1. Definirea conceptului de etică 2. Probleme etice generale ale cercetării 3. Tipuri de etică 4. Există o etică universală în cercetarea… [613262]

GHID PRACTIC
PRIVIND ETICA
ÎN
CERCETAREA
ȘTIINȚIFICĂ

2
CUPRINS
1. Definirea conceptului de etică
2. Probleme etice generale ale cercetării
3. Tipuri de etică
4. Există o etică universală în cercetarea științifică? Codul General de Etică în Cercetarea
Științifică
5. De ce să respectăm etica în cercetarea științifică? Cadru legal
6. Viziune privind cercetarea și inovarea din România în 2020
7. Obiective generale și specifice ale Strategiei Naționale de Cercetare, Dezvoltare și
Inovare 2014 -2020
8. Susținerea specializării inteligente
9. Cercetarea fundamentală și de frontieră
10. Piața muncii în cercetare
11. Etica cercetării științifice în comunitatea europeană
12. Analiza problemelor de etica reflectate in documentele Comisiei Europene
a) Carta Europeană a Cercetătorilor
b) Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor
c) Etica in Programul – Cadru 6 al Comisiei Europene
d) Document de lucru al Serviciilor Comisiei, Bruxelles 26.02.15 SWD (2015) 42 final:
Piața forței de munca, aspecte sociale și învățământ
e) Programul cadru pentru Cercetare și Inovare al Uniunii Europene 2014 -2020 (
HORIZON 2020 : O societate mai inteligentă, mai durabilă și mai incluzivă)
f) Comunicare a Comisiei, Bruxelles : Europa 2020 – O strategie europeană pentru
creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii

3 13. Lista documentelor Uniunii Europene privind etica cercetării științifice
14. Organizații europene care abordează probleme de etică și de știință
15. Centre internaționale pentru cercetări avansate construite în România
16. Concluzii și recomandări

4
ETICA ÎN CERCETĂREA ȘTIINȚIFICĂ
1. Definirea conceptului de etică

Termenul etică provine din cuvântul grec ethos care se traduce prin „ felul sau maniera de a
fi”. Domeniul eticii, denumit și filosofia moralei, presupune sistematizarea, recomandarea
conceptelor de comportare corectă cât și apărarea acestora.1 Scopul acestui domeniu este de a
descoperi și a introduce principiile prin care caracterul și acțiunea umană să poată fi judecate.2
Dicționarul Webster definește etica astfel3 :
 disciplina care ne pune față în față cu ceea ce este bun și rău, cu datoria și obligația
morală;
 un set de principii și valori morale;
 teorie sau un sistem de valori morale;
 principiile care guvernează comportarea unui individ sau a unui grup;
Dictionarul Explicativ al limbii române arată că “Etica este știința care se ocupă cu studiul
principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conținutul lor de clasă și cu rolul lor in
viața socială”. Etica reprezintă deasemenea “Totalitatea normelor de conduită morală
corespunzatoare ideologiei unei anumite clase sau societăți” sau “Morala”. Același dicționar
arată,referitor la originea cuvintului “etică”,faptul că acesta provine din limba franceză “etique” sau
din latinescul “e thicus”
ÉTIC, -Ă, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Studiul teoretic al principiilor și concepțiilor de bază
din orice domeniu al gândirii și activității practice. 2.S. f. Ansamblu de norme în raport cu care un
grup uman își reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în realizarea

1 The Macmillan Encyclopedia 2001, Market House Books, Ltd. Aylesbury, England, 2000.
2 Oxford Encyclopedia, Oxford University Press, 1998.
3 Webster’s New Collegiate Dictionary, Springfield, Mass. G&C Merriam C ompany, 1975

5 scopurilor; morală. 3. Adj. Privitor la etică ( 1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral. –
Din fr. éthiq ue, lat. ethicus.
ÉTIC, -Ă, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și
condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea
normelor de conduită morală corespunzătoare; morală. 2. Adj. Privitor la etică ( 1), de etică, bazat pe
etică, conform cu etica; moral. – Din fr. éthique, lat. ethicus.
ETICA (din greacă ἦθος ēthos = datină, obicei) este una din principalele ramuri ale filosofiei
și poate fi numita știinta realitătii morale; ea se ocupa cu cercetarea problemelor de ordin moral,
încercand să livreze raspunsuri la întrebari precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne
comportam?
Din cele prezentate mai sus rezultă că, indiferent cu ce cuvinte este definită etica, conținutul
său de normă morală este evident. Totodată nu poate fi exclus caracterul său social, referința la
activitățile oamenilor, societății sau grupurilor sociale sau politice fiind evidentă. Un alt aspect
demn de relevat este legatura eticii cu educația și cu judecata sau justiția. Noțiunile cu care operează
etica au avut o evoluție istorică așa cum însăși conținutul său normativ a avut o evoluție istorică și
ea subli niază necesitatea societății umane de a stabili structuri de urmărire, comparare și etichetare a
activităților oamenilor.
Trebuie subliniată deasemenea strinsa legatură care a existat și există între etică și
democrație. Evoluția națiunilor și tendința de a se găsi cadrul și măsurile necesare de respectare a
normelor eticii precum și măsurile de corectare a devierilor de la aceste norme mai ales în privința
gestionării stărilor conflictuale a condus la crearea unor structuri la nivel zonal(europ ean) dar și
mondial cu roluri și importanță majoră în realizarea scopului propus. Aceste structuri acționează și
în prezent pentru sistematizarea și legiferarea normelor și principiilor etice care să determine un
comportament uman adecvat. Astfel, de o imp ortanța covârșitoare s -a dovedit a fi conceperea,
promovarea și promulgarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Omului, activitate în care rolul
principal a revenit Organizației Națiunilor Unite. Principiile etice promovate de această Cartă se
referă la re spectarea și sprijinirea oricărui act pentru:
-democrație și stat de drept;
-viața omului;

6 -demnitatea și integritatea persoanei;
-interzicerea tratamentelor inumane sau degradante;
-egalitatea și absența discriminărilor;
-libertatea de expresie și d e informare;
-libertatea artistică și de cercetare;
-proprietatea și proprietatea intelectuală;
-protecția consumatorului;
-ingrijirea sănătații;
-drepturile copilului, ale persoanelor vârstnice și ale persoanelor handicapate;
-viața personală și prot ecția datelor personale;
-mediul înconjurător.
Enumerarea acestor principii arată legatura care există între etică și știință, în general, și
cercetare în particular. Intrând în domeniul științelor și tehnologiei trebuie remarcat faptul că
diversificarea și detalierea aspectelor etice reprezintă o caracteristică de bază mai ales în contextul
exploziei informaționale și al dezvoltării fără precedent a acestui domeniu, mai ales în ultimele
decenii. De aceea încercarea de a elabora,sistematiza,de zvolta și promova principii etice specifice
intră în însăși conținutul științelor și abordării noilor tehnologii. În prezent asistăm ,deci, la apariția
unei multitudini și varietăți de coduri și norme etice în cercetare atât la nivel național cât și zonal
sau mondial.4

2. Probleme etice generale ale cercetării
Conducerea științei se bizuie pe principii de bază valabile în toate țările și în toate
disciplinele științifice. Primul dintre aceste principii îl constituie cinstea față de sine și față de
ceilalți. Cinstea este atât un principiu etic cât și baza tutur or regulilor ale căror detalii diferă în
funcție de disciplină, de comportamentul profesional în știință și anume de buna practică științifică.

4 Pisoschi, A., Vintilă, V., Popescu, Ioana (2006), Etica în Cercetare. Analiza diagnostic a sistemului CDI, Bucuresti

7 Transmiterea principiului cinstei, studenților și tinerilor cercetători dar și savanților, reprezintă una
dintre misiunile principale ale unităților de cercetare ca și a universităților.
„Intervenția din partea autorităților statului este necesară? Este nevoie de noi reglementări
pentru a proteja știința, susținută financiar cu fonduri publice, și societatea, în fu ncție de
rezultatele acesteia, împotriva practicilor abuzive de cercetare? Pe baza cunoștințelor disponibile
și pe baza întregii experiențe publicate în alte țări, la aceste întrebări se poate răspunde astfel:
nivelul înalt al realizărilor din sistemul ști ințific oferă o dovadă zilnică asupra aplicării cu succes a
principiilor bunei practici științifice. Cazurile grave de necinste în știință reprezintă evenimente
rare. Dat fiind faptul că necinstea – spre deosebire de eroare – nu contrazice fundamental
principiile și esența activității științifice, ea reprezintă și un pericol serios pentru știință ca atare.
Ea poate submina încrederea publicului în știință, și poate distruge încrederea cercetătorilor unii
în alții fără de care succesul activității științific e este imposibil” 5.
Amintim că, în general, bunele practici reprezintă un set de reguli etice și profesionale
care trebuie aplicate în scopul realizării unei acțiuni.
Integritatea morală în cercetarea științifică și în publicarea rezultatelor este esenți ală pentru
avansarea în cunoaștere și, ca urmare, începând cu anul 1960, lucrările academice în etică, tratând
chestiuni practice sau aplicate, au cunoscut o dezvoltare deosebită. Fostul comisar european pentru
cercetare, dl. Philippe Busquin, menționa: „ a da socoteală de alegerile și de elementele care au
contribuit la acestea, a controla punerea în practica efectivă a politicilor, a măsura eficacitatea, a
prevedea adaptările, a lupta contra fraudelor mereu prezente, implică un recurs permanent și
crescut la expertiza științifică și tehnică ” 6.
Trasarea unei limite între conduita incorectă și fraudă este greu de făcut și aici intervine rolul
comunității științifice de a stabili coduri de conduită potrivite cât și reg uli de procedură pentru a
preveni greșelile profesionale. Comunitatea științifică trebuie să se preocupe de reaua conduită,
inclusiv de fraudă, deoarece ele corup știința și induc o neâncredere a publicului care prin taxe și
impozite susține cercetarea ști ințifică.

5 Deutsche Forschungsgemeinschaft (DFG) Empfehlungen der Kom mission „Selbstkontrolle in de
Wissenschaft” Vorschläge zur Sicherung guter wissenschaftlicher Praxis, 1998.

6 Busquin Ph., Le C.C.R. dans l’espace européen de recherche, JRC Day, Lisbonne, 4 may, 2000

8 Sistemul de principii morale în știință este destul de greu de definit. În general, se disting
două noțiuni antonime: “buna conduită” (bunele practici în știință) și “conduita incorectă” (relele
practici) în care se include și frauda. Oficiul pe ntru Politica Științei și Tehnologiei al Casei Albe, în
anul 2000, după mai mulți ani de dezbateri, bazându -se pe studiile anterioare, a definit conduita
științifică incorectă („ misconduct ”) și a trasat liniile conducătoare pentru investigarea corectă și l a
timp a infracțiunilor suspectate sau bănuite 7:
„Conduita incorectă în cercetare este definită ca fabricarea, falsificarea sau plagiatul în
propunerea, efectuarea sau analizarea cercetărilor sau în raportarea rezultatelor cercetării.
Fabricarea este confecționarea datelor sau rezultatelor și înregistrarea sau raportarea lor.
Falsificarea este manipularea materialelor cercetării, echipamentului, sau proceselor,
sau schimbarea ori omiterea datelor sau a rezultatelor, astfel încât rezultatele cercetarii nu
sunt prezentate corect.
Plagiatul este însușirea ideilor, proceselor, rezultatelor ori cuvintelor altei persoane fără
a face atribuirea corespunzătoare.
Frauda în cercetare nu include erorile cinstite sau diferențele de opinie”.
„Pentru ca ce rcetarea științifică să fie etic acceptabilă și sigură iar hotărârile ei credibile,
comportarea în cercetare trebuie să fie conformă unei bune practici științifice. Buna practică
științifică atrage cercetătorii și experții în știință:
1. să urmeze moduri de acțiune aprobate de comunitatea științifică, adică integritate, meticulozitate
și acuratețe în conduita în cercetare și prezentarea rezultatelor cât și în judecarea cercetării și a
rezultatelor ei;
2. să folosească colecții de date etic confirmate, met ode de cercetare și de evaluare conforme cu
criteriile științifice și să practice o deschidere proprie cunoașterii științifice la publicarea
rezultatelor;

7 The Withe House, Office of Science and Technology Policy „ Research Misconduct: A New Definition and
Guidelines for Federal Research Agencies”, Federal Register, Vol. 65, No. 235, 6 dec. 2000

9 3. să ia în considerare munca și realizările altor cercetători, respectându -le munca și acordându -le
creditul și greutatea cuvenite realizărilor lor în ducerea la bun sfârșit a cercetărilor proprii și în
publicarea rezultatelor;
În plus, de buna practică științifică țin:
1. planificarea, realizarea și raportarea cercetării în detaliu și în acord cu setul de standarde pentru
cunoașterea științifică;
2. problemele legate de statut, drepturi, coautorat, răspunderi și obligații ale membrilor echipei de
cercetare, de drepturi asupra rezultatelor cercetării și păstrării materialelor, sunt stabili te și
înregistrate într -un mod acceptabil pentru toate părțile, înainte ca proiectul să înceapă sau ca
cercetătorul să fie recrutat în echipă;
3. sursele de finanțare și asocierile importante pentru cercetare sunt făcute cunoscute tuturor
participanților la cercetare și raportate când rezultatele sunt publicate;
4. buna practică administrativă și bunele practici în managementul financiar și al personalului.
În plus, relativ la bunele practici științifice, diferitele discipline au caracteristic i specifice,
acestea fiind precizate în detaliu în codurile de practică ale organizațiilor și societăților profesionale.
Abaterea de la bunele practici științifice este clasificată de organismul finlandez în două
categorii, definite “conduită incorectă” și “fraudă în știință”.
Conduita incorectă este definită ca neglijență și iresponsabilitate în realiza rea cercetării. Alte
exemple de proastă conduită în știință includ:
-ascunderea la publicare a contribuției altor cercetători;
-neglijența în referirea la descoperiri anterioare;
-neatenție, și prin urmare, inducerea în eroare în raportarea rezultatelor și a metodelor folosite;
-neglijență în înregistrarea și conservarea datelor;
-publicarea de mai multe ori a acelorași rezultate prezentate de fiecare dată ca fiind noutăți;
-inducerea în eroare a comunității cercetătorilor asupra propriei cercetări.

10 Frauda în știință este considerată ca furnizarea de informații false sau prezentarea de
rezultate false către comunitatea de cercetători sau răspândirea lor, de exemplu într -o publicație,
într-un articol prezentat la o conferință. Frauda în ș tiință înseamnă înșelarea comunității de
cercetători și adesea inducerea în eroare a celor care iau decizii.
Conduita științifică incorectă include acțiuni sau omisiuni în cercetare, cum ar fi falsificarea
sau deformarea mesajului științific sa u inducerea grosolană în eroare privind informații sau acțiuni
referitoare la eforturile unei persoane în cadrul cercetării și include, de exemplu:
• construcția de date;
• respingerea selectivă și pe ascuns a rezultatelor nedorite;
• înlocuirea cu date fictive;
• aplicarea deliberat eronată a metodelor statistice;
• interpretarea deliberat deformată a rezultatelor și deformarea concluziilor;
• plagierea rezultatelor sau publicațiilor altora;
• prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altora;
• atribuirea nepotrivită a autorului;
• informații incorecte în solicitări .
În cadrul “relelor practici“ în cercetare se mai notează trei forme care vizează înșelătoria
științifică: denaturarea faptelor sau distorsiunea, interpretarea de fectuoasă și sindromul consensului.
Vom prezenta mai pe larg sindromul consensului așa cum a fost descris, deoarece celelalte forme au
fost deja definite suficient de clar. “În forma cea mai moderată a sindromului consensului,
argumentele nu sunt decise de un proces științific care constă în a identifica și a remedia defectele
metodologice ci de recurgerea la o formă de proces politic: votul majoritar într -un grup de autorități
bine alese . Consensul devine dogmă de nedesrădăcinat în care criticile divergent e sunt considerate
activități eretice. Respingerea cererilor de subvenție pentru critici este suficientă pentru reducerea
acestora la tăcere. Perpetuarea consensului poate fi astfel puternic încurajată și uneori impusă activ.
Sindromul consensului a deveni t astăzi foarte manifest.

