Routing Internet Protocol (RIP). Configurarea unei rutari statice intre routere vecine. 2CUPRINS Capitolul 1 Rutarea static… [613299]

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI
FACULTATEA ELECTRONICA,TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI

PROIECT 3.

PROTOCOALE DE RUTARE
Routing Internet Protocol (RIP).
Configurarea unei rutari statice intre
routere vecine.

2CUPRINS
Capitolul 1 Rutarea static ă…………………………………………………………………………………………4
1.1. Rolul router-ului…………………………………………………………………………………………..4
1.2. Introducerea topologiei………………………………………………………………………………….4 1.3. Scopul și sinteza comenzii ,,ip route’’……………………………………………………………..5
1.4. Rutele statice …………………………………………………………………………………………….. ..5
1.5. Comanda de rutare IP…………………………………………………………………………………….6
1.6. Verificarea rutei statice………………………………………………………………………………….7 1.7. Configurarea rutelor pentru înc ă dou ă rețele…………………………………………………….8
1.8. Principiile tabelei de rutare…………………………………………………………………………….9 1.9. Aplicarea Principiilor998765………………………………………………………………………..9 1.10. Rezolvarea printr-o interfa ță de ie șire…………………………………………………………..11
1.10.1. C ăutarea recursiv ă a rutei………………………………………………………………11
1.10.2. Situa ția: interfa ța de ie șire nu func ționeaz ă……………………………………..12
1.11. Rute statice cu interfe țe de ie șire. ……………………………………………………………….13
1.11.1. Configurarea unei rute statice cu o interfa ță de ie șire………………………..13
1.11.2. Ruta static ă și interfa ța de ie șire…………………………………………………….13
1.12. Rutele statice și rețelele ,,point-to-point” …………………………………………………….14
1.13. Modificarea rutelor statice………………………………………………………………………….15
1.13.1. Verificarea configur ării rutei
statice……………………………………………….16 Verificarea configur ării rutei statice
1.13.2. Verificarea schimb ărilor rutei statice……………………………………………..16
1.14. Interfe țele Ethernet si ARP………………………………………………………………………..18
1.14.1. Trimiterea unei cereri ARP…………………………………………………………..18
1.15. Rute statice și interfe țe Ethernet de ie șire……………………………………………………19
1.16. Avantajele folosirii unei interfe țe de ie șire cu rute statice……………………………..19
1.17. Sumarizarea și rutele statice default……………………………………………………………20
1.17.1. Sumarizarea rutelor pentru reducerea dimensiunii tabelului de rutare…20 1.17.2. Sumarizarea rutelor……………………………………………………………………..20 1.17.3. Calcularea unei rute sumare………………………………………………………….21 1.17.4. Configurarea unei rute sumarizate…………………………………………………22 1.17.5. Potrivirea cea mai specific ă………………………………………………………….23
1.17.6. Configurarea unei rute statice default…………………………………………….24 1.17.7. Verificarea unei rute statice default……………………………………………….25
1.18. Rute statice și livrarea pachetelor……………………………………………………………….26
1.19. Managementul și rezolvarea problemelor rutelor statice……………………………….27
1.19.1. Rezolvarea problemei unei rute lips ă…………………………………………….27
1.19.2. Rezolvarea rutei lips ă………………………………………………………………….28

Capitolul 2 RIPv 1…….. …………………………………………………………………………………………….29
2.1. Impactul istoric al lui RIP…………………………………………………………………………..29 2.2. Caracteristicile RIP 30…………………………………………………….. ………………………..30
2.2.1. Formatul de Mesaj RIP: Header RIP……………………………………………….30
2.2.2. Formatul de Mesaj RIP: Intrarea Rutei…………………….. ……………………..31 2.2.3. Procesul de Cerere/R ăspuns RIP…………………….. ……………………………..31
2.2.4. Opera țiunea RIP: R3 porne ște procesele RIP………………………………….32
2.3. Clasele adrese de IP și Routing Classful……………………………………………………..33
2.4. Distan ța administrativ ă………………………………………………………………………………34
2.5. Activarea RIP……………………………………………………………………………………………36

32.6. Re țele specifice………………………………………………………………………………………36
2.7. Verificarea RIP………………………………… ………………………………………………………38
2.7.1. Comenzi de troubleshooting eficiente……………………………………………..38
2.7.2. Interpretarea output-ului comenzii show ip route ………………………………39
2.7.3. Interpretarea output-ului comenzii show ip protocols ………………………..40
2.7.4. Interpretarea output-ului comenzii debug ip rip………………………………..43
2.8. Interfe țe pasive………………………………………………………………………………………….46
2.8.1. Update-urile RIP nefolositoare……………………………………………………….46 2.8.2. . Oprirea actualiz ărilor care nu sunt
necesare ……………………………………..46
2.9. Routere marginale și sumarizari automatice………………………………………………….50
2.9.1. Reguli pentru procesarea actualiz ărilor RIPv1………………………………….50
2.9.2. Exemple de update a procesarii RIPv1…………………………………………….50
2.9.3. Folosirea Debug pentru a vizualiza sumarizari automate……………………51
2.9.4. Avantaje ale sumarizarii automate…………………………………………………..53 2.9.5. Dezavantaje ale sumarizarii automate……………………………………………..53
2.10. Topologiile discontinue nu converg cu RIPv1……………………………………………..54 2.11. Ad ăugarea accesului internet la topologie…………………………………………………..57

Capitolul 3 RIPv2 ……………………………………………………………………………………………………..60
3.1. Limitarile lui RIPv1…………………………………………………………………………………..61 3.2. Rute sumarizate………………………………………………………………………………………….63 3.3. VLSM…………………………………………………………………….. ………………………………6 4
3.4. Interfe țe Loopback……………………………………………………………………………………..64
3.5. Routere statice și interfe țe nule…………………………………………………………………….65
3.6. Redistribuirea Rutelor…………………………………………………………………………………65 3.7. Verificarea și testarea conectivit ății………………………………………………………………66
3.8. Examinarea tabelelor de rutare…………………………………………………………………….68 3.9. O descriere mai detaliata……………………………………………………………………………..71
3.9.1. Ruta Statica 192.168.0.0/16…………………………………………………………….71
3.10 .Configurarea RIPv2…………………………………………………………………………………..73
3.10.1. Comparatie intre formatele mesajelor RIPv1 si RIPv2………………………73 3.10.2. Versiunea 2………………………………………………………………………………….74
3.11. Auto-sumarizarea si RIPv2………………………………………………………………………….76
3.11.1. Examinarea tabelelor de rutare……………………………………………………….76 3.11.2. Verificarea update-urilor RIPv2……………………………………………………..79
3.12. RIPv2 si VLSM…………………………………………………………………………………………81 3.13. RIPv2 si CIDR…………………………………………………………………………………………..82 3.14. Verificarea RIPv2………………………………………………………………………………………83
3.14.1. Versiune………………………………………………………………………………………86 3.14.2. Comenzi………………………………………………………………………………………86 3.14.3. Sumarizarea automata……………………………………………………………………87
3.15. Autentificarea……………………………………………………………………………………………87

Verificare …………………………………………………………………………………………………….. ………….. 90
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………………. ..93

4

CAPITOLUL 1: Rutarea static ă

1.1. Rolul router-ului

Router-ul este un calculator cu un scop special ce joac ă un rol cheie în opera țiile
efectuate asupra oric ăror date din re țea.
Routerele sunt în principal responsabile pentru interconectarea re țelelor prin :
– determinarea celei mai bune c ăi pentru a trimite pachete .
– trimiterea pachetelor c ătre destina ția lor.
Router-ele efectueaz ă trimiterea pachetelor prin înv ățarea re țelelor și men ținerea
informa țiilor de rutare. Router-ul este jonc țiunea sau intersec ția ce conecteaz ă mai multe re țele.
Decizia primar ă a router-ului de a trimite pachetele este bazat ă pe informa ția de Layer 3, și
anume adresa IP a destina ției.
Tabela de rutare a router-ului este folosit ă pentru a g ăsi cea mai bun ă potrivire între
destina ția IP a unui pachet și adresa de re țea din tabelul de rutare.
Tabela de rutare va determina, în cele din urm ă, interfa ța de ie șire pentru a trimite
pachetul și router-ul va încapsula acel pachet în frame-ul data link pentru acea interfa ță de
ieșire.

1.2. Introducerea topologiei

Figura de mai jos înf ățișează topologia folosit ă. Topologia const ă în trei router-e notate
R1, R2 și R3.
Routerele R1 și R2 sunt conectate printr-un link WAN și router-ele R2 și R3 sunt
conectate printr-un alt link WAN. Fiecare router este conectat la un alt LAN reprezentat printr-un switch și un calculator.
Fiecare router din acest exemplu este Cisco 1841.
Un router cisco 1841 are urm ătoarele interfe țe
– 2 interfe țe FastEthernet: Fast Ethernet 0/0 și Fast Ethernet 0/1.
– 2 interfe țe seriale: serial 0/0/0 și serial 0/0/1

5

1.3. Scopul și sinteza comenzii ,,ip route’’

A șa cum am discutat anterior un router poate înv ăța rețele în una sau dou ă modalit ăți:
– manual, din rute configurate static
– automat, dintr-un protocol de rutare dinamic
În continuare este prezentat ă configurarea rutelor statice.

1.4. Rutele statice

Rutele statice sunt folosite în mod obi șnuit când se ruteaz ă de la o re țea la o re țea stub.
O re țea stub este o re țea accesat ă de o singur ă cale. Aici vedem c ă orice re țea ata șată la R1 va
avea doar o cale pentru a ajunge la alte destina ții, fie c ătre re țelele ata șate la R2 sau alte
destina ții decât R2. De aceea re țeaua 172.16.3.0 este o re țea stub și R1 este un router stub.
Rularea unui protocol de rutare între R1 și R2 este o risip ă de resurse pentru ca R1 are
doar o singur ă ieșire pentru a trimite trafic nonlocal.
De aceea rutele statice sunt configurate pentru conectivitatea re țelelor care nu sunt
direct conectate la un router. Astfel, se va configura o rut ă static ă pe R2 și anume re țeaua LAN
atașată lui R1.

6
1.5. Comanda de rutare IP

Comanda pentru configurarea unei re țele statice este ip route . Sintaxa complet ă pentru
configurarea unei rute statice este: Router(config)#ip route prefix mask {ip-address | interface-type interface-number [ip-address]} [distance] [name] [permanent] [tag tag] Majoritatea acestor parametri nu sunt relevan ți. De aceea vom folosi o variant ă mai
simpl ă a sintaxei:
Router(config)#ip route network-address subnet-mask {ip-address | exit-interface }

Urm ătorii parametrii sunt folosi ți:

– network – address – adresa de re țea a destina ției pentru re țeaua care trebuie
adaugat ă în tabela de rutare.
– subnet – mask – subnet mask-ul re țelei care trebuie adaugat ă în tabela de rutare.
Aceasta poate fi modificat ă pentru a sumariza un grup de re țele.
Unul sau ambii parametrii de mai jos trebuie de asemenea folosi ți:

– IP address – în mod obi șnuit aceasta reprezint ă adresa ip a router-ului ,,next- hop”
– Exit – interface – interfa ța de plecare care ar trebui s ă fie folosit ă în trimiterea de
pachete c ătre re țeaua destinat ă.
Not ă:
Parametrul IP address este cunoscut ca adres ă IP a router-ului ,,next-hop”. Adresa IP a
router-ului ,,next-hop” e folosit ă în mod obi șnuit pentru acest parametru. Cu toate acestea,
parametrul IP address poate fi orice adres ă IP atâta timp cât este rezolvat ă de tabela de rutare.
Instalarea unei rute statice în tabelul de rutare.

Dupa cum știm, R1 cunoa ște re țelele care sunt conectate direct la el. Acestea sunt
rețelele în tabela sa de rutare.
Re țelele modificate de care R1 nu știe sunt:
– – 172.16.1.0/124 – LAN pe R2
– – 192.168.1.0/24 – Re țeaua serial ă dintre R2 si R3
– – 192.168.2.0/24 – LAN pe R3
Pentru început se activeaz ă comanda debug ip routing
pentru a afi șa mesajul când noua
rută este ad ăugat ă în tabela de rutare.
Apoi, se folose ște comanda ip route pentru a configura rutele statice pe R1 pentru
fiecare dintre aceste re țele.
R1#debug ip routing R1#conf t R1(config)#ip route 172.16.1.0 255.255.255.0 172.16.2.2

7
S ă examin ăm fiecare element al acestui output:

– ip route – comand ă de rutare static ă.
– 172.16.1.0 Adresa de re țea a re țelei care trebuie ad ăugat ă în tabela de rutare
– 255.255.255.0 – Subnet mask a re țelei
– 172.16.2.2 – adresa ip a interfe ței seriale 0/0/0 de pe R2 care este next –hop pentru
aceast ă rețea.
Când adresa IP este next – hop pentru adresa IP a router-ului, aceast ă adres ă IP poate fi
găsită prin una din re țelele conectate direct la router. Cu alte cuvinte, adresa IP a next – hop-
ului 172.16.2.2 este conectat ă pe routerul R1 de la re țeaua 172.16.2.0/24 serial 0/0/0.

1.6. Verificarea rutei statice

Output-ul comenzii debug IP routing arat ă că aceast ă rută a fost ad ăugat ă la tabela de
rutare. 00:20:15: RT: add 172.16.1.0/24 via 172.16.2.2, static metric [1/0] Se observ ă că introducând comanda show ip route apare noua tabel ă de rutare. Intrarea
rutei statice este subliniat ă.
S ă examin ăm fiecare element al acestui output
– S – codul tabelului de rutare corespunz ător rutei statice;
– 172.16.1.0 – adresa de re țea pentru rut ă;
– /24 – subnet mask pentru aceasta ruta;
– 1/0 – distan ța administrativ ă și metric ă pentru ruta static ă
– via 172.16.2.2. – adresa IP pentru router-ul next – hop (adresa IP a interfe ței seriale
0/0/0 a lui R2)
Orice pachete cu adresa IP destina ție care are 24 bi ți (cei mai din stânga) corespunz ători
adresei 172.16.1.0 vor folosi aceast ă rută.

8

1.7. Configurarea rutelor pentru înc ă dou ă rețele

Comenzile pentru a configura alte dou ă rețele sunt prezentate în figur ă. Se poate
observa c ă toate cele trei rute statice configurate pe R1 au aceea și adres ă IP a next – hop-ului :
172.16..2.2. Folosind ca referin ță diagrama tipologiei, putem vedea c ă acest fapt este adev ărat,
pentru c ă pachetele pentru toate re țelele pot fi transmise router-ului R2, router-ul next – hop.
Se folose ște comanda show IP route
din nou pentru a examina noile rute statice din
tabelul de rutare a șa cum se poate vedea.
S 192.168.1.0/24 [1/0] via 172.16.2.2 S 192.168.2.0/24 [1/0] via 172.16.2.2 M ăștile re țelei /24 sunt localizate pe aceea și linie ca și adresa de re țea.
Rutele statice care au fost configurate pot fi verificate examinând configurarea rul ării cu
ajutorul comenzii ,,show running-config“. Acum este momentul potrivit pentru salvarea în NVRAM
R1#copy running-config startup-config

91.8. Principiile tabelei de rutare

Acum c ă sunt configurate 3 rute statice, se poate anticipa dac ă pachetele destinate
acestor re țele au ajuns la destina ție? Vor ajunge la destina ție pachetele de la aceste re țele la
rețeaua de destina ție 172.16.3.0/24 ?
Se vor introduce 3 principii ale tabelei de rutare a șa cum au fost ele descrise de Alex
Zinin în cartea sa ,,Cisco IP routing“ Principiul 1: ,,Fiecare router ia deciziile singur, bazându-se pe informarea pe care o are
în tabelul de rutare’’. R1 are 3 rute statice în tabela sa de rutare și ia decizia de trimitere bazându-se doar pe
informa țiile din tabela de rutare. R1 nu consult ă tabelele de rutare ale celorlalte routere. Nici nu
știe dac ă acele routere au sau nu rute c ătre alte re țele.
Informarea fiec ărui router despre re țele este responsabilitatea administratorului re țelei.
Principiul 2 : ,, Faptul c ă un router are o anumit ă informa ție în tabelul s ău de rutare nu
înseamn ă că celelalte routere au aceea și informa ție.”
R1 nu știe ce informa ție au celelalte routere în tabelele lor de rutare.
De exemplu: R1 are o rut ă către re țeaua 192.168.2.0/24 prin routerul R2. Orice pachet
ce corespunde acestei rute apar ține re țelei 192.168.2.0/24 și va fi transmis ă și către routerul R2.
R1 nu știe dac ă R2 are sau nu rut ă către re țeaua 192.168.2.0/24 și de aceast ă dată
administratorul re țelei este responsabil de asigurarea faptului c ă router-ul ,,next-hop” are și el
rută la aceast ă rețea. Folosind principiul 2 înc ă nu știm s ă facem rutarea potrivit ă pentru
celelalte routere (R2 si R3), s ă ne asigur ăm că acestea au rute c ătre toate cele 3 re țele.
Principiul 3 : “Informa ția de rutare despre o cale de la o retea la alta nu ofer ă informa ție
de rutare despre calea revers ă sau de întoarcere”.
Majoritatea comunica țiilor între re țele este bidirec țional ă. Asta înseamn ă că pachetele
trebuie s ă mearg ă în ambele direc ții între dispozitivele periferice implicate. Un pachet de la
PC1 poate ajunge la PC3 pentru c ă toate routerele implicate au rute c ătre re țeaua destinatar ă
192.168.2.0/24. Oricum, succesul oric ărui pachet ce merge de la PC3 la PC1 depinde de faptul c ă
routerele implicate au o rut ă către calea de întoarcere, re țeaua 172.16.3.0/24 a PC1.
Folosind principiul 3 ca îndrumar vom configura rute statice pe celelalte routere pentru
a ne asigura c ă acestea au rute c ătre re țeaua 172.16.3.0/24.

