Dan Cristian IONAȘCU [613275]

228
Dan Cristian IONAȘCU
Școala Doctorală de Științe Socio -Umane
Facultatea de Istorie, Filozofie și Teologie , Universitatea „Dunărea de Jos”
ROLUL MASS -MEDIA ÎN FORMAREA STEREOTIPURILOR.
COMUNICAREA DE MASĂ
Introducere. Lingvistul și scriitorul german Kaspar von Stieler (1632 –1707)
a fost primul cercetător care a vorbit explicit despre efectele expunerii,
disponibilită ții permanente de știrile noi. El a argumentat afirma țiiile
relative la lectura ziarelor prin faptul că i ndivizii pot în acest fel să
„investigheze lumea” (Stieler, 1969), învă țând astfel aspecte ale realită ților
sociale. Cercetătorii de astăzi în domeniul comunicării în masă au arătat că
acest tip de „evenimente” mediatizate, se bazează deseori pe stereotipu ri.
Astfel, expunerea pe termen lung la acest tip de con ținut, poate conduce la
dezvoltarea unor ra ționamente stereotipe automate și influen țează
comportamentul, gândurile sau emo țiile individului prin reactivarea
automată atunci când o situa ție asemănătoa re apare în cotidian (Mastro,
2009).
Principala funcție a limbajului este comunicarea. Aceasta include
toate metodele pentru diseminarea informației, cunoașterii, gândirii,
comportamentului și judecăților omenești. Comunicarea în masă, mass –
media și cultur a care ne modelează sunt inseparabile.
Pentru a înțelege comunicarea într -un mediu preponderent digital,
este importantă definirea acesteia. Comunicarea poate fi definită drept
acțiunea de a trimite mesaje, idei și opinii între diverse persoane, numite
emițător și receptor. Obișnuim să comunicăm și non -verbal, prin gestică și
mișcare. Comunicarea de masă este transmiterea unui mesaj de la o
persoană sau un grup, printr -un mijloc de difuzare media, către audiență
(Graur, 2001).
Pentru a descrie procesul comu nicării de masă, sintagmă specifică
mass -mediei, cercetătorii folosesc un tipar/model de comunicare. Acesta
cuprinde 6 concepte cheie: emițător, receptor, mesaj, canal, feedback și
bruiaj. În acest caz, emițătorul lansează mesajul printr -un canal media, ca re
îl transmite către receptor. Bruiajul constă în orice interferență care
obturează mesajul inițial, iar feedback -ul are loc când emițătorul primește
un răspuns. Expresia mijloc de informare de masă denumește, în accepțiunea
lui Claude -Jean Bertrand, „o î ntreprindere care, prin mijloace tehnice

specifice, difuzează, simultan sau aproape simultan, un același produs,
informativ sau distractiv, unui ansamblu de indivizi răspândiți în diverse
zone ” (Betrand, 2001).
Principalele caracteristici ale comunicării d e masă, după Mihai
Coman, sunt definite de către producători, canal și conținutul media.
Astfel, a) mesajele sunt difuzate printr -un sistem de comunicare (Internet,
ziare sau emisii radio -tv); b) mesajul este transmis rapid; c) mesajul ajunge
la o audiență diversă, în același timp sau în timp scurt (Coman, 2016).
Diferențele între specificul comunicării interpersonale, față de
comunicarea de masă sunt semnificative. Comunicarea interpersonală este
caracterizată prin rapiditatea răspunsului, parteneri de dia log diverși,
alături de posibilitatea de a încerca diverse moduri de comunicare.
Dialogul permite cunoașterea celuilalt, prin construirea unor mesaje
concrete, directe pentru acesta, ce pot fi deopotrivă constructive și
empatice. La polul opus este comunic area de masă, unde procesul
trasmiterii unor mesaje conține o distanță implicită între comunicanți,
impusă de tehnologie, fapt care duce la o limitare a comunicării. Răspunsul
vine prea târziu, fapt care întârzie corectarea greșelilor în comunicare.
Eterog enitatea audienței multor mesaje de masă face dificilă personalizarea
mesajului. Ca urmare, în privința modelării înțelegerii noastre, acest tip de
comunicare rămâne constrâns, limitat, dar nu mai puțin puternic decât
mesajele interpersonale: caracterul in teractiv, specific comunicării on -line
poate fi un surogat al comunicării interpersonale, transformat în prezență
veritabilă de obișnuința cu care o folosim.
Pentru a înțelege teoria comunicării de masă, am luat în considerare
un scurt istoric al ipotezelo r emise ( Matterlart, 2001 ):
1. Teoriile comunicării de masă nu sunt asumate unui anumit domeniu.
Sociologia interacționistă descrie felul în care dăm sens simbolurilor
culturale și modul în care acestea ne influențează comportamentul
(interacționism simbol ic). O altă teorie propusă de Sandra Ball -Rokeach și
Melvin DeFleur în 1976, vorbește despre felul în care media are putere de
influență a populației în perioadele de schimbare, critice (teoria
dependenței). Aceste ipoteze au rolul de a explica sau prezice aspecte
limitate ale procesului de comunicare în masă.
2. Teoriile sunt construcții supuse transformării de către mediul în care au
fost emise, astfel încât putem vorbi despre un dinamism al teoriilor în
comunicare. Ipotezele sunt acceptate, regândite sau refuzate: astfel, teoriile
anterioare televiziunii sau Internetului, sunt adaptate noilor situații sau
uitate.