11 Sindromul consensului presupune: credință preconcepută, grup de experți bazat pe
alegerea cu grijă și pentru o cauză stabilită, rezultate bazate pe procesul politic reflectat de opinia
majorității și nu pe un proce s științific, suprimarea opiniilor divergente în interiorul grupului de
experți aleși prin eliminarea dizidenților, exploatarea stării de (ne)cunoaștere a subiectului dat și
asupra controversei care poate să apară, absența analizei profunde a defectelor de metodă care au
condus la rezultatele studiate și absența dorinței de a ameliora aceste metode și de a le remedia.
Un alt aspect care a mai fost amintit și care trebuie bine definit este cel al conflictului de
interese care poate apărea în lumea științifică. El începe chiar de la evaluarea proiectelor încheindu –
se la diseminarea informației și la transferul tehnologic.
La nivel internațional există organisme care au următoarele roluri principale:
• favorizarea dialogulu i între comunitățile științifice, factorii de decizie și marele public;
• asigurarea rolului de consiliere pe lângă factorii de decizie;
• decelarea semnalelor precursoare situațiilor de risc;
• asigurarea unui forum intelectual de schimburi de idei și de experiențe cu elaborarea de
recomandări.
Așa cum s -a arătat, toate definițiile, procedurile de constatare și măsurile sunt apanajul
unor organisme naționale care, de regulă, po artă numele de comitete (comisii) de etica.
Organismele naționale au în principal rolul de a elabora codurile de bună conduită științifică,
specifice domeniilor de activitate.
În mod cert, cercetarea și dezvoltarea tehnologică necesită un proces continuu de verificare, de
măsurare, de control, care să fie acceptat, transparent, independent și bazat pe un dialog care să ia în
considerare toate punctele de vedere și interesele, cu atât mai mult cu cât între știință și valorile
etice există o strânsă legătur ă.” 8

8 Pisoschi, A., Vintilă, V., Popescu, Ioana (2006), Etica în Cercetare. Analiza diagnostic a sistemului CDI, Bucuresti

12 3. Tipuri de etică9
– Etica normativă are în vedere prescrierea de norme pentru comportamentul individual al
omului, dar și pentru organizarea morala a vieții sociale.
– Etica descriptivă prezintă modul în care oamenii se comporta și/sau ce fel de standarde
morale adoptă.
– Etica explicativă
– Etica aplicată sau etica profesională studiază aspecte particulare ale problematizării etice din
perspectiva unor anumite profesii
Etica aplicată este formată dintr -un mănunchi de discipline care încea rcă să analizeze
filosofic cazuri, situații, dileme relevante pentru lumea reală. Printre aceste discipline se numara
etica tehnologiei informației, etica bunăstarii animalelor, etica în afaceri, bioetica, etica medicală,
etica mediului, etica cercetarii s tiintifice , etica în politicile publice, etica relațiilor internationale,
etica mijloacelor de informare.

4. Există o etică universală în cercetarea științifică? Codul General de Etică în Cercetarea
Științifică10
Pe plan mondial exista un trend ascendent în ceea ce privește exigența în materie de etică în
cercetarea științifică reprezentat de seria de tratate internaționale, pacte, documente, care se refera la
explicarea regulilor într -un cadru larg, a exigențelor organizațiilor/organismelor internaționale ca
expresie a implicării și angajării statelor la nivelurile cele mai înalte (exemplu de organisme
internaționale care dețin documente în care apar reflectate probleme de etică în cercetarea
științif ică: Comisia Europeana, Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică; UNESCO;
Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură;
NEC Forum -Forumul Consiliilor Naționale de Etică).
Codul Gener al de Etică în Cercetarea Științifică are în vedere reglementările internaționale
în domeniu, legislația Uniunii Europene și standardele acesteia privind etica în cercetarea științifică.

9 wikipedia.org/wiki/Etică
10 http://cne.ancs.ro/codul -national -de-etica/

13 El are rolul de a preciza principiile, responsabilitățile și procedurile astfel încât cercetarea
științifică și inovarea din România să se desfășoare în conformitate cu exigențele Spațiului
European al Cunoașterii și cu principiile etice acceptate de comunitatea științifică internațională.
Codul Genera l de Etică în Cercetarea Științifică reglementează buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltare tehnologică și inovare din unitățile și instituțiile care fac parte din sistemul
național de cercetare – dezvoltare, din unitățile și instituțiile care conduc programe de cercetare –
dezvoltare, precum și din unitățile care asigură valorificarea rezultatelor cercetării științifice.
Buna conduită în cercetarea științifică se referă la:
1. respectarea legii;
2. garantarea libertății în știință, în cercetarea științifică și în învățământ;
3. respectarea principiilor bunei practici științifice;
4. asumarea responsabilităților.
Unitățile și instituțiilede cercetare -dezvoltare, precum și angajații acestora au obligația să
respecte normele juridice și actele normative în vigoare, prin care se reglementează raporturile
sociale care se nasc în domeniul cercetării științifice și inovării.
Persoanele juridice și fizice au obligația să respecte codurile de etică și regulamentările
aprobate de Autoritatea națională pentru cercetare științifică.
Principii
Progresul cunoașterii este bazat pe libertatea cercetării științifice. Această libertate este
îngrădită de:
1. respectarea demnității și a drepturilor omului;
2. protecția a nimalelor;
3. protejarea mediului ambiant.
Libertatea cercetării științifice se asigură prin:
1. accesul liber la sursele de informare;
2. schimbul liber de idei;

14 3. neamestecul factorului politic în activitățile de cercetare – dezvoltare și inovare;
4. necenzurarea produselor științifice;
Cinstea cercetătorului față de propria persoană și față de ceilalți cercetători constituie un
principiu etic de bază pentru buna conduită în cercetarea științifică. Necinstea poate conduce la o
imagine nepotrivită a științei și poate altera încrederea reciprocă a cercetătorilor.
Onestitatea cercetătorului științific asigură respectarea contribuțiilor predecesorilor,
concurenților și partenerilor și conduce la diminuarea numărului de erori și exagerări.
Universitățile au un rol major în prevenirea necinstei, instruirea viitorilor cercetători
privind buna conduită în cerceta rea științifică constituind o misiune deosebit de importantă a
instituțiilor de învățământ superior.
Cooperarea și colegialitatea în grupurile de cercetare științifică reprezintă o protecție față
de erorile științifice și față de fraudă, asig urând transparența rezultatelor și conducând la creșterea
valorii produselor științifice. Cooperarea trebuie să permită schimbul de idei, criticile reciproce,
verificarea reciprocă a rezultatelor etc.
Originalitatea și calitatea produselor științifice trebuie să primeze asupra cantității la
evaluarea rezultatelor cercetării științifice.
Criteriile cantitative de evaluare a rezultatelor cercetării științifice trebuie corelate cu cele
care privesc originalitatea și eficiența pro cesului cunoașterii.
Cercetarea științifică nu trebuie să conducă la pagube sociale sau individuale. Acest
principiu este de mare importanță în special pentru elaborarea de teme finanțate din fonduri publice.
Finanțarea cercetăr ii din fonduri publice trebuie făcută, cu multă transparență, pe baza unor
criterii acceptate de comunitatea științifică și care sunt în concordanță cu strategia națională a
cercetării științifice.
Standarde
Respectarea standardelor științifice constituie o garanție a bunei conduite în cercetarea
științifică. Principalele standarde științifice generale exclud:
a) ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite;

15 b) confecționarea de rez ultate;
c) înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
d) interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor și deformarea concluziilor;
e) plagierea rezultatelor sau a publicațiilor;
f) prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetători;
g) neatribuirea corectă a paternității unei lucrări;
h) introducerea de informații false în solicitările de granturi sau de finanțări;
i) nedezvăluirea conflictelor de interese;
j) derturnarea fondurilor de cercetare;
k) neînregistrarea și/sau nestocarea rezultatelor, precum și înregistrarea și/sau stocarea
eronată a rezultatelor;
l) lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea începerii activității la un proiect de
cercetare, cu privire la : drepturi salariale, răspunderi, coautorat, drepturi asupra rezultatelor
cercetărilor, surse de finanțare și asocieri;
m) lipsa de obiectivitate în evaluări și nerespectarea condițiilor de confidențialitate ale
rapoartelor de evaluare, alegațiilor, rapoartelor de cercetare etc.;
n) publicarea sau finanțarea repetată a acelorași rezul tate ca elemente de noutate
științifică, fără a se menționa sursa inițială și/sau cu adăugiri nesemnificative;
o) nerecunoașterea metodologiilor și a rezultatelor altor cercetători ca sursă de
informare;
p) nerecunoașter ea erorilor proprii
q) difuzarea rezultatelor proprii într -o manieră iresponsabilă, cu exagerări și repetări;
r) nerespectarea clauzelor granturilor, contractelor, protocoalelor etc.;
s) împiedicarea un or cercetători în activitatea lor sau favorizarea altora.

16 Responsabilități
Conducerile unităților și instituțiilor de cercetare -dezvoltare trebuie să asigure structura
organizatorică și condițiile care să permită respectarea prin cipiilor și standardelor bunei conduite în
cercetarea științifică, precum și buna funcționare a comisiilor de etică.
Unitățile și instituțiile de cercetare -dezvoltare, precum și cercetătorii știintifici însiși poartă
responsabilitatea pentru respectarea normelor și valorilor etice în cercetare – dezvoltare.Unitățile și
instituțiile care fac parte din sistemul național de cercetare – dezvoltare, ca și cercetătorii științifici
înșiși au responsabilități directe asupra:
a) respe ctării dreptului la viață;
b) respectării libertății individuale;
c) respectării demnității umane;
d) protecției ființei umane, a animalelor și a mediului mînconjurător;
e) libertății de expresie;
f) securității alimentației;
g) securității sistemului de informatizare a datelor;
Autorii aceluiași produs științific sunt solidari responsabili, și, după caz, individual, pentru
corectitudinea lui. Calitatea de autor onorific nu este acceptată.
Unitățile și instituțiile de cercetare – dezvoltare , precum și cercetătorii științifici înșiși au
datoria de a sesiza instituțiile statului atunci când constată că rezultatele cercetării științifice au un
efect negativ asupra societății.
Responsabilitatea pentru folosirea corectă a fondurilor de cercetarer revine unităților și
instituțiilor din sistemul național de cercetare – dezvoltare.

17 5. De ce să respectăm etica în cercetarea științifică? Cadru legal11
Cadrul legal privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și
inovare cuprinde:
Legislație principală:
 Legea 206/2004 cu modificările și completările ulterioare (legea 398/206 și Ordonanța
Guvernului nr. 28/2011 )
 Legea Educatiei Nationale 1/2011 , art. 306 -326
 Ordinul 5735/201 1 privind Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național
de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (denumit în continuare
Consiliul Național de Etică)
 Ordin nr.4393/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a
Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării

Legislație secundară:
 Legea 64/1991 privind brevetele de invenție, republicată, cu modificările ulterioare,
 Legea 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale republicată,
 Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările
ulterioare .

6. Viziune privind cercetarea și inovarea din România în 202012
În 2020, România va deveni competitivă la nivel regional și global, prin inovare
alimentată de cercetare -dezvoltare, generând bunăstare pentru cetățeni.
La baza competitivității se află un sistem de inovare în care cercetarea -dezvoltarea susține
avansul pe lanțurile globale de valoare adăugată. În acest mediu, excelența și spiritul antreprenorial
mobilizează o masă critică de operatori.

11 http://cne.ancs.ro/cadru -legal/
12 http://www.cdi2020.ro/

18 Reperele globale de excelență impun formarea de parteneriate pe termen lung, î ntre
organizații de cercetare și firme, și colaborarea în jurul unor infrastructuri și programe de cercetare
de anvergură internațională în domenii de frontieră ale științei și tehnologiei.
Creativitatea, potențată în toate fazele și formele ed ucației, activează antreprenoriatul bazat
pe inovare. Exemplele de succes antreprenorial generează modele credibile, care susțin formarea
unei culturi a inovării și, în cele din urmă, dezvoltarea unei societăți pentru care inovarea devine
principalul facto r de creștere a competitivității, transformându -se într -un stil de viață.
Viziunea stabilește un set de principii de acțiune, sprijinite pe 3 piloni principali:
Pilonul 1. Afirmare la nivel regional, afirmare la nivel global: firmel e devin operatori -cheie
ai inovării. Economia românească mobilizează IMM -uri inovatoare, cu orientare și perspective
globale, care au interesul și capacitatea de a intra pe lanțurile de valoare adăugată regionale și
mondiale.
Pilonul 2 . Excelen ță prin internaționalizare: sectorul CDI ca spațiu de oportunitate. Sectorul
CDI românesc se dezvoltă în jurul unor domenii strategice, este integrat internațional și oferă un
mediu atractiv pentru membrii comunității științifice globale – pentru tineri, p entru cercetătorii de
vârf din întreaga lume, pentru carierele duble în cercetare și antreprenoriat . Stabilitatea necesară
este asigurată de fluxul predictibil de proiecte, de infrastructurile de cercetare naționale și europene.
Pilonul 3 . "Leadership" regional la frontiera științei și în tehnologie: străpungeri în
domenii strategice
România se poziționează, prin CDI, alături de mari inițiative europene și internaționale, fie
prin participare, fie prin asumarea unui rol de lide r (în cazuri precum " Extreme Light Infrastructure
– Nuclear Physics " – Măgurele sau Centrul internațional pentru cercetări avansate "Fluvii, Delte,
Mări «Danubius» " – Tulcea), și prin stimularea concentrărilor tehnologice (clustere) de frontieră.

19 7. Obiective generale și specifice ale Strategiei Naționale de Cercetare, Dezvoltare și
Inovare 2014 -202013

Obiective generale
OG1. Creșterea competitivității economiei românești prin inovare. Obiectivul vizează
susținerea performanței ope ratorilor economici pe lanțurile globale de valoare. Strategia susține
tranziția de la competitivitatea bazată pe costuri la cea bazată pe inovare. Aceasta presupune
dezvoltarea capacității firmelor de a absorbi tehnologie de ultimă generație, de a adapta aceste
tehnologii la nevoile piețelor deservite și de a dezvolta, la rândul lor, tehnologii sau servicii care să
le permită progresul pe lanțurile de valoare.
OG2. Creșterea contribuției românești la progresul cunoașterii de frontieră. Strategia
susține creșterea vizibilității internaționale a cercetării și dezvoltării experimentale din România.
Activitățile CD la frontiera cunoașterii presupun formarea unei mase critice de cercetători în
domeniile cele mai promițătoare, menținerea avansului în dom eniile de nișă, unde cercetarea
românească are deja avantaj comparativ – consacrat sau emergent -, standarde internaționale de
evaluare pentru proiectele de cercetare și inițiative științifice de anvergură, precum cele dezvoltate
în jurul marilor infrastru cturi.
OG3. Creșterea rolului științei în societate. Știința și tehnologia devin relevante pentru
societate atunci când efectele lor se resimt în viața cotidiană a cetățeanului. În acest scop, cercetarea
și inovarea răspund nevoilor concrete ale me diului economic și ale sectorului public, în special
celor de creștere a calității serviciilor oferite (precum sănătatea sau securitatea cetățenilor), și oferă
perspective de angajare atrăgătoare în sectorul privat unui număr cât mai mare de persoane.
Strategia urmărește atât rezolvarea problemelor societale prin soluții inovatoare, cât și furnizarea de
expertiză în elaborarea politicilor publice.

