Pomul în anotimpul toamna . Ei au trasat diferite linii cu degetul [613287]

CUPRINS

1. Motiva ția alegerii temei ………………………….. ………………………….. …………………. 2
2. Dezvoltarea creativității în grădiniță ………………………….. ………………………….. …. 6
2.1 Noțiuni de creativitate ………………………….. ………………………….. ………………. 7
2.2 Elementele de bază ale creativității ………………………….. ………………………….. 8
2.3 Dezvoltarea creativității la preșcolari între teorie și practică …………………… 10
2.4 Creativitatea – O necesitate a activităților integrate ………………………….. …… 11
2.5 Cum să descoperim prezența creativității individuale și de grup? ……………. 14
2.6 Dezvoltarea creativit ății din perspectiva noului curriculum ……………………. 16
3. Rolul jocului didactic în dezvoltarea imaginației, creativității și limbajului ……. 18
3.1 Rolul jocului didactic în dezvoltarea imaginației și creativității ………………. 18
3.2 Rolul jocului didactic în d ezvoltarea limbajului ………………………….. ……….. 23
3.3 Tipuri de jocuri utilizate în dezvoltarea limbajului ………………………….. …… 30
4. Jocuri utilizate în activitățile cu grupa pregătitoare ………………………….. ……….. 71
4.1 Organizarea experimentului ………………………….. ………………………….. …….. 71
4.2 Etapa constatativă ………………………….. ………………………….. …………………. 73
4.3 Analiza și interpretarea rezultatelor ………………………….. ……………………….. 75
4.4 Etapa formativă. Strategii de eficientizare a jocurilor didactice ………………. 76
4.5 Etapa de control ………………………….. ………………………….. …………………….. 81
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 86

2
1. Motiva ția alegerii temei

„Jocul este singura atmosferă în care ființa sa
psihologică poate să respire și în consecință poate să acționeze. A ne întreba
de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem
imagina copilărie fără râsetele și jocurile sale. ”
Edou ard Claparède

Copilăria – perioadă cu sunet de clopoțel – începutul ascensiunii spre cunoaștere,
spre lumină, spre frumos își pretinde drepturile ei. N u există om care să nu -și întoarcă cu
emoție gândurile spre anii copilăriei.
Dincolo de aparenta realitate există o lume a sentimentelor și trăirilor intense de
unde ne extragem esența continuității pentru a putea supraviețui obstacolelor vieții.
Poate ce a mai puternică armă împotriva răutăților adânc înrădăcinate în inimile
oamenilor este copilăria. Inocența care însoțește această vârstă surprinde mereu prin surâs

3
și candoare. În sufletul unui copil este atât de multă speranță și dragoste încât rănindu -l i-
am omorâ surâsul.
Jocul oricât de ciudat ar părea e ste indispensabil, fiind asemănă tor cu mâncarea și
apa fără de care oamenii nu ar putea trăi.
JUCĂRIE … JOC … fac parte din același câmp semantic. Ne zboară mintea
imediat la copilărie, la acea perioadă extraordinară a vie ții pe care fiecare dintre noi o
traversăm și după care toți tânjim, maturi fiind. Atunci totul, dar absolut totul e perfect.
Lumea e a noastră. Suntem cu adevărat fericiți și nu ne gândim decât la prezent.
La prima vedere „ joc” e un cuvânt banal: obiect cu care se joacă copiii. Nimic mai
simplu. Cu toate acestea însă, e mult mai complex decât credem. În fond, viața noastră e un
joc, tot ceea ce facem și ce spunem. Tot ceea ce gândim.
Iată! Jucăria e folosită pentru joc, la fel cuvint ele sunt folosite în jocul vieții. Chiar
noi oamenii poate că suntem niște jucării.
Jucăria de vorbe… e o artă! Iar arta este o îndeletnicire care are ca scop producerea
valorilor estetice. Ea necesită pricepere, cunoaștere, capacități deosebite. În ce con stă ea?
În modelarea limbajului, în modelarea rațiunii, în modelarea noastră.
Societatea contemporană, comparativ cu cele anterioare, se caracterizează prin
schimbări radicale care se petrec în conduită, la locul de muncă sau în familie, în educație,
în știință și tehnologie, în religie și în aproape orice aspect al vieții noastre.
A trăi într -o asemenea lume presupune un înalt grad de adaptare, care este legat în
mare măsură de creativitate. A fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original, adecvat
realităț ii. Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate și expresivitate, este
imaginativ, generativ, deschizător de drumuri, inventiv, inovativ.
Preșcolaritatea reprezintă vârsta la care este ingenios necesară stimularea
potențialului creator al co pilului, necunoscut sau neexprimat încă, prin cunoașterea și
stimularea aptitudinilor prin mobilizarea resurselor latente și prin susținerea manifestărilor
printr -o motivație intrinsecă; de la această vârstă trebuie cultivate unele valori:
originalitatea, perseverența, interesele cognitive, dar și artistice. Creativitatea preșcolară
este o creativitate expresivă manifestată în mimica pantomimică, desen ș i de cele mai
multe ori în joc ( manifestată în activitățile de repovestire, povestire creativă, activităț i
matematice). Preșcolarul dispune de un potențial creativ care integrează experiența
cognitivă, mecanisme informațional -operaționale declanșate și susținute în trebuințele de
cunoaștere, de autoexprimare, independență, de atitudine cognitivă care începe s ă se
cristalizeze.

4
În anii petrecuți în grădiniță, sub influența cerințelor procesului de învațământ la
care participă copilul, are loc o asimilare rapidă a diferitelor aspecte ale limbajului,
dezvoltându -se astfel formele și funcțiile limbajului.
Educatoa rea „ are sfânta datorie de a gândi cu băgare de seamă spre talentul fiecărui
pruncuț, căci te miri în care pruncuț, … afli ascunsă piatra cea mai scumpă care după ce o
cioplești are preț nespus ”, (Sabău Ioan, Ciobanu Florin, 2004) spune Vicențiu Babeș și
pornind de la aceste cuvinte educația preșcolară este considerată ca fiind esența pregătirii
pentru viață și o construcție a bazelor personalității viitoare potrivit idealurilor societății.
Începutul de drum al preșcolarilor îns eamnă și începutul de drum al viitoarei societăți care
se dezvoltă odată cu ei. De aceea educația preșcolară reclamă o preocupare deosebită din
partea tuturor factorilor implicați în această fundamentală misiune, astfel încât, formarea
preșcolarilor de azi să prefigureze cerințele viitoarelor decenii.
Gândirea copilului este dependentă de limbaj, arată L.S.Vâgostki: „ Gândirea nu
este niciodată mai precisă decât l imbajul pe care îl folosește (… relația dintre gândire și
limbaj nu ramâne constantă, nu este o dimensiune invariabilă, ci o dimensiune ce se
modifică în procesul dezvoltării.) ” (Bratu, 1972) .
„Limba este lăcașul de adăpost al Ființei ” (Preda Viorica, Dumitrana Magdalena,
2000) , spunea Heideg ger. Noi educatoarele avem nobila misiune de a -i construi cu grijă și
responsabilitate lăcașul de adăpost cel mai îngrijit cu putință ființei de mâine și astfel
putem să ajutăm copilul să se construiască pe sine.
Grija pentru educarea limbajului la copii t rebuie să constituie o preocupare
permanentă a educatoarelor și a părinților. Limbajul se dezvoltă și progresează permanent
la copil, iar educatoarelor le revine sarcina de a planifica și de a organiza experiențele de
limbaj ale fiecăruia în funcție de ri tmul propriu de dezvoltare.
În spatele statutului de educatoare, de cele mai multe ori atât de invidiat de restul
persoanelor adulte, se află o muncă titanică, căci ce poate fi mai greu decât a începe să
modelezi acel ceva numit copil.
Bazându -mă pe faptul că activitatea din grădiniță este centrată pe copil și pornind
de la ideea că însuși copilul este participant activ la propria sa formare, el acționează,
verbalizează, dar stimulat de educatoare, în activitatea cu grupa de copii am uti lizat jocuri
didactice care să -i asigure copilului, pe baza liberei opțiuni, însușirea corectă a structurilor
gramaticale ale limbii române, a îmbogățirii vocabularului, a fluenței, flexibilității și
originalității limbajului, să contribuie la dezvoltarea imaginației și creativității.

5
Munca la grupă mi -a demonstrat posibilita tea cultivării limbajului oral în strânsă
legătură cu dezvoltarea gândirii, utilizând jocul didactic ca metodă de stimulare a
creativității verbale.
Activitatea experimentală am orien tat-o în direcția formării și dezvoltării la copii a
unui limbaj corect, coerent și expresiv sub aspect fonetic, lexical și gramatical prin
utilizarea jocului didactic ca metodă de dezvoltare a imaginației și creativității verbale. Pe
baza experienței acu mulate de -a lungul anilor, mi -am propus să verific în cadrul unui
experiment, posibilitățile oferite de jocul didactic în vederea activizării vocabularului, a
dezvoltării imaginației și creativității verbale.

6
2. Dezvoltarea creativității în grădin iță

Condiția primă a dezvoltării creativității copilului este ca educatoarea să știe ce
înseamnă a fi creativă, să aibă cunoștințe de bază despre creativitate, despre psihologia
creativității, despre posibilitățile de dezvoltare a acesteia în pocesul de învățământ.
Activitatea în afara sălii, oferă numeroase prileju ri pentru cultivarea imaginației,
creativității. Cerințele prezentate de grădiniță și cele formate de familie pot influența
formarea la copil a unei „conduite duble ”. Se poate întâmpla ca la grădiniță, copilul să fie
un model de copil liniștit, echilibrat, harnic, ascultător, iar acasă în familie să -și arate
cealaltă față a lui, de copil agresiv, încăpățânat , și invers. De aceea colaborarea grădiniței
cu familia, formularea de cerințe asemănătoare față de copil sunt absolut necesare.
Formăm și dezvolt ăm cap acități creative pentru copil, aceea de a fi apt și de a fi
participant activ al dezvoltării societății. Premizele sau factorii psihologici, nivelul sau
gradul de dezvoltare psihică a copilului sunt: imaginația, gândirea, memoria, interesul
cognitiv, temp eramentul, acele goluri și capacități pe care le are copilul. Mai întâi, copilul
trebuie să cunoască deosebirea și apoi să treacă la clasificare, iar apoi la modelarea
obiectelor.
Preșcolarii după natur a lor sunt diverși sau diferiți. P e unii parametrii, c opiii au
însușiri aproximativ egale, corespunzător, preșcolarii pot fi plasați în grupe asemănătoare

7
pe anumiți parametri. Astfel poate fi diferențiere față de învățătură: după interesul cognitiv,
după dezvoltarea de a gândi, după dezvoltarea creativității și dezvoltarea vorbirii. De
aceea, organizarea muncii instructive se face în mod diferențiat. Jocul și învățarea oferă
copilului nenumărate prilejuri de a combina și recombina reprezentările de care dispune și
propriile sale imagini, ascultând poveșt i, basme, poezii. El reconstruiește mental
principalele momente de narațiuni, le inversează, le omite, le amplifică și inventează altele
noi.
La preșcolari, există un comportament creativ estetic pe care l -am observat într -o
serie de activități specifice vârst ei: activități artistico – plastice, practico -aplicative, fabulație
verbală, etc. În procesul de dezvoltare fizică și psihică a copilului (preșcolar) antepreșcolar,
se produce o nouă treaptă, odată cu intrarea în rândul preșcolarilor, de 3 ani la grădiniță.
Momentul intrării în grupa mică a copiilor de grădiniță, despărțirea pentru doar câteva
ceasuri bune de părinți, la unii copii poate reprezenta chiar un eveniment neplăcut, atunci
când acesta nu a mai făcut contact cu grupuri de copii de la creșe sau cu c ercul de prieteni
apropiați familiei. Copilul încercat de aceste sentimente în primele zile rămâne plângând la
grădiniță, nu dorește să frecventeze zilnic grădinița, alții rămân retrași pentru multă vreme
și își pierd elanul după câteva zile, în care părea că nu sunt probleme cu „școlarizarea ” lui.
În fața copilului preșcolar apar o serie de noi probleme: despărțirea de mediul
familial, învățarea de noi reguli de comportare; însușirea regulamentului de ordin a
grădiniței și poate cel mai greu lucru este : să învețe cum să trăiască în colectivitatea de
copii. Pentru un copil de 3 anișori, acest lucru nu este deloc ușor! Familia pentru el
înseamnă totul, un grup de oameni între care copilul se simțea în siguranță chiar dacă
așezat pe o scară oligarhică imagina ră copilul se găsea pe prima treaptă de jos, iar părinții
deasupra lui, ca niște ființe tari, care până la această oră îi organizau mersul vieții, îi
asigurau securitatea, siguranța, ocrotirea de fiecare moment.
2.1 Noțiuni de creativitate
Termenul „CREATIVITATE ” derivă din cuvântul de origine latină „creare ”, care
înseamnă zămislire, făurire, naștere. Creativitatea a fost introdusă în vocabularul
psihologic de către psihologul american GORDON ALLPORT (1937) și înlocuiește vechii
termeni de „spirit i novator ”, „inventivitate ”, „talent ”. Privită dintr -o perspectivă mai
îngustă și specific psihologică, creativitatea apare î n patru accepțiuni importante: produs,
disponibilitate, potenționalitate general – umană, capacitate și abilitate creativă, dimensiune
complexă de personalitate.

8
Creativitatea e greu de definit. E mai ușor să apreciezi ce înseamnă să fii creativ: a
fi original, a imagina răspunderea la diferite situații, a oferi soluții inedite, a combina și
recomina idei vechi în idei și produ se noi, inovatoare, a avea aptitudinea de a concepe
valoarea (creația artistică, științifică), a avea libertatea interioară și disponibilitatea fără de
aspecte neexpl oatoare ale mediului. Psihologii susțin, în general, că a fi creativ înseamnă a
crea ceva nou, original și adecvat realității. A crea înseamnă a face să existe, a aduce la
viață, a cauza, a genera, a produce. Ea semnifică: adaptare, imaginație, construcție,
originalitate, evoluție, libertate interioară, talent literar, distanțare față de lucrur ile deja
existente.
Creativitatea la micul preșcolar este premiza succesului în educația și instruirea
copilului pe toată durata preșcolarității și a vieții de școlar. Există – după A. L. Taylor –
cinci niveluri ale creativității, dintre care, la vârsta p reșcolară singurul nivel ce poate fi
atins este acela al creativității expresive. Acest tip de creativitate se caracterizează printr -o
exprimare liberă și spontană a persoanei, fără ca aceasta să fie preocupată ca produsul
activității sale să aibă un anume grad de utilitate sau valoare. Ex: desenul, lucrările de
colaj, activitățile de modelare, versurile spontane ale copiilor. La această vârstă, creația
chiar dacă nu are valoare pentru „omenire ”, este extrem de importantă pentru „devenirea
umană ”.
2.2 Ele mentele de bază ale creativității
Elementele de bază ale creativității sunt: originalitatea, flexibilitatea, senzivitatea,
fluența, ingeniozitatea și expresivitatea.
a) Flexibilitatea – este capacitatea de a adapta gândirea la situații noi, uneori
neprevăz ute, cu scopul de a căuta și a găsi soluții optime de rezolvare a problemelor ce
apar în diverse domenii. De exemplu: „Cu se seamănă? ” – acesta este un test de flexibilitate
a gândirii ce constă în găsirea cât mai multor interpretări, semnificații pentru t rei desene
abstracte. Preșcolarii trebuie să găsească o serie de sensuri, asemănări pentru fiecare figură
abstractă în parte. Acest joc oferă unui grup de copii p osibilitatea manifestării liber e și
spontane a imaginației, crește productivitatea creativităț ii individuale , ca urmare a
interacțiunii membrilor și a acționarilor lor într -o soluție de grup. Copiii sunt împărțiți în
trei grupuri, fiecare grup primind o imagine și o fișă de lucru. Aceasta conține numele
fiecărui copil însoțit de un număr de ordine. Fiecare copil privește imaginea și conform
numărului de ordine primit își va expune ideile. După fiecare răspuns copilul desenează pe
fișa de lucru atâtea cerculețe câte idei a expus. La sfârșit se autoevaluează:

9
Numărul de ordine 1, 2, 3, 4, 5, 6.
Nume : Barbara, Tania, Dominic, Bianca, Timea, Sara
Număr răspunsuri O O O O O O O O O O O O O O O Total:
Acestă m odalitate permite să se afle noi aspecte ale posibilităților creative ale
copiilor. Organizând astfel grupa de copii și aplicând tehnici de cre ativitate, modernizăm
activitățile de predare, fixare, consolidare, îmbunătățind metodologia desfășurării lor.
b) Senzivitatea – înseamnă facultatea de a simți, de a fi sensibil. Profunzimea și aria
sensibilității depind de spiritul de observație, care poa te fi format, educat la copii prin
exerciții dirijate;
c) Fluența – este o proprietate a stilului și se caracterizează prin cursivitate și
fluiditate în exprimare;
d) Ingeniozitatea – indică spiritu l inventiv , de inițiativă – calități indispensabile
creati vității umane;
e) Expresivitatea – exprimă culoarea, forma, mărimea, ritmul, simetria, asimetria și
dinamica . Cu cât este mai expresivă opera de artă , cu atât mai mult ne place. Utilizarea
unor metode, tehnici și procedee care le oferă copiilor posibilitat ea uni concentrări
integrale a potențialului lor intelectual și creativ în activitățile de cunoaștere, le oferă
ipoteza unei educații cu caracter „divergent ”, care le lasă acestora posibilitatea de a se
exprima „spontan ”, de a descoperi și produce noul, or iginalul, într – o gândire creativă,
rapidă, critică și eficientă.
Alți factori ai creativității pot fi sensibilitatea, aptitudinea, capacitatea de a sintetiza,
capacitatea de a abstractiza, imaginația creatoare, motive cognitive și atitudini
nonconformist e. Exemple de jocuri: „Cu ce poți asemăna următoarele forme? ” – Jocul
constă în desenarea cât mai multor figuri pornind de la un cerc și un pătrat. Preșcolarii care
desenează cele mai multe figuri și cu un grad de originalitate cât mai ridicat , se consider ă
ca fiind foarte creativi. Cele mai multe figuri create pornind de la un cerc au fost cele de
soare , minge și floare. Interpretând ca originalitate în ceea cea privește crearea figurilor
având la bază un cerc. (Anexa 1) În ceea ce privește crearea unei fi guri pornind de la un
pătrat a predominat, remarcându -se prin originalitate , zmeu l, mormânt ul și ușa .
Creativitatea preșcolarilor, după cum se poate observa, este strâns legată de
preocupările pe care aceștia le au la grădiniță. Realizarea construcțiilor d in cuburi, lego
influențează desenele pe care aceștia le -au realizat pornind de la pătrat. Pentru stimularea
creativității copiilor preșcolari putem fi călăuziți de ideea exprimată de LOWENFELD:

10
„niciodată nu este prea devreme pentru începerea educării cre ativității, activitatea creatoare
nu ar trebui îngrădită de nici un fel de interdicții, limitări, critici. ”
2.3 Dezvoltarea creativității la preșcolari între teorie și practică
În contextul social actual, creativitatea este o caracteristică a personalității din ce în
ce mai solicitată. În condițiile în care societatea cere anumite valori, grădinița, pentru a -și
demonstra uti litatea, trebuie să -și plieze o ferta educațională în concordanță cu necesitățile
momentului.
Educarea creativității trebuie să înceapă cât mai devreme, dar trebuie să se țină cont
de modul în care se re alizează acest lucru. M ai întâi, cred că este de datoria fiecărui cadru
didactic de a se informa referitor la aspectele teoretice ale conceptului. Apoi, î n funcție de
specificul grupei, de particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor, de co ndițiile și
oportunităț ile zonei din care provin copii și nu în ultimul rând de disponibilitatea cadrului
didactic, se pot realiza acțiuni concrete care să c onducă spre dezvoltarea potențialului
creativ al copiilor.
Fiecare copil disp une de o fantezie debordantă, la această vârstă r estricțiile de ordin
intern fiind foarte reduse, de aceea perioada preșcolară poate reprezenta vârsta optimă de
start pentru încura jarea și formarea unei personalități creative. Propun în continuare câteva
exerciții de stimulare a creativității posibil de desfășurat cu copii preșcolari:
CEVA – Exercițiul se desfășoară în aer liber, copiii primesc o formă de carton din
care s -a decupat talpa piciorului fiecăruia. Privind prin talpă fiecare trebuie să spună
„ceva ” pe care ar putea călca după cerința educatoarei: ceva verde, ceva ascuțit, ceva care
mișcă, etc. La final se așează tălpița pe jos și se descoperă elemente reale posibil de căl cat.
PICTORUL DISTRAT – Pe o măsuță este așezată o coală mare de carton alb,
pensule și vopsele. Copiii dansează în jurul măsuței iar la întreruperea muzicii cel care se
va afla pe cercul roșu (o bucată de material pe care educatoarea o așează în diferite părți ale
mesei) va trebui să traseze cu pensula o dungă pe foaia mare, fără restricții de culoare,
formă, mărime, direcție, etc. Atunci când foaia este suficient de acoperită cu culoare, copiii
vor fi chemați să descopere și să contureze diverse obiecte din amestecul rezultat anterior.
Toate aceste exerciții au fost lucrate cu copiii și s -au dovedit deosebit de atractive pentru
aceștia, iar soluțiile pe care școlarii le -au dat n -au făcut decât să confirme disponibilitatea
acestora spre joc, cu efecte poz itive asupra devenirii micuților.