1.9. Aplicarea Principiilor

Cu aceste principii cunoscute, cum am putea r ăspunde la întreb ările privind pachetele
care sunt originare din PC1? 1. Î și vor atinge destina ția pachetele de la PC1?
În acest caz pachetele destinate re țelelor 172.16.1.0/24 și 192.168.1.0/24 î și vor atinge
destina ția. Acest lucru se întâmpl ă deoarece routerul R1 are o rut ă către aceste re țele prin R2.
Când pachetele ajung la routerul R2, aceste re țele sunt direct conectate pe R2 și sunt rutate
folosind tabela de rutare a lui R2. Pachetele destinate pentru re țeaua 192.168.2.0/24 nu vor ajunge la destina ție. R1 are o
rută strict ă către aceast ă rețea prin R2.
Chiar și așa, când R2 prime ște un pachet va renun ța la el pentru c ă R2 nu con ține înc ă o
rută pentru aceast ă rețea în tabela sa de rutare.

10 2. Acesta înseamn ă că orice pachete de la aceste re țele destinate re țelei 172.16.3.0/24
vor ajunge la destina ție?
Dac ă R2 sau R3 primesc un pachet destinat re țelei 172.16.3.0/24, pachetul nu va ajunge
la destina ție pentru c ă niciunul dintre cele 2 routere nu are o rut ă către re țeaua 172.16.3.0/24.

Cu ajutorul comenzilor prezentate în figur ă toate routerele au acum rute c ătre toate
rețelele.

Se verific ă tabelele de rutare din figur ă pentru a ne asigura c ă toate router-ele au acum
rute c ătre toate re țelele.

11

Conectivitatea poate fi verificata mai departe prin comanda ping catre intrefetele
routerelor de la Routerul R1, asa cum este prezentat in figura. Este atinsa conectivitatea totala pentru dispozitivele din tipologia noastra. Orice PC sau
LAN, poate sa acceseze acum PC-urile de pe toate celelalte LAN-uri.

1.10. Rezolvarea printr-o interfa ță de ie șire

1.10.1. Căutarea recursiv ă a rutei

Înainte ca orice pachet s ă fie trimis de un router, procesul tabelei de rutare trebuie s ă
determine interfa ța de ie șire ce poate fi folosit ă pentru a trimite pachetul.
Aceasta este cunoscut ă ca rezolvarea rutei.
Se verific ă acest proces vizualizând tabela de rutare pentru R1 din figur ă. R1 are o rut ă
static ă pentru re țeaua 192.168.2.0/24, care trimite toate pachetele c ătre adresa IP 172.16.2.2 a
next – hop-ului S 192.168.2.0/24 [1/0] via 172.16.2.2 G ăsirea unei rute este primul pas în procesul de c ăutare. R1 trebuie s ă determine cum s ă
găseasc ă adresa IP 172.16.2.2 a next-hop-ului. În acest caz, adresa IP 172.16.2.2 î și are
perechea în ruta ce este direct conectat ă la re țeaua 172.16.2.0/24.
C 172.16.2.0 is directly connected, Serial0/0/0 Ruta 172.16.2.0 este o re țea conectat ă direct cu interfa ța serial ă de ie șire 0/0/0.
Acest ă căutare ilustreaz ă procesul tabelei de rutare c ătre care va fi trimis acest pachet în
afara interfe ței. De aceea, de fapt trebuie 2 c ăutări în tabela de rutare pentru a trimite orice
pachet c ătre re țeaua 192.168.2.0/24. Când router-ul trebuie s ă desf ășoare mai multe c ăutări în

12tabelul de rutare înainte s ă trimit ă un pachet, desf ășoară un proces cunoscut sub numele de
căutare recursiv ă. În acest exemplu:

1. Adresa IP de destina ție a pachetului se potrive ște rutei statice 192.168.2.0/24 cu
adresa IP 172.16.2.2.a next-hop-ului 2. Adresa IP a next-hop-ului pentru ruta static ă. 172.16.2.2, este asem ănătoare cu
rețeaua direct conectat ă 172.16.2.0/24 cu interfa ța de ie șire serial ă 0/0/0.
Fiecare rut ă care se refer ă la o singur ă adres ă IP next-hop și nu la o interfa ță de ie șire,
trebuie s ă aibă adresa IP a next-hop-ului rezolvat ă folosind alt ă rută din tabelul de rutare care
are o interfa ță de ie șire.
De obicei, aceste rute sunt reduse la rute din tabelul de rutare ce sunt re țele conectate
direct, deoarece aceste intr ări vor con ține tot timpul interfa ța de ie șire. Vom vedea în sec țiunea
urm ătoare c ă rutele statice pot fi configurate cu o interfa ță de ie șire. Acest lucru înseamn ă că nu
mai este necesar s ă fie rezolvate folosind o alt ă rută de intrare.

Pasul 1 :G ăsirea unei rute.
Pasul 2: G ăsirea unei interfe țe de ie șire.

1.10.2. Situa ția: interfa ța de ie șire nu func ționeaz ă

Să presupunem ce s-ar putea întâmpla dac ă o interfa ță de ie șire nu ar mai func ționa. De
exemplu, ce s-ar întampla cu ruta static ă a lui R1 c ătre 192.16.2.0/24 dac ă interfa ța sa serial ă
0/0/0 nu ar mai func ționa?
Dac ă ruta static ă nu poate fi redus ă la o interfa ță de ie șire, în acest caz seriala 0/0/0, ruta
static ă este scoas ă din tabela de rutare.
Se verific ă acest proces cu debug ip routing
pe R1 și dup ă aceea configurarea serialei
0/0/0 pâna la oprire a șa cum este prezentat.
Se observ ă din output-ul comenzii debug ip routing că toate cele 3 rute statice au fost
șterse atunci când interfa ța serial ă 0/0/0 a fost oprit ă.
Au fost șterse pentru c ă toate cele trei rute statice au fost reduse la seriala 0/0/0.
Cu toate acestea, rutele statice sunt înc ă în configura ția de rulare a lui R1.
Dac ă interfa ța va fi repornit ă (este disponibil ă din nou cu ajutorul comenzii no
shutdown ), procesul tabelului de rutare va reinstala aceste rute statice în tabelul de rutare.

13

Patru rute au fost eliminate, a mai r ămas doar o rut ă în tabel ă.

1.11. Rute statice cu interfe țe de ie șire

1.11.1. Configurarea unei rute statice cu o interfa ță de ie șire

Se verific ă o alt ă modalitate de a configura acelea și rute statice. În mod curent, ruta
static ă a lui R1 pentru re țeaua 192.168.2.0/24 este configurat ă cu adresa IP 172.16.2.2 a next
hop-ului. În fi șierul de configura ție se urm ărește urm ătoarea linie:
ip route 192.168.2.0 255.255.255.0 172.16.2.2 A șa cum v ă aminti ți din sec țiunea precedent ă, aceast ă rută static ă necesit ă o a doua
verificare a tabelului de rutare pentru a reduce adresa IP a next-hop-ului 172.16.2.2 la o interfa ță de ie șire cu toate acestea, cele mai multe rute statice pot fi configurate cu o interfa ță
de ie șire, ce permite tabelului de rutare s ă rezolve interfa ța de ie șire într-o singur ă căutare în loc
de dou ă căutări.

1.11.2. Ruta static ă și interfa ța de ie șire

Se va reconfigura aceast ă rută static ă pentru ca aceasta s ă foloseasc ă o interfa ță de ie șire
în locul unei adrese IP a next-hop-ului. Primul lucru care trebuie f ăcut este ștergerea rutei
statice curente. Acest lucru este f ăcut cu ajutorul comenzii ,,no ip route”.
Apoi, se configureaz ă ruta static ă a lui R1 c ătre 192.168.2.0/24 folosind interfa ța serial ă
de ie șire 0/0/0.

14 Apoi se folose ște comanda prezentat ă, ip route pentru a vedea modificarea în tabelul de
rutare. Se observ ă că intrarea în tabela de rutare nu se mai refer ă la adresa IP a next-hop-ului,
ci se refer ă direct la interfa ța de ie șire. Aceast ă interfa ță de ie șire este aceea și cu cea la care a
fost redus ă ruta static ă atunci când a fost folosit ă adresa IP a next – hop-ului.

S 192.168.2.0/24 is directly connected, Serial0/0/0
Acum, când procesul tabelei de rutare are o potrivire între un pachet și ruta static ă, va fi
capabil s ă reduc ă ruta la o interfa ță de ie șire dintr-o singur ă căutare. A șa cum se poate vedea în
figur ă, celelalte dou ă rute statice trebuie, înc ă, să fie procesate în doi pa și, reducându-se la
aceea și interfa ță serial ă 0/0/0.
Not ă:
Ruta static ă înfățișează ruta ca fiind conectat ă direct. Este important s ă se înteleag ă că
acest lucru nu înseamn ă că aceast ă rută este o re țea conectat ă direct sau o rut ă conectat ă direct.
Aceast ă rută este tot o rut ă static ă. Acest tip de rut ă static ă are înc ă o distan ță
administrativ ă de”1”.

1.12. Rutele statice și rețelele ,,point-to-point”

Rutele statice ce sunt configurate cu interfe țe de ie șire în loc de adrese IP a
next-hop-ului sunt ideale pentru majoritatea re țelelor seriale ,,point-to-point”.
Re țelele ,,point-to-point” ce folosesc protocoale precum HDLC și PPP nu folosesc
adresele IP ale next – hop-ului în procesul de trimitere a pachetelor.
Pachetul rutat este încapsulat într-un cadru HDLC Layer 2 cu adresa de destina ție de
broadcast Layer2. Aceste tipuri de link-uri seriale ,,point-to-point” sunt asem ănătoare țevilor. O țeavă are
doar 2 capete. Ceea ce intr ă pe unul din capete poate avea doar o singur ă destina ție – cel ălalt
capăt al țevii. Orice pachete care sunt trimise prin interfa ța serial ă 0/0/0 a lui R1 pot avea doar
o destina ție: interfa ța serial ă 0/0/0 a lui R2. Interfa ța lui R2 se întampl ă să fie adresa IP
172.16.2.2.

15 Interfa ța de ie șire este specificat ă acum în ruta static ă, nu mai este nevoie de o c ăutare
recursiv ă.

1.13. Modificarea rutelor statice

Exist ă momente când o rut ă static ă configurat ă anterior trebuie modificat ă:
– Re țeaua de destina ție ar trebui s ă fie ștears ă.
– Este o schimbare în tipologie și trebuie schimbat ă fie adresa intermediar ă fie interfata
de ie șire.
Nu exist ă o modalitate pentru a modifica o rut ă static ă deja existent ă. Ruta static ă
trebuie s ă fie ștears ă și creat ă o alta nou ă.
Pentru a șterge o rut ă static ă se adaug ă ,,no” în fa ța comenzii ,,ip route”, urmat ă de
restul rutei statice ce urmeaz ă a fi ștears ă.
În sec țiunea precedent ă am avut o rut ă static ă:
ip route 192.168.2.0 255.255.255.0 172.16.2.2 Putem șterge acea rut ă static ă cu ajutorul comenzii ,,no ip route”
no ip route 192.168.2.0 255.255.255.0 172.16.2.2 A șa cum ne amintim, am șters ruta static ă pentru c ă vroiam s ă o modific ăm pentru a
folosi o interfa ță de ie șire în locul adresei IP a next-hop-ului. Am confirmat o nou ă rută static ă
folosind interfa ța de ie șire:
R1(config)#ip route 192.168.2.0 255.255.255.0 serial 0/0/0 Este mult mai eficient pentru procesul de c ăutare al tabelei de rutare s ă avem rute statice
cu interfe țe de ie șire, cel putin pentru re țelele seriale de leg ătură ,,point-to-point”. Se vor
reconfigura restul rutelor statice ale lui R1, R2 si R3 pentru ca acestea s ă foloseasc ă interfe țe de
ieșire.
A șa cum se poate vedea în figur ă, pe m ăsură ce ștergem fiecare rut ă, vom configura o
noua rut ă aceleiasi re țele folosind o interfa ță de ie șire.

16

1.13.1. Verificarea configur ării rutei statice

Oricând se aduc modific ări la nivelul rut ării statice sau altor aspecte ale re țelei, verifica ți că
aceste schimb ări s-au produs și că acestea produc rezultatele dorite.

1.13.2. Verificarea schimb ărilor rutei statice

În sec țiunea trecut ă, am șters și reconfigurat rutele statice pentru toate cele trei rute.
Să vă aminti ți, fisierul configura ție con ține configura ția curent ă a rutelor- comenzi și parametrii
pe care le folose ște în prezent router-ul. Schimb ările se verific ă prin examinarea fisierului de
configura ție. Figura arat ă por țiunile fiec ărui fisier de configura ție ce arat ă ruta static ă curent ă a
router- ului.

17

Aceast ă figur ă reprezint ă tabela de rutare pentru toate cele trei routere. S ă se observe c ă au fost
adăugate tabelei de rutare rute statice cu interfe țe de ie șire și că au fost șterse rutele statice
precedente cu adrese next- hop.

18

Ultimul test este pentru rutele pachetelor de la surs ă la destina ție. Utilizând comanda “ping”,
putem verifica c ă pachetele de la fiecare router ajung la destina ție și că drumul de întoarcere
lucreaz ă de asemenea corect. Aceast ă figur ă arat ă că opera țiunea “ping” a fost terminat ă cu
succes.
1.14. Interfe țele Ethernet si ARP

Uneori, interfa ța de ie șire este o re țea Ethernet.
Presupunem c ă legătura dintre R1 si R2 este o leg ătură Ethernet și că interfa ța FastEthernet 0/1
a lui R1 este conectat ă la re țea, ca în figur ă. O rut ă static ă poate fi setat ă folosind o adres ă IP
next- hop pentru re țeaua 192.168.2.0/24, folosind comanda:
R1(config)#ip route 192.168.2.0 255.255.255.0 172.16.2.2 Pachetul IP trebuie încapsulat într-un cadru Ethernet cu o adres ă MAC de destina ție de tip
Ethernet. Dac ă pachetul trebuie trimis unui router next- hop, adresa MAC de destina ție va fi
adresa Ethernet a routerului next- hop. În acest caz, adresa MAC de destina ție Ethernet va fi
potrivit ă adresei IP 172.16.2.2 a router-ului next- hop. R1 i și verific ă tabela ARP de pe
interfata FastEthernet 0/1 cautand o intrare cu 172.16.2.2 și cu o adres ă MAC corespunz ătoare.