13 http://www.cdi2020.ro/

20 Obiective specifice
OS1. Crearea unui mediu stimulativ pentru inițiativa sectorului privat , prin instrumente de
antrenare a antreprenoriatului și a comercializării rezultatelor CD, precum și prin credibilizarea
parteneriatelor dintre operatorii publici și cei privați.
OS2. Susținerea specializării inteligente , prin concentrarea resurselor î n domenii de cercetare
și inovare cu relevanță economică și cu potențial CD demonstrat, prin parteneriate public -public –
care să conducă la concentrare, eficiență și eficacitate -, și public -privat, care să deblocheze
potențialul identificat.
OS3. Concentrarea unei părți importante a activităților CDI pe probleme societale , pentru
dezvoltarea capacității sectorului CDI public de a solicita și adopta rezultatele cercetării și de a
răspunde unor teme legate de provocările globale de importanță pentru R omânia.
OS4. Susținerea aspirației către excelență în cercetarea la frontiera cunoașterii prin
internaționalizarea cercetării din România, evaluare internațională, creșterea atractivității sistemului
CDI românesc, prin mobilitate și parteneriate.

Obiective specifice transversale
OS5. Atingerea până în 2020 a masei critice de cercetători necesară pentru transformarea CDI
într-un factor al creșterii economice, prin asigurarea unei evoluții rapide și sustenabile, numerice și
calitative, a res urselor umane din cercetare, dezvoltare și inovare.
OS6. Dezvoltarea unor organizații de cercetare performante , capabile să devină operatori
regionali și globali, prin stimularea defragmentării sistemului CDI, concentrarea resurselor și
prioritizarea a locării lor, încurajarea parteneriatelor public -public și public -privat, finanțarea științei
și evaluarea impactului acesteia, noi modele de finanțare pentru a facilita inovarea.

21
8. Susținerea specializării inteligente14
Specializarea inteligentă susține reorientarea politicilor CDI către acele activități de cercetare
care oferă rezultate cu relevanță economică.
Specializarea inteligentă presupune:
– stimularea unui anumit tip de comportament economic, cu ambiții și orientare regională sau
globală;
– înțelegerea impactului social al științei, tehnologiei și al activităților economice în sectoarele
relevante;
– cercetarea și dezvoltarea interdisciplinară.
Ca atare, domeniile de specializare inteligentă sunt deschise, în principiu, oricărei discipline
științifice.
Procesul de specializare inteligentă este unul dinamic, ce presupune culegerea și analiza
permanentă de date, la nivel regional și național, cu un mecanism complet de monitor izare în cadrul
ciclului strategic.
Specializarea inteligentă este susținută printr -un set de instrumente care:
– acoperă întregul spectru de activități creative, de la idee la piață;
– pune în valoare colaborări și parteneriate între operat ori diverși.
Domeniile de specializare inteligentă pentru ciclul strategic 2014 – 2020, identificate pe baza
potențialului lor științific și comercial, în urma unui amplu proces de consultare, sunt:
• Bioeconomia. Domeniul beneficiază de pote nțialul uriaș al agriculturii românești, în
contextul unei industrii alimentare locale tot mai active și cu standarde în creștere, al cercetării
aplicative de succes din domeniu și din industria farmaceutică, precum și în contextul unor tendințe
globale ca cererea ridicată de produse alimentare. Siguranța și optimizarea produselor alimentare,
dezvoltarea sectoarelor horticol, forestier, zootehnic și piscicol sau valorificarea biomasei și a
biocombustibililor reprezintă subdomenii cu potențial evident.

14 http://www.cdi2020.ro/

22 • Tehnologia informației și a comunicațiilor, spațiu și securitate. Domeniul este unul
dintre cele mai dinamice din țară. Industria este sprijinită de experiența antreprenorială acumulată
în ultimele decenii, de calitatea ridicată a învățământului s uperior și a cercetării academice din
disciplinele tehnice relevante, precum și de prezența unor companii multinaționale importante.
Dezvoltarea de software, de tehnologii pentru internetul viitorului și calculul de înaltă performanță
joacă un rol central în rezolvarea marilor probleme societale. Dezvoltarea de aplicații spațiale
dedicate și/sau integrate, tehnologiile și infrastructurile spațiale, misiunile spațiale proprii și
internaționale reprezintă elemente -cheie pentru creșterea competitivității în ac tivități economice și
sociale. Securitatea societală se bazează pe dezvoltarea de tehnologii, produse, capacități de
cercetare și sisteme pentru securitate locală și regională, protecția infrastructurilor și serviciilor
critice, "intelligence", securitate cibernetică, securitatea internă și a cetățeanului, managementul
situațiilor de urgență și al crizelor de securitate, precum și pentru combaterea terorismului,
amenințărilor transfrontaliere, crimei organizate, traficului ilegal, toate acestea pe fondul de zvoltării
culturii de securitate.
• Energie, mediu și schimbări climatice. Cercetările în domeniul energiei susțin reducerea
dependenței energetice a României, prin valorificarea superioară a combustibililor fosili,
diversificarea surselor naționale (nucleară, regenerabile, curate), transport multifuncțional ("smart
grids") și mărirea eficienței la consumator. Rezervarea mediului înconjurător constituie o prioritate
a tuturor politicilor actuale în condițiile unor investiții masive care urmează să fi e făcute în tehnici
de depoluare și de reciclare, în administrarea resurselor de apă și a zonelor umede. Conceptul
"orașul inteligent" oferă soluții de infrastructuri integrate pentru nevoile populației în aglomerări
urbane.
• Eco -nanotehnologii și mat eriale avansate. Domeniul aparține tehnologiilor generice esențiale
(TGE), prioritare la nivel european, care utilizează intensiv CDI. Domeniul este antrenat de
competitivitatea internațională a industriei auto din România, de infuzia ridicată de capital ș i de
dinamica exporturilor din acest sector. Perspectivele industriei de echipamente agricole sunt
promițătoare, iar investițiile în cercetare pentru combustibili, materiale noi și/sau reciclate pot
dinamiza activitățile CDI dedicate eco -tehnologiilor care conservă proprietățile apei, aerului și
solului. Nanotehnologiile au un mare potențial inovativ, susțin IMM -urile și asigură
competitivitatea tehnologică a României. Cresc șansele de a atrage investiții străine și de a dezvolta

23 sectoarele tehnologiilor în alte. Domeniul este susținut de un învățământ tehnic dezvoltat, cu
contribuții importante la sectoarele industriale amintite. Există un număr mare de institute naționale,
institute ale Academiei Române, alte tipuri de organizații, care au măcar unul dintre domeniile
principale de activitate cercetarea în domeniul materialelor. Aceste institute au beneficiat în ultimii
ani de investiții importante în infrastructură, prin programele cu finanțare națională și internațională,
posedând baza materială pentru desf ășurarea unor cercetări semnificative, cu potențial economic
ridicat. Principalele direcții de acțiune sunt orientate către dezvoltarea de proiecte inițiate de firme,
centre de competență, infrastructură de inovare (acceleratoare și incubatoare de afaceri, centre de
transfer tehnologic), programe de doctorat și postdoctorat în domenii prioritare, infrastructuri de
cercetare ("roadmap" național), performanță și concentrare organizațională, un mecanism de
orientare strategică.

8.1 Doctorate si postdoc torate
În ultimii ani s -au făcut investiții majore în educația doctorală și specializarea
postdoctorală, inclusiv prin programul POS -DRU. Totuși, în ciuda interesului sporit pentru
doctorat, cariera de cercetător nu este una atractivă astăzi. Pe de altă parte, direcționarea unei părți
semnificative a fondurilor pentru cercetare -inovare către un număr restrâns de domenii presupune și
o concentrare corespunzătoare a doctoratelor și a stagiilor postdoctorale (fără a neglija domeniile de
prioritat e publică sau cercetarea fundamentală). Integrarea unei proporții semnificative a
doctoranzilor și a doctorilor tineri în proiecte CDI de echipă, cu teme de interes privat sau public,
reprezintă principala măsură de apropiere a doctoratului în știință de r ezultate relevante economic
sau social. Astfel, Strategia sprijină:
• continuarea finanțării programelor doctorale și a programelor de postdoctorat, cu alocarea unei
ponderi crescute domeniilor de specializare inteligentă, prin Programul operațional Ca pital uman;
• reglementarea și organizarea doctoratului industrial pentru a crește corelarea formării resurselor
umane cu nevoile mediului economic;
• definirea unei părți importante a temelor de cercetare doctorală în cadrul proiectelor finanțate
public, cu plata doctoranzilor ca tineri asistenți de cercetare din bugetul de proiect;
• adoptarea pe scară largă a "Principiilor de pregătire inovatoare în domeniul doctoratului"

24 9. Cercetarea fundamentală și de frontieră15
Marile infrastructuri de cercetare localizate în țară ("Extreme Light Infrastructure", pilonul
ELI-NP sau viitorul institut de cercetări avansate "Fluvii, Delte, Mări «Danubius»") reprezintă
ocazia de a deveni lider în anumite domenii de cerc etare, prin care se poate recupera decalajul de
cunoaștere și tehnologie care desparte România de economiile dezvoltate ale Europei. Integrarea, la
nivel global, constituie o oportunitate pentru România, care poate ocupa un loc central în inițiative
de cer cetare internaționale.
Internaționalizarea mediului de cercetare din România constituie o premisă necesară, dar nu
suficientă pentru atingerea excelenței științifice. Sistemul CDI trebuie defragmentat, pentru
reducerea redundanțelor și optimizar ea investițiilor. Concentrarea de resurse publice va potența
nișele științifice în care România deține avantaj comparativ și va permite, eventual, crearea de nișe
noi de excelență.
Urmând principiul "resursele urmează excelența", internaționaliza rea și concentrarea vor
cataliza colaborările interdisciplinare și, prin intermediul lor, vor stimula știința cu rezultate care
răspund problemelor de interes general.
Nu în ultimul rând, cercetarea fundamentală joacă un rol esențial în formarea v iitorilor
cercetători și specialiști, în orice mediu și de orice profil.
Principalele direcții de acțiune sunt orientate către accesul la cunoaștere și cercetarea
fundamentală, de frontieră și exploratorie.

a. Direcții de cercetare fundamentală
Cercetarea fundamentală își propune să crească contribuția României la dezvoltarea
Spațiului European al Cercetării (ERA).
Institutele de cercetare ale Academiei Române permit promovarea, la nivel
internațional, a identităț ii științifice românești, crearea de "leadership" în domenii cum sunt științele
economice și socioumane, matematică, fizică, chimie, științe biomedicale sau științele Pământului.
Competența recunoscută a acestora permite orientarea către cercetări de front ieră competitive

15 http://www.cdi2020.ro/

25 internațional, către tematici cu potențial aplicativ la nivel național (cerințe concrete și oferte
realiste), extinderea cercetărilor inter – și multidisciplinare simultan cu menținerea unei zone "libere
de constrângeri" specific academice, propice cercetării fundamentale pure, sursă permanentă de
acumulare științifică.
Strategia susține cercetarea fundamentală și exploratorie, în principal prin programe pe
bază de competiție, care invită la definirea de jos în sus (de la cercetători spre finanțator) a tematicii
științifice, și anume:
– susținerea proiectelor de cercetare de frontieră printr -un instrument dedicat;
– susținerea capacității de cercetare de frontieră a organizațiilor publice de cercetare prin
finanțar ea instituțională;
– susținerea participării cercetării românești la inițiativele și programele internaționale;
– identificarea temelor de cercetare promițătoare prin intermediul "workshopurilor exploratorii";
– instrument de susținere a rezult atelor științifice cu potențial aplicativ ridicat, pentru accelerarea
transformării în noi tehnologii cu valoare economică sau socială.

10. Piața muncii în cercetare16
Accesul doctoranzilor și al proaspeților doctori la o carieră în cercetare ră mâne,
deocamdată, limitat, ca și schimbul de personal de cercetare între organizațiile publice și private.
Printre evoluțiile îngrijorătoare se numără prezența modestă a cercetătorilor străini în mediul de
cercetare românesc, alături de proporția în scăder e a cercetătorilor între angajații mediului privat.
Strategia susține măsuri de creștere a atractivității carierei de cercetare, ce impun și regândirea
parțială a sistemului de pregătire doctorală. Strategia sprijină creșterea mobilității interne și
intern aționale a cercetătorilor și, totodată, deschiderea mai largă a mediului de cercetare public către
cercetătorii din mediul privat și din străinătate, inclusiv prin:
– integrarea doctoranzilor și tinerilor doctori în proiecte CDI;

16 http://www.cdi2020.ro/

26 – încurajarea atra gerii cercetătorilor cu competențe avansate din străinătate pentru conducerea de
proiecte într -o instituție gazdă din România;
– obligativitatea organizațiilor publice de cercetare de a publica toate posturile deschise în
Euraxess și de a adera la Cart a și Codul European al cercetătorului;
– introducerea de politici privind identitatea electronică a cercetătorilor pentru acces la servicii
digitale pentru cercetare;
– crearea Registrului cercetătorilor din România, inclusiv pentru cei care participă la proiecte
românești, în scopul creșterii transparenței în comunitatea cercetătorilor și al accesului rapid la
cercetătorii relevanți pentru orice tip de entitate int eresată – parte a unui demers mai larg de
asigurare a unei baze analitice (de tip "Big Data") pentru fundamentarea politicilor publice și a
accesului liber la datele publice.

11. Etica cercetării științifice în comunitatea europeană17

Problemele de etică în viziunea Comunitații Europene îmbracă doua aspecte și anume:
aplicarea principiilor etice în cercetarea științifică și cercetarea științifică în domeniul eticii. În acest
context anul 2005 reprezintă o dată de referin ță pentru Comunitatea Europeană. În 11 martie
Comisia Europeană a adoptat Carta Europeană a Cercetătorului și Codul de Conduită pentru
Recrutarea Cercetătorilor. Aceste două documente sunt elemente cheie ale politicii Uniunii
Europene de a transforma munca în cercetare ca profesie într -o carieră atrăgătoare, care reprezintă o
caracteristică vitală a stategiei sale de a stimula dezvoltarea economică și creșterea numărului de
locuri de muncă. Carta și Codul de Conduită vor atribui fiecărui cercetător în parte aceleași drepturi
și obligații indiferent de locul din Uniunea Europeană în care își pot desfășura activitatea. Aceasta
ar trebui să ajute la contracararea faptului că cercetarea în Europa este fragmentată la nivel local,
regional, național sau sectorial și permite Europei să -și valorifice la maxim potențialul științific.
„Fără cercetare nu există știință în Europa”, a spus Janez Potočnik, Comisarul European
pentru Știință și Cercetare. „Acesta este motivul pentru care este crucială defin irea statutului

17 Pisoschi, A., Vintilă, V., Popescu, Ioana (2006), Etica în Cercetare. Analiza diagnostic a sistemului CDI, Bucuresti

27 cercetătorului. Prin fixarea rolurilor și responsabilităților cercetătorilor, vom reuși într -un mod
oarecare să asigurăm cercetătorii, indiferent de locul unde își desfășoară activitatea, că vor fi tratați
cu stima și respectul pe care -l merită”.
Carta și Codul de Conduită contribuie la acest obiectiv prin apelarea la statele membre
ale Comunitații Europene, angajatori, finanțatori, cercetători aflați în toate stagiile de dezvoltare a
carierei. Ei acoperă toate domeniile d e cercetare din sectoarele publice și private, indiferent de
natura postului pe care -l ocupă sau serviciului, statutul legal al angajatorului sau tipul de organizație
sau departament în care se desfășoară activitatea.
Carta Europeană a Ce rcetătorului desemnează rolurile, responsabilitățile și funcțiile
pentru cercetători și angajatorii lor sau finanțatori. Aceasta urmărește asigurarea faptului că relația
dintre aceste părți contribuie la obținerea de performanțe reușite în generarea, trans ferul și schimbul
de cunoștiințe și la dezvoltarea carierei cercetătorilor.
Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor urmărește să îmbunătățească
recrutarea, să crească gradul de corectitudine și transparență al procedurilor de se lecție și propune
mijloace diferite de evaluare a meritelor: meritul nu trebuie să fie măsurat numai în numărul de
publicații ci și în funcție de o serie mai amplă de criterii, cum ar fi învățarea, supravegherea, lucrul
în echipă, transferul de cunoștințe, managementul și responsabilitatea cu care -și desfășoară
activitatea publică.
Carta europeană a cercetătorului este descrisă de catre Comisia Europeană ca “un set de
principii și cerințe generale care specifica rolurile, responsabilitățile ș i împuternicirile cercetătorilor
precum și ale angajatorilor și/sau finanțatorilor cercetătorilor.
Responsabilitatea este nu numai a angajatorilor și finanțatorilor de a crea un mediu adecvat pentru
cercetători ci deasemenea și a cercetătorilor însiși.Pri ncipiile și cererile generale aplicabile
cercetătorilor variază de la etica cercetării și responsabilitatea profesională pînă la justificarea,buna
practică, diseminarea rezultatelor, angajarea publică și continuarea dezvoltarii profesionale.
Cercetătorii sunt sfatuiți, de exemplu, să facă tot ce le stă în putință pentru a se asigura
că cercetarea lor este relevantă pentru societate și nu repetă o cercetare anterior desfașurată în altă
parte. Cercetătorii trebuie deasemenea să se familiari zeze cu scopurile strategice privind mediul lor