11
2.4 Creativitatea – O necesitate a activităților integrate
Argumentele psiho -pedagogice în favoarea dezvoltării unui curriculum integrat sunt
multiple. Preșcolarii trebuie să învețe într -o manieră integrată, fiecare etapă de dezvoltare
fiind strâns legată de cealaltă.
Consider că una dintre cele mai eficiente forme de gândire creativă, la vârsta
preșcolară este dezvoltarea creativității prin activităție practice, pentru a fi cât mai
stimulative, interesante și a pune copi ii în situația de a crea lucrări noi și originale . În
cadrul activităților practice am utilizat materiale diferite (hârtie, staniol), cerându -le să le
modifice forma fără a ține seama de conturul inițial, prin întrebări de genul „Poți să creezi
diferite ob iecte prin îndoirea și decuparea hârtiei? C opii au creat: podoabe pentru pomul de
Crăciun, avioane, bărcuțe… Din creațiile populare specifice regiunii am adus în sala de
grupă, obiecte care să ne împodobească sala și să -i îndrume pe copii să creeze și ei obiecte
asemănătoare . Astfel, am pus la dispoziția copiilor rame, le-am arătat tehnica țesutului la
gherghef, propunându -le să încerce să facă și ei un covoraș pentru păpușă sau pe care să -l
ofere în dar mamei, de ziua ei. Copiii au fost deosebit de bucur oși, au învățat repede să țese
și, ceea ce ne -a impresionat deosebit, a fost creativitatea în combinația de culori aleasă, mai
ales de către fetițe. Tehnicile noi de expresie plastică și procedee le ca: fuzionarea,
juxtapunerea, tehnica frotajului mărește c uriozitatea copiilor și imprimă activității un
caracter atractiv și creativ – exemple relevante în acest sens sunt exercițiile: „Ne jucăm cu
culorile ” și „Curcubeul ”.
În realiza rea temelor: „Ploaia culorilor ” și „Câmp cu flori ”, mi-am propus ca
obiectiv principal realizarea, obținerea punctelor folosind tehnica stropirii forțate. Formele
spontane – exerciții de invenție cu efecte plastice surpriză – pot fi obținute prin mai multe
procedee:
– presarea între două foi a unei pete de culoare ușor fl uidizată, din care să rezulte
noi forme cromatice spontane, similare cu reprezentări vizuale deja cunoscute: fluturi,
flori, gâze;
– prin suflarea cu paiul. C uloarea fluidizantă de pe foaie se răspândește dirijat (pe
suport) și obținem forme spontane ce po t sugera anumite forme. Imaginația copiilor nu are
limite, de aceea răspunsurile la întrebarea: „Spune cu ce seamănă? ” nu au fost deloc
surprinzătoare – păianjeni, melci, coarnele cerbului, gărgărițe, plasă, cumpănă, etc.
– folosirea hârtiei mototolite – este un procedeu simplu ce constă în tamponarea
suprafeței albe sau colorate în prealabil sau rostogolirea hârtiei pe foaie. Exemple:

12
„Culorile toamnei ”, „Flori ”, „Fantezie și culoare ”. Materialele folosite în pictură facilitează
realizarea imaginii artisti ce de către copil. Astfel, în afară de suportul obișnuit hârtie,
carton, sticlă, faianță, material textil, putem folosi și altele, cum ar fi: cartoful, morcovul,
dopul de plută pentru confecționarea ștampilelor (formele spontane obținute cu ștampi le
pot fi completate cu pensula). Ex. „Pădurea de brazi ”, „Motivele florale ”, clor – pentru
tehnica decolorării, „Flori de gheață ”, „Peisaj de iarnă ”, „Ghiocei ”.
– griș, nisip, orez, mălai – pentru tehnica tratării suprafețelor. Ex: „Fructe ”, „Omul
de zăpadă ”, etc.
– spumă de ras și tempera – folosind aceste materiale am realizat împreună cu grupa
de copii pictura cu tema: „Pomul în anotimpul toamna ”. Ei au trasat diferite linii cu degetul
înmuiat în amestecul de spumă colorată cu tempera pe faianță.
Aplicând ca te hnică monotipia, liniile și semnele lăsate pe suprafață colorată produc
o impresie diferită față de cele desenate direct pe hârtie, deoarece au o influență mai
puternică, direct vizuală. Presupunând că tempera folosită este mai închisă sau neagră,
valoarea dramatică este prezentă deoarece liiniile albe pe fond închis sunt vizual mai
puternice decât liniile negre pe fond alb. Pentru a folosi acest procedeu, fiecare copil
trebuie să aibă o bucată de faianță pe toată sticla, tempera, o pensulă lată -foarte boga tă, cu
ajutorul căreia să poată întinde culoarea pe toată suprafața. Liniile pot fi desenate cu un băț
de chibrit, cu pensula, degetul, unghia, peria. Dacă o foaie de hârtie este pusă peste pictura
respectivă și apoi presată cu palma va lua naștere o repro ducere exactă a liniei sau liniilor
desenate.
În relațiile cu cei din jur, în poeziile și cântecele lor, preșcolarilor nu le putem
explica noțiunea de „familie de cuvinte ”, dar le putem spune că așa cum fiecare dintre noi
face parte dintr -o familie, care se aseamănă la înfățișare, la obiceiuri, într-o familie lexicală
cuvinte le sunt înrudite prin forma lor, dar și sub aspectul înțelesului. De exemplu, dacă
analizăm cuvintele: a cânta, cântec, cântecel, cântăreț, a încânta, încântare, încântător
observăm că :
– se aseamănă între ele sub aspectul formei, al sunetelor ce le compun;
– se înrudesc între ele din punct de vedere al înțelesului;
Jocurile: „Găsește cuvântul potrivit ”, „Cum mai poți spune? ” au ca obiective
stimularea creativității preșcolarilor prin aprofundarea sensului și semnificațiilor unor
cuvinte, care denumesc obiecte sau acțiuni în raporturi de omonimie, integrarea lor în
contexte adecvate. De fiecare dată când am solicitat copiilor să deseneze scene inspirate
din poeziile învățate, aceștia m -au surprins prin diferențele individuale, prin originalitatea

13
desenelor: unii copii rețin aproape toate elementele, alții, mai puține, alții, unul -două
elemente esențiale. Aici intervine creativitatea lor artistică, capacitatea lor intelectuală de a
interp reta în context anumite elemente, atenția selectivă și originalitatea de manifestare.
Aceleași elemente pot fi găsite diferit e ca formă, culoare, mărime, amplasare în spațiu. U n
desen nu seamănă cu altul. Conținutul poeziei este subiectivizat prin culorile folosite și
elementele noi pe care copiii le adaugă, raportând tema la realitatea în care trăiește.
Folosind pentru educația moral – civică și genul literar „poezie ”, am selectat câteva titluri
care se încadrau în tematica „Norme de comportare în societat e”. După discutarea
aspectelor specifice aferente educației pentru societate, am pus la dispoziția copiilor trei
seturi de planșe ce ilustrau conținutul poeziilor, și anume:
– „Fapte bune ” de Victor Tulbure;
– „Doi prieteni ” de Elena Farago;
– „Bună ziua, te rog, mulțumesc ” de Gh. Zarafu.
Am așezat pe suport planșele, în ordine aleatorie, copiii având ca sarcini:
– să selecteze pla nșele specifice fiecărei poezii;
– să le așeze pe suport în ordinea corectă;
– să spună titlul poeziei din care face parte fiecare set;
– să recite pe rând fiecare poezie;
– să scoată în evidență trăsăturile de caracter ale personajelor, etc.
Cel mai concludent exemplu, nu numai pentru formarea flexibilității spontane și
adaptative a fluidității ideilor, ci și pentru înțeleger ea conceptului de număr îl constituie
compunerea și descompunerea numerelor. Compunând și descompunând un număr, copilul
remarcă mai multe posibilități de obținere a acestuia prin operare cu elemente constitutive.
De exemplu, patru se obține din trei și un u, doi și doi, unu și trei sau din patru de unu.
Descompunerea numărului îl ajută să înțeleagă reversibilitatea operației și faptul că
acest lucru este posibil în mai multe moduri. (Anexa 4) Copilul se adaptează la lumea
exterioară prin mișcare, el trece d e la acțiune la gândire integrând în plan mental ceea ce a
fost trăit motric. Motricitatea evoluează pe perioada preșcolarității de la imperfecțiune și
necoordonarea mișcărilor la precizie, forță și rigoare. Contribuim nu numai la dezvoltara
fizică și psih ică a copiilor, ci și la educarea creativității lor, prin organizarea unor jocuri ce
solicită gândirea creatoare în acțiuni și mișcare.
Exemple: – „În câte felu ri poți merge? ” (alerga, sării) – dezvoltă originalitatea,
flexibilitatea și gândirea creativă prin producerea cât mai multor alternative de mișcare pe
un parcurs dat;

14
– „Ce mișcări poți face cu brațele/picioarele? ” – dezvoltă capacitatea de a imagina și
executa cât mai multe mișcări, diferite una de cealaltă;
– „Tu mimezi, noi ghicim ce ai văzut în imagine ” – dezvoltă creativitatea expresivă,
spontanietatea, originalitatea;
– „Ce poți face d acă ești…? ” (pisică, câine) – dezvoltă gândirea asociativă,
creativitatea expresivă, flexibilitatea și originalitatea.
La aceste jocuri putem adăuga euritmia, dansul modern, gimnastica aerobică, jocuri
motrice simbolice, toate având ca scop valorificarea potențelor native ale copilului și
desprinderea lui de stereotipie.
2.5 Cum să descoperim prezența creativității individuale și de
grup?
Ideea tehnicii de -a „colora cu plastelină ” mi-a venit văzând tendința copiilor de -a
lipi, de -a presa pastelina pe planșetă apăsând -o cu degetele, dar fără să -i dea o formă
definitivă. Deoarece știm că nu toți copii au dezvoltat percepția formei, m -am gândit să le
desenez, pe plăcuțe mici din lemn, diferite contururi: mingi, baloane și le -am cerut copiilor
să ia bucăți mici de plastelină, să o întindă ușor, uniform, în aceeași direcție, fără să
depășească conturul, folosind degetele pe rând. Efectul a fost extraordinar, au ieși t lucrări
care, de la anumită distanță, nu se vedeau că erau „colorate ” cu plastelină. Pentru a
îndepărta plusul de plastelină care a depășit conturul am folosit bețișoare cu care am mers
pe conturul obiectului desenat. Am continuat cu forme accesibile lor , din apropierea lor:
măr, pară, prune, insistând pe tehnica colorării și explicând fenomenul: datorită forței
exterioare (degetul) au loc dilatări ale materialului (plastelina) și prin urmare, transformări
ale formei. Astfel obținem forme dorite de n oi, percepute, gândite și imaginate, simțind
frumosul și producându -l în lucrările noastre. După ce copii și -au însușit tehnica întinderii
plastelinei cât mai subțire, uniform și în contur, folosind degetul arătător, mijlociu, inelar,
am trecut la desene în car e trebuiau folosite două, trei culori: rața, fluturele, căsuța, etc.,
explicându -le copiilor cum trebuie să îmbine și să coloreze fiecare parte respectând culorile
din natură.
În timp, am selecționat un grup de opt copii care au dorit să -și perfecționeze
tehnica, să realizeze tablouri cu elemente diferite și apelând la fantezia lor, am obținut
adevărate opere de artă. După ce copiii au deprins tehnica „colorării ” în contur, am început
să lucrăm renunțând la conturul trasat pe plăcuțe, dând astfel posibilita tea copiilor să -și

15
exprime liber ideile originale, sentimentele, dorința de -a realiza acte de creație personale,
impunându -și propria lor viziune despre lumea înconjurătoare. În prezent, avem în sală o
adevărată ex poziție de tablouri cu tematică diversific ată și mărimi diferite , dar și propuneri
pentru tematici viitoare: „A sosit primăvara ”, „Inimioare pentru mame ”, „Se -ntorc păsările
călătoare ”, „A-nflorit câmpia ”, etc.
Am constatat cu satisfacție progresele înregistrate de copii sub aspectul
receptivităț ii, îndemânării și priceperii, dorința de a cunoaște și a muncii, precum și bucuria
obținerii unor rezultate ale muncii lor. După ce ne -am perfecționat „coloratul cu plastelină ”
pe plăcuțe de lemn, placaj, am început să „decorăm vase ”. Am luat sticle incol ore de
sucuri, de diferite mărci, și de diferite capacități: 0,25 l; 0,5 l; 1 l; 2 l; pe care le -am tăi at la
diferite dimensiuni , între 5 și 10 cm, de jos în sus, obținând astfel vase mici, mari, subțiri,
groase, în forme diferite. Pe partea interioară a v asului obținut după tăiere, copiii au întins
pastelină de diferite culori, în strat subțire, până ce au acoperit tot vasul. Am început apoi
să decorăm în diferite forme: cu linii late și cercuri de culori diferite, sau partea de jos o
culoare, restul culor i diferite și astfel am obținut adevărate „vase de artizanat ”.
Cu vasele lucrate am făc ut o expoziție de artă populară. Î n unele am pus flori și le
punem pe măsuțe cu diferite ocazii: când sărbătorim ziua copiilor, la diferite festivități,
concursuri, car navaluri, serbări, altele au devenit suport pentru creioane, carioci, etc.
Fiecare copil deține un anumit „act creativ ” care poate să se manifeste sub diferite forme,
așa după cum se observă din rezultatele obținute în acest scop. Cu copii am utili zat meto de,
tehnici și procedee care le -a oferit posibilitatea unei concentrări integrale a potențialului lor
intelectual și creativ în activitățile de cunoaștere, le -a oferit ipoteza unei educații cu
caracter „divergent ”, care le -a lăsat copiilor posibilitatea de a se exprima „spontan ”, de a
descoperi și produce noul, originalul, într -o gândire creativă, rapidă, critică și eficientă.
Obiectivele acestei „inovații de artă ”, au fost centrate pe următoarea problemă:
„Cum să descopăr prezența creativității individuale și de grup, ca, mai apoi, s -o dezvolt
prin diferite mijloace educaționale? ” În acest sens mi -am fixat câteva obiective care mi -au
condus întregul proces de creație cu copiii:
– identificarea și aplicarea de metode și principii de stimulare a creativității , altele
decât cele cuprinse în metodica activităților artistico – plastice;
– folosirea de tehnici noi, ieșite din „tiparul curricular ”;
– inițiativă personală în procesul educației;
– respectarea imaginației și -a ideilor inedite, autoînvățarea;

16
– stimular ea copilului de ambianța sa socială și încurajarea demersurilor sale
imaginative;
– aprecierea produsului creativ;
– acordarea unei largi libertăți individuale;
– găsirea utilizări produselor create.
Consider că , prin activitățile desfășurate , am îndepărta t factorii inhibatori ai
creativității:
– conformismul;
– percepția de sine devalorizantă, surprinsă de multe ori în afirmații de genul „nu
am făcut nimic deosebit ”;
– sancționarea îndrăznelii de a face și altfel; accetul pus pe reproducere;
– neaprecierea suficientă a originalității, critica prematură;
– accentul exagerat pus pe competiție și nu pe calitate;
Activitățile desfășurate i -au determinat pe copii ca, prin activitatea proprie, directă,
cu materiale variate, să găsească, să formuleze, să intuiască o relație între ele sau
dimpotrivă, cunoscând unele relații să le aplice în condiții noi, dând astfel un contur special
trăsăturilor gândirii creative puse în slujba frumosului. Contactul nemjlocit al copiilor cu
activitățile desfășurate sporesc eficiența demersului educațional, dat fiind marea
disponibilitate a celor mici de a descoperii și asimila tot ceea ce stârnește curiozitatea lor
vie, finalitatea constând în dobândirea unor comportamente: de a fi mai buni, mai sensibili
față de ambient, mai plini d e solicitudine, de a acționa , mai disciplinat, mai responsabil,
mai plini de inițiativă și mai promți în respectarea unor norme și reguli ale actului creativ.
2.6 Dezvoltarea cr eativității din perspectiva noului curriculum
„Educatoarea este cea care dăruie ște fiecărui om, la pornirea lui pe drumul spre
lumină, călăuzindu -i pașii spre marele titlu de om. Ea este aceea care modelează materialul
cel mai de preț – copilul – tinzând că din fiecare bloc de marmură brută să realizeze o ființa
înzestrată cu cele ma i frumoase trăsături, un om care să înmănuncheze calitățile morale
cele mai înalte . Ea este cea care îl ajută pe c opil să descopere tainele naturii. Toate acestea
au făcut ca activitatea sa, să fie socotită drept profesiunea de aur. ” (Dumitru Salade)
Noul curriculum pentru învățămâtul preșcolar presupune câteva mutații
semnificative, printre care trecerea de la învățarea centrată pe acumularea de informații la
structurarea de capacități și competență, de la „a spune ” la „a face ”. Reforma prin nou l
curriculu m înseamnă creativitate, ceea ce presupu ne schimbarea ta ca dascăl, găsirea

17
noului pentru fiecare activitate. Stimularea creativității este un demers complex ce
cuprinde fenomene de activitate, antrenare, cultivare și dezvoltare a potențialului creator.
Stimularea, educarea și antrenarea potențialului creator va conduce către formarea unor
personalități creatoare într -un domeniu sau altul. În noul curriculum copilul devine centrul
acțiunii educative, iar educatoarea îndrumător, organizator, dirijor în acțiu nea de însușire a
cunoștințelor. În elaborarea noii programe s -a ținut cont de tendințele actuale în pedagogie
(deschiderea către abordarea metodei proiectelor, a activităților integrate, etc.), de o serie
de aspecte pozitive: nivelul de maturizare actual al copiilor din grădiniță și de tendințele și
evoluțiile în domeniul informațiilor și al tehnologiei moderne. Predarea tematică se face în
așa fel încât să reflecte legăturile dintre mai multe discipline și conexiunile lor de viață. La
grădinița la care ne desfășurăm activitatea am căutat în permanență ca cele subliniate mai
sus să fie punctul de pornire în realizarea activităților.
Receptivitatea și curiozitatea copilului, bogăția imaginației, tendința sa spontană
către nou, pasiunea pentru fabulație, dori nța lui de a realiza ceva constructiv, creativ pot fi
„alimentate ” și împlinite efectiv , pot fi puse adecvat în valoare prin solicitări și
antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi multiple elemente pozitive în stimularea
și cultivarea potențialul ui creativ propriu vârstei preșcolare.

18
3. Rolul jocului didactic în dezvoltarea imaginației,
creativității și limbajului

3.1 Rolul jocului didactic în dezvoltarea imaginației și creativității
Preșcolaritatea este apreciată tot mai mult ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă
experiență educațională din viața unei persoane . Cadrul cel mai important de manifestare
dar și de stimulare a potențialului creativ este jocul, cu toate tipurile sale. Co nduita creativă
ludică este o premisă pentru viitorul comportament creativ care se va materializa în
produse noi, originale, cu valoare socială .
Creativitatea reprezintă mai mult decât a avea și a folosi un talent artistic sau
muzical. În acest context, ta lentul se referă la posesia unui înalt grad de îndemânare tehnică
într-un domeniu specializat. Astfel, un artist poate produce opere impecabile din punct de
vedere tehnic fără însa a reuși să provoace emoții sau, de exemplu, sentimentul că acea
operă este unică. Este de asemenea important să ținem cont de faptul că, creativitatea nu se
manifestă doar în muzică, artă și scris ci în toate domeniile curriculare, în știință, dar și în
studiile sociale. O formă de creativitate cu totul specială este și creativit atea scenică. La
copii dezvoltarea creativității scenice are loc prin jocuri de pantomimă, dramatizări. Copiii
interpretează de obicei poveștile care le sunt citite. Ei vor urmări să reflecte în jocul lor
povestirea, vor interpret a faptele și acțiunile ero ilor.

19
Copiii sunt imaginativi si au un potențial creativ fantastic. Este felul lor natural de a
fi. Iar pentru a rămane astfel, este important să le fie încurajată libertatea de expresie, iar
stabilirea limit elor să nu devină prea rigidă. Copiilor le plac e să asculte și să inventeze
povești, să joace roluri, să interacționeze printr -un joc continuu, pe care -l îmbogățesc
mereu, din ce în ce mai mult, fiind atenți si receptivi totodată la ce descoperă la ceilalți.
Deși este mai simplu, alături de jocul imita tiv, jocul de mânuire de obiecte se îmbogățește
treptat, copilul combină diferite mișcări și descoperă multiple utilizări ale obiectelor. În
jocul de construcție imită și reproduce modele de acțiune implicate în situații de viață,
întâlnite în lumea adulți lor și a obiectelor.
În jocul de creație cu subiect din viața cotidiană, copilul imită și reproduce selectiv
modele de comportament oferite de cei din jur, dar numai pe acelea care sunt în accord cu
dorințele și preferințele sale. În realizarea rolurilor a sumate se folosește de obiecte reale
cărora le dă nu numai semnificații reale, ci și semnificații proprii. Dacă la început acțiunile
reprodu se sunt simplificate, în timp le complică, le combină între ele, le îmbogățește cu
ceea ce a acumulat în experiența sa cognitivă.
Jocul de creație cu subiect din basme și povești aduce și el modificări, adăugiri,
combinări de replică, de acțiuni. Preșcolarul modifică, în funcție de trăirile sale emoționale
față de personaj, evoluția acestuia, relațiile lui cu celelalte personaje. Manifestă
independență în alegere și spontaneitate în interpretarea rolului asumat. Este capabil chiar
să interpreteze toate rolurile din aceeași poveste, fără a imita educatoarea sau colegul care
l-a precedat. Transpunându -se în diferite roluri , copilul începe să înțeleagă, să simtă modul
de a fi al altor persoane, care poate fi diferit de modul propriu. Prin mișcarea scenică, prin
jocurile de pantomimă poate conștientiza anumite gesturi, mișcări , atitudini, ca apoi,
exersându -le, să le poată în suși. Prin jocul de creație cu subiect din basme și povești
copilul se transpune într -o lume mirifică, a tuturor posibilităților, conștientizând caracterul
ei nereal „știu că nu est e așa, dar așa aș vrea să fie ”. Copilul poate fi pregătit pentru a
dramatiz a, făcându -l să cunoască valoarea gestului și a jocului interior. El trebuie lăsat să
joace personajul preferat – vom putea observa cum trece de la simpla imitare , la momentul
când nu va mai maimuțări personajul, ci va fi chiar personajul. Este capabil chi ar să
interpreteze toate rolurile din aceeași poveste, fără a imita educatoarea sau colegul care l -a
precedat.
La copiii mici, creativitatea ar trebui să se axeze pe generarea de idei. Răspunsurile
copiilor pot fi populare sau originale, cele originale at estând potențialul creativ. Astfel, un

20
copil de 4 ani întrebat ce obiecte de culoare roșie cunoaște, va enu mera nu numai camioane
și mere, dar și pojarul și mâinile reci.
Jocurile sunt mai intense la vârstele copilăriei și tinereții. Știm cu toții că, cop ii de
vârstă preșcolară se joacă tot timpul. Aceasta conferă conduitelor lor multă flexibilitate și
mai ales le dezvo ltă imaginația și creativitatea. T ot prin joc este exprimat și gradul de
dezvoltare psihică. Spunem de multe ori: „Se comportă ca un copil ” sau „Parcă nu e
maturizat ”; aceasta datorită unei exagerate antrenări în distracții care conduce la o
personalitate nematură, puerilă a unor adulți.
Jocul didactic presupune un plan, fixarea unui scop și fixarea anumitor reguli, ca în
final să se poată realiza o anumită acțiune ce produce satisfacție. Prin joc se afirmă eul
copilului, personalitatea sa. Adultul se afirmă prin intermediul activităților pe care le
desfășoară, dar copilul nu are altă posibilitate de afirmare decât cea a jocului. Mai târziu, el
se poate afirma și prin activitatea școlară. Activitatea școlară se valorifică prin note,
acestea se sumează în medii, rezultatul final al învățării fiind tardiv din punctul d e vedere
al evaluării, pe când jocul se consumă ca activitate creând bucuria și satisfacția acțiunii ce
o cuprinde.
Copiii care sunt lipsiți de posibilitatea de a se juca cu alți copii de vârstă
asemănătoare fie din cauză că nu sunt obișnuiți, fie din cau ză că nu au cu cine, rămân
nedezvoltați din punct de vedere al personalității. Jocul oferă copiilor o sumă de impresii
care contribuie la îmbogățirea cunoștințelor despre lume și viață, totodată mărește
capacitatea de înțelegere a unor situații complexe, c reează capacități de reținere stimulând
memoria, capacități de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacități de a lua
decizii rapide, de a rezolva situații – problemă, într -un cuvânt dezvoltă creativitatea.
Fiecare joc are reguli. Atunci când un c opil vrea să se joace cu un alt grup de copii, el
acceptă regulile în mod deliberat, voit. Cu alte cuvinte, el va accepta normele stabilite,
adoptate și respectate de grupul respectiv înainte ca el să intre în joc.
Unele jocuri sunt complicate, altele sun t mai simple. În funcție de vârstă și de
capacitatea de înțelegere și acțiune, copilul manifestă preferințe diferite pentru joc, pe
măsura trecerii de la o etapă la alta a dezvoltării psihice. Copilul mic tinde să participe la
jocurile celor mari, dar de m ulte ori nu reușește să se integreze condițiilor impuse de joc.
Un copil cu o personalitate mai puternică nu se resemnează, ci depune eforturi pentru a
face față. Ceilalți, cu o personalitate ma i slabă, renunță, spunându -și: „Ei sunt mai mari …
eu sunt mic …. ”. Pentru copiii mai mari jocurile ușoare nu prezintă interes, pentru că nu le
oferă posibilitatea de a se antrena, de a -și etala puterile cu colegii lor de joc.