1.14.1. Trimiterea unei cereri ARP

Dac ă aceast ă intrare nu este în tabelul ARP, R1 trimite o cerere ARP prin interfa ța FastEthernet
0/1. Transmisiunea de Layer 2 cere ca, dac ă orice dispozitiv are adresa IP 172.16.2.2, ar trebui
să răspund ă cu adresa sa MAC. Deoarece interfa ța FastEthernet 0/1 a lui R2 are adresa IP
172.16.2.2, acesta trimite înapoi un r ăspuns ARP cu adresa MAC pentru interfa ță.
R1 prime ște răspunsul ARP și adaug ă adresa IP 172.16.2.2, și adresa MAC asociat ă, tabelei
sale ARP. Pachetul IP este acum încapsulat în cadrul Ethernet cu adresa MAC de destina ție
găsită în tabelul ARP. Cadrul Ethernet cu pachetul încapsulat este apoi trimis prin interfa ța
FastEthernet 0/1 c ătre router-ul R2.

191.15. Rute statice și interfe țe Ethernet de ie șire

Să configur ăm o rut ă static ă cu o interfa ță Ethernet de ie șire în loc de o adres ă IP next- hop.
Schimb ăm ruta static ă 192.168.2.0/24 pentru a folosi o interfa ță de ie șire cu urm ătoarea
comand ă:
R1(config)#ip route 192.168.2.0 255.255.255.0 fastethernet 0/1 Diferen ța dintre o re țea Ethernet și o re țea serial ă point-to-point este aceea c ă o re țea point-to-
point are numai un singur alt dispozitiv pe re țea- router-ul la cel ălalt cap ăt al leg ăturii. Cu
rețelele Ethernet, pot fi mai multe dispozitive diferite care împart aceea și rețea multi-acces,
incluzând gazde și chiar router-e multiple. Desemnând numai interfa ța de ie șire Ethernet în ruta
static ă, router-ul nu va avea suficiente informa ții pentru a determina care dispozitiv este un
dispozitiv next-hop.
R1 știe c ă pachetul trebuie încapsulat într-un cadru Ethernet și trimis prin interfa ța FastEthernet
0/1. Oricum, R1 nu știe adresa IP next-hop și astfel nu poate determina adresa MAC de
destina ție pentru cadrul Ethernet.
Depinzând de topologia și configura ția altor router-e, ruta static ă poate func ționa sau nu. Este
recomandat ca atunci când interfa ța de ie șire este o re țea Ethernet s ă nu se foloseasc ă doar
interfa ța de ie șire în ruta static ă.

Cineva poate întreba: Este posibil ă configurarea unei rute statice în cadrul unei re țele Ethernet
astfel încât s ă nu trebuiasc ă folosit ă căutarea recursiv ă a unei adrese IP next-hop? Da, acest
lucru poate fi f ăcut configurând ruta static ă pentru a include interfa ța de ie șire și adresa IP next-
hop. Dup ă cum se poate vedea în figur ă, interfa ța de ie șire ar fi FastEthernet 0/1 și adresa IP next-
hop ar fi 172.16.2.2. R1(config)#ip route 192.168.2.0 255.255.255.0 fastethernet 0/1 172.16.2.2
Intrarea tabelului de rutare pentru aceast ă rută ar fi:
S 192.168.2.0/24 [1/0] via 172.16.2.2 FastEthernet0/1 Procesul tabelului de rutare va avea nevoie s ă realizeze o singur ă căutare pentru a lua atât
interfa ța de ie șire cât și adresa IP next-hop.

1.16. Avantajele folosirii unei interfe țe de ie șire cu rute statice

Exist ă un avantaj în folosirea interfe țelor de ie șire cu rute statice atât pentru re țele seriale point-
to-point cât și pentru re țelele Ethernet. Procesul tabelului de rutare nu trebuie s ă facă decât o
singur ă căutare pentru a g ăsi interfa ța de ie șire fa ță de o a doua c ăutare pentru a rezolva adresa
next-hop. Pentru rutele statice cu re țele seriale de leg ătură point-to-point, este cel mai bine s ă configur ăm
rute statice numai cu interfe țe de ie șire. Pentru interfe țele seriale point-to-point, adresa next-

20hop din tabela de rutare nu este niciodat ă folosit ă de procedura de livrare a pachetului, și deci
nu este necesar ă.

Pentru rute statice cu re țele de leg ătură Ethernet, cel mai bine este s ă fie configurate atât cu
adrese next-hop cât și cu interfe țe de ie șire.

1.17. Sumarizarea și rutele statice default
1.17.1. Sumarizarea rutelor pentru reducerea dimensiunii tabelului de rutare

Crearea tabelelor de rutare mai mici face procesul de c ăutare în acest table mai eficient
deoarece sunt mai pu ține rute de c ăutat. Dac ă poate fi folosit ă o singur ă rută static ă în loc de
rute statice multiple, dimensiunea tabelului de rutare va fi redusa. În cele mai multe cazuri, poate fi folosit ă o singur ă rută static ă pentru a reprezenta sute sau chiar mii de rute.
Putem folosi o singur ă adres ă de re țea pentru a reprezenta subre țele multiple. De exemplu,
rețelele 10.0.0.0/16, 10.1.0.0/16, 10.2.0.0/16, 10.3.0.0/16, 10.4.0.0/16, 10.5.0.0/16, pâna la
10.255.0.0/16 pot fi reprezentate de o singur ă adres ă de re țea: 10.0.0.0/8.

1.17.2. Sumarizarea rutelor

Mai multe rute statice pot fi sumarizate într-o singur ă rută static ă dac ă:
– Re țelele de destina ție pot fi sumarizate într-o singur ă adres ă de re țea, și
– Rutele statice multiple folosesc toate aceea și interfa ță de ie șire sau adresa IP next-hop
Aceasta inseamn ă sumarizarea rutelor.
In exemplul nostru, R3 are trei rute statice. Toate cele trei rute înainteaz ă traficul prin aceea și
interfa ță serial ă 0/0/1. Cele trei rute statice pentru R3 sunt:

21ip route 172.16.1.0 255.255.255.0 Serial0/0/1
ip route 172.16.2.0 255.255.255.0 Serial0/0/1 ip route 172.16.3.0 255.255.255.0 Serial0/0/1

Dac ă este posibil, dorim s ă sumariz ăm toate cele trei rute statice într- o singur ă rută static ă.
172.16.1.0/24, 172.16.2.0/24 și 172.16.3.0/24 pot fi sumarizate in reteaua 172.16.0.0/22.
Deoarece toate cele trei rute folosesc aceea și interfa ță de ie șire, pot fi sumarizate într-o singur ă
rețea 172.16.0.0 255.255.252.0, și putem crea o singur ă rută.

1.17.3. Calcularea unei rute sumare

Iată procesul de creare a rutei sumare 172.16.1.0/22, a șa cum este in figur ă:

1. Scrie în binar re țelele pe care vrei s ă le sumarizezi.
2. Pentru a afla masca subre țelei pentru sumarizare, începe cu bitul cel mai din stânga.

3. Mergi spre dreapta , s ă găsești to ți biții care se potrivesc consecutiv.
4. Când g ăsești o coloan ă de bi ți care nu se potrivesc, opre ște-te. E ști la marginea
sumarului.
5. Acum, num ără biții cei mai din stânga care se potrivesc, care în exemplul nostru este
22. Acest num ăr devine subnet mask pentru ruta sumarizat ă, /22 sau 255.255.252.0

6. Pentru a afla adresa re țelei pentru sumarizare, copiaz ă cei 22 bi ți ce se potrivesc și
adaug ă biții 0 pân ă la sfâr șit pentru a face 32 bi ți.
Urm ărind ace ști pa și, putem descoperi c ă cele trei rute statice ale lui R3 pot fi sumarizate într-o
singur ă rută static ă, folosind adresa re țelei sumare 172.16.0.0 255.255.252.0:
ip route 172.16.0.0 255.255.252.0 Serial0/0/1

221.17.4. Configurarea unei rute sumarizate

Pentru a implementa ruta sumarizata, trebuie mai intâi s ă ștergem cele trei rute statice curente:

R3(config)#no ip route 172.16.1.0 255.255.255.0 serial0/0/1 R3(config)#no ip route 172.16.2.0 255.255.255.0 serial0/0/1 R3(config)#no ip route 172.16.3.0 255.255.255.0 serial0/0/1 Apoi, vom configura ruta static ă sumar ă:
R3(config)#ip route 172.16.0.0 255.255.252.0 serial0/0/1

Pentru a verifica noua rut ă static ă, examin ăm tabelul de rutare a lui R3 cu comanda “show ip
route”, dup ă cum vedem:
172.16.0.0/22 is subnetted, 1 subnets S 172.16.0.0 is directly connected, Serial0/0/1 Cu aceast ă rută sumarizata, adresa IP de destina ție a unui pachet nu trebuie decât s ă se
potriveasc ă cu 22 din cei mai din stânga bi ți din adresa de re țea 172.16.0.0. Orice pachet cu
adresa IP de destina ție apar ținând re țelelor 172.16.1.0/24, 172.16.2.0/24, sau 172.16.3.0/24 se
potrive ște cu aceast ă rută sumarizat ă.

23

Dup ă cum se poate vedea în figur ă, putem testa reconfigurarea folosind comanda “ping”.
Verific ăm că mai avem conectivitate bun ă de-a lungul re țelei.
Notă: În martie 2007 erau peste 200 000 rute în miezul rutelor Internetului. Multe din aceste
rute sunt rute sumarizate.

1.17.5. Potrivirea cea mai specific ă

Este posibil ca adresa IP de destina ție a unui pachet s ă se potriveasc ă mai multor rute din
tabelul de rutare. De exemplu, dac ă am avea urm ătoarele dou ă rute statice în tabelul de rutare:
172.16.0.0/24 is subnetted, 3 subnets S 172.16.1.0 is directly connected, Serial0/0/0 and S 172.16.0.0/16 is directly connected, Serial0/0/1
Consider ăm un pachet cu adresa IP de destina ție 172.16.1.10. Aceast ă adres ă IP se potrive ște
cu amândou ă rutele. Procesul de c ăutare în tabelul de rutare va folosi potrivirea specific ă.
Deoarece 24 de bi ți se potrivesc rutei 172.16.1.0/24, și doar 16 bi ți se potrivesc rutei
172.16.0.0/16, va fi folosit ă ruta static ă cu cei 24 de bi ți care se potrivesc. Aceasta este
potrivirea cea mai lung ă. Pachetul va fi apoi încapsulat într-un cadru de nivel 2 și va fi trimis
via interfa ța serial ă 0/0/0.
Să ne amintim, subnet mask în intrarea rutei este ceea ce determin ă câți biți trebuie s ă se
potriveasc ă adresei IP de destina ție pentru aceast ă rută.

Notă: Acest proces este acela și pentru toate rutele din tabelul de rutare, inclusiv rutele statice,
rute înv ățate de la un protocol de rutare și rețele direct conectate.
Ruta static ă default se potrive ște tuturor pachetelor

24O rut ă static ă default este o rut ă ce se potrive ște tuturor pachetelor. Rutele statice default sunt
folosite:
– Când nici o alt ă rută din tabelul de rutare nu se potrive ște adresei IP de destina ție a
pachetului. O utilizare comun ă este când conect ăm router-ul marginal al unei companii la o
rețea ISP.
– Când un router are numai un alt router la care este conectat. Aceast ă condi ție este cunoscut ă
ca router stub.

1.17.6. Configurarea unei rute statice default

Sintaxa pentru o rut ă static ă default este asem ănătoare cu orice alte rute statice, exceptând
faptul c ă adresa re țelei este 0.0.0.0 și masca subre țelei este 0.0.0.0:

Router(config)#ip route 0.0.0.0 0.0.0.0 [exit-interface | ip-address ] Adresa re țelei și a m ăștii 0.0.0.0 0.0.0.0 este numit ă rută "quad-zero".
R1 este un router stub. Este conectat doar la R2. În mod curent, R1 are trei rute statice, care sunt folosite s ă ating ă toate re țelele din topologia noastr ă. Toate cele trei rute statice au
interfata de iesire seriala 0/0/0, dând mai departe pachete router-ului next-hop R2. Cele trei rute statice ale lui R1 sunt:

ip route 172.16.1.0 255.255.255.0 serial 0/0/0 ip route 192.168.1.0 255.255.255.0 serial 0/0/0 ip route 192.168.2.0 255.255.255.0 serial 0/0/0 R1 este candidatul ideal pentru a avea înlocuite toate rutele statice cu o singur ă rută default.
Mai întâi, ștergem cele trei rute statice:
R1(config)#no ip route 172.16.1.0 255.255.255.0 serial 0/0/0 R1(config)#no ip route 192.168.1.0 255.255.255.0 serial 0/0/0
R1(config)#no ip route 192.168.2.0 255.255.255.0 serial 0/0/0
Apoi, configur ăm singura rut ă static ă standard, folosind aceea și interfa ță serial ă de ie șire 0/0/0,
ca și pe precedentele rute statice:
R1(config)#ip route 0.0.0.0 0.0.0.0 serial 0/0/0

25

1.17.7. Verificarea unei rute statice default

Verific ăm schimbarea din tabelul de rutare cu comanda “show ip route”, dup ă cum se vede în
figur ă:
S* 0.0.0.0/0 is directly connected, Serial0/0/0 Observa ți asteriscul de lâng ă S. Dup ă cum pute ți vedea din tabelul de coduri din figur ă,
astericsul arat ă că aceast ă rută static ă este candidat ă la ruta default. De aceea este numit ă o rut ă
“static ă default”. Vom vedea în capitolele urm ătoare c ă o rut ă default nu trebuie s ă fie neap ărat
static ă.
Cheia pentru aceast ă configura ție este masca /0. Anterior am spus c ă masca subre țelei din
tabelul de rutare este cea care determin ă câți biți trebuie s ă se potriveasc ă între adresa IP de
destina ție a pachetului și ruta din tabelul de rutare. O masca / 0 indic ă că zero sau nici un bit nu
trebuie s ă se potriveasc ă. Atâta timp cât nu exist ă o potrivire specific ă, ruta static ă default va
potrivi toate pachetele.
Rutele default sunt foarte comune la router-e. În loc de router-e care s ă stocheze rute pentru
toate re țelele de pe Internet, ele pot stoca o singur ă rută standard care s ă reprezinte orice re țea
care nu se g ăsește în tabelul de rutare.

26Inainte de sumarizarea rutelor

Dupa sumarizarea rutelor

1.18. Rute statice și livrarea pachetelor

Urm ătorul exemplu se refera la procesul de livrare de pachete cu rute statice. PC1 trimite un
pachet c ătre PC3:

1. Pachetul ajunge pe interfa ța FastEthernet 0/0 a lui R1.
2. R1 nu are o rut ă specific ă către re țeaua de destina ție, 192.168.2.0/24; astfel, R1 folose ște
ruta static ă default.
3. R1 încapsuleaz ă pachetul într-un cadru nou. Deoarece leg ătura cu R2 este o leg ătură point-
to-point, R1 adaug ă numai bi ți de 1 la adresa de destina ție de layer 2.
4. Cadrul este transmis interfe ței seriale 0/0/0. Pachetul ajunge pe interfa ța serial ă 0/0/0 a lui
R2. 5. R2 decapsuleaz ă cadrul și caut ă o ruta c ătre destina ție. R2 are o rut ă static ă către
192.168.2.0/24 prin seriala 0/0/1. 6. R2 încapsuleaz ă pachetul într-un cadru nou. Deoarece leg ătura cu R3 este o leg ătură point-
to-point, R2 adaug ă numai bi ți de 1 la adresa de destina ție de layer 2.
7. Cadrul este transmis interfe ței seriale 0/0/1. Pachetul ajunge pe interfa ța serial ă 0/0/1 a lui
R3. 8. R3 decapsuleaz ă cadrul și caut ă o rut ă către destina ție. R3 are o rut ă conectat ă către
192.168.2.0/24 prin FastEthernet 0/1. 9. R3 caut ă în tabelul de intr ări ARP dup ă 192.168.2.10 pentru a afla adresa MAC a Layer 2
pentru PC3. a. Dac ă nu exist ă intr ări, R3 trimite o cerere ARP prin FastEthernet 0/0.
b. PC3 r ăspunde cu un r ăspuns ARP care include adresa MAC a lui PC3.