230
3. Faptul că teoriile sunt influențate de percepții sau înțelegeri umane,
precum și poziția ocupată în procesul de comunicare, face ca cercetăto rii
din industria media să emită alte teorii despre cauzele violenței învățate de
la televiziune, față de mediul universitar.
Comunicarea de masă este diferită față de comunicarea mediată sau
indirectă. Aceasta din urmă se referă la orice mesaj în care se interpune o
terță parte sau un suport tehnologic care permite transmiterea mesajelor
între emițător și receptor. Comunicarea de masă este procesul prin care
profesioniștii media utilizează tehnologia pentru a transmite mesaje pe
distanțe mari, cu scopul de a influența mase largi de oameni ( Denis
McQuail, 1999 ).
Psihologul Petrescu Poesis vorbește despre câteva niveluri ale
comunicării umane: între acestea, amintim comunicarea interpersonală
diadică (realizată între două persoane în scopul cunoașterii) ; comu nicarea
de grup ; comunicarea publică (ce presupune existența unui emițător și a
unei multitudini de receptori); comunicarea de masă (ce îmbracă forme
precum presa scrisă, transmisiunile radio sau tv, producțiile de carte)
(P. Petrescu, 2000). Cele două, co municarea diadică și cea de masă, se află
la polul opus.
Unul din principalele aspecte care duce la formarea sau transmiterea
de stereotipuri este cultura . James W. Carey a formulat în 1977 o
perspectivă culturală asupra comunicării, care a avut impact as upra felului
în care este considerat acest proces. Carey observa că este vorba de „un
proces simbolic în care realitatea este construită, transmisă, reparată și
transformată” (James W. Carey, 1977, 409). Teoria lui Carey are la bază
premisa că realitatea ș i comunicarea sunt inter -relaționate. Fiind un proces
cu rădăcini adânci în viața cotidiană, comunicarea ne informează despre
felul în care percepem, înțelegem și construim viziunea noastră despre
lume. Comunicarea, ca fundament al culturii noastre, este v ăzută ca „o
ceremonie sacră care atrage laolaltă oameni în prietenie și comuniune”
(James W. Carey, 1977, 410 -425).
M. Harris definea cultura drept un comportament dobândit al
membrilor unui anumit grup social: „Cultura este un ansamblu de tradiții
și modu ri de viață, învățate de către membrii unei societăți, în care sunt
incluse tipare de gândire, percepție și acțiune” (M. Harris, 1983).
R. Rosaldo consideră că experiența umană dobândește sens prin
cultură, care o selectează și îi organizează înțelegerea. Definiția face referire
mai mult la viziunea omului despre viață, folosită pentru a evolua și
comunica decât la prezența operelor de artă dintr -un muzeu (Rosaldo,
1993).