28 de cercetare și mecanismele finanțării și trebuie să obțină toate aprobările necesare înainte de a
începe o nouă cercetare sau a accesa resursele.
Este recomandat ca cercetătorii seniori să dedice o atenție specială rolului lor de
supraveghetori, mentori, consilieri în carieră, conducători, coordonatori de proiect, manageri și
diseminatori de cunoștințe. Aceștia ar trebui să construiască o relație puternică cu cercetătorii în
stagiul primar d e formare în scopul stabilirii condițiilor pentru un transfer eficient de cunoștințe,
conform cartei.
Angajatorilor și finanțatorilor, între timp, li se cere să recunoască cercetătorii ca
profesioniști și să -i trateze în consecință. Carta cere deasemenea ca angajatorii să asigure crearea
unui mediu de cercetare și de instruire în cercetare care să fie stimulativ, oferind echipamentul,
facilitățile și oportunitățile adecvate.
Angajatorii și finanțatorii trebuie deasemenea s ă garanteze stabilitatea și permanența
angajării precum și o salarizare atractivă și trebuie să recunoască valoarea mobilității. Mobilitatea
poate fi geografică, intersectorială, inter – și trans -disciplinară,virtuală sau între sectorul public și
privat și aceasta este “un mijloc important de imbunătațire a cunoașterii științifice și dezvoltării
profesionale la orice nivel al carierei cercetătorului”, conform Comisiei Europene.
Mai mult, carta solicită ca angajatorii și finanțatorii să asigur e accesul la specializare în
cercetare, consiliere în privința carierei și la un mentor. Aceștia sunt deasemenea solicitați să
încurajeze coautoratul, ca o metodă de a se asigura că toți cercetătorii care contribuie la un articol
sau patent, inclusiv cerce tătorii începători, sunt recunoscuți.
Codul de conduită pentru recrutarea cercetătorilor nu se abate prea mult de la așteptările
standard în privința recrutării. Acesta subliniază importanța procedurilor deschise și transparente și
a diverse lor comitete de selectare experimentate.
Specific cercetătorilor este secțiunea de judecare a meritului care în orice caz stipuleaza că
“în timp ce se concentrează pe potențialul lor total ca cercetători, creativitatea și nivelul lor de
independență trebuie să fie deasemenea luat în calcul”. Aceasta înseamnă,specifică articolul, că:
”meritul trebuie să fie judecat atît calitativ cît și cantitativ, axîndu -se pe rezultatele excepționale din
cadrul unei cariere variate și nu numai pe publicații” . Cei care recrutează trebuie deasemenea să

29 recunoască valoarea experienței dobândite anterior în urma mobilității și variațiilor apărute de la
cariera standard.
Elaborarea Cartei Europene a Cercetătorului și a Codului de Conduită pentru Recrutarea
Cercetătorilor s -a realizat cu manifestarea directă a intenției Comisiei Europene de a contribui la
dezvoltarea unei piețe europene a muncii atractive, deschise și sustenabile pentru oamenii de știința,
în care condițiile conduc către o producti vitate și performanță ridicate. Cele două documente au
forma de recomandări ale Comisiei Europene către statele membre, care sunt invitate să le
implementeze în mod voluntar.
Implementarea practică va fi responsabilitatea angajatorilor, fin anțatorilor și a
cercetătorilor înșiși. Atât ei cât și statele membre au fost implicați strâns în pregătirea și elaborarea
Cartei și Codului de Conduită și au venit în întâmpinarea acestei inițiative
Organizații cheie:
Iata o lista cu cîteva organizații cheie la nivelul Europei care abordează problemele de etică
și de știință:
• Consiliul Europei ,
• OCDE – Organizația de cooperare și dezvoltare economică,
• UNESCO – Organizația Națiunilor Unite pentru e ducație, știință și cultură,
• OMS – Organizația mondiala a sănătății,
• FAO – Organizația Națiunilor Unite pentru alimentație și agricultură,
• GEE – Grupul European de Etică pentru Științe și Tehnologii Noi,
• NEC FORUM – Forumul consiliilor naționale de etică.

30 12. Analiza problemelor de etica reflectate in documentele Comisiei Europene
a) Carta Europeană a Cercetătorilor18
Carta Europeană a Cercetătorilor este un set de principii și de condiții generale care
specifică rolurile, responsabilitățile și drepturile atât ale cercetătorilor, cât și ale angajatorilor și/ sau
sponsorilor cercetătorilor.
Scopul acestei Carte este acela de a se asigura că natura relației dintre cercetători și
angajatori sau sponsori conduce la o activitate de succes în generarea, transferul și distribuirea de
cunoștințe și de dezvoltare tehnologică și la dezvolt area carierei cercetătorilor. De asemenea, Carta
recunoaște valoarea tuturor formelor de mobilitate ca instrumente pentru susținerea evoluției
profesionale a cercetătorilor.
În acest sens, Carta constituie un cadru pentru cercetători, angajat ori și sponsori, care îi
invită să acționeze responsabil și ca profesioniști la locul lor de muncă și să se recunoască reciproc
în această calitate.
Carta se adresează tuturor cercetătorilor din Uniunea European în toate fazele de carieră și
acoperă toate domeniile de cercetare din sectorul public și privat, indiferent de natura angajării, de
statutul legal al angajatorului sau de tipul de organizație sau instituție în care aceștia își desfășoară
activitatea. Documentul consideră rolurile multi ple pe care le au cercetătorii, care sunt desemnați nu
numai să realizeze cercetarea, ci au și atribuții ca supraveghetori, mentori, manageri sau atribuții
administrative.
La fundamentul acestei Carte se află principiul că atât cercetătorii, cât și angajatorii și/ sau
sponsorii au obligația de a se asigura că îndeplinesc condițiile legislației naționale sau regionale,
proprii. Acolo unde cercetătorii se bucură de un statut și de drepturi care, într -un anume sens, sunt
mai favorabile decât cele prevăzute de această Cartă, termenii acesteia nu vor fi invocați pentru a se
diminua statutul sau drepturile dobândite deja.

18 Anexă, Secțiunea I, Carta Europeană a Cercetătorilor, COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE Bruxelles,
11.3.2005 ,C(2005) 576 final

31 Atât cercetătorii, cât și angajatorii și sponsorii care aderă la Cartă vor respecta, de
asemenea, drepturile fundamen tale și principiile recunoscute de către Carta Drepturilor
Fundamentale ale Uniunii Europene.19

 Principiile și Condițiile Generale, aplicabile Cercetătorilor:

Libertatea de cercetare
Cercetătorii trebuie să își concentreze activita tea pentru binele omenirii și pentru extinderea
frontierelor cunoașterii științifice, dar, în același timp, se bucură de libertatea de gîndire și de
exprimare și de libertatea de a identifica metode prin care să se rezolve probleme, în conformitate
cu prin cipiile și practicile de etică, recunoscute.
Cu toate acestea, cercetătorii trebuie să recunoască limitele acestei libertăți care rezultă din
circumstanțe speciale de cercetare (inclusiv supraveghere/ ghidare/ management) sau din
constrângeri op eraționale, de exemplu: motive bugetare sau de infrastructură, sau, în special în
sectorul industrial, din motive de protecție a proprietății intelectuale. Astfel de limitări nu trebuie,
totuși, să contravină principiilor și practicilor etice, recunoscute, la care trebuie să adere cercetătorii.

Principii etice
Cercetătorii trebuie să adere la practicile etice recunoscute și principiile fundamentale ale
eticii, corespunzătoare disciplinei lor (disciplinelor lor), precum și la standardele de etică, existente
în diferitele Coduri de Etică naționale, sectoriale sau instituționale.
Responsabilitatea profesională
Cercetătorii trebuie să facă toate eforturile necesare pentru a se asigura că activitatea lor
este relevantă pentru societate și că nu dublează cercetările realiza te anterior, în altă parte. Ei
trebuie să evite plagiatul de orice tip, să respecte principiul proprietății intelectuale și proprietatea
comună a datelor în cazul cercetărilor realizate în colaborare cu un supraveghetor(i) și/ sau cu alți

19 Monitorul Oficial C 364, 18.12.2000 p. 0001 -0022

32 cercetători. Nece sitatea de validare a unor descoperiri noi prin prezentarea faptului că
experimentele se pot reproduce nu trebuie interpretată ca plagiat, cu condiția ca datele să fie
confirmate și citate explicit.
Dacă un aspect al activității este delegat, cercetătorii trebuie să se asigure că persoana
căreia îi este atribuit are competența să îl realizeze.

Atitudinea profesională
Cercetătorii trebuie să fie familiarizați cu obiectivele strategice care guvernează domeniul
lor de cercetare și cu mecanismele de finanțare. Ei trebuie să obțină toate aprobările necesare înainte
să-și înceapă activitatea sau să acceseze resu rsele oferite.
Ei trebuie să -și informeze angajatorii, sponsorii sau supraveghetorii atunci când proiectul
lor de cercetare este în întârziere, este redefinit sau este încheiat sau să notifice în cazul în care
acesta este terminat mai devreme decât termenul prevăzut sau dacă se suspendă din diverse motive.

Obligații contractuale și legale
Cercetătorii de la toate nivelele trebuie să fie familiarizați cu reglementările la nivel
național, sectorial sau instituțional care guvernează condițiile de formare profesională sau de
activitate. Aceasta include reglementările privind dreptur ile de proprietate intelectuală și solicitările
și condițiile cerute de sponsori, indiferent de natura contractului lor. Cercetătorii trebuie să respecte
astfel de reglementări, prin oferirea rezultatelor solicitate (ex: teze, publicații, patente, rapoarte ,
dezvoltarea de noi produse etc.) așa cum
sunt acestea stabilite în termenii și condițiile contractului sau documentului echivalent.

Responsabilitate
Cercetătorii trebuie să fie conștienți că sunt răspunzători în fața angajatorilor lor,
sponsorilor lor sau a altor instituții publice sau private, precum și, din motive de etică, în fața
societății ca tot. În particular, cercetătorii finanțați din fonduri publice sunt, de asemenea,

33 răspunzători pentru utilizarea efic ientă a banilor contribuabililor. Prin urmare, ei trebuie să respecte
principiile unui management financiar corect, transparent și eficient și să coopereze cu organismele
de audit autorizate să le verifice activitatea, indiferent dacă acestea au fost desem nate de către
angajatori / sponsori sau de către comitetele de etică. Metodele de colectare și analiză, rezultatele și,
acolo unde este posibil detalii privind datele activității trebuie să fie deschise verificării externe și
interne, ori de câte ori este necesar și la solicitarea autorităților competente.

Buna practică în cercetare
Permanent, cercetătorii trebuie să adopte practici de lucru sigure, în conformitate cu
legislația națională, inclusiv să ia măsurile necesare pentru pro tejarea sănătății și pentru siguranță,
precum și pentru recuperarea după dezastre ale tehnologiei informaționale, de exemplu prin
pregătirea unor strategii corespunzătoare de recuperare. De asemenea, ei trebuie să fie familiarizați
cu legislația națională referitoare la protecția datelor și la cerințele privind protecția
confidențialității și să întreprindă demersurile necesare de aplicare permanentă a acestora.
Distribuția, exploatarea rezultatelor
În conformitate cu obligațiile lor contractuale, toți cercetătorii trebuie să se asigure că
rezultatele cercetării lor sunt distribuite și exploatate, de exemplu: comunicate, transferate într -o altă
cercetare sau, dacă este posibil, comercializate. În special, cercetătorii principali se aș teaptă să preia
conducerea în a se asigura de faptul că cercetarea este de succes și că rezultatele sunt fie exploatate
comercial, fie făcute accesibile publicului (sau ambele) ori de câte ori apare o astfel de oportunitate.

Angajamentul public
Cercetătorii trebuie să se asigure că activitățile lor de cercetare sunt cunoscute în ansamblul
societății într -un astfel de mod încât ele să fie înțelese de profani (nespecialiști), prin aceasta
ameliorându -se înțelegerea științei de către public . Un angajament direct cu publicul îi va ajuta pe
cercetători să înțeleagă mai bine interesul public pentru prioritățile științifice și tehnologice, dar și
anxietatea publicului față de anumite domenii.

34 Relația cu supraveghetorii
În etap a de formare, cercetătorii trebuie să stabilească o relație structurată și periodică cu
supraveghetorul (supraveghetorii) lor și cu reprezentantul (reprezentanții) facultății/
departamentului, astfel încât să beneficieze din plin de această relație.
Aceasta include păstrarea evidențelor tuturor etapelor de lucru și ale tuturor descoperirilor
de cercetare, obținerea de feed -back prin intermediul rapoartelor și seminarelor, aplicarea acestuia și
desfășurarea unei activități în conformitate cu termenele și calendarele convenite, care să se
concretizeze în rezultate.

Îndatoriri de supraveghere și manageriale
Cercetătorii principali trebuie să acorde o atenție specială rolului lor multiplu de:
supraveghetori, mentori, cons ilieri de carieră, lideri, coordonatori de proiect, manageri sau
comunicatori științifici.
Ei trebuie să îndeplinească aceste îndatoriri la standardele profesionale cele mai înalte.
Referitor la rolul de supraveghetori sau de mentori ai cercetă torilor, cercetătorii principali trebuie să
construiască o relație constructivă și pozitivă cu cercetătorii debutanți, astfel încât să creeze
condițiile unui transfer eficient de cunoștințe și să realizeze o evoluție de succes a carierei acestora.

Dezvoltarea profesională continuă
Cercetătorii din toate stadiile carierei trebuie să caute să -și îmbunătățească permanent
activitatea prin actualizarea și extinderea aptitudinilor și competențelor lor. Aceasta se poate realiza
foart e divers, dar nu se poate restrânge doar la formarea profesională formală, ateliere, conferințe și
educație.