10. R3 încapsuleaz ă pachetul într-un cadru nou cu adresa MAC a interfe ței FastEthernet 0/0 ca
adres ă surs ă a Layer 2 și adresa MAC a lui PC3 ca adres ă MAC de destina ție.
11. Cadrul este transmis mai departe prin interfa ța FastEthernet 0/0. Pachetul ajunge pe
interfa ța NIC a lui PC3.

27

1.19. Managementul și rezolvarea problemelor rutelor statice
1.19.1. Rezolvarea problemei unei rute lips ă

Rețelele sunt subiectul mai multor for țe care pot provoca schimbarea status-ului lor destul de
des: – O interfa ță eșueaz ă.
– Unui furnizor de servicii îi cade o conexiune. – Un administrator introduce o configura ție gre șită.
– Exist ă o suprasaturare de leg ături.
– Când este o schimbare în re țea, poate fi pierdut ă conectivitatea. Ca administrator de re țea, e ști
responsabil de rezolvarea problemei.

Ce pa și poți să urmezi ?
Pană acum, ar trebui s ă fii familiarizat cu câteva unelte care te pot ajuta s ă izolezi problemele
de rutare. Listate în figur ă, ele includ:
ping traceroute show ip route

281.19.2. Rezolvarea rutei lips ă

Găsirea unei rute lips ă (sau gre șit configurate) este relativ simpl ă dac ă folose ști metodic
uneltele corecte.
Consider ăm urm ătoarea problem ă: PC1 nu poate efectua opera ția “ping” c ătre PC3. Folosim
Traceroute și vedem c ă R2 r ăspunde, dar nu avem r ăspuns de la R3. Tabela de rutare al lui R2
ne arat ă că rețeaua 172.16.3.0/24 nu este configurat ă corect. Interfa ța de ie șire este configurat ă
să trimit ă pachete c ătre R3. Evident, din topologie, putem vedea c ă R1 are re țeaua
172.16.3.0/24. A șadar, R2 va trebui s ă foloseasc ă seriala 0/0/0 ca interfa ță de ie șire, și nu
seriala 0/0/1. Pentru a remedia aceast ă situa ție, îndep ărtăm ruta incorect ă și adăugăm ruta pentru re țeaua
172.16.3.0/24 cu serialul 0/0/0 specificat ca interfa ță de ie șire.
R2(config)#no ip route 172.16.3.0 255.255.255.0 serial 0/0/1 R2(config)#ip route 172.16.3.0 255.255.255.0 serial 0/0/0

Ruta gre șit configurat ă către 172.16.3.0/24

29CAPITOLUL 2: RIPv 1

De-a lungul anilor, protocoalele de rutare s-au dezvoltat pentru a cunoa ște cererea crescut ă a
rețelelor complexe. Primul protocol folosit a fost Protocolul de rutare a informa ției (Routing
Information Protocol = RIP). RIP înc ă este popular datorit ă simplit ății sale și suportului
răspândit.
Este important ă înțelegerea RIP-ului din dou ă motive:

1. RIP este înc ă folosit în ziua de azi. Se pot întâlni implement ări de re țele care sunt destul
de mari pentru a necesita un protocol de rutare, îns ă simple pentru a folosi RIP efectiv.
2. Familiaritatea cu multe concepte fundamentale ale RIP-ului vor ajuta s ă se compare
RIP-ul cu alte protocoale. În țelegând cum opereaz ă RIP-ul și implementarea sa, înv ățarea altor
protocoale de rutare se va face mult mai u șor.

2.1. Impactul istoric al lui RIP

RIP este cel mai vechi protocol de rutare distance-vector. De și RIP-ului îi lipse ște
complexitatea altor protocoale de rutare mai avansate, simplitatea și utilizarea r ăspândit ă
asigur ă longevitatea sa. RIP-ul nu este un protocol “pe cale de dispari ție”; de fapt, o form ă a
RIP-ului pentru IPv6 numit ă RIPng (noua genera ție) este acum valabil ă.

30
RIP s-a dezvoltat dintr-un protocol realizat la Xerox, numit Gateway Information Protocol
(GWINFO). Mai târziu a devenit popular datorit ă implement ării în distribu ția Berkley Software
(BSD) ca daemon numit routed . Recunoscând necesitatea standardiz ării protocolului, Charles
Hedrick a scris RFC 1058 în 1988, în care a documentat protocolul existent și a specificat
câteva îmbun ătățiri. De atunci, RIP a fost îmbun ătățit cu RIPv2 în 1994 și cu RIPng în 1997.

Notă: Prima versiune a RIP-ului este deseori numit ă RIPv1 pentru a face distinc ția cu
RIPv2. Oricum, ambele versiuni împart acelea și trăsături. Când se discut ă trăsături comune, se
folose ște denumirea RIP. Când se discut ă trăsături distincte, se folosesc denumirile RIPv1 sau
RIPv2.
2.2. Caracteristicile RIP

RIP are urm ătoarele caracteristici de baz ă:
– RIP este un protocol al vectorului de distan ță.
– RIP folose ște hop count ca unica metric ă pentru selectarea c ăii.
– Routerele cunoscute cu hop count mai mare de 15 inaccesibile. – Mesajele trimise prin broadcast la fiecare 30 de secunde.

Porțiunea de date a unui mesaj RIP este inclus într-un segment UDP, cu numerele
portului sursei și destina ției setate la 520. Headerul IP-ului și headerele conexiunii de date
adaug ă adrese ale destina ției înainte ca mesajul sa fie trimis la toate interfe țele configurate RIP.

2.2.1. Formatul de Mesaj RIP: Header RIP

Câmpurile sunt specificate în por țiunea headerului de patru bi ți subliniat cu portocaliu
în figur ă. Câmpul Command specific ă tipul mesajului, descris în detaliu în urm ătoarea
secțiune. Câmpul Version este setat la 1 pentru prima versiune RIP. Al treilea câmp prezentat

31este Must be zero. Câmpurile ”Must be zero” asigur ă spa țiu pentru o extindere viitoare a
protocolului.
2.2.2. Formatul de Mesaj RIP: Intrarea Rutei

Porțiunea de intrare a rutei a mesajului include trei câmpuri cu con ținutul:
Identificatorul adresei familiei (setat la 2 pentru IP numai dac ă un router cere o tabela de rutare
întreag ă, caz în care câmpul este setat la 0), adresa IP și Metric ă. Aceast ă por ține de intrare a
rutei reprezint ă o rut ă de destina ție cu metrica sa asociata. Un update de RIP poate con ține pân ă
la 25 de intr ări de rute. Dimensiunea maxim ă a datagramei este de 512 bi ți, fără să includ ă și
headerele IP sau UDP.
De ce sunt a șa de multe câmpuri setate pe 0?

RIP a fost dezvoltat înaintea IP-ului și a fost folosit pentru alte protocoale de re țea
(precum XNS). BSD a avut de asemenea influen ța sa. Ini țial, spa țiul în plus a fost ad ăugat cu
inten ția de a suporta spa ții mai mari de adrese pe viitor. RIPv2 a folosit acum majoritatea
câmpurilor goale.

2.2.3. Procesul de Cerere/R ăspuns RIP

RIP folose ște dou ă tipuri de mesaje precizate în câmpul de Comand ă: Mesajul de
cerere și Mesajul de r ăspuns.

322.2.4. Opera țiunea RIP: R3 porne ște procesele RIP

33

Fiecare intefa ța configurat ă cu RIP trimite un mesaj de cerere la startup, cerând ca to ți
vecinii RIP s ă-și trimit ă tabelele complete de rutare. Un mesaj de r ăspuns este trimis înapoi de
vecinii de tip RIP. Când routerul care a f ăcut cererea prime ște răspunsul, el evalueaz ă fiecare
rută. Dac ă o rut ă este nou ă, routerul receptor instaleaz ă ruta nou ă în tabela de rut ă. Dac ă ruta
este deja în tabel ă, intrarea existent ă este înlocuit ă dac ă noua intrare are un hop count mai bun.
Routerul de startup trimite apoi un update la toate interfe țele RIP con ținând propria sa tabel ă de
routing a șa încât vecinii RIP s ă fie informa ți de noi rute.

2.3. Clasele adrese de IP și Routing Classful

Adresele de IP ata șate la gazde(host) au fost ini țial divizate in trei clase: clasa A, clasa
B și clasa C. Fiec ărei clase i-a fost asignat ă o subnet mask din oficiu, a șa cum se poate vedea în
figur ă. Subnet mask alocat ă din oficiu pentru fiecare clas ă este important ă pentru a întelege
cum opereaz ă RIP.

RIP este un protocol classful de rutare. RIPv1 nu trimite informa ție despre subnet mask
în update. De aceea, un router ori folose ște subnet mask configurat ă pe o interfa ță local ă, ori
aplic ă subnet mask asignat ă din oficiu clasei de adresa. Datorit ă acestei limit ări, re țeaua RIPv1
nu poate fi discontinu ă dar nici nu poate implementa VLSM.

34

2.4. Distan ța administrativ ă

Distan ța administrativ ă (AD) este alegerea sigur ă (sau preferata) a sursei rutei. RIP are
o distan ță administrativ ă din oficiu setat ă la 120. Când compar ăm cu alte protocoale interioare
de rutare, RIP este protocolul de rutare cel mai pu țin preferat. IS-IS, OSPF, IGRP, și EIGRP au
toate valori AD mici din oficiu.

35

Scenariul A

362.5. Activarea RIP

Pentru a activa un protocol de rutare dinamic, se intr ă în modul de configurare global ă și se
folosesc comenzile routerului. A șa cum se vede în figur ă, dac ă tast ăm un spa țiu urmat de un
semn de întrebare, apare o list ă cu toate protocoalele de rutare disponibile suportate de IOS.
Pentru a intra în modul de configurare a routerului pentru RIP, se introduce router rip
în mediul
de configurare global ă. Observa ți că mediul se schimb ă dintr-un mediu de configurare global ă
în urm ătorul:
R1 (config-router)# Aceast ă comand ă nu porne ște direct procesul RIP. În schimb, asigur ă accesul la set ările de
configurare a protocolului de rutare. Nici un update de rutare nu este trimis.

Dac ă vreți să șterge ți complet procesul de ruting RIP dintr-un sistem, trebuie negat ă comanda
si anume no router rip
. Aceast ă comand ă opre ște procesul RIP și șterge toate configura țiile de
RIP existente.

2.6. Rețele specifice

Prin intrarea în modul de configurare al routerului RIP, routerul este instruit s ă ruleze RIP. Îns ă
routerul tot trebuie s ă știe ce interfe țe locale trebuie s ă foloseasc ă pentru a comunica cu alte
routere, precum și ce re țele conectate local ar trebui s ă direc ționeze spre acele routere. Pentru a
activa rutarea RIP pentru o re țea, folosi ți comanda network în modul de configurare al
routerului și introduce ți adresa classful a retelei pentru fiecare re țea conectat ă direct.

Router(config-router)#network directly-connected-classful-network-address Comanda network :
– Activeaz ă RIP pe toate interfe țele care apar țin unei re țele specifice. Interfe țele asociate acum
vor trimite sau primi ambele update-uri RIP.

37- Public ă rețeaua specific ă în update-uri de rutare RIP trimise la celelalte routere la fiecare 30
secunde.
Notă: Dac ă introduce ți adres ă de subretea, IOS îl converte ște automat într-o adres ă classful. De
exemplu, dac ă introduce ți comanda network 192.168.1.32 , routerul îl va converti în network
192.168.1.0 .

În figur ă, comanda network este configurat ă pe toate cele trei routere pentru re țelele conectate
direct. Observa ți că numai re țelele classful au fost introduse.
Ce se întâmpl ă dac ă introduce ți o adres ă de subretea ori o adres ă de interfa ța IP în locul unei
adrese de re țea classful când folosim comanda network
pentru configura țiile IP?

R3(config)#router rip
R3(config-router)#network 192.168.4.0 R3(config-router)#network 192.168.5.1 În acest exemplu, am introdus o adres ă de interfa ță IP în locul unei adrese de re țea classful.
Observa ți că IOS nu furnizeaz ă un mesaj de eroare. În loc, IOS corecteaz ă intrarea și introduce
adresa re țelei classful. Aceasta se demonstreaz ă prin verificarea de mai jos.
R3#show running-config ! router rip
network 192.168.4.0
network 192.168.5.0 !

382.7. Verificarea RIP
2.7.1. Comenzi de troubleshooting eficiente

Pentru a verifica și corecta rutarea, în primul rând se folose ște show ip route
și show ip
protocols . Dac ă nu se poate izola problema folosind aceste comenzi, atunci se folose ște debug
ip rip pentru a vedea exact ce se întâmpl ă. Aceste trei comenzi sunt discutate într-o ordine
recomandat ă și pot fi folosite pentru a verifica și corecta o configura ție a unui protocol de
rutare. Înaintea configur ării oric ărei rut ări – statice sau dinamice – trebuie verificat dac ă
interfe țele necesare sunt “up” și ”up” în urma folosirii comenzii show ip interface brief .

Comanda show ip route verific ă dac ă rutele primite de la vecini sunt instalate în tabela de
rutare. Un R în tabela indic ă rutele RIP. Deoarece aceast ă comand ă afișează întreaga tabel ă de
rutare, incluzând rutele direct conectate și cele statice, este normal ca prima comand ă să
verifice convergen ța. Rutele pot s ă nu apar ă imediat când se execut ă comanda, deoarece
rețelele au nevoie de timp pentru a converge. În orice caz, o dat ă ce rutarea este corect
configurat ă pe toate routerele, comanda show ip route va reflecta c ă fiecare router are tabela de
rutare complet ă, cu o rut ă pentru fiecare re țea din topologie.

39

A șa cum se poate vedea în figur ă, exist ă 5 re țele în topologie. Fiecare router listeaz ă 5
rețele în tabela de rutare. De aceea, putem spune c ă toate cele 3 routere converg deoarece
fiecare router are o rut ă pentru fiecare re țea prezentat ă în topologie.

2.7.2. Interpretarea output-ului comenzii show ip route

Folosind informa ția din figur ă, să ne concentr ăm asupra unei rute RIP înv ățate de R1 și
să interpret ăm output-ul prezentat în tabela de router.
R 192.168.5.0/24 [120/2] via 192.168.2.2, 00:00:23, serial0/0/0 Listarea rutelor cu un cod R este o modalitate rapid ă de a verifica faptul c ă RIP ruleaz ă pe
router-ul respectiv. Dac ă RIP nu este configurat nici m ăcar par țial, nu vor fi prezente rute RIP.
Adresa de re țea și subnet mask sunt listate (192.168.5.0/24).
Valoarea AD (120 pentru RIP) și distan ța pân ă la re țea (2 hop-uri) sunt afi șate între
parantezele drepte. Adresa IP next-hop a rutei anun țate este listat ă (192.168.2.2) și câte secunde au trecut de
la ultima actualizare (00:00:23 în acest caz). În final, interfa ța de ie șire pe care acest router o va folosi pentru traficul destinat pentru
rețeaua 192.168.5.0 este listat ă (Serial 0/0/0).

40
2.7.3. Interpretarea output-ului comenzii show ip protocols
Dac ă lipse ște o re țea din tabela de rutare, se controleaz ă configurarea de rutare folosind
comanda show ip protocols . Aceast ă comand ă afișează protocolul de rutare care este configurat
pe router. Acest output poate fi folosit pentru a verifica majoritatea parametrilor RIP-ului pentru a confirma dac ă:
• Rutarea RIP este configurat ă
• Interfe țele corecte primesc și trimit actualiz ări
• Router-ul anun ța rețelele corecte
• Vecinii trimit actualiz ări

Arata care procese de rutare sunt activate
Prima linie a output-ului verific ă dac ă rutarea RIP este configurat ă și ruleaz ă pe router.
Cel pu țin o interfa ța activ ă cu comanda network asociat ă este necesar ă înainte ca rutarea RIP s ă
porneasc ă.