21
La vârstele mici trecerea de la fantezie la realitate se face foarte ușor. Un copil care
se joacă mult singur, care vorbește cu jucăriile, cu prietenii lui imaginari, cu personajele
preferate se dezvoltă normal. Nu înseamnă ca are o problemă de adaptare.
Jocul copiilor ar trebui să fie incitant. Copiii au nevoie să viseze, să împletească
lumea realului cu cea a fantasticului, pentru ca mai târziu să se adapteze mai bine realității.
Jocul lor emană o energie neobișnuită. Nu -ți poți stăpâni uimirea și încântarea când ești în
mijlocul unor copii ce trăiesc bucuria jocului. Ei redescoperă de fiecare dată plăcerea de a
se juca. Bucuria jocului nu depinde de cât costă jucăriile , ci de imaginația și aptitudinile
copilului și de modul cum este „Învățat ” să se joace.
Să luăm de exemplu ca punct de referință, jocul copilului între 3 și 6/7 ani (per ioada
preșcolară). Cu o foarfecă și o bucată de mater ial, copilul intră în rolul de „creator de
modă” . Un simplu băț poate fi bagheta unui dirijor, „Moș Nicolae” , mătura vrăjitoarei sau
toiagul unui personaj din poveste! Atâția părin ți spun cu nedumerire î n glas: „ Nu înțeleg!
Am dat atâția bani pe acea jucări e și acum nu -l mai interesează”. Ce se întâmplă? De cele
mai multe ori, copilul își pierde repede interesul pentr u o jucărie dacă nu îl face să
„viseze” , nu-i incită imaginația și nu -i solicită aptitudi nile. S -ar putea spune că pentru
copilul preșcolar, cu cât un obiect este mai simplu, cu atât are mai mult e funcțiuni și poate
deveni un „pașaport” spre lumea imaginarului.
În jocul de creație cu subiecte din viața cotidiană, copilul imită și reproduce se lectiv
modele de comportamente oferite de cei din jur, dar numai pe acelea care sunt în acord cu
dorințele și preferințele sale. Copilul va fi tentat să imite roluri de adulți spre 5 -6 ani. Îi
place să cânte și să danseze. Iată -l costumat în hainele adultu lui și imitând comportamentul
lui. Iat -o pe fetiță – „Albă ca Zăpada”, „ Scufița Roșie ” iar pe băiat – II „Făt Frumos”,
„Hercule” … Lumea posibilului, a fantasticului, „Țara Minunilor” impregnează jocul
copilului. Imaginația debordantă inundă viața reală, ajutând copilul să se adapteze mai bine
la solicitări.
Jocul e un bun prilej de asimilare a experienței de viață, de imitare a atitudinilor și
comportamentelor adulților, de implicare emoțională activă (în joc, copilul exprimă diverse
trăiri: bucuria, tr istețea, afecțiunea, gelozia etc, el le înțelege treptat și devine conști ent de
ele). Totodată jocul are și un caracter educativ: imitând și identificându -se cu personajele
pozitive din povești, ei devin sensibili la valori ca: adevăr, bine, frumos, drepta te și la
formarea unor trăsături caracteriale: bunătate, răbdare, hărnicie, curaj, perseverență etc.
Jocul devine astfel un instrument și un mijloc în dezvoltarea emoțională, cognitivă și
socială. Adultul trebuie să învețe copi lul să -l imite. Imitarea este cheia în dezvoltarea

22
abilităților pentru joc. Copiii învață să vorbească, ascultând pe alții. Ei au nevoie să fie
îndrumați în timpul jocului.
Tot așa cum nu toți copiii su nt la fel de inteligenți, ei nu sunt nici la fel de creativi.
Dar în același fel î n care toți copiii au manifestări de inteligență, încă de la naștere, ei
prezintă de asemenea și manifestări care evidențiază potențialul creativ.
Creativitatea în esență este o formă de rezolvare a problemelor. Dar este una
specială , deoarece implică probleme la care nu există răspunsuri simple, probleme pentru
care răspunsurile populare sau convenționale nu funcționează. Creativitatea implică
adaptabilitatea și flexibilitatea gândirii. Acestea sunt exact acele abilități pe care multe
studii referitoar e la educație le -au demonstrat ca fiind critice pentru copii.
În cazul copiilor mici, factorul crit ic pentru evitarea așa -numitei „fixații a
răspunsului corect” (un copil nu va răspunde dacă nu știe sigur că răspunsul va fi corect)
reprezintă o atmosferă non-evaluativă. Este foarte important să li se dea posibilitatea
copiilor de a exprima o gândire divergentă și de a găsi mai multe modalități de a ajunge la
o soluție. Este o necesitate de prim ordin stimularea creativității atât pentru evoluția
societății cât și pentru evoluția ființei umane. Analizând elementele care blochează
creativitatea, realizăm cât de numeroase și diverse sunt exigențele care trebuie întrunite
pentru ca , un potențial creativ generos, să devină o creativitate manifestă. Mulți psihologi
apreciază că utilizând mijloace adecvate, la orice ființă umană normală se poate dezvolta
măcar un minimum de creativitate. Consecința acestui fapt este că oric e copil, indiferent de
nivelul „ potențialul ui său creativ” , trebuie să beneficieze de mijloace generate și speciale
de stimulare a creativității. Creativitatea copilului trebuie stimulată încă de la cea mai
fragedă vârstă. Este necesar să i se asigure copilului inițiativa și independența intelectua lă
și de acțiune. Pe fondul încurajării permanente, din partea părinților și a educatorilor,
copilul își poate dezvolta încrederea în sine, atât de necesară creației.
Activitățile ludice sunt purtătoare ale unor multiple virtuți formative în dezvoltarea
psihică a copilului și implicit în dezvoltarea creativității. Întrucât jocul, prin excelență,
constituie cadrul specific al unui antrenament al spontaneității și al libertății de expresie, el
reprezintă un stimul important în cultivarea receptivității și se nsibilității, a mobilității și
flexibilității psihice. El sporește vigoarea acțională a copilului, dinamismul său și amplifică
nevoia de activitate și explorare a noului, de imaginație și elaborare. Dacă avem în vedere
aceste elemente, cât și faptul că joc ul oferă și posibilitatea dezvoltării naturii copilului, a
forțelor sau capacităților sale, înțelegem de ce activitatea ludică oferă unele dintre cele mai

23
semnificative premise pentru creativitatea copilului și pentru dezvoltarea ulterioară a
acestuia.
Pot surveni multiple aspecte diferențiale privind manifestările creative ale
preșcolarilor, comparativ cu cele proprii școlarității sau vârstelor adulte. De asemenea,
putem menționa diferite aspecte diferențiale, chiar și pentru preșcolarii de vârste diferit e.
Este știut că , dacă la vârsta preșcolară mică , elaborări le plastice imaginative sunt mai puțin
conturate și orientate de o intenționalitatea creatoare, la preșcolarul mare se conturează
caracterul intențional, conștient și dirijat al elaborărilor imagin ative. Chiar și pentru
preșcolarii de aceeași vârstă putem constata multiple aspecte diferențiale în funcție de zona
preferențială de expresie creativă. Imaginația se exprimă creativ în creativitatea generală,
nespecifică , ce se exercită prin joc.
Adulții pot încuraja creativitatea punând accentul pe generarea și exprimarea de
idei într -un cadru non -evaluativ și prin concentrarea atât asupra gândirii convergente, cât și
asupra celei divergente. Adulții pot de asemenea să încerce să asigure copiilor posibil itatea
și siguranța de a risca, de a pune la îndoială, de a vedea lucrurile dintr -un nou punct de
vedere. Este important să -i dezvoltăm copilului spiritul de competiție și încrederea în
forțele proprii încă de la o vârstă fragedă. Experiența ne învață că s ecretul omului de
succes stă adesea în psihologia sa de învingător.
3.2 Rolul jocului didactic în dezvoltarea limbajului
Activitatea cu copiii din grădiniță este modalitatea cea mai importantă de a pune
bazele formării unei personalități de tip democratic , dar și de a -și lărgi sfera cunoștințelor
din toate domeniile.
Limba română ocupă un loc central în ansamblul tuturor disciplinelor școlare și se
învață sistematic începând cu învățământul preșcolar și continuând cu învățământul primar,
procesul menținân du-se pe tot parcursul școlarizării.
Putem spune că rolul hotărâtor în domeniul educării limbajulu i îi revine cadrului
didactic , în speță , educatoarei, care trebuie să cultive în rândul preșcolarilor drag ostea
pentru o exprimare clară , frumoasă și core ctă .Totodată , rolul ei este să corecteze toate
deficiențele de exprimare și în același timp să ofere modele de vorbire corectă, îngrijită,
folosind cuvinte bine articulate, cu un ritm și intonații potrivite, cu pauze și accente
corespunzătoare conținutulu i de idei și mesajului transmis.
Printre finalitățile învățământului preșcolar se află și dezvoltarea capacităților
copilului preșcolar de a stabili relații cu ceilalți copii și adulți, sprijinirea copilului în a

24
dobândi capacități și aptitudini necesare a ctivităților viitoare desfășurate în școală, precum
și pregătirea sa pentru viața socială viitoare.
Capacitat ea de a comunica cu cei din jur , de a folosi limbajul este o achiziție
importantă pe care se bazează însușirea altor abilități de maximă importanță pentru
activitatea desfășurată în școală.
În întregul proces instructiv -educativ din grădiniță și îndeosebi prin activitățile de
educa re a limbajului , copilul își însușește în mod practic fonetica, sistemul gramatical,
vocabularul. În școală el va „înv ăța” toate acestea după reguli științifice, iar achiziționarea
de noi cuvinte și folosirea lor corectă va rămâne un obiectiv urmărit de -a lungul întregii
vieți.
Cu inocența și ingeniozitatea specifice vârstei preșcolare, copiii au o preferință
pentru diminutive le pe care le folosesc în limbajul curent, în relațiile cu cei din jur , în
poeziile și cântecele lor. De aceea li se pune la dispoziție material didactic sugestiv și
folosind procedee ca jocul didactic și jocul – exercițiu, vor fi stimulați „s ă alinte cuvintele” ,
făcând apel la sufixele diminutivale, procedeu foarte utilizat în îmbogățirea limbii române.
După ce își însușesc sensul și semnificația noilor cuvinte , copiii le introduc în
propoziții simple sau dezvoltat e, înțelegându -le pe deplin sensul, astfe l devenind achiziții
proprii. Fără a avea pr etenția însușirii terminologiei , a definițiilor și a explicațiilor teoretice
de către copii, aceștia sunt încurajați în realizarea unor „creații lingvistice” , educatoarea
acordând atenție pronunțării corecte și clare a cuvintelor și a grupurilor de sunete finale (a
sufixelor).
Prin jocuri di dactice ca: „ Cine a trimis scrisoarea ?”, „Cine a venit ?”, „Cine
lucrează ?”, copiii își îmbogățesc vocabularul cu cuvinte noi despre meserii, unelte și
produse specifice, își dezvoltă capacitatea de a le folosi în contexte adecvate.
Un obiectiv al educării limbajului copilului preșcolar vizează lărg irea orizontului de
cunoaștere, ca bază pentru îmbogățirea și nuanțarea exprimării.
Obser vările, poveștile, povestirile, lecturile educatoarei , lecturile după imagini îl
apropie pe copil de lumea animalelor , păsărilor, plantelor, luând cunoștință despre
însușirile acestora, ceea ce îi îmbogățește limbajul cu noi termeni și îi ajută să înțelea gă
sensul acestora. Astfel, vocabularul lor se îmbogățește cu:
 Derivate nume de plante:
– Stânjenel, ghiocel, clopoțel (albăstrea), garofiță, părăluță, urzicuță, călțunaș,
lăcrămioară, cârciumăreasă, sunătoare, cerceluș.
 Derivate nume de păsări:

25
– Ciocănitoare, privighetoare, căprioară, pițigoi, cintezoi, pescăruș, dumbrăveancă.
 Derivate –însușiri ale obiectelor:
– Mătăsos, lucios, colțos, gustos, lemnos, fricos, inimos, drăgăstos, dureros,
bucuros, plângăcios;
– Argintiu, auriu, cafeniu, catifelat, colțurat, inelat, moțat.
Mai accesibilă preșcolarilor este derivarea cu prefixe negative, care au rolul de a
nega valoarea semantică a cuvântului de bază.
Folosind prefixul „ne” apar perechi de c uvinte. Acestea sunt antonimele , cuvinte cu
sens opus. Exem plu: copt – necopt, mâncat – nemâncat, spălat – nespălat, acoperit –
neacoperit, pereche – nepereche , ascultător – neascultător, liniștit – neliniștit, adevăr –
neadevăr , cinstit – necinstit.
Pentru consolidarea cunoștințelor după parcurgere a unor teme des pre fructe , copii
sunt solicitați să decupeze imagini din reviste și să strâng ă la un loc informațiile culese ,
alcătuind un album cu fructe , pomi și arbuști. Fiecare filă a albumului va cuprinde
imaginea fructului, în partea de sus a paginii , în partea de jos imaginea p omului sau
arbuștului fructifer , ambele însoțite de cuvântul scris. Albumul va conține imagin i cu
fructe: cireașă, caisă, piersică, alună, pară , nucă, vișină , căpșună, fragă . Pornind de la
aceste denumiri se formează nume de arbori și arbuști fructiferi, de genul perechilor : alun –
alună, cais – caisa, piersic – piersică, păr -pară, nuc – nucă, vișin – vișină, căpșun -căpșună ,
frag – fragă .
Activitatea se continuă printr -un joc – exercițiu desfășurat oral , având ca sarcină
denumirea arborilor fr uctiferi exot ici, care nu se cultivă la noi , dar ale căror fructe sunt
cunoscute copiilor . Prin anal ogie cu modelele cunoscute deja , copiii denumesc arborii care
produc acest e fructe : portocal – portocală, bananier – banană, mandarin – mandarină,
smochin – smochină , măslin – măslină.
Paralel cu însușirea aspectului obișnuit al limb ii, în procesul de cult ivare a
limbajului în grădiniță , este necesar să se folosească exerciții speciale pentru dezvoltarea
creat ivității verbale la preșcolari, pentru a fi ajutați, astfel , să formez e familii de cuvinte.
Pentru a -l face să înțeleagă aceste noțiuni , li se va spune că așa cum fiecare dintre noi face
parte dintr -o familie , aceasta cuprinzându -i pe toți mem brii ei, seamănă la înfățișare, la
obiceiuri , într -o fami lie lexicală cuvinte le sunt înrudite prin forma lor , sub aspectul
înțelesului.
Introducerea cuvintelor în contexte adecvate asigură fixarea sensului acestora și
pătrunderea lor în vocabularul activ al preșcolarilor.

26
Ca urmare a dezvoltării gândirii și a o perațiilor de analiză , sinteză, comparație,
generalizare, abstractizare , limbajul devine mai coerent și mai bine structurat.
Un mijloc intern de îmbogațire a voc abularului este și compunerea . Aceasta este
procedeul prin care se alătură două sau mai multe c uvinte cu sensuri diferite pentru a creea
un cuvânt nou.
Încă de la g rupele mică și mijlocie , copilul se familiarizează cu propoziția alcătuită ,
la încep ut, din două cuvinte , apoi din mai multe cuvinte , ajungând ca la grupele mari să
despartă propoziții î n cuvinte, cuvântul în silabe , să distingă sunetele ce compun cuvintele
și să le pronunțe corect.
În jocurile: „Spune ceva despre…”, „Câte cuvinte am spus ?”, „Mai spune și tu un
cuvânt” , preșcolarii sunt învățați să despartă propoziția în cuvintele din car e este compusă,
învață să reprezinte grafic cuvintele componente, precizând numărul și ordinea lor în
propoziție.
Prin intermediul poveștilor, basmelor, poeziilor, jocurilor didactice, jocurilor –
exercițiu, preșcolarii pot fi familiarizați cu relațiile semantice dintre cuvinte, adică
legăturile realizate pe baza sensului cuvintelor în raport cu forma. Astfel jocurile „Găsește
cuvântul potrivit” , „Cum mai poți spune ?” au ca obiective stimularea creativității
preșco larului , prin aprofundarea sensului și semnificațiilor unor cuvinte care denumesc
obiecte sau acțiuni în raporturi de omonimie, integrarea lor în contexte adecvate.
Pe baza materialului intuitiv se explică preșcolarilor că unele cuvinte pot avea mai
multe înțelesuri. Exemplu: coș-obiect din nu iele împletite; cerc metalic cu plasă pentru
jocul de baschet; canal pentru evacuarea fumului.
Sensul acestui cuvânt este diferit în funcție de cont extul în care este folosit. Astfel :
1)Tata a împletit un coș mare.
2)Copiii a runcă mingea la coș.
3) Pe coș iese un fum negru.
Formarea unor deprinderi corecte de comunicare constituie o activitate perm anentă
și continuă în grădiniță , atât în activitățile specifice de educare a limbajului, cât și în cele
liber creati ve, în fiecare moment al zilei educatoarea îndrumând copiii să folosească un
limbaj bogat, nuanțat și expresiv. O limbă este cu atât mai bogat ă cu cât are mai multe
sinonime , care-i permit o exprimare nuanțată și elegantă.
Îmbogățirea lexicului cu sinonime se poate realiza prin intermediul jocurilor
didactice și a jocurilor – exercițiu.

27
Deoarece sinonimele și cuvintele polisemantice sunt foarte numeroase și mai greu
de sesizat pentru preșcolari, în activitățile de educare a limbajului se folos ește un bogat
material intuitiv . În jocul didactic „ Cum mai putem spune?” , pe lângă achiziționarea de noi
cuvinte , preșcolarii descoperă noi sensuri și semnificații pe care le pot avea cuvintele în
diferite contexte. Li se explică pe înțelesul lor că în limba română se găsesc cuvinte diferite
care denumesc același obiect. De exemplu: curte -ogradă -bătătură, puțin -oleacă, dovleac –
bostan, varză -curechi, porumb -păpușoi, pepene -harbuz, praf-colb, obosit -ostenit.
Copiilor li se explică astfel că uneori aceeași acțiune poate fi denumită prin mai
multe cuvinte ca de exemplu: a alerga (a fugi, a goni) , a cânta (a fredona, a intona), a
mânca (a înfuleca, a mesteca), a pleca (a se duce, a merge), a alunga (a îndepărta), a se
mânia (a se supăra).
Deoarece preșcolarii își precizează mai ușor sensurile cuvintelor opuse se vor
desfășura cu ei jocuri cu antonime: „Caută perechea” , „Găsește cuvântul potrivit” , prin
care se urmărește aprofundarea sensului și semnificațiilor unor cuvinte care denumesc
obiecte, acțiuni aflate în raport de antonimie, găsirea antonimelor unor cuvinte, formularea
unor propoziții cu acestea.
Jocurile didactice au ca efect stimularea copiilor în găsire a unor antonime cât mai
variate , pornind de la aspecte concrete (slab -gras, moale -tare, gros-subțire, alb-negru, zi-
noapte, tânăr -bătrân, cald-frig) ajungându -se în final la găsirea unor antonime ale
însușirilor morale (bun-rău, curajos -fricos, harnic -leneș), și a unora ce denumesc acțiuni
(merg -stau, intru-ies, vorbesc -tac).
Formarea competențelor de comunicare ocu pă un loc prioritar în grădiniță, limbajul
fiind considerat o activitate perm anentă de dezvoltare a gândirii , a proceselor intelectuale,
în general a personalității copilului.
Stăpânirea unui vocabular bogat îi oferă copilului p reșcolar posibilitatea de a se
„mișca în mediul înconju rător” cu ușurință și de a -și experimenta propriile achiziții de
limbaj. Se cere crearea unui mediu cultural activ, stimulativ prin aducerea în zona
„Bibliotecă” a unor materiale specifice: cărți, caiete, ziare, reviste, instrumente de scris,
jocuri cu imagini, discuri, casete audio și video etc. Materialele puse la dispoziția copiilor
vor constitui un punct de reper pentru educatoare în sugerarea de contexte noi, care să
permită copiilor însușirea și exersarea unor a chiziții în domeniu limbajului, cultivarea
independenței în vorbire și stimularea creativității în exprimarea orală.

