EDUCAȚIA PENTRU MEDIU COMPONENT Ă A FORM ĂRII PREUNIVERSITARE [613393]

EDUCAȚIA PENTRU MEDIU – COMPONENT Ă A FORM ĂRII PREUNIVERSITARE

prof. Doini ța BĂLĂȘOIU – GSI Electroputere Craiova
prof. Tatiana B ĂLĂȘOIU – GSI Electroputere Craiova
1. Rolul educa ției pentru mediu în formarea personalit ății umane
În amplul proces de formare a omului , este deosebit de important ca via ța din afara școlii să continue
să completeze, s ă consolideze și să desăvârșească opera educativ ă într-un adev ărat comportament
european.
Pregătirea elevilor ca viitori cet ățeni ai Uniunii Europene a devenit o provocare și o necesitate
prefigurat ă de un viitor previzibil, care îi va solicita s ă trăiască într-o permanent ă stare de adaptare pentru a
putea face fa ță schimbărilor insidioase sau brutale și oportunit ăților poten țiale.
Formarea elevilor cu o con știință și o conduit ă ecologic ă devine o cerin ță deosebit de important ă
pentru orice demers educativ școlar ș
i extrașcolar.
Implicarea elevilor, de la clasele mici și până la liceu, în activit ățîle de cunoa ștere, înțelegere a unor
fapte și fenomene din universul apropiat, în identificarea și rezolvarea unor probleme de poluare și degradare
a mediului, are ca rezultat formarea unor convingeri și deprinderi de ap ărare, conservare și dezvlotarea
mediului înconjur ător – condi ție de viață civilizată și sănătoasă.
Bazate pe cooperare și colaborare, diversitatea activit ăților practice desf ășurate cu elevii asigur ă
asimilarea multor reguli de comportament care se constituie în elemente de baz ă în formarea unei educa ții
europene a oamenilor de mâine.
Având convingerea c ă formarea unui comportament ecologic la elevii din înv ățământul preuniversitar
constituie un aspect important al activit ății instructiv-educative și că acesta se realizeaz ă, atât în școală, cât și
în afara ei prin activit ățile extracurriculare și printr-o strâns ă colaborare cu familia și comunitatea local ă,
unitățile școlare cuprind între țintele lor pe termen mediu și lung, derularea unor proiecte educative al c ăror
obiectiv general s ă răspundă dezideratului precizat anterior.
Avem norocul s ă trăim în secolul XXI. Noi și genera țiile pe care le educ ăm și le instruim acum în
școală sunt genera țiile care au avut ocazia s ă trăiască explozia internetului, for ța telecomunica țiilor și să-și
schimbe modul de gândire și de acțiune.
Protecția mediului înconjur ător a ap ărut ca problem ă a omenirii numai în z ilele noastre, respectiv
atunci când omul a cucerit întreg spa țiul Terrei prielnic vie ții. Acum, bog ățiile și resursele de energie au fost
afectate în a șa măsură, încât se întrevede epuizarea rapid ă a unora dintre ele, iar unele condi ții esențiale
existenței umane, ca apa sau aerul, dau semne de otr ăvire. Se deduce astfel, posibilit atea ca viitorul omenirii
să fie pus sub semnul întreb ării, dacă bineînțeles, nu se iau m ăsuri energice de protec ție a planetei. Omul a
înțeles că face și el parte din natur ă, că Terra și resursele ei sunt limitate, c ă această planetă funcționează ca
un sistem și că dereglările produse într-un loc pot avea repercusi uni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru
om. Omenirea nu poate renun ța însă la ritmurile înalte ale dezvolt ării economice. Calea pentru realizarea
acestor ritmuri, cu men ținerea unei bune calit ăți a mediului, este exploatarea acestuia în a șa fel încât s ă se
poată regenera și conserva în permenen ță.
Primele ini țiative de ocrotire a mediului au ap ărut acum aproximativ 200 de ani din necesitatea salv ării
unor specii pe cale de dispari ție. Cu timpul motivele care au impus oc rotirea naturii s-au diversificat. Începând
din 1970 au ap ărut semne clare de îmboln ăvire a planetei: sub țierea stratului de ozon, înc ălzirea global ă,
ploile acide, poluarea apelor, a aerului și solului. Oamenii au început s ă înțeleagă necesitatea adopt ării unui
comportament responsabil fat ă de natur ă. Însă responsabilitatea omului pentr u ocrotirea mediului înconjur ător
este atât individual ă, dar mai ales colectiv ă: protecția naturii angajeaz ă colaborare și sprijin reciproc pe plan
local, jude țean, național și mai ales interna țional.
Construind fabrici și uzine, dezvoltând ora șele și transporturile, defri șând pădurile pentru a folosi
lemnul și a mări suprafe țele agricole, aruncând nep ăsători în ap ă și în aer cantit ăți mari de de șeuri toxice,
omul a stricat echilibrul natural existent în mediul înconjur ător, așa încât, uneori, și-a pus în pericol îns ăși
viața lui. În asemenea situa ții, ființa umană s-a văzut nevoit ă să ia atitudine pentru înl ăturarea r ăului pe care
l-a produs și să treacă urgent la luarea unor m ăsuri pentru protec ția mediului înconjur ător, pentru men ținerea
în natură a unui echilibru normal între to ți factorii care compun mediul.
Permanent, factorii de mediu – apa, aerul, solul – sunt supu și agresiunii activit ăților umane.
Înrăutățirea progresiv ă a calității acestora determin ă implicații de ordin social cu repercusiuni asupra calit ății
vieții.