41 Ace știa sunt timpii care arat ă când se vor face urmatoarele actualiz ări – 23 de secunde în
exemplu.

Aceast ă informa ție se refer ă la actualiz ările de filtrare și rute redistribuite, dac ă sunt
configurate pe router.

Acest bloc de ie șire con ține informa ții referitoare la versiunea RIP-ului care este
configurat și interfe țele care particip ă la actualiz ările RIP-ului.

42

Aceast ă parte a output-ului arat ă că routerul R2 se sumarizeaza la re țelei classful și va
folosi 4 rute egale facand astfel load balancing.

Re țelele clasificate configurate folosind comanda network sunt listate. Acestea sunt
rețelele pe care router-ul le va include în update-uri.

43

Vecinii (routing information sources) sunt lista ți. Gateway este adresa IP a next-hop-ului
vecinului care trimite update-uri router-ului. Distance este AD pe care router-ul o folose ște
pentru update-urile trimise de vecini. Last update este num ărul de secunde de când ultimul
update a fost primit de la vecinul respectiv.
2.7.4. Interpretarea output-ului comenzii debug ip rip

Majoritatea erorilor de configurare a RIP-ului sunt determinate de o configurare eronat ă,
lipsă în declara ția network
sau o configurare a subre țelelor în mediul classful. O comad ă
efectiv ă folosit ă pentru a g ăsi probleme în actualiz ările RIP-ului este debug ip rip . Aceast ă
comand ă afișează actualiz ările rut ării RIP a șa cum sunt ele trimise și primite. Deoarece update-
urile sunt trimise periodic, trebuie s ă se a ștepte pentru urm ătoarea rund ă de update-uri înainte
de a vedea alt output.

44

În primul rând se vede un update primit de la R1 pe interfa ța seriala 0/0/0. Observ ăm că
R1 trimite numai o rut ă la re țeaua 192.168.1.0. Alte rute nu sunt trimise deoarece s-ar înc ălca
regula split horizon. Lui R1 nu îi este permis s ă anun țe rețele înapoi lui R2 pe care R2 ini țial i
le-a trimis lui R1.

Urm ătoarul update este primit de la 192.168.4.1 (R3). Iar, din cauza regulii split horizon
nu se trimite decât o rut ă – re țeaua 192.168.5.0.

R2 trimite propriul update. În primul rând, R2 creaz ă un update pentru a il trimite pe
interfa ța FastEthernet0/0. Update-ul con ține întreaga tabel ă de rutare, mai pu țin re țeaua
192.168.3.0, care este ata șată la FastEthernet0/0.

45

Apoi, R2 creaz ă update-ul pentru a il trimite c ătre R3. Sunt incluse 3 rute. R2 nu anun ță
rețeaua pe care o împart R2 și R3 (re țeaua 192.168.5.0) din cauza regulii split horizon.

În final, R2 creaz ă update-ul pe care il trimite c ătre R1. Sunt incluse 3 rute. R2 nu anun ță
rețeaua pe care o împart R2 și R1 (re țeaua 192.168.1.0) din cauza regulii split horizon.
Notă: Dac ă se a șteapt ă alte 30 de secunde, se vor vedea toate output-urile de debug ar ătate în
figur ă, deoarece RIP trimite update-uri periodice la fiecare 30 de secunde.

46

Pentru a opri monitorizarea actualiz ărilor RIP la R2, se introduce comanda no debug ip
rip sau și mai simplu undebug all , așa cum se arat ă în figur ă.

2.8. Interfe țe pasive
2.8.1. Update-urile RIP nefolositoare

Cum s-a v ăzut în exemplul anterior, R2 trimite update-uri pe interfa ța FastEthernet0/0,
deși nu exist ă nici un echipament care folose ște RIP în LAN-ul respectiv. R2 nu are cum s ă știe
acest lucru, și, ca rezultat, trimite update-uri la fiecare 30 de secunde. Acest lucru are un impact
asupra re țelei în 3 moduri:
1. banda este irosit ă pentru update-uri care nu sunt necesare; deoarece update-urile RIP-
ului sunt broadcast, switch-urile vor forwarda update-urile pe toate porturile
2. toate echipamentele din LAN vor trebui s ă proceseze update-urile pân ă la nivelul 4
Transport, unde vor arunca update-urile
3. update-urile anun țate broadcast într-o re țea sunt un risc de securitate. Acestea pot fi
interceptate cu un software de packet sniffing. Update-urile pot fi modificate și trimise
înapoi router-ului, acestea pot corupe tabela de rutare cu metrici false care pot redirecta greșit traficul.

2.8.2.. Oprirea actualiz ărilor care nu sunt necesare
Se poate crede c ă actualiz ările pot fi oprite eliminând re țeaua respectiv ă folosind
comanda no network re țea, dar în acel caz router-ul nu va putea anun ța LAN-ul în update-urile
trimise catre R1 și R3. Solu ția corect ă este folosirea comenzii passive-interface , care previne
transmiterea update-urilor de rutare pe interfa ța router-ului, dar va permite ca acea re țea să fie
anun țată altor router-e. Comanda passive-interface se introduce în modul de configurare a
router-ului. Router(config-router)#passive-interface interface-type interface-number Aceast ă comand ă opre ște update-urile de rutare pe interfa ța specificat ă. Oricum, re țeaua
care apartine interfa ței specificat ă va fi totu și publicat ă în update-urile de rutare care sunt
trimise pe interfe țe.
În figura, R2 este primul configurat cu comanda passive- interface pentru a preveni
actualiz ările rutei la FastEthernet0/0, deoarece nici un vecin RIP nu exist ă în LAN. Comanda
show ip protocols
este folosit ă apoi pentru a verifica interfa ța pasiv ă. Observ ăm că interfa ța nu

47mai este listat ă in Interface, îns ă sub o nou ă secțiune numit ă Passive Interface(s). De asemenea
observ ăm că rețeaua 192.168.3.0 este înc ă listat ă cu Routing for Networks, ceea ce înseamn ă că
rețeaua este înc ă inclus ă ca rut ă în update-urile RIP-ului care sunt trimise c ătre R1 și R3.
Toate protocoalele de rutare suport ă comanda passive-interface. Va trebui s ă folosi ți
comanda passive-interface la momentul potrivit ca parte a configur ării normale a router-ului.

Scenariul B

48

Pentru a atinge discu ția sumarizarii automate, topologia RIP ar ătată în figur ă a fost
modificat ă:
Trei clase de re țele sunt folosite:
172.30.0.0/16
192.168.4.0/24
192.168.5.0/24 Rețeua 172.30.0.0/16 este împ ărțită în trei subre țele:
172.30.1.0/24 172.30.2.0/24 172.30.3.0/24 Urm ătoarele sisteme sunt p ărți ale adresei re țelei classful 172.30.0.0/16:
Toate interfe țele la R1
S0/0/0 si Fa0/0 la R2 Rețeaua 192.168.4.0/24 este împ ărțită într-o singur ă rețea 192.168.4.8/30
Observ ăm că comenzile no shutdown și clock rate nu sunt necesare deoarece aceste
comenzi sunt înc ă configurate dup ă scenariu A. Oricum, deoarece re țele noi au fost ad ăugate,
procesul de rutare RIP a fost îndep ărtat complet cu comanda no router rip înainte de a fi activat
din nou.

49 În output-ul pentru R1, observ ăm că ambele subre țele au fost configurate cu comanda
network. Aceast ă configura ție este tehnic incorect ă din moment ce RIPv1 trimite adresei de
rețele classful în update-urile sale și nu subre țelei. Din aceast ă cauz ă, IOS a schimbat
configura ția pentru a reflecta o configura ție classful corect ă, așa cum se poate vedea in outpu-ul
comenzii show run

În output-ul pentru R2 observ ăm că subre țeaua 192.168.4.8 a fost configurat ă cu comanda
network . Din nou, aceast ă configura ție este tehnic incorect ă, iar IOS a schimbat-o în
192.168.4.0 în configura ția final ă.

50 Configura ția rutei pentru R3 este corect ă. Configura ția utilizat ă se potrive ște cu ce a fost
introdus în modul de configura ție al routerului.

2.9. Routere marginale și sumarizari automatice

Așa cum știți, RIP este un protocol de rutare classful, care sumarizeaza automatic re țele
classful. În figur ă, putem vedea c ă R2 are interfe țe în mai mult decât o re țea classful. Aceasta îl
face pe R2 un router marginal în RIP. Interfe țele Serial 0/0/0 și FastEthernet 0/0 pe R2 sunt
amândou ă in 172.30.0.0. Interfa ța Serial 0/0/1 este în 192.168.4.0.
Deoarece routerele marginale sumarizeaza subre țele RIP de la o re țea major ă la cealalt ă,
update-urile pentru re țelele 172.30.1.0, 172.30.2.0 și 172.30.3.0 vor fi însumate automat în
172.30.0.0 când vor fi trimise la interfe țele Serial 0/0/1 ale lui R2.

2.9.1. Reguli pentru procesarea actualiz ărilor RIPv 1
Urm ătoarele doua reguli guverneaz ă actualiz ările RIPv1:
– Dac ă un update de rutare pe interfata pe care este primit ă apar ține acelea și rețele
majore, subnet mask a interfe ței este aplicat ă rețelei în update-ul de rutare.
– Dac ă un update de rutare pe interfa ța pe care este primit ă apar ține unei re țele diferite
majore, subnet mask classful a re țelei este aplicat ă rețelei în update-ul de rutare.

2.9.2. Exemple de update a procesarii RIPv 1
În figur ă, R2 prime ște un update de la R1 și intr ă în re țea prin tabela de rutare. Cum de
știe R2 c ă acest ă subre țea are subnet mask /24 (255.255.255.0)? Știe deoarece:
R2 a primit aceast ă informa ție pe interfa ța care apar ține aceleia și rețele classful (172.30.0.0) ca
si update-ul primit de la 172.30.1.0. Adresa IP pentru care R2 a primit mesajul „172.30.1.0 în 1 hop” a fost pe seriala 0/0/0 cu adresa de IP 172.30.2.2 și subnet mask 255.255.255.0 (/24).

51 R2 folose ște propriul subnet mask pe aceast ă interfa ță și il aplic ă la aceasta și la toate
celelalte subre țele 172.30.0.0 pe care le prime ște pe aceast ă interfa ță – în acest caz, 172.30.1.0.
Subre țeaua 172.30.1.0 /24 a fost adaugat ă la tabela de rutare.

Routerele care folosesc RIPv1 sunt limitate s ă foloseasc ă acelasi subnet mask pentru
toate subre țelele cu aceea și rețea classful.
Protocoalele de rutare classless precum RIPv2 permit aceleia și rețele majore classful sa
foloseasc ă subnet mask diferite pe subre țelele diferite, cunoscut ca Variable Lenght Subnet
Masking (VLSM).

2.9.3. Folosirea Debug pentru a vizualiza sumarizari automate

Când se trimite un update, routerul R2 marginal include adresa re țelei și metrica
asociat ă. Dac ă intrarea rutei este pentru un update ce trimite o re țea major ă diferit ă, atunci
adresa re țelei în intrarea rutei este sumarizata la adrese de re țea classful sau majora. Aceasta
este exact ceea ce face R2 pentru 192.168.4.0 și 192.168.5.0. El trimite aceste re țele classful la
R1. R2 are de asemenea rute pentru subre țelele 172.30.1.0/24, 172.30.2.0/24 și
172.30.3.0/24. În update-ul de rutare al lui R2 catre R3 pe Serial0/0/1, R2 trimite numai o
sumarizare a retelei classful 172.30.0.0.

52

Dac ă intrarea rutei este pentru un update trimis unei re țele majore, subnet mask a
interfe ței marginale este folosit ă pentru a determina adresa de re țea de anuntat. R2 trimite
subre țeaua 172.30.3.0 la R1 folosind subnet mask pe Serial 0/0/0 pentru a determina adresa de
subre țea de anuntat.

R1 prime ște update-ul de la 172.30.3.0 pe o interfa ță Serial 0/0/0, care are adresa de
interfa ță 172.30.2.1/24. Din moment ce update-ul rutei și a interfe ței apar țin împreun ă aceleia și
rețele majore, R1 aplic ă masc ă sa /24 la ruta 172.30.3.0.

Observ ăm că R1 are trei rute pentru re țeaua major ă 172.30.0.0, care a fost inclus ă în
subre țea la /24 sau 255.255.255.0. R3 are o singur ă rută către re țeua 172.30.0.0, iar re țeua nu a
fost inclus ă în subre țea. R3 are re țeua major ă în tabela de rutare. Oricum, ar fi o gre șeală să
presupunem c ă R3 nu are conectivitate maxim ă. R3 va trimite orice pachete destinate pentru
rețelele 172.30.1.0/24, 172.30.2.0/24 și 172.30.3.0/24 la R2 deoarece toate aceste trei re țele
apar țin lui 172.30.0.0/16 și se pot folosi prin R2.

532.9.4. Avantaje ale sumarizarii automate .
Așa cum am vãzut cu R2 în figura anterioar ă, RIP face în mod automat update-uri între re țelele
classful. Deoarece update-ul lui 172.30.0.0 iese pe o interfa ță (Serial 0/0/1) pe o re țea de clasã
diferitã (192.168.4.0), RIP emite numai o singurã actualizare pentru întreaga re țea classful în
loc de una pentru fiecare re țea diferita. Acest proces este asemãnãtor cu ceea ce am f ăcut noi
când am sumarizat câteva rute statice într-o singura ruta statica. De ce este sumarizatarea utomat ă un avantaj ?
• Update-uri de rutare trimise și primite mai mici, care folosesc o lãrgimea de bandã mai
mică pentru rutarea update-urilor între R2 și R3.
• R3 are o singur ă rută pentru re țeaua 172. 30.0.0/16 , indiferent de câte subre țele existã
sau modul în care sunt subîmp ărțite. Folosirea unei singure rute rezult ă într-un proces
de rutare a tabelelor mai rapid pentru R3.

Exist ă dezavantaje la o sumarizarea automatã? Da, când existã re țelele discontinue configurate
în topologie.
2.9.5. Dezavantaje ale sumarizarii automate

Așa cum pute ți sã vede ți în figurã, schema de adresare a fost schimbatã. Aceastã tipologie va fi
folosit ă pentru a v ă arãta un dezavantaj principal al protocoalelor de rutare classful ca RIPv1 –
lipsa lor de sprijin pentru re țelele discontinue.
Protocoalele de rutare classful nu includ subnet mask în update-urile rutelor. Re țele sunt în
mod automat sumarizate peste grani țele de re țea majore din momentul în care routerul care
prime ște este capabil s ă determine masca rutei. Toate acestea se întâmpl ă deoarece este
posibil ca interfa ța de primire sã aibã o mascã diferitã decât rutele subre țelelor.
Nu uita ți faptul c ă atât R1 cât și R3 au subre țele de la re țeaua mare 172.30.0.0/16, iar R2 nu
face parte din acest ă categorie. Esen țial este c ă R1 cât și R3 sunt routere marginale pentru
172.30.0.0/16 pentru c ă ele sunt separate de o alt ă rețea major ă, 209.165.200.0/24. Acest ă
separare creaz ă o re țea discontinu ă, la fel cum dou ă grupuri de subre țele 172.30.0.0/24 sunt
separate de cel pu țin o alt ă mare re țea. 172.30.0.0/16, re țea discontinu ă.

54

2.10. Topologiile discontinue nu converg cu RIPv 1

Figura ne aratã configura ția RIP pentru fiecare router din topologie. Configura ția RIPv1 este
corectã, dar el este incapabil sã determine toate re țele în aceastã topologie discontinu ă. Pentru a
înțelege de ce, aminti ți-vă că un router va anunta numai o adres ă major ă de re țea pe interfe țe
care nu apar țin rutei anuntate. Ca rezultat, R1 nu va anunta 172. 30.1.0 sau 172. 30.2.0 lui R2
dincolo de re țeaua 209.165.200.0. R3 nu va anunta 172. 30.100.0 sau 172. 30.200.0 lui R2
dincolo de re țeaua 209.165.200.0. Ambele routere, oricum, vor anunta adresa major ă de re țea
172.30.0.0, o rut ă sumarizata c ătre R3.
Care este rezultatul ? F ără a include subnet mask în update-ul de rutare, RIPv1 nu poate s ă
anunte informa ția de rutare care va permite router-elor s ă ruteze corect pentru subre țelele

55172.30.0.0/24.