28
Orice cadru didactic trebuie să fie pr eocupat să aducă mereu ceva nou în fiecare
activitate, ele să fie cât mai diverse și cât mai antrenante, astfel ca grupa de copii să fie
activă și atentă.
Inovarea în învățământ are un rol esențial în ceea ce privește modul în care sunt
asimilate cunoștințele, ușurința cu care ele sunt reținute și păstrate în memoria pasivă. Jean
Jaques R ousseau spunea: „Copilul nu știe nimic pentru că i -ai spus, ci pentru că a înțeles el
însuși; să nu învețe știința , ci s-o descopere” .
Copiii de grădiniță au o nevoie firească de jocuri de orice fel , de mișcare, iar noi,
educatoarele , trebuie să le oferim cât mai multe posibilități de afirmare în acest sens. Este
logic ceea ce -și doresc preșcolarii pentru că și noi, adulții, vrem de fiecare dată ceva nou.
Copiii au nevoie de situații diversifi cate și interesante de acțiune, au nevoie de situații de
comunica re, jocuri care să le dezvolte imaginația, autoaprecierea în caz de reușită, stima de
sine, gândirea și să le ofere echilibrul interior.
Pentru copii, lumea poveștilor și lumea spectacolului sunt niște teorii imaginare,
dar și reale , pline de farmec. De aceea ei se angajează cu entuziasm în realiza rea
dramatizărilor și jocurilor de rol cu subiecte din povești și basme. Dramatizarea poate fi
folosită și ca metodă în cadrul activităților comune și în activitățile libere din partea a -3-a a
programului zilei ca element de destindere (folosind teatrul de păpuși). Astfel unor jucării
(păpuși), se pot atribui roluri: -păpușa poate deveni copil, pacient, zână, în jocurile de rol
„De-a doctorul” , „De-a anotimpurile” etc. În reușita jocurilor de rol importantă este crearea
unei atmosfere afect ive care dă copilului siguranță , bucuria de a se implica în joc, plăcerea
de a acționa . Dificultatea dramatizărilor va fi adaptată posibilităților psihofizice ale
copiilor. Putem vorbi de dramatizare direct și indirect, iar apli carea acestei metode este
susținută de lectura poveștii, dacă este urmată de metoda convorbirii sub formă de dialog.
Astfel, la grupa mică vor fi alese povești cu texte repetitive, ușor de reprodus și de
interpretat precum: „Căsuța din oală” , „Cei trei urș i”. Pentru grupa mijlocie textele vor
avea un conținut mai complex, reprezentate de personaje cu comportamente stabile care
devin portrete față de care copilul își manifestă antipatia sau simpatia, din care își aleg
modele etice sau față de care își exprim ă respingerile: „Capra cu trei iezi” , „Punguța cu doi
bani” , „Găinușa cea moțată” etc.
La grupa mare și pregătitoare se vor realiza dramatizări după povești care vizează
conflic te puternice care să emoționeze , precum: „Albă ca zăpada și cei șapte pi tici”, „Fata
babei și fata moșneagului”, „Cenușăreasa” , „Prâslea cel voinic și merele de aur” etc.

29
Analizând dramatizarea, jocul de rol, ca variantă a comunicării educaționale putem afirma
cu toată siguranța că acestea însumează:
– elemente ale comunic ării verbale orale;
– elemente de comunicare nonverbal;
– elemente de paralimbaj;
Mijloacele audio -vizuale au un efect deosebit asupra copiilor, le captează atenția, le
dezvoltă sensibilitatea, îi deprinde să asculte o poveste, îi deprinde cu sonoritatea limbii ,
dezvoltându -le auzul fono -articular. Pledăm pentru integrarea în activități a mijloacelor
didactice moderne, însă, în munca noastră nu trebuie să abuzăm nici de diafilme, audiții,
vizionari de filme sau casete video. Cuvântul transmis prin mijloace audi o nu este punctat
de gesturi, luminat prin strălucirea ochilor, rămânând ca ceva ideal pentru copiii care nu
cunosc povestirea, povestea, basmul sau poezia. De aceea audiția literară nu poate înlocui
prezența și acțiunea educatoarei în familiarizarea copiilor cu un text epic. Având în vedere
caracterul concret intuitiv al gândirii copiilor de vârstă preșcolară, se impune discernământ
în modul cum și cât folosim aceste mijloace și mai ales cum le integrăm și valorificăm în
cadrul activităților din grădiniță .
Abordarea unui stil educațional care să stimuleze interacțiunile dintre copii, crearea
unei atmosfere permisive curiozității și creativității spontane, caracteristică preșcolarilor,
respectarea nevoilor copilului de manifestare și de mișcare su nt condiți i care ne permit un
mana gement eficient în relațiile cu preșcolarii. Cu cop ilul se comunică nu doar verbal , ci și
non-verbal, afectiv -emoțional , prin gesturi , mimică, reacții impersonale complexe, care
contribuie la înțelegerea mesajului verbal. Când un c opil se simte luat în seamă de adult el
va cre ște cu încredere în sine , în propriile forțe , ceea ce îi conferă un grad de maturitate, iar
cu timpul îi va imprima caracterul.
A fi creativ ca dascăl nu înseamnă numai să folosești metode moderne cu copiii,
înseamnă să ai și un comportament adecvat cu părinții, să le explici și să le oferi diverse
ocazii să -și vadă copiii lucrând la grădiniță, dar și să le propui metode diverse de
comportament cu proprii copii, de stimulare a acestora.
De asemenea actul didactic creativ nu se rezumă numai la ceea ce faci cu copiii la
clasă , ci și la ceea ce ești capabil să faci în afara programului, la activitățile extrașcolare, la
parteneriate, excursii, vizite. Trebuie să fii creativ și inventiv în tot ceea ce faci.
Dem arcarea între activitatea de tip tradițional și activitatea de tip modern pe care o
practică un cadru didactic inventiv, nu este rigidă, de fapt, activitatea nouă este o activitate
veche în care se folosesc alte metode de stimulare a interesului și gândi rii copilului.

30
Educatoarea trebuie să procedeze la activități astfel încât să obțină din partea copiilor
maximum din cât ei pot, trebuie să -i încurajeze, să-i sprijine, să le scoată în evidență toate
calitățile. Toate acestea țin de stilul de predare în pr imul rând, de creativitatea și de tactul
pedagogic al fiecărei educatoare.
3.3 Tipuri de jocuri utilizate în dezvoltarea limbajului
Activitățile de dezvoltare a limbajului atestă posibilitatea și utilitatea cultivării
limbajului oral, efectuându -se exerc iții de pronunție, de exprimare, de conversație. Î n
această privință, accentul este pus pe activitățile de comunicare, pe dialogul liber, pe
formarea deprinderii de exprimare ordonată a gândirii și de însușirea structurii gramaticale.
Asigurarea unui nivel corespunzător de folosire corectă a limbajului, dă copilului
posibilitatea de a se adapta cu ușurință la sarcinile complexe ale învățării.
Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, este necesară corelarea utilizării
mijloacelor de învățământ cu strategiile didactice, având ca rezultat asimilarea de către
copii a unui bogat volum de cunoștințe, din toate domeniile, cunoștințe ce sunt prevăzute
de programa inst ructiv -educativă din grădiniță.
Având în vedere atribuțiile jocului did actic sunt desfășurate cât mai multe jocuri
în care sunt antrenați cu deosebire acei copii care dovedesc unele lacune în asimilarea și
folosirea cunoștințelor însușite, pregătindu -i pe toți pentru însușirile citirii.
Activitatea aceasta necesită dezvoltare a limbajului sub aspectele: fonetic, lexical și
gramatical, dând o mare atenție fluidității și expresivității. Accent deosebit este pus pe
dezvoltarea auzului și pe percepția fonetică, pe formarea abilității de a distinge cuvintele
din propoziție și de a p ronunța corect cuvintele, formulând propoziții simple, în care să
folosească corect regulile gramaticale.
Din gama variată de mijloace de realizare a activităților de dezvoltare a limbajului
în grădiniță, jocurile didactice constituie una din cele mai plăc ute forme de muncă cu
preșcolarii, întrucât asigură, totodată o participare activă, atractivă și deconectantă.
Modele de jocuri didactice :
 Nivelul 3 -5 ani
 Ce face copilul?
Scopuri
– pronunțarea corectă a unor cuvinte care conțin sunetele d, r, s, ș, t, z sau
grupurile de consoane: mb, nc, ns, nt, sp, st, ser;

31
– activizarea și îmbogățirea vocabularului cu denumiri ale unor acțiuni;
– dezvoltarea capacității de exprimare corectă din punct de vedere fone tic, lexical
și gramatical;
– dezvoltarea deprinderii de a execu ta lucrări practice.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să recunoască acțiunea executată de un copil sau reprezentată în ilustrații;
– să pronunțe clar și corect denumirea acțiunii identificate;
– să formul eze propoziții simple și dezvoltate despre acțiunea recunoscută;
– să efectueze acțiuni denumite de alți copii sau reprezentate în imagini.
Sarcini didactice
– recunoașterea și denumirea unor acțiuni simple;
– alcătuirea unor propoziții simple și dezvoltate;
– efectuarca unor acțiuni simple.
Regulile jocului
– La solicitarea educatoarei, copiii trebuie să denumească acțiunea execu tată în
fața lor sau reprezentată în ilustrații, apoi să formuleze propoziții.
Elemente de joc
– Jetoane și ilustrații care redau acțiuni si mple, precum: a mânca, a se îmbrăca, a
desena, a se pieptăna, a se spăla etc.
– ecusoane sau medalioane;
– casetă audio.
Desfășurarea jocului
– Educatoarea cere unui copil să execute o acțiune simplă (din cele men ționate
mai sus), pe care ceilalți copii trebuie să o recunoască și să o denu mească.
Răspunsul trebuie formulat într -o propoziție simplă sau dezvolta tă, ca în
exemplele următoare:
– „Copilul mănâncă/ se sp ală/ se piaptănă.”
– „Copilul mănâncă un corn.”
– „Băiatul se spală pe mâini.”
– „Fetița îmbracă o rochi ță roșie etc.”
Variantă
– Fiecare copil primește câte un jeton în care este ilustrată o acțiune care îi este
familiară.

32
– El trebuie să alcătuiască propoziții în care denumește acțiunea, apoi trebuie să
execute această acțiune (a cânta, a dansa, a sări, a zbur a) etc.
Variantă
– Copiii ascultă o înregistrare care redă sunete/zgomote caracteris ticc unor acțiuni
(de exemplu: „Copilul râde.”, „Copiii cântă în cor.” etc.).
– Răspunsurile corecte sunt aplaudate.
– În încheierea activității, educatoarea apreciază activitatea fiecărui copil, oferind,
ca recompensă, ecusoane sau medalioane. Apoi copiii execută un joc de
mișcare.

 Spune cum face?
Scopuri
– pronunțarea corectă a consoanelor dificile: m, r, s, t, ț, ș, v, z și a gru purilor de
conso ane: br, rp etc.;
– cunoașterea și redarea onomatopeelor specifice unor animale;
– cunoașterea unor elemente ale mediului înconjurător (animale domes tice și
animale sălbatice);
– dezvoltarea capacității de a reda anumite mime
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să pronunțe corect și clar cuvinte care conțin consoane (m, r, s, ș, t, ț, v, z) și
grupuri de consoane (în cuvintele: berbec, broască, cocoș, rață, șarpe, veveriță,
urs etc.), după modelul educatoarei;
– să alcătuiască propoziții simple și dezvoltate cu aceste cuvinte;
– să reproducă onomatopee specifice unor animale;
– să redea mișcări specifice unor animale.
Sarcini didactice
– recunoașterea animalelor -jucărie sau a celor din ilustrații;
– formularea unor propo ziții simple și dezvoltate;
– efectuarea unor mișcări specifice animalelor.
Regulile jocului
– Copiii răspund la solicitarea educatoarei pe rând, individual sau în cor (atunci
când trebuie să reproducă onomatopee).
Elemente de joc

33
– mișcare, surpriză, aplauze.
Material didactic
– animale -jucării, jetoane și ilustrații, cutie/săculeț -surpriză, medalioane.
Desfășurarea jocului
– Educatoarea scoate dintr -o cutie/săculeț -surpriză câte o jucărie/un je ton
reprezentând an imale domestice sau sălbatice. Î i întreabă pe copii ce ani mal
este. Unul dintre ei denumește animalul, apoi ceilalți reproduc în cor
onomatopeea specifică acestui animal. Alt copil plasează jetonul/ilustrația la
categoria potrivită (animal domestic, animal sălbatic) și spune unde trăiește
și/sau cu ce se h rănește acest animal.
Variantă
– Fiecare copil își alege un animal -jucărie: cățel, pisică, pinguin, vulpe etc. După
aceea îl așază la categoria corespunzătoare (grupa animalelor do mestice, grupa
animalelor sălbatice) și efectuează mișcări specifice acestor animale.
– În încheierea activității, fiecare copil primește câte un medalion cu imaginea
unui animal .
– De asemenea, copiii pot interpreta un cântec despre animale sau un joc adecvat
ca, de exemplu, Păsărică în cuib .

 Recunoaște personajul
Scopuri
– dezvoltarea memoriei prin recunoașterea unor personaje și prin repro ducerea
unor replici din poveștile/povestirile cunoscute;
– formarea deprinderii de a se exprima corect, coerent și expresiv.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității , copiii vor fi capabili:
– să identifice personaje din povești pe baza siluetelor aflate la dispo ziție;
– să asocieze personaje din basme cu cadrul de poveste adecvat;
– să recunoască personajele după replica audiată la casetofon;
– să redea replici scurte ale p ersonajelor din povești cunoscute;
– să reproducă titlul unei povești recunoscute pe baza unui fragment audiat.
Sarcină didactică
– recunoașterea personajelor din povești cunoscute și plasarea lor în ca drul de
poveste corespunzător.

34
Regulile jocului
– La cerere a unei păpuși -marionete cunoscute de copii, aceștia aleg un personaj și
îl vor asocia cadrului de poveste adecvat; apoi ascultă la case tofon replica unui
personaj pe care trebuie să -1 recunoască și să -1 numească.
Elemente de joc
– mișcare, păpușă -marionetă, ghicire.
Material didactic
– Păpușa -marionetă „îndeamnă” copiii să aleagă, pe rând, câte o siluetă a
personajelor din povești cunoscute, pe care o vor așeza pe panou la cadrul de
poveste adecvat. Se cere copiilor să redea replici scurte di n povești/po vestiri.
De exemplu: „Eu am ales ursul din Povestea ursului cafeniu de Vla dimir Colin;
îl așez la imaginea din această povestire”. După aceea, copilul redă o replică .
Variantă
– Păpușa „va prezenta” copiilor un fragment din povestea Scufița Roși e de
Charles Perrault, cerându -le să spună titlul poveștii audiate.
Variantă
– Copiii vor audia la casetofon o replică din povestea Sarea în bucate de Petre
Ispirescu. Ei trebuie să recunoască personajul care a rostit acea replică.
– În încheierea jocului , copiii aleg o mască a unui personaj sau un obiect din
basmele cunoscute și redau un joc de mișcare sau interpretează o repli că ori un
cântec adecvat.

 Spune ce face
Scopuri
– consolidarea cunoștințelor despre acțiuni efectuate de adulți;
– dezvoltarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere fo netic,
lexical și gramatical;
– dezvoltarea unor deprinderi motrice adecvate unor situații nou create;
– formarea unor deprinderi practice și gospodărești.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârși tul activității, copiii vor fi capabili:
– să recunoască acțiuni ale adulților reprezentate pe jetoane sau în ilus trații;
– să alcătuiască propoziții simple și dezvoltate despre acțiunile adulților;

35
– să efectueze mișcări specifice acțiunilor recunoscute și den umite;
– să execute acțiuni practice specifice unor activități din grădiniță.
Sarcini didactice
– recunoașterea si denumirea acțiunii efectuate de adulți;
– formularea de propoziții simple și dezvoltate;
– Copiii privesc imaginile/j etoanele arătate de educatoare ș i denumesc acțiunile
reprezentate numai la solicitarea acesteia, apoi redau mișcările specifice
acțiunilor respective. Pentru răspunsurile corecte copiii sunt aplaudați.
Elemente de joc
– ghicire, imitare, aplauze, alte recompense, mișcare.
Material didactic
– jetoane, ilustrații, obiecte -unelte, păpușă -clovn, păpușă -cofet ar, meda lioane.
Desfășurarea jocului
– Pe măsuță se află zece -douăsprezece jetoane repr ezentând acțiuni ale adulților.
– Un copil numit de educatoare vine la măsuță, alege un jeton/o ilustrație, îl/o
arată copiilor și spune ce reprezintă. EXEMPLU : „Gospodina dă cu
aspiratorul”, „Gospodina spală/gătește”, „Tata repa ră mașina”, etc.
– Ceilalți copii repetă propoziția, apoi imită mișcarea specifică acelei acțiuni .
Variantă
– Educatoarea sau un copil imită o mișcare/acțiune specifică activităților din
grădiniță, iar ceilalți copii trebuie să ghicească și să efectueze și ei acțiu nea
respectivă.
– În încheierea activității , educatoarea p rezintă o planșă care înfățișează jocuri ale
copiilor. Ei trebuie să imite acțiunile din imagini, preferabil pe un fond muzical
adecvat.

 Repetă ce spun
Scopuri
– perfecționarea auzului fonematic;
– dezvoltarea deprinderii de pronunțare corectă a sunetelor și cuvintelor;
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să pronunțe corect cuvinte care conțin sunetele: b, g, r, t, ș, s,v,z;
– să pronunțe corect propoziții rostite de educatoare;

36
– să răspundă corect la înt rebările adresate;
– să coloreze desenele de pe fișe le de evaluare/jetoane;
– să execute mișcări ritmice la solicitarea educatoarei.
Sarcini didactice
– repetarea unor cuvinte cu voce tare, cât mai clar, și a unor propoziții;
– colorarea unor desene;
– executarea un or mișcări ritmice.
Regulile jocului
– Copilul care primește jucăria/mingea repetă cuvântul și/sau propoziția. Dacă
greșește, este ajutat de alt copil sau de educatoare.
Elemente de joc
– aruncare a și prinderea jucăriei/mingii, aplauze.
Material didactic
– jucărie de pluș, minge, jetoane.
Desfășurarea jocului
– Copiii stau în cerc. Educatoarea aruncă o jucărie /minge spre un copil și
pronunță un cuvânt, de exemplu: bomboană, ramură, tren, șarpe, vultur, zmeu,
barză.
– Copilul care primește jucăria/mingea pronunț ă cuvântul și aruncă jucă –
ria/mingea educatoarei. Copiii care răspund bine primesc aplauze. Cei care
întâmpină dificultăți sunt ajutați și încurajați.
Variantă
– Copiii reproduc onomatopee: cri -cri!, u! u! uu! scârț -scârț! (zgomotul zăpezii) ,
etc.
Variantă
– Educatoarea spune un cuvânt la urechea unui copil, acesta îl repetă co legului de
lângă el și așa mai departe.
Variantă
– Cuvântul spus cu voce tare este denumirea unui obiect de pe jeton. Co piii
trebuie să formuleze propoziții ca să răspundă la întrebarea „Cum este obiectul
din imagine?” sau „Ce ști i despre obiectul din imagine?”
– În încheierea activității se realizează un joc de mișcare, de exemplu, Pornește
Trenul Veseliei și se redă onomatopeea caracteristică.

37
 Cine a primit mingea ?
Scopuri
– formarea deprinderii de a alcătui propoziții complete, corecte din punct de
vedere fonetic, lexical și gramatical;
– memorarea numelor colegilor de grupă;
– dezvoltarea deprinderii de a reda mișcări ritmice.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activităț ii, copiii vor fi capabili:
– să pronunțe corect numele unor colegi din grupă;
– să formuleze propoziții corecte din punct de vedere fonetic, lexical și
gramatical;
– să redea mișcări ritmice în situații nou create.
Sarcini didactice
– memorarea numelor colegilor din grupă;
– alcătuirea de propoziții complete, corecte;
– efectuarea unor mișcări ritmice.
Regulile jocului
– Educa toarea aruncă mingea unui copil. Un coleg al acestuia trebuie să -i
rostească numele, apoi toți ceilalți copii vor repeta acel nume.
Elemente de j oc
– ghicire, aplauze.
Material didactic
– După ce a aruncat mingea unui copil, educatoarea întreabă: „Cine a primit
mingea?” Un coleg spune numele copilului, după aceea alcătuiește o propoziție.
De exem plu: „Valentin a primit mingea”. Ceilalți copii repetă numele copilului
respectiv și aplaudă.
Variantă
– Copiii închid ochii. Educatoarea trimite afară un copil. Ceilalți copii deschid
ochii; ei trebuie să ghicească numele copilului care a plecat și să for meze o
propoziție cu acest nume.
Variantă
– Copiii alcătuie sc o horă și dansează pe fond muzical adecvat. La semnul
educatoarei, hora se oprește. Educatoarea aruncă mingea unui copil. Acesta își

38
rostește numele și după aceea va arunca mingea altui co pil, spu nând: „Voi
arunca mingea lui…” (numele copilului cărui a îi aruncă mingea).
– În încheierea jocului , copiii primesc medalioane cu inițiala nume lui lor.

 Mai spune un cuvânt
Scopuri
– activizarea și îmbogățirea vocabularului;
– formarea deprinderii de a alcătui propoziții dezvoltate.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să găsească cuvinte care pot completa logic o propoziție;
– să alcătuiască propoziții corecte, realizând acordul dintre părțile de propoziție.
Sarcină didactică
– completarea unei propoziții cu cât mai multe cuvinte potrivite.
Regulile jocului
– Formularea unei propoziției ce începe cu un cuvânt sugerat de imagini sau ros tit
de educatoare. Copiii adaugă, pe rând, câte un cuvânt până se completea ză o
propoziție dezvoltată. Răs punsurile corecte sunt aplaudate.
Elemente de joc
– surpriză, aplauze.
Material didactic
– jetoane cu imagini sugestive, panou.
Desfășurarea jocului
– Copiii sunt așezați în semicerc. Educatoarea alege un jeton care repre zintă o
imagine sugestivă (casă, camion , fetiță, pantofi, rochiță, fular, mănuși etc.).
Copiii adaugă, pe rând, alte cuvinte, al cătuin d astfel o propoziție dezvoltată .
EXEMPLU : „Copilul are un fular. Copilul are un fular roșu. Copilul are un
fular cu dungi. Copilul are un fular cu dungi albe.”
– Jocul se oprește atunci când copiii nu mai pot adăuga cuvinte. Educatoa rea
poate spune cuvântul de început, fără a mai folosi imagini.
Variantă
– Educatoarea așază pe panou mai multe jetoane reprezentând obiecte. Ea va cere
copiilor să formuleze propoziții dezvoltate și chiar fraze, încercând să

39
folosească cât mai multe cuvinte sugerate de jetoane. EXEMPLU : Iepure,
pădure, morcov . Iepurele trăiește în pădure și lui îi place să mănânce morcovi.
Variantă:
– Educatoarea rostește un predicat, cerând copiilor să c ompleteze propo ziția, ei
fiind aj utați de întrebări precum: cine?, când?, (pe) unde?, cum?
EXEMPLU :
Cine? când cu ce? (pe) unde ? merge
când? cine? cui? ce?/despre ce? povestește
– Încheierea jocului se realizează în funcție de creativitatea cadrului didactic.

