partea adversa .”1
„Achiesarea reprezintă actul procesual de dispoziție ce se poate
prezenta in doua forme: achiesarea la pretențiile reclamantului, si
anume recunoașterea acestor pretenții. Aceasta se poate manifesta
spontan sau declanșata de interogatoriul adversarului . Cond ițiile in
care se poate pronunța hotărârea in baza recunoașterii pretențiilor
sunt stabilite de art. 436 -437.”(ncpc1049);Achiesarea la hotărârea
pronunțată, care poate fi tacita, atunci când partea care a pierdut
procesul executa de bunăvoie hotărârea sau expresa, atunci când
partea renunța la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a
exercitat -o deja.
In art. 463 se reglementează sub unele aspecte achiesarea
expresa, adică mai exact se definește, textul reținând doua forme:
renuntarea unei parți la calea de atac pe care o putea folosi sau
renuntarea unei parți la calea de atac pe care a exercitat -o deja
împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre. In
acest din urma caz, este vorba in realitate de o retragere. Dar
legiuitorul ă preferat sa folosească aceiași noțiune. Problema care se
pune este daca finalul alin. (1), adică mențiunea cu privire la toate sau
numai la anumite soluții din respectiva hotărâre, este valabil pentru
ambele forme de renunțare. Si din redactarea textului ni se pare ca
răspunsul trebuie sa fie afirmativ, neexistând nicio rațiune pentru ă da
soluții diferite, in funcție de momentul in care se face renuntarea, de
vreme ce partea cunoștea toate soluțiile in amândouă ipotezele.
Aceste forme de achiesare sunt reglementate pentru ipoteza in
care renuntarea la calea de atac se face in fata primei instanțe si de
art. 404, care, potrivit art. 463 alin. (3) rămâne aplicabil si in fata
instanțelor sesizate cu o cale de atac.”
Daca achiesarea este pura si simpla, adi că necondiționata, ea
nu presupune acordul parții adverse si instanța ca lua act de ea in
condițiile legii. In cazul însă in care achiesarea expresa, sub cele

1 Codul de procedura civila, editura Hamangiu, 2019, art. 464

doua forme prevăzute de art. 463 alin. (1), este condiționata de partea
care dorește sa renunțate , ea nu va produce, potrivit alin.(2), efecte
decât daca este acceptata expres de partea adversa. Așadar,
judecătorul care ia act de renunțare va trebui sa verifice foarte atent
condițiile in care se face.
Felurile Achiesării
Achiesarea in conformitate cu Noul cod de procedura civila
poate imbrica mai multe forme, și anume: achiesarea expresa sau
tacita, achiesarea totala sau parțială.
Achiesarea expresa se poate prezenta, astfel cum rezulta din
art. 404 si art. 463, sub forma renunțării la calea de atac pe care
partea o putea folosi sau sub forma renunțării la calea de atac
exercitata deja, ceea ce am denumit noi retragerea caii de atac. Cat
privește modalitatea prin care se face achiesarea expresa, art. 464
alin. (2) se refer a la act autentic ori declarație verbala făcută in fata
instanței fie personal de parte, fie prin mandatarul sau in temeiul unei
procuri speciale. Desigur, daca achiesarea se face prin declarație
verbala făcută in fata instanței, ea va fi si consumată, ast fel cum
rezulta din art. 404 alin. (1), intr -un proces -verbal semnat de
președinte si grefier.
Achiesarea tacita poate fi dedusa, potrivit art. 464 alin. (3),
numai din acte sau fapte precise si concordante care exprima intenția
certa ă parții de a.si da adeziunea la hotărâre. Definiția legala
concorda cu precizările din doctrina si jurisprudența anterioară, care
subliniau, astfel cum am mai arătat, ca se poate vorbi de o achiesare
tacita numai daca partea care ă pierdut procesul executa de bunăvoie
hotărâ rea. In cadrul acestei concepții, s -a decis, soluții valabile si sub
imperiul Noului Cod, ca nu reprezintă achiesare tacita nici
neopunerea la executare, nici executarea in cazul urmăririi de către
executorii judecătorești ca un semn de respect si supunere fata de
autoritatea legii, nici executarea sub amenințarea penalităților si ni
trecerea termenului fără ă exercita calea de atac, care înseamnă
decădere.
Achiesarea totala privește hotărârea in întregul ei, adică partea
renunță la exercitarea caii de ata c sau renunță la calea de atac deja
exercitata cu privire la soluțiile care figurează in dispozitiv.
Achiesarea parțială privește numai o parte din hotărâre,
respectiv renuntarea privește nu toate soluțiile cuprinse in dispozitiv,

ci numai o parte din ele, indiferent daca este vorba de soluția data
unei cereri principale, incidentale sau accesorii.
Posibilitatea achiesării totale sau parțiale rezulta nu numai din
art. 464 alin. (4), ci, astfel cum am mai arătat, si din prevederile art.
463, care se refer l a renuntarea la calea de atac împotriva tuturor, nu
numai ă anumitor soluții din hotărâre.