35 b) Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor20
Codul de conduită pentru recrutarea cercetătorilor constă într -un set de principii și condiții
generale care trebuie urmate de către angajatori și/ sau sponsori atunci când numesc sau recrutează
cercetători. Aceste principii și condiții trebuie să asigure respectarea valorillor de tipul transparenței
procesului de recrutare și a tratamentului egal pentru toți solicitanții, în special avându -se în vedere
dezvoltarea unei piețe europene atractive, deschise și sustenabile. Aceste principii și condiții
sunt complementare celor expuse în Carta europeană a cercetătorilor. Instituțiile și angajatorii care
aderă la Codul de Coduită își vor demonstra evident angajamentul de a acționa responsabil și
respectabil și de a oferi condiții cadru oneste c ercetătorilor, cu intenția clară de a contribui la
progresul Spațiului european pentru cercetare
.
Principii și Condiții generale ale Codului de Conduită
Recrutare
Angajatorii și/ sau sponsorii trebuie să stabilească proceduri de recrutare care să fie deschise,
transparente, de susținere și comparabile la nivel internațional, dar și structurate pe tipul de posturi
anunțate.
Anunțurile trebuie să ofere o descriere amplă a cunoștințelor și competențelor solicitate și să
nu fie atât de specializate încât să descurajeze solicitanții potriviți. Angajatorii trebuie să includă o
descriere a condițiilor de lucru și a drepturilor care se oferă, inclusiv a posibilităților de evoluție a
carierei. Mai mult, perioada de timp alocat ă între anunțarea postului vacant sau solicitarea de oferte
și termenul limită de depunere a ofertelor trebuie să fie realist.
Selecția
Comitetele de selecție trebuie să combină expertiza diversă și competențele și trebuie să fie
echilib rate pe sexe, precum și, acolo unde este cazul și este posibil, să includă membri din sectoare
(public și privat) și discipline diverse, inclusiv reprezentanți din alte țări și cu experiență relevantă

20 Anexă, Secțiunea 2, Codul de Condu ită pentru Recrutarea Cercetătorilor, COMISIA COMUNITĂȚILOR
EUROPENE Bruxelles, 11.3.2005 ,C(2005) 576 final

36 pentru evaluarea candidatului. Oricând este posibil, tr ebuie utilizată o diversitate de practici de
selectare, cum ar fi evaluarea externă de expertiză și interviul.
Membrii comitetului de selecție trebuie să fie pregătiți în conformitate.
Transparența
Înainte de selectare, candidații trebuie să fie informați cu privire la procesul de recrutare și la
criteriile de selecție, la numărul de posturi vacante și la posibilitățile de evoluție a carierei.
De asemenea, după terminarea procesului de selecție, ei trebuie să fie informați cu priv ire la
aspectele pozitive și la deficiențele cererilor lor de angajare.
Evaluarea meritului
Procesul de selecție trebuie să ia în considerare toată experiența acumulată de candidați. De
asemenea, trebuie luate în considerare creativitatea și nivelul de experiență al candidaților, în
același timp accentul punându -se pe potențialul lor ca cercetători.
Aceasta înseamnă că meritul trebuie judecat atât calitativ, cât și cantitativ, concentrându -se pe
rezultatele de excepție obținute în cadrul unei cariere diversificate și nu numai pe numărul de
publicații. În concluzie, importanța indicilor bibliom etrici trebuie echilibrată corespunzător cu o
varietate mai mare de criterii de evaluare, cum ar fi predarea, supravegherea, lucrul în echipă,
transferul de cunoștințe, managementul cercetării și inovării, precum și activitățile de informare a
publicului.
Pentru candidații provenind din mediul industrial, se acordă o atenție specială oricărei
contribuții la patente, dezvoltare sau invenții.
Variații în ordinea cronologică a CV -urilor
Întreruperile sau variațiile carierei în ordinea cronologică a CV -urilor nu trebuie
sancționate. Trebuie considerate drept o evoluție profesională și, în consecință, drept o potențială
contribuție valoroasă la evoluția profesională a cercetătorilor către un traseu multidimensional al
carierei.

37 În consecință, candidaților trebuie să li se permită să depună CV -uri fundamentate pe
documente, care să reflecte o varietate reprezentativă de realizări și calificări, conforme cu postul
pentru care este depusă cererea de angajare.
Recunoașterea experienței dobândite prin mobilitate
Orice experiență dobândită prin mobilitate, de exemplu stagiu în altă țară/ regiune sau în
altă structură de cercetare (publică sau privată) sau schimbarea de la o disciplină sau un sect or la
altul, fie ca parte din formarea inițială în cercetare, fie într -o altă etapă a carierei de cercetare, sau
experiența dobândită prin mobilitatea virtuală trebuie considerate ca o contribuție valoroasă la
evoluția profesională a cercetătorului.
Recunoașterea calificărilor
Angajatorii și/ sau sponsorii trebuie să ofere o apreciere și evaluare corespunzătoarea a
calificărilor academice și profesionale, inclusiv a calificărilor ne -formale, pentru toate categoriile de
cercetători, î n special în contextul mobilității internaționale și profesionale. Ei trebuie să se
informeze și să dobândească o înțelegere deplină a regulilor, procedurilor și standardelor care
reglementează recunoașterea unor astfel de
calificări și, în consecință, să studieze legislația națională în vigoare, convențiile și reglementările
specifice privind recunoașterea acestor calificări pe toate canalele posibile.
Vechimea în activitate
Nivelele de calificare solicitate trebuie să fie armoniz ate cu necesitățile postului și nu să fie
ca niște bariere pentru intrarea în funcția respectivă. Recunoașterea și evaluarea calificărilor trebuie
să se concentreze mai mult pe aprecierea rezultatelor persoanei și nu atât pe circumstanțele sau pe
reputația pe care o are persoana respectivă la instituția de la care a obținut calificările. Deoarece
calificările profesionale se pot obține într -o etapă timpurie a unei cariere lungi, modelul unei
evoluții profesionale pe toată durata vieții trebuie, de asemenea, recunoscut.

Numiri post -doctorat
Reguli clare și ghiduri explicite pentru recrutarea și numirea de cercetători post –
doctoranzi, inclusiv durata maximă și obiectivele unor astfel de numiri, trebuie stabilite de către

38 instit uțiile care numesc cercetători post -doctoranzi. Astfel de reguli trebuie să ia în considerare
timpul petrecut în posturile anterioare perioadei post -doctorat la alte instituții și faptul că statutul de
post-doctorat trebuie să fie tranzitoriu, având ca obi ectiv principal oferirea de oportunități
suplimentare de evoluție profesională pentru o carieră în cercetare, proiectată pe termen lung.

c) Etica in Programul – Cadru 6 al Comisiei Europene . 21
Etica face parte integrantă din politica de cercetare a Uniunii Europene. O dovadă amplă
este capitolul întreg rezervat acestui important subiect în Planul de acțiune “Știința și Societatea” al
Comisiei.
Capitolul trei al Planului de acțiune,intitulat “O știință responsabilă în inima definiției
politicilor” examinează dimensiunea etică a cercetării finanțate de Uniunea Europeană. El este
divizat în trei părți:
• Dimensiunea etică în științele și noile tehnologii,
• Gestiunea riscu rilor,
• Utilizarea expertizei.
Conținutul etic al acestui capitol recomandă punerea în operă a 5 acțiuni(acțiunea 29 -34).
Acestea se referă la următoarele puncte:
• Acțiunea 29: Construirea unui observator de informare și documentare;
• Acțiunea 30: Stabilirea unui dialog deschis între toate grupurile interesate pentru stimularea unui
schimb de vederi și de idei asupra unei serii întregi de probleme etice cheie;
• Acțiunea 31: Pregătirea cursurilor -tip și a modulelor de formare în scopul sensibilizării din timp a
cercetătorilor pe probleme de etică;
• Acțiunea 32: Promovarea rețelelor de comitete de etică la nivel național și la nivel local;
• Acțiunea 33: Organizarea unui dialog internațional asupra principiilor etice prin intermediul unei
serii de conferințe și ateliere;

21 Pisoschi, A., Vintilă, V., Popescu, Ioana (2006), Etica în Cercetare. Analiza diagnostic a sistemului CDI, Bucuresti

39 • Acțiunea 34: Promovarea constituirii de rețele de comitete pentru bunastarea animalelor și
formarea de tineri scientișt i în materie de bunastarea animalelor.
Toate activitățile de cercetare finanțate de Uniunea Europeană trebuie să se conformeze
unui cod etic strict. Într -adevăr, art.3 al Programului -Cadru 6 (PC6, 2002 -2006) stipulează
ca:”Toate activități le de cercetare desfășurate în cadrul Programului -Cadru 6 vor fi realizate în
respectul principiilor etice fundamentale”. De aceea Comisia Europeană efectuează un examen etic
al propunerilor de proiect care ridică probleme etice sensibile sau în care probl emele etice nu au fost
corect tratate în cursul procesului de evaluare a cererilor de finanțare care este efectuat de experți
externi independenți. Această evaluare suplimentară vizează garanția că Uniunea Europeană nu
acordă susținerea sa lucrărilor de ce rcetare susceptibile să violeze principiile etice fundamentale.
Comisia consideră în special că propunerile de cercetare ridică probleme etice sensibile
atunci când ele:
• implică copii sau alte persoane incapabile să -și dea acordul;
• utilizează eșantioane biologice umane ca: țesuturi embrionare sau fetale;
• utilizează informații genetice și alte date personale sensibile;
• utilizează primate non -umane și animale transgenice.
Toate cererile de finanțare comportă o secțiu ne obligatorie descriind modul în care vor fi
tratate problemele etice ridicate de propunerea de cercetare. Dacă propunerea de cercetare
furnizează informații insuficiente sau atinge probleme etice sensibile, se va face apel la un comitet
de examen etic ca re va fi însărcinat să o evalueze în conformitate cu regulile etice ale Programului –
Cadru al Uniunii Europene.

d) Document de lucru al Serviciilor Comisiei, Bruxelles 26.02.15 SWD (2015) 42
final: Piața forței de munca, aspecte sociale și învățământ22

22 Raportul de țară al României pentru 2015, Document de lucru al Serviciilor Comisiei, Bruxelles 26.02.15 SWD
(2015) 42 final

40 Învățământul
Asigurarea unor investiții adecvate în învățământ și sporirea eficacității acestuia continuă să
reprezinte o provocare. Cheltuielile publice din învățământ s -au ridicat la 3,0 % din PIB în 2012,
fiind astfel cele mai scăzute din UE. Cheltuielile anuale din instituțiile publice și private pentru
fiecare elev din învățământul primar și secundar se ridică la un sfert din media UE-28 (estimări
Eurostat, 2011). Investițiile scăzute au un impact negativ asupra calității învățământului. Conform
studiului PISA 2012, România a obținut rezultate care au situat -o pe penultimul loc din UE28 la
competențele de citire și la științe și pe antepenultimul loc la matematică.
Ameliorarea calității și a relevanței pentru piața forței de muncă a învățământului superior
reprezintă o provocare majoră . Rata de absolvire a învățământului terțiar din România se situează în
continuare pe p enultimul loc din UE (23 % în 2013), cu mult sub media de 37 %, deși a crescut
constant în perioada 2010 -2013. Rata netă de școlarizare pentru grupa de vârstă 19 -23 de ani a
înregistrat de fapt o scădere în anul universitar 2012 -2013, de la 33 % în anul pr ecedent la 31 %.
Această reducere se poate explica prin migrație, un interes tot mai mare pentru alte forme de
învățământ terțiar (în special învățământul profesional) și o reducere a programelor furnizate de
universități particulare. Relevanța învățământu lui universitar pentru piața muncii constituie o
preocupare majoră, în condițiile în care conexiunile între universități și zonele de inovare și
cercetare sunt limitate, iar procesul de adaptare a programei universitare și a metodelor de predare
la cerințe le pieței forței de muncă este lent. Proiectul de strategie privind învățământul terțiar
vizează creșterea relevanței învățământului superior, în conformitate cu nevoile pieței muncii,
precum și sporirea accesibilității pentru grupurile dezavantajate. Într e timp, a fost finalizată o bază
de date integrată în sistemele de gestionare ale unui număr de 50 de universități publice, care va
permite monitorizarea inserției pe piața forței de muncă a absolvenților de învățământ superior.
Procesul de corelare între standardele profesionale și cerințele pieței muncii, precum și actualizarea
ofertei educaționale au continuat prin elaborarea a 36 de noi standarde. Până la începutul lui 2015,
toate universitățile ar trebui să înființeze centre de consiliere și orientare profesională . A fost
finalizat registrul național de calificări în învățământul superior.

41
e) Programul cadru pentru Cercetare și Inovare al Uniunii Europene 2014 -2020
( HORIZON 2020 : O societate mai inteligentă, mai durabilă și mai incluzivă)23

 Orizont 2020 – asigurarea excelenței știintifice pentru Europa
Orizont 2020 este cel mai amplu program de cercetare și inovare derulat vreodată de UE.
Acesta va duce la mai multe inovații capitale, descoperiri și premiere mondiale, aducâ nd ideile
mărețe din laboratoare pe piață. Este disponibilă o finanțare de 80 de miliarde EURO pe durata a 6
ani (2014 – 2020) – pe lângă investițiile private și investițiile publice naționale pe care această
finanțare le va atrage.
Orizont 2020 beneficiază de susținerea politică a liderilor europeni și a deputaților în
Parlamentul European, care au convenit că investițiile în cercetare și inovare sunt esențiale pentru
viitorul Europei, plasându -le în centrul Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă
și favorabilă incluziunii. Orizont 2020 contribuie la realizarea acestui obiectiv, îmbinând cercetarea
și inovarea și punând accentul pe trei domenii -cheie: excelența științifică, poziția de lider în sectorul
industrial și provocările societale. Scopul este de a asigura capacitatea Europei de a produce o
știință și tehnologie de clasă mondială, care să stimuleze creșterea economică.
Grație finanțărilor oferite de UE pentru cercetare în cadrul programelorc adru anterioare,
oameni de știință și reprezentanți ai industriilor din Europa și din întreaga lume și -au unit eforturile
pentru a găsi soluții la o gamă vastă de provocări. Inovațiile lor au contribuit la îmbunătățirea
nivelului de viață, protecția mediul ui și sporirea durabilității și competitivității industriei europene.
Orizont 2020 este deschis participării cercetătorilor din întreaga lume.
Experiența lor a fost esențială pentru dezvoltarea acestui program de pionierat – Comisia
a colectat feedbackul primit și a ținut seama de recomandările statelor membre și ale Parlamentului
European, precum și de învățămintele trase din p rogramele anterioare. Mesajul a fost clar – Orizont
2020 trebuie să fie mai simplu pentru utilizatori – și este!

23 http://ec.europa.eu/programmes/horizon2020

42 Orizont 2020 va susține poziția UE de lider mondial în domeniul științei, atrăgând cele
mai luminate minți și ajutând oamenii n oștri de știință să colaboreze și să își împărtășească ideile în
întreaga Europă. Programul îi va ajuta pe cei talentați și întreprinderile inovatoare să impulsioneze
competitivitatea Europei, creând, în paralel, locuri de muncă și contribuind la un standa rd de viață
mai înalt de care să beneficiem cu toții.