R1 nu are nici o rut ă către LAN-urile ata șate lui R3.
R3 nu are nici o rut ă către LAN-urile ata șate lui R1.
R2 are dou ă căi de costuri egale la re țeaua 172.30.0.0.
R2 va face load balancing intre subre țelele lui 172.30.0.0. Asta înseamn ă că R1 va primi
jum ătate din traffic, iar R3 va primi cealalt ă jum ătate, indiferent dac ă destina ția traficului este
sau nu pentru unul din LAN-urile lor.

56

Scenariul C

572.11. Adăugarea accesului internet la topologie

RIP a fost primul protocol de rutare dinamic si s-a folosit tot mai mult in implement ările
timpurii intre clienti și ISP-isti, ca și între diferiti ISP-isti. Dar în re țelele de ast ăzi, clien ții nu
trebuie neap ărat s ă facă schimb de update-uri de rutare cu ISP-istii lor. Routerele clien ților care
se conecteaz ă la un ISP nu au nevoie de o listare pentru fiecare rut ă în Internet. În loc, aceste
routere au o rut ă implicit ă care trimite tot traficul la router-ul ISP-istului atunci când router-ul
clientului nu are o rut ă către destina ție. ISP-istul configuraz ă o rut ă static ă indicând router-ul
clientului pentru adrese din re țeleaua clientului respectiv.
În scenariul C, R3 este furnizorul de servicii cu acces la internet, reprezentata prin nor . R3 și
R2 nu fac schimb de update-uri RIP. În schimb, R2 folose ște un router implicit pentru a ajunge
la LAN-ul lui R3 și toate celelalte destina ții care nu sunt listate în tabelul s ău de rutare. R3
folose ște o rut ă static ă sumarizata pentru a ajunge la subre țelele 172.30.1.0, 172.30.2.0 și
172.30.3.0. Pentru a preg ăti topologia, putem l ăsa adresarea în loc; este la fel cum a fost folosit ă în
scenariul B. Oricum trebuie s ă complet ăm urm ătorii pa și:

1. Dezactiveaz ă rutarea RIP pentru re țeaua 192.168.4.0 în R2.
2. Configuraz ă R2 cu o rut ă static ă implicit ă pentru a trimite traficul implicit la R3.

3. Dezactiveaz ă complet rutarea RIP pe R3.

4. Configuraz ă R3 cu o rut ă static ă la subre țelele 172.30.0.0.

58

Pentru a oferi conectivitate la internet la toate celelalte re țele la rutarea pe domenii RIP, ruta
static ă implicit ă trebuie s ă fie f ăcută public ă tuturor celorlalte routere care folosesc protocolul
de rutare dinamic ă. Pute ți configura o rut ă static ă implicit ă în R1 c ătre R2, dar acest ă tehnic ă
nu este scalabil ă. Cu fiecare router ad ăugat la domeniul de rutare RIP, va trebui s ă configura ți o
altă rută static ă implicit ă. De ce s ă nu l ăsăm protocolul de rutare s ă facă munca în locul nostru?

59
În multe protocoale de rutare, incluzând RIP-ul, pute ți folosi comanda default-information
originate în modul de configurare al routerului, de a specifica c ă acest router este pentru a crea
informa ția default, propagand ruta static ă default direct în update-urile RIP. În figur ă, R2 a fost
configurat cu comanda default-information originate . Observa ți de la output-ul comenzii
debug-ul ip rip că acum trimite un ruta statica default “quad-zero” c ătre R1.

În tabelul de rutare pentru R1, pute ți vedea c ă este o rut ă candidate default, a șa cum a fost
notat ă de codul R*. Ruta static ă default in R2 a fost propagat ă către R1 într-un update RIP. R1
are conectivitate la LAN in R3 și oricare destina ție în internet.

60CAPITOLUL 3: RIPv2

RIP versiunea 2 este definit în RFC 1723, în acest prim clasament al protocolului de rutare classful discutate în acest proiect. Figura plaseaza RIPv2 într-o perspectiv ă proprie cu alte
protocoale de rutare. De și RIPv2 este un protocol bun de rutare pentru unele medii, și-a pierdut
popularitatea când a început s ă fie comparat cu alte protocoale de rutare precum EIGRP, OSPF
și IS-IS, care ofer ă mai multe caracteristici și un domeniu mai larg de m ăsură.
În timp ce este mai pu țin popular decât celelalte protocoale de rutare, ambele versiuni de RIP
sunt înc ă foarte asem ănătoare în unele situa ții. De și RIP-ul nu prea mai este compatibil cu
multe dintre ultimele versiuni de protocoale, simplitatea și răspândirea lui folosit ă în multe
sisteme de operare îl face un candidat ideal pentru re țelele mai mici și omogene unde suportul
este necesar în special pe mediile UNIX. Pentru c ă veți avea nevoie s ă înțelege ți RIPv2, chiar dac ă nu ave ți nevoie de el, acest capitol se
va axa pe diferen țele dintre protocolul de rutare classful (RIPv1) și protocolul de rutare
classless (RIPv2) decât pe detaliile lui RIPv2. Principala limitare a lui RIPv1 este aceea c ă este
un protocolul de rutare classful. A șa cum știți, protocoalele de rutare classful nu includ subnet
mask cu adresele re țelei în update-urile de rutare, care poate provoca probleme cu subre țelele
discontinue sau re țele care folosesc subnet mask cu lungime variabil ă (VLSM). Pentru ca
RIPv2 este un protocol de rutare classless, subnet mask sunt incluse în update-urile ruterului, facândul pe RIPv2 mai compatibil cu mediile de rutare moderne. RIPv2 este mai mult o dezvoltare a caracteristicilor RIPv1 și o extensie decât un protocol nou
în totalitate. Unele dintre aceste caracteristici incorporate includ:
– Adresele next-hopurilor incluse in update-urile de rutare
– Folosirea adresei de multicast (difuzare) în transmiterea update-urilor. – Op țiunea de autentificare.
Ca și RIPv1, RIPv2 este un protocol de rutare de tip distance-vector. Ambele versiuni de RIP
au urm ătoarele limit ări și caracteristici:
– folosirea lui holddown și altor timpi folositi pentru prevenirea buclelor de rutare.
– Folosirea tehnicii split horizon care de asemenea ne ajut ă la evitarea buclelor de rutare.
– Folosirea update-urilor triggered pentru o convergen ță mai rapid ă.
Maximul de hopuri fiind 15, atunci când num ărătorul de hopuri ajunge la 16 va semnifica o
rețea inaccesibil ă.

613.1. Limitarile lui RIPv 1

Figura arat ă tipologia și schema de adresare folosit ă în acest subcapitol. Acest scenariu este
similar cu domeniul de rutare cu trei rutere. Aminti ți-vă că ambele rutere R1 și R3 au subre țele
care sunt parte din 172.30.0.0/16 o clas ă major ă de re țea (clasa B). Deasemenea amintiti-v ă că
atât R1 cât și R3 sunt conectate la R2 utilizând subre țeaua clasei majore de re țea
209.165.200.0/24 (clasa C). Aceast ă topologie este discontinu ă și nu va converge deoarece
172.30.0.0/16 este divizat ă de 209.165.200.0/24.

62

63

3.2. Rute sumarizate

Topologia ne arat ă că R2 are o rut ă static ă sumarizata c ătre re țeaua 192.168.0.0/16.
Putem introduce informa ția rutei statice în update-urile protocolului de rutare. Acest procedeu
este numit redistribuire. Trebuie s ă înțelegem c ă aceast ă rută sumarizata va cauza probleme cu

64RIPv1 pentru c ă 192.168.0.0/16 nu este o clas ă major ă de re țea și include toate versiunile /24
ale lui 192.168.0.0/16, a șa cum a ți văzut în topologie.

În final, re țineți că router-ele R1 și R3 con țin re țele de tipul VLSM și au domenii de adrese de
la clasa major ă de re țea 172.30.0.0/16. În continuare ne vom axa asupra schemei de adresare
VLSM.

3.3. VLSM

Pentru început revede ți schema de adresare din figur ă. Așa cum se poate vedea în partea de sus
a figurii, atât R1 cât și R3 au avut re țeaua 172.30.0.0/16 subnetizata in subretele /24. Patru
dintre aceste subre țele /24 sunt transferate dup ă cum urmeaz ă: dou ă către R1 ( 172.30.1.0/24 și
172.30.2.0/24 ) și dou ă către R3 ( 172.30.100.0/24 și 172.30.110.0/24 ).
În tabelul de mai jos, am luat subre țeaua 172.30.200.0/24 și am împ ărțit-o din nou în subre țele,
folosind primii patru bi ți pentru subre țele și ultimii patru bi ți pentru hosts. Rezultatul este o
masc ă de forma 255.255.255.240 sau /28. Subre țeaua 1 și subre țeaua 2 sunt transferate lui R3.
Asta înseamn ă că subre țeaua 172.30.200.0/24 nu mai poate fi folosit ă, nici m ăcar prin
subre țelele /28 r ămase.

3.4. Interfe țe Loopback

Observa ți că R3 folose ște interfe țe de tip loopback ( Lo0, Lo1 și Lo2 ). O interfa ță loopback
este doar o interfa ță soft care este folosit ă pentru a simula o interfa ță fizic ă. Ca și alte interfe țe,
acesteia din urm ă îi putem asocia o adres ă IP. Interfe țele de tip loopback sunt deasemena
folosite de alte protocoale de rutare, ca OSPF, în diferite scopuri. Într-un mediu de laborator, interfe țele loopback sunt utile pentru crearea re țelelor adi ționale
fără a ad ăuga mai multe interfe țe fizice la router. O interfa ță loopback poate fi chemat ă ( ping )

65iar subre țeaua poate fi anuntata în updateurile router-ului. Având în vedere cele spuse mai sus,
interfe țele loopback sunt ideale pentru simularea multitudinii de re țelele ata șate aceluia și
router. În exemplul nostru, R3 nu are nevoie de patru interfe țe LAN pentru a demonstra re țelele
multiple și VLSM. În loc, folosim interfe țele loopback.

3.5. Routere statice și interfe țe nule

Pentru a configura ruta supranetizata statica pe R2, este folosit ă urm ătoarea comand ă:
R2(config)#ip route 192.168.0.0 255.255.0.0 Null0 Aminti ți-vă că sumarizarea rutelor permite intrarea unei singure rute de nivel înalt pentru a
reprezenta multe rute de nivel sc ăzut, sc ăzând m ărimea tabelelor de rutare. Ruta static ă în R2
folose ște o masc ă de tipul /16 pentru a sumariza toate cele 256 de re țele ordonând de la
192.168.0.0/24 la 192.168.255.0/24. Spațiul de adres ă reprezentata de ruta static ă sumarizata 192.168.0.0/16, în fapt, nu exist ă.
Pentru a simula acest ă rută static ă, vom folosi o interfa ță nulă pe post de interfa ță de ie șire. Nu
este nevoie s ă dați nici o comand ă ca s ă cere ți sau s ă configura ți interfa ța nul ă. Este întotdeauna
activ ă dar nu prime ște sau transmite trafic. Traficul transmis pe interfa ța nul ă este întotdeauna
respins. Pentru propunerea noastr ă, interfa ța nul ă va servi ca interfa ță de ie șire pentru rutele
statice. Aminti ți-vă că o ruta statica trebuie s ă aibă o interfa ță de ie șire activ ă înainte s ă fie
instalata în tabela de rutare. Utilizând interfa ța nul ă vom permite lui R2 s ă afișeze ruta static ă
în RIP chiar dac ă rețelele care apar țin re țelei sumarizate 192.168.0.0/16, în fapt nu exist ă.

3.6. Redistribuirea Rutelor

A doua comand ă care trebuie introdus ă este comanda de redistribuire static ă:
R2(config-router)#redistribute static Redistribuirea implic ă scoatera rutelor dintr-o surs ă de rutare și trimitera acestor rute c ătre alt ă
surs ă de rutare. În exemplul nostru de topologie, noi vrem ca procesul RIP în R2 s ă
redistribuie ruta noastr ă static ă ( 192.168.0.0/16 ) importând ruta în RIP și apoi trimi țând-o la
R1 și R3 folosind procedeul RIP. Vom vedea dac ă toate acestea chiar se vor întâmpla și dac ă
nu, de ce ?

66
3.7. Verificarea și testarea conectivit ății

Pentru a testa dac ă topologia are sau nu conectivitate maxim ă, verific ăm mai întâi c ă ambele
legături seriale de pe R2 sunt active utilizând show ip interface brief ca in figura pentru R2
Links. Dac ă o leg ătură este inactiv ă, atunci în câmpul Status sau în câmpul de protocol ( sau în
ambele ) va fi afi șată ca inactiv ă în output. Dac ă o leg ătură este activ ă atunci în ambele
câmpuri va ap ărea ca fiind activ ă, așa cum se poate vedea aici. R2 are conectivitate direct ă la
R1 și R3 de-a lungul leg ăturilor seriale.

Dar poate R2 s ă apeleze ( s ă cheme ) LAN-uri în R1 și R3? Sunt probleme de conectivitate cu
protocolul de rutare classful și a re țelelor discontinue ale 172.30.0.0 ? Haide ți să test ăm
conectivitatea între routere utilizând ping-ul.

Acest semnal de ie șire ne arat ă pe R2 încercând s ă apeleze ( ping ) interfa ța 172.30.1.1 pe R2 și
interfa ța 172.30.100.1 pe R3. Oricând R2 apeleaz ă ( ping ) oricare dintre subre țelele 172.30.0.0
pe R1 sau R3, doar 50 % din mesajele ICMP vor avea un r ăspuns pozitiv.

67Acest semnal de ie șire ne arat ă că R1 este capabil s ă apeleze 10.1.0.1 dar nu are succes atunci
când apeleaz ă interfa ța 172.30.100.1 pe R3.

Acest output ne arat ă că R3 este capabil s ă apeleze 10.1.0.1 dar nu are succes atunci când
apelaz ă interfa ța 172.30.1.1 pe R1.

Așa cum pute ți vedea, este o problem ă evident ă atunci când incerc ăm să comunic ăm cu re țeaua
discontinu ă 172.30.0.0. În sec țiunea urm ătoare vom examina tabelele de rutare și update-urile
router-ului pentru a putea s ă investig ăm aceast ă problem ă și, pe viitor, s ă o rezolv ăm.
Deja știți că RIPv1 este un protocol de rutare classful. A șa cum pute ți vedea în în formatul de
mesaje al lui RIPv1, el nu include subnet mask în update-urile router-ului. Acestea fiind spuse, RIPv1 nu suport ă rețelele discontinue, VLSM, sau supraretele (Classless Inter-Domain Routing
= CIDR). Oricum, ar putea fi creat spa țiu destul prin extinderea formatului mesajului lui R1
pentru a include subnet mask a șa încât s ă avem în fapt o configura ție de re țea discontinu ă?
Cum a ți schimba formatul acestui mesaj din figur ă ca s ă includ ă subnet mask?
Formatul mesajului RIPv1:

Pentru c ă subnet mask nu este inclus ă în update, RIPv1 și alte protocoale de rutare classful
trebuie s ă sumarizeze re țele la grani țele marilor re țele. A șa cum pute ți vedea în figur ă, RIPv1
pe ambele routere (R1 și R3) va sumariza subre țelele cu clasa major ă de adrese de re țea a lui
172.30.0.0 când trimite reactualiz ările router-elor la R2. Din punctul de vedere a lui R2, ambele
update-uri sunt de costuri egale de 1 hop pentru a ajunge la re țeaua 172.30.0.0/16. A șa cum ve ți
vedea R2 instaleaz ă ambele c ăi în tabelul de rutare.

68

3.8. Examinarea tabelelor de rutare

Așa cum a ți văzut, R2 prime ște rezultate neconsistente când încearc ă să apeleze o adres ă de pe
subre țelele 172.30.0.0.