Pânza de paianjen „ țesută” cu măiestrie de actuala criz ă ecologic ă se extinde nestingherit ă
asupra pre țioasei noastre planete albastre, cum ne place s ă o numim, afectând nepermis de mult, biosfera și
implicit omul și mediul s ău de viață. Realizând amploarea uria șă a acestui fenomen, factori de decizie de rang
mondial și în ultima perioad ă și național, încearc ă să stabileasc ă măsuri ferme și urgente pentru salvarea
naturii, pentru conserva rea mediului de via ță a omului, m ăsuri care sunt vizate și de sistemul de înv ățământ.
Suficient de tardiv, dup ă ce românii au asistat la episoade dramatice, adev ărate catastrofe
ecologice și anume inunda țiile din ultimii ani, int ensificarea fenomenului de de șertificare din sudul țării,
tornade, perioade lungi de secet ă, au început s ă conștietizeze c ă s-au dep ășit niște limite care au provocat
grave dezechilibre în natur ă și chiar dispari ția multor specii de plante și animale.
Poluarea, care în ultima perioad ă a căpătat un caracter universal, se num ără printre factorii majori
ce induc dezechilibre în natur ă. Natura înregistreaz ă toate faptele nes ăbuite, agresiunile f ăcute de om ,
conștient sau incon știent, le stocheaza în memorie iar atunci când… se umple paharul …, se răzbună
necruțător.
Școala prin destina ția și rolul său asigur ă cadrul adecvat în care se desf ășoară un complex de
formare a elevilor, sub cele dou ă laturi ale sale: cea instructiv ă și cea educativ ă. O cerin ță deosebit de
important ă pentru orice demer s didactic const ă în pregătirea elevilor cu o concep ție și conduit ă ecologic ă
bună, obiectiv de mare actualitate și importan ța pentru calitatea vie ții. Apărarea mediului înconjur ător
devenind un exerci țiu de practic ă socială, școala trebuie s ă facă acest exerci țiu social cu întreaga popula ție
școlară care „ mâine” va avea r ăspunderi mari și concrete în gestionarea ra țională a tuturor condi țiilor de
mediu natural și social. Ea este chemat ă să determine nu numai s entimentele de admira ție pentru frumuse țile
naturii, ci și convingeri și deprinderi de ap ărare, conservare și dezvoltare a mediului înconjur ător – condi ție de
viață civilizată și sănătoasă. În ultim ă instanță, școala trebuie s ă trezeasc ă spiritul de independen ță, de
formare a capacit ății de autoinstruire și autoeduca ție ecologic ă la elevi, c ăci ignorarea de c ătre profesori a
necesității acestui lucru d ăunează muncii educative fiind, una din cauzele principale ale eficien ței scăzute ale
acestei activit ăți.
Un obiectiv foarte im portant pentru educa ția ecologic ă este acela de a ob ține, în amplul proces de
formare a omului, în via ța din afara școlii, continuarea și completarea, consolidarea și desăvârșirea operei
educative într-un adev ărat comportament european.
Cercetarea mediului în mijloc ul naturii cu elevii permite îmbog ățirea volumului de cuno ștințe, lărgirea
orizontului științific, sesizarea leg ăturilor reciproce între fenomene, modul cum se interfereaz ă și se
influențează reciproc și de asemenea permite formarea unei gândiri s ănătoase despre lume și viață. În acest
sens un loc hot ărâtor îl au cadrele didacti ce organizatoare de activit ăți, fie pe itinerar, fie în orizontul local și
care trebuie s ă manifeste permanent preocuparea de formare a deprinderilor de p ăstrare și ocrotire a calit ății
mediului înconjur ător.
Concepte referitoare la mediul înconjur ător pot fi achizi ționate de la cea mai fraged ă vârstă și în
același timp cu no țiunile despre locurile cele mai apropiate copilului pân ă la noțiuni abstracte, mai târziu. Ca
arie de investiga ție se alege, la început, studiul m ediului apropiat al copilului (cas ă, școală, drumul între cas ă
și școală). La aceast ă vârstă, orice prilej de ie șire în natur ă este multivalent, dar la fel de bogate în
semnifica ții sunt și vizionarea unor emisiuni docum entare despre mediul înconjur ător, amenajarea spa țiilor
verzi în clas ă ori în afara ei. Elevii trebuie îndruma ți să observe și să știe să pună întrebări asupra unei
probleme de poluare și degradare a mediului (aruncarea gunoaielor la întâmplare, poluarea râurilor cu
substanțe toxice etc.).
De ce trebuie s ă punem accent pe educa ție pentru mediu ?
Pentru c ă, în prezent, mai mult de 5,3 miliarde de oameni folosesc (abuzând deseori, cu bun ă știință
sau fără) resursele naturale ale p ământului. În fiecare col ț al lumii, omenii taie p ăduri, extrag minerale și surse
de energie, erodând solul de la suprafa ță, poluând aerul și apa, creând de șeuri primejdioase și producând o
ruptură a zonelor naturale într-un ritm f ără precedent în istoria vie ții pe pământ, fiind imposibil s ă se scape de
consecin țele degrad ării serioase a mediului: dispari ția speciilor, extinderea de șertului, contaminarea cu
pesticide, cre șterea problemelor de s ănătate, foametea, s ărăcia și chiar pierderea de vie ți umane.
Educația privind mediul este un proces care are scopul s ă îmbunătățească calitatea vie ții prin
asigurarea oamenilor cu „uneltele” de care au nevoie pentru a rezolva și împiedica problemele de mediu.
Educația pentru mediu poate ajuta oamenii s ă câștige cuno ștințe, deprinderi, motiva ții, valori și angajamentul
de care au nevoie pentru a gospod ări eficient resursele p ământului și de a-și asuma r ăspunderea pentru
menținerea calit ății mediului.
Adolescen ții sunt un public im portant pentru educa ția mediului deoarece sunt gestionarii și
consumatorii de mâine ai resurselor. Și în unele cazuri adolescen ții își pot influen ța părinții și alți membri ai