 Cercetarea de frontieră finanțată de Consiliul European pentru Cercetare (
ERC)
Unele dintre cele mai importante invenții de astăzi sunt rezultatul curiozității noastre
naturale desp re modul în care funcționează lumea care ne înconjoară. Deși cercetarea determinată
de curiozitate la frontierele cunoașterii rareori susține explicit dezvoltarea produselor comerciale,
descoperirile științifice stimulează nenumărate inovații. Totuși, cerc etarea de frontieră este deseori
primul domeniu pentru care se reduce finanțarea în momente de dificultăți economice. De aceea,
prin intermediul ERC, UE dorește să stimuleze nivelul investițiilor. Excelența este aici singurul
criteriu pentru finanțarea din partea UE, acordată cercetătorilor individuali sau echipelor de
cercetători.
Finanțare: 13,095 miliarde EUR
 Acțiunile Marie Sklodowska –Curie
Acțiunile de formare și dezvoltare a carierei contribuie la evoluția unor cercetători
renumiți. Se oferă sprijin cercetătorilor tineri și cu experiență pentru a -și consolida cariera și
competențele prin formare sau perioade de stagii în a lte țări sau în sectorul privat. Astfel, ei obțin
noi cunoștințe și experiențe, care le permit să -și dezvolte deplin potențialul.
Finanțare: 6,162 miliarde EUR

 Infrastructură de clasă mondială
Echipamentele de cercetare pot fi extrem de complexe și costisitoare, astfel încât o
singură echipă de cercetători – sau chiar o singură țară – nu își permite să le achiziționeze, să le
construiască sau să le opereze de una singură. Exemplele includ: laserele de mare putere care

43 deservesc o comunit ate diversă de cercetare, de la medicină sau știința materialelor la biochimie;
avioanele specializate de tehnologie avansată; sau o stație de monitorizare pe fundul mării pentru
observarea schimbărilor climatice.
Acestea pot costa milioane de euro și nec esită competențele experților de bază din întreaga lume.
Finanțarea UE ajută la gruparea resurselor pentru astfel de proiecte de mare amploare, oferind
cercetătorilor din Europa acces la o infrastructură ultramodernă de ultimă generație pentru a face
posib ile acțiunile de cercetare noi.
Finanțare: 2,488 miliarde EUR
 Răspândirea excelenței și extinderea participării
Cercetarea și inovarea sunt esențiale pentru prosperitatea economică, astfel că sunt
necesare măsuri pentru a asigura convergența și ameliorarea performanțelor în materie de inovare
ale tuturor statelor membre și ale regiunilor lor. Exper iența arată că atunci când apar crize
economice care impun constrângeri asupra bugetelor naționale, disparitățile în domeniul inovării
devin mai evidente în întreaga Europă. Exploatarea potențialului rezervei de talente a Europei și
maximizarea și distribu irea beneficiilor inovării în întreaga Uniune reprezintă cea mai bună
modalitate de consolidare a competitivității Europei și a capacității acesteia de a răspunde
provocărilor societale pe viitor.
Măsurile specifice în cadrul Orizont 2020 includ:
 formarea de echipe care să combine instituții de cercetare excelente și instituții omoloage cu
performanțe mai scăzute cu scopul de a se crea sau moderniza centrele de excelență;
 înfrățirea instituțiilor, incluzând schimburi de personal, vizite ale experților și cursuri de
formare;
 instituirea unor „catedre SEC” pentru a atrage cadre universitare renumite către instituțiile
cu potențial înalt;
 un mecanism de sprijin al politicilo r pentru îmbunătățirea politicilor naționale și regionale
în materie de cercetare și inovare;
 favorizarea accesului la rețelele internaționale pentru cercetătorii și inovatorii de excelență;

44  consolidarea rețelelor transnaționale ale punctelor de contact naționale (PCN) pentru
informarea potențialilor participanți.
Finanțare: 816 milioane EUR
 Cine poate participa la HORIZON 2020?
 Pentru proiectele standard de cercetare – un consorțiu format din cel puțin trei entități
juridice. Fiecare entita te trebuie să fie stabilită într -un stat membru al UE sau într -o țară
asociată.
 Pentru alte programe – Consiliul European pentru Cercetare (ERC), instrumentul pentru
IMM -uri , cofinanțarea cererilor de propuneri sau a programelor naționale ori din sectoru l
public , coordonare și sprijin , formare și mobilitate – condiția minimă de participare este
ca o entitate juridică să fie stabilită într -un stat membru sau într -o țară asociată.
În general, la Orizont 2020 pot participa entitățile juridice stabilite în orice țară și
organizațiile internaționale.
 Tipuri de acțiuni
 Acțiuni de cercetare și inovare
Finanțare pentru proiectele de cercetare care abordează în mod clar provocările definite și
care pot duce la dezvoltarea unor noi cunoștințe sau a unor noi tehnologii.
Cine? Consorții de parteneri din diferite țări, sectoare industriale și medii academice
 Granturi pentru cercetarea de frontieră – Consiliul European pentru
Cercetare
Finanțarea proiectelor evaluate pe baza criteriului unic al exce lenței științifice în orice
domeniu de cercetare, derulate de o echipă națională sau multinațională unică de cercetare condusă
de un „cercetător -șef”.
Cine? Fondurile Consiliului European pentru Cercetare sunt destinate cercetărilor tineri,
cercetătorilor debutanți, cercetătorilor deja independenți sau cercetătorilor -lideri care excelează.
Cercetătorii pot avea orice naționalitate, iar proiectele lor pot fi în orice domeniu de cercetare.

45  Acțiunile pentru formarea și dezvoltarea carierei – Acțiunile Marie
Sklodowska –Curie
Finanțare pentru burse internaționale de cercetare în sectorul public sau privat, formare în
materie de cercetare și schimburi de personal.
Cine? Cercetătorii debutanți sau cu experiență (de oric e naționalitate), personalul tehnic,
programele naționale și regionale de mobilitate în domeniul cercetării.
 Rate de finanțare
În cadrul Orizont 2020, există o singură rată de finanțare pentru toți beneficiarii și toate
activitățile inclu se în granturile de cercetare. Finanțarea UE acoperă până la 100 % din totalul
costurilor eligibile pentru toate acțiunile de cercetare și inovare. Pentru acțiunile de inovare,
finanțarea acoperă, în general, 70 % din costurile eligibile, însă poate ajunge la 100 % pentru
organizațiile nonprofit. Costurile eligibile indirecte (de ex. costurile de administrare, comunicare și
infrastructură și furniturile de birou) sunt rambursate prin aplicarea unei rate fixe de 25 % din
costurile eligibile directe (costuri direct legate de realizarea acțiunilor).
 Verificări și audituri
Numai coordonatorii proiectelor care solicită o finanțare din partea UE de cel puțin 500
000 EUR vor face obiectul unei verificări a viabilității financiare, ocazie cu care t rebuie să
dovedească că dispun de resursele necesare pentru implementarea proiectului. Comisia Europeană
auditează participanții la proiecte timp de doi ani de la plata soldului. Strategia de audit se axează pe
prevenirea riscurilor și a fraudelor.
 Etică ș i cercetare
Etica este o parte integrantă a cercetării și un motor al excelenței în cercetare. Toate
activitățile finanțate în cadrul programului Orizont 2020 trebuie să respecte principiile etice și
legislația națională aplicabilă. Princ ipiile etice includ necesitatea de a se evita încălcările integrității
cercetării, îndeosebi orice formă de plagiat, fabricarea sau falsificarea datelor.
 Institutul European de Inovare si Tehnologie ( EIT)
EIT integrează învățământul superior, cercetarea și inovarea prin „comunitățile
cunoașterii și integrării” (CCI) pentru a genera noi abordări ale inovării, pentru a stimula creșterea

46 durabilă și competitivitatea și pentru a promova antr eprenoriatul. Astfel de parteneriate inovatoare
trebuie să aibă o viziune pe termen lung de cel puțin șapte ani și să fie gestionate cu o logică
antreprenorială care urmează o abordare orientată spre rezultate cu obiective clare și accent pe
impactul econo mic și social pentru a deveni actori globali.
Finanțare: 2,711 miliarde EUR
Cine? Consorții reprezentând cercetarea, învățământul și inovarea/mediul de afaceri.

f) Comunicare a Comisiei, Bruxelles : Europa 2020 – O strategie europeană pentru creștere
intelihgentă, ecologică și favorabilă incluziunii24

Inițiativa emblematică „O Uniune a inovării”
Obiectivul acestei inițiative este de a recentra politica în domeniul cercetării -dezvoltării și
inovării spre provocări le cu care se confruntă societatea noastră, precum schimbările climatice,
energia și utilizarea eficientă a resurselor, sănătatea și schimbările demografice. Fiecare verigă din
lanțul inovării ar trebui consolidată, de la cercetarea fundamentală la comerci alizare.
La nivelul UE, Comisia va depune eforturi pentru:
– definitivarea spațiului european de cercetare, elaborarea unei agende strategice de cercetare
centrată pe provocări precum securitatea energetică, transporturile, schimbările climatic e, utilizarea
eficientă a resurselor, sănătatea și îmbătrânirea, metodele de producție ecologice și gestionarea
terenurilor, precum și consolidarea programării comune cu statele membre și regiunile;
– îmbunătățirea condițiilor -cadru pentru a permite întrep rinderilor să inoveze, crearea unui brevet
european unic și a unei instanțe specializate în materie de brevete, modernizarea cadrului de
protejare a drepturilor de autor și a mărcilor comerciale, îmbunătățirea accesului IMM -urilor la
protecția proprietății intelectuale, accelerarea instituirii unor standarde interoperabile; îmbunătățirea
accesului la capital și utilizarea deplină a politicilor care vizează cererea, de exemplu prin achiziții
publice și reglementare inteligentă);

24 http://www.mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/Strategia_Europa_2020.pdf

47 – lansarea de parteneriate eu ropene în domeniul inovării între UE și nivelurile naționale, în vederea
accelerării dezvoltării și utilizării tehnologiilor necesare pentru a răspunde provocărilor identificate.
Primul parteneriat va avea în vedere următoarele elemente: „crearea bioeconom iei până în 2020”,
„tehnologiile generice esențiale care contribuie la modelarea viitorului industrial al Europei” și
„tehnologiile care să le permită persoanelor în vârstă să trăiască în mod independent și să fie activi
în societate”;
– consolidarea și de zvoltarea în continuare a rolului instrumentelor UE de susținere a inovării (de
exemplu, fondurile structurale, fondurile de dezvoltare rurală, programul -cadru de cercetare –
dezvoltare, programul -cadru pentru competitivitate și inovare, planul SET), inclusi v printr -o
colaborare mai strânsă cu BEI și prin simplificarea procedurilor administrative în vederea facilitării
accesului la finanțare, în special pentru IMMuri, precum și introducerea unor mecanisme inovatoare
de stimulare legate de piața carbonului, în special pentru cei cu o evoluție rapidă;
– promovarea parteneriatelor în materie de cunoaștere și consolidarea legăturilor între educație,
întreprinderi, cercetare și inovare, inclusiv prin intermediul Institutului European de Inovare și
Tehnologie (EIT), precum și promovarea spiritului antreprenorial prin sprijinirea întreprinderilor
tinere inovatoare.
La nivel național, statele membre vor trebui:
– să reformeze sistemele de cercetare -dezvoltare și inovare de la nivel național (și regional) pentru a
promova excelența și specializarea inteligentă, să consolideze cooperarea între universități, mediul
de cercetare și întreprinderi, să pună în aplicare programe comune și să întărească cooperarea
transfrontalieră în domeniile în care UE aduce valo are adăugată pentru și să adapteze procedurile
naționale de finanțare în consecință, să asigure difuzarea tehnologiei pe teritoriul UE;
– să garanteze existența unui număr suficient de absolvenți de universități de științe, matematică și
inginerie și să axeze programele școlare pe creativitate, inovare și spirit antreprenorial;
– să acorde prioritate cheltuielilor destinate cunoașterii, inclusiv prin folosirea stimulentelor fiscale
și a altor instrumente financiare pentru a promova investiții private mai semnificative în cercetare –
dezvoltare.

48 13. Lista documentelor Uniunii Europene privind etica cercetării științifice25
1. Carta drepturilor fundamentale a Uniuniii Europene, semnată la Nisa la 07 dec. 2000,
document C364/01/2000;
2. Directiva 95/46/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 24 octombrie 1995 relativ
la protecția persoanelor fizice cu privire la tratamentul datelor cu caracter personal și la libera
circulație a acestor date;
3. Directiva 2001/20/CE a Parlamentului european și a Consi liului din 4 aprilie 2001 privind
aplicarea bunelor practici clinice în conducerea testelor clinice de medicamente pentru uzul uman,
care cuprinde:
– Directiva 2001/20/CE
– Ghid detaliat al formatului de cerere și al documentației de trimis cu cererea de o pinie a
Comitetului etic;
– Ghid detaliat al cererii de autorizare a încercărilor clinice adresată autorităților competente.
4. Directiva 2001/83/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 6 noiembrie 2001
instituind un cod comunitar al medicamentel or de uz uman;
5. Directiva 2003/63/CE a Comisiei, din 25 iunie 2003, care modifică Directiva 2001/83/CE a
Parlamentului european și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 instituind un cod comunitar al
medicamentelor de uz uman;
6. Reglementarea CE nr. 1084/2003 a Comisiei, din 3 iunie 2003, privind examinarea
modificărilor termenilor unei autorizații de introducere pe piață, eliberată de către autoritatea
competentă a unui stat membru, pentru medicamente de uz uman și medicamente veterinare;
7. Reglemen tarea CE nr. 1085/2003 a Comisiei, din 3 iunie 2003, privind examinarea
modificărilor termenilor unei autorizații de introducere pe piață, eliberată de către autoritatea
competentă a unui stat membru, pentru medicamente de uz uman și medicamente veterinare
evidențiind câmpul de aplicare al reglementării (CEE) nr. 2309/93 a Consilului;

25 Pisoschi, A., Ardelean, A.( 2007), Integrarea dimensiunii etice în cercetarea științifică românească , Editura
Academiei Romane, Bucuresti

49 8. Directiva 98/44/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 6 iulie 1998 relativă la
protecția juridică a invențiilor biotehnologice;
9. Directiva 86/609/CEE privind p rotecția animalelor utilizate cu scopuri experimentale sau
alte scopuri științifice, care cuprinde:
– Directiva 86/609/CEE;
– Protocolul asupra protecției și bunăstării animalelor (Protocol la Tratatul de la Amsterdam).
10. Directiva 90/219/CEE a Consiliul ui, din 23 aprilie 1990, relativ la utilizarea limitată a
microorganismelor modificate genetic; este modificată prin Directiva 98/81/CE a Consiliului din 26
octombrie 1998;
11. Directiva 2001/18/CE a Parlamentului european și a Consiliului, din 12 martie 2 001,
relativ la diseminarea voluntară a organismelor modificate genetic în mediu și care abrogă Directiva
90/220/CEE a Consiliului;
12. Reglementarea (CE) nr. 1946/2003 a Parlamentului european și a Consiliului din 12 iulie
2003 relativ la mișcările transf rontaliere a organismelor modificate genetic;
13. Recomandarea Comisiei nr. 2003/556/CE, din 23 iulie 2003, stabilind liniile directoare
pentru elaborarea strategiilor naționale și cele mai bune practici vizând asigurarea coexistenței
culturilor modificate genetic, convenționale și biologice [notificată cu numărul C(2003) 2624];
14. Reglementarea (CE) nr. 1830/2003 a Parlamentului european și a Consiliului din
22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetajul organismelor modificate genetic și
trasab ilitatea produselor destinate alimentației umaane sau produselor animale plecând de la
organisme modificate genetic și care modifică Directiva 2001/18/CE;
15. Reglementarea (CE) nr. 1829/2003 a Parlamentului european și a Consiliului din
22 septembrie 2003 privind mărfurile alimentare și alimentele pentru animalele modificate genetic;
16. Reglementarea (CE) nr. 65/2004 a Comisiei din 14 ianuarie 2004 instaurând un sistem
pentru elaborarea și atribuirea identificatorilor unici pentru organismele modificate g enetic;
17. Reglementarea (CE) nr. 641/2004 a Comisiei, din 6 aprilie 2004, fixând modalitățile de
aplicare a reglementării (CE) nr. 1829/2003 a Parlamentului european și a Consiliului în ceea ce

50 privește cererea de autorizare de noi mărfuri și de noi alim ente pentru animale modificate genetic,
notificarea produselor existente și prezența întâmplătoare sau tehnic inevitabilă a materialului
modificat genetic făcând obiectul unei evaluări a riscului și obținerea unui aviz favorabil.
18. Directiva 2000/54/CE a Parlamentului european și a Consiliului, din 18 septembrie 2000,
prvind protecția muncitorilor contra riscurilor legate de expunerea în timpul muncii la agenții
biologici;
19. Decizia Consiliului 1513/2002/CE, din 27 iunie 2002, relativă la PC 6 (art. 3 și Anexa 1
ale PC 6);
20. Decizia Consiliului 834/2002/CE, din 30 septembrie 2002, relativă la programul specific
de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrare „Integrare și întărire a Spațiului european al
cercetării”;
21. Decizia Consiliului 835/ 2002/CE, din 30 septembrie 2002, relativă la programul specific
de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrare „Structurarea Spațiului european al cercetării”;
22. Convenția asupra drepturilor omului și biomedicină a Consiliului, care cuprinde:
– Convenția de la Oviedo, 04.04.1997;
– Protocolul adițional la Convenția pentru protecția drepturilor omului și demnității ființei
umane cu privire la aplicațiile biologiei și medicinei privind interzicerea clonajului ființelor umane,
Paris, 12.01.1998;
– Protocolul adițional la Convenția asupra drepturilor omului și biomedicinei relativ la
transplantul de organe și de țesuturi de origină umană;
– Protocolul adițional la Convenția asupra drepturilor omului și biomedicinei relativ la
cercetarea biomedicală, Strasbourg, 25.01.2005.