69Rețineți că R2 are dou ă rute de costuri egale la re țeaua 172.30.0.0/16. Acest lucru se datoreaz ă
faptului c ă atât R1 cât și R3 trimit lui R2 un RIPv1 reactualizat de la clasa de re țea
172.30.0.0/16 cu metrica de 1 hop. Pentru c ă R1 și R3 sumarizeaza automat re țelele
individuale, rutarea tabelului lui R2 con ține doar clasa major ă de adrese de re țea a lui
172.30.0.0/16. Putem examina con ținutul update-urilor de rutare pe m ăsură ce update-urile sunt trimise și
primite cu comanda debug ip rip
.

Rezultatul acestei comenzi ne arat ă că R2 prime ște de la 172.30.0.0 rute de costuri egale cu
metrica de 1 hop. R2 prime ște o rut ă pe seriala 0/0/0 de la R1 și cea de-a doua rut ă pe seriala
0/0/1 de la R3. Remarca ți faptul c ă subnet mask nu este inclus ă în update cu tot cu adresa
rețelei.
Cum r ămâne oare cu R1 și R3? Primesc ele oare subre țelele 172.30.0.0 reciproce?

Aici vedem c ă R1 are proprile rute 172.30.0.0: 172.30.2.0/24 și 172.30.1.0/24. Dar R1 nu
trimite lui R2 aceste subre țele. R3 are o tabel ă de rutare similar ă. Atât R1 cât și R3 sunt routere
grani ță și trimit doar re țeaua sumarizata 172.30.0.0 la R2 în reactualiz ările rutelor RIPv1. Ca

70rezultat, R2 știe doar de clasa de re țea 172.30.0.0/16 și este complet neinformat de orice
subre țea 172.30.0.0.

Observa ți că în output-ul comenzii debug ip rip pentru R2 ca nu este inclusa re țeaua 172.30.0.0
în update-urile ei pentru R1 sau R3. De ce? Pentru c ă regula split horizon este activ ă. R2 a
învățat despre 172.30.0.0/16 pe ambele interfe țe seriale 0/0/0 și 0/0/1. Pentru c ă R2 a înv ățat
despre 172.30.0.0 pe aceste interfe țe, el nu include acea re țea in update-urile care le trimit în
afar ă pe aceste interfa țe.
Pentru c ă RIPv1 nu trimite subnet mask în update-urile de rutare, nu poate suporta VLSM.
Router-ul R3 este configurat cu subre țele de tipVLSM, toate apar ținând clasei B de re țele
172.30.0.0/16: 172.30.100.0/24 (FastEthernet 0/0) 172.30.110.0/24 (Loopback 0) 172.30.200.16/28 (Loopback 1) 172.30.200.32/28 (Loopback 2)

Așa cum am v ăzut cu update-urile lui 172.30.0.0/16 la R2 de c ătre R1 și R3, RIPv1 ori
sumarizeaza subre țelele la grani țele claselor, ori folose ște subnet mask a interfe ței care iese ca
să determine care subre țea să o afi șeze.

71Pentru a demostra cum RIPv1 folose ște subnet mask de pe interfa ța de ie șire, R4 este ad ăugat
la topologie conectat la R3 prin interfa ța FastEthernet0/0 la re țeaua 172.30.100.0/24.

Ne vom referi la debug ip rip din figur ă. Observa ți că singura subre țea 172.30.0.0 trimis ă
router-ului R4 este 172.30.110.0. Deasemena, observa ți că R3 trimite în totalitate clasa major ă
de re țea prin seriala 0/0/1.
De ce RIPv1 nu include pe R3 celelalte subre țele, 172.30.200.16/28 și 172.30.200.32/28, în
update-urile c ătre R4? Aceste subre țele nu au aceea și subnet mask ca FastEthernet 0/0. De
aceea toate subre țelele trebuie s ă folosesc ă aceea și subnet mask când un protocol de rutare
classful implementat în re țea.

3.9. O descriere mai detaliata

R3 trebuie sa determine care subretele de tipul 172.30.0.0 sa includa in update-urile ce ies din
interfata sa FastEthernet 0/0 si adresa de IP 172.30.100.1/24. Vor fi incluse doar acele rute de tipul 172.30.0.0 din tabela sa de rutare cu aceeasi masca ca si interfata de iesire. Cum interfata este 172.30.100.1 cu masca de 24 de biti, va include numai subretelele 172.30.0.0 cu o masca de 24 de biti. Singura subretea care indeplineste acesta conditie este 172.30.110.0. Celelalte subretele 172.30.0.0, 172.30.200.16/28 si 172.30.200.32/28, nu sunt incluse deoarece masca pe 28 de biti difera de cea de 24 de biti a interfetei de iesire. Router-ul ce primeste
pachetele, R4, poate aplica doar masca sa de interfata de 24 de biti pachetelor de rutare RIPv1
cu subretelele 172.30.0.0. R4 ar aplica gresit masca de 24 de biti acestor subretele cu masti de 28 de biti.
3.9.1. Ruta Statica 192.168.0.0/ 16

R2 are o ruta statica si este configurat sa redistribuie acea ruta statica in update-uri RIP.
Am configurat o ruta statica la reteaua 192.168.0.0/16 pe R2 si am programat RIP sa includa
acea ruta in update-urile sale folosind comanda “redistribute static”, dupa cum este afisat in

72figura. Acesta ruta statica este o sumarizare a subretelelor 192.168.0.0/24 ce variaza de la
192.168.0.0/24 la 192.168.255.0/24.
R2(config)#ip route 192.168.0.0 255.255.0.0 Null0

Ruta statica se afla in tabelul de rutare al R2.

Puteti vedea ca ruta statica este inclusa in tabela de rutare al lui R2.

R1 nu primeste ruta statica de la R2.

Uitandu-ne la tabela de rutare a lui R1 observam ca R1 nu primeste ruta 192.168.0.0/16 in
update-urile RIP de la R2, desi ne asteptam sa se intample acest lucru.

R2 nu trimite ruta statica nici lui R 1 nici lui R3.

73Folosind comanda ‘debug ip rip’ in R2, observam ca RIPv1 nu include ruta 192.168.0.0/16 in
update-urile sale RIP catre R1 sau R3. Va puteti gandi de ce acesta ruta nu este inclusa? Uitati-va la ruta 192.168.0.0/16. Care este clasa din care face parte ruta? A, B sau C? Care este masca
folosita in rutarea statica? Este aceeasi ca a clasei? Este masca rutei statice mai mica ca a mastii
classful? Am configurat ruta statica 192.168.0.0 cu o masca de 16 biti care are mai putini biti decat masca clasei C, care are 24 de biti. Deoarece masca nu are acelasi numar de biti ca a clasei sau a subretelei din acea clasa, RIPv1 nu va include acesta ruta in pachetele sale de update-uri catre alte rutere. RIPv1 si alte protocoale de rutare ‘classful’ nu suporta rutele CIDR care reprezinta rutele care au subnet mask mai mica decat masca clasei din care fac parte. RIPv1 ignora aceste supraretele
in tabela de rutare si nu le include in update-urile catre alte routere deoarece router-ele
receptoare vor putea aplica doar masca clasei, si nu masca mai scurta de 16 biti a update-ului. Nota: Daca ruta statica 192.168.0.0 ar fi fost configurata cu o masca de 24 de biti sau mai mare, acesta ruta ar fi fost inclusa in update-urile RIP. Router-ele receptoare ar fi aplicat masca de 24 de biti acestui update.
3.10. Configurarea RIPv2

3.10.1. Comparatie intre formatele mesajelor RIPv 1 si RIPv2

RIPv2 este definita in RFC 1723. Ca si versiunea 1, RIPv2 este incapsulata intr-un segment
UDP, foloseste portul 520 si poate retine pana la 25 de rute. Desi RIPv2 are acelasi format de baza ca si RIPv1, sunt adaugate 2 extensii importante. Prima extensie in formatul mesajului RIPv2 este subnet mask care permite alocarea a 32 de biti. Prin urmare, router-ul receptor nu mai depinde de subnet mask de pe interfata de intrare, sau de masca clasei atunci cand va determina subnet mask pentru o ruta. Cea de-a doua extensie importanta este adaugarea adresei de Next Hop. Adresa Next Hop este
folosita pentru a identifica o mai buna adresa de next-hop – daca acesta exista – decat adresa
router-ului emitator. Daca acest camp are adresa 0.0.0.0, adresa router-ului emitator este cea mai buna adresa de next-hop.

74

3.10.2. Versiunea 2

Cand un proces de tip RIP este configurat pe un router Cisco, acesta va rula RIPv1. Totusi, desi router-ul trimite doar mesaje RIPv1 poate interpreta si mesaje RIPv2. Un router configurat RIPv1 va ignora campurile aditionale RIPv2.

Configurarea RIPv2:
R2 trimite update-uri RIPv 1 dar receptioneaza update-uri RIPv 1 si RIP v2.

Comanda ‘show ip protocols’ confirma ca R2 este configurat RIPv1 dar receptioneaza mesaje
de ambele versiuni.

75

Comanda ‘version 2’ este folosita pentru a modifica versiunea RIP folosita. Acesta comanda ar trebui folosita pe toate router-ele din domeniul de rutare. Procesul de RIP va include acum
subnet mask in toate update-urile, ceea ce face din RIPv2 un protocol de routare ‘classlesss’.

R2 dupa configurarea RIPv2:
RIPv2 ignora update-urile RIPv 1

Dupa cum puteti vedea, cand un router este configurat pentru versiunea 2, doar mesajele RIPv2 sunt transmise si receptionate.

76

Functionarea RIPv1 va putea fi reconstituita folosind comenzile ‘version 1’ sau ‘no version’ in modul de configurare al router-ului.
3.11. Auto-sumarizarea si RIPv2
3.11.1. Examinarea tabelelor de rutare

Deoarece RIPv2 este un protocol de rutare classlesss ne putem astepta sa vedem subretelele
individuale 172.30.0.0 in tabelele de rutare. Totusi cand examinam tabelul de routare al lui R2 vom vedea ruta sumarizata 172.30.0.0/16 cu doua cai de cost egale. Router-ele R1 si R3 nu vor avea subretelele 172.30.0.0 ale celuilalt router.

R2 are rute de cost egale.

R1 are o supraretea.

77
Singura diferenta de pana acum intre RIPv1 si RIPv2 este ca R1 si R3 au fiecare cate o ruta
catre suprareteaua 192.168.0.0/16. Acesta ruta a fost ruta statica configurata pe R2 si
redistribuita de RIP.

R1 inca mai trimite sumarul rutei, dar acum o face cu masca de 16 biti.

Ce se intampla? Pentru a vedea care rute RIPv2 sunt transmise si receptionate vom folosi comanda ‘debug ip rip’. Figura arata rezultatul comenzii pentru R1. RIPv2 trimite atat adresa retelei cat si subnet mask:
RIP: sending v2 update to 224.0.0.9 via Serial0/0 (209.165.200.230)
172.30.0.0/16 via 0.0.0.0, metric 1, tag 0 Totusi se observa ca ruta trimisa este sumarizarea adresei de retea classful 172.30.0.0/16 si nu al subretelelor 172.30.1.0/24 si 172.30.2.0/24.

Comanda ‘show ip protocols’ verifica autosumarizarea
RIPv2 sumarizeaza automat retelele ca si RIPv1. Router-ele R1 si R3 inca sumarizeaza
subretelele 172.30.0.0 catre adresa de clasa B a 172.30.0.0 atunci cand trimit update-urile prin

78interfete catre 209.165.200.228 respectiv 209.165.200.232. Comanda show ‘ip protocols’ arata
ca sumarizarea automata este activata.

Supraretelele sunt acum incluse in update-urile de RIPv2

Singura schimbare care are loc in urma comenzii ‘version 2’ este faptul ca acum R2 include
reteaua 192.168.0.0/16 in update-urile sale. Aceasta se datoreaza faptului ca RIPv2 include masca 255.255.0.0 cu adresa reletei 192.168.0.0 in update. R1 si R3 vor receptiona aceasta ruta statica redistribuita via RIPv2 si o vor introduce in tabelele lor de rutare. Nota: Ruta 192.168.0.0/16 nu putea fi distribuita cu RIPv1 deoarece subnet mask era mai mica
decat masca clasei. Deoarece masca nu este inclusa in update-urile RIPv1 nu se poate ca router-
ele de tip RIPv1 sa determine ce masca trebuie sa fie. De aceea update-ul nu a fost trimis. Dupa cum se poate vedea in figura, pentru a modifica comportamentul predefinit al sumarizarii folosim comanda ‘no auto-summary’ in modul de configurare al router-ului. Aceasta comanda nu este valida in RIPv1. Desi Cisco IOS va permite configurarea ‘no auto-summary’, comanda nu are efect. Trebuie configurata versiunea 2 inainte de a schimba pe Cisco IOS modul in care acesta va trimite update-urile RIP. Odata ce sumarizarea automata a fost oprita, RIPv2 nu va mai sumariza retelele catre adresa
classful a routerelor de granita. RIPv2 va include toate subretelele respectiv mastile acestora in
update-urile de routare. Comanda ‘show ip protocols’ poate fi folosita pentru a verifica ca sumarizarea automata nu este activata.

79

3.11.2. Verificarea update-urilor RIPv2

Acum ca folosim protocolul de rutare RIPv2 si ca am dezactivat sumarizarea automata, ce ar trebui sa asteptam de la tabelele de rutare? In figura, tabelul de rutare pentru R2 contine subretelele individuale pentru 172.30.0.0/16. Se observa ca nu mai exista o singura sumarizare a rutei cu 2 cai de cost egale. Fiecare subretea si masca are o intrare in tabel separata, impreuna cu interfata de iesire si adresa next-hop pentru a ajunge la acea subretea.

R2 are acum toate subretelele in tabelul de routare

R1 are acum toate subretelele in tabelul sau de routare

Tabela de rutare pentru R1 contine toate subretelele pentru 172.30.0.0/16 inclusiv acele
subretele de la R3.

80

R3 are acum toate subretelele in tabelul sau de routare.

Tabela de rutare pentru R3 contine toate subretelele pentru 172.30.0.0/16 inclusiv acele subretele de la R1. Reteaua este convergenta.

R2 receptioneaza ruta de la R3 ca primul hop
R2 trimite ruta la R 1 ca 2 hopuri

Putem verifica ca protocolul de rutare RIPv2 trimite si receptioneaza informatie despre subnet mask in update-urile de rutare folosind ‘debug ip rip’. Fiecare ruta include si notatia pentru subnet mask. De asemenea putem vedea ca un update pe o interfata are metrica incrementata inainte sa fie
trimisa la o alta interfata. De exemplu update-ul a fost receptionat in Serial 0/0/1 pentru reteaua
172.30.100.0/24 cu un hop si este transmisa celorlalte interfete, cum ar fi Serial 0/0/0 cu o metrica de 2 sau 2 hopuri. RIP: received v2 update from 209.165.200.234 on Serial0/0/1 172.30.100.0/24 via 0.0.0.0 in 1 hops

81RIP: sending v2 update to 224.0.0.9 via Serial0/0/0 (209.165.200.229)
172.30.100.0/24 via 0.0.0.0, metric 2, tag 0
Se observa ca update-urile sunt trimise folosind adresa de multicast 224.0.0.9. RIPv2 trimite
update-urile ca broadcast 255.255.255.255. Sunt mai multe avantaje in folosirea adresei de multicast. In general multicasturile ocupa mai putina banda in retea. De asemenea update-urile multicasting necesita mai putina procesare din partea dispozitivelor care nu sunt activate RIP. Sub RIPv2 orice dispozitiv care nu este configurat pentru RIP va ignora frame-ul la nivel de Data Link Layer. Cu update-uri sub RIPv1 care sunt trimise broadcast, toate dispozitivele dintr-o retea ca Ethernet trebuie sa proceseze update-ul RIP pana in layer-ul de transport, unde dispozitivul afla ca pachetul este destinat unui proces care nu exista.
3.12. RIPv2 si VLSM

Deoarece protocoalele de rutare classless precum RIPv2 pot contine adresa retelei si subnet
mask, acestea nu au nevoie sa reduca aceste retele la adresele classful. De aceea protocoalele de rutare classless suporta VLSM. Routerele folosind RIPv2 nu mai au nevoie sa utilizeze masca interfetei de intrare pentru a determina subnet mask din pachetul de rutare. Reteaua si masca sunt explicit incluse in fiecare update de rutare. In retelele care folosesc adresarea VLSM un protocol de rutare classless este esential pentru propagarea tuturor retelelelor impreuna cu mastile corecte. Uitandu-ne la iesirea comenzii ‘debug ip rip’ pentru R3 vedem ca RIPv2 include retelele si dubnet mask in update-urile lui de
rutare.
De asemenea, observam in figura ca am adaugat inca o data routerul R4 in topologie. Cu RIPv1 R3 va trimite lui R4 rutele 172.30.0.0 care au aceeasi masca ca si interfata de iesire FastEthernet 0/0. Deoarece interfata este 172.30.100.1 cu 24 biti de masca, RIPv1 a inclus doar subretelele 172.30.0.0 cu 24 biti de masca. Singura ruta care a indeplinit aceasta conditie a fost 172.30.110.0. Totusi cu RIPv2 R3 poate acum include toate subretelele 172.30.0.0 in update-urile lui de rutare catre R4 asa cum este afisat in figura de mai jos. Aceasta se intampla deoarece RIPv2
poate include masca corecta si adresa retelei in update.