 Baba Oarba
Scopuri
– activizarea vocabularului prin denumirea obiectelor manevrate;
– formarea deprinderii de a formula propoziții cu un cuvânt dat, utili zând corect
substantivele la cazul nominativ.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să recunoască o jucărie prin pipăit;
– să denumească jucăria identificată senzorial;
– să dea denumirea jucariei și să formuleze propoziț ii unde su bstantivul stă î n
cazul nominat iv.
Regulile jocului
– Un copil legat la ochi va merge în fața celorlalți așezați în cerc. Se recită
versuri. Când se termină aceste versuri, copilul legat la ochi ia jucăria colegului
în fața căruia se află, o recunoaște prin pi păire, o denumește. Copilul d e la care
„Baba -oarba ” a luat jucăria va formula o propoziție. Dacă propoziția este
corectă, acest copil devine „Baba -oarba ”. Dacă gr eșește, el poate apela la
ajutor ul cole gilor.
Elemente de joc
– mișcare, mânuirea jucăriilor, ghicire etc.
Material didactic
– jucării din sala de grupă.
Desfășurarea jocului

40
– Fiecare copil din grupă primește câte o jucărie. Unul dintre ei este ales „Bab a-
oarba” , este legat la ochi și este așezat în mijlocul cercului format de copiii din
grupă. Copiii rostesc versurile:
„Baba -oarba intră -n joc,
Scoate nasul din cojoc
Și alege -o jucărie.
Ce să fie? Spune -mi mie!”
– Copilul legat la ochi se oprește lângă un coleg, îi ia jucăria, o denumeș te, apoi îl
invită pe acesta să spună o propoziție. Educatoarea îi îndrumă pe copii, astfel
încât aceștia să folosească substantivul (denumirea jucăriei) la nominativ, forma
articulată.
EXEMPLU
„Păpușa are rochie roșie. ’’
„Mașina este albastră. ”
„Cățelul latră tare. ” Etc.
Variantă
– Se pot folosi siluete de personaje cunoscute. Copilul trebuie să aleagă o siluetă și
să spună în ce text literar apare acest personaj.
– În încheierea jocului , copiilor li se cere să recite poezii sau să deseneze ;

 Mă recunoști
Scopuri
– formarea deprinderii de a acorda adjectivele cu substantivele determinate;
– recunoașterea și caracterizarea personajelor din povești.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să recunoască personaje din povești cunoscute, prezentate la teatrul de păpuși;
– să precizeze însușiri (trăsături) ale ace stor personaje pe baza cunoștin țelor
acumulate anterior;
– să formuleze răspunsul sub formă de propoziții corecte din punct de vedere
fonetic, lexical și gramatical, în care se realizează acordul adjec tivului cu
substantivul determinat.
Sarcină didactică

41
– recunoașterea personajelor din povești cunoscute; precizarea însușiri lor
acestora.
Regulile jocului
– Copiii recunosc personajul prezentat la teatru de păpuși, îl denumesc,
precizează însușiri principale ale acestuia. Răspunsul corect este aplaudat. Dacă
un copil greșește, el este corectat și ajutat de colegi.
Elemente de joc
– mânuirea păpușilor -marionetă, ghicire, aplauze.
Material didactic
– Copiii sunt anunțați că vor vedea la teatru de păpuși personaje din câ teva
povești cunoscute și că fiecare personaj va adresa întrebarea „Mă recunoști?”
Copilul numit de educatoare va spune numele personaju lui și va enumera
principalele însușiri ale acestuia.
EXEMPLU :
Apare Albă -ca-Zăpada. Î ntrebare: „ — Mă recunoști?”
Răspuns: „ — Da, ești Albă -ca-Zăpada . Ești o fată frumo asă și bună.”
Apare cocoșul.
„— Mă recunoști ?”
„— Da, ești cocoșul din Punguța cu doi bani de Ion Creangă. Ești un cocoș viteaz
și cinstit.”
– Dacă răspunsul este corect și complet, copilul va fi recompensat cu apla uze;
dacă răspunsul nu este corect, copilul va fi ajutat de colegi.
Varianta
– Sunt prezentate replici pe baza cărora copiii pot recunoaște personajul din
poveste. Educatoarea îi întreabă pe c opii: „Recunoașteți personajul?” Copiii
numesc personajul și povestea din care face parte acesta, enum eră însușirile lui.
Dacă răspunsul este corect, personajul respectiv apare la teatrul de păpuși.
– Se pot folosi următoarele basme: Fata babei și fata moșneagului, Capra cu trei
iezi de Ion Creangă, Scufița Roșie de Charles Perrault etc.
– În încheierea jocului , copiii își aleg câte o mască și, pe fond muzical adecvat, ca
la un carnaval, începe parada măștilor.

 Spune repede și bine
Scopuri

42
– consolidarea deprinderii de a povesti, utilizând substantive la diferite cazuri și
genuri;
– dezvoltarea capacității d e a reproduce independent, în înlănțuire logi că,
conținuturi ale unor povești cunoscute.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să denumească poveștile recunoscute pe ba za unor imagini reprezentate;
– să ide ntifice personajele asociindu -le cadrului de poveste din ilus trație;
– să reproducă corect un fragment din povestea indicată;
– să aprecieze, ca bune și rele, faptele personajelor din povești.
Sarcini didactice
– reproducerea unui fragment de poveste prezentat în imagini;
– identificarea personajelor și denumirea poveștilor.
Regulile jocului
– Copilul numit de educatoare va primi o imagine dintr -o poveste pe care va
trebui să o recunoască și căreia să îi atașeze personajele potrivite. Copilul
chemat, sau un coleg, v a reproduce cât mai fidel fragmentul de poveste ilus trat
în imagine. Ceilalți copii vor aprecia, prin calificative sau buline acorda te,
calitatea interpretării.
Elemente de joc
– ghicire, recompense, mișcare.
Material didactic
– ilustrații din povești, buline colorate, cartonașe colorate.
Desfășurarea jocului
– Copiii sunt împărțiți în două grupe. Educatoarea va solicita câte un co pil din
fiecare grupă. Aceștia vor primi câte o ilustrație înfățișând o scenă dintr -o
poveste cunoscută. Ei au s arcina didactică de a recunoaște și numi povestea, de
a alege personajele potrivite și de a le atașa imaginii (cadrului de poveste), după
aceea trebuie să interpreteze independent fragmentul ilustrat al poveștii. Copiii
pot cere sprijinul colegilor din ech ipa lor pentru a rezol va sarcinile.
– Răspunsurile și povestirea sun t apreciate de copiii din echipa adversă prin
calificative: bine, foarte bine, slab sau prin cartonașe colorate: cartonaș alb, care
arată că sunt mulțumiți, cartonaș roșu, care arată că sun t foarte mulțumiți și
cartonaș gri, care arată că nu sunt mulțumiți.

43
– Dacă răspunsul nu este corect, copilul este ajutat de alt coleg.
– Educatoarea formulează propoziții incomplete pe care copiii le com pletează
adăugând cu vinte care exprimă locul ocupat de obiectele din sala de grupă.
– La semnalul educatoarei, copiii interpretează un cântec despre grădini ță.
Aceștia stau în anumite poziții precizate de educatoare: unii în picioare, în
spatele scăunelelor, alții așezați pe covor, iar alții, în fața dulapului cu jucării
etc.

 Ce face mama
Scopuri
– consolidarea deprinderii de a descrie imagini reprezentând o ac țiune ;
– formarea capacității de a folosi corect verbele și de a realiza acordul
predicatului cu subiectul;
– educarea sentimentului de respect pentru munca mamei/tatălui.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să precizeze acțiunea prezentată în imagine;
– să folosească corect verbele la timpul prezent în propoziții simple și dezvoltate.
Sarcină didactică
– formul area unor propoziții despre acțiuni simple.
Regulile jocului
– Copilul privește imaginea și precizează acțiunea. Dacă nu formulează propoziția
corect din punct de vedere gramatical, va fi ajutat de colegul de lângă el.
Răspunsurile corecte vor fi aplaudate.
Elemente de joc
– mânuirea materialului, mișcare, aplauze.
Material didactic
– jetoane reprezentând acțiuni efectua te de mama (tata) si alti membrii ai familiei;
Regulile jocului
– Copiii stau în semicerc; educatoarea face să circule cutia cu jetoane de la un
copil la altul, până se aude un clopoțel. Copilul la care s -a oprit cutia scoate un
jeton și formulează o propoziție, răspunzând la întrebarea: „Ce face ma ma ?”
– Răspunsuri posibile:
„Mama coase.”

44
„Mama spală rufe.”
„Mama șterge praful.” etc.
Variantă
– Educatoarea poate așeza în cutie și imagini reprezentând acțiuni pe care le face
tata. Se pot alege și alte persoane, de exemplu: mecanicul, actorul, șoferul etc.
Copiii trebuie să răspundă la întrebarea: „Ce face mecanicul/ac torul…?”
– În acest joc există posibilitatea integrării unor conținuturi de la activita tea
artistico -plastică, de la educație muzicală etc.
– Copiii pot colora imagini ale unor obiecte pe care le folosesc de regu lă mama si
tata.
– Într-un joc de mișcare, cop iii imită acțiuni efectuate de tata și mama.
– În încheierea jocului, copiii interpretează cântece despre munca mamei: A
plecat mama la piață (folclorul copiilor), Nani, pui de Petre Țipordei, Toarce
mama de Ion Potolea etc.

 Câte trei
Scopuri
– consolidarea cunoștințelor despre legume, fructe (alimente);
– formarea deprinderii de a alcătui propoziții corecte din punct de vede re fonetic,
lexical și gramatical;
– îmbogățirea și activizarea vocabularului;
– consolidarea deprinderii de a modela plastilina după tehnici le învățate.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să recunoască legume și fructe prin intermediul analizatorului gustativ și
olfactiv;
– să identifice categoria din care, fac parte obiectele avute la dispoziție ;
– să formuleze propoziții cu substantivele care denumesc obiectele mâ nuite;
– să redea, prin tehnica modelajului, legume și fructe.
Sarcini didactice
– recunoașterea fructelor și legumelor prin acțiunea analizatorilor;
– formularea de propoziții cu un cuvânt dat;
– realizarea unor legume și fructe din plastilină.
Regulile jocului

45
– Se formează echipe cu câte trei copii. Primul are sarcina să recunoască, după
miros și gust, produsul, al doilea trebuie să găsească imaginea cores punzătoare
și să identifice c ategoria din care face parte produsul, al treilea copil formulează
cel puțin o propoziție cu denumirea obiectului.
– Cei trei copii pot modela fructul sau leguma descoperită dacă rezolvă sarcinile.
Copiii pot colabora și se pot ajuta reciproc.
Elemente de jo c
– ghicire, mânuirea materialului, mișcare.
Desfășurarea jocului
– În fața grupei se așază un panou ce conține jetoane reprezentând legu me și
fructe cunoscute de copii. Grupa se împarte în echipe de câte trei, după criteriul
stabilit de educatoare sau la ale gerea copiilor. Fiecare echipă trebuie să
realizeze aceleași probe:
– un copil legat la ochi va mirosi și va gusta o bucată de fruct sau de le gumă pe
care o alege educatoarea împreună cu celelalte echipe. Acesta trebuie să
denumească leguma sau fructul;
– al doilea copil va căuta pe panou imaginea fructului sau a legumei și va preciza
categoria din care face parte;
– al treilea copil din echipă va formula propoziții cu denumirea respectivă.
Variantă
– Echipa care a rezolvat corect sarcinile didactice va alege plas tilina potri vită
pentru a modela fructul sau leguma descoperită.
– Copiii pot așeza legumele și fructele modelate în coșulețe care vor fi fo losite la
jocuri de creație: „De -a piața” , „La cumpără turi” etc.
– În încheierea jocului sunt expuse în m iniexpoziție obiectele modelate;

 Ce face copilul
Scopuri
– activizarea vocabularului;
– consolidarea deprinderii de a utiliza corect verbele în propoziție (rea lizarea
acordului între părțile de propoziție).
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

46
– să utilizeze, în propoziții simple și dezvoltate, verbe exprimând ac țiuni;
– să realizeze acordul predicatului cu subiectul;
– să exprime în propoziții o acțiune mimată de copii;
– să intre în relații de cooperare cu cei din jur.
Sarcină didactică
– Educatoarea afișează pe panou imagini care sugerează anumite acțiuni . Copiii
privesc imaginile, iar la întrebare a educatoarei „Ce face copilul?” („Ce fac
copiii?” ), aceștia răspund formulând propoziții în care verbele sunt folosite
corect. Copilul care răspunde corect este recompensat.
Elemente de joc
– ghicire, surpriză, imitare, recompensă.
Material didactic
– imagini care sugerează anumite acțiuni (a se juca, a săpa, a se spăla, a mânca,
a înota etc.).
– ecusoane pentru recompensă
Desfă șurarea jocului
– Educatoarea afișează pe panou, pe rând, câte o imagine. La întrebarea „Ce face
copilul din imagine?” , copiii vor răspunde formulând o pro poziție în care
trebuie să folosească corect verbul și să respecte acordul din tre părțile de
propoziție. Cei care răspund corect sunt recompensați cu ecu soane.
Variantă
– Educatoarea iniț iază un concurs: „Ghici ce face?” . Un copil mimează o anumită
acțiune (la alegerea lui, cum ar fi, de exemplu: tânărul cântă la chi tară, copilul
se plimbă cu cățe lul, fetița se piaptănă etc.). Cel care recunoaș te acțiunea
mimată precizează într -o propoziție ce face copilul, apoi el va fi următorul
concurent.
– Copiii care au mimat corect acțiunile vor fi aplaudați și eventual recom pensați
cu diferite premii (diplom e).
– Încheierea activității constă în evaluare și într -un joc de mișcare, ritmic, pe fond
muzical adecvat sau într -un cântec vesel.

 Ce ști despre
Scopuri
– activizarea vocabularului prin utilizarea denumirii corecte a obiectelor

47
– consolidarea deprinderii de a alcătui propozi ții simple și dezvoltate corect
gramatical;
– executarea unor acțiuni practice, utile în colectivitate.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să denumească imaginea de pe fișă;
– să alcătuiască cel puțin două propoziții simple cu cuvântul ce denu mește
imaginea, respectând acordul dintre părțile de propoziție;
– să sesizeze cuvintele de legătură, folosindu -le corect;
– să valorifice cunoștinț ele acumulate în situații noi;
– să execute acțiuni practic e, specifice muncii în colectiv.
Sarcină didactică
– alcătuirea de propoziții simple și dezvoltate pe baza unor imagini.
Regulile jocului
– Copiii vor denumi, pe rând, câte o imagine și, la întrebarea „Ce ști i despre?” ,
vor răspunde printr -o propoziție simpl ă, apoi și printr -una dez voltată.
– Copiii completează informațiile despre imaginea respectivă cu alte pro poziții.
Elemente de joc
– surpriză, aplauze.
Material didactic
– jetoane (pe care sunt reprezentate o minge, un cățel, struguri, un ac tor, un
cofetar et c.), panou, cutia surprizelor.
Desfășurarea jocului
– Educatoarea prezintă sub formă de surpriză jetoanele (pe un panou, pe o masă,
într-o cutie etc.).
– Pe rând, câte un copil va alege un jeton și va denumi obiectul repre zentat.
– Educatoarea v a întreba: „Ce știi despre… ?” . Copilul va da răspunsul .
– Educatoarea va adresa apoi întrebarea întregii gr upe: „Ce mai știți de spre …?”
Copiii formulează cât mai multe propoziții despre obiectul sau fi ința de pe
jeton.
Variantă
– Educatoarea prezintă o imagine în care sunt înfățișate diferite acțiuni (de
exemplu: plantatul florilor, spălatul mașinii etc.). Educatoarea formu lează o

48
propoziție simplă, iar copiii dezvoltă propoziția adăugând cât mai multe
cuvinte.
– Copiii se ajută de imaginea prezentată și se folosesc de cunoștințele în sușite
anterior.
– În încheierea activității , fiecare copil, după ce îi este evaluată contribu ția,
trebuie să îndeplinească acțiuni practice, în sala de grupă, cum ar fi, de
exemplu, să așeze jucăriile în rafturi, să aranjeze scăunelele etc.

 Să împodobim bradul
Scopur i
– formarea deprinderii de a pronunța corect sunetele limbii române;
– formarea capacității de a alcătui propoziții corecte din punct de vedere fonetic,
lexical și gramatical.
Obiective operaționale
Pe parcursul și l a sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să pronunțe corect consoane din componența unor cuvinte;
– să denumească jucăriile aflate la dispoziție și figurile geometrice cu noscute ;
– să descrie principalele caracteristici ale jucăriilor pe care le mânui esc;
– să alcătuiască propoziții corecte din punct de vedere fonetic, lexical și
gramatical cu ajutorul educatoarei.
Sarcină didactică
– denumirea obiectelor (jucării, figuri geometrice) și descrierea lor .
Regulile jocului
– Pe rând, fiecare copil alege câte o j ucărie din lădiță, o denumește și spu –
răspunsul este complet, copilul o poate așeza în brad. Dacă nu poate descrie
jucăria, va fi ajutat de alt coleg. Răspunsurile corecte și complete sunt apla –
udate.
Elemente de joc
– mânuirea materialului (jucării), surpriză, aplauze.
Material didactic
– jucării pentru împodobit bradul, de forme și culo ri diferite, figuri geo metrice :
cerc, pătrat, triunghi, o lădiță pentru jucării, brad.
Desfășurarea jocului

49
– Copiii stau în semicerc. Educatoarea aduce lădița cu jucării pentru bra dul care
va fi împodobit. Pe rând, fiecare copil alege câte o jucărie, o denu mește, o
descrie, folosind propoziții dezvoltate.
EXEMPLU
– „Am ales un glob de culoare roșie”.
– Se vor folosi jucării a căror denumire este un c uvânt ce conține consoa ne dificil
de pronunțat: cățel, beculeț, cocoș,păpușă, rățușcă, ursuleț etc.
Variantă
– Jocul continuă prin așezarea în brad a unor jucării care au forme geome trice.
Copiii le numesc, precizează forma, mărimea, culoarea.
– În încheiere a jocului, copiii dansează în jurul bradului sau interpretează poezii
și cântece

 Nivelul 5 -7 ani
 Pentru cine așezăm masa
Scopuri
– verificarea cunoștințelor referitoare la hrana animalelor;
– consolidarea deprinderii de a formula corect propoziții;
– o consolidarea memorării poeziilor și cântecelor despre animale;
– dezvoltarea deprinderii de a acționa în colectiv.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să identifice hrana specifică animalelor domestice și sălbatice cunoscute;
– să formuleze întrebări și răspunsuri pentru tema dată;
– să recite cât mai expresiv poezii despre animale;
– să interpreteze individual sau în grup cântece învățate anterior, respec tând linia
melodică.
Sarcini didactice
– recunoașterea hranei specifice animalelor;
– stabilirea unui dialog între educatoare și copii pe tema dată;
– intonarea unor cântece sau recitarea unor poezii.
Regulile jocului:
– Fiecare copil primește numele unui a nimal cunoscut; educatoarea și copiii vor
purta un dialog care face parte din joc și care îi va ajuta să des copere numele

50
animalelor și hrana specifică; chemat la masă, copilul care are numele
animalului va aproba sau nu hrana oferită de educatoare, co rectând după caz
denumirea hranei pe care el o așteaptă. Dacă hrana ofe rită este corect aleasă,
copiii vor câștiga dreptul de a imita glasul sau mersul animalului.
– În cazul în care copiii cunosc poezii sau cântece despre animalul respec tiv,
acestea se pot interpreta în totalitate sau pe fragmente.
Elemente de joc
– surpriză, mișcare, aplauze.
Material didactic :
– Măști cu animale, ecusoan e, hrana pentru fiecare animal, vesela pentru servitul
mesei.
– Copiii primesc de la începutul jocului măști sau ecusoane cu i maginea unor
animale. Educatoarea este conducătorul jo cului, dar, în funcție de gru pă, rolul
poate fi luat și de un copil. E ducatoarea va spune copiilor: „În pă dure s -a așezat
masa!” , iar co piii vor întreba: „Pentru cine?” Educatoarea: „Pentru… iepuraș” .
Copiii: „Ce i s -a pregătit?” Educatoarea: „Un os” .
– Copilul care a primit numele iepurașului trebuie să accepte sau nu hrana. El va
merge spre masa pregătită dacă hrana este corect aleasă, imitând mersul sau
glasul animalului, sau va refuza masa, spunând : „Iepurașul nu mănâncă oase.”
– Conducătorul jocului va face altă ofertă, până ce iepurașu l va găsi hrana lui
specifică.
Variantă
– Dacă iepurașul a primit hrana potrivită, un alt copil sau un grup de co pii vor
intona un cântec despre iepuraș sau vor recita o poezie referitoare la acest
animal. Jocul se reia până când majoritate a copiilor au fost introd uși în joc sau
atât timp cât copiii sunt interesați de el .
– În încheierea activității se realizează un joc de mișcare, Hora prieteniei, pe fond
muzical adecvat .

 Ghici la ce m -am gândit
Scopuri
– verificarea cunoștințelor despre plante și animale;
– dezvoltarea capacității de a formula întrebări pe un subiect stabilit;
– dezvoltarea gândirii logice și a operațiilor ei;

51
– activizarea și îmbogățirea vocabularului.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să adreseze întrebări care să conducă la descoperirea denumirii unui obiect;
– să identifice obiecte după câteva caracteristici esențiale;
– să precizeze prin desen răspu nsul la o ghicitoare.
Sarcini didactice
– alcătuirea unor întrebări orientate spre descoperirea unor obiecte și desene;
– obiectul care trebuie descoperit este stabilit de educatoare împreună cu un copil
pe care aceasta îl desemnează ca fiind conducătorul jocu lui. Copiii din grupă
pot pune un număr nelimitat de întrebări pentru a ghici răspunsul.
– conducătorul jocului răspunde doar prin DA sau NU întrebărilor copiilor.
Elemente de joc
– ghicire, mânuirea materialului, surpriză.
Material didactic
– obiecte, jucării, desene diferite.
Desfășurarea jocului
– Un copil este ales de către educatoare pentru a fi conducătorul jocului. El
stabilește împreună cu educatoarea un obiect a cărui denumire trebuie
descoperită prin întrebări. Copiii din grupă pot pune întrebări care îi ajută să
ghicească denumirea obiectului, iar conducătorul jocului are voie să răs pundă
doar prin DA sau NU.
EXEMPLU:
Dacă obiectul ales este o carte de povești, întrebările pot fi:
„Este un lucru/ființă ?”
„Este din lemn/p lastic/hârtie ?”
„Este un obiect cu care ne jucăm ?”
„Îl putem mânca ?” etc.
– La început, obiectul se află în apropierea copiilor, dar, pe parcursul jo cului,
obiectul poate să nu se'găsească în imediata lor apropiere. Dacă grupa este
formată din copii de vârste mai mici sau care sunt noi în colectivitate, se poate
stabili o categorie de obiecte foarte cunoscute de copii: fructe, anima le
domestice, unelte , etc.
Variantă

52
– Se alege un desen destul de mare care ilustrează o ființă sau un lucru. Desenul
este acoperit, din el nu se vede decât o pa rte foarte mică. Copiii pun întrebări
pentru a ghici ce se ascunde în desenul acoperit.
Variantă
– Educatoarea spune o ghicitoare, iar copiii vor desena răspunsul pe care îl
consideră corect.
EXEMPLE
– „La cap pieptene . La mijloc pepene, Ghici cine -i?”. Copiii trebuie să deseneze
un cocoș sau să reproducă onomatopeea spe cifică.
– „Șervețel vărgat . Peste mare aruncat ”. Copiii desenează curcubeul.
– „Stă moșul în cămară . Cu mustățile afară ”. Copiii desenează morcovul.
– „Retevei rece . Marea trece ” (Șarpele) . Copiii p ot desena șarpele și pot
reproduce onomatopeea.
– Încheierea jocului se realizează în funcție de creativitatea educatoarei.