Procesul comunicării inițiază și perpetuează o formă de cultură. Când
stăm de vorbă cu prietenii, când ascultăm un formator de opinie, când
citim sau ascultăm un conținut mediatic [1], este transmis un înțeles, o idee,
iar cultura este îmbogățită și continuată.
Principalul furnizor de încredințări și valori este cultura, iar aceasta
nu o p utem reduce la mijloacele media de informare. Actul cultural ne
sprijină în clasificarea și categorizarea experiențelor noastre; ne conturează
definirea personală, a lumii noastre și locul nostru în ea. Tradițiile și
valorile pe care ni le asumăm dintr -o cultură pot fi văzute ca moduri
repetitive de cunoaștere și comportament. Filosoful G. Liiceanu extrage
câteva observații din J. Mill și D. Dragomir pentru a propune un mod
extins de a gândi, având la bază înflăcărarea și autoperfecționarea pentru
îmbogățir ea sensurilor percepute și asumate. Una dintre formulările sale
trimit cu gândul la stereotipuri: „cei mai mulți dintre noi înțeleg cu mintea
altora (…). De ce să -ți propui să înțelegi lumea dacă alții au înțeles -o
înaintea ta?” (Liiceanu 2016). Cultura este definită, în acest context, ca o
comunicare a unor experiențe personale de viață, care devin ulterior un
mod public de a înțelege lumea datorită modului nou și intim de a
interpreta, resimțit ca (fiind) personal de o largă majoritate. În continuare
la acest fel de a înțelege cultura, una dintre definițiile lui A. Pleșu folosește
sintagma de identitate culturală , pentru a face legătura cu ideea de
comunicare (Pleșu 2016).
Informațiile furnizate prin cultură formează cadrul unor distincții
între bine ș i rău, adecvat sau nu, plăcut sau neplăcut și altele. Acest proces
de distincție are loc prin comunicare: am învățat astfel ce așteaptă cultura
noastră de la fiecare dintre noi. Cultura este astfel cea care ne unește, dar ne
și desparte. Ea reprezintă un a devărat „sistem nervos” colectiv, depozitarul
experienței noastre: prin comunicarea cu persoane c are împărtățesc aceeași
cultură , internalizăm normele culturale și ajungem să valorizăm acele
lucruri care ne leagă și ne unesc într -o comunitate funcțională, o societate
coerentă.
În ultimele decenii poate fi urmărită o creștere semnificativă a
influenței mass -media asupra conștiinței maselor. Având în vedere
informațiile și impactul psihologic asupra conștiinței publice, trebuie să
înțelegem că astfel de efect e sunt destinate în primul rând psihicului
indivizilor și maselor în scopul acceptării necritice a metodelor de
informare și de promovare provenite din mass -media, precum și de a
impune anumite stereotipuri.
Putem în țelege mass -media printr/un process de căutare și extragere
a valorilor și raționamentelor care par acceptabile în cadrul unei culturi,

232
fără a le trece printr -un filtru moral. Media apoi reproiectează aceste
„valori” și practici înapoi către spectatori, amplificându -le în acest proces.
Răspuns ul vine în forma vânzărilor, audienței, rating -ului – acest fapt
indicând acceptarea sau refuzul; media retrimite aceste valori înapoi,
amplificând iarăși ceea ce tinde să fie acceptat sau este foarte căutat de un
segment relevant al populației.
Numim aces t proces unul de rezonanță . La fel cum orga sau un
instrument cu coarde vibrează la o frecvență anume și o amplifică în mod
natural, la fel mass -media răspunde valorilor și tendințelor care sunt
acceptate de membrii unei culturi, pentru ca apoi să le dezvo lte.
Mass -media în acest caz acționează ca principal formator al
conștiinței, prin transmiterea de informații stereotipe furnizate în așa fel
încât să se formeze o incapacitate a atitudinii critice a individului în fața
realității ( Akopyan, 2010 ).
Putem a stfel exprima câteva caracteristici ale comunicării de masă: a)
furnizori multipli care produc conținut mediatic; b) periodicitatea și accesul
facil al publicului la mesaje; c) o audiență diversă, dispersată, care primește
conținutul în același timp; d) li psa unui feedback imediat.
***
În mod obișnuit, conținutul mediatic este produsul unei echipe, fie că
este vorba de o publicație scrisă, o emisiune tv sau una radio. În continuare,
ne vom concentra pe importanța mass -mediei în influențarea viziunii
noastre despre lume și inițierea unor stereotipuri prin publicațiile
periodice scrise.
Fiecare dintre noi am dobândit o imagine despre ce se întâmplă în
lume. De -a lungul timpului, această perspectivă a fost modelată de
experiențe personale și educație. Acești f actori se manifestă când ne
construim judecățile de valoare, dar există o forță de influență mai
puternică: mass -media, care are un rol important când învățăm despre
viață și societate. Înlăturând limitele impuse de propria experiență sau
cunoștințele din școală, mass -media a creat oameni care își dau cu părerea
și au opinii despre orice, iar mediul on -line este propice pentru întreținerea
unui jurnalism de ocazie (în paralel cu cel profesionist). Știrile și
divertismentul distribuie atât de multe informați i despre lume, încât
profesorii pot ajunge ușor la concluzia că școala nu mai poate fi o sursă de
cunoaștere decât atunci când oferă modele umane. Mass -media a preluat
funcția de „pedagog” despre viață, formând o hartă mentală a lumii, care
generează false comportamente și atitudini iresponsabile sau lipsa reacției
în momente importante. Această hartă a comportamentelor și enunțurilor
individuale este în anumite domenii destul de detaliată, alteori e doar o