comunității. Educatorii și toți cei care lucreaz ă în școli și cu elevi pot avea un impact deosebit, de la cre șterea
conștientizării și cunoașterii până la formarea de atitudini și proiecte active în numele educa ției mediului. Este
important s ă recunoa ștem că nu este doar o singur ă cale corect ă de a „face” educa ție pentru mediu.
Problemele de mediu sunt urgen țe și trebuie abordate de întreaga comunitate, iar educa ția trebuie s ă
fie o parte integrant ă a soluției.
Obiectivele educa ției pentru mediu în toat ă lumea sunt asem ănătoare: să menținem și să îmbunătățim
calitatea mediului, s ă prevenim problemele mediului în viitor.
Pe de o parte, educa ția pentru mediu înseamn ă informarea și sporirea cuno ștințelor elevilor despre
mediul înconjur ător. Elevii înva ță despre înc ălzirea global ă, deșeuri solide și alte probleme ale mediului,
despre ecologie și cum „func ționează” pământul, despre urm ările degrad ării mediului și învață care este rolul
lor în crearea și prevenirea problemelor mediului.
Pe de alt ă parte, educa ția pentru mediu spore ște conștientizarea problemelor și înțelegerea valorilor
personale prin „descoperirea” atitudinii și înțelegerii, ajutându-i pe elevi s ă-și evalueze și să-și clarifice
sentimentele în ceea ce prive ște mediul și cum contribuie la probl emele acestuia. Educa ția pentru mediu este
și practică, în sensul înv ățării unor lucruri cum ar fi plantarea unui copac pân ă la reducerea consumului sau
cum să trăim producând un impact negativ cât mai mic asupra m ediului, iar scopul principal al programului de
educație pentru mediului este s ă ajutăm elevii s ă-și dezvolte capacitatea de a gândi – atât critic cât și creativ.
Astfel, educa ția pentru mediu:
 trezește și dezvoltă sentimentul de dragoste fa ță de natur ă;
 oferă informații despre mediu;
 practică – prin politica școlară și prin implicarea familiei, prin comportament –ec onomisirea apei și a
electricității, reciclarea hârtiei și a altor materiale, cump ărarea hranei produse natural și chiar producerea
(uneori) a acesteia – o atitudine favorabil ă naturii;
 încurajeaz ă atitudinea civic ă activă prin implicarea personal ă în protec ția mediului.