 Iarna
Scopuri
– verificarea gradului de însușire a poeziilor, poveștilor și cântecelor de spre iarnă;
– consolidarea cunoștințelor despr e anotimpul iarna;
– dezvoltarea memoriei de lungă durată.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul acti vității, copiii vor fi capabili :
– să realizeze un tablou de iarnă cu aspectele de iarnă specifice, detașabile;
– să reproducă expresiv poezii despre iarnă și fragmente din povești;
– să interpreteze corect un cântec despre iarnă, respectând linia melodică;
– să numere corect în limitele 1 -7.
Sarcini didactice
– construirea unui tablou de iarnă din elemente specifice detașabile;
– reproducerea unor poezii, fragmente din povești, cântece despre iarnă.
– numărarea în limitele 1 -7.
Regulile jocului
– Răspunde numai copilul numit de educatoare sau acei colegi care -1 ajută să
rezolve sarcina. Răspunsurile corecte sunt aplaudate. Dacă nu cunoaște
răspun sul corect, copilul își va alege un coleg care dorește să -1 ajute.

53
Elemente de joc
– elemente specifice anotimpului iarna, imagini cu ninsoare, nori, oameni de
zăpadă, săniuțe, copaci desfrunziți etc., dar și elemente care nu se potrivesc
(flori, biciclete, stropitoare, copac înflorit etc.), imagini din povești cunoscute,
personaje din aceste povești, casete audio, steluțe.
Desfășurarea jocului
– Copiii trebuie să alcătuiască un tablou de iarnă pe un panou cu fundal potrivit
anotimpului, alegând și atașând elem entele potrivite și motivând alegerea.
– În a doua parte a jocului, educatoarea plasează pe panou imagini care su gerează
conținutul unor poezii sau povești despre iarnă. Copiii aleg, pe rând, câte o
imagine, recunosc poezia sau povestea pe care o reprezintă și recită sau redau
un fragment din acestea. Pot fi imagini din poeziile: Iarna pe uli ță de George
Coșbuc, Omul de zăpadă de Paul Angliei, sau din povești le/povestirile Ursul
păcălit de vulpe de Ion Creangă, Povestea ursului cafe niu de Vladimir Colin,
Albă -ca-Zăpada de Frații Grimm etc.
Variantă
– Dacă se prezintă povestea Albă -ca-Zăpada, se poate realiza un exercițiu
matematic de numărare în limitele 1 -7.
– Răspunsurile bune ale copiilor vor fi răsplătite cu aplauze și cu steluțe de nea.
– În încheierea jocu lui, educatoarea propune copiilor audierea unui frag ment de
cântec despre iarnă. Copiii vor recunoaște cântecul și -1 vor inter preta în
continuare. Se pot efectua jocuri de mișcare, cum ar fi, de exemplu: Dansul
fulgilor de nea.

 Recunoști semnul
Scopuri
– consolidarea deprinderii de a alcătui propoziții simple și dezvoltate, enunțiative,
interogative și exclamative.
Obiective operaționale:
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să recunoască semnele de punctuație și rolul lor în p ropoziție prin in tonația
potrivită;
– să identifice propoziții interogative și exclamative din creațiile literare
cunoscute.

54
Sarcină didactică:
– formularea propozițiilor simple și dezvoltate, enunțiative, interogati ve si
exclamative , să alcătuiască propoziț ii simple și dezv oltate, interogative și
exclamative;
Regulile jocului
– Copiii aleg o imagine și formulează o propoziție despre ceea ce văd în ilustrația
respectivă. La solicitarea educatoarei, copiii arată semnul de punc tuație potrivit
propoziției formula te. Apoi copiii trebuie să alcătuiască pro poziții
corespunzătoare semnului de punctuație arătat de educatoare. Răs punsurile
bune sunt aplaudate.
Elemente de joc
– mânuirea materialului, aplauze.
Material didactic
– panou, ilustrații, fragmente din povești.
Desfășurarea jocului
– Pe un panou sunt așezate patru -cinci imagini reprezentând diferite as pecte din
natură, din viață. Copiii alcătuiesc cel puțin două propoziții pe baza unei
imagini și indică semnul de punctuație potrivit.
EXEMPLU :
„Copiii se joacă. ”
„Copiii se joacă? ”
– Educatoarea arată un semn de punctuație. Copiii formulează propo ziții
corespunzătoare semnului de punctuație arătat. Dacă imaginile pre zintă
anotimpul toamna, cu pomi fructiferi, coșuri de legume și fructe, copiii pot
alcătui propoziți i interogative și exclamative, ca în exemplele următoare:
– Ce anotimp este r eprezentat în imagine ?
– Ce roade bogate aduce toamna!
Variantă
– Educatoarea citește replica unui personaj dintr -o poveste/povestire cu noscută și
îi întreabă pe copii: „Ce semn de pun ctuație se potrivește ? ” Copiii ridică
semnul considerat adecvat.
– Exemple de replici ce pot fi folosite în această variantă a jocului:
„— Lupul! Ajutor! Mă prinde lupul! ”
(Serghei Mihailov, Povestea celor trei purceluși)

55
„— Da ce cauți prin aces te locuri, copilă, și cine ești ?”
(Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului)
„— Cum? Vai, ce mă fac? Să rămân desculț ?”
(Călin Gruia, Ciuboțelele ogarului)
– În încheierea jocului , copiii pot interpreta un dialog imaginar între ei și
personajele cunoscute sau pot d esena un personaj îndrăgit.

 Căutătorii de comori
Scopuri
– verificarea unor cunoștințe despre animale și plante însușite ante rior;
– formarea fcapacității de a răspunde întrebărilor educatoarei folosind un limbaj
corect din punct de vedere fonetic, lexical ș i gramatical;
– formarea capacității de a formula întrebări pentru rezolvarea unor sar cini;
– educarea spiritului de echipă și de competiție.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să rezolve sarcini care pres upun cunoștințe din diverse domenii;
– să formuleze răspunsurile folosind un limbaj corect din punct de ve dere fonetic,
lexical și gramatical.
Sarcini didactice
– descoperirea titlului unei cărți de povești având la dispoziție elemente ;
– rezolvarea unor sarcini care implică cunoștințe despre natură, cunoș tințe
matematice, cunoștințe de limbaj etc.
Regulile jocului
– Echipa merge pe drumul arătat de indiciile descoperite prin răspunsuri le corecte
la sarcinile primite. Doar răspunsul corect dă posibil itatea conti nuării jocului,
răspunsul greșit conduce la înlocuirea echipei.
Elemente de joc
– mânuirea materialului, surprize, recompense.
Material didactic
– jetoane, imagini din povești.
Desfășurarea jocului
– Grupa desemnează o echipă de patru -cinci copii care pornesc în căuta rea unei
„comori ”.

56
– Drumul ce trebuie parcurs este descoperit cu ajutorul unor indicii. In diciile se
găsesc pe baza răspunsurilor corecte la întrebările puse echipei. Întrebările sunt
găsite de echipă în plicuri așezate la vedere. Fi ecare întrebare are două
răspunsuri ilustrate prin imagini.
– Dacă echipa alege răspunsul corect, indiciul se află în acel plic, iar echi pa poate
continua jocul.
– Dacă răspunsul este greșit, echipa este înlocuită de alți copii.
Exemple de sarcini:
– Copiii tre buie să găsească răspunsul la ghicitori cum ar fi:
„Alb, greoi, cu părul fin
Seamănă cu Mos Martin. ”
(ursul polar)
sau
„Vine moșul pe cărare
Cu cojocul în spinare ”
(ursul)
– Copiii au de ales, pentru a afla răspunsul corect, între două jetoane: un urs brun
și un urs alb. Dacă aleg corect, vor găsi primul indiciu: ima ginea unei fântâni.
Tot în același plic vor găsi și a doua sarcină care le dă Sunt date personaje dintr –
o poveste cunoscută. Copiii trebuie să recu noască povestea . Pentru aceasta vor
avea la di spoziție două imagini: una din poves tea din care fac parte personajele,
dar și dintr -o altă poveste. Daca aleg corect, vor afla un alt indiciu (imaginea
unui cuptor), dar și întrebarea următoare care le dă voie să continue.
– Jocul poate continua până când se vor descoperi suficiente indicii pen tru a găsi
comoara, care este, în acest caz, o carte cu povești: Fata babei și fata
moșneagului de Ion Creangă.
– Pe parcursul jocului, educatoarea poate schimba echipa, chiar dacă răs punsurile
sunt corecte, pentru an trenarea a cât mai mulți copii.
Variantă
– Copiii pot fi puși să interpreteze un cântec, să rezolve o problemă, să numere, să
recite o poezie etc.
– În încheierea jocului , copiii apreciază echipa care a ajutat la descoperirea
„comorii ” și o recompensează cu ap lauze sau alte stimulente.

57
– Sunt date personaje dintr -o poveste cunoscută. Copiii trebuie să recu noască
povestea . Pentru aceasta vor avea la dispoziție două imagini: una din poves tea
din care fac parte personajele, dar și dintr -o altă poveste. Daca aleg c orect, vor
afla un alt indiciu (imaginea unui cuptor), dar și întrebarea următoare care le dă
voie să continue.
– Jocul poate continua până când se vor descoperi suficiente indicii pen tru a găsi
comoara, care este, în acest caz, o carte cu povești: Fata bab ei și fata
moșneagului de Ion Creangă.
– Pe parcursul jocului, educatoarea poate schimba echipa, chiar dacă răs punsurile
sunt corecte, pentru antrenarea a cât mai mulți copii.
Variantă
– Copiii pot fi puși să interpreteze un cântec, să rezolve o problemă, să numere, să
recite o poezie etc.
– În încheierea jocului , copiii apreciază echipa care a ajutat la descoperirea
„comorii ” și o recompensează cu aplauze sau alte stimulente.
– Sunt date personaje dintr -o poveste cunoscută. Copiii trebuie să recu noască
povestea . Pentru aceasta vor avea la dispoziție două imagini: una din poves tea
din care fac parte personajele, dar și dintr -o altă poveste. Daca aleg corect, vor
afla un alt indiciu (imaginea unui cuptor), dar și întrebarea următoare care le dă
voie să continue.
– Jocul poate continua până când se vor descoperi suficiente indicii pen tru a găsi
comoara, care este, în acest caz, o carte cu povești: Fata babei și fata
moșneagului de Ion Creangă.
– Pe parcursul jocului, educatoarea poate schimba echipa, chiar dacă răs punsurile
sunt corecte, pentru antrenarea a cât mai mulți copii.
Variantă
– Copiii pot fi puși să interpreteze un cântec, să rezolve o problemă, să numere, să
recite o poezie etc.
– În încheierea jocului , copiii apreciază echipa care a ajutat la descoperirea
„comorii ” și o recompensează cu aplauze sau alte stimulente.

 Cu ce sunet începe cuvântul
Scopuri
– dezvoltarea capacității de a percepe corect, auditiv sunetele;

58
– activizarea vocabularului;
– dezvoltarea capac ității de exprimare corectă fonetic, lexical și grama tical.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să denumească imaginea, pronunțând corect si clar sunetele cuvântu lui care
denumește obiectul din imagine ;
– să identifice sunetul cu care începe cuvântul sugerat de imagine;
– să găsească un cuvânt care începe cu același sunet cu care începe cuvân tul
anterior;
– să formuleze propoziții cu cuvinte alese de ei sau de educatoare;
– să recunoască litere de tipar cu aju torul educatoarei.
Sarcini didactice
– identificarea sunetelor inițiale ale unor cuvinte sugerate de imagini;
– găsirea altor cuvinte cu același sunet inițial;
– la semnalul educatoarei, un copil alege o imagine, o denumește, iden tifică
sunetul inițial, apoi copiii găsesc alte cuvinte care încep cu același sunet.
Răspunsul corect este aplaudat. Copiii care nu rezolvă corect sarcina sunt ajutați
de colegi.
Elemente de joc
– mânuirea materialului, surpriză, mișcare, aplauze.
Material d idactic
– jetoane reprezentând obiecte, litere de tipar, bețișoare lungi și scurte, clopoțel.
Desfășurarea jocului
– La sunetul clopoțelului, copilul numit de educatoare merge la masa acesteia și
alege un jeton. Numește obiectul reprezentat pe jeton, identific ă sunetul inițial
al cuvântului care denumește obiectul. Răspunsul corect este aplaudat.
– Ceilalți copiii vor spune alte cuvinte care încep cu același sunet ca pre cedentul.
Vor fi antrenați cât mai mulți copii.
EXEMPLU
– pe jeton este reprezent at un avion; copiii trebuie să spună cât mai multe cuvinte
care încep cu sunetul a: albină, alună, acordeon, actor, adăpost, aer, ac, albastru,
afară, apă, aragaz, arbore, arc, arde, ardei, argint, aur.
Varianta

59
– Educatoarea cere copiilor să se prezinte, să -și spună nume le, să identifi ce
sunetul inițial al numelui. Pentru a fi mai antrenant se poate realiza jocul de rol
„De-a poștașul ”.
– Copiii spun versurile: „Poștașul acum porn ește,/Ghici la cine se opreș te?”
Copilul la care s -a oprit poștașul își spune numele și sunet ul cu care acesta
începe.
Variantă
– Educatoarea arată o literă de tipar. Copiii recunosc litera, apoi găsesc cuvinte
care încep cu sunetul corespunzător și formulează propoziții cu aceste cuvinte.
Variantă
– Din bețișoare mari și mici copiii formează pe măsuțele lor litere mari de tipar
dintre cele mai ușor de realizat .
– În încheierea jocului se poate interpreta un cântec, se pot efectua mișcări
ritmice, în funcție de creativitatea educatoarei.

 Schimbă povestirea
Scopuri
– dezvo ltarea capacității de a crea povestiri, mici dramatizări, utilizând un limbaj
corect și expresiv;
– cultivarea sentimentului de prețuire a creațiilor literare pentru copii;
– stimularea creativității.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activit ății, copiii vor fi capabili:
– să creeze un alt final pentru povești/povestiri cunoscute;
– să aleagă un personaj dintre cele puse la dispoziție cu ajutorul căruia să schimbe
firul întâmplărilor;
– să redea original și expresiv textul poveștilor, povestirilor utilizând ex presii
artistice, mimica, gesturile adecvate.
Sarcini didactice
– crearea unui alt final al poveștii/povestirilor cunoscute;
– dramatizarea originală a unei povestiri.
Regulile jocului

60
– Copiii, ajutați de educatoare cu întrebări sau cu alte elemente ajutătoa re, vor
crea alt final diferitelor povești/povestiri cunoscute. Copiii nu tre buie să repete
aceeași versiune, ci trebuie să creeze altele originale.
Elemente de joc
– joc de rol, surpriz ă, mișcare, aplauze.
Material didactic
– imagini din finalul unor povești/povestiri; de exemplu: Scufița Roșie de Charles
Perrault, Capra cu trei iezi, Fata babei și fata moșneagului sau Ursul păcălit de
vulpe de Ion Crean gă ș.a.
Desfășurarea jocului
– Educat oarea prezintă copiilor o imagine cu finalul uneia dintre povești –
le/povestirile menționate. Copiii povestesc fragmentul, apoi educatoarea le cere
să creeze alt final. Vor fi antrenați cât mai mulți copii, fiecare cu altă versiune.
– Se prezintă copiilor o i magine din povestirea Capra cu trei iezi de Ion Creangă
și încă două personaje: vânătorul și ursul. Copiii aleg unul dintre cele două
personaje, care va intra în povestire și îi va ajuta pe iezi sa nu fie mâncați de
lup. Astfel, copiii creează, de fapt, o nouă povestire.
Variantă
– Copiilor li se cere să aleagă un personaj din alte două povestiri/povești și să
povestească alte întâm plări (aventuri) ale acestuia.
– În încheierea jocului , copiii primesc costume și măști pentru a interpre ta o
povestire la alegerea lor sau a educatoarei.

 Televizorul
Scopuri
– consolidarea deprinderii de a reproduce vorbirea dialogată;
– fixarea cunoștințelor despre poveștile cunoscute.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să recunoască imagini din poveștile cunoscute pe baza imaginilor;
– să identifice personajele din imaginea prezentată, precizând numele, titlul și
autorul textului literar;
– să reproducă dialogul dintre două personaje din poveștile indicate;
– să interpreteze, pe roluri, dialogurile dintre personaje.

61
Sarcini didactice
– recunoașterea și denumirea poveștilor și a personajelor după ilus trații ;
– reproducerea dialogurilor dintre personaje.
Material didactic
– imagini din pov esti, rama unui TV.
Elemente de joc
– surprize, a plauze.
Desfășurarea jocului
– La un televizor improvizat dintr -o cutie de carton, educatoarea va pre zenta o
imagine dintr -o poveste cunoscută. Copiii sunt solicitați să recu noască povestea
și cele două personaje din imagine, apoi unul dintre ei va re produce dialogul
dintre personaje. Dacă a răspuns corect, are dreptul de a afișa la TV o altă
imagine dintr -o altă poveste și jocul se reia.
Variantă
– Sunt aduse câteva costume, măști sau medalioane reprezentând per sonaje. Se
stabilește o poveste cunoscută, co piii se costumează corespun zător și
interpretează, pe roluri, fragmentul care le -a plăcut cel mai mult.
– Încheierea jocului se realizează în funcție de creativitatea cadrului di dactic.

 Să-l ajutăm pe iepuraș
Scopuri
– sesizarea relației de antonimie si fol osirea cuvintelor în contexte adec vate;
– dezvoltarea capacității de a ordona obiecte după un criteriu dat;
– verificarea cunoștințelor despre animale;
– consolidarea deprinderii de a interpreta expresiv un cântec;
– dezvoltarea capacității de a reda prin desen personaje din povești.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să formuleze propoziții corecte cu unele cuvinte antonime;
– să ordoneze obiecte în șir crescător și descrescăto r, după mărime și să integreze
animalele în categoria din care fac parte;
– să identifice titlul poveștilor/povestirilor cu personaje -animale pe baza unor
replici/fragmente;
– să precizeze trăsături ale personajelor -animale pe baza unor frag mente ;

62
– să interpre teze cântece respectând linia melodică și textul;
– să redea în limbaj plastic un personaj preferat din povești.
Sarcini didactice
– găsirea unor cuvinte antonime;
– rezolvarea exercițiilor -joc;
– redarea prin desen/limbaj pl astic a unui personaj preferat;
– interpr etarea unor cântece.
Regulile jocului
– alegerea copilului care va răspunde se va face prin aruncarea și prinde rea unui
morcov de pluș;
– după rezolvarea sarcinilor, copiii primesc câte o cheie cu care ar trebui să
deschidă porțile apărute în drumul spre casă ;
– pentru răspunsurile corecte copiii sunt apla udați sau recompensați cu steluț e.
Elemente de joc
– aruncarea -prinderea morcovului de pluș, imitarea unor animale, joc de rol,
aplauze, recompense.
Material didactic
– un iepuraș, un morcov de pluș, hartă, chei, p anou, jetoane, materiale pentru
colier, carte cu povești.
Desfășurarea jocului
– Educatoarea prezintă copiilor un iepuraș care nu știe să ajungă acasă. El are o
hartă și niște chei, dar nu știe să le folosească, de aceea cere ajutor co piilor.
Pentru a -1 ajuta, copiii trebuie să rezolve sarcinile ivite pe traseul spre casa
iepurașului.
– Pe un panou sunt așezate greșit jetoane reprezentând imagini denumite prin
cuvinte cu înțeles opus (antonime); de exemplu: măr mare — măr mic, floare cu
tulpina mica — floare cu tulpina mare, legume multe — legume pu ține, roșie
coaptă — roșie crudă. Se interpretează un cântec despre toamnă. Astfel, copiii
obțin prima cheie.
– Se identifică altă serie de antonime: lat — îngust, gros — subțire, înăun tru —
afară, sus — jos, etc.
Variantă
– Copiii confecționează un colier pentru iepuraș, așezând elem entele componente
după mărime. Î n alt colier, elementele sunt așezate după lungime.

63
– Se folosește altă serie antonimică: plin — gol, cald — rece, repede — încet,
ușor — greu.
Variantă
– Copiii trebuie să asocieze imagini de animale cu imaginea hranei acestora.
– Se identifică altă serie antonimică: dulce — amar, curat — murdar, har nic —
leneș, curajos — fricos, flămând — sătul.
Variantă
– Copiii trebuie să recunoască personaje din po vești și din poezii după scurte
replici. Ei vor preciza titlul textului literar în care apar respectivele personaje.
Apoi vor grupa aceste personaje în funcție de faptele lor bune sau rele. De
exemplu: Făt -Frumos — Zmeul, capra — lupul, cățelul Zdreanță, v ulpea,
vânătorul, furnica și greierele etc.
– După fiecare sarcină rezolvată, copiii pot deschide o ușă.
– Copiii desenează personajul preferat.
– La încheierea jocului , copiii primesc ultima cheie cu care se poate des chide casa
iepurașului, iar acesta le mulțu mește copiilor pentru ajutor.