schiță, pe care o completăm din imaginație, simțin d nevoia de a fi stăpâni
pe situație. Odată ce cadrele unui aspect sunt schițate, folosim cunoștințe
din școală sau de la părinți ori experiențe personale, alături de informații
din mass -media, pentru a completa golurile rămase.
În acest stadiu al studiul ui, se pune întrebarea: Este oare posibil ca
ceea ce învățăm să fie format din stereotipuri pe care le perpetuăm? Mass –
media oferă o serie de perspective asupra anumitor evenimente, grupuri,
naționalități. Când aceste informații sunt puse în legătură cu oa meni sau
aspecte, se folosește denumirea de stereotip. Stereotipurile sunt idei cu o
largă circulație sau presupuneri legate de anumite grupuri de oameni,
aplicarea unui concept standard acelor grupuri, având la bază o experiență
redusă a contactului cu ac ea colectivitate.
Putem defini stereotipul ca o expresie sau idee preconcepută, bazată
pe o experiență redusă cu privire la acel aspect. Câteva dintre
caracteristicile stereotipurilor sunt:
– caracterizarea unui grup este deseori negativă;
– implică deopot rivă o categorisire și o evaluare a grupului supus unui
stereotip.
– pune accent pe prima impresie făcută despre un subiect sau grup în
discuție, sugerând că aceasta este cauza comportamentului sau atitudinii
lui.
– stereotipul pune accent pe diferențele c lare, ce oferă o gamă largă de
stereotipuri specifice.
Stereotipurile sunt un proces de categorisire, iar acesta ne este
necesar pentru orientarea și înțelegerea abundenței de informații și impresii
primite zilnic. Cu toții avem reprezentări tipice despre anumite situații și
aparținem unui grup care poate fi compus în mod simbolic, stereotipizat:
studenți, adolescenți, militari, funcționari, intelectuali, supraponderali.
Deseori ne facem o idee despre oamenii întâlniți în funcție de gesturi,
mimică, îmbrăcă minte, voce, iar înțelegerea lor o facem în funcție de
informațiile asimilate din mass -media.
Experien țele noastre, ac țiunile și percep țiile sunt influen țate de
procese subiective ale afec țiunii și imagina ției (Bartlett 1916). W. Wundt
numește acest proces unul de „apreciere”. S. Moscovici preia ideea,
argumentând că reprezentările sociale sunt înso țite de procese psihologice
(Moscovici, 1984).
Efectele stereotipurilor. Una dintre seducțiile stereotipurilor este
asemănarea cu mâncarea semipreparată: sunt m ai ușor de integrat într -un
comunicat de presă sau discurs, situații -limită sau crize mediatice, însă nu
au conținut „nutritiv”, nu spun nimic sub masca expresiilor oficiale pentru