2. Educa ția pentru mediu – disciplin ă de studiu integrat ă
Pornind de la principiul c ă un prieten va fi tratat întotdeauna cu considera ție, cu atât mai mult cu cât
există o dependen ță esențială de bunăstarea acestui prieten, proi ectele educative de educa ție pentru mediu
își construiesc activit ățile teoretice și practice pe fundamentul stabil al prieteniei cu natura. Punctul de pornire
al acestor proiecte ne este demonstrat ch iar de copii: ei iubesc natura, animalele și copacii, florile și fluturii.
Dacă această iubire este adâncit ă și întărită, vor cre ște din ea sim țul de răspundere și dorința de acțiune.
Componenta emo țională trebuie dublat ă de componenta ac țională: se transmite astfel experien ța că natura
este mai mult decât un rezervor de materie prim ă, care poate fi exploatat la nesfâr șit pentru c ă pare nestins,
că în viitor, ne va sta la dispozi ție doar atunci când îi vom cunoa ște necesit ățile primordiale și le vom
respecta.

PRINCIPIILE
PROIECTULUI
CURRICULAR Principiul
orientării
axiologice a
EM Principiul
actualizării
curriculare Principiul
orientării
pragmatice
Principiul
interdiscipli-
narității Principiul
învățării
experen țiale

Fluxul informa țional în derularea proiectelor extracurriculare de educa ție pentru mediu a trecut de la o
abordare vertical ă (diseminarea informa țiilor și cunoștințelor științifice) la o abordare orizontal ă (în care se
pune accentul pe ac țiuni, feed-back, dialog), obiectivul primordial fiind participarea efectiv ă la realizarea
dezideratului dezvolt ării durabile. Prin caract eristicile lor (interdisciplinaritate, orientare spre valori, accent pe
rezolvarea problemelor, stimularea particip ării responsabile, aplicabilitatea la c ontexte locale reale, stimularea
creativității) aceste proiecte se adreseaz ă în egală măsură și grupurilor țintă similare din spa țiul comunitar
european. Prin activit ățile proiectate și derulate, aceste proiec te contribuie la „vindecarea sechelelor” care
mai persist ă în sistemele de educa ție din țările excomuniste (rigiditatea, cent rarea pe nevoile sistemului de
învățământ și nu ale societ ății, separa ția dintre școală și comunitate, separa ția între materii în cadrul
curriculumului, comunicarea deficient ă dintre educatori și educabili, slabe mecanisme de între ținere a
interacțiunilor educative între elevi).

3. Exemple de bun ă practică
3.1 Proiectul de educa ție ecologic ă „Sănătatea mea = s ănătatea mediului” derulat în parteneriat între GSI
„Electroputere”, Colegiul Na țional „Fra ții Buzești” și Fundația „Frații Buzești”, toate din Craiova și sub
coordonarea ISJ Dolj.
Scopul general:
Educarea tinerilor pentru ac țiune responsabil ă în direc ția conserv ării mediului și asigurării caracteristicilor
necesare acestuia pentru s ănătatea biosferei.
Antrenarea tinerilor în colective de lucru pentru realizarea unor activit ăți comune, schimburi de experien ță,