 Recunoaște meseria
Scopuri
– dezvoltarea capacității de a folosi cunoștințele despre meserii pentru a răspunde
corect la sarcinile didactice primite;
– dezvoltarea capacității de a face abstractizări și generalizări;
– activizarea vocabularului copiilor (verbe reprezentând acțiuni specifi ce
diverselor meserii);
– dezvoltarea deprinderii de a verbaliza acțiuni caracteristice unor meserii.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să recun oască meseriile, prin ghicire, pe baza unei scurte descrieri;
– să asocieze imaginea meseriei cu imaginea uneltelor necesare în desfă șurarea ei;
– să spună cuvinte ce exprimă acțiuni (verbe) pe care omul le îndeplineș te în
meseria respectivă;
– să formuleze propoziții despre meseriile reprezentate în imagini.
Sarcini didactice

64
– denumirea meseriilor pe baza ghicitorilor audiate și așezarea pe panou a
imaginii -simbol a meseriei;
– asocierea meseriei cu imagini ce repre zintă unelte necesare în aceste m eserii;
– găsirea a cât mai multe cuvinte ce arată acțiunile specifice unei meserii și
numirea produselor rezultate din practicarea acestor meserii;
– formularea de propoziții despre meserii.
Regulile jocului
– Copiii ascultă cu atenție ghicitoarea, apoi, la sem nul educatoarei, copilul alege
imaginea -simbol. Alt copil alege imaginile ce reprezintă uneltele necesare și le
pune în dreptul imaginii corespunzătoare. Enumeră cât mai multe acțiuni
(verbe) ce se pot executa în meseria respectivă. Răspunsurile copiilor s unt
aplaudate.
Elemente de joc
– ghicire, surpriză, imitare, aplauze.
Material didactic
– jetoane reprezentând diferite meserii și imagini cu uneltele corespun zătoare, un
panou pentru afișarea lor, ghicitori.
Desfășurarea jocului
– Jocul se poate desfășura în activitățile comune sau în activitățile alese de copii,
în grupuri mici.
– Educatoarea valorifică cunoștințele copiilor referitoare la diferite mese rii. Pe
baza elementelor din ghicitoare, copiii deduc numele meseriei, apoi așază pe
panou imag inea-simbol a acestei meserii. Î n dreptul imaginii -simbol se vor
așeza imagini cu uneltele potrivite meseriei.
– Ghicitor ii:
Din pământ născui, în lume trăii, și când murii, în gunoi mă pomenii.
(oala)
Am două surori . Legate c u sfori. Când noaptea se lasă, s e vârâ sub ma să.
(încălță mintea)
Variantă
– Se cere copiilor să numească alte meserii și produsele rezultate; de exemplu,
tâmplarul și produsele sale — scaune, mese, paturi, zidarul — case.
Variantă

65
– Copiii sunt solicitați să spună cât mai multe cuvinte care exprimă acțiu ni
(verbe) specifice unor meserii, răspunzând la întrebarea: „Ce poate face
brutarul/frizerul/pictorul? ” Vor răspunde folosind următoarele verbe: taie,
amestecă, frământă, tunde, rade, desenează, pictează etc. Apoi alcătuiesc
propoziții cu unele verbe.
Variantă
– Copiii vor imita acțiuni specifice unor meserii sau vor realiza un joc de rol,
exersând un comportament civilizat, corespunzător n ormelor de con viețuire
social. A stfel, se valorifică deprinderi formate în activitatea de edu cație pentru
societate .
Variantă
– Copiii vor desena sau decora produse rezultate din meserii cunoscute de ei. Pot
decora farfurii, căni, linguri de lemn etc.
Variantă
– Copiii pot efectua activități practice din materiale aflate la dispoziție. De
exemplu, realizează obiecte de îmbrăcăminte pentru păpuși, confecționează
flori, coșulețe etc. pentru mamele lor, felicitări pentru sărbători etc.
Variantă
– Se poate realiza o audiție sau copiii pot interpreta cântece despre mese rii, cum
ar fi, de exemplu, Zidarul de C. Lungu, Noi sunte m brutari de San da Ștefan,
Tâmplarul de Paraschiva Țipordei.
– Cu aceasta se poate încheia jocul .

 Cum este, cum sunt
Scopuri
– să alcătuiască propoziții corecte în care substantivul să fie la numărul singular
sau la plural, realizând acordul adjectivului cu acesta.
Sarcină didactică
– formularea de propoziții corecte din punct de vedere fonetic, lexical și
gramatical despre obiecte și însușirile lor.
Regulile jocului
– Copilul chemat de educatoare . Ia din Cutia surprizelor un obiect, îl de numește și
spune o însu șire a acestuia. La întrebările educatoarei, „Ci ne a văzut un obiect
asemănător ?” sau „Cum era el ?”, copiii care au primit jeto nul pe care este

66
reprezentant acel obiect , îl arată celorlalți și formulează o propoziție specificând
o altă însușire a obiectului respectiv. Răspunsurile corecte sunt aplaudate.
Elemente de joc
– mânuirea materialului, mișcare, surpriză, aplauze.
Material didactic
– Cutia surprizelor, în care sunt aș ezate obiecte sau jetoane pe care pot fi
reprezentate: jucării, animale, plante, rechizite , etc.
Desfășurarea jocului
– Copiii sunt așezați la mese. Fiecare copil primește cel puțin două jetoa ne
reprezentând obiecte cunoscute de ei: mingi, pisicuțe, ursuleț i, păpuși, mașinuțe,
flori, etc. La masa educatoarei se află „Cutia surprizelor ”, în care se găsesc
obiecte și jetoane. Educatoarea cheamă câte un copil care alege un obiect/jeton
din „Cutia surprizelor ”, îl denumește, formulează o propoziție în care speci fică
o însușire a acestuia.
EXEMPLU :
„Eu am luat o minge roșie/o zambilă albastră /un ursuleț alb/un creion verde ”,
etc. Ceilalți copii care au jetoane/obiecte asemănătoare răspund la întrebările
educatoarei menționând alte însușiri ale acestor obiecte.
Variantă
– Educatoarea rosteș te denumirea unui obie ct, substantive la numărul sin gular,
însoțit de un adjectiv care exprimă o însușire a acestuia, cerând co piilor să
formuleze o propoziție. De exemplu: „bloc înalt ”, „copil cuminte ”, „haină
proasă ”, etc.
– Propozițiile alcătuite de copii sunt transformate folosindu -se substanti vele la
numărul plural. Astfel, se va realiza acordul adjectivului cu substan tivul
determinat: „blocuri înalte ”, „copii cuminți ”, „haine groase ” etc. Î n același timp
se va realiza și ac ordul predicatului cu aceste substantive, dacă acestea au
funcție de subiect.
– În încheierea jocului se poate organiza concursul „Cine spune mai mul te
însușiri? ” pe baza următoarelor obiecte din sala de grupă: ferestre, per dea,
jucării, covor etc.

 Ce sunet se aude
Scopuri

67
– dezvoltarea capacității de a percepe clar și corect sunetele limbii ro mâne;
– dezvoltarea capacității de analiză fonetică a cuvintelor;
– recunoașterea unor litere;
– dezvoltarea deprinderii de a executa mișcări ritmice.
Obiective operațio nale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să precizeze sunetul cu care începe un cuvânt sugerat de imaginea de pe jeton;
– să aleagă și alte imagini a căror denumire începe cu sunetul preci zat;
– să identifice litera corespunzătoa re sunetului precizat;
– să compună cuvinte scurte cu ajutorul alfabetarului sau al calculatoru lui și să le
utilizeze în propoziții;
– să execute mișcări ritmice.
Sarcini didactice
– determinarea sunetului inițial din cuvântul dat și asocierea lui cu lite ra
corespunzătoare;
– executarea unor mișcări ritmic e;
– copiii respectă cerințele educatoarei privind ordinea de efectuare a sarcinilor:
identificarea sunetului inițial, găsirea altor cuvinte care încep cu același sunet,
asocierea cu litera corespunzătoare. Copiii care răspund corect sunt
recompensați cu ecusoane reprezentând litere (inițiala nume lui lor).
Elemente de joc
– surpriză, aplauze, recompensă cu ecusoane.
Material didactic
– jetoane cu diferite imagini, litere, texte tipărite pentru fiecare copil;
– ecusoane cu litere.
Desfășurarea jocului
– Educatoarea alege un jeton și cere copiilor să denumească obiectul din imagine
și să spună care este sunetul cu care începe cuvântul. Copiii trebuie să găsească
pe masa lor alte jetoane, a căror denumire începe cu același s unet. Se pot găsi și
alte cuvinte care nu sunt sugerate de jetoane. Educatoarea va cere copiilor să
indice litera corespunzătoare sunetului emis. Fiecare copil va încercui pe foaia
tipărită litera corespunzătoare su netului indicat.
– Acolo unde nivelul grup ei permite se pot scrie cuvinte scurte (2 -4 litere, fie cu
ajutorul literelor cu magnet, fie apăsând tastatura calculato rului).

68
– Într-o variantă mai complicată a jocului, educatoarea poate arăta copii lor o
literă, iar aceștia trebuie să ridice jetonul cu imaginea a cărei denumire începe
cu sunetul corespunzător literei indicate.
Variantă
– Cinci copii vor primi un jeton reprezentând o literă.
– Ceilalți copii, după ce își aleg un jeton, vor privi imaginea, vor identifi ca
sunetul inițial și se vor grupa în ju rul literei corespunzătoare sunetului
identificat.
– În funcție de nivelul grupei, se poate lucra cerând copiilor să identifice si
sunetul final sau un sunet aflat în interiorul cuvântului.
– La încheierea activității, fiecare copil primește un ecuson cu liter a inițială a
numelui.

 Să încărcăm vapoarele
Scopuri
– perceperea și pronunțarea clară și corectă a tuturor sunetelor limbii române,
integrate în cuvinte;
– perfecționarea discernământului auditiv în sesizarea sunetelor în an samblul
cuvântului;
– formarea spi ritului de observație și a capacității de a selecta cât mai multe
cuvinte care încep și se termină cu un sunet dat;
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să identifice litera corespunzătoare unui sunet emi s;
– să aleagă jetoane ce reprezintă obiecte a căror denumire începe/se ter mină cu
sunetul recunoscut;
– să formuleze propoziții simple și dezvoltate.
Sarcina didactică
– recunoașterea sunetului emis și a literei corespunzătoare acestuia și gă sirea unor
cuvinte ce conțin sunetul dat (inițial sau final).
Regulile jocului
– Educatoarea emite unul dintre sunetele propuse pentru verificare. Co piii care au
vaporașe pe care sunt scrise literele corespunzătoare vor pleca din „port ” spre
locul de încărcare a mărfi i, de unde aleg jetoanele a căror de numire începe cu

69
sunetul emis. La întoarcere, copiii verifică dacă au fost ale se jetoanele în mod
corect. Cei care rezolvă sarcina corect primesc un ecu son pe care este desenat
un marinar.
Material didactic
– un vas mar e cu apă pe care se „lansează ” vapoarele, vaporașe din hâr tie,
jetoane, ecusoane.
Desfășurarea jocului
– Copiii sunt așezați în semicerc. Educatoarea emite unul dintre sunetele propuse
spre verificare. Copiii care au vaporașe pe al căror steag este înscri să litera
corespunzătoare sunetului emis pornesc din „port ” spre locul de în cărcare, de
unde aleg jetoanele cu imagini a căror denumire este un cuvânt care începe cu
sunetul dat. Când termină această operație, se întorc în „port ” și își motivează
alegerea făcută.
– Ceilalți copii vor fi solicitați să găsească și alte cuvinte care încep cu su netul
dat.
– Copiii care -și rezolvă corect sarcina lansează vaporașele, le pun în vasul cu apă
și vor primi un ecuson cu imaginea unui marinar.
Variantă
– Jocul se poate des fășura respectând aceleași reguli, dar sunetul em is este la
finalul cuvântului. Î n funcție de nivelul grupei, sunetele emise se pot re găsi și în
interiorul cuvintelor.

 Să realizăm o scrisoare!
Scopuri
– formarea deprinderii de a compune o scurtă povestire după o imagine;
– dezvoltarea imaginației creatoare;
– valorificarea cunoștințelor despre natură în situații noi.
Obiective operaționale
Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
– să-și imagineze mesajul pe care un prieten i 1 -a transmis prin interme diul unei
imagini;
– să creeze o scurtă poveste după o imagine;
– să transmită un mesaj ca răspuns la o întâmplare prezentată.
Sarcini didactice

70
– descrierea sumară a imaginii;
– precizarea acțiunii efectuate , a cauzei și a efectului acestei acțiuni.
Regulile jocului
– copilul care primește scrisoarea o desface, privește imaginea și descrie pe scurt
acțiunea;
– educatoarea poate interveni doar pentru a dirija gândirea preșcolaru lui prin
întrebări adecvate.
Material didactic
– imagini reprezentând diferite acțiuni (exemple: un copil curățând po mii de
uscăciuni, un copil construind o căsuță pentru păsărele, sau în grijind un pui de
căprioară etc.)
Desfășurarea jocului
– Educatoarea sau un copil vor avea rolul de poștaș, care aduce copiilor scrisori
de la prieteni aflați în alte orașe.
– Copilul care primește scrisoarea o va desface, va privi imaginea și va crea o
scurtă poveste încercând să -și imagineze mesajul transmis prin interme diul
ilustratiei. Educatoarea trebuie să intervină doar ca să îndrume g ândirea
copiilor.
EXEMPLE
„Und e crezi că se întâmplă acțiunea ?”
„De ce crezi că a procedat așa ?”
„Ce urmări crezi c ă poate avea această întâmplare ?”
„Cine crezi că se bucură de ceea ce a realizat el? ”
Variantă
– Educatoarea prezintă o imagine în care se desf ășoară o acțiune și o po vestește
pe scurt, ajutându -i pe copii să înțeleagă mesajului. Copiii trebuie să răspundă la
scrisoarea primită, creând cât mai multe variante posibile.
– încheierea activității se realizează prin elemente de mișcare, după ce au fost
apreciate și recompensate contribuțiile copiilor.
– Scrisorile copiilor se pot realiza și prin lipirea unor imagini, desene etc. , după
care se organizează o mică expoziție cu tema Ocrotirea naturii.

71
4. Jocuri utilizate în activitățile cu grupa pregătitoare

EXPERIMENT
4.1 Organizarea experimentului
În acest capitol al lucrării voi prezenta cercetarea propriu -zisă, cu cele trei etape,
modalitățile de valorificare a valențelor instructiv -formative ale jocului didactic, în vederea
educării limbajului, a stimulării gândirii creatoare.
Am lucrat individual, cu grupuri mici (4 -5 copii) și frontal cu grupuri mai mari
(până la 10 copii) și uneori cu întreaga grupă . În conceperea unor tehnici participati ve de
stimulare intensivă a dezvoltării gândirii, memoriei, imaginației, și implicit a creativitatii
limbajului, am pornit de la atracția copilului pentru joc.
Scopul tuturor activitatilor a vizat: corectitudinea limbajului, îmbogățirea
vocabularului, exersarea lexicului, dar mai ales am urmărit stimularea dezvoltării gândirii,
a creativității verbale.
Ipoteza de lucru de la care am pornit este urmatoarea: Dacă aptitudinea pentru
scolaritate vizează, dezvoltarea gândirii, iar limbajul este instrumentul principal al gandiri,

72
jocul didactic va spori eficiența „învățării ” limbii române, va fi stimulată originalitatea și
creativitatea în plan verbal ca atribut al gândirii, iar performanțele copiilor din lotul
experimental vor fi diferite d e ale copiilor din lotul martor.
Obiectivele cercetării:
Obiectivul 1: Prin intermediul jocului didactic se stimulează volumul vocabularului
activ al copilului.
Obiectivul 2: Jocul spontan și jocul didactic utilizat în grădiniță determină creșterea
flexibilității verb ale a copiilor.
Obiectivul 3: Jocul didactic contribuie la sporirea originalității exprimării și
fluidizarea comunicării.
Stabilirea eșantionului de copii și a echipei de cercetare .
În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei formulate, am cuprins în
cercetarea noastră un număr de 20 copii, eșantionul experiențial, din grupa pregătitoare
„Fluturașii ” și 22 copii reprezentând eșantionul de control din grupa pregătitoare
„Steluțele ”.
Grupa ,,Fluturașilor ” (eșantionul experiențial) este alcătui tă din 20 copii, 11 fete și
9 băieți, 14 copii au vârsta de 7 ani, iar 6 copii au vârsta de 6 ani, 12 copii au frecventat
grădinița 3 ani, iar 8 copii au frecventat grădinița 2 ani.
Eșantion de control : „Grupa Steluțelor”
Grupa,, Steluțelor ” (eșantionul de control) este alcătuită din 22 de preșcolari, 12
băieți și 10 fete, cu vârste cuprinse între 6 și 7 ani, care au frecventat grădinița 2 sau 3 ani.
Am elaborat tematica pentru un an de zile comun pentru celor două grupe de copii.
Cele două eșantioane selec ționate sunt omogene ca număr de copii, vârstă și mediu
de educație a familiilor, ambele având program prelungit, conduse de educatoare calificate
și medii de viață și educatie asemănătoare.
Echipa de cercetare a fost formată din: două educatoare. părinți, personalul
grădiniței.
Durata cercetării: anul școlar 2009 -2010
Metodele cercetării:
– Observația
– Convorbirea individuală
– Experimentul
– Desfășurarea experimentului

73
4.2 Etapa constatativă
În vederea realizării evaluării inițiale pentru a cunoaște stadiul dezvoltării
limbajului și gândirii la cei 42 de preșcolari implicați, am aplicat o serie de probe de
evaluare pe care le voi prezenta în continuare.
Proba nr. 1 pentru determinarea volumului vocabularului .
Scopul : Verificarea volumului vocabularului și g radul de înțelegere a noțiunilor.
Item : Folosind rând pe rând un număr de cuvinte ce denumesc obiecte din viața
cotidiană a copilului, se pune întrebarea: Ce știi despre ……? (cană, cuțit, păpușă, bicicletă,
cuțmă, umbrelă, ciocan, televizor, benzină, v acă, stropitoare pod, avion, blană, plicticos,
greiere, a repovesti, erou, diamant, masă, piscină, bomboană, mașină, macara, poștaș,
zidar, școală, porumbel, urmaș, strămoș, toamnă, daltă, pacoste, microscop, internet,
calculator). Total 36 cuvinte.
Instru ctaj: Am să iți spun mai multe cuvinte și tu să imi spui ce înseamnă fiecare
din ele. De exemplu, vacă: -Ce este o vacă? – Vaca este un animal domestic care ne dă lapte
și carne.
Corectare și cotare : Se apreciază atât corectitudinea răspunsului, cât și aptitudinea
fluxului verbal (numărul cuvintelor prin care copilul iși formulează răspunsul).
Se acordă 1 punct pentru fiecare răspuns corect (0,5 punct e pentru conținut și 0,5
punct e pentru amplitudinea fluxului). Se consideră răspuns corect dacă se obțin 18 puncte
din totalul de 36 de puncte realizabil. Se consideră răspuns parțial corect dacă se obțin 15
puncte din 36 și răspuns incorect dacă se obțin sub 15 puncte.
Proba nr . 2 pentru sesizarea intuiti vă a structurilor corecte sau incorecte dintr -un
enunț citit.
Scopul : sesizarea corespondenței dintre cuvânt – imagine și (în paralel), sesizarea
eventualelor deficiențe în pronunțarea tuturor sunetelor limbii române;
Material utilizat: jetoane cu imagini și cuvântul denumire scris în casetă.
Instructaj : „Privește fiecare imagine și cuvintele din casetă. Eu îți voi citi, iar tu vei
uni printr -o săgeată imaginea cu cuvântul denumire a obiectului ” (copilul care știe să
citescă va lucra singur, după ce mă asigur că le -a citit corect cuvintele).

74

ceas rochie chei papuci ghete girafă

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ
FOARTE BINE BINE SUFICIENT
 Realizează corect toate
corespondențele (6)  Realizează 4
corespondențe corecte  Realizează corect 2
asocieri

Notă : nici un copil din cei 42 de copii nu au manifestat deficiențe în pronunțare.
Proba nr. 3 pentru verificarea creativității verbale
Scopul : evidențierea fluxului de idei, a capacităț ii de a completa mișcarea schițată
dintr -o imagine dată, cu cât mai multe elemente închipuite, având logică.
Tehnica aplicării: se pun la dispoziția copiilor imagini reprezentând personaje
surprinse în mișcare.
Instructaj : „Privește cu atenție imaginea pe care ți -o arăt și spune ce crezi că fac
personajele? ”
Item 1: doi, trei copii văzuți din profil, mergând unul după altul, cu o mână îndoită
din cot.
Item 2: un câine alergând spre un grad având o portiță întredeschisă.
Item 3: într -o curte, o cloșcă cu pui ; pe un gard, o cioară.
Item 4: un lup care privește atent la o stână de oi.
Item 5: o vulpe la margine de sat.
Corectare și cotare : se va acorda cîte 1 punct pentru fiecare răspuns credibil ca
logică și formulat corect din punct de vedere gramatical;

75
DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ
Calificativ F.B. Calificativul BINE Calificativul SUFICIENT
 Răspunde logic și în
propoziție la cele 5 situații.  Răspunde logic, în
propoziție, la cele 3 situații.  Răspunde logic, în
propoziții corecte
formulate, la cel puțin o
situație.

4.3 Analiza și interpretarea rezultatelor
Din analiza rezultatelor individuale obținute de cei 42 de subiecți supuși testării
prin cele 3 probe, se constată sub aspectul stadiulu i de dezvoltare al limbajului la început
de an școlar căteva aspecte generale. Copiii posedă:
 pronunție corectă și auz fonetic bine dezvoltat (toți cei 42 de copii);
 exprimare frumoasă și vocabular bo gat se remarcă în grupa Experime ntală la un
număr de 14 copii, ce prezintă 70%, iar la grupa Martor la 15 copii, ce reprezintă 75%;
 exprimare corectă, dar vocabular sărac se apreciază, la grupa Experiment, la un
număr de 6 copii, ce reprezintă 30%, la grupa Martor la 5 copii, ce reprezintă 25%;
 noțiuni interogatoare în proporție de 60% ca F.B. și 20% Bine, raportându -ne la
grupa Experimentală, de 60% F.B., la grupa Martor;
Dacă analizăm probe le sub aspectul punctajului maxim realizabil, respectiv,
obținerea calificativului de F.B., raportându -ne la punc tele posibile (realizat de cei 20 de
subiecți) și cel realizat, făcând un calcul matematic, rezultă la nivelul fiecărei grupe
următoarea situație:
TESTUL I
Numar de copii/ procente
Calificativ Grup experimental Grup de control
Nr copii Procente Nr.copii Procente
6 30 % 7 31 % F.B.
10 50 % 11 50 % B.
4 20 % 4 18 % S.
I.

76

TESTUL II
Numar de copii/ procente
Calificativ Grup experimental Grup de control
Nr copii Procente Nr.copii Procente
7 35 % 8 36 % F.B.
9 45 % 10 45 % B.
4 20 % 4 18 % S.
0 I.