234
că nu provin din realitate. Prin evitarea funcției referențiale a limbii, s e
aseamănă cu limbajul de lemn, un produs al laboratorului media, un fel de
seră care coace rapid, transformând „o fărâmă de adevăr” într -un adevăr
gata să fie livrat.
Problema este atunci când mass -media repetă un conținut prin
emisiunile de divertisment , de exemplu, sugerând că un anume aspect este
caracteristica principală a grupului. Odată întărite anumite stereotipuri,
media profită și întregește imaginea pe baza acestei judecăți, promovând o
înțelegere greșită și deseori acceptată de audiență pentru ușurința
explicației.
Mădălina Bălășescu extrage o serie de stereotipuri folosite în câteva
cotidiene on -line, pentru a le trece prin filtrul propus de Walter Lippmann.
Ajunge astfel la identificarea unui stereotip dublu în interiorul aceluiași
conținut: s tereotipul social sinonim cu „imaginea socială a respectivei teme
de conținut”, respectiv stereotipul mediatic, care face referire la „forma pe
care o ia conținutul media” (Bălășescu 2013, 253). Transformarea unui
sâmbure de adevăr într -un scenariu complet poartă aici denumirea de
framing și joacă un rol decisiv în înțelegerea raportului dintre societate și
mass -media. Acest efect presupune procesul de decupare a unor fragmente
ale realității și diseminarea acestora în spațiul public „prin repetare și
asoci erea cu familii de simboluri culturale” (Bălășescu 2013, 41), în baza
unor scheme special gândite pentru a activa construcții mentale ale
audienței.
Ipoteze asemănătoare găsim, într -o formă incipientă, la D. Mastro:
„Folosind mijloacele de informare, îi ac ordăm un rol important în
construirea unor judecăți și comportamente privind grupuri etnice cât și
relații interpersonale. Cercetările au scos la iveală asocieri tot mai frecvente
între viziunea mass -media asupra unui grup etnic/rasial și judecățile de
valoare emise în spațiul public, considerații socio -economice privind
statutul grupului” (Mastro 2009).
Stereotipurile pot fi pozitive, neutre sau negative, se pot referi
inclusiv la ocupații, religie sau naționalitate și se dezvoltă în timp, folosind
argume nte istorice sau literare. Cea mai facilă răspândire a stereotipurilor
negative se face prin glume, care devin apoi prejudecăți și se perpetuează:
„avocații sunt lacomi”, „femeile vor doar să se mărite”, „tinerii sunt
nechibzuiți” sau „italienii mănâncă pa ste zilnic”, „americanii sunt de acord
cu pedeapsa capitală”. Aceste descrieri sumare despre oameni/situații pe
care nu le cunoaștem, sunt ușor de acceptat fără explicațiile necesare.
Jurnalistul W. Lippmann observa în 1922, că noi obișnuim întâi să
explic ăm, apoi să vedem, în loc să fie invers: „În marea confuzie

zgomotoasă a societății, selectăm ceea ce cultura a pregătit pentru noi și
percepem acel conținut sub forma unui stereotip (…). Imaginile greșite pe
care ni le formăm sunt deseori formulate ca s tereotipuri” (Lippmann 1922).

Mass -media apelează în mod constant la introducerea în mintea
oamenilor a unor stereotipuri – standarde de conduită, mituri sociale, iluzii
politice. Conceptul lui de „sterotip social” a fost dezvoltat și rafinat și a
deve nit baza teoretică a metodei de propagandă a sterotipurilor către
conștiința de masă (M. Overgaard 2003 ). Walter Lippmann a analizat
conștiința de masă, precum și rolul mass -media în formarea opiniei
publice, ajungând la concluzia că procesul de percepție a stereotipurilor ia
forma unor idei preconcepute. Prin urmare, putem presupune că mass –
media participă în mod activ la formarea de stereotipuri, promovând o
discordanță între imaginea stereotipă și realitate. Cu ajutorul mass -media,
aceste contradicții su nt utilizate în mod activ de către diverse organizații
sau state în formarea anumitor stări de spirit publice.
Concluzii. Stereotipul transformă o realitate neînțeleasă ori greu de
controlat, într -o etichetare comprehensibilă. În cadrul grupurilor, tinerii
etichetează situa țiile necunoscute pentru a le putea încadra în ceva
controlabil. Abunden ța de informa ții produce nevoia unei reducții, care se
face uneori prin raportarea la o situa ție asemănătoare, la care s -a stabilit
deja „adevărul”, până la transform area realității într -o imagine care ne face
să ne simțim în siguranță și stăpâni pe situațiile prezentate în social media .