produse specif ice (reviste școlare, portofolii ș.a.) precum și pentru îmbun ătățirea și pozitivarea imaginii
tineretului în societate.
Participarea comunit ății locale la formarea și educarea tinerilor, pentru dezvoltarea la ace știa a trăsăturilor
cetățeanului activ și responsabil, implicat în problemele comunit ății și beneficiar al avantajelor derivate din
acțiunile de ecologizare și conservare a mediului.
Scopul opera țional:
Educarea tinerilor care se preg ătesc pentru a deveni cet ățeni responsabili ai comunit ății.
Formarea unor cet ățeni proactivi, educa ți și capabili s ă obțină rezultate pozitive în via ța de adul ți și să educe,
la rândul lor, pentru intreven ții ecologice asupra mediului, în spiritul principiilor dezvolt ării durabile.
Obiectivele programului:
 formarea și educarea interesului pentru perceperea, în țelegerea și interiorizarea principiilor dezvolt ării
durabile;
 integrarea capacit ăților personale într-un complex de tr ăsături și comportamente generatoare de
satisfacție și mândrie pentru interven țiile pozitive asupra mediului;
 manifestarea atitudinii de respect pentru frumuse țea mediului înconjur ător și a dorin ței de a
conserva/populariza zonele de interes;
 manifestarea sentim entelor de patriotism și păstrarea zonelor tradi ționale române ști în contextul dezvolt ării
economico-industriale durabile;
 popularizarea și valorizarea unor ac țiuni de conservare a medi ului, realizate de elevi și cadre didactice din
unitățile școlare partenere;
 antrenarea elevilor în ac țiuni extra școlare pentru interven ții pozitivre asupra mediului din clas ă, școală,
împrejurimi și chiar a unor zone de interes regional/na țional;
 conștientizarea importan ței pe care o are propria ac țiune ca exemplu pentru cei din jur, în educarea
ecologică a cetățenilor;
 identificarea și cultivarea gustului pentru frumos, a sensibilit ății estetice;
 stimularea poten țialului creativ al elevilor;
 folosirea naturii ca “sal ă de clasă” în aer liber; natura ofer ă săli de clas ă excelente în aer liber, pentru
educație, la o gam ă largă de discipline (biologie, chimie, fizic ă, geografie, matematic ă, științe sociale etc.);
 aducerea parcurilor în școală/sala de clas ă; vizitarea școlilor de c ătre speciali știi unor “arii protejate” sau
de către agen ții de mediu, poate asigura o educa ție valoroas ă, permițând discutarea unei game largi de
teme privind factorii de mediu, culturali și socio-economici, cu importan ță pentru comunitatea local ă, ale
cărei activit ăți sunt influen țate direct de “mediul protejat”;
 promovarea temelor de dezvoltare durabil ă în sistemul de formare ini țială/profesional ă.
Modalități de realizare
 realizarea unor activit ăți comune cu diverse prilejuri – evenimente specifice calendarulu i de mediu precum și
la sugestia școlilor partenere