TESTUL III
Numar de copii/ procente Calificativ
Grup experimental Grup de control
Nr copii Procente Nr.copii Procente
6 30 % 8 36 % F.B.
9 45 % 7 31 % B.
5 20 % 5 23 % S.
I.

Concluzie: între cele două grupe există o diferență de 4,72% (realizări).
Preocuparea prioritară în etapa formativă va fi orientată spre selectarea jocurilor
didactice prin care să se elimine carențele constatate și să se dezvolte capacitățile
respective p recum și sporirea eficienței acestora.

4.4 Etapa formativă. Strategii de eficientizare a jocurilor didactice
Dezvoltarea limbajului este o sarcină de bază a educației intelectuale, pe baza lui
dezvoltându -se gândirea. Dezvoltarea și îmbogățirea limbajulu i constituie o preocupare
permanentă a cadrelor didactice, întrucât el constituie principala cale de comunicare cu cei
din jur și de cunoaștere a realității. La vârsta preșcolară, jocul este activitatea de bază și
prin intermediul lui se formează și se de zvoltă, alături de celelalte procese, limbajul
copiilor.

77
Sub aspect lexical, educarea limbajului presupune u rmătoarele obiective
prioritare :
– îmbogățirea vocabularului copiilor, pe baza experienței imediate, cu cuvinte
care denumesc obiecte, fenomene, ființe observate, cunoscute, diferite aspecte,
însușiri caracteristice, acțiuni, poziții spațiale, relații, unele trăiri afective ;
– activizarea vocabularului ;
– înțelegerea semnificației corecte a cuvintelor, a indicațiilor și cerințelor verbale,
a explicații lor și a întrebăr ilor educatoarei, ale adulților ;
– îmbogățirea și activizarea vocabularului prin însuțirea de sinonime, antonime,
paronime, omonime.
Îmbogățirea vocabularului copiilor de vârstă preșcolară se realizează treptat,
concomitent cu învățarea sens ului cuvintelor și cu folosirea lor în vorbire, constituind
deopotrivă un obiectiv general al întregii activități insructiv -educative desfășurată în
grădiniță.
Pentru realizarea cu succes a activității de educare a limbajului la copilul aflat la
grădiniță, dar mai ales a celor din grupa pregătitoare, a fost necesară, mai întâi, o bună
cunoaștere a posibilităților sale și a nivelului atins în dezvoltarea vorbirii până în acel
moment.
În urma aplicării probelor am constatat că sunt copii cu fond lexical sărac, ceea ce
duce la o exprimare greoaie. De aceea, mi -am propus ca prin jocul didactic și prin
exercițiile de stimulare a creativității verbale, să aduc copiii l a un nivel de dezvoltare
optimă a exprimării verbale în vederea debutului școlar, să contribui la îmbogățirea
vocabularului, la înțelegerea semnificației cuvintelor, structurii gramaticale orale, corecte,
dezvoltării vorbir ii reproductive și a dialogului .
Detaș ându -se de activitatea propriu -zisă de joc, jocul didactic permite copiilor
asimilarea de noi cunoștințe, exersarea comunicării orale, verificarea și consolidarea
anumitor cunoștințe, priceperi și deprinderi. Prin intermediul jocului didactic se dez voltă la
copii capacități cognitive, afective și volitive, se educă trăsături ale personalității, jocul
devenind astfel o foarte bună modalitate de conturare și dezvoltare a competenței de
comunicare la preșcolari.
În cele ce urmează, voi exemplifica modal ități de dezvoltare a limbajului copiilor
din grupa pregătitoare, prin intermediul jocului didactic.
În grădiniță, copiii preșcolari sunt familiarizați cu noțiunile de cuvânt, silabă, sunet,
cu propoziția simplă, apoi cu cea dezvoltată. Astfel, ei află că totul în jurul nostru poate fi

78
denumit prin cuvinte care îmbinate între ele conduc la situații de comunicare a unor idei.
Astfel realizăm vorbirea.
Tot în jocul didactic îi putem face pe copii să înțeleagă că uneori cuvintele, ca și noi
oamenii, au o fami lie. Există așadar cuvinte -părinți și cuvinte -copii. Pornind de la acest
aspecte, noi, educatoarele, am utilizat și creat jocuri didactice care să contribuie la
realizarea obiectivelor menționate anterior.
Pentru ca preșcolarii să înțeleagă ce înseamnă fam ilia de cuvinte am realizat jocul
didactic,,Și eu am o familie ” sau ,,Frații și surorile mele ”.
Cunoscând noțiunea de cuvânt, preșcolarii trebuie să înțeleagă sensul pe care -l
poartă acesta. Ei vor fi familiarizați cu noțiunile de sinonime, omonime, antoni me,
paronime.
Pentru a -i deprinde pe copii cu „familia de cuvint” (sinonime, antonime, om onime,
paronime) și pentru deprinderea acestora cu formularea cuvintelor noi prin derivare cu
ajutorul sufixelor și prefixelor, la grupa pregătitoare, în cadrul proiec tului tematic
,,Toamna’’, în săptămâ na cu tema „Legume de toamnă” , după activitățile de observare,
lectură după imagini, memorizarea unor poezii adecvate, am antr enat copiii în jocul
didactic „ Caută rudele cuvântulu ”.
Jocul l -am desfășurat astfel : copiii așezați pe covor, în mijloc multe jetoane cu
imagini reprezentând tema dată. Fiecare copil trebuie să aleagă câte un jeton și să -l explice.
Apoi, la solicitarea mea, copiii au ales imagini înrudite ca temă (l egume de toamnă: ardei,
vinete, varză, morcovi, etc), dar și ca rostire a cuvântului ilustrat (grădina, grădinar,
grădinița), și -au dat mâinile într -un cerc simbolizând familia de cuvinte, rostind
următoarele versuri
,,Familia -i mare,/ Familia -i mică,/ În familie să ne unim,/ Rudele să le găsim”.
Pentru înțelegerea noțiunii de antonime folosim jocul ,,Găsește imaginea opusă’’ în
care copiii au sarcina de a recunoaște și descrie imagini care reprezintă stări, trăiri opuse :
copil care se spală/copil murdar ; copil care aruncă ghizdanul/ copil care merg e cu geanta în
spate ; copil care plânge/copil care râde, etc.
În cadrul jocului „Găsește imaginea opusă” copiii au avut sarcina de a recunoaște și
descrie imagini care reprezintă stări, trăiri opuse (antonime).
În jocuri precum: „Ce mai poate denumi acest cuvânt”, „Unde se află?”, „Când și
cum”, „Jocul contrariilor”, ,,Hai să împachetăm” , ,,Folosește cuvântul potrivit” , copiii au
căutat și găsit antonime.

79
Jocul didactic ,,Dacă nu -i așa” are ca obiectiv însușirea de către copii a noțiunii de
omonime.
Prin intermediul jocului didactic ,,Televizorul ” copiii au înțeles noțiunea de cuvinte
paronime. Pe ecranul televizorului apare o imagine cu o vază, o barză, un morar și un strat
de mărar. După ce au intuit imaginile le vom spune niște versuri care să includă și
cuvintele de mai sus, explicându -le copiilor că schimbând un sunet, vor descoperi un nou
cuvânt.
Sub aspectul expresivității limbajului , activitatea de educație a limbajului își
propune să -i ajute pe copii în direcții precum: utilizarea corectă, fluentă , coe rentă și
expresivă în limba română literară ;
Cultivarea limbajului monologat și formarea deprinderilor de exprimare
independentă a gândurilor, a opiniilor copilului în redarea unor fapte și întâmplări din
experiența proprie sau din lite ratură, filme, spectacole, etc. D ezvoltarea creativității verbale
la copii, a fluenței și originalității în gândire și vorbire, stimulând imaginația acestora.
În jocul „Să formăm cuvinte noi” copiii au avut ca sarcină formarea de cuvinte noi
prin schimbarea primei litere a cuvântului dat : car, rar, sar, etc. Copiii trebuie să explice
înțelesul fiecărui cuvânt, să numească fonemul care schimbă sensul cuvântului și,
facultativ, să formuleze propoziții cu cuvintele nou create. Joc ul didactic ,,Scara
cuvintelor” a pus copiii în situația de a recunoaște imagini, să le denumească, să formuleze
o propoziție despre ele și să așeze imaginile în ordine, în funcție de numărul de litere care
compun denumirea obiectului respectiv. Unii copii au formulat propoziții, alții au spus câte
cuvinte are propoziția, alții au despărțit cuvintele în silabe. Alți copii au precizat care
cuvânt din propoziție are un anumit număr de litere precizat de educatoare. În acest fel,
copiii și -au îmbogățit vocabularul activ și pasiv pe baza experienței perso nale și a relațiilor
cu ceilalți, au putut utiliza un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical, s -au
familiarizat cu componența grafică și sonoră a cuvintelor.
Prin jocurile : ,,Cum este ?”, „Care culoare îți place?”, ,,Completează ce lipsește” ,
am realizat îmbogățirea și nuanțarea vocabularului, sporindu -se numărul cuvintelor -însușiri
folosite de preșcolari, prin descrierea de către aceștia a ilustrațiilor, ajungând chiar la
povestirea lor.
Sub aspect gramatical , educarea limbajului presupune următoarele obiective:
– sesizarea schimbărilor care au loc în forma cuvintelor în funcție de diferite
categorii gramaticale: caz, gen, număr, persoană, mod, timp și utilizarea corectă

80
a formelor corecte ale unor substantive, adjective, verbe, adverbe, inte rjecții,
etc.;
– sesizarea diferențelor dintre formele de singular și plural a cuvintelor și
utilizarea corectă a cestora în funcție de categoria de număr;
– realizarea acordului dintre substantiv și adjectiv;
– exprimarea corectă a acordului dintre subiect ș i predicat;
– receptarea unității logice a unei propoziții sau fraze;
– utilizarea, în comunicare, a unor structuri sintactice corecte;
– exprimarea corectă, în conformitate cu normele gramaticale ale limbii române.
Jocul ,, Cum este ?’’ a avut ca obiectiv folos irea corectă a adjectivelor în propoziții
și a gradelor de comparație. În desfășurarea lui am pus accent pe recunoașterea obiectelor
cu însușirile lor. În această idee, a m procurat materialele necesare : un pahar mare și unul
mic, un prosop moale și unul as pru, un fular gros și unul subtire, o farfurie adâncă și una
întinsă, etc.
Obiectele au fost așezate și acoperite pe masă. Copiii veneau pe rând, luau un
obiect, îl pipăiau, îl comparau cu altul asemănător și în final îl denumeau : ,,Eu cred că este
un paha r mic”, „ Am găsit o farfurie mai mică decât cea de pe masă” . Pentru complicarea
jocului, copiii erau rugați să formuleze propoziții despre obiectele folosite în joc. Am
apreciat copiii care au folosit în formularea propozițiilor multe cuvinte, plasticitate a
exprimării, bogăția vocabularului.
Jocul „Completează ce lipsește” l-am folosit pentru verificarea cunoștintelor
copiilor despre adjective, să -i fac să înțeleagă foarte bine legătura dintre substantiv (care
denumește obiectul) și adjectiv ( care denumește însușirea obiectului) și astfel să realizeze
relația logică dintre obiect și însușirile sale.
Având în vedere faptul că nu peste mult timp copiii grupei pregatitoare intră într -un
nou ciclu de invățare – ciclul primar, am diversificat gama de jocuri, introducând în cadrul
acestora jocurile -exercițiu, pentru stimularea exprimării verbale, pentru des părțirea
propozițiilor în cuvinte, a cuvintelor în silabe și a silabelor în sunete.
Aceste jocuri -exerciții trebuie orientate pe coordonate sigure, care să vizeze
cultivarea valențelor exprimării directe, spontane, naturale.
Înțelegerea noțiunii de sun et am realizat -o prin perceperea auditivă, iar litera prin
perceperea vizuală, cunoscând faptul că la clasa I, corectitudinea cititului și scrisului
depinde în mare măsură de nivelul la care se realizează pronunția, iar aceasta depinde de
calitatea auzulu i fonematic. Tocmai în scopul dezvoltării auzului fonematic, putem

81
introduce numeroase jocuri didactice cu conținut adecvat legat de obiectivele prioritare
stabilite.
Alte exemple de jocuri didactice (și exerciții) utilizate și care au vizat aceste
cerinț e au fost: ,,Jocul sunetelor”, „Fii atent”, „Să facem cuvinte”, „Acum spune tu!”,
„Lanțurile sunetelor”, „Câte cuvinte am spus”, „Câte silabe are cuvântul”, „Cu ce sunet
începe cuvântul?”, „Cine știe să spu nă mai multe cu vinte care încep cu sunetul…”, ,,Cine
spune mai multe cuvinte care se termină cu sunetul…”, „ Carnavalul sunetelo r”.
O deosebită importanță în dezvoltarea comunicării o au și jocurile didactice literare,
cum ar fi : „Hai să ne imaginăm”, „ Călătorie în lumea poveștilor ”, ,,Să născocim o
poveste” , etc., care, pe lângă faptul că au drept scop cunoașterea și recunoașterea unor
personaje din povestiri, ele au menirea să stimuleze observația, să favorizeze asociații de
idei, să contribuie la găsirea unor metode practice de a combina faptele de v iață,etc.
Un copil va fi apt pentru școlaritate atunci când va putea să -și exprime corect
gândurile, intențiile și trăirile emoționale și, mai ales, poate să verbalizeze adecvat, ceea ce
vrea să comunice cu altul. Deci, este capabil să stăpânească limbaju l ca instrument de
informare, de comunicare și de exprimare.

4.5 Etapa de control
La finalizarea experimentului am implementat un proiect tematic „În lumea
poveștilor” pentru a realiza evaluarea finală . Pe parcursul săptămânii de evaluare copiii au
realizat sarcini cuprinse în următoarele teste:
Proba nr. 1 pentru îmbogățirea vocabularului , am aplicat -o într -un joc didactic,
realizat pe grupuri mic i, în prima zi a proiectului ,, Salata de povești’’
Scopu l: Verificarea volumului vocabularului.
Sarcini: să formeze perechi între imaginile cu aceeași denumire, dar cu forme și
întrebuințări diferite; să descrie obiectele de pe imagini și să formuleze câte o propoziție cu
fiecare.
Item: Fiecare copil primește zece jetoane ce reprezintă imagini cu aceeași
denumire, primește sarcina de a grupa jetoanele după denumirea lor, formând perechi între
obiectele cu aceeași denumire. Imaginile au fost selectate în așa fel încât să aibă legătură
cu lumea poveștilor (toc, capră, corn, război). După realizarea acestei sarcini copiii sunt
solicitați să denumească și să descrie aceste obiecte.

82
Instructaj: Am să -ți dau mai multe jetoane, iar tu te vei uita cu atenție la ele și vei
forma perechi cu cele care se numesc la fel .Vom vorbi apoi despre fiecare obiect.
Corectare și cotare: Se fac aprecieri atât în ceea ce privește corectitudinea
răspunsului, cât și a numărului de cuvinte, sau chiar propoz iții prin care copilul răspunde.
Se acordă maximum 10 puncte. Se consideră răspuns foarte bun dacă se obțin
minim 8 puncte, din totalul de 10 realizabil. Se consideră răspuns bun dacă se obțin între 6
și 8 puncte. Se consideră răspuns incorect dacă se obț in sub 5 puncte. Se acordă câte 1
punct pentru fiecare pereche de jetoane, se acordă 0,25 puncte pentru denumirea fiecărui
obiect și 2 puncte pentru formularea propoziției.
Proba nr. 2 urmărește flexibilitatea verbală și se realizează prin jocul „ Joaca de -a
cuvintele ”.
Sarcini: Copilul va răspunde la întrebările puse de educatoare, care vizează
completarea de propoziții, să -și imagineze că este pus într -o anumită situație.
Item: Întrebările la care este solicitat să răspundă copilul sunt:
Ce știi despre…
Cine știe mai multe…
Ce se întâmplă dacă…
Ce-ai face dacă…
Spune mai departe…
Instructaj: Zâna poveștilor este închisă în castel de un zmeu, iar tu o vei salva dacă
vei îndeplinii toate sarcinile cerute de acesta. Sarcinile (întrbările) se află de -a lungul
drumului până la castel.
Corectare și cotare: Se consideră răspuns corect fiecare propoziție formată din cel
puțin 4 cuvinte. Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Se consideră răspuns
foarte bun dacă se obțin minim 8 puncte, din totalul de 10 realizabil. Se consideră răspuns
bun dacă se obțin între 6 și 8 puncte. Se consideră răspuns incomplet dacă se obțin sub 4
puncte.
Proba nr. 3: vizează completarea lacunelor dintr -un text și se realizează prin jocul
,,De-a autorii” .
Sarcini: Să adauge cuvântul pe care -l consideră potrivit într -un enunț.
Item: Completează cu cuvântul care crezi că este potrivit, cuvintele care lipsesc din
poveste.
Instructaj: se atrage atenția copiilor că vor participa la reconstruirea unei povestiri
dintr -o carte foarte veche din care cuvintele s -au șters. Copiii trebuie să asculte fiecare

83
frază ș i să completeze cuvântul lipsă: „Î n căsuță toate erau mici. Pe măsuță erau aranjate 7
farfurii, 7 furculițe etc ”.
Copiii vor fi întrebați din ce basme fac parte fr agmentele și vor trebui să le
povestească .
Corectare și cotare: Se consideră răspuns corect orice cuvânt care se potrivește în
contextul respectiv. Fiecare cuvânt este punctat cu 0,25. Punctajul m axim acordat este de
10 puncte . Se consideră răspuns foart e bun dacă se obțin minim 8 puncte, din totalul de 10
realizabil. Se consideră răspuns bun dacă se obțin între 6 și 8 puncte. Se consideră răspuns
incomplet, dacă se obțin sub 4 puncte.
Proba nr. 4: vizează fluidizarea și originalitatea exprimării si s-a realizat prin jocul
,,Lauda eroilor din povești ”
Sarcini: Sa povestească după imagini, cu început dat și întrebări suport;
Să dialogh eze în perechi în functie de personajul ales.
Item1: Spune -mi cine ai vrea să fii tu din această imagine?
Iem2: Ce -ai face dacă ai fi…?
Item3: Eu sunt Zâna bună. Tu cine ești? (se continuă dialogul în funcție de
raspunsurile și întrebările copilului ).
Instructaj: Ne vom juca cu eroi din povești și vom afla care este mai iubit. Fiecare
dintre voi puteți fi ce er ou din poveste doriți. Trebuie doar să vă lăudați și să spuneți cât
mai multe despre voi.
Corectare și cotare: Se acordă punctaj de maxim 2 puncte pentru itemul 1. Se
consideră răspuns foarte bun, dacă copilul s -a identificat c u un personaj și a formulat d ouă
propoziții. Se consideră răspuns bun, dacă a formulat o propoziție și se acordă 1 punct. Se
consideră răspuns incomplet dacă copilul numește doar personajul cu care ar dori să se
identifice. Pentru itemul 2 se acordă maximum 3 puncte. Se consideră răsp uns foarte bun,
dacă copilul s -a identificat cu un personaj și a formulat doua propoziții (2 -3 puncte). Se
consideră răspuns bun, dacă a formulat o propoziție și se acordă 2 puncte. Pentru 1 punct
se consideră răspuns incomplet. Pentru itemul 3 se acordă 5 puncte. Fiecare propozi ție
formulată valorează 1 punct . Se consideră răspu ns foarte bun între 4 și 5 puncte. Se
consideră răspuns bun între 2 și 3 puncte. Pentru 1 punct se consideră răspuns incomplet.
Prezentăm ac um rezultatele evaluării finale :
Numar de copii/ procente
Calificativ Grup experimental Grup de control

84
Nr. copii Procente Nr. copii Procente
12 60% 11 50% F.B.
6 30% 8 36% B.
2 10% 3 14% S.
I.

Vizualizarea rezultatelor este realizată în diagramele de mai jos:
Eșantion experimental :

Eșantion de control :

Comparând rezultatele obținute la testele inițiale și finale am observat că eșantionul
experimental are un procentaj de rezolvare a sarcinilor mai ridicat la testele finale ceea ce
mă îndreptățește să afirm că ipoteza a fost confirmată.

F.B.
B.
S.
I.
F.B.
B.
S.
I.

85

Histograma comparativă:

0 2 4 6 8 10 12
F.B. B. S. 0 eșantion experimental
eșantion de control

86

Bibliografie
Alexandru Vlădescu, Stan Baron. Învățământul primar. Editura Discipol.
Anton Vasilescu, Silvia Dima, Constantă Soric. (1978). Grădinița și activitatea
creatoare a copiilor, Culegere metodică. Editura Revistă de Pedagogie.
Apetroaie, E. (2005). Stimularea activității prin activități de modelaj. Revista
Învățământului Preșcolar , pg. nr. 3 -4.
Bratu, B. (1972). Preșcolarul și literatura. București: Editura Didactică și
Pedagogic ă.
Cojocaru, C. (1975). Creativitate și inovație. București: Editura Științifică și
Enciclopedică.
Dorina, D. (2005 -2007). Tehnici noi în activitatea plastică. Revista Învățământului
preșcolar , pg. nr. 3 -4.
Elena, R. (2002). Educarea creativității la vârs ta preșcolară. București: Editura
Armanis.
Ionescu, M. (2000). Demersuri creative în predare -învățare. Editura Presa
Universitară Clujeană.
Kolumbus, E. S. (2000). Didactica preșcolară. București: Editura V&I Integral.
Orban, E. (1996). Modalități și posib ilități de stimulare a creativițății copilului
preșcolar prin activitățile artistico -plastice desfășurate în grădiniță. Lucrare Metodico –
Științifică pentru obținerea gradului I.
Preda Viorica, Dumitrana Magdalena. (2000). Programa activităților instructiv –
educative în grădinița de copii și Regulamentul învățământului preșcolar. București.
Roșca, A. (1972). Creativitate, Colecția Orizonturi. București: Editura
Enciclopedică Română.
Ruxandra, G. (2000). Revista dedicată cadrelor didactice. București.
Sabău I oan, Ciobanu Florin. (2004). Metodica dezvoltării limbajului în
învățământul preșcolar. Oradea: Editura EuroGrup.
Teodor, P. (2013). Didachometrie. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Teodor, P. (2012). Didactica predării matematicii în ciclul prim ar și preprimar.
Arad: Editura Vasile Goldiș University Press.
Teodor, P. (2008). Teoria și metodologia instruirii și evaluării. Arad: Editura
Vasile Goldiș University Press.

87
Thomas, A. (1977). Creativitatea ca mod de viață. București: Editura Științifică și
Tehnică.
Tiberiu Bogdan, Erlebach Ihlefed. (1970). Psihologia copilului și psihologia
pedagogică. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Ursula, Ș. (1967). Psihologia copilului. București: Editura Didactică și Pedgog ică.

88