236
În acest din urmă spa țiu, stereotipul ac ționează ca un perpetuum mobile :
odată acceptat în țelesul unei situa ții date, el intră în cul tura grupului,
devenind tradi ție cu timpul.
Odată ce acceptăm stereotipuri despre anumite persoane, nu trebuie
să mai depunem efort să le înțelegem în întregime. Fiind o expresie
exterioară a concepțiilor personale sau aprecierilor unui grup, stereotipuril e
pot fi duse la extrem când iau forma unor prejudecăți, discriminări, ură și
violență. Stereotipul poate fi considerat un virus care se multiplică singur
într-un mediu prielnic al minții care nu pune întrebări și se răspândește
către alte persoane din gru p. Factorii care generează stereotipurile sunt:
mass -media, divertismentul, persoane publice, societatea.
Trebuie subliniat faptul că stereotipurile sunt o parte integrantă a
conștiinței de masă, acestea fiind strâns legate de viața societății. Prin
urmare , informațiile difuzate în presă au devenit un fel de instrument de
manipulare și impunere a unei anumite relații la diferite evenimente și
activități sociale, precum și difuzarea de atitudini stereotipe față de ele.
Fiind aplicarea unor caracteristici spe cifice unui eșantion, la întregul
grup, stereotipul este un mecanism mental aflat la îndemână și care ne
ajută să înțelegem multitudinea de informații greu de cunoscut fără
cercetarea îndeaproape. Problema apare atunci când stereotipul conține
prea puțin a devăr ca să fie valabil pentru întregul grup sau imaginea de
ansamblu și duce la falsificarea înțelegerii.
Stereotipul este seducător prin faptul că ne oferă sentimentul de
securitate, prin faptul că ceva complex este înțeles și abordat superficial. El
oferă totodată iluzia că ne putem descurca într -o situație complet nouă și
un domeniu necunoscut. Când simțim că stereotipurile pe care le folosim
sunt supuse analizei sau dărâmate, considerăm acest lucru drept o ofensă
personală și deseori ripostăm, apărându -le: atât de puternic le -a sedimentat
mass -media, încât nu le mai trecem prin cogito -ul cartezian, considerând că
a fi diferit e greșit.
În această privință, mass -media nu ne oferă doar divertisment și știri
sau cultură, ci ne afectează viața modelând încr edințările, opiniile și
atitudinile noastre. Manipulând mesajul, media crează o anumită imagine
despre realitate, care poate fi în acord cu grupul politic dominant. Ca
urmare, reflecția realității este manipulată și distorsionată, îndemnând la
indiferență din partea societății civile și o slabă sancționare a erorilor de
guvernare sau incidentelor.
Cu toate că suntem conștienți de slaba reprezentare a unor grupuri
sociale în presă, este greu să rămânem imuni la influența acesteia.

Reclamele, de exemplu, sunt una din cele mai populare forme de
distribuire a stereotipiilor și între principalele forme de manipulare.

NOTE :
[1]. Cu referire la cercetări concrete, nu eșecuri și falsificări sau experimente media,
caz în care emițătorul nu transmite sens, ci doar formă, urmărind poate
interese pecuniare sau anestezierea responsabilității civice.