82

RIPv2 suporta VLSM

3.13. RIPv2 si CIDR

Unul dintre scopurile utilizarii CIDR (Classlesss Inter-Domain Routing) din RFC 1519 este de a pune la dispozitie un mecanism pentru agregare a informatiei de rutare. Acest scop include conceptul de supernetting. O supraretea reprezinta un bloc continuu de retele classful care sunt adresate ca o singura retea. Pe routerul R2 am configurat o supraretea – o ruta statica catre o singura retea care este folosita pentru reprezentarea mai multor retele sau subretele.

192.168.0.0/ 16 este o supraretea

Supraretelele au masti care sunt mai mici decat masca classful (16 in loc de 24 de biti). Pentru ca suprareteaua sa fie inclusa intr-un update de rutare, protocolul de rutare trebuie sa aiba capacitatea sa transporte acea masca. Cu alte cuvinte trebuie sa fie un protocol de rutare classless ca si RIPv2.

Ruta statica din R2 include o masca care este mai mica decat masca classful: R2(config)#ip route 192.168.0.0 255.255.0.0 Null0 Intr-un mediu classless adresa de retea 192.168.0.0 va fi asociata cu clasa C de masca 24 sau 255.255.255.0. In retelele actuale nu se mai asociaza adresele retelelor cu masti classful. In acest exemplu reteaua 192.168.0.0 are masca de 16 biti sau 255.255.0.0. Aceasta ruta poate reprezenta o serie de retele 192.168.0.0/24 sau un numar de intervale diferite de adrese. Singura cale prin care aceasta ruta poate fi inclusa intr-un update dinamic de rutare este printr-
un protocol de rutare classless care include o masca de 16 biti.

Suprareteaua este trimisa de R2

83Folosind ‘debug ip rip’ putem vedea ca aceasta supraretea CIDR este inclusa in update-ul de
rutare trimis de R2. Sumarizarea automata nu trebuie sa fie dezactivata in RIPv2 sau in oricare alt protocol de rutare classless pentru ca supraretelele sa fie incluse in update-uri.

Supereteaua exista in tabelul de routare al lui R 1

Tabela de rutare pentru R1 arata ca a primit ruta supraretelei de la R2

3.14. Verificarea RIPv2

Exista mai multe cai de a verifica RIPv2. Multe dintre comenzile folosite pentru RIPv2 pot fi
utilizate pentru a verifica alte protocoale de routare. Astfel :
1. Asigurati-va ca toate interfetele sunt legate si operationale
2. Verificati cablurile
3. Asigurati-va ca aveti adresa de IP corecta si subnet mask pe fiecare interfata
4. Resetati toate comenzile de configurare care nu mai sunt necesare sau care au fost
inlocuite de alte comenzi

84Aceasta este prima comanda care trebuie utilizata pentru a verifica convergenta retelei. Cand
examinam tabela de rutare este important sa cautam rutele care ne asteptam sa existe in tabelul de rutare la fel si cele care nu trebuie sa existe.

Daca o retea nu apare in tabelul de rutare deseori motivul este ca o interfata nu este activa sau este configurata incorect. Comanda show ip interface brief
verifica starea tuturor interfetelor.

Comanda show ip protocols verifica cateva stari importante inclusiv ca RIP este activ,
versiunea protocolului RIP, starea sumarizarii automate si existenta retelelor incluse in
comenzile anterioare. Sursele de rutare (Routing Information Sources) listate in josul ecranului sunt vecini RIP de la care acest router primeste update-uri.

85

Debug ip rip este o comanda foarte buna pentru a examina continutul update-urilor de rutare
care sunt trimise si primite de catre un router. Pot exista cazuri in care o ruta sa fie primita de
catre un router dar aceasta nu este adaugata in tabelul de routare. Un motiv pentru acesta ar putea fi ca o ruta statica este de asemenea configurata pentru aceeasi retea. O ruta statica are o distanta administrativa mai mica decat orice protocol de rutare dinamic si va avea intaietate in introducerea in tabela de rutare.

86O cale usoara pentru a verifica conectivitatea “roundtrip” este comanda ping. Daca conectarea
intre 2 capete nu se realizeaza cu succes, dam ping pe interfetele locale. Daca conectatrea intre 2 capete se realizeaza cu succes, dam ping pe interfetele router-ului retelelor conectate direct.
Daca acest lucru se realizeaza fara erori, continuam sa dam ping pe interfetele routerelor
succesive. Cand un ping esueaza examinam ambele routere si toate routerele intre cele doua pentru a determina unde si de ce comanda nu a fost indeplinita.

Comanda show running–config poate fi folosita pentru verificarea tuturor comenzilor care sunt
configurate in mod curent. De obicei alte comenzi sunt mai eficiente si ofera mai multa informatie decat o simpla listare a configuratiei curente. Totusi, comanda ‘show running-config’ este utila pentru a determina daca un amanunt a fost uitat sau gresit configurat. Cand apar erori in configurarea RIPv2, exista cateva zone care merita mai multa atentie.
3.14.1. Versiune

Un loc bun pentru a incepe corectarea erorilor dintr-o retea ce ruleaza RIP este verificarea ca toate dispozitivele sunt configurate cu comanda ‘version 2’. Desi RIPv1 si RIPv2 sunt compatibile, RIPv1 nu suporta subretele discontinue, VSLM, sau supraretele CIDR. Este mai bine sa se foloseasca acelasi protocol de rutare pe toate routerele mai putin atunci cand exista un motiv special.

3.14.2. Comenzi

O alta sursa a problemelor pot fi comenzile de retea incorecte sau absente. Comenzile au un
dublu rol: 1. Permit protocolului de rutare sa trimita/primeasca update-uri pe oricare interfata locala care apartine acelei retele. 2. Include acea retea in update-urile sale de rutare catre routerele vecine

87
O comanda incorecta sau absenta va duce la lipsa update-urilor de rutare si la incapacitatea update-urilor de a fi trimise/primite pe interfete.

3.14.3. Sumarizarea automata

Daca exista o nevoie pentru trimiterea subretelelor specifice si nu doar a rutelor sumarizate,
trebuie verificat ca sumarizarea automata a fost dezactivata.

3.15. Autentificarea

Majoritatea protocoalelor de rutare isi trimit update-urile de rutare si alte informatii de rutare
folosind IP-ul. IS-IS este o exceptie notabila. O problema de securitate a oricarui protocol de rutare este posibilitatea de a accepta update-uri de rutare invalide. Sursa acestora ar putea fi un atacator care incerca sa intrerupa functionarea retelei sau care incearca sa captureze pachete pacalind routerul prin trimiterea pachetelor la o destinatie gresita. O alta sursa pentru update-uri invalide ar putea fi un router gresit configurat sau poate un host este atasat la retea si fara stirea utilizatorului, host-ul ruleaza protocolul de rutare pe reteaua locala.

De exemplu, in figura R1 propaga o ruta principala catre toate celelalte routere din domeniul sau de rutare. Totusi, cineva a adaugat routerul R4 la retea din greseala care propaga de asemenea o ruta principala. Unele routere pot sa trimita mai departe traficul catre R4 in loc de R1. Aceste pachete ar putea fi pierdute pentru totdeauna. Oricare ar fi motivul este o buna practica autentificarea informatiei de rutare transmisa intre routere. RIPv2, EIGRP, OSPF, IS-IS si BGP pot fi configurate pentru autentificarea informatiei de rutare. Acesta practica asigura faptul ca routerele vor accepta doar informatii de rutare de la alte routere care au fost configurate cu acceasi parola sau informatie de autentificare.

Nota: Autentificarea nu incripteaza tabela de rutare

88

Am ruta corecta catre Internet Care router are ruta corecta?
R3 instaleaza amandoua routerele
si controleaza traficul intre R1 si R4
Traficul catre R4 este intrerupt deoarece R4 nu are ruta catre
Internet
Am ruta corecta catre Internet
R3 instaleaza amandoua routerele
si controleaza traficul intre R1 si R4
Traficul catre R4 este intrerupt deoarece R4 nu are ruta catre
Internet Am ruta corecta catre Internet

89

Am ruta corecta catre Internet
Am ruta corecta catre Internet Am ruta corecta catre Internet
R3 instaleaza amandoua routerele si controleaza traficul intre R1 si
R4 R3 instaleaza amandoua routerele si
controleaza traficul intre R1 si R4 Am ruta corecta catre Internet
Traficul catre R4 este intrerupt deoarece R4 nu are ruta catre Internet Traficul catre R4 este intrerupt deoarece R4 nu are ruta catre
Internet
Ce ruta folosesc? Ce ruta folosesc?
Traficul catre R4 este intrerupt
deoarece R4 nu are ruta catre
Internet

90Verificare

1. De ce este recomandat s ă se configureze o adres ă IP next-hop când se creaz ă o rut ă static ă a
cărei interfa ță de ie șire este o re țea Ethernet?
a. ad ăugând adresa next-hop se elimin ă necesitatea router-ului de a face bucle de c ăutare în
tabela de rutare înainte de a se trimite un pachet b. într-o re țea multiacces router-ul nu poate determina adresa MAC a next-hop-ului pentru
frame-ul Ethernet f ără adresa next-hop-ului
c. o adres ă a next-hop-ului determin ă o rut ă mai specific ă decât o interfa ță de ie șire
d. nu este nici un avantaj în a pune o adres ă next-hop în comanda rutei statice
Răspuns: b
2. Ce se întâmpl ă cu ruta static ă din tabela de rutare când interfa ța de ie șire nu este valabil ă?
a. Ruta este eliminat ă din tabel ă
b. Router-ul întreab ă vecinii pentru înlocuirea rutei
c. Ruta r ămâne în tabel ă deoarece a fost definit ă ca fiind static ă
d. Router-ul redirecteaz ă ruta static ă pentru a compensa pierderea echipamentului next-hop
Răspuns: a
3. O rut ă static ă care directeaz ă către IP-ul next-hop-ului ce distan ță administrativ ă va avea și
ce metric ă în tabela de rutare?
a. distan ța administrativ ă 0 și metrica 0
b. distan ța administrativ ă 0 și metrica 1
c. distan ța administrativ ă 1 și metrica 0
d. distan ța administrativ ă 0 și metrica 1
Răspuns: c
4. Router1(config)#ip route 192.168.0.0 255.255.255.0 s0/0 Care sunt cele dou ă atribute pe care le va avea ruta static ă în tabela de rutare a Router1?
a. distan ța administrativ ă 0
b. distan ța administrativ ă 1
c. distan ța administrativ ă 255
d. codul rutei S și listat ă ca fiind direct conectat ă
e. codul rutei C și listat ă ca fiind direct conectat ă
Răspuns: a, d

5. Output-ul comenzii Router#show interfaces serial0/1 afi șează:
Serial 0/1is up, line protocol is down Care este principala cauz ă pentru care „line protocol” este down?
a. seriala0/1 este închis ă (shutdown)
b. Nici un cablu nu conecteaz ă router-ele
c. Router-ul îndep ărtat folose ște seriala 0/0
d. Nu a fost setat clock rate

91
Răspuns: d

6. Ce adres ă poate fi utilizat ă pentru sumarizarea re țelelor 172.16.1.0/24, 172.16.2.0/24,
172.16.3.0/24 și 172.16.4.0/24?
a. 172.16.0.0/21 b. 172.16.1.0/22 c. 172.16.0.0 255.255.255.248 d. 172.16.0.0 255.255.252.0 Răspuns: a
7. Ce comand ă sau set de comezi va opri procesul de rutare RIP?
a. RouterB(config)#router rip
RouterB(config-router)#shutdown b. RouterB(config)#router rip RouterB(config-router)#network no 192.168.2.0 c. RouterB(config)#no router rip d. RouterB(config)#router no rip Răspuns: c
8. Care dintre urm ătoarele este considerat ă o limitare a lui RIPv1?
a. RIPv1 nu trimite informa ții privitoare la subnet mask în update-urile sale
b. RIPv1 nu este ofer ă suport în întreaga lume
c. RIPv1 consum ă excesiv de mult ă lățime de band ă prin trimiterea update-urilor de rutare
multicast utilizând o adres ă de clas ă D
d. RIPv1 necesit ă procesoare speciale pentru router-e și extra RAM pentru a func ționa efectiv
e. RIPv1 nu suport ă load balancing pentru rute cu cost egal
f. autentificarea RIPv1 este complicat ă și consumatoare de timp pentru a fi configurat ă
Răspuns: a

9. Care afirma ții sunt corecte referitoare la caracteristicile lui RIPv1?
a. Ese un protocol de rutare distance-vector b. Permite lungime variabil ă pentru subnet mask
c. Por țiunea de informa ție din mesajul RIP este încapsulat într-un sgment TCP
d. Por țiunea de informa ție din mesajul RIP este încapsulat într-un sgment UDP
e. Poate folosi un num ăr de hopuri nu mai mare de 16
f. Trimite update-uri broadcast la fiecare 15 secunde Răspuns: a, d

10. Care este comanda care va afi șa activitatea lui RIP a șa cum se întâmpl ă pe router?
a. debug ip rip b. show ip route c. show ip interface d. show ip protocols e. debug ip rip config f. show ip rip database

92
Răspuns: a

11. Linia urm ătoare a fost afi șată în output-ul comenzii show ip route:
R 192.168.3.0[120/3] via 192.168.2.2. 00:00:30, serial0/0 Care este valoarea metricii de rutare?
a. 3
b. 12
c. 20
d. 30
e. 120
Răspuns: a

12. Care sunt cele dou ă motive pentru a implementa RIPv2 în locul lui RIPv1?
a. RIPv2 suport ă VLSM
b. RIPv2 suport ă mai mult de 16 router-e
c. RIPv2 suport ă rutare classful ( și nu classless)
d. RIPv2 suport ă autentificare la update-urile de rutare
e. RIPv2 suport ă multi-zone
f. RIPv2 utilizeaz ă algoritmul Dijkstra în locul algoritmului Bellman-Ford
Răspuns: a, d

13. Care dintre urm ătoarele afirma ții sunt adev ărate referitor la RIPv1 și RIPv2?
a. ambele versiuni de RIP folosesc num ăr de hop-uri
b. ambele versiuni pot realiza autentificare pentru sursele de update-uri c. ambele versiuni folosesc 16 hop-uri ca metric ă pentru distan ța infinit ă
d. RIPv1 folose ște split horizon pentru a preveni buclele de rutare în timp ce RIPv2 nu
e. RIPv1 foloseste timpii hold-down pentru a preveni buclele de rutare în timp ce RIPv2 nu f. RIPv1 trimite broadcast update-urile tabelei de rutare în timp ce RIPv2 le trimite multicast Răspuns: a, c, f

93Bibliografie

1. Cursuri Cisco
2. Rețele de calculatoare, A. Tannenbaum

3. Wikipedia

4. Retele locale de calculatoare. Proiectare si administrare , Adrian Munteanu , Valerica
Greavu-Serban