 redactarea revistelor școlare ale elevilor din unit ățile școlare partenere
 formarea unor capacit ăți specifice de adaptare și interven ție pozitiv ă asupra mediului și planificarea
acțiunilor în concordan ță cu țintele stabilite
 captarea intersului comunit ății locale și a ONG-urilor fa ță de problemele de mediu și antrenarea acestora
pentru rezolvarea lor
 implicarea tinerilor în via ța comunit ății, prin adaptarea condui tei ecologice responsabile și a țintelor privind
conservarea mediului la realitatea și tendințele de dezvoltare regional ă
Corelarea factorilor implica ți în derularea proiectului și a activit ăților propuse
3.2 Concursuri tematice organizate la nivel jude țean
În județul Dolj exist ă o tradiție: în ziua de 12 martie, Ziua G ărzii de Mediu, se organizeaz ă o expozi ție
cu vânzare de produse realizate de elevi din de șeuri și materiale reciclabile. Expozi ția este în acela și timp un
târg (elevii studiaz ă piața, lanseaz ă “trend-uri”, negociaz ă preț
uri, vând și în anul urm ător vin mai preg ătiți) și
un concurs (Garda Jude țeană de Mediu, Consiliul Local și mass-media se implic ă, sponsorizeaz ă, jurizeaz ă
și acordă premii la fel de n ăstrușnice ca și exponatele – pretext pentru motivarea participan ților). Acțiunea
este popularizat ă în presă iar premian ții sunt “focare” de r ăspândire a preocup ării pentru mediu.
Proiectele educative de educa ție pentru mediu se înscriu în coordonatele unor preocup ări organizate,
coordonate, sistematiz ate de abordare ecologic ă a problematicii lumii contempor ane: ele sunt o cale de
modernizare a înv ățământului românesc, de care depi nde posibilitatea de a alege, în viitor, între un mediu
curat și sănătos, un public informat și educat, care con știentizeaz ă rolul său în dinamica societ ății sau un
mediu degradat sub ac țiunea antropic ă și un public care ignor ă și este indiferent la aceste probleme.
BIBLIOGRAFIE
King, A., Prima revolu ție globală. Editura Tehnic ă, Bucureș
ti, 1993
Arhip, A. Ș.a., Noile educa ții – imperative ale lumii cont emporane. Tipografia central ă, Chișinău, 1996

ELEVI

FAMILIE
CETĂȚENI
POPULA ȚIA LOCAL Ă Creșterea respectului și a
responsabilit ății față de
mediul înconjur ător
Motivare m ărită în
obținerea rezultatelor prin
educația de mediu și
îmbunătățirea calității
mediului înconjur ător comunicare
acțiune

ȘCOALĂ
SPECIALI ȘTI
FACTORI DE DECIZIE
ONG-uri
MASS-MEDIA
Educația pentru mediu
eficientă
Comunicare eficient ă și
participare activ ă în
luarea deciziilor comunicare
acțiune
cunoștințe
tehnice
cunoștințe
tehnice
informații
despre
caracteristicile
locale ale
mediului
înconjurător instruire
formală
informații
despre
caracteristicile
locale ale
mediului
înconjurător
cunoștințe
tehnice idei
individuale
aspecte ale
educației
interconexiuni
locale