BIBLIOGRAFIE :
Bartlett, F. C. , „An experimental study of some problems of perceiving and
imagining”, în British Journal of Psychology , 1916, vol.8, pp. 222 –266.
Bertrand , Claude -Jean (coord.). O introducere în presa scrisă si vorbită . Iași: Polirom,
2001, pp.41 -56.
Bălășescu, Mădălina, Mass -media: reprezentări sociale și stereotipuri. Societate,
democrație, rol social , Editura Tritonic, București, 2013, p.253.
Coman, Mi hai. Introducere în sistemul mass -media . ediția a IV -a, Polirom, Iași, 2016,
pp.27 – 34
Carey, James W. „Mass Communication Research and Cultural Studies: an
American View”, în James Curran, Michael Gurevitch, Janet
Woollacott (coord.), Mass communicatio n and society , Edward Arnold,
London, 1977, p.409.
Graur, Evelina , Tehnici de comunicare , Mediamira, Cluj-Napoca, 2001.
Harris, Marvin , Cultural Anthropology , Harper&Row, New York, 1983, p.5.
Lippmann, Walter , Public opinion , The Free Press, New York, 1922 , p.54-55.
Liiceanu, Gabriel , Nebunia de a gândi cu mintea ta , Humanitas, București, 2016, p.84.
McQuail, Denis , Comunicarea , Institutul European, Iași, 1999, p.17. Autorul a
întocmit o sinteză de 7 caracteristici ale comunicării în masă, iar una din
acest ea afirmă faptul că audiența comunicării de masă presupune
oameni care se adună pentru un interes comun, chiar dacă nu se
cunosc, gradul lor de interacțiune este minim și rareori se pot constitui
într-un grup organizat.
Petrescu, Poesis , Psihologie gen erală, vol.I, Editura Eurostampa, Timișoara, 2000,
p.149 -151.
Rosaldo, Renato , Culture and truth: the remaking of social analysis , Beacon Press,
Boston, 1993.
Pleșu , Andrei , Neliniști vechi și noi , Humanitas, București, 2016, p.19.
Akopyan, Nona Arturo va. Cми как фактор формирования стереотипов в
молодежной среде [Mass media as a factor of formation of stereotypes in
youth community: Author’s abstract for procuring of degree of candidate
of sociological sciences]. Maikop, 2010, p. 24. Rezumatul poate fi consultat
online la adresa dlib.rsl.ru/loader/view/01004607908?get=pdf .

238
Mastro, Dana , Effects of racial and ethnic stereotyping . Media effects: advances in theory
and research ,Taylor &Francis, New York, 2009, p.235.
Mastro, D. „Effects of racial and ethnic stereotyping”, în J. Bryant & M. B. Oliver
(coord.), Media effects: Advances in theory and research , Taylor and Francis,
New York, 2009, p. 325 –341.
Matterlart, Armand, Matterlart, Michèle , Istoria teoriilor comunicării , Polirom, Ia și,
2001.
Moscovi ci, Serge, „The phenomenon of social representations”, în R. Farr, & S.
Moscovici (coord.), Social representations , Cambridge University Press,
Cambridge, 1984, p. 3 –68.
Overgaard, Morten , „On the theoretical and methodological foundations for a
science of consciousness”, în Journal of Anthropological Psychology , nr. 13,
2003, p.1-13. Concluziile studiului medicului Spitalului Universitar Aarhus
afirmă că, deși nu se poate vorbi de o știință a conștiinței datorită
subiectivității stărilor individului, acea sta există a priori. Este acordată o
mare putere de influență instrospecției și judecăților de valoare făcute de
individ, după ce primește din exterior tipare ale corelației adevăr –
fapt/valoare.
Stieler, Kaspar , Zeitungs Lust und Nutz [Uzanțe și beneficii ale ziarelor]. Bremen,
Germany: Schünemann, 1969, p.44 (Lucrarea originală a fost publicată în
1695). Disponibil online la adresa http://digital.bibliothek.uni –
halle.de/hd/content/structure/664887

The Role of Mass Media in Developing Stereotypes. Mass Communication

Abstract: Mass media play a significant role in a modern world, by
broadcasting information in fast pace and giving entertainment to vast audiences.
People organize their knowledge about the world around them by sorting and
simplifying recei ved information. Therefore, they create cognitive schemes, which
are certain representations of the reality displaying its most typical and
fundamental elements and properties. These schemes are responsible for defining
the essence of our worldview and hav e a significant influence on social cognition –
understanding, anticipation, situation and emotion control. One of the most
important types of schemes used for orientation in the social environment are the
stereotypes, representing the opinions among membe rs of a certain group about
the other groups. They are often based on tradition and are resistant to change.
There are different types of stereotypes. Political stereotypes shape attitudes to the
countries or to the leaders of the country. Ethnic stereotyp es reflect both the
emotional and evaluative attitude towards representatives of ethnic groups and
the knowledge itself of this group. Gender stereotypes form notions of feminine
and masculine social roles. Stereotypes are an integral part of the mass
cons ciousness. Due to the fact that the stereotype is closely connected with the life

of society, and separately with different groups of people to manipulate the mass
consciousness becomes easier. Therefore, the information broadcast media, has
turned into a kind of instrument of manipulation and the imposition of a certain
relationship to the different events and social activities, as well as broadcasting
stereotypical attitudes.
Keywords: mass consciousness, mass media, stereotype, influence.