51 14. . Organizații europene care abordează probleme de etică și de știință26
Consiliul Europei.
Consiliul Europei, cea mai veche organizație politică a continentului, a fost fondat în 1949. El
regrupează 46 de țări, din care 21 țări ale Europei Centrale și Orientale. Consiliul Europei a fost
creat în scopul:
• apărării drepturilor omului și a democrației parlamentare și asigurării primatului Dreptului;
• încheierii de acorduri la scară continentală pentru armonizarea practicilor sociale și juridice a
statelor membre;
• favorizării conștientizării identității europene, bazată pe valori opuse și depășind diferențele
culturale.
Una din funcțiile sale principale este de a furniza pe viitor îndemânarea în domenii ca
cercetarea biologică și medicală. Cercetarea în biologie și medicină a permis salturi spe ctaculoase în
materie de sănătate, dar în același timp pune în joc valori fundamentale: individul, familia,
sănătatea, viața privată, drepturile omului și demnitatea umana. Obiectivul Consiliului Europei în
acest domeniu este de a proteja persoana în demni tatea sa și drepturile sale fundamentale contra
riscurilor ce pot decurge din medicina cotidiană sau noile tehnici medicale (genetica, asistența
medicală la procreere etc). Scopul său este de a găsi un echilibru între libertatea de cercetare și
protecția p ersoanelor suscitând la reflexie și dezbatere, veghind la respectul valorilor fundamentale
și arbitrând în respectul acestora între diferite puncte de vedere și interese cu ajutorul elaborării
principiilor și regulilor de drept.

OCDE – Organi zația de cooperare și dezvoltare economică.
OCDE regrupează 30 de țări membre, toate atașate democrației și economiei de piață.
Relațiile sale de muncă cu mai mult de alte 70 țări, ONG -uri și societatea civilă îi conferă o
anvergură mondială. Renumită pentru publicațiile sale și statisticile sale, lucrările sale acoperă tot

26 Pisoschi, A., Vintilă, V., Popescu, Ioana (2006), Etica în Cercetare. Analiza diagnostic a sistemului CDI, Bucures ti

52 cîmpul economic și social, de la macroeconomie la schimburi, la invățământ, la dezvoltarea științei
și la inovare.
Biotenologia a dobândit în acest moment un rol din ce în ce mai important în numeroase
sectoare și discipline. OCDE lucrează pe subiecte legate de biotehnologie de aproape 20 de ani.
Aceasta include aplicații în domeniile științei, industriei, sănătații, și agriculturii. Ea(OCDE) a adus
deasemenea o c ontribuție importantă la problemele de securitate în biotehnologie.
UNESCO – Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură.
UNESCO a fost fondată la 16 noiembrie 1945. Pentru această agenție specializată a
Națiunilor Unite, nu este suficient să construiască școli în țările devastate sau să difuzeze noutăți
științifice. Obiectivul pe care și l -a fixat Organizația este vast și ambițios: să construiască pacea în
spiritul oamenilor prin educație, știință cultură și comunicare.
Revoluția în curs din științe și tehnologie a adus omul să se preocupe de faptul că un progres
științific nestăpînit nu este întotdeaun a compatibil cu etica. Ca răspuns la această îngrijorare,
UNESCO a facut din etica științifică și tehnologică una din prioritățile sale.
OMS – Organizația Mondială a Sănătății.
Organizația Mondială a Sănătății este agenția specializat ă a Națiunilor Unite pentru sănătate.
Ea a fost fondată în 7 aprilie 1948. Obiectivul OMS în termenii Constituției sale, este să aducă toate
popoarele la nivelul de sănătate cel mai ridicat cu putință. Sănătatea este definită în Constituția
OMS ca o situaț ie de bunăstare fizică completă, mentală și socială, și nu constă numai în absența
unei boli sau infirmități.
Site-ul OMS pe tema “Etica și Sănătatea” a fost creat pentru a ajuta ființele umane, în interiorul și
în afara OMS, să găsească informații asupra bioeticii, inclusiv aspectele etice ale planificării și
punerii în operă a îngrijirii sănătății, ca și despre etica îngrijirii clinice, a cercetării și a
biotehnologiei. Ea furnizează un calendar global al evenimentelor legate de bioetică, de resurse
pentru cercetarea etică și de informații despre un spectru larg de subiecte etice.
Bioetica.
Etica este o ramură a axiologiei – una dintre cele patru ramuri majore ale filosofiei alături
de metafizică, epistemiologie și logică – ce încearcă să înțeleagă natura moralității; să deosebească

53 ceea ce este bine de ceea ce este rău. În tradiția occidentală etica este uneori denumită filosofia
moralei.
Etica a fost de asememenea extinsă la științele dificile cum ar fi biologia (ca bioetică) și
ecologia (ca etica mediului). Pe măsură ce aceste domenii își măresc gradul de complexitate și se
ocupă de numeroase cazuri, aplicarea eticii în acele domenii poate de asemenea să devină de mare
complexitate.
Bioetica priveșt e conflictele etice care apar în relația dintre biologie, medicină, cibernetică,
politică, drept, filosofie și teologie. Dezacorduri există în privința scopului adecvat de aplicare al
evaluării etice a problemelor care implică biologia. Unii bioeticieni ar limita evaluarea etică numai
la moralitatea tratamentelor medicale sau inovațiilor tehnologice, și momentul tratării oamenilor.
Alții ar extinde scopul evaluării etice pentru a include moralitatea tuturor acțiunilor care pot ajuta
sau afecta negativ organ ismele capabile să simtă teamă și durere.
Bioetica implică multe chestiuni ce aparțin politicii publice care adesea sunt politizate –
utilizate pentru a obține grupuri de adepți. Din acest motiv, unii biologi și alții implicați în
dezvoltarea unei tehnologii au ajuns să privească orice menționare a „bioeticii” ca o tentativă de a le
distruge munca și reacționează față de ea în consecință, indiferent de adevăratele sale intenții.
Biologii care se ocupă cu extinderea capacităților umane cu ajuto rul tehnologiei (transumaniștii în
special) pot fi înclinați să se alinieze acestui mod de gândire deoarece ei își văd activitatea ca
inerent etică și atacurile asupra ei ca fiind greșite.
Subiectele pe care bioetica le include sunt:
• Avortul, drepturil e reproductive;
• Inseminarea artificială;
• Biopirateria (folosirea neautorizată a materialelor biologice: plante, animale, organe,
microorganisme și gene);
• Circumcizia;
• Confidențialitatea documentelor medicale individuale și abuzul acestora la in terogarea
prizonierilor;
• Contracepția;

54 • Clonarea;
• Criogenia;
• Interfața directă minte – calculator;
• Donarea spermei și ovulelor;
• Organele donate când sunt obținute ilegal (comercializarea transplanturilor);
• Eugenia;
• Alocarea corectă a organelor donate fără discriminre pe bază de rasă și clasă;
• Prețul medicamentelor (medicamentele HIV/SIDA în Africa Sub -Sahariană);
• Ingineria genetică (alimentele modificate genetic);
• Genomica;
• Homosexualitatea;
• Clonarea umană;
• Tortura medicală (folosirea cunoștințelor medicale în scopul torturării);
• Clonarea animalelor;
• Nemurirea;
• Tratarea infertilității;
• Obligațiile individuale ale angajatorului, comunității locale, subnaționale sau naționale, s tatale
și globale de a oferi îngrijire medicală și/sau asigurare de sănătate;
• Drepturile primatelor sub incidența legii;
• Clonarea celulelor stem;
• Sinuciderea, sinuciderea asistată și eutanasia umană;
• Eutanasierea animalelor;
• Managementul dur erii;
• Parthenogeneza (reproducerea în absenața actului sexual);

55 • Controlul demografic;
• Utilizarea de medicamente în scopul relaxării;
• Utilizarea de medicamente în scopuri care țin de practicarea unei religii sau unui cult;
• Reprogenetica;
• Ignoranța științifică;
• Vânzarea de sânge și plasmă sanguină;

• Transumanismul;
• Când să se folosească și când să se suspende menținerea în viață prin mijloace artificiale;
• Când să se folosească și când să se suspende hidratarea și hrănirea artificială;
• Folosirea mamelor surogat;
• Folosirea nanotehnologiei ca tratament medical;
• Folosirea uterului artificial;
• Tratarea animalelor;
Bioetica se concentrează asupra folosirii filosofiei pentru a ajuta la analiza preocupărilor de
mai sus astfel încât ea devine din ce in ce mai mult interdisciplinară.
Bioetica religioasă a dezvoltat reguli și instrucțiuni privind modul în care aceste probleme
trebuie tra tate din punctul de vedere al credințelor respective. Unii bioeticieni tradiționaliști sunt
criticați pentru faptul că acestia de obicei sunt persoane erudite credincioase care nu au un grad
academic sau o calificare profesională în disciplinele care sunt legate de aceste subiecte cum ar fi
filosofia (care în cadrul studiului eticii este de obicei întâlnită), biologia sau medicina.
Majoritatea bioeticienilor sunt erudiți evrei sau creștini. Totuși un număr redus de savanți care
aparțin altor religi i au devenit recent implicați în acest domeniu. Printre bioeticienii musulmani se
numără Abdulaziz Sachedin de la Universitatea din Virginia din Charlottesville. A existat o anumită
atitudine critică a musulmanilor liberali că numai vocile religioase conse rvatoare ale Islamului au

56 auzit de această problemă. Bioeticienii budiști sunt preocupați de transplantul de organe care este
principala lor grijă.

FAO – Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură.
Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură dirijează eforturile
internaționale de luptă contra foametei. În serviciul țărilor dezvoltate ca și al celor în curs de
dezvoltare, FAO oferă un forum neutru unde națiunile pot să se înt âlnească de la egal la egal și să
negocieze acorduri și să dezbată pentru a defini politicile. FAO este între altele o sursă de
cunoaștere și informații. Ea ajută țările în curs de dezvoltare și în tranziție să modernizeze și să
amelioreze agricultura lor, silvicultura lor și pescuitul lor și să garanteze tuturor o alimentație de
calitate. De la fondarea sa în 1945, ea a acordat o atenție specială zonelor rurale, care acoperă 70%
din populația săracă și infometată a lumii. Activitățile FAO privesc 4 câmpuri principale:
• punerea la dispoziție de informații;
• împărtășirea expertizei în domeniul formulării politicilor;
• oferirea unui loc de întâlnire a națiunilor;
• aplicarea cunostințelor în teren.

Schimbările de primă mărime cunoscute pentr u alimentație și agricultură în acești ultimi ani,
în special dezvoltarea tehnologică accelerată, modificarile în baza de resurse și unele evoluții în
economie și pe piețe, au pus în evidență o varietate de probleme etice care ating securitatea
alimentară și dezvoltarea rurală durabilă.
Etica este prin natura sa multidisciplinară și multidimensională; FAO a făcut din “Etica în
alimentație și agricultură” un domeniu de acțiune interdisciplinar prioritar și a creat un Comitet
intern de etică alime ntară și agricolă pentru orientarea acțiunilor Organizației în acest domeniu.

57
GEE – Grupul European de Etică in Științe și Noile Tehnologii.
Acest grup este un organism neutru, independent, pluralist și multidisciplinar care sfatuiește
Comisia Europeană asupra aspectelor etice ale științei și noilor tehnologii care să conducă la
pregătirea și punerea în operă a legislației sau politici lor europene.
NEC Forum – Forumul Consiliilor Naționale de Etică .
Forumul Consiliilor Naționale de etică (NEC) reunește președinții și secretarii Consiliilor
naționale de etică. Este vorba de o platformă informală independentă destinată schimbului de
informații, de experiență și de cele mai bune practici care atin g probleme de interes general în
domeniul eticii și științelor. Forumul NEC folosește metoda “coordonarii deschise”; reuniunile sale
sunt întotdeauna organizate de catre unul din Consiliile Naționale de Etică. Comisia (Directoratul
General pentru Cercetare ) rambursează cheltuielile de călătorie și de sejur câte unui reprezentant al
fiecărui Consiliu Național de Etică participant. NEC -ul organizează reuniunea și Directoratul
General Cercetare asigură secretariatul. Președintele GEE și Președintele Biroului C OMETH
(Consiliul Europei) sunt invitați la reuniuni. Rețeaua Forumului își asumă un rol din ce în ce mai
important în schimbul de bune practici între statele membre.
GEE (Grupul European de Etică – organism independent, pluralist și multidiscipli nar care
sfătuiește Comisia Europeană asupra aspectelor etice ale științelor și noilor tehnologii în ceeace
privește pregatirea și punerea în operă a legislației sau a politicilor comunitare) și Forumul au roluri
mai mult complementare decât concurente. Pr imul organism este însărcinat să furnizeze Comisiei
Europene sfaturi etice de înaltă specializare, în particular în domeniile legate de formularea
politicilor. Al doilea organism depinde în privința lui de Programul -cadru și funcționează ca rețea în
scopul împărțirii informațiilor și schimbului celor mai bune practici în problemele legate de etică

58
15. Centre internaționale pentru cercetări avansate construite în România
a) Extreme Light Infrastructure Nuclear Physics ( ELI -NP) – cel mai mare laser din
lume27

ELI-NP fotografie de proiect / Sursa: http://www.eli -np.ro/

Extreme Light Infrastructure (ELI) va fi un centru european și internațional pentru cercetări
de cel mai înalt nivel în domeniul laserilor de putere ultra înaltă, interacțiunii laser -materie și
surselor secundare de radiație. Puterea maximă a pulsurilor și durata lor extrem de scurtă vor depăși
tehnologia actuală cu câteva ordine de mărime. Datorită proprietățiilor sale unice, această
infrastructură multidisciplinară va oferi noi oportunități extraordinare pentru studierea unor procese
fundame ntale care apar în interacțiunea lumină -materie. ELI va crea o platformă unde vor fi
promovate în mod activ aplicatiile Extreme Light în folosul societății.
O parte a misiunii ELI va consta în a pune în practică un transfer tehnologic eficient catre
IMM -uri și firmele mari. Prioritară în agenda ELI va fi instruirea oamenilor de știință aspiranți și
inginerilor din numeroasele discipline asociate cu Extreme Light. Proiectul ELI, început ca o
colaborare a 13 țări europene, va cuprinde patru pilon i:

27 http://www.eli -np.ro

59 1. High Energy Beam Science (Știința fasciculelor cu energie înaltă), dedicat dezvoltării și utilizării
fasciculelor în pulsuri ultra scurte de radiații de mare intensitate și particulelor care se apropie de
viteza luminii. Această parte a ELI va fi rea lizată la Praga (Republica Cehă).
2. Attosecond Laser Science (Știința laserilor la nivel de atosecunde) va derula investigații
temporale ale dinamicii electronilor din atomi, molecule, plasme și solide la nivel de atosecunda
(10-18 sec.). Szeged (Ungaria) va găzdui acest pilon ELI.
3. Pilonul Nuclear Physics (Fizica nucleară) va fi construit în Măgurele (lângă București/România)
și se va concentra pe fizica nucleară pe baza fasciculelor ultra -intense de radiații vizibile (laser) și
invizibile (gama). În ti mp ce procesele atomice sunt foarte potrivite pentru radiațiile laser vizible
sau în infraroșu, ELI -NP va genera și fluxuri de particule și radiații, cu energii mult mai mari și
foarte intense, potrivite pentru studiul proceselor nucleare.
4. Ultra High Fi eld Science (Știința câmpurilor de radiații ultra -intense), care va explora
interacțiunea relativistă laser -materie într -o gamă de energie în cadrul căreia fenomene absolut noi
cum ar fi interacțiunea dominată de radiații, vor prevala. Hotărârea referitoar e la amplasamentul
celui mai provocator pilon din punct de vedere tehnologic va fi luată ulterior validării tehnologiilor
de către ceilalti piloni.
Prin intermediul ELI -NP, ne situăm în prezent în pragul unei renașteri în domeniul Fizicii
Nucleare, în care fotonii pot fi de asemenea folosiți pentru a manipula direct, pentru a excita și chiar
pentru a transforma structura nucleară precum și pentru a furniza noi metode de a tria și a trata
deșeurile nucleare, pentru a proteja mediul. Fără înd oială, ELI -NP va conduce la depășirea unei noi
frontiere în domeniul științei dar și în aplicații cu impact pozitiv asupra societății.
Până în 2018, la Măgurele vor fi în total 210 cercetători. La Institutul de Fizică Nucleară,
care are o istorie de peste 50 de ani, se va afla una dintre cele mai mari concentrări de fizicieni din
lume.
„Avem 100 de cercetători, ingineri și tehnicieni angajați până acum. Facem continuu
anjajări, avem câteva zeci de interviuri pe lună. Durează un pic mai mult cu echivalarea studiilor. S –
au întors să lucreze la noi români plecați de ani întregi din România. În plus, am angajat cerce tători
din Japonia, India, Pakistan, Vietnam, Bulgaria, Turcia, Polonia, Italia, Franța, SUA, Germania”, a
precizat managerul proiectului. Acesta afirmă că își dorește să se oprească acel „exod al creierelor”,

60 subliniind că cercetătorii români care s -au în tors să lucreze la acest proiect și -au făcut studiile la
universități mari din Vest, veniți de la toate laboratoarele mari din lume.
Construcția care va adăposti acest laser va fi impresionantă: un campus mai mare decât un
stadion de fotbal care va fi format din patru clădiri: una va adăposti laserul, alta fasciculul gama, iar
în celelalte două, laboratoarele.
Puterea laserelor va fi impresionantă: 10 milioane de miliarde de wați sau puterea
echivalentă a 100.000 de miliarde de becuri de 100W. Prin comparație, cele mai puternice lasere din
lume din Marea Britanie și Statele Unite sunt de zece ori mai slabe.
Laserul va fi, ulterior, folosit în lumea medicală, la fabricarea acceleratoarelor pentru
terapiile antic ancer. Pe baza cercetărilor de la Măgurele, specialiștii vor putea modifica și
îmbunătăți structura materialelor, fie că vorbim de sticlă, plastic sau metale, iar toate obiectele care
ne înconjoară ar putea fi de o calitate mai bună.
De asem enea, pilonul de fizică nucleară va ajuta și la depistarea teroriștilor. Vameșii vor
putea radiografia containerele prin care nu pătrund razele X. Iar cercetătorii estimează că în 50 de
ani, raza va putea neutraliza și deșeurile radioactive.
Președintele Parlamentului European, Martin Schulz, a vizitat, în aprilie 2014, platforma
laserului de la Măgurele, declarând că este impresionat și că Uniunea Europeană a investit mulți
bani „în locul potrivit”.

61 b) Centrul Internațional pentru Cercetări Avansate „Fluvii, Delte, Mări – DANUBIUS –
RI ’’28

Nucleul DANUBIUS -RI de la Murighiol – fotografie de proiect / Sursa: danubius -ri.eu

Centrul Internațional pentru Cercetări Avansate "Fluvii, Delte, Mări – DANUBIUS -RI" va
fi alcătuit dintr -un Nucleu central (numit „Hub”), găzduit de România la Murighiol, în Tulcea, și va
fi o "poartă către laboratorul natural Delta Dunării. Proiectul este coordonat de Institutul Național
de Cercetare -Dezvoltare pentru Știinte Biologice și de către Institutul Național de Cercetare –
Dezvoltare pentru Geologie si Geoecologie Marină. Proiectul are o valoare de 150 de milioane de
euro , principala s ursa de finanțare urmează sa fie fondurile europene alocate României pentru
perioada de programare 2014 – 2020, cât si fonduri naționale.
Printre obiectivele de cercetare se numara problemele specifice eroziunii costiere , cele de
sedimentologie , de biodiversitate, de stabilire a impactului pe care speciile străine
ecosistemelor Deltei Dunării care au invadat zona le au asupra stării și funcțiilor
ecosistemului
DANUBIUS -RI va fi o infrastructura de cercetare pan -europeana distribuita, care are ca
obiectiv principal crearea unei platforme știintifice care sa ofere soluții pentru un management
integrat performant al sistemelor fluviu -deltă sau estuar -mare.
DANUBIUS -RI va fi deschis utilizarii către studenti, masteranzi, doctoranzi și post -doctoranzi,
precum si de echipele alcătuite strict din cercetători . Guvernul a declarat DANUBIUS -RI "proiect
strategic de importanta nationala".

28 http://www.danubius -ri.eu/

62
16. Concluzii și reco mandări 29

1. Între etică și cercetarea științifică exista o legătură foarte puternică ce poate fi privită și ca o
intercondiționare reciprocă în sensul ca etica poate impune prin voință socială anumite condiții
în care cercetarea științifică trebuie să se desfășoare și la rândul ei, etica poate să constituie un
subiect de cercetare.
2. Problema aplicării constrângerilor etice în domeniul cercetării stiințifice și al științei în general a
constituit și va constitui multă vreme un subiect foarte aprins în dezbaterile la toate nivelele și
mai ales în rândul cercetătorilor.
3. Din punct de vedere istoric lumea științifică a fost intens preocupată de modul în care etica poate
fi aplicată în știință și mărturie stau atât documente cu luări de poziție dar mai ales numeroas ele
coduri de conduită etică în acest domeniu elaborate pe ramuri și subramuri, la nivel național dar
și internațional.
4. În ultimii ani, progresele remarcabile ale științei și tehnologiilor și un flagel, care bîntuie din ce in
ce mai puternic lumea – terorismul, au influențat enorm lumea științifică și cea politică împinsă
să acționeze împreuna pentru a găsi soluții de eliminare a posibilității de a folosi progresul
științific împotriva însăși naturii umane.
5. Globalizarea se interpune și ea în relația etică – cercetare științifică și în acest fel asistăm la o
tendință de internaționalizare a problemelor etice în știință, internaționalizare care la nivel
european se manifestă prin apariția de recomandări consensuale concretizate în Carta Europenă
a Cerc etătorului și Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor, dar și prin dezvoltarea
instituțională – Consilii Naționale și Comitete de Etică precum și sesiuni de dezbatere pe teme
de etică în cercetarea științifică.
6. Apariția unei Carte Europene a Cercetătorului și a unui Cod de Conduită pentru Recrutarea
Cercetătorilor are fără îndoială un impact pozitiv asupra dezvoltării în domeniul cercetării,

29 29 Pisoschi, A., Vintilă, V., Popescu, Ioana (2006), Etica în Cercetare. Analiza diagnostic a sistemului CDI, Bucuresti

63 asupra realizării obiectivelor general europene de creare a Spațiului European al Cercetării, a
unei p iețe a muncii pentru cercetători și a creșterii economice pe seama dezvoltării științei.
7. Alocarea unor importante mijloace financiare, prin Programele – Cadru, susținerii proiectelor de
cercetare europene care stimulează atât dezvoltarea științifică da r și politica de parteneriat între
țările Europei nu poate avea decât un efect benefic și acest exemplu trebuie aplicat și la nivel
național.
8. România, ca membru NATO și viitor membru al Uniunii Europene trebuie să – și concentreze
eforturile pe ințeleg erea și aplicarea politicii europene în domeniul cercetării științifice prin
racordarea noilor Programe Naționale de Cercetare, Dezvoltare Tehnologică și Inovare, și foarte
rapid a Strategiei Naționale în acest domeniu la principiile unanim recunoscute ale strategiei
europene al cărei scop final este construirea unei societăți bazate pe cunoaștere.
9. Deosebit de importantă pentru abordarea problemelor etice ale cercetării științifice în România
este apariția Legii 206/2004 privind buna conduită în cerceta rea științifică, dezvoltarea
tehnologică și inovare și, în spiritul ei, numirea Consiliului Național de Etică și alegerea
organelor sale de conducere; de mare urgență în acest moment este trecerea la numirea
Comitetelor de Etică și în general la aplicarea prevederilor legii care trebuie să – și arate roadele
începând chiar cu noul lansat Program de Cercetare de Excelență pentru anul 2006.
10. Autoritatea de stat pentru cercetare -dezvoltare ar trebui să urmarească difuzarea și cunoașterea
conținutului Legii nr.206/2004 de către toate unitățile și instituțiile de cercetare – dezvoltare
finanțate de la bugetul de stat, unitățile și instituțiile care conduc programe de cercetare –
dezvoltare precum și unitățile care asigură valorificarea rezultatelor.
11. În p erspectiva apropiatei aderări a României la Uniunea Europeană, Autoritatea de stat pentru
cercetare -dezvoltare ar trebui să se asigure că toate unitățile de cercetare – dezvoltare finanțate
sau care execută proiecte de C&D finanțate de la bugetul de stat c unosc și se preocupă de
aplicarea recomandării Comisiei Comunităților Europene 2005/251/CE din 11 martie 2005, a
Cartei Europene a Cercetătorului și Codului de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor ca
documente de referință pentru respectarea principii lor etice în cercetarea științifică.
12. Autoritatea de stat pentru cercetare – dezvoltare ar trebui să stabilească modalitățile de verificare
a felului în care se reflectă în contractele de finanțare a activității de C&D, respectarea

64 principiilor etice, a codurilor etice și a celorlalte norme de conduită etică în legatură directă cu
recomandările Comisiei Comunităților Europene.
13. Consiliul Național de Etică ar trebui să procedeze la urgentarea elaborării, difuzării și dezbaterii
Codului de etică și deontologie profesională a personalului de cercetare -dezvoltare precum și a
codurilor de etică pe domenii.
14. Consiliul Național de Etică ar trebui să vegheze la modul în care sunt respectate principiile etice
în ofertele pentru proiecte de C&D precum și modul în care unitățile care conduc programe de
C&D asigură evaluarea din punct de vedere etic a ofertelor.
15. Consiliul Naționa l de Etică ar trebui să își propună găsirea celei mai eficiente modalități de
promovare a bunelor practici în cercetarea științifică românească și de aducerea acestora la
cunoștința tuturor cercetătorilor.
16. Consiliul Național de Etică ar trebui să -și stabilească cele mai bune căi și mijloace de conlucrare
cu Comisiile de Etică pe domenii ale științei și tehnologiei.
17. Consiliul Național de Etică prin Comisiile de Etică pe domenii ar trebui să sprijine Consiliile
Științifice sau Consiliile de Administ rație ale unităților și instituțiilor care execută proiecte de
C&D, indiferent de modul de finanțare, în numirea și organizarea comitetelor de etică conform
Legii 206/2004.
18. Consiliul Național de Etică ar trebui să vegheze la continua îmbunătățire,îmbo gățire și adoptare
a bunelor practici în conținutul Codului de Etică și Deontologie Profesională a Personalului de
cercetare -dezvoltare, cod care ar trebui să se afle pe masa de lucru a fiecărui cercetător.
19. Consiliul Național de Etică ar trebui să pre zinte Autorității de stat pentru cercetare -dezvoltare
un raport anual privind modul în care își îndeplinește atribuțiile legale prevăzute în actul de
înființare, raport care ar trebui să evidențieze și activitatea Comisiilor de Etică pe domenii
precum și a Comitetelor de Etică la nivelul unităților, raport ce va fi însoțit și de un set de
recomandări vizînd îmbunătățirea activității.
20. Consiliul Național de Etică ar trebui să aibe în vedere o bună cooperare cu mass -media
națională atât prin communicate d e presă, conferințe de presă cât și interviuri, în scopul
realizării unei educații adecvate înțelegerii de către public a problemelor cercetării și dezvoltării.

65 21. Consiliul Național de Etică ar trebui să se îngrijească până la semnarea documentelor de a derare
a României la Uniunea Europeană ca să fie invitată în calitate de observator la Forumul
Consiliilor Naționale de Etică iar după aderare să participe în mod activ la acest Forum,
angajîndu -se să pună la dispoziția cercetătorilor a tuturor materialel or elaborate de Forum și să
acționeze pentru luarea în seamă a recomandărilor făcute de Forum.
22. Instituțiile și unitățile care execută lucrări de C&D precum și acelea care conduc programe de
cercetare, indiferent de modul de finanțare, ar trebui să – și întărească eforturile și răspunderea
vizînd cunoașterea și aplicarea prevederilor legale în materie de etica cercetării, să se achite în
mod corespunzător de obligațiile ce le revin prin recomandările Comisiei Comunităților
Europene și să contribuie din plin la promovarea bunelor practici în cercetarea științifică.
23. Instituțiile și unitățile care execută proiecte de C/D ar trebui să – și întărească eforturile de
cooperare cu organismele Autorității de stat pentru cercetare – dezvoltare care au atribuț ii în
domeniul eticii și să dea un răspuns prompt și calificat la solicitările acestora.
24. Cercetătorii și întreg personalul care își desfașoară activitatea în domeniul C&D ar trebui să se
implice integral în aplicarea tuturor reglementărilor legale naț ionale și internaționale în materie
de etica cercetării științifice și să își folosească toate drepturile legale pentru respectarea
acestora la toate nivelele și în toate fazele de realizare a proiectelor lor.

66
BIBLIOGRAFIE
1. Busquin Ph., Le C.C.R. dans l’espace européen de recherche, JRC Day, Lisbonne, 4 may,
2000
2. Deutsche Forschungsgemeinschaft (DFG) Empfehlungen der Kommission „Selbstkontrolle
in de Wissenschaft” Vorschläge zur Sicherung guter wissenschaftlicher Praxis, 1998.
3. Oxford Encyclo pedia, Oxford University Press, 1998
4. Pisoschi, A., Vintilă, V., Popescu, Ioana (2006), Etica în Cercetare. Analiza diagnostic a
sistemului CDI, Bucuresti
5. Pisoschi, A., Vintilă, V., Popescu, Ioana (2006), Etica în Cercetare. Analiza diagnostic a
sistemului CDI, Bucuresti
6. The Macmillan Encyclopedia 2001, Market House Books, Ltd. Aylesbury, England, 2000.
7. The Withe House, Office of Science and Technology Policy „ Research Misconduct: A New
Definition and Guidelines for Federal Research Agencies”, Federal Regis ter, Vol. 65, No.
235, 6 dec. 2000
8. Webster’s New Collegiate Dictionary, Springfield, Mass. G&C Merriam Company, 1975
9. wikipedia.org/wiki/Etică
10. http://ec.europa.eu/euraxess/pdf/research_policies/Principles_for_Innovative_Doctoral_Trai
ning.pdf
11. http://ec.europa.eu/euraxess/index.cfm/rights/whatIsAResearcher .( Carta si Codul European
al cercetatorului)
12. http://www.cdi2020.ro/ ( Strat egia Nationala de Cercetare, Dezvoltare si Inovare 2014 –
20200)
13. http://eit.europa.eu
14. http://ec.europa.eu/programmes/horizon2020
15. http://ec.europa.eu/europe2020

67 16. http://www.eli -np.ro
17. http://www.eli -laser.eu/
18. http://www.da nubius -ri.eu/
19. https://dexonline.ro
20. http://www.academia.edu
21. http://cne.ancs.ro
22. http://www.mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/Strategia_Europa_2020.pdf

68
Material realizat în cadrul proiectului
„Eficientizarea procesului de monitorizare electronică a datelor privind
activitățile și infrastructurile din domeniul cercetării și dezvoltării, prin
implementarea de tehnologii moderne TIC, cu scopul de a deservi
necesarul informațional al beneficiarilo r serviciilor”
Cod SMIS 37678
Proiect cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul
Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”

Conținutul acestui material nu reprezintă
în mod obligatoriu poziția oficială
a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
